legea-republicii-moldova-cu-privire-la-geodezie-Şi-cartografie

1

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA GEODEZIE ŞI CARTOGRAFIE

N 778-XV din 27.12.2001

Monitorul Oficial al R. Moldova N 29-31 din 28.02.2002

----------

Parlamentul adopta prezenta lege organica.

1. DISPOZITII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni de baza

În prezenta lege sînt utilizate următoarele noţiuni de baza:

geodezie - ştiinţa care se ocupa cu determinarea şi studierea parametrilor figurii

şi ai câmpului gravitaţional al Pământului, cu reprezentarea pe planuri şi pe harţi a

suprafeţei terestre sau a unei porţiuni a acesteia, cu determinarea coordonatelor

punctelor suprafeţei terestre şi a modificărilor acestora în timp, cu efectuarea de

lucrări necesare pentru soluţionarea diverselor probleme tehnice de producţie şi de

apărare a statului;

cartografie - ştiinţa care se ocupa cu studierea proiecţiilor cartografice şi a

metodelor de întocmire, editare şi multiplicare a harţilor;

fotogrammetrie - ştiinţa aplicativa, care se ocupa cu studierea principiilor, cu

elaborarea şi aplicarea metodelor şi procedeelor de determinare a formei şi a

dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor;

harta - reprezentare pe plan a suprafeţei terestre, parţiala sau totala, la o

anumita scara şi după un anumit sistem de proiecţie;

plan - reprezentare micşorată pe plan, la o scara mare, a unei suprafeţe terestre

concrete, fără a tine seama de curbura Pământului;

plan topografic - reprezentare convenţionala pe plan, la o scara mare, a unei

porţiuni concrete a suprafeţei terestre, care conţine elemente ale situaţiei şi ale

reliefului;

activitate geodezica şi cartografica - activitate desfăşurată în vederea asigurării

necesităţilor statului în informaţie şi în producţie topografo-geodezica şi cartografica;

lucrări geodezice şi cartografice - lucrări de creare şi executare a materialelor

topografo-geodezice şi cartografice;

fond cartografo-geodezic - baza de informaţii şi date geodezice, topografice şi

cartografice, inclusiv digitale, indiferent de tipul, locul creării şi forma de proprietate

ale acestora, aflate şi păstrate pe teritoriul Republicii Moldova;

sistem informaţional geografic GIS (Geographic Information System) - sistem

de echipamente, programe, metode şi normative tehnice, destinate culegerii,

prelucrării, stocării, analizării şi actualizării datelor geografice.

2

Articolul 2. Reglementarea juridica a activităţii geodezice şi cartografice.

(1) Relaţiile în domeniul activităţii geodezice şi cartografice pe teritoriul

Republicii Moldova sînt reglementate de prezenta lege.

(2) Tratatele internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul activităţii

geodezice şi cartografice sînt parte componenta a sistemului juridic al Republicii

Moldova. în cazul în care tratatul internaţional prevede alte norme decât cele

prevăzute de prezenta lege, se aplica stipulările tratatului internaţional.

Articolul 3. Activitatea geodezica şi cartografica

(1) Activitatea geodezica şi cartografica include:

a) lucrări topografo-geodezice şi cartografice de importanta statala şi

interramurală, finanţate de la bugetul de stat şi bugetele locale, efectuate doar de

persoane juridice care dispun de licenţa în domeniul respectiv;

b) lucrări topografo-geodezice şi cartografice cu destinaţie speciala (ramurală),

determinate de necesităţile agenţilor economici, unităţilor administrativ-teritoriale,

persoanelor fizice şi juridice, finanţate de agenţi economici, de persoane fizice şi

juridice interesate;

c) lucrări geodezice şi gravimetrice de precizie înalta;

d) lucrări de aerofotografiere a teritoriului;

e) lucrări de teledetecţie asupra Pământului;

f) studierea bazei matematice a proiecţiilor cartografice pentru teritoriul

Republicii Moldova;

g) lucrări de stabilire, cartografiere, delimitare şi demarcare a frontierei de stat a

Republicii Moldova, a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi a sectoarelor de

teren ale deţinătorilor de terenuri, precum şi lucrări de schimbare a denumirilor

geografice;

h) colaborarea cu serviciile geodezice ale altor tari şi participarea la activitatea

organizaţiilor internaţionale din domeniul geodeziei şi cartografiei.

(2) Lucrările geodezice şi cartografice de importanta statala includ:

a) crearea reţelelor geodezice prin metode satelit, cu ajutorul sistemului global

de poziţionare GPS (Global Positioning System), reţelelor de nivelment, de

gravimetrie şi de îndesire, a căror densitate şi precizie asigura întocmirea harţilor şi

planurilor topografice pentru soluţionarea problemelor de importanţă statală şi de

apărare şi pentru desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice;

b) asigurarea cu date geodezice a navigaţiei şi monitoringul mediului

înconjurător;

c) stabilirea pe teritoriul ţării a unui sistem unic de coordonate şi menţinerea lui

la nivelul cerinţelor actuale;

d) întocmirea, actualizarea şi editarea harţilor şi planurilor topografice în forma

grafică, digitală, precum ăi în alte forme ale căror precizie şi conţinut asigură

soluţionarea problemelor de importanţă statală şi de apărare, şi desfăşurarea

cercetărilor ştiinţifice;

e) crearea şi tinerea sistemelor informaţionale geografice cu destinaţie statala şi

zonala;

f) crearea bazei geometrice pentru planurile cadastrale;

g) cercetările geodinamice în baza măsurărilor geodezice şi tehnologiilor satelit;

3

h) proiectarea, întocmirea şi editarea harţilor geografice generale, politico-

administrative, stiintifico-informative, a altor hărţi şi atlase tematice cu destinaţie

interstatala, precum şi a materialelor cartografice didactice;

i) executarea lucrărilor topografo-geodezice şi cartografice în scopul asigurării

apărării şi securităţii statului;

j) asigurarea bazei topografo-geodezice şi cartografice pentru delimitarea,

demarcarea şi verificarea marcării liniei frontierei de stat a Republicii Moldova;

k) asigurarea metrologica a lucrărilor topografo-geodezice şi cartografice;

l) standardizarea, evidenta şi reglementarea utilizării denumirilor geografice;

m) organizarea procesului tehnologic de producere a materialelor topografo-

geodezice şi cartografice, asigurarea cu utilaje moderne şi tehnologii avansate;

n) crearea şi actualizarea fondurilor cartografo-geodezice de importanta statala;

o) standardizarea materialelor geodezice şi cartografice;

p) îndeplinirea lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi experimentale în domeniul

geodeziei, cartografiei şi fotogrammetriei.

(3) Lucrările geodezice şi cartografice cu destinaţie speciala (ramurală) includ:

a) crearea, actualizarea şi editarea planurilor topografice pentru întocmirea

planurilor de amenajare a teritoriilor şi a planurilor urbanistice, a planurilor

terenurilor pentru edificarea diverselor obiecte, reţelelor şi construcţiilor subterane,

pentru racordarea clădirilor, precum şi pentru executarea altor lucrări speciale;

b) întocmirea hărţilor, atlaselor şi planurilor tematice cu destinaţie speciala în

forma grafica şi digitala (cu argumentarea editării lor), în funcţie de cererea pieţei;

c) lucrări topografo-geodezice, cartografice şi fotogrammetrice pentru crearea

cadastrului;

d) lucrări de asigurare geodezica a proceselor tehnologice la edificarea clădirilor

şi construcţiilor, precum şi a lucrărilor geodezice ce ţin de exploatarea şi restaurarea

acestora;

e) lucrări topografo-geodezice la explorarea şi valorificarea zăcămintelor

minerale;

f) lucrări topografo-geodezice de întreţinere a obiectelor publice: a drumurilor, a

reţelelor de termoficare, electrice, de alimentare cu apa, de canalizare şi de

telecomunicaţii;

g) lucrări topografo-geodezice în vederea folosirii raţionale a resurselor naturale

şi de protecţie a mediului înconjurător;

h) crearea şi monitorizarea sistemelor informaţionale geografice cu destinaţie

speciala.

Articolul 4. Activitatea geodezica şi cartografica în scopul asigurării apărării şi

securităţii statului

Activitatea geodezica şi cartografica în scopul asigurării apărării şi securităţii

statului prevede executarea de lucrări topografo-geodezice şi cartografice în vederea

întocmirii şi editării de harţi topografice şi aeronautice, dezvoltarea reţelelor

geodezice speciale şi crearea de sisteme geoinformationale cu destinaţie militară şi

este desfăşurată de câtre Ministerul Apărării în comun cu Agenţia de Stat Relaţii

Funciare şi Cadastru.

4

Articolul 5. Subiecţii relaţiilor juridice în domeniul activităţii geodezice şi

cartografice

(1) Subiecti ai relaţiilor juridice în domeniul activităţii geodezice şi cartografice

sînt: Republica Moldova; autorităţile administraţiei publice care, în limitele

competentei lor, reglementează activitatea geodezică şi cartografică; persoanele fizice

şi juridice care sînt beneficiari sau executanţi ai lucrărilor geodezice şi cartografice,

precum şi cele care comercializează producţia geodezică şi cartografică; cetăţenii

străini, persoanele juridice din alte state, organizaţiile internaţionale, statele străine,

care pot fi doar beneficiari.

(2) Persoanele fizice şi juridice, inclusiv cele străine, participa la acţiunile din

domeniul activităţii geodezice şi cartografice în condiţiile prezentei legi.

Articolul 6. Obiectul activităţii geodezice şi cartografice

Obiectul activităţii geodezice şi cartografice este teritoriul Republicii Moldova.

2. COMPETENTELE AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE ÎN DOMENIUL GEODEZIEI ŞI CARTOGRAFIEI

Articolul 7. Competenta Guvernului Guvernul:

i) aprobă programele de stat privind asigurarea necesitaţilor Republicii Moldova

în producţie topografo-geodezică şi cartografică;

a) coordonează, prin intermediul Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru,

activitatea în domeniul geodeziei şi cartografiei pe teritoriul ţării;

b) stabileşte proiecţiile cartografice pe teritoriul Republicii Moldova;

c) stabileşte sistemele de stat unice de coordonate, altitudini, măsurări

gravimetrice, scările harţilor şi planurilor topografice ale teritoriului statului, precum

şi sistemul unic de clasificare şi codificare a informaţiei topografo-geodezice şi

cartografice;

d) soluţionează probleme din domeniul geodeziei şi cartografiei în condiţiile

legislaţiei.

Articolul 8. Competenţa Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru.

Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru:

a) elaborează, examinează şi aprobă actele normative tehnice, tarifele şi

normele de timp pentru genurile noi de lucrări geodezice şi cartografice în domeniu;

b) efectuează, prin intermediul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea

Geodezică, Tehnică şi de Regim:

controlul asupra respectării legislaţiei în domeniul geodeziei şi cartografiei;

controlul asupra nivelului tehnic, calităţii, gradului de asigurare metrologic a

lucrărilor topografo-geodezice, cartografice şi fotogrammetrice pe teritoriul ţării;

controlul asupra activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor care

executa lucrări topografo-geodezice, cartografice şi prospecţiuni tehnice (cu excepţia

celora ce sînt de resortul Ministerului Apărării), inclusiv asupra respectării regimului

şi modului de elaborare (întocmire), utilizare, multiplicare, păstrare, transmitere şi

evidenţă a materialelor speciale şi a geoinformaţiei în cadrul executării acestor lucrai;

5

evidenta generală a punctelor geodezice de pe teritoriul ţării, controlul şi

supravegherea întreţinerii şi integrităţii lor;

supravegherea respectării de către subiecţii activităţii geodezice şi cartografice

a cerinţelor documentelor normative şi tehnice în domeniu;

supravegherea demarcării corecte a frontierei de stat a Republicii Moldova;

înregistrarea lucrărilor geodezice şi cartografice;

recepţia de stat a lucrărilor geodezice şi cartografice;

evidenta schimbării denumirilor geografice şi controlul asupra corectitudinii

folosirii acestora;

in limitele competenţei sale, conform legislaţiei, atribuţii în domeniul

standardizării, metrologiei şi certificării, asigurarea măsurărilor geodezice, verificarea

şi standardizarea mijloacelor geodezice de măsurat, certificarea producţiei geodezice

şi cartografice, controlul metrologic şi supravegherea în domeniu;

c) dirijează activitatea Fondului cartografo-geodezic de stat;

d) execută lucrări geodezice şi gravimetrice de precizie înalta şi de trecere la

sistemul global şi de referinţa de coordonate şi proiecţiile cartografice respective,

creează şi ţine sistemele informaţionale geografice de importanţă statală şi zonală;

e) dirijează executarea lucrărilor topografo-geodezice, cartografice, de cadastru

şi actualizarea lor;

f) participă şi asigură suportul metodologic şi tehnic la stabilirea, cartografierea

şi demarcarea frontierei de stat a Republicii Moldova, la schimbarea denumirilor

geografice ale obiectelor, precum şi a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale,

asigură, în modul stabilit, reprezentarea grafică amplă şi corectă pe harţi a acestora;

g) verifică, în comun cu Ministerul Apărării şi Serviciul de Informaţii şi

Securitate, conţinutul topografic al harţilor, corectitudinea reprezentării în ele a

frontierei de stat şi a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, a obiectelor cu

regim special şi a informaţiei specifice pentru care se stabilesc restricţii de acces;

h) realizează colaborarea internaţionala în domeniul geodeziei şi cartografiei.

Articolul 9. Fondul cartografo-geodezic de stat

(1) Fondul cartografo-geodezic de stat, denumit în continuare Fond, este creat pe

lingă Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru şi îşi desfăşoară activitatea în baza

regulamentului Fondului cartografo-geodezic de stat, aprobat de Guvern.

(2) Fondul are ca scop acumularea, evidenţa centralizată şi păstrarea

materialelor şi datelor geodezice, cartografice, topografice, hidrografice, obţinute din

imagini aerocosmice, aerofotogeodezice, fotogrammetrice, gravimetrice, inclusiv în

forma digitală, obţinute în urma activităţii geodezice şi cartografice, indiferent de

tipul, locul de creare şi forma de proprietate a lor, aflate şi păstrate pe teritoriul

Republicii Moldova.

(3) Supravegherea geodezica de stat a transmiterii către Fond a materialelor şi

datelor geodezice, a păstrării şi utilizării acestor materiale şi date, precum şi ţinerea

Registrului de stat al fondurilor cartografo-geodezice departamentale se efectuează de

către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru.

(4) Persoanele fizice şi juridice care îşi desfăşoară activitatea geodezică şi

cartografică pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligate să transmită gratuit

6

Fondului un exemplar de copii ale materialelor şi datelor geodezice şi cartografice

create de ele, rezervându-şi dreptul de autor.

(5) Utilizarea materialelor şi datelor Fondului la efectuarea de lucrări în scopul

obţinerii de profit, cu excepţia lucrărilor finanţate din contul mijloacelor bugetului de

stat şi bugetelor locale, se efectuează contra plată, conform regulamentului Fondului.

(6) Materialele şi datele Fondului nu se includ în patrimoniul întreprinderilor

supuse privatizării.

(7) Modul de recepţionare, păstrare şi utilizare a materialelor şi datelor Fondului

se stabileşte de către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, conform

regulamentului Fondului.

(8) Accesul la materialele, datele şi informaţiile ce constituie secret de stat se

permite în condiţiile Legii nr.106-XIII din 17 mai 1994 cu privire la secretul de stat.

(9) Persoanele fizice şi juridice sînt în drept să se folosească de materialele şi

datele Fondului în modul stabilit, fiind obligate să respecte următoarele condiţii:

a) să asigure integritatea materialelor şi datelor eliberate de Fond în folosinţă

temporară şi să le restituie în termenul stabilit;

b) să nu divulge informaţia ce constituie secret de stat, care se conţine în

materiale şi date;

c) să nu admită copierea nesancţionată a materialelor şi a datelor eliberate de

Fond;

d) să nu transmită unor terţi materialele şi datele eliberate de Fond fără

permisiunea Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru.

(10) Lucrările de creare şi ţinere a Fondului se efectuează din contul mijloacelor

bugetului de stat.

3. DESFASURAREA ACTIVITATII ÎN DOMENIUL GEODEZIEI ŞI CARTOGRAFIEI

Articolul 10. Actele normative tehnice

(1) Actele normative tehnice de baza (regulamentele şi instrucţiunile) în

domeniul activităţii geodezice şi cartografice care stabilesc modul de organizare a

lucrărilor geodezice şi cartografice, sarcinile tehnice, normele şi regulile de executare

a acestora se elaborează şi se aproba de către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi

Cadastru după coordonarea lor cu organizaţiile cointeresate.

(2) în baza actelor specificate la alin.(1), Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi

Cadastru exercita coordonarea activităţii geodezice şi cartografice, controlul şi

supravegherea de către stat în domeniu.

(3) Prevederile actelor normative tehnice în domeniul activităţii geodezice şi

cartografice servesc ca baza la efectuarea expertizelor de stat şi a altor expertize în

domeniu, fiind obligatorii pentru toţi subiecţii implicaţi în desfăşurarea pe teritoriul

Republicii Moldova a activităţilor în cauza.

