După evenimentele de la 1918, unificarea politică a statului român conduce şi la tentativa reuşită de racordare şi în domeniul arhivelor a noilor provincii alipite. Astfel, se înregistrează fondarea Arhivelor Statului de la Cluj (1920), Cernăuţi (1924) şi Chişinău (1925). În această conjunctură, o nouă lege de funcţionare a Arhivelor Statului intră în vigoare începând din 1925, prevăzând, printre altele, constituirea direcţiilor regionale. Instituţia se menţine în subordinea Ministerului Instrucţiunii Publice. Este perioada în care ca directori generali figurează Constantin Moisil (1923-1938) şi Aurelian Sacerdoţeanu (1938-1953).

În contextul noilor orientări ideologice din perioada comunistă, în 1951 Direcţia Arhivelor Statului trece în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, iar modelul de organizare sovietic pătrunde şi în domeniul arhivisticii româneşti.

Unirea din 1918 generează schimbări multiple şi în domeniul activităţii arhivistice. Completarea fondului arhivistic cu documente provenind din noile regiuni ale ţării conduce la elaborarea unei noi legi - 6 - de funcţionare a Arhivelor Statului, promulgată de către regele Ferdinand, care intră în vigoare începând din 1925. Prin noul act normativ se constituie direcţii regionale la Cluj, Iaşi, Cernăuţi, Chişinău, delimitate foarte strict, şi se menţine Direcţia Generală din Bucureşti (care avea atribuţii pentru Muntenia şi Dobrogea), precum şi subordonarea faţă de Ministerul Instrucţiunii Publice. Prevederile legale stabilesc dreptul de control al instituţiei asupra arhivelor publice, acordă Arhivelor Statului expertiza în selecţionarea documentelor, menţionează constituirea unei şcoli de arhivari-paleografi. Este perioada când la conducerea instituţiei se remarcă, prin activitatea administrativă şi ştiinţifică deopotrivă, Constantin Moisil (1923-1938) şi Aurelian Sacerdoţeanu (1938-1953). Provocări postbelice În contextul noilor orientări ideologice din perioada comunistă, în 1951 Direcţia Arhivelor Statului trece în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, iar prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 472/1951 este abrogată Legea din 1925. Modelul de organizare sovietic pătrunde şi în domeniul arhivisticii româneşti. Activitatea instituţiei a fost orientată, preponderent, spre controlul şi organizarea tuturor tipurilor de creatori de arhivă. Noua dimensionare a schemei de organizare a instituţiei a fost însoţită de îndepărtarea, din motive ideologice, a unor specialişti.

Astfel, la 14 martie 1920 a fost creată Direcţia Regională Cluj a Arhivelor Statului, având Transilvania ca teritoriu de competenţă, la 22 august 1924 – cea de la Cernăuţi, pentru Bucovina şi în 1925 – cea de la Chişinău, pentru Basarabia. Înfiinţarea acestor instituţii a premers şi s-a desfăşurat în legătură cu promovarea şi adoptarea Legii Arhivelor, din 1925, codificare de unificare, care a dat o perspectivă unitară organizării şi dezvoltării sistemului arhivistic românesc şi care a fost completată, în acelaşi spirit, cu înfiinţarea Şcolii - 11 - Superioare de Arhivistică şi Paleografie, a „Revistei Arhivelor” şi a Muzeului Arhivelor, inclusiv constituirea Comisiunii Consultative Heraldice şi a Societăţii Numismatice Române, cu lărgirea bazei documentare şi diversificarea pistelor de cercetare etc.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Arhivele româneşti au intrat într-o nouă etapă a evoluţiei lor, în multe privinţe deosebită faţă de cea anterioară şi caracterizată, concomitent, de progrese şi regrese.