Articolul 11. Finanţarea

(1) Lucrările geodezice şi cartografice executate pentru necesităţile statului

(beneficiar - Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru) se finanţează în limitele

mijloacelor bugetare prevăzute în legea bugetului de stat pe anul corespunzător.

7

(2) Finanţarea lucrărilor geodezice şi cartografice cu destinaţie speciala

(ramurală), executate în temeiul deciziei autorităţilor administraţiei publice locale, se

efectuează din contul bugetelor locale.

(3) Lucrările geodezice şi cartografice executate la comanda agenţilor economici

şi altor persoane fizice sau juridice sînt finanţate din contul beneficiarului.

(4) Subiecţii activităţii geodezice şi cartografice, care sînt beneficiari sau

executanţi ai lucrărilor cartografice, topografice şi ai altor lucrări finanţate de la

bugetul de stat sau de la bugetele locale, sînt obligaţi să utilizeze materialele şi datele

geodezice şi cartografice elaborate în anii precedenţi.

Articolul 12. Asigurarea metrologica

(1) Asigurarea metrologica a activităţii geodezice şi cartografice include

sistemul de standarde, etaloane şi condiţii tehnice, care asigura unitatea măsurărilor

geodezice şi care sînt obligatorii pentru toţi subiecţii implicaţi în activitatea geodezica

şi cartografica.

(2) Asigurarea unitarii măsurărilor geodezice, verificarea mijloacelor geodezice

de măsurare, standardizarea lor, certificarea producţiei geodezice şi cartografice,

exercitarea controlului şi supravegherii metrologice în domeniul activităţii geodezice

şi cartografice se pun în sarcina Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru şi se

realizează în conformitate cu legislaţia în domeniul standardizării, metrologiei şi

certificării.

Articolul 13. Evidenta de stat a materialelor referitoare la lucrările geodezice şi

cartografice

(1) Materialele şi datele obţinute ca rezultat al lucrărilor astronomo-geodezice,

de nivelment, gravimetrice, cartografice, de aerofotografiere şi altor lucrări în

domeniu sînt supuse evidentei de stat obligatorii.

(2) Evidenta de stat a materialelor şi datelor specificate la alin.(1) se efectuează

de către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru şi Ministerul Apărării.

Articolul 14. Dreptul de proprietate al statului asupra producţiei geodezice şi

cartografice

Producţia geodezica şi cartografica, inclusiv materialele şi datele geodezice,

cartografice, obţinute din imagini aerocosmice, fotogrammetrice, topografice,

hidrografice şi gravimetrice, obţinute din contul mijloacelor bugetelor de stat şi

locale, precum şi materialele şi datele Fondului sînt proprietate a statului, gestionata

de Guvern.

Articolul 15. Articolul 15. Protecţia punctelor reţelelor geodezice de stat

(1) Semnalele terestre şi centrele punctelor astronomo-geodezice, geodezice, de

nivelment şi gravimetrice, precum şi punctele geodezice amplasate pe farurile de

iluminaţie, pe semnele de navigaţie şi pe alte construcţii inginereşti, sînt proprietate a

statului şi se afla sub protecţia acestuia. Lucrările de distrugere şi schimbare a locului

punctelor reţelelor geodezice, gravimetrice şi de nivelment pot fi executate numai cu

permisiunea Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru.

(2) Proprietarii, deţinătorii şi beneficiarii terenurilor pe care sînt amplasate

punctele geodezice sînt obligaţi să anunţe Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi

8

Cadastru despre toate cazurile de defectare sau deteriorare a punctelor geodezice,

precum şi să asigure accesul la acestea pentru executarea lucrărilor geodezice şi

cartografice.

(3) Atribuirea terenurilor pentru amplasarea pe ele a punctelor geodezice se face

în condiţiile legii.

(4) Regulamentul cu privire la protecţia punctelor geodezice este aprobat de

către Guvern.

Articolul 16. Responsabilitatea pentru încălcarea legislaţiei cu privire la

activitatea geodezica şi cartografica

Distrugerea intenţionata a punctelor reţelei geodezice naţionale, reţelei

astronomo-geodezice, de nivelment şi gravimetrice, precum şi alte incălcări ale

legislaţiei cu privire la activitatea geodezica şi cartografica atrag după sine

răspunderea penala prevăzuta de legislaţie.

4. DISPOZITII FINALE

Articolul 17. Guvernul va aduce actele sale normative în concordanta cu

prezenta lege.

PRESEDINTELE

PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

Chişinău, 27 decembrie 2001.

Nr. 778-XV.

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

HOTĂRIRE nr. 244

din 31 martie 1999

Chişinău

CU PRIVIRE LA CREAREA REŢELEI GEODEZICE NATIONALE ŞI INTRODUCEREA PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

A SISTEMULUI GEODEZIC GLOBAL WGS-84

În scopul asigurării economiei naţionale şi funcţiilor de apărare a ţării cu date

geodezice, cartografice şi cadastrale actuale, precum şi trecerii la standardele

internaţionale în domeniul geodeziei, cartografiei şi cadastrului în procesul integrării

Republicii Moldova în Comunitatea Europeană, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

Se introduce pe teritoriul Republicii Moldova sistemul geodezic global de

coordonate WGS-84 (World Geodetic System).

Agenţia Naţională Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie, în comun cu

Ministerul Securităţii Naţionale şi Ministerul Apărării, până la 1 ianuarie 2000:

va elabora Regulamentul cu privire la reţeaua geodezică naţională;

9

va efectua lucrările de creare a reţelei geodezice naţionale utilizând sistemul

global de poziţionare GPS (Global Positioning Sistem);

va determina legătura reţelei geodezice naţionale cu punctele reţelei geodezice

europene EUREF (European Reference Frame);

va asigura transmiterea coordonatelor punctelor reţelei şi a materialelor

observărilor comisiei EUREF pentru prelucrarea ulterioară şi introducerea reţelei

geodezice europene EUREF în registrul sistemului de coordonate;

va determina parametrii de trecere de la sistemul de coordonate 1942 (SC-42)

la sistemul geodezic global de coordonate WGS-84 şi îi va transmite instituţiilor

interesate în modul stabilit.

Întreprinderea de stat „MoldATSA” va organiza şi asigura efectuarea lucrărilor

de determinare, de recalculare şi de editare a coordonatelor punctelor de navigaţie în

sistemul de coordonate WGS-84 cu o precizie, corespunzătoare standardelor şi

practicii organizaţiei internaţionale a aviaţiei civile „ICAO”.

Prim-ministru

al Republicii Moldova ION STURZA

Contrasemnată:

Ministrul apărării Veleriu Pasat

Ministrul securităţii naţionale Tudor Botnaru

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

HOTĂRIRE nr.48

din 19 ianuarie 2001

Chişinău

PENTRU APROBAREA REGULAMENTULUI CU PRIVIRE LA REŢEAUA GEODEZICĂ NAŢIONALĂ

În conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.244

din 31 martie 1999 „ Cu privire la crearea reţelei geodezice naţionale şi introducerea

pe teritoriul Republicii Moldova a sistemului geodezic global WGS-84” (Monitorul

Oficial, 1999, nr. 33-34, art.262 ), Guvernul Republicii Moldova HOTĂRIRE:

Se aprobă Regulamentul cu privire la reţeaua geodezică naţională (se anexează).

Agenţia Naţională Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie, în termen de şase

luni:

va elabora Regulamentul cu privire la trecerea la sistemele de coordonate

global şi de referinţă şi proiecţiile cartografice respective;

va elabora instrucţiunile cu privire la crearea reţelei geodezice naţionale şi a

reţelei naţionale gravimetrice;

10

după finalizarea lucrărilor de teren pentru crearea reţelei de ordinul 0, 1 şi 2, va

întocmi şi va edita cataloagele coordonatelor punctelor reţelei geodezice naţionale.

Prim-ministru al Republicii Moldova DUMITRU BRAGHIŞ

Contrasemnată

Ministrul justiţiei Valeria ŞTERBEŢ

REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA REŢEAUA GEODEZICĂ NAŢIONALĂ

1. DISPOZIŢII GENERALE

1.1. Prezentul Regulament determină sistemul de coordonate pentru etapa actuală,

stabileşte structura şi principiile generale de creare a Reţelei geodezice naţionale a

Republicii Moldova, metodele de prelucrare matematică şi păstrare a datelor

geodezice.

1.2. Reţeaua geodezică naţională (RGN) constituie baza de coordonate prin care se

stabileşte sistemul geodezic de coordonate pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

1.3. Reţeaua geodezică naţională reprezintă totalitatea punctelor ei uniform

amplasate pe teritoriul ţării şi materializate în teren cu borne, care asigură păstrarea şi

stabilitatea în plan orizontal şi vertical pe parcursul unui timp îndelungat.

1.4. Coordonatele punctelor RGN se determină prin metode satelitare cu ajutorul

sistemului global de poziţionare GPS (Global Positioning System).

1.5. Reţeaua geodezică naţională se compune din punctele reţelei geodezice

naţionale de ordinul 0 (RGN-0), punctele reţelei geodezice naţionale de ordinul 1

(RGN-1), punctele reţelei geodezice naţionale de ordinul 2 (RGN-2).

1.6. Reţeaua geodezică naţională este destinată pentru soluţionarea următoarelor

probleme principale în interesul economiei naţionale, ştiinţei şi apărării ţării:

stabilirea sistemului unic de coordonate pe teritoriul ţării şi menţinerea lui la

nivelul cerinţelor actuale;

asigurarea geodezică a cartografierii teritoriului ţării;

asigurarea geodezică a studierii surselor naturale şi administrării cadastrelor de

stat;

asigurării cu date geodezice ale navigaţiei terestre şi aeronavigaţiei,

monitoringului mediului înconjurător;

depistarea deformaţiilor scoarţei Pământului;

proiectarea şi supravegherea construcţiilor inginereşti;

asigurarea metrologică a metodelor tehnice de precizie de poziţionare şi

orientare.

1.7. Odată cu crearea reţelei geodezice naţionale se creează reţeaua naţională de

nivelment şi reţeaua naţională gravimetrică, precum şi reţelele geodezice de îndesire

şi reţelele geodezice speciale. Reţeaua geodezică naţională, reţeaua naţională de

nivelment şi reţeaua naţională gravimetrică constituie proprietate publică şi sînt

considerate bunuri ale Republicii Moldova. Pentru crearea şi întreţinerea lor la

11

nivelul cerinţelor actuale, de către autorităţile administraţiei publice competente se

execută un complex de măsuri cu caracter ştiinţific şi producere, tehnic şi financiar.

1.8. Cerinţele Regulamentului sînt obligatorii pentru executare de către toate

persoanele juridice şi persoanele fizice.

2. SISTEME DE REFERINŢĂ A COORDONATELOR ŞI TIMPULUI

2.1. Reţeaua geodezică naţională stabileşte sistemul de referinţă pe întreg teritoriu

al ţării.

2.2. Poziţia punctelor RGN se determină în două sisteme de coordonate – global şi

de referinţă. Între aceste două sisteme se stabileşte o legătură univocă, care este

determinată prin parametrii transformărilor reciproce (elementele de orientare).

2.3. Ca sistem de coordonate global se adoptă sistemul geodezic WGS 84 (World

Geodetic System 1984) cu următorii parametri:

elipsoidul: WGS 84;

semiaxa mare a elipsoidului: а = 6 378 137.0 m;

turtirea elipsoidului: f = 1:298.257 223 563;

constanta gravitaţională geocentrică: GM = 3 986 004.418108

m3 s

-2;

coeficientul armonic zonal normalizat

de gradul doi al geopotenţialului:

С2,0 = -0.484 166 774 985 10-3

;

viteza unghiulară de rotaţie a

Pământului:

= 7 292 115 10-11

rad s-1

.

2.4. Ca sistem de referinţă se determină sistemul geodezic de referinţă european

ETRS 89 (European Terrestrial Reference System 1989) cu următorii parametri:

elipsoidul: GRS 80;

semiaxa mare a elipsoidului: а = 6 378 137.0 m;


constanta gravitaţională geocentrică: GM = 3 986 005 108

m3s

-2;

coeficientul armonic zonal de gradul doi

al geopotenţialului:

J2 = 108 263 10-8

;


Pământului:

= 7 292 115 10-11

rad s-1

.

2.5. Poziţia punctelor RGN în sistemele de referinţă se determină:

prin coordonatele carteziene geocentrice X, Y, Z, cu originea în centrul

elipsoidului, axa X coincide cu direcţia meridianului de origine, axa Y completează

sistemul în planul ecuatorului, iar direcţia axei Z coincide cu axa de rotaţie a

elipsoidului de referinţă;

prin coordonatele geodezice: latitudinea geodezică – B, longitudinea geodezică

- L, altitudinea geodezică – H;

prin coordonate rectangulare plane x (N), y (E) şi altitudinea normală h.

2.6. În scopul cartografierii la scară mică coordonatele rectangulare plane x (N),

y (E) se calculează în proiecţia Universală Transversală Mercator UTM (Universal

Transversal Mercator) în fuse de şase grade. Meridianele axiale ale fuselor de şase

grade sînt meridianele cu longitudinea 27°, 33° şi coeficientul de scară k = 0,9996.

Originea coordonatelor în fiecare zonă este intersecţia meridianului axial cu

ecuatorul; valoarea ordonatelor meridianelor axiale este egală cu 500 000 m.

12

2.7. În scopul executării ridicărilor topografice şi cadastrale la scara 1:10 000 şi

mai mare, coordonatele rectangulare plane x (N), y (E) se calculează în proiecţia

Transversală Mercator TM (Transversal Mercator) cu următorii parametri:

longitudinea geodezică a meridianului

axial:

Lo = 2824;

coeficientul de scară pe meridianul

axial:

ko = 0,99994;

abscisa convenţională: xo = - 5 000 000 m;

ordonata convenţională: yo = 200 000 m.

2.8. Altitudinile geodezice ale punctelor RGN se determină nemijlocit din

măsurătorile satelitare, sau se calculează ca suma altitudinii normale şi înălţimii

cvasigeoidului asupra elipsoidului de referinţă. Altitudinile normale ale punctelor

RGN se consideră în raport cu zero fundamental Marea Baltică. Pentru determinarea

înălţimilor cvasigeoidului asupra elipsoidului de referinţă pentru teritoriul ţării se

folosesc modelele geopotenţialului cu caracter global, continental şi local.

2.9. Reţelele geodezice speciale şi reţelele geodezice pentru ridicări de teren pot fi

create în sisteme de coordonate cu caracter local, legate cu sistemul de coordonate

ETRS 89 sau WGS 84.

2.10. Pentru crearea RGN se foloseşte timpul atomic internaţional luând în

consideraţie corecţiile de trecere la sistemul de timp universal coordonat UTC

(Universal Time Coordinated) şi parametrii de rotaţie a Pământului, publicate de

Serviciul Internaţional de Rotaţie a Pământului IERS (Internaţional Earth Rotation

Service).

2.11. Măsurătorile prin sateliţi se execută în sistemul de timp GPS şi se aduc la

originea convenţională a longitudinilor BIH (Bureau International de l’Heure),

stabilit de IERS.

2.12. Scara RGN este determinată de etalonul de lungime – metru.

3. STRUCTURA REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE

3.1. Punctele reţelei geodezice naţionale de ordinul zero (RGN-0), amplasate la

distanţa de 80-150 km unul de altul pe teritoriul ţării, se determină prin metodele

geodeziei satelitare utilizând măsurătorile GPS în staţiile permanente EUREF şi

punctele reţelelor geodezice naţionale ale ţărilor învecinate.

3.2. Punctele RGN-0 fundamentale constituie baza geodezică pentru construirea

reţelei geodezice naţionale şi asigurarea ridicării preciziei pe viitor în cadrul

programului cu activitate îndelungată EUREF.

3.3. Sistemul de coordonate stabilit prin punctele RGN-0, legate cu punctele

EUREF, coincide la un nivel de precizie adecvat cu sistemul de referinţă european

ETRS 89, care realizează sistemul global de coordonate WGS-84 pe teritoriul ţării.

3.4. Coordonatele punctelor RGN-0 se determină prin metode ale geodeziei

satelitare, care asigură precizia determinărilor poziţiilor reciproce ale punctelor

învecinate de 3-6 mm pentru coordonate plane şi 10-20 mm pentru altitudini

geodezice.

3.5. Toate punctele RGN-0 necesită determinări ale valorilor altitudinilor normale

şi gravităţii absolute. Altitudinile normale se determină prin nivelmentul geometric,

13

cu precizia nivelmentului de ordinul II. Valorile gravităţii absolute se determină după

un program de observaţii ale punctelor gravimetrice fundamentale.

3.6. Reţeaua geodezică naţională de ordinul 1 (RGN-1) reprezintă o reţea

geodezică spaţială compusă din puncte geodezice uniform staţionate la distanţa 25-35

km unul de altul, legate cu punctele RGN-0.


satelitare, care asigură precizia determinărilor a poziţiilor reciproce ale punctelor


geodezice.

3.8. Altitudinile normale ale punctelor RGN-1 se determină prin nivelmentul

geometric cu precizia nivelmentului de ordinul II sau prin metode ale geodeziei

satelitare, utilizând reperele reţelei de nivelment de ordinele I-II.

3.9. RGN-1 constituie baza geodezică pentru realizarea reţelei geodezice naţionale

de ordinul 2 (RGN-2), reţelelor geodezice de îndesire şi reţelelor geodezice pentru

ridicări topografice.

3.10. RGN-2 reprezintă o reţea geodezică spaţială compusă din puncte geodezice

uniform amplasate la distanţa 10-15 km unul de altul, legate cu punctele RGN-0,

RGN-1.


satelitare, care asigură precizia determinărilor poziţiilor reciproce ale punctelor


geodezice.

3.12. Altitudinile normale ale punctelor RGN-2 se determină prin nivelmentul

geometric cu precizia nivelmentului de ordinul III sau prin metode ale geodeziei

satelitare, utilizând reperele reţelei de nivelment de ordinele I-III.

3.13. Altitudinile normale ale punctelor RGN-1, RGN-2 pot fi calculate ca

diferenţe dintre altitudinile geodezice, determinate prin metode satelitare, şi înălţimile

cvasigeoidului determinate, cu ajutorul datelor gravimetrice.

3.14. Reţelele geodezice de îndesire (RGÎ), sprijinite pe punctele RGN-1, RGN-2,

se dezvoltă cu scopul îndesirii numărului punctelor geodezice până la densitatea

suficientă pentru crearea bazei ridicărilor topografice şi cadastrale.

3.15. Punctele RGÎ pot fi determinate prin metode ale geodeziei satelitare, precum

şi prin metode geodezice tradiţionale cu precizia stabilită de actele normative în

vigoare.

3.16. Reţelele geodezice speciale (RGS) pot fi dezvoltate pe baza unor metodologii

elaborate de instituţiile abilitate cu dreptul de a efectua lucrări de acest gen. Punctele

RGS pot fi determinate prin metode ale geodeziei satelitare sau prin metode

geodezice tradiţionale.

3.17. Dezvoltarea reţelelor geodezice pentru ridicări topografice se efectuează prin

metode ale geodeziei satelitare sau prin metode geodezice tradiţionale cu precizia

stabilită de actele normative în vigoare, utilizând punctele RGN şi RGÎ.

4. PROIECTAREA REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE

4.1. Etapele privind crearea RGN constă în executarea următoarelor lucrări:

proiectarea reţelelor; recunoaşterea şi materializarea punctelor geodezice; măsurarea

14

elementelor reţelelor geodezice; prelucrarea matematică a rezultatelor măsurătorilor;

întocmirea cataloagelor de coordonate a punctelor geodezice şi a rapoartelor tehnice.

4.2. Succesiunea şi particularităţile executării lucrărilor geodezice privind crearea

RGN sînt stabilite în “Instrucţiunea privind crearea reţelei geodezice naţionale”.

4.3. Densitatea medie a punctelor RGN trebuie să fie nu mai mică decât un punct

la 60 km2. Mărirea densităţii punctelor RGN se poate efectua în situaţii bine

justificate, rezultate din necesităţile concrete ale activităţilor topogeodezice.

4.4. Proiectarea reţelelor geodezice se efectuează după analiza stării punctelor

geodezice existente.

4.5. Amplasarea punctelor geodezice presupune asigurarea păstrării şi stabilităţii

bornelor în plan orizontal şi vertical în timp îndelungat, precum şi asigurarea

accesibilităţii şi condiţiilor favorabile pentru efectuarea măsurătorilor.

4.6. Tipul bornelor se stabileşte în funcţie de condiţiile fizico–geografice,

adâncimea de îngheţ a pământului, regimului hidrogeologic şi alte particularităţi ale

terenului.

4.7. Cu scopul asigurării păstrării îndelungate ale punctelor geodezice, acestea sînt

supuse cercetării şi reconstruirii cu o periodicitate de 10 ani în extravilan, iar pe

teritoriile urbane şi zonele de activitate gospodărească intensă la intervale nu mai

mici de 5 ani.

4.8. Punctul geodezic se consideră dispărut, în caz dacă nu s-au păstrat bornele de

sus şi jos ale centrului. Excluderea punctelor din cataloage se efectuează de către

Inspectoratul Geodezic de Stat în comun cu organizaţia care a executat cercetarea.

Dispariţia bornei trebuie confirmată prin măsurători geodezice de verificare.

4.9. Păstrarea şi menţinerea punctelor RGN se efectuată în conformitate cu

"Regulamentul cu privire la protecţia punctelor geodezice pe teritoriul Republicii

Moldova" aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.29 din

14.01.1994.

5. PRELUCRAREA MATEMATICĂ A MĂSURĂTORILOR GEODEZICE

5.1. Prelucrarea matematică a măsurătorilor geodezice, care se efectuează în timpul

creării RGN, presupune calcule pe teren, calcule preliminare şi compensarea reţelelor

geodezice.

5.2. Calculele de teren se efectuează în procesul efectuării măsurărilor geodezice.

Ele prevăd prelucrarea măsurătorilor în fiecare punct şi controlul lor conform

toleranţelor stabilite în actele normative în vigoare.

5.3. Calculele preliminare se efectuează în scopul analizei statistice a rezultatelor

măsurărilor, estimarea preciziei şi pregătirea datelor observate pentru compensare.

5.4. Pentru controlul calităţii preciziei construcţiei reţelelor geodezice la etapa

preliminară, calculele se compensează utilizând pachetele de programe ale firmelor

producătoare a receptoarelor GPS.

5.5. Prelucrarea finală şi compensarea măsurătorilor RGN-0 se efectuează cu

ajutorul pachetelor de programe profesionale. Pentru prelucrarea finală а

măsurătorilor şi compensarea RGN-1 şi RGN-2 pot fi utilizate pachetele de programe

ale firmelor producătoare a receptoarelor GPS.

15

5.6. Compensarea RGN se finalizează prin întocmirea catalogului de coordonate

ale punctelor geodezice şi elaborarea raportului tehnic. Pentru reţelele geodezice nou

create se întocmesc cataloage de coordonate şi rapoarte tehnice separate.

5.7. Cataloagele coordonatelor punctelor RGN se întocmesc şi se editează pe întreg

teritoriul ţării. În fişele de descriere ale punctelor sînt indicate coordonatele geodezice

ale RGN: latitudinea geodezică – B, longitudinea geodezică – L şi altitudinea

geodezică H, coordonatele plane x (N) şi y (E) în proiecţia Universală Transversală

Mercator UTM şi coordonatele plane x (N) şi y (E) în proiecţia Transversală

Mercator TM.

Alături de coordonatele plane în catalog se amplasează altitudinile normale ale

punctelor RGN.

Succesiunea şi particularităţile întocmirii cataloagelor punctelor RGN este

stabilită în “Instrucţiunea privind crearea Reţelei Geodezice Naţionale”.

Materialele privind măsurătorile şi rezultatele compensării reţelelor geodezice,

coordonatele punctelor RGN, alte caracteristice ale RGN, date privind caracteristicile

semnalelor şi bornelor punctelor se păstrează în baza de date geodezice a Agenţiei

Naţionale Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie şi baza de date geodezice a

Ministerului Apărării.

REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA TRECEREA LA SISTEMUL DE COORDONATE

GLOBAL ŞI DE REFERINŢĂ ŞI LA PROIECŢIILE CARTOGRAFICE RESPECTIVE


Prezentul Regulament cu privire la trecerea la sistemele de coordonate global şi

de referinţă şi la noile proiecţii cartografice (mai departe – Regulament) este elaborat

în conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova № 48 din 19.01.01 “Cu

privire la aprobarea Regulamentului despre Reţeaua Geodezică Naţională”.

1.1. În calitate de sistem de coordonate global se adoptă sistemul geodezic WGS

84 (World Geodezic System 1984) cu următorii parametri:

Elipsoidul: WGS 84;

Semiaxa mare a elipsoidului: = 6 378 137.0 m;

Turtirea elipsoidului: f = 1: 298.257 223 563;

1.2. În scopul cartografierii la scară mică, coordonatele rectangulare plane x(N),

y(E) se calculează în Proiecţia Universală Transversală Mercator UTM (Universal

Transversal Mercator) în fuse de şase grade.

Meridianele axiale ale fuselor de şase grade sînt meridianele cu longitudinea de

27, 33 şi coeficientul de scară k = 0,9996. Originea coordonatelor în fiecare zonă este

intersecţia meridianului axial cu ecuatorul.

Drept valoare a ordonatei pe meridianul axial se ia mărimea de 500 000 m.

16

1.3. În scopul executării ridicărilor topografice şi cadastrale la scara 1: 10 000 şi

mai mare, coordonatele rectangulare plane x (N), y (E) se calculează în Proiecţia

Transversală Mercator TM cu următorii parametri:


axial

L0 = 28o24’;

coeficientul de scară pe meridianul axial K0 = 0,99994;

abscisa convenţională: x0 = - 5 000 000 m;

ordonată convenţională: y0 = 200 000 m.

Pentru comoditatea utilizării proiecţiei cu parametrii menţionaţi aceasta se

numeşte Proiecţia Transversală Mercator pentru Moldova (TMM).

1.4. Ca sistem de referinţă se determină sistemul geodezic de referinţă european

ETRS 89 (European Terrestrial Reference System 1989) cu următorii parametri:

elipsoidul: GRS;

semiaxa mare a elipsoidului: = 6 378 137.0;

turtirea elipsoidului: f = 1: 298.257 222 101;

Sistemul de coordonate cu parametrii menţionaţi în proiecţia TMM cu

coordonatele punctelor Reţelei Geodezice Naţionale determinate prin măsurări GPS

în campania 1999 este denumit MOLDREF 99.

1.5. Etapele de bază necesare pentru introducerea noului sistem de coordonate şi a

proiecţiei cartografice:

Introducerea noului Sistem geodezic MOLDREF 99.

Crearea Reţelei Geodezice Naţionale în noul sistem de coordonate.

Determinarea ordinii utilizării punctelor Reţelei Geodezice de Stat existente.

Reorganizarea reţelelor geodezice de îndesire.

Transformarea informaţiei geometrice, inclusiv determinarea modelului

transformat după recalcularea coordonatelor punctelor Reţelei Geodezice Naţionale

şi Reţelei Geodezice de Îndesire din sistemele de coordonate MOLDREF 99, în

regiunea care prezintă interes.

Scopul final al procesului de trecere la noul sistem de coordonate constă în

înlocuirea sistemului de coordonate existent cu sistemul de coordonate MOLDREF

99 pentru toate tipurile de lucrări geodezice, cartografice, cadastrale şi de trasare.

2. INTRODUCEREA NOULUI SISTEM GEODEZIC NAŢIONAL

2.1. Introducerea noului sistem geodezic se realizează prin supravegherea a cinci

puncte ale Reţelei Geodezice Naţionale de ordinul 0, cu recalcularea coordonatelor

punctelor sistemului de referinţă în sistemul de coordonate ETRS 89 şi confirmarea

rezultatelor de către comisia EUREF.(punctul nr. 1 al procesului-verbal din 24 iunie

2000 Tromso, Norvegia).

3. CONSTRUIREA REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE

3.1. Reţeaua Geodezică Naţională a Republicii reprezintă totalitatea punctelor de

ordinul 0,1,2 distribuite uniform pe teritoriu.

3.2. Pentru executarea lucrărilor cadastrale şi topografice pe baza punctelor Reţelei

Geodezice Naţionale se dezvoltă reţelele geodezice de îndesire.

17

3.3. Prin executarea nemijlocită a lucrărilor de ridicare se dezvoltă baza geodezică

care asigură integrarea sectoarelor de producere a lucrărilor.

4. LEGĂTURA REŢELELOR GEODEZICE EXISTENTE CU NOUL SISTEM DE COORDONATE

4.1. Reţeaua Geodezică Naţională este creată pe baza măsurărilor GPS prin

instalarea noilor centre şi suprapunerea parţială cu punctele vechii Reţele geodezice

de stat.

4.2. Centrele punctelor Reţelei geodezice de stat, care nu au intrat în Reţeaua

Geodezică Naţională, trebuie să fie utilizate, în funcţie de necesitate, ca centre fizice

prin coordonarea lor în baza măsurărilor GPS, cu precizia necesară pentru tipul

concret de lucrări.

4.3. Coordonatele punctelor reţelelor geodezice de îndesire urmează a fi

redeterminate în temeiul măsurărilor de control şi reuniformizării reţelelor locale.

5. TRANSFORMAREA INFORMAŢIEI GEOMETRICE

5.1. Noile planuri/hărţi topografice şi cadastrale trebuie să fie create în sistemul

unic de coordonate.

5.2. Materialului geometric existent poate fi utilizat în formă grafică prin trasarea

reţelei de coordonate suplimentare, sau prin trecerea informaţiei în formă numerică

prin metoda corespunzătoare.

5.3. Modelele numerice ale materialului geometric existent pentru localităţi pot fi

transformate în noul sistem de coordonate pe calea determinării parametrilor

modelului transformaţional.

5.4. Trecerea hărţilor numerice din sistemul de coordonate local în sistemul de

coordonate MOLDREF 99 se realizează prin produse de program care asigură

algoritmul corect de transformare.

5.5. Pentru sistematizarea informaţiei şi asigurarea posibilităţilor integrării

generale a informaţiei grafice, prezentate în sisteme de coordonate diferite se

formează Banca de date a sistemelor de coordonate şi proiecţii pe teritoriul Republicii

Moldova.

INSTRUCŢIUNI DE CREARE A REŢELEI

GEODEZICE NAŢIONALE

1. PRINCIPII GENERALE

1.1 SISTEMUL DE COORDONATE

1.1.1 Crearea reţelei geodezice Naţionale (RGN) este justificată de aplicarea pe

teritoriul Republicii Moldova a sistemului global de coordonate WGS-84.

18

1.1.2 Poziţia punctelor RGN se determină în două sisteme de coordonate globale şi

de referinţă, care au aceeaşi legătură prin determinarea parametrilor de traversare

reciprocă.

1.1.3 Sistemul de coordonate global - sistem geodezic global WGS-84 (World

Geodetic System 1984) cu parametrii:

elipsoidul: WGS 84;

semiaxă mare a elipsoidului: a = 6378 137.0 m;


constanta gravitaţională geocentrică: GM = 3 986 004.418 x 108 m

3 c

-2;

coeficientul armonic zonal normalizat de

gradul doi al geopotenţialului:

C 2,0 = - 0,484 166 774 985x10-3

;


Pământului:

ω = 7 292 115x10-11

rad.s-1

1.1.4 Sistemul Geodezic European de referinţă ETRS 92 (European Terrestrial

Reterence System 1989) cu parametrii:

elipsoidul: WGS 80;

semiaxă mare a elipsoidului: a = 6 378 137.0 m;


constanta gravitaţională geocentrică: GM = 3 986 005x108 m

3 c

-2;

coeficientul armonic zonal normalizat

de gradul doi al geopotenţialului:

J 2 = 108 263x10-8

;


Pământului:

ω = 7 292 115x10-11

rad. s-1

1.2 SCOPUL CREĂRII REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE

1.2.1 Sarcina principală a RGN - stabilirea unui sistem de coordonate geodezice

unic pe teritoriul ţării, asigurarea geodezică a cartografierii teritoriului ţării,

asigurarea studierii resurselor naturale şi a ţinerii cadastrului de stat, navigaţiei,

descoperirea deformărilor scoarţei terestre etc.

1.2.2 Prezentele instrucţiuni realizează principiile principale privind baza

geodezică a statului la etapa actuală, construcţia ei, măsurările şi prelucrarea

matematică, întocmirea registrului şi stocarea datelor obţinute.

1.3 PRINCIPIILE PRINCIPALE DE CREARE A RGN

1.3.1 Reţeaua geodezică Naţională (RGN) serveşte drept baza de coordonate, cu

ajutorul căreia se stabileşte sistemul geodezic de coordonate pe întreg teritoriul

Republicii Moldova.

1.3.2 RGN reprezintă o reţea de puncte fixate pe teren cu centre, care asigură

integritatea şi invariabilitatea situaţiei sistemului în plan şi pe înălţime pe o durată

mare de timp.

1.3.3 Coordonatele punctelor RGN se determină prin metode satelitare cu

utilizarea sistemului global de poziţionare GPS (Global Positioning System).

19

1.4 STRUCTURA RGN

1.4.1 Reţeaua geodezică Naţională creată în conformitate cu “Regulamentul cu

privire la reţeaua geodezică Naţională”, constă structural din reţele de trei nivele şi se

creată conform principiului de trecere de la general la particular.

1.4.2 Reţeaua Geodezică Naţională constă din punctele reţelei geodezice Naţionale

de ordinul 0 (în text RGN-0), reţelei geodezice Naţionale de ordinul 1 (RGM-1),

reţelei geodezice Naţionale de ordinul 2 (RGM-2).

1.4.3 RGN-0, RGN-1, RGN-2 se creată prin metode de măsurare satelitare GPS ca

formaţii geodezice continue. Fiecare reţea cu un nivel mai mic, reprezintă structural

rezultatul îndesirii reţelei a nivelului precedent.