Actul legislativ, care va consfinţi statutul şi cerinţele tuturor arhivelor de stat din ţară, va fi promulgat la 12 iulie 1925, sub titlul Legea pentru organizarea Arhivelor Statului (publicată în Monitorul Oficial nr. 153 din 15 iulie 1925, p. 8393-8396). La elaborarea acestei legi şi-au dat concursul directorii Arhivelor din Iaşi, Cluj şi Chişinău şi preşedinţii Comisiunilor Arhivelor din Chişinău, Cluj şi Cernăuţi, întruniţi la 17 iunie 1924, pentru a întocmi, discuta şi vota proiectul de 16 Ibidem, dosar 8/1923, f. 1. 17 Ibidem, dosar 8/1924, f. 3. 18 Ibidem, f. 2. 19 Ibidem, f. 6. 20 Iurii Lapunov, Dragoş Olaru, art. cit., p. 159. 21 lege, devenit, un an mai târziu, cel mai important act legislativ pentru funcţionarea Arhivelor Statului21. Legea pentru organizarea Arhivelor Statului indica, în Articolul 1, că „Arhivele Statului din tot cuprinsul României depind de Ministerul Instrucţiunii şi sunt puse sub conducerea unui director general, cu sediul în Bucureşti”, precizându-se în Articolul 5 că „Arhivele Statului vor avea o direcţiune generală cu sediul în Bucureşti şi 4 direcţiuni regionale cu sediile în Iaşi, Cluj, Chişinău şi Cernăuţi. Când necesitatea o va cere se vor putea înfiinţa direcţiuni şi în alte regiuni ale ţării”. Pentru Direcţiunea Regională din Cernăuţi se menţiona, la acelaşi articol, că aceasta urma să păstreze depozitele menţionate mai sus22 de la autorităţile din cuprinsul Bucovinei (judeţele Zastavna, Coţmani, Cernăuţi, Vişniţa, Storojineţ, Siret, Rădăuţi, Suceava, Gura-Humorului şi Câmpulung)23. Legea din 1925 pentru organizarea Arhivelor Statului a avut, fără îndoială, dispoziţii favorabile, din păcate nu toate au fost aplicate, iar una din cauze a fost perioada politică şi economică dificilă, pe care o traversa România, la aceasta alăturându-se şi o proastă funcţionare a sistemului birocratic, neînţelegerea şi uneori nepăsarea faţă de problemele legate de Arhive.

In anii ce au urmat celui de-al doilea război mondial, reglementările privind organizarea si structura arhivelor istorice centrale –Decretul nr. 17, din 27 ianuarie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 472, din 29 mai 1951, Decretul nr. 353, din 1957, Decretul nr. 471 din 1971 – au influenţat activitatea arhivistică prin introducerea modelului centralizat de inspiraţie sovietică. Astfel, arhivele centrale vor cunoaşte amprenta nefastă a ideologiei regimului comunist.

DECRET nr. 17 din 27 ianuarie 1951 pentru trecerea Arhivelor Statului de la Ministerul Invatamantului Public, la Ministerul Afacerilor InternePREZIDIUL MARII ADUNARI NATIONALE A REPUBLICII POPULARE ROMANEIn temeiul art. 44, pct. 2 si art. 45 din Constitutia Republicii Populare Romane,Vazand Hotararea Consiliului de Ministri Nr. 60 din 25 Ianuarie 1950,Emite urmatorulDECRET Nr. 17 pentru trecerea Arhivelor Statului de la Ministerul Invatamantului Public, la Ministerul Afacerilor Interne

Art. 1Arhivele Statului trec pe data publicarii prezentului decret, de la Ministerul Invatamantului Public, la Ministerul Afacerilor Interne.

Art. 2Atributiunile si normele de functionare ale Arhivelor Statului se vor stabili prin Hotararea Consiliului de Ministri.

Art. 3Pana la aparitia Hotararii Consiliului de Ministri, prevazuta la art. 2, Arhivele Statului vor functiona potrivit normelor in vigoare la data publicarii prezentului Decret.