1.4.4 RGN-0 reprezintă veriga superioară a întregii structuri de asigurare cu

coordonate a teritoriului republicii, baza pentru construirea RGN-1, rezolvarea

sarcinii geodinamicii, pentru întocmirea hărţilor înălţimilor cvazigeoidului cu

utilizarea informaţiei gravimetrice şi a datelor de nivelment.

1.4.5 Reţeaua geodezică Naţională de ordinul 0 constă din cinci puncte.

1.4.6 Precizia de determinare a poziţiei reciproce a punctelor învecinate ale RGN-0

(determinate periodic) se caracterizează prin erori medii pătratice de 3-6 mm în

poziţie plană şi de 10 – 20 mm în înălţime geodezică.

1.4.7 Pe punctele RGN-0 se determină valorile înălţimii normale şi ale forţei de

gravitaţie absolute. Determinările înălţimii normale se efectuează prin nivelment

geometric de minimum ordinul II, valorile absolute ale forţei gravitaţionale - conform

programului de determinare a punctelor gravimetrice fundamentale.

1.4.8 Distanţa dintre punctele RGN-0 este 80 - 120 km

1.4.9 Cerinţele faţă de fixarea punctelor RGN-0 se pot preciza în procesul de

elaborare şi realizare a programului de formare a RGN.

1.4.10 Coordonatele punctelor RGN-0 se determină prin metode relative de

măsurări satelitare cu utilizarea observărilor RGN la staţiile permanente EUREF şi a

punctelor reţelelor geodezice Naţionale ale ţărilor vecine.

1.4.11 Sistemul de coordonate, fixată în baza punctelor RGN-0, legate de punctele

ce activează permanent EUREF, corespunde după precizie sistemului european de

referinţă ETRS-89, care formează sistemul global de coordonate WGS-84 pe

teritoriul ţării.

1.4.12 RGN-1 reprezintă o reţia geodezică spaţială, bazată pe punctele RGN-0,

care constă din puncte geodezice regulat amplasate, aflate la o distanţă de 25-35 km

unul de altul.

1.4.13 Preciziunea determinării poziţiei punctelor RGN-1, relativ la punctele

megieşe este 10-20 mm după coordonatele planice şi 20-40 mm după înălţime

geodezică.

1.4.14 Înălţimile normale ale punctelor RGN-1 se determină prin nivelmentul

geometric cu ajutorul nivelmentului de categoria II de preciziune sau se reperează

prin observările satelitare la reperii reţelei de nivelment de ordinul I-II.

1.4.15 RGN-2 reprezintă o reţia geodezică spaţială, bazată pe punctele RGN-0 şi

RGN-1, care constă din puncte geodezice regulat amplasate, aflate la o distanţă de

10-15 km unul de altul.

20

1.4.16 Precizia determinării amplasamentului punctelor RGN-2 relativ la punctele

megieşe este de 20-30 mm pentru coordonatele plane şi 40-60 mm după înălţimea

geodezică.

1.4.17 Înălţimile normale ale punctelor RGN-2 se determină prin nivelmentul

geometric cu ajutorul nivelmentului de categoria III de preciziune sau se reperează

prin observările satelitare la reperii reţelei de nivelment de ordinul I-III.

1.4.18 În scopul asigurării păstrării de lungă durată a punctelor geodezice ele

necesită examinarea şi restabilirea cu o periodicitate de 10 ani în afara localităţilor,

iar pe teritoriile construite şi în zonele de activitate gospodărească nu mai rar decât

peste 5 ani.

2. PROIECTAREA ŞI RECUNOAŞTEREA REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE

2.1 INFORMAŢII GENERALE

2.1.1 Proiectele tehnice de creare a RGN-0, RGN-1 şi RGN-2 se elaborează în

conformitate cu condiţiile “Regulamentului cu privire la Reţeaua Geodezică

Naţională”, prezentele instrucţiuni şi documentele normative în vigoare. Proiectele

tehnice se aprobă în modul stabilit până la începerea lucrărilor.

2.1.2 Proiectele tehnice de creare a RGN, pe lângă determinărilor proprii de

coordonate a punctelor, de regulă, includ şi acţiunile întregului complex de lucrări,

legate de crearea fragmentului respectiv al RGN-1, RGN-2 şi anume:

lucrările privind racordările suplimentare necesare ale punctelor RGS şi ale

reperelor nivelmentului de stat;

lucrările privind determinările gravimetrice la punctele RGN.

2.1.3 Înainte de întocmirea proiectului tehnic de formare a RGN-0, RGN-1 şi

RGN-2 se efectuează colectarea şi analiza materialelor tuturor lucrărilor executate

anterior privind triangulaţia, nivelmentul şi determinările gravimetrice în zona dată.

Datele privind lucrările de triangulaţie la formarea RGN-0 şi RGN-1 se colectează

numai pentru zonale situaţiei proiectate a punctelor determinate. Date despre aceste

lucrări se obţin la Inspectoratul de Supraveghere Geodezică de Stat ASRFC sau în

organizaţiile, care au executat lucrările de triangulaţie, nivelment şi gravimetrice.

După studierea materialelor enumerate se execută recunoaşterea obiectului şi se

precizează sau se completează proiectul tehnic.

2.1.4 În proiectul tehnic se stabilesc volumele, tehnologia de executare a lucrărilor

geodezice, gradul de asigurare tehnico-materială şi costul de deviz.

Partea textuală a proiectului conţine:

date privind destinaţia lucrărilor proiectate;

caracteristica succintă a condiţiilor fizico-geografice şi climaterice a zonei de

lucrări, care influenţează organizarea şi desfăşurarea determinărilor satelitare;

date privind lucrările executate anterior;

informaţia privind adâncimile de îngheţ a solului, informaţia privind regimul

hidrografic;

tehnologia de executare a lucrărilor de instalare a punctelor, de executare a

observărilor;

21

descrierea aparaturii utilizate pentru executarea observărilor satelitare;

modul de prelucrare a rezultatelor observaţiilor satelitare;

regulile de asigurare a tehnicii securităţii;

termenele de începere şi încheiere a lucrărilor.

2.1.5 În partea de deviz a proiectului tehnic se prezintă calculul costului lucrărilor.

2.1.6 Proiectarea reţelei se efectuează pe hărţi topografice la scara 1:200.000. În

caz de necesitate proiectul se precizează în detalii pe hărţi la o scară mai mare.

2.1.7 Pe baza datelor proiectului tehnic se elaborează prescripţii tehnice pentru

executantul concret al lucrărilor.

2.1.8 Prescripţiile tehnice conţin:

denumirea şi numărul obiectului;

zona de executare a lucrărilor;

tipurile de lucrări ce urmează a fi executate;

descrierea succintă a metodicii de executare a lucrărilor;

utilajul şi materialele necesare;

termenele de executare;

prelucrarea măsurărilor de teren;

tehnica securităţii la executarea lucrărilor.

2.2 PROIECTAREA RGN-0

2.2.1 Proiectarea RGN-0 se efectuează în cadrul programului de formare a reţelei

geodezice Naţionale pe baza anteproiectului, elaborat de ASRFC a RM.

2.2.2 RGN-0 se creată în conformitate cu proiectul tehnic, care se elaborează de

către organizaţia geodezică specializată şi se aprobă de ASRFC a RM.

2.2.3 Punctele RGN-0 se amplasează în zonele din punct de vedere geodezic mai

stabile, în locurile cu valori minime de deformare a suprafeţei terestre cu caracter

local.

2.2.4 Materialele măsurărilor geodezice aferente punctelor RGN-0 se transmit în

modul stabilit pentru prelucrare comună cu materialele măsurărilor la punctele

EUREF.

2.2.5 Determinările iniţiale şi repetate ale coordonatelor RGN-0 se execută o dată

la 5 ani.

2.2.6 La punctele RGN-0 se prevăd determinări absolute a accelerării gravitaţiei,

fapt care justifică includerea punctelor RGN-0 în reţeaua gravimetrică de stat a ţării.

2.2.7 Determinările absolute gravimetrice la punctele RGN-0 se execută în

conformitate cu “Instrucţiuni de creare a reţelei gravimetrice naţionale”.

2.2.8 Punctele RGN-0 după posibilităţi se suprapun cu punctele gravimetrice

fundamentale existente ale RGF sau cu punctele gravimetrice de ordinul I. În cazul

imposibilităţii suprapunerii, punctele gravimetrice şi punctele RGN-0 pot fi racordate

unul de altul la o distanţă de 25-40 km dintre puncte. Concomitent cu determinările

absolute gravimetrice trebuie să se execute transmiterea valorii de accelerare forţei de

gravitaţie de la punctul gravimetric la punctul RGN-0 cu ajutorul gravimetrelor

statice cu o eroare de maximum 5 MGal.

22

2.2.9 La punctele RGN-0 determinarea forţei de gravitaţie se execută în acelaşi

timp cu măsurările satelitare cu o periodicitate, care corespunde periodicităţii

măsurărilor satelitare.

2.2.10 Punctele de activitate permanentă se creată pentru determinarea continuă a

poziţiei punctelor bazei geodezice a statului în plan şi pe înălţime în timp.

2.2.11 La crearea punctului de activitate permanentă şi organizarea observărilor

permanente la acesta, trebuie să se respecte următoarele condiţii:

plasarea receptorilor satelitari în încăperi încălzite;

posibilitatea instalării concomitente a minimum două antene satelitare pe

fundaţii stabile prin depărtarea de la receptori, limitat de lungimea cablului de antenă

la o distanţă de maximă 30 m;

să nu existe obstacole pentru instalarea antenelor satelitare pe puncte care

ecranează semnalele de pe satelite la unghiuri de elevaţie mai mari de 10;

lipsa construcţiilor şi obiectelor locale care sînt obstacole vizibile şi ar

împiedica observările din cauzare reflectării semnalelor satelitare pe antenă;

lipsa perturbaţiilor active pe frecvenţele, apropiate de frecvenţele semnalelor

satelitare;

posibilitatea creării sistemului de centre, care ar permite efectuarea unui

control sigur asupra stabilităţii poziţiei acestora şi a poziţiei antenelor satelitare.

Încăperea, destinată pentru punctele active proiectate ale RGN-0 trebuie să

satisfacă următoarele condiţii:

să asigure posibilitatea instalării centrului (mărcii) în locurile de observare,

unde se fixează antena;

să fie dotat cu racord de curent alternativ cu tensiunea de 220 V, puterea de 500

W minimum;

temperatura în interiorul încăperii trebuie să fie de minimum + 200C.

2.2.12 La crearea punctelor permanente se crează reţeaua locală de puncte pentru

controlul stabilităţii acestora.

2.2.13 Reţeaua locală de centre ale punctului permanent trebuie să asigure

posibilitatea efectuării controlului asupra poziţiei reciproce cu EMP de maximum 1

mm pe toate cele trei coordonate pe schema cea mai simplă posibilă prin metode

geodezice tradiţionale în combinare cu metodele satelitare de determinări absolute.

Numărul centrelor de control trebuie să fie de minimum trei. La fixarea punctelor în

imediata apropiere a reperelor fundamentale şi de sol ale APB centrele celor din urmă

se utilizează în calitate de centre de control.

2.2.14 Schimbările posibile de poziţie a centrelor antenelor pentru toată perioada

de funcţionare a punctului permanent nu trebuie să depăşească 2-3 mm în plan şi pe

înălţime.

2.2.15 Alegerea locurilor de instalare a antenelor pe clădiri se admite cu condiţia

stabilităţii de durată şi sezonieră a clădirii, confirmată prin măsurări preliminare de

control, şi prin control periodic ulterior de la maximum trei centre terestre.

2.3 PROIECTAREA RGN-1 ŞI RGN-2

2.3.1 Crearea Reţelei Geodezice Naţionale se execută în trei etape. La prima etapă

se crează reţeaua de îndesire din 5-7 puncte cu lungimea liniilor de bază de 80-120

23

km. La etapa a două se formează reţeaua punctelor de ordinul 1 şi la etapa a treia se

construiesc punctele de ordinul 2.

2.3.2 Punctele RGN-1 şi RGN-2 se amplasează, de regulă, în locuri uşor accesibile

cu căi de acces liber în orice timp al anului.

2.3.3 Locurile de instalare a punctelor, precum şi locurile de amplasare a punctelor

existente ale reţelei geodezice de Stat (RGS), cu care se presupune coincidenţa

punctelor RGN-1 şi RGN-2 trebuie să satisfacă următoarele condiţii:

existenţa posibilităţii instalării antenei;

instalarea centrului se efectuează la 80 cm mai jos de nivelul de îngheţ a

solului, dar la minimum 1,10 m de la suprafaţa pământului;

lipsa obstacolelor ce ar împiedica trecerea semnalelor satelitare la unghiurile de

elevaţie de 10 grade pentru punctele RGN-1 şi de 15 grade la punctele RGN-2;

existenţa căilor de acces pentru transport;

accesul liber şi facil la punct şi efectuarea măsurărilor fără risc de accidentare

în orice timp;

asigurarea integrităţii de lungă durată a centrului;

lipsa în zona de amplasare a centrelor a proceselor geologice periculoase, cum

sînt alunecările de teren, carsturilor, tasărilor de teren;

locurile de instalare a centrelor nu trebuie să fie inundate.

2.3.4 La alegerea punctelor RGS existente pentru coincidenţa cu punctele RGN-1

şi RGN-2 se admite, cu titlu de excepţie, închiderile minime (pentru punctele de

instalare proiectată a antenelor) în zonele cu vizibilitatea de peste 10 grade. Nu se

admite existenţa obstacolelor pe unghiurile de elevaţie mai mare de 30 grade în

sectorul orizontal pe o arie mai mare de 45 grade. La adoptarea deciziei finale privind

alegerea punctului, se ia în considerare şi caracterul închiderilor zonelor de

vizibilitate la punctele alăturate şi acordul beneficiarului de lucrări.

2.3.5 Punctele RGS alese pentru exploatare urmează a fi supuse observărilor de

teren în mod obligatoriu.

2.3.6 Observarea punctului stabileşte:

tipul centrului conform clasificării aprobate;

starea fizică a centrului;

corespunderea locului de poziţia punctului condiţiilor de integritate,

accesibilităţii la punct şi efectuări în siguranţă a măsurilor la acesta.

FIŞA DE OBSERVARE A PUNCTULUI

Denumirea sau

Nr.

Ordinul sau

categ.

Instalat de cine Instalat

data

Observat

de cine

Observat

date

12 ordinul 2 “INGEOCAD” 1998 ing. Dicov ianuarie

2001

Tipul centrului Gr. 1

Starea centrului Satisfăcătoare

Aspectul

exterior

Îngropat

Corespunderea

locului de

instalare

Punctul este instalat în locul care asigură o integritate, accesibilitatea şi

siguranţa executării măsurărilor.

24

2.4 RECUNOAŞTEREA PUNCTELOR RGN

2.4.1 Înainte de plecare în zonele de efectuare a lucrărilor se studiază detaliat

condiţiile de executare a lucrărilor proiectate. La această etapă trebuie să fie colectate

datele privind gradul de studiere topografo - geodezică, gravimetrică şi

hidrogeologică a zonei, descrierea poziţiei, schiţele reperelor de nivelment şi a

centrelor de triangulaţie, deasemenea se stabilesc tipurile acestora.

2.4.2 Recunoaşterea punctelor reţelelor geodezice satelitare include:

stabilirea locurilor de amplasare a punctelor;

selectarea locurilor pentru instalarea centrelor;

observarea stării centrelor de triangulaţie şi a reperelor de nivelment, cu care se

presupune coincidenţa punctelor proiectate sau care se presupune să fie racordate la

punctele noi instalate ale reţelei satelitare;

stabilirea stării punctelor anterior stabilite ale reţelei satelitare, incluse în

programul de observaţii;

stabilirea tipului şi adâncimii de bornare a centrelor punctelor şi a reperelor de

control;

stabilirea volumelor lucrărilor pentru bornarea punctelor;

coordonarea problemelor de instalare a punctelor cu organizaţiile, pe teritoriul

cărora se presupune amplasarea punctelor;

colectarea informaţiei, necesare pentru executarea lucrărilor ulterioare în

vederea bornării punctelor, de observare etc.

2.4.3 În condiţii de teren pe harta la scară mare sau pe fotografiile aeriane se

marchează locurile de instalare a centrelor noilor puncte. Se stabileşte poziţia

punctelor existente, se întocmeşte descrierea şi schiţele. Pe teren se marchează

locurile pentru instalarea noilor centre ale punctelor, în cazul existenţei obstacolelor

pentru interceptarea semnalelor satelitare, se execută ridicarea semiinstrumentală a

diagramelor de ecranare, se întocmesc schemele racordărilor geodezice locale, se

determină coordonatele pe hărţile la scară mare.

2.4.4 În procesul de observare a reperelor şi centrelor existente se evaluează starea,

integritatea, corespunderea acestui tip de centru (reper) condiţiilor actuale, defectarea

aspectului exterior, durabilitatea cimentării mărcilor, precum şi influenţa factorilor

geologici-inginereşti şi tehnogeni asupra stabilităţii centrelor (reperelor). Datele

observării se trec în fişă.

2.4.5 La observarea zonelor de amplasare a punctelor trebuie să se conducă de

următoarele reguli:

locurile de amplasare a punctelor trebuie să asigure condiţii optime de

executare a observărilor, integritatea de durată a punctelor, stabilitatea centrelor în

plan şi pe înălţime, posibilitatea de a desfăşura activitatea în orice oră a zilei şi anul

întreg;

nu se admite amplasarea punctelor în zonele construcţiilor de perspectivă şi de

dezvoltare a localităţilor, precum şi pe sectoarele, destinate pentru executarea

lucrărilor de construcţie, hidrotehnice, rutiere, miniere sau în zonele unde sînt

posibile alunecări de teren, carsturi, pe terenurile expuse inundaţiilor sau eroziunii,

precum şi în alte locuri, unde nu se poate garanta integritate punctului;

25

nu se admite amplasarea punctelor în vecinătatea surselor de radioradiaţie de

capacitate mare (radiostaţii, radare, antene de radiotranslare).

2.4.6 În locurile de instalare a centrelor RGN-0 punctelor reţelei geodezice

satelitare nivelul apelor freatice trebuie să fie la o adâncime de 3 m şi peste.

2.4.7 Se admite comasarea lucrărilor privind recunoaşterea şi instalarea centrelor

punctelor.

2.4.8 Conform rezultatelor recunoaşterii se prezintă următoarele documente:

schemele reţelelor în conformitate cu schemele convenţionale aprobate ;

schiţele şi descrierea locurilor de amplasare a punctelor;

listele coordonatelor geodezice şi altitudinea punctelor;

memoriul explicativ;

materialele cercetării situaţiei punctelor anterior determinate în zona lucrărilor;

lista punctelor şi semnelor de nivelment cercetate;

actele privind punctele pierdute, şi a celor care nu au fost identificate, aprobate

de conducătorul organizaţiei ;

materialele exploatărilor pedogeologice şi hidrologice a locurilor de instalare;

schemele propuse a racordărilor geodezice locale;

diagramele obstacolelor pentru trecerea semnalelor satelitare.

Formularul fişei înălţimii obstacolului este prezentat în anexa 1.

3. BORNAREA ÎN SOL A PUNCTELOR REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE

3.1 DISPOZIŢII GENERALE

3.1.1 Pentru limitarea termenului şi cheltuielilor privind crearea reţelelor geodezice

se admite executarea observărilor satelitare asupra reperelor şi centrelor existente.

3.1.2 După categoriile de bază privind condiţiile de bornare a centrelor reţelei

geodezice satelitare acestea se divizează în centre de sol şi centre de versant.

Observările satelitare la centrele de versant pot fi realizate peste de 24 ore după

bornare. La centrele de sol – după expirarea a 30 de zile de la bornare.

3.1.3 Centrele se transmit în baza unor acte de observare privind integritatea

acestora în conformitate cu “Regulamentul cu privire la protecţia punctelor geodezice

pe teritoriul Republicii Moldova” aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 29 din 14 ianuarie 1994.

3.2 BORNAREA PUNCTELOR RGN-0

3.2.1 Centrul pentru bornarea punctului RCN-0 reprezintă un tub de azbociment cu

diametrul exterior de minimum 400 mm. În interiorul ţevii se montează o carcasă din

oţel – beton 3d16+d6 cu un interval de 300 mm şi se umple ţeava cu beton. Pentru

întărirea legăturii dintre baza ţevii de azbociment şi betonul turnat la 150-200 mm de

la bază se montează (până la umplerea ţevii cu beton) doi talvegi reciproc

perpendiculari cu diametrul de 10-15 mm şi lungimea de 500 mm.

Centrul tubular se instalează într-o sondă de foraj. Sonda se va fora cu un

diametru de 500 mm, cu o lărgire a frontului de abataj (tălpii sondei) de 700 mm.

26

În sondă se toarnă beton cu o grosime de 200 mm, după care se instalează ţeava

şi în ea carcasa, ţeava se umple cu beton vibrat.

În secţiunea de sus se montează o placă metalică cu grosimea de 10 mm dotată

cu un dispozitiv de centrare forţată.

Acest dispozitiv reprezintă o gaură de formă conică în care se montează un

şurub de sprigin, baza inferioară a căruia este de formă sferică.

Construcţia centrului este reprezentată în anexa 2.

3.2.2 Adâncimea de instalare a centrului în condiţii de sol uscat este de 185 cm.

Baza plăcii de beton (ancorei) trebuie să se afle la o adâncime, care depăşeşte

adâncimea de îngheţ a solului cu 100 cm. Adâncimea de îngheţ a solului în Moldova

este de 50 cm. În cazul nivelului înalt al apelor freatice adâncimea de instalare se va

mări, pentru ca baza plăcii de beton să se afle în sol necomprimabil. Centrul se

instalează în solul cu o densitate naturală neafectată.

Înălţimea pilonului împreună cu dispozitivul de centrare obligatorie constituie

120 cm de asupra nivelului solului.

3.2.3 Groapa de fundaţie se umple cu două tipuri de rocă de umplutură. Spaţiul din

imediata apropiere a pilonului se va umple cu un amestec nisipos şi pietriş, care

pentru întărire se va umezi cu apă, iar spaţiul rămas se va umple cu grundul obţinut

de la săparea gropii, fiind tasat strat după strat.

3.2.4 Pe placa dispozitivului de centrare se execută o proeminenţă în formă de

semisferă cu un diametru de 10 mm, în scopul marcării altitudinii normale a

punctului. Altitudinea normală se marchează de la reperele reţelei de nivelment de

stat de ordinul I sau II.

Pe peretele lateral al monolitului se instalează o placă de protecţie cu indicarea

tipului punctului geodezic, destinaţia acestuia precum şi asigurarea pazei de stat.

Aspectul plăcii se indică în anexa 3.

3.3 BORNAREA PUNCTELOR RGN-1 ŞI RGN-2

3.3.1 Punctele reţelei geodezice naţionale RGN-1 şi RGN-2 se bornează pe teren

prin centre de sol.

3.3.2 Centrul pentru bornarea noilor puncte RGN-1 şi RGN-2 constă din ancoră,

care reprezintă un monolit din beton armat de formă sferică cu diametrul de 50 cm,

înălţimea de 30 cm cu o adâncitură în centru cu diametrul de 20 cm şi dintr-un pilon

din beton armat de formă sferică cu diametrul de 15 cm, cu înălţimea de 115 cm. În

secţiunea de sus a pilonului se montează în beton marca.

3.3.3 Montarea centrului se efectuează în felul următor:

se sapă o excavaţie cu o adâncime de 130 cm, unde se instalează ancora. După

care în adâncitura ancorei se toarnă mortar plastic de ciment şi se instalează pilonul

cu marca. Astuparea gropii se efectuează prin compactarea pe straturi prin tasare

manuală.

3.3.4 Ancora centrului se instalează pe sol intact.

3.3.5 Centrele se pregătesc în mod centralizat şi se aduc la locul instalării în forma

în care vor fi instalate. Pentru pregătirea centrelor se utilizează beton de marca 150 şi

armătură pentru pregătirea carcaselor 3d16+d6 cu un interval de 300 mm.

Construcţia centrului se reprezintă în anexa 5.

27

3.3.6 După instalarea centrului se întocmesc cartelele, unde se deseană schiţele şi

se execută măsurări liniare referitoare la situaţiile privind obiectele amplasate pe

teren.

3.3.7 Formularul cartelei este reprezentat în anexa 4.

3.3.8 În amplasarea punctului pe schiţă se va reflecta: amplasamentul punctului în

raport cu localitatea din imediata apropiere, distanţele aproximative până la cele mai

caracteristice puncte de orientare şi măsurările liniare exacte până la obiectele local

amplasate pe teren. Numărul măsurărilor liniare trebuie să fie nu mai puţin de cifra 3.

Exemplu de descriere. Punctul nr. 413 “Planimetric”, amplasat la 2,5 km sud-est

de satul Corjova, la 500 metri mai la nord de gospodăria poligonului militar, la 300

metri mai la sud de staţia de pompe, la 30 metri mai la vest de intersecţia în formă de

T a drumurilor de câmp şi a răriturilor rândurilor plantaţiei de nucari, la 3 metri mai

la nord de drumul de câmp. Punctul este săpat într-un şanţ de 300 x 300 cm, cu o

adâncime de 50 cm.

3.4 ASPECT EXTERIOR

3.4.1 Aspectul exterior al punctelor reţelei geodezice Naţionale depinde de tipul

centrului şi ordinul reţelei.

3.4.2 Aspectul exterior al punctului RGN-0 constă dintr-un şanţ de formă

dreptunghiulară cu dimensiunile 640 x 640 cm şi adâncimea de 50 cm.

Şanţul în secţiune transversală are formă de trapez. Lăţimea şanţului în partea de

sus – 100 cm, iar în partea de jos – 30 cm.

Solul extras din şanţ se aranjează pe margine într-un strat uniform, fără a forma

“îngrămădiri” – un parapet.

În jurul pilonului se toarnă o rampă din beton de formă sferică cu o lăţime de 80

cm.

Pilonul centrului care se înalţă la suprafaţa solului se vopseşte cu vopsea de ulei,

în culori vii de demarcare.

Din partea de sud a pilonului se instalează o placă de protecţie cu indicarea

denumirii punctului, ordinului şi apartenenţa lui la patrimoniul statului.

3.4.3 Aspectul exterior al punctelor reţelei geodezice naţionale de ordinul 1 şi 2 se

execută prin săparea şanţului cu diametrul de 300 x 300 cm. Adâncimea şanţului de

50 cm, lăţimea şanţului în partea de sus 70 cm în partea de jos 20 cm.

4. DISPOZITIVE ŞI UTILAJ GEODEZIC


4.1.1 Măsurările la punctele reţelei geodezice Naţionale trebuie să se efectueze

numai cu receptori GPS cu frecvenţă dublă. Receptorii GPS cu frecvenţă dublă

asigură diminuarea substanţială a erorilor sistematice, provocate de acţiunea

perturbărilor ionosferice privind recepţionarea undelor radiomagnetice.

4.1.2 Se recomandă determinarea coordonatelor punctelor RGN cu receptori GPS

cu sistem 300 sau 500 ale firmelor Leica, Trimble sau ale altor firme – de ordin

analogi.

28

4.1.3 Setul de aparate destinate măsurărilor geodezice satelitare constă din:

receptor (sensor), antenă, bloc de comandă (controlor), dispozitiv de înregistrare

(memorie), alimentare cu energie (acumulator), cabluri de comunicaţie. Cablul de

antenă nu trebuie să fie mai lung de 20 metri.

4.1.4 Sursa de alimentare a utilajului satelitar trebuie să fie constantă şi să asigure

continuu măsurările pe perioadele şedinţei.

4.2 CONTROLUL DE TEREN A CARACTERISTICILOR TEHNICE ALE APARATELOR DE MĂSURARE

4.2.1 Controlul de teren a aparatelor, metodelor şi asigurarea programelor se

efectuează prin operarea măsurărilor de control şi obţinerea valorilor vectorilor

liniilor de bază în reţeaua geodezică tridimensională de etalon. Reţiaua geodezică

tridimensională de testare se întocmeşte în conformitate cu Instrucţiunea pentru

asigurarea metrologică a măsurărilor geodezice „Aparatajul utilizat în geodezie la

recepţionarea semnalelor cosmice de navigaţie” (NM 1-02-2000).

4.2.2 În procesul observărilor de control se depistează corespunderea utilajului

utilizat cu condiţiile tehnice stabilite de firma producătoare. Criteriile de

corespundere a aparatajului cu prevederile stabilite reprezintă diferenţa dintre valorile

etalon şi valorile de măsurare executate în diferite şedinţe şi toleranţele figurilor

izolate.

4.2.3 Înainte de efectuarea măsurărilor GPS se produce calibrarea antenei la o bază

de calibrare specială după metoda propusă de uzina – producătoare.

4.2.4 Calibrarea antenei se execută după cum urmează:

antenele se instalează la bază şi se direcţionează de-a lungul bazei în aceeaşi

direcţie;

se execută măsurări pe durata a 4 ore;

după care executarea măsurărilor pentru direcţionarea antenei, cu excepţia

celor marginale, se schimbă la 1800;

se execută măsurări pe durata a 4 ore;

se calculează liniile de bază, după diferenţele de valori se fac completări şi

modificări.

4.2.5 Diferenţa dintre valorile de măsurare nu trebuie să depăşească 1 mm.

4.2.6 Calculele se efectuează prin antrenarea precise a efemeridelor satelitare.

5. MĂSURĂRI DE TEREN


5.1.1 Precizia determinării componenţilor vectorilor depinde principial de:

numărul şi amplasarea geometrică a sateliţilor urmăriţi simultan din fiecare

punct pe durata perioadei de măsurare;

influenţa deviaţiei ionosferei şi refracţiei troposferice;

lungimea liniilor bazice;

caracteristicilor tehnice ale aparatajului utilizat.

5.1.2 Factorii care ar putea influenţa asupra rezultatelor măsurărilor include:

reducerea imprevizibilă a exactităţii coordonatelor sateliţilor, condiţiile de

29

recepţionare a radiosemnalelor sateliţilor, perturbaţiile ionosferice şi problemele cu

caracter tehnic nedepistate în procesul observărilor. Acţiunea acestor factori poate fi

diminuată în procesul unei prelucrări anterioare şi a unei analize a datelor obţinute la

finisarea măsurărilor de teren.

5.1.3 Sporirea exactităţii şi autenticităţii rezultatelor observărilor satelitare se obţin

în rezultatul:

diminuării perturbaţiilor locale de recepţionare a semnalelor satelitare;

repetarea ciclului de observări la punctul respectiv;

determinarea câtorva linii bazice de la un singur punct;

efectuarea simultană a observărilor permanente la punctele învecinate ale

reţelei satelitare;

un nivel avansat de utilizare a orbitelor exacte aposteriorice satelitare;

observări simultane a maximum 4 sateliţi (numărul necesar de sateliţi);

reducerea numărului impunător de etape privind înregistrarea sateliţilor (spre

exemplu, cu scopul reducerii efectului multifazic);

centrarea meticuloasă, determinarea înălţimii centrului fazic a antenei şi

direcţionarea acesteia.

5.1.4 Măsurările de teren în cazul creării reţelei geodezice naţionale se execută prin

metoda determinărilor relative în regim static.

5.1.5 Pentru determinarea punctelor RGN-0, RGN-1 şi RGN-2 se utilizează

receptori GPS cu frecvenţe duble ale firmelor Leica, Timble sau altele, care asigură

efectuarea măsurărilor pe lungimea de undă completă a frecvenţelor purtătoare,

inclusiv în regimul de codificare a semnalelor cu frecvenţa L2.

5.1.6 Măsurările efectuate cu un număr mai mare de receptori satelitari permit

obţinerea unor rezultate performante. Nu se recomandă măsurările cu GPS pe acelaşi

fragment cu diferite tipuri de receptori.

5.1.7 Măsurările se execută simultan (sincronic) la câteva puncte învecitate ale

reţelei prin utilizarea metodei de reţea.

5.1.8 Rezultatele observărilor fiecărei şedinţe se copiază pe discuri rigide ale

computerelor personale, după care se copiază pe agenţii de informaţie magnetici

autonomi în scopul prelucrării matematice ulterioare. În acest caz, în mod obligatoriu,

se fac cel puţin două copii ale fişierelor cu datele observărilor şi alte date

suplimentare în scopul păstrării acestora, excluzând pierderea informaţiilor obţinute.

5.1.9 În baza rezultatelor lucrărilor de teren, subdiviziunile care au executat

lucrările prezintă un succint memoriu explicativ despre lucrul executat, unde se

anexează următoarele materiale:

registrele de observări;

rezultatele prelucrărilor prealabile de control în corespundere cu formatele

corespunzătoare ale programelor tipizate;

rezultatele măsurările satelitare pe agenţii magnetici.

5.1.10 În procesul efectuării observărilor este necesar ca interferenţa undelor

electromagnetice cu sursele exterioare cu o frecvenţă apropiată frecvenţei sistemelor

satelitare navigaţionale să fie redusă la minimum. Nu se recomandă instalarea

antenelor receptorilor satelitari în aproprierea surselor puternice de radioradiaţie

(radiostaţii, radare, antene de retlansare).

30

5.1.11 Dacă în procesul prelucrării prealabile se depistează schimbarea poziţiei

antenei pe durata perioadei prevăzute pentru măsurări, atunci acele măsurări se

exclud şi ele trebuie repetate.

5.1.12 Condiţiile de bază privind măsurările satelitare de teren pentru crearea

reţelei geodezice naţionale sînt indicate în tabel.

CERINŢELE DE BAZĂ LA MĂSURĂRI

Ordinul reţelei RGN-0 RGN-1 RGN-2

Aplicarea receptorilor cu frecvenţă dublă da da da

Numărul recomandat de receptori aplicaţi simultan la

măsurări

6 – 8 6 – 8 6 - 8

Durata măsurărilor neîntrerupte, ore 120 4 1

Numărul minimal de sateliţi care deservesc în acelaş

timp

6 5 4

Intervalul de timp (discretizare) între recepţia

semnalului satelitului, sec.

1 1 1

Tipul de înscriere campactat da da da

Periodicitatea înscrierii semnalului, sec. 30 15 15

Unghiul minimum de înălţare a sateliţilor deasupra

orizontului, grade

10 15 15

Metodologia măsurărilor static static static

Valoarea maximă admisibilă PDOP, GDOP 8 8 8

Numărul de măsurări repetate ale înălţimii antenei pe

parcursul sesiunii (nu mai puţin)

2 2 2

Executarea măsurărilor adăugătoare vectorilor liniilor

bazei pentru controlare (procent de la numărul general al

liniilor bazei)

10 10 10

5.2 MĂSURĂRI DE TEREN LA PUNCTELE RGN-0

5.2.1 Măsurările la punctele RGN-0 se execută într-o şedinţă simultan la toate

punctele reţelei.

5.2.2 Durata observărilor la punctele RGN-0 constituie 120 ore.

5.2.3 La punctele RGN-0 care nu asigură centrarea forţată, şedinţa observărilor se

divizează în trei subşedinţe cu centrare independentă a antenei şi a fiecărui punct.

Centrarea nouă se execută în procesul schimbării hărţii memoriei, după care urmează

schimbarea înălţimii de instalare a antenei.

5.2.4 Instalarea antenei cu receptori satelitari la centrul punctului se efectuează

prin utilizarea centrării optice cu o precizie de 1 mm.

5.2.5 Înălţimea antenei de asupra mărcii centrului se măsoară până şi după

măsurările GPS, executate prin metode prevăzute în instrucţiunile de exploatare a

receptorilor GPS, utilizaţi cu o precizie de 1 mm.

5.2.6 Rezultatele măsurărilor înălţimii antenei şi condiţiile măsurărilor la puncte se

înscriu în registrul de măsurări.

5.2.7 Unghiul minim de blocare al sateliţilor la măsurarea punctele RGN-0 este de

10 grade.

31

5.3 MĂSURĂRILE DE TEREN LA PUNCTELE REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE DE ORDINUL 1 ŞI ORDINUL 2

5.3.1 Măsurările la punctele RGN-1 se execută în baza unei scheme întocmite

anterior privind organizarea măsurărilor şi în baza graficului calendaristic de

efectuare a lucrărilor.

5.3.2 Schema măsurărilor se proiectate prin metoda pătratelor.

5.3.3 Schema se construieşte din linii bazice. Liniile bazice se divizează în linii

dependente şi independente. Liniile bazice independente includ vectorii, care nu pot

fi construiţi prin metoda sumării sau scăderii altor vectori. Restul liniilor bazice sînt

linii bazice dependente.

5.3.4 Numărul liniilor bazice independente şi dependente în procesul lucrului cu m

receptorii se determină prin formula:

1mb

2

)2)(1('

mmb

unde: b – numărul liniilor bazice independente

b' – numărul liniilor bazice dependente

5.3.5 Schema se construieşte din următoarele condiţii:

toate punctele din reţea se consideră determinate;

în calcul se iau numai liniile bazice independente;

schema se construieşte din pătrate, care se compun din liniile bazice

independente.

5.3.6 Numărul total de şedinţe:

1

)(2

m

pps

unde: p – numărul punctelor din reţea

m – numărul receptorilor Numărul total al liniilor bazice independente în reţea:

)1( msB

Numărul pătratelor:

1 pBK

5.3.7 În procesul proiectării lucrărilor este necesar ca în fiecare şedinţă

premergătoare să fie incluse minimum două puncte ale şedinţei precedente.

5.3.8 Combinaţiile posibile ale măsurărilor simultane ale bazelor independente ale

reţelei executate cu un număr diferit de receptori sînt indicate pe desen.

32

5.3.9 Măsurările pe fiecare punct trebuie să se efectueze de două ori (în două

şedinţe). Intervalul de timp între şedinţe nu trebuie să fie mai mic de 2 ore.

5.3.10 Durata măsurărilor GPS pe punctele RGN-1 trebuie să fie de cel puţin 4 ore.

La înrăutăţirea condiţiilor de măsurare sau la reducerea până la 4 a numărului de

sateliţi recepţionaţi, durata măsurărilor se măreşte.

5.3.11 Pentru a da o rigiditate mai mare reţelei se efectuează măsurări GPS timp de

24 ore continuu la punctele de bază a reţelei, situate la 4-5 baze de la punctele RGN-

0, care ulterior se prelucrează şi sînt luate drept bază pentru RGN-1.

5.3.12 Într-o şedinţă cu punctele de bază, alese pentru măsurări GPS de 24 de ore,

trebuie să fie incluse minimum 3 puncte RGN-0 care să cuprindă punctele respective.

5.3.13 Măsurările pe punctele RGN-1 şi RGN-2 se efectuează prin metoda de

reţea.

5.3.14 Măsurările pe RGN-2 se efectuează într-o şedinţă de 1 oră.

5.3.15 Graficul măsurărilor pe punctele RGN-1 şi RGN-2 se întocmeşte după

datele selectate din schema organizării măsurărilor şi din graficul GDOP.

5.3.16 În graficul calendaristic se stabilesc perioadele de timp în care s-au efectuat

măsurări, numărul şedinţelor de măsurări, numărul de lucru al punctelor, numărul

brigăzilor care au efectuat măsurările.

33

Şedinţa 1 2 3 4 5 6

Data 22.06.99 22.06.99 23.06.99 23.06.99 24.06.99 24.06.99

Timpul 7 h 30 min 4 h 40 min 5 h 30 min 12 h 30 min 7 h 00 min 13h 40 min

Brigada 1 3 10 4 8 18 Otaci

Brigada 2 Otaci 4 8 18 19 10

Brigada 3 2 5 9 17 20 15

Brigada 4 1 2 5 9 35 11

Brigada 5 11 6 10 20 3 14

Brigada 6 5 3 16 21 22 12

Brigada 7 6 1 17 16 21 13

5.3.17 La executarea măsurărilor GPS se ţine un registru de teren. În acesta se

introduc denumirea proiectului, numele de familie al operatorului, tipul de măsurări,

tipul de receptor şi numărul de serie al acestuia, data executării măsurărilor, fusul

orar, ritmul de înregistrare a informaţiei, unghiul de blocare a sateliţilor, precum şi

starea de funcţionare a aparatului şi a acumulatoarelor şi coordonatele aproximative

ale zonei de lucrări.

5.3.18 În timpul măsurărilor în registru se fixează toate abaterile de la programul

de măsurări, dereglările de funcţionare a receptoarelor, cauza apariţiei defectelor.

5.3.19 Măsurările pe punctele intrate într-o anumită şedinţă sînt începute şi

finalizate de către operator sincronic în unul şi acelaşi timp. Se admite o abatere de la

timpul acceptat al includerii receptoarelor GPS în limitele a 10 minute.

5.3.20 Gradul de sincronizare a măsurărilor trebuie să fie asigurat prin legătură

telefonică celulară şi radio dintre brigăzi.

5.3.21 Înălţimea antenei de asupra mărcii centrului se măsoară cu precizia de 1 mm

până şi după finalizarea măsurărilor prin metodele examinate în instrucţiunile de

utilizare a aparaturii respective.

5.3.22 Rezultatele măsurării înălţimii antenei şi condiţiile de observare pe punct

sînt înscrise în registrul de observaţii.

34

MODELUL REGISTRULUI

Modelul

registrului de

teren ANCRFG

“INGEOCAD” Chişinău, str. Puşkin,

47

Măsurări GPS Proiectul Sensorul nr. Data Amplasamentul

Parametri de

lucru

Operatorul Controlorul nr. Fusul orar LAT __________

Tip STS ( )

SGS ( )

Acumulatorul

nr.

Ritmul de

înregistrare

LON__________

Unghiul de

blocare

Înălţimea

Parametri de instalare Parametri de măsurat Staţia nr.

Centrului

Înălţi-

mea

antenei

Constanta

antenei

Orienta-

rea

antenei

Timpul

măsurări-

lor

Numărul

de sateliţi

Nr. epocă GDOP Starea tehnică a

acumulatorului

Menţiuni

5.3.23 În caz de condiţii nefavorabile pentru observări sau primirea informaţiei de

la 4 sateliţi durata măsurărilor se prelungeşte.

6. PRELUCRAREA MATEMATICĂ A MĂSURĂRILOR GPS

6.1 PRELUCRAREA PRELIMINARĂ A MĂSURĂRILOR GPS

6.1.1 Sarcina principală în prelucrarea preliminară a măsurărilor satelitare constă în

controlul calităţii acestora şi evaluarea corespunderii cu condiţiile stabilite pentru

precizie.

6.1.2 Prelucrarea preliminară a măsurărilor GPS se execută ajutorul programelor

firmelor producătoare de echipament GPS.

6.1.3 Programele, livrate de producătorii echipamentului GPS, permit determinarea

vectorilor spaţiali ai liniilor bazice (creştere a coordonatelor spaţiale dintre puncte),

matricele covariaţionale ale acestora, uniformizarea şi determinarea coordonatelor

punctelor din reţelele spaţiale.

6.1.4 Pentru o prelucrare calitativă a măsurărilor satelitare pe faze la determinarea

valorilor precise ale vectorilor liniilor de referinţă în reţeaua RGN-0, coordonatele

absolute ale punctelor trebuie să fie determinate cu o eroare de maximum 0,5 m, iar

pentru RGN-1 şi RGN-2 – de maximum 1,5 m.

6.1.5 Prelucrarea preliminară se execută ţinând cont de elementele de reducere a

centrelor de fază ale antenelor la reperele pentru centrele punctelor geodezice.

6.1.6 Numărul de măsurări executate sincronic până la sateliţi care au fost excluse

din prelucrare, inclusiv şi pe contul unghiului de înălţare, nu trebuie să depăşească

10% din numărul total de măsurări.

35

6.2 PRELUCRAREA PRELIMINARĂ A MĂSURĂRILOR GPS ÎN RGN-1 ŞI RGN-2

6.2.1 Înainte de prelucrarea rezultatelor măsurărilor de teren din listă se selectă

datele după zilele de măsurare şi se stabileşte regimul şi parametrii de prelucrare.

6.2.2 Se instalează unul dintre regimile de prelucrare – calcularea liniei bazice

(Baseline), toate combinările statice (All static combinations).

6.2.3 Parametrii calculărilor:

se instalează modelul ionosferei necesar;

distanţa maximală a liniei bazice este 30 km;

limita impreciziei măsurării fazei semnalului – pentru RGN-1 constituie -

0,050 m şi pentru RGN-2 - 0,075 m;

6.2.4 În procesul de prelucrare se admite excluderea informaţiei recepţionate de la

unii sateliţi totalmente sau ale intervalelor de măsurări ale tuturor sau ale unor sateliţi

cu o calitate joasă de trasare (numeroase întreruperi în trasare cauzate de ecranarea

semnalelor sau de alte pertubaţii). În acest caz durata totală a intervalului de

observări, incluse în prelucrare conform fiecărei şedinţe nu trebuie să fie mai mică de

90% din durata minimă stabilită a şedinţei. Divergenţele dintre rezultatele

determinării caracteristicilor liniilor bazice conform componentelor de plan din

diferite şedinţe nu trebuie să fie mai mare decât (5 mm + 2x10-6

xS)xK, în care S –

lungimea liniei bazice, iar valoarea coeficientului K se acceptă egală cu 2. Pentru

diferenţa valorilor de creştere a altitudinilor se admite o divergenţă mai mare de 1,5

ori mai mare decât cea de plan.

6.2.5 După analiza datelor de prelucrare preliminară a materialelor din măsurări se

execută compensarea coordonatelor punctelor reţelei geodezice naţionale şi se

întocmesc cataloagele de coordonate şi altitudini.

6.3 CALCULELE FINALE ŞI COMPENSAREA RGN

6.3.1 Prelucrarea finală în scopul includerii punctelor în cataloagele de coordonate

ale punctelor reţelei geodezice naţionale de ordinul 0 se execută în baza programelor

care permit determinarea coordonatelor cu precizarea pe unitate de timp a orbitelor

sateliţilor. Unul din asemenea programe îl constituie programul Bernese.

6.3.2 La prelucrarea finală a măsurărilor pe punctele RGN-0 şi RGN-1 se folosesc

efemeridele precise ale sateliţilor.

6.3.3 Prelucrarea rezultatelor pe punctele RGN-0 se execută concomitent cu cea a

rezultatelor observărilor tuturor punctelor permanente din regiune cu utilizarea

coordonatelor staţiilor permanente fixate pe una şi aceeaşi epocă.

6.3.4 Calcularea coordonatelor punctelor RGN-2 se permite de a executa cu

utilizarea efemeridelor sateliţilor, recepţionate de receptoarele GPS în cadrul

măsurărilor.

6.3.5 Compensarea RGN-1 şi RGN-2 se efectuează prin utilizarea programelor

firmei producătoare de echipament GPS, după testarea acestuia multilaterală, care

confirmă obţinerea preciziei necesare.

36

6.4 ÎNTOCMIREA CATALOGULUI

6.4.1 Cataloagele coordonatelor şi altitudinilor se întocmesc pe punctele reţelei

geodezice Naţionale.

6.4.2 În compartimentul de bază al catalogului sînt incluse coordonatele geodezice

ale punctelor RGN: latitudinea geodezică B, longitudinea geodezică L, altitudinea

elipsoidală H, coordonatele plane rectangulare x (N) şi y (E) în proiecţia universală

transversală Merkator UTM şi coordonatele plane x (N) şi y (E) în proiecţia

transversală Merkator TM, deasemenea sînt plasate altitudinile normale ale punctelor

h.

6.4.3 Completări şi modificări în catalog se fac prin acord cu Inspectoratul de Stat

de Supraveghere Geodezică.

6.4.4 Catalogul include următoarele capitole structurale:

explicaţie;

desene ale centrelor;

lista coordonatelor şi altitudinilor punctelor (compartimentul de bază);

indice alphabetic punctelor RGN ;

scheme ale punctelor RGN.

6.4.5 Capitolul “Explicaţie” cuprinde sumarul scurt al lucrării, indicarea

executantului principal de lucrări, timpul de executare a lucrării, parametrii tehnici ai

reţelei, caracteristicile de precizie ale punctelor reţelei.

6.4.6 Lista coordonatelor punctelor RGN cuprinde:

numărul punctului conform catalogului;

denumirea punctului, tipul de centru;

ordinul reţelei;

coordonatele geodezice – latitudinea, longitudinea şi altitudinea geodezică H a

punctelor;

coordonatele rectangulare în proiecţia universală transversală Merkator UTM;

coordonatele rectangulare în proiecţia transversală Merkator TM;

înălţimea normală h cu precizia de până la 1 mm.

6.4.7 Indicele alfabetic cuprinde denumirea punctului, ordinul şi numărul acestuia

conform catalogului.

6.4.8 În catalog se include schema punctelor RGN.

6.4.9 În schemă se indică semnul convenţional al punctului, numărul acestuia şi

liniile bazice acceptate în prelucrare.

7. ÎNTOCMIREA RAPORTULUI TEHNIC

7.1.1 La finalizarea prelucrării în birou a materialelor măsurărilor geodezice se

întocmeşte un raport tehnic, în care sînt reflectate următoarele:

conţinutul sarcinii;

caracteristica fizico-geografică sumară;

datele tehnico-economice;

echipamentul geodezic;

tehnologia de executare a măsurărilor pe teren;

prelucrarea rezultatelor măsurărilor;

37

concluziile.

La raport se anexează:

fişele de amplasare a punctelor;

catalogul de coordonate şi altitudini ale punctelor RGN;

schema punctelor reţelei geodezice Naţionale;

materialele privind prelucrarea matematică a măsurărilor.

8. GLOSARUL

Valoarea absolută a coordonatelor – obţinerea coordonatelor în sistemul

geocentric global sau, relativ la elipsoidul terestru, de regulă, după schimbările

codului de măsurare a pseudodistanţei până la sateliţi cu precizia ce nu depăşeşte

primii metri.

Linia bazice – denumirea convenţională a liniei, ce leagă două puncte ale

observaţiilor satelitare, executate într-o singură şedinţă.

Vectorul liniei bazice – vectorul tridimensional de creştere a coordonatelor

spaţiale între punctele megieşe ale observaţiilor satelitare.

Statica – metoda determinărilor relative ale creşterii coordonatelor spaţiale

dintre două observaţii simultane ale punctelor continuei (nu mai puţin de 0,5 ore).

Liniile bazice independente – liniile bazice, obţinute din observaţiile diferitor

şedinţe.

Determinarea relativă a coordonatelor – determinarea coodonatelor spaţiale de

creştere între puncte pe calea măsurării fazei purtătoare cu o precizie, obţinută a

primilor centimetri.

9. LITERATURA:

5.6. Instrucţiuni privind protecţia punctelor geodezice, Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr.23 din 14.01.1994.

5.7. Regulamente generale privind reţeaua geodezică naţională, Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 48 din 19.01.2001

5.8. Reguli de instalare a centrelor şi reperelor la punctele reţelelor geodezice şi de

nivelment, Moscova , Картгеоцентр- Геодезиздат, 1993.

10. LISTA DE ABREVIERI

RGN-0 – reţea geodezică Naţională de ordinul 0;



EMP – eroare medie pătratică;

ASRFC – Agenţia de Stat relaţii funciare şi cadastru a Republicii Moldova.

38

A N E X E

LA INSTRUCŢIUNEA PENTRU CREAREA RGN

Anexa 1.

FIŞELE OBSTACOLELOR RIDICATE

ABRISUL OBSTACOLELOR RIDICATE

Punctul___________ obiectul_________

В______________

Data_________________ L______________

Elaborat _____________ H______________

NOTAREA AZIMUTURILOR ŞI UNGHIURILOR DE ÎNCLINARE A

OBSTACOLELOR LA PUNCTELE

Punctul_______________________________

Nr.nr.

D/r

Azimutul Unghiul de înclinare Remarcă

а в

0

N

S

45

90

315

225

270

135

180

39

Executantul:______________________ Anexa 2.

40

Anexa 3.

PLATA DE OCROTIRE

Anexa 4.

FIŞELE SCHIŢELOR PUNCTELOR RGN

Punctul GPS al RGN-1 № 45 Aşezarea punctului : L-35

Tipul centrului: Gr1 L-35-X-45-A

Schema aşezării punctului Descrierea aşezării punctului

Satul Hligeni Marginea de sud-vest a satului,

0,3 km spre sud-vest de ferma de

vite, pe marginea râpei. Spre sud-vest de ferma de vite, pe

marginea râpei.

Data instalării 21februarie 2001

A desenat Necrasov V.

A întocmit schiţele Chilincarov S. A controlat Amirov I. Şeful echipei Amirov I.

PUNCUL REŢELEI GEODEZICE

NAŢIONALE

ORDINUL 0

«OTACI»

PATRIMONIUL STATULUI

200

300

41

Anexa 5.

Anexa 6.

LISTA COORDONATELOR PUNCTELOR RGN

Numărul

sau

denumirea

punctelor

Tipul

centrului

Clasa

reţelei

Coordonatele

geodezice

UTM

TM

B L H X Y X Y h

42

INSTRUCŢIUNE CU PRIVIRE LA CREAREA REŢELEI

GRAVIMETRICE NAŢIONALE


1.1. Sistemul asigurării geodezice a teritoriului Republicii Moldova conţine reţeaua

geodezică naţională, reţeaua naţională de nivelment şi reţeaua gravimetrică naţională.

1.2. Reţeaua gravimetrică naţională a Republicii Moldova constituie baza pentru

stabilirea sistemului gravimetric unic pe teritoriul ţării, efectuarea cercetărilor

gravimetrice, precum şi soluţionarea problemelor în interesul economiei naţionale,

ştiinţei şi apărării ţării, inclusiv şi asigurarea metrologică a ridicărilor gravimetrice.

1.3. Reţeaua gravimetrică naţională reprezintă totalitatea punctelor ei uniform

amplasate pe teritoriul ţării şi materializate în teren cu borne, care asigură păstrarea şi

stabilitatea lor pe parcursul unui timp îndelungat. În punctele reţelei gravimetrice

naţionale se execută măsurători absolute sau relative a acceleraţiei forţei de gravitate,

precum şi determinarea altitudinilor şi coordonatelor acestor puncte.

1.4. Reţeaua gravimetrică naţională se compune din punctele reţelei gravimetrice

fundamentale (RGF) şi punctele reţelei gravimetrice de sprijin de (RGS).

1.5. RGF reprezintă elementul superior al reţelei gravimetrice naţionale şi este

destinată pentru stabilirea sistemului gravimetric al ţării şi legăturilor cu sistemul

gravimetric mondial, precum şi asigurarea metrologică a creării reţelelor gravimetrice

de sprijin şi ridicărilor gravimetrice a teritoriului ţări.

1.6. RGF este destinată pentru soluţionarea problemei ştiinţifice principale: studiul

variaţiilor câmpului gravific în timp. În acest scop în punctele RGF, sistematic se

execută măsurători absolute şi relative a acceleraţiei forţei de gravitate cu cea mai

înaltă precizie la momentul dat.

1.7. Conform Regulamentului cu privire la reţeaua geodezică naţională în toate

punctele reţelei geodezice naţionale de ordinul 0 (RGN-0) se determină valorile

acceleraţiei forţei de gravitate după un program de observare a ale punctelor

gravimetrice fundamentale. Astfel numărul punctelor RGF este determinat de

numărul punctelor RGN-0.

1.8. RGS este destinată pentru răspândirea cu precizie necesară a sistemului

gravimetric pe întreg teritoriul ţării. Crearea RGS se execută pe etape. La prima etapă

de la punctele RGF se determină punctele reţelei gravimetrice de sprijin de ordinul 1

(RGS-1) cu densitatea 1 punct la 400-500 km2. Rezultatele măsurătorilor în punctele

RGF şi RGS-1 se compensează în comun şi se introduc într-un catalog unic. Punctele

se amplasează în teren luând în consideraţie condiţiile de acces a mijloacelor de

transport terestru sau aerian.

1.9. Punctele RGF şi RGS-1 sînt iniţiale pentru crearea reţelei gravimetrice de

sprijin de ordinul 2 (RGS-2).

1.10. Lucrările privind crearea RGF şi RGS-1 se execută conform instrucţiunii

prezente în baza proiectelor tehnice aprobate de către Agenţia De Stat Relaţii


43

1.11. Proiectarea reţelei gravimetrice naţionale se efectuează după analiza

lucrărilor executate anterior şi recunoaşterea punctelor gravimetrice şi geodezice.

1.12. Tipul bornelor se stabileşte în funcţie de condiţiile fizico-geografice a zonei

executării lucrărilor gravimetrice, regimului hidro-geologic şi alte particularităţi ale

terenului.

1.13. Toate punctele reţelei gravimetrice naţionale (fundamentale şi de sprijin) se

află sub protecţia statului.

2. CERINŢELE TEHNICE DE BAZĂ

Reţeaua gravimetrică fundamentală

2.1. Pentru asigurarea preciziei maxime a măsurătorilor şi condiţiilor de păstrare de

lungă durată punctelor RGF se amplasează în clădiri capitale cu termen lung de

exploatare. Pentru executarea măsurătorilor se creează condiţii favorabile (înlăturarea

influenţei din exterior, de exemplu, a temperaturii, vibraţiilor etc.) şi se utilează cele

mai performante metode şi instrumente.

2.2. Punctele RGF se staţionează la distanţa de 10-15 km de la punctele RGN-0.

Transmiterea valorilor acceleraţiei forţei de gravitate de la punctele RGF la punctele

RGN-0 se execută utilizând metodele relative care asigură precizia determinărilor 5

Gal.

2.3. În fiecare punct RGF se execută măsurători absolute şi relative a acceleraţiei

forţei de gravitate, determinări a altitudinilor şi coordonatelor punctelor, precum şi

analiza regimului hidro-geologic conform datelor organizaţilor specializate.

2.4. Împrejurul punctelor RGF se amplasează nu mai puţin de două puncte martori,

destinate pentru determinarea variaţiilor locale ale acceleraţiei forţei de gravitate.

2.5. La proiectarea punctelor RGF se prevede de a lega fiecare punct al reţelei cu

cel puţin patru puncte RGS-1 învecinate, situate aproximativ în direcţiile Nord, Sud,

Vest, Est.

2.6. Determinări repetate în punctele RGF se execută nu mai rar de odată în 5-8

ani, sau în caz de cutremur de pământ cu puterea mai mult de 5-6 baluri, sau alte

fenomene în raionul punctelor RGF, ce pot aduce la variaţiile acceleraţiei forţei de

gravitate. La executarea determinărilor repetate în punctele RGF, se prevăd numai

măsurători absolute ale acceleraţiei forţei de gravitate.

2.7. Încăperile pentru amplasarea punctelor RGF trebuie să satisfacă următoarele

cerinţe:

să fie amplasate în subsoluri sau la primele etaje ale clădirilor capitale;

suprafaţa şi înălţimea să fie nu mai mică de 8 m2 şi 2 m respectiv;

să asigure posibilitatea amplasării nu mai puţin de 2 borne, cu suprafaţa lăturii

de sus nu mai puţin de 1x1 m şi înălţimea 200 cm conform Anexei nr. 4;

încăperea trebuie să fie aerisită şi uscată (umiditatea aerului să nu depăşească

85%);

temperatura aerului să fie în limita de la + 10 până la + 30С; gradientul

temperaturii să nu depăşească 2 grade / m, în caz contrar în perioada măsurătorilor se

aplică un sistem de condiţionare a aerului;

44

în încăperea punctului necesită existenţa conductei de apă şi a surselor de

curent electric alternativ de 220 sau 127 V, cu puterea nu mai puţin de 3 kw;

necesită asigurarea posibilităţii legării punctului gravimetric cu reperele de

nivelment de ordinul respectiv.

2.8. Bornele gravimetrice a punctelor martor a punctelor RGF să satisfacă

cerinţelor către bornele punctelor RGS-1.

2.9. Punctele RGF şi punctele martor necesită să fie îndepărtate de sursele de

vibraţii, bruiaje industriale, câmp magnetic şi electric puternic la distanţa nu mai

puţin de:

1 km de la uzine, fabrici, mine şi căi ferate;

0,2 km de la autostrăzi şi străzi cu circulare intensă;

1 km de la rezervoare cu apă şi râuri mari;

0,3 km de la liniile electrice de voltaj înalt;

0,2 km de la obiecte înalte (coşurile fabricilor, turnurile de apă etc.);

0,1 km de la arbori mari izolaţi.

2.10. Condiţiile geologice a solului necesită să asigure stabilitatea punctelor RGF;

variaţiile nivelului apelor freatice nu trebuie să depăşească 2 m; controlul stabilităţii

altitudinii punctului RGF se asigură prin instalarea reperelor în pereţii clădirii.

2.11. În punctele RGF se asigură posibilitatea de lucru de 24 ore.

2.12. Măsurătorile gravimetrice în punctele RGF se execută cu ajutorul

gravimetrelor absolute certificate, conform instrucţiunilor privind exploatarea acestor

instrumente şi indicaţiilor prezentei instrucţiuni. Volumul observaţiilor în punctele

RGF depinde de precizia determinărilor.

2.13. Eroarea medie a determinărilor absolute a acceleraţiei forţei de gravitate în

punctele RGF nu trebuie să depăşească 8 Gal. Eroarea medie a determinărilor

relative a creşterii acceleraţiei forţei de gravitate între punctele RGF, precum şi între

punctele RGF şi RGS-1 nu trebuie să depăşească 30 Gal. La determinarea punctelor

martor erorile medii a valurilor creşterilor forţei de gravitate nu trebuie să depăşească

20 Gal.

2.14. Pentru reducerea măsurătorilor gravimetrice la centrul punctului se determină

diferenţa valorilor acceleraţiei forţei de gravitate prin metode relative cu ajutorul

gravimetrelor statice cu precizia 3 Gal.

2.15. Altitudinile punctelor RGF şi a punctelor martori se determină prin

nivelmentul de ordinul I, ca excepţie de ordinul II. Determinarea punctelor RGF

amplasate în subsoluri se execută prin metode speciale ce asigură precizia necesară.

2.16. Pentru fiecare punct RGF conform Anexei nr. 6 se perfectează paşaport, unde

se includ şi date privind punctele martori. Paşapoartele punctelor RGF se păstrează în

Fondul Cartografo-geodezic de Stat al Republicii Moldova.

2.17. Fiecare punct RGF trebuie să fie atestat de către Agenţia de Stat de Relaţii

Funciare şi Cadastru cu perfectarea certificatului de model stabilit.

Reţeaua gravimetrică de sprijin de ordinul 1

2.18. Construirea RGS-1 se efectuează conform următoarelor principii:

punctele RGS-1 legate cu punctele RGF se amplasează uniform la distanţa 25-

40 km unul de altul;

45

determinarea acceleraţiei forţei de gravitate se execută prin metode relative cu

ajutorul gravimetrelor statice de precizie înaltă;

legăturile între punctele RGS-1 trebuie să formeze poligoane închise cu

numărul vârfurilor nu mai mare de cinci, în aşa mod ca mod ca numărul laturilor de la

punctele RGF să nu depăşească trei;

Punctele RGS-1, fiind al treilea de la punctele RGF după numărul de laturi, se

legă nemijlocit cu punctele asemănătoare din alte poligoane.

Un fragment de construire a RGS-1 şi a sesiunilor gravimetrice sînt

demonstrate în Anexele 1 şi 2.

2.19. De regulă punctele RGS-1 se amplasează pe teritoriul aeroporturilor. În cazul

lipsei aeroportului punctele pot fi amplasate pe teritoriul stadioanelor sau în alte

locuri accesibile pentru aterizarea elicopterelor.

2.20. Fiecare punct RGS-1 este însoţit de un punct martor combinat cu punctul

geodezic amplasat la distanţa de 10-15 km şi un reper de control. Punctul martor este

destinat pentru asigurarea păstrării valorilor acceleraţiei forţei de gravitate în caz de

pierdere a punctului RGS-1.

2.21. Legătura între două puncte gravimetrice se execută prin metode relative cu

ajutorul unui set de gravimetre statice conform schemei A-B-A, iar dacă într-o

sesiune sînt incluse mai multe puncte se aplică schema A-B-A-B-C-B-C… (Anexa

nr. 2).

2.22. Legătura punctelor RGS-1 cu punctele martori se efectuează prin metode

relative cu ajutorul gravimetrelor statice conform instrucţiunilor de exploatare a

instrumentului.

2.23. Eroarea medie a determinării diferenţei valorilor acceleraţiei forţei de

gravitate între două puncte RGS-1, sau între unul din ele şi un punct RGF, cu ajutorul

unui set de gravimetre nu trebuie să depăşească 40 Gal. Eroarea medie se calculă

din erorile medii a legăturii a două puncte învecinate, calculate din nu mai puţin de

cinci legături consecutive, executate de o echipă. Diferenţa rezultatelor măsurătorilor

cu diferite gravimetre dintr-un set, nu trebuie să depăşească 30 Gal.

2.24. Eroarea medie a rezultatului mediu a legăturilor punctelor RGS-1 cu punctele

martori nu trebuie să depăşească 20 Gal.

2.25. Neînchiderile acceptabile în poligoane, formate din legături între punctele

RGS-1, se calculează după formula:

W = 100 l Gal,

unde l numărul de laturi în poligon.

2.26. Eroarea medie a valorii compensate a acceleraţiei forţei de gravitate pentru

punctele RGS-1 nu trebuie să depăşească 30 Gal.

2.27. Altitudinea punctelor RGS-1 şi punctelor martori se determină din

nivelmentul de ordinul I sau II. Poziţia orizontală a punctelor se determină cu precizia

până la 100 m.

2.28. Pentru fiecare punct RGS-1 se întocmeşte paşaport conform Anexei nr.6.

2.29. La finalizarea prelucrării de birou a măsurătorilor se efectuează analiza

rezultatelor obţinute, calcule de compensare, elaborarea raportului tehnic şi a

catalogului punctelor gravimetrice.

46

2.30. Executorii responsabili de măsurători în punctele RGS-1 trebuie să fie

ingineri cu experienţă, care au trecut stagiul respectiv sub conducerea specialiştilor

calificaţi.

2.31. Responsabilitatea privind starea a punctelor RGS-1, cercetarea şi repararea

lor, precum şi executarea în caz de necesitate a măsurătorilor repetate se pune pe

seama organizaţiei numite de Agenţia De Stat Relaţii Funciare şi Cadastru.

Reţeaua gravimetrică de sprijin de ordinul 2

2.32. În deosebire de punctele RGS-1:

punctele RGS-2 se determină prin metoda introducerii în reţeaua a punctelor

RGS-1, compensată în comun cu RGF;

punctele RGS-2 nu au punctele martori şi repere de control;

de regulă, punctele RGS-2 se combină cu punctele reţelei naţionale geodezice

sau de nivelment. Punctul gravimetric se consideră combinat cu centrul geodezic,

dacă instrumentele gravimetrice sunt instalate la distanţa de la marca centrului nu mai

mare de 25 cm după altitudine şi 5 m în plan, cu reducerea ulterioară a valorilor

măsurate la centrul mărcii.

2.33. La determinarea punctelor RGS-2 în calitate de iniţiale se folosesc punctele

RGF şi punctele RGS-1, pentru care eroarea medie a valorii compensate a acceleraţiei

forţei de gravitate nu depăşeşte 40 Gal.

Determinările se efectuează, folosind schemele tipice a legăturilor gravimetrice

în corespundere cu Anexa nr. 2:

"а" şi "b" pentru erorile medii a punctelor iniţiale mai puţin de 30 Gal;

"c" pentru erorile medii a punctelor iniţiale mai puţin de 40 Gal.

2.34. Observaţiile în punctele RGS-2 se efectuează prin metodele relative cu

ajutorul gravimetrelor statice de precizie înaltă.

2.35. Precizia legăturii gravimetrice a punctelor RGS-2 cu punctele iniţiale sau

între ele necesită satisfacerea cerinţelor punctului 2.23.

2.36. Valorile acceptabile a neînchiderilor în poligoane RGS-2 se calculează

conform formulei din p. 2.25, dacă una din laturile poligonului este rigidă (schemele

"а" şi "b") se aplică formula:

22 )30()40(5,2 lW Gal,

unde l numărul de laturi în care sunt efectuate măsurările.

2.37. Cercetările aparaturii gravimetrice aplicată la executarea măsurătorilor şi

prelucrarea de birou a rezultatelor, se efectuează conform capitolelor respective a

instrucţiunii la exploatare şi instrucţiunii prezente.

2.38. În punctele RGS-2, combinate cu punctele geodezice sau cu reperele de

nivelment, gravimetrele statice se instalează pe suporturi speciale.

După deschiderea centrului semnalului geodezic, suportul gravimetrului se

instalează în apropierea mărcii centrului (Anexa nr. 5).

2.39. Diferenţa de altitudini a suportului şi mărcii centrului punctului geodezic se

determină prin nivelmentul tehnic cu precizia 5 mm. Distanţa de la centrul suportului

până la marca indicată se măsoară cu precizia de 1 cm, iar direcţia corespunzătoare -

cu precizia 5° (de exemplu, cu ajutorul busolei).

47

Schema instalării suportului şi amplasării instrumentelor, precum şi elementele

de reducere se indică în jurnalul de observare.

La finalizarea lucrărilor se restabileşte aspectul exterior a punctului geodezic.

2.40. Valoarea acceleraţiei forţei de gravitate, măsurată în locul instalării

suportului, se reduce la centrul punctului geodezic, utilizînd valoarea normală a

gradientului vertical a forţei de gravitate şi diferenţa de altitudini.

2.41. Dacă combinarea punctului RGS-2 cu punctul geodezic sau cu reperul de

nivelment este imposibilă, atunci în apropierea lor (la distanţa cât mai mică) se

plantează o bornă gravimetrică. Punctul geodezic sau reperul de nivelment se

utilizează în cazul dat pentru determinarea coordonatelor şi altitudinilor punctelor

gravimetrice.

2.42. Altitudinea punctelor RGS-2, inclusiv şi cele combinate cu punctele

geodezice, dar care nu sunt legate cu liniile de nivelment, se determină prin nivelment

geometric de ordinul IV. Ca excepţie se acceptă nivelmentul trigonometric.

Coordonatele punctelor RGS-2 se determină cu precizia până la 100 m, sau, în

cazul combinării lor cu punctele de triangulaţie, se culeg din cataloagele respective.

2.43. Pentru fiecare punct RGS-2 se întocmeşte paşaport conform Anexei 6.

3. ELABORAREA PROIECTELOR TEHNICE

3.1. Proiectele tehnico-ştiinţifice privind crearea RGF şi proiectele tehnice privind

crearea RGS se elaborează în baza schemei de amplasare a punctelor gravimetrice,

aprobate de Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru conform cerinţelor

instrucţiunii prezente. Proiectele se aprobă în ordine stabilită până la începutul

lucrărilor de teren.

3.2. Elaborării proiectelor tehnico-ştiinţifice şi tehnice anticipă colectarea şi

analiza materialelor privind lucrările gravimetrice efectuate anterior. După studierea

materialelor enumerate se efectuează recunoaşterea punctelor în teren.

Informaţia privind lucrările efectuate anterior poate fi obţinută din Fondul

Cartografo-geodezic de Stat al Republicii Moldova.

3.3. Proiectul se compune din partea textuală, devizul de cheltuieli, schemele şi

hărţile topografice cu punctele gravimetrice determinate, punctele iniţiale proiectate,

punctele RGF sau RGS supuse determinării, legăturile proiectate dintre ele, precum şi

punctele martori. În raioanele de amplasare a punctelor se proiectează liniile de

nivelment de ordinul corespunzător.

3.4. În partea textuală se indică:

caracteristica condiţiilor fizico-geografice a raionului lucrărilor,

particularităţile, ce au importanţă pentru organizarea acestor lucrări, adâncimea de

îngheţ a solului, informaţie privind regimul hidro-geologic, nivelul apelor freatice şi

stabilitatea lui;

informaţie privind punctele reţelei gravimetrice naţionale determinate anterior;

numărul punctelor RGF şi RGS-1, amplasarea punctelor martori şi reperelor de

nivelment;

informaţie privind numărul punctelor RGS-2, precum şi lucrările privind

amplasarea punctelor ridicărilor gravimetrice;

metodele de plantare a punctelor;

48

programul şi metodele măsurătorilor, aparatajul utilizat pentru efectuarea

determinărilor gravimetrice;

ordinea şi metodele de legare a punctelor gravimetrice cu liniile de nivelment;

metodele de determinare a coordonatelor punctelor gravimetrice;

mijloacele de comunicare şi legătură;

regulile privind tehnica securităţii;

ordinea şi termenele de prelucrare a rezultatelor măsurătorilor;

termenele începutului şi finalizării lucrărilor.

3.5. Proiectele de amplasare a punctelor RGF se întocmesc pe hărţile la scara 1:500

000; a punctelor RGS-1 pe hărţile la scara 1:200 000; a punctelor martori – pe hărţile

la scara 1:25000 – 1:100 000; a punctelor ОГС-2 – pe hărţile la scara 1:50 000 –

1:100 000; a liniilor legărilor de nivelment – pe hărţile topografice sau scheme la

scara 1:25000 – 1:100000.

3.6. În proiect se prevăd metodele de control operativ a preciziei măsurărilor în

condiţii de teren şi în caz de necesitate executarea legăturilor adăugătoare, până la

10%.

3.7. În caz de necesitate se prevede restabilirea punctelor deteriorate fără a schimba

altitudinea bornelor; în caz contrar este necesar de a determina diferenţa altitudinei

bornelor vechi şi noi cu precizia 1 cm.

3.8. Perfectarea documentelor grafice se efectuează conform semnelor

convenţionale, prezentate în Anexa nr. 3.

4. RECUNOAŞTEREA ŞI CERCETAREA PUNCTELOR

4.1. Scopurile recunoaşterii punctelor RGF şi RGS sînt următoarele:

determinarea locurilor amplasării punctelor;

alegerea locului pentru plantarea bornelor;

cercetarea stării centrelor a punctelor geodezice, care se presupun să fie

combinate cu punctele gravimetrice proiectate, determinarea condiţiilor şi

posibilităţilor instalării instrumentelor gravimetrice;

relevarea stării punctelor determinate anterior;

determinarea tipului şi adâncimii plantării bornelor punctelor gravimetrice şi a

reperelor de control, ce asigură stabilitatea lor în diferite condiţii geologice şi hidro-

geologice;

cercetarea stării reperelor de nivelment în raioanele legărilor proiectate;

determinarea volumelor de lucru pentru construirea punctelor gravimetrice şi

legarea lor de altitudine la reperele de nivelment sau punctele geodezice;

cercetarea stării punctelor, care vor fi utilizate în calitate de iniţiale;

coordonarea cu organizaţiile, pe teritoriul cărora se presupune amplasarea

punctului gravimetric, a condiţiilor de construire şi de păstrare de lungă durată a

acestor puncte;

colectarea informaţiei necesare pentru organizarea executării lucrărilor, precum

şi ordinea asigurării lor cu materiale de construcţii, etc.

4.2. Recunoaşterea se execută de către un specialist cu experienţa în domeniul

organizării şi executării lucrărilor gravimetrice şi evaluării influenţii diferitor, factori

perturbatori asupra rezultatelor măsurătorilor gravimetrice.

49

4.3. Înaintea deplasării în raionul lucrărilor, executorul studiază în mod detaliat

condiţiile executării lucrărilor proiectate şi colectează informaţia privind nivelul

studiului gravimetric, topogeodezic şi hidrologic a raionului, precum şi tipul bornelor

punctelor geodezice şi reperelor de nivel propuse combinării cu punctele proiectate.

4.4. La cercetarea raionului de amplasare a punctelor gravimetrice, executorul se

conduce de următoare reguli:

locurile de amplasare a punctelor trebuie să asigure condiţii optimale de

efectuare a cercetării, păstrării îndelungate a punctelor, accesul mijloacelor de

transport terestru sau aerian, precum şi posibilitatea executării lucrărilor în orice timp

a zilei;

punctele gravimetrice şi punctele martori trebuie să fie îndepărtate de uzine,

fabrici, mine, căi ferate cu nu mai puţin de 300 m; de la autostrăzi şi străzi cu

circulaţia intensivă nu mai puţin de 100 m; de coşuri şi copaci separaţi, etc. – cu nu

mai puţin de distanţa, egală cu înălţimea lor;

punctul gravimetric trebuie să fie îndepărtat de locurile, unde sunt posibile

mişcările a maselor mari de sol, de apă, precum şi sondele pentru dobândirea apelor

freatice, la distanţa nu mai puţină de 1 km;

variaţia nivelului apelor freatice în locuri, propuse pentru plantarea bornelor

gravimetrice, trebuie să fie minimală pe parcursul perioadelor îndelungate de timp;

se interzice amplasarea punctelor în zonele construirilor de perspectivă şi

dezvoltare a localităţilor, precum şi în sectoarele, propuse pentru efectuarea lucrărilor

de construcţie, hidrotehnice, sau în raioanele, unde sînt posibile alunecările de teren,

precum şi în alte locuri, unde nu poate fi asigurată păstrării garantate a punctului.

4.5. Încăperea, predestinată pentru amplasarea punctelor proiectate trebuie să

satisfacă cerinţele, expuse în punctul 2.7. Ea trebuie să asigure posibilitatea plantării

bornei punctului direct în sol conform Anexei nr. 4.2, precum şi să asigure

posibilitatea legării punctului gravimetric la mărcile sau reperele de nivelment de

ordinul respectiv.

4.6. Punctele RGS-1 pot fi amplasate direct pe podeaua de beton în încăperile

subsolurilor sau la primele etaje a clădirilor. Calitatea suprafeţei de beton trebuie să

asigure instalarea stabilă a aparatajului gravimetric.

4.7. Dacă în raionul executării lucrărilor nu există clădiri capitale valabile pentru

amplasarea punctelor RGS-1, se acceptă plantarea bornei punctelor gravimetrice în

afară încăperii sau de încăperi temporare.

La amplasarea punctelor în afară de încăperilor, executorul stabileşte volumul

necesar de lucru privind plantarea bornei.

4.8. Punctul geodezic propus combinării cu punctul RGS-2 trebuie să satisfacă

următoarelor cerinţe:

existenţa posibilităţilor de instalare a aparatajului gravimetric şi a cortului

deasupra lui;

adâncimea plantării bornei nu trebuie să fie mai mică de ceia recomandată în

actele normative în vigoare;

înălţimea semnalului nu este mai mare de 10 m şi starea lui asigură securitatea

executării lucrărilor gravimetrice.

50

la alegerea punctelor geodezice se preferă cele în care au fost executate deja

determinări gravimetrice sau de nivelment geometric.

4.9. În corespundere cu caracteristicile hidro-geologice ale solului, executorul

alege pentru fiecare punct amplasat în afară încăperilor, tipul bornelor şi reperelor de

control, stabileşte adâncimea şi locul plantării.

4.10. Punctele gravimetrice pe teritoriul aeroportului se amplasează în apropierea

locurilor de parcare a avioanelor, ce asigură executarea determinărilor gravimetrice în

termen scurt şi totodată nu se prevăd schimbări în reconstrucţia aeroportului.

4.11. Conform rezultatelor cercetării stării punctelor gravimetrice şi de nivelment

executorul întocmeşte listele punctelor ce s-au păstrat şi determină volumul de lucru

în caz de necesitate a restabilirii lor, precum şi volumul de lucru privind executarea

legării punctelor gravimetrice şi a reperelor la punctele de nivelment de ordinul

corespunzător.

4.12. În procesul recunoaşterii se întocmeşte paşaportul punctului gravimetric şi a

punctelor martori conform Anexei nr. 6. Completarea paşaportului se execută la

materializarea punctelor şi măsurătorilor ulterioare. În paşaport se reflectă datele

privind darea punctului sub pază organelor de administrare.

4.13. Paşapoartele punctelor gravimetrice se păstrează împreună cu materialele

prelucrării măsurătorilor.

4.14. Datele privind punctele gravimetrice ce nu au fost reflectate în paşapoarte

precum obiecţiile şi recomandările executorului de recunoaştere, se indică în note

informative.

4.15. În rezultatul executării recunoaşterii se prezintă următoarele documente:

schemele reţelelor punctelor gravimetrice recunoscute în teren;

paşapoartele punctelor gravimetrice;

schiţa amplasării punctelor; pentru punctele amplasate în afară încăperilor se

indică direcţia şi distanţa până la punctele de orientare cu păstrare de lungă durată;

pentru puncte amplasate în aeroport necesită să fie arătate clădirile, pista de decolare,

căile de rulaj şi locurile de parcare a avioanelor. Schiţa se întocmeşte utilizând

semnele convenţionale pentru întocmirea planurilor topografice la scara 1:500 –

1:5000, într-o culoare.

nota informativă a executorului;

materialele cercetării stării punctelor gravimetrice în zona executării lucrărilor;

lista şi amprentele mărcilor şi reperelor punctelor gravimetrice şi de nivelment;

schemele precizate a legării altimetrice a punctelor gravimetrice, descrierea şi

schiţele locurilor de amplasare a punctelor de nivelment;

actele punctelor gravimetrice, geodezice şi de nivelment pierdute;

materialele privind cercetarea geologică şi hidrologică a locurilor de plantare a

punctelor gravimetrice şi reperelor de nivelment;

materialele coordonării locurilor plantării punctelor gravimetrice cu

organizaţiile proprietari a teritoriilor şi încăperilor.

4.16. Nota informativă a executorului conţine următoarea informaţie:

caracteristica condiţiilor fizico-geologice pentru a zonei executării lucrărilor;

caracteristica condiţiilor geologice pentru fiecare punct gravimetric determinat

şi punct de nivelment materializat;

51

informaţie cu privire la căile de acces, modul de deplasare şi condiţiilor de

legătură în zona executării lucrărilor;

descrierea condiţiilor de trai pentru membrii grupelor de lucru;

condiţiile de angajare a muncitorilor, arendă a mijloacelor de transport,

asigurarea cu materiale de construcţie în fiecare raion de lucru;

buletinul rezultatelor executării recunoaşterii: numărul punctelor şi reperelor

recunoscute; volumul lucrărilor de construcţie şi restabilire şi termeni de executare;

termenii de executare a recunoaşterii;

propuneri privind organizarea executării lucrărilor gravimetrice şi de

nivelment;

informaţii privind reconstruirea zonei unde se prevede amplasare punctului

gravimetric precum şi construirea obiectelor industriale, caselor de locuit, autostrăzi,

etc.

5. MATERIALIZAREA PUNCTELOR GRAVIMETRICE

5.1. Punctele RGF se materializează cu borne, care se plantează în încaperi, ce

asigură păstrarea lor de lungă durată. Punctele RGS se amplasează în afară

încăperilor, de regulă, pe teritoriile aeroporturilor sau se combină cu punctele

geodezice şi de nivelment.

Tipurile bornelor punctelor RGF şi RGS sunt demonstrate în Anexa nr. 4.

Latura de sus a bornelor, trebuie să prezinte un plan orizontal cu înclinarea nu

mai mult de un grad. În centrul ei, cu eroarea nu mai mult de 2 cm de la centrul

geometric se instalează marca (Anexa nr. 4.3). La marginea laturii de sus a bornei, se

instalează placa de pază (Anexa nr. 4.4).

Borna reprezintă un pilastru de beton armat cu dimensiunile prezentate în Anexa

4.2. Pe fundul gropii se toarnă un strat de beton gros de 10 cm, peste care se aşează

pilastrul punctului gravimetric.

La amplasarea punctelor gravimetrice pe teritoriul aeroporturilor pot fi utilizate

suprafeţele orizontale ale fundamentelor cu dimensiunile nu mai mici decât cele

indicate în Anexele 4.1, 4.2.

În centrul suprafeţei fundamentului se instalează marca, iar alăturea pe perete se

fixează placa de pază. În scopul protecţiei împotriva corodării mărcile se acoperă cu

miniu de plumb.

Clădirile şi construcţiile în care sunt amplasate aceste puncte gravimetrice

trebuie să fie îndepărtate de la pista de decolare mai mult de 100 m.

Reperele de control se materializează în apropierea punctelor RGS-1 şi punctele

martori în scopul controlului stabilităţii altitudinilor punctului.

Locul de amplasare a reperului de control se alege în aşa mod, ca transmiterea

altitudinii de la reper la marca gravimetrică să se efectueze cu un număr minimal de

staţii de nivelment. Reperele se materializează conform Instrucţiunii pentru

nivelment.

5.2. Punctele gravimetrice RGS, materializate în încăperi se însoţesc cu o placă de

protecţie 35,0 x 30,0 x 0,5 cm (Anexa nr. 4.4) fixată pe peretele încăperii, în care se

află borna. Bornele gravimetrice, plantate în afară încăperilor se însoţesc cu placa de

protecţie, fixată la marginea laturii de sus a pilastrului de beton.

52

5.3. Punctele gravimetrice, amplasate în afară încăperilor (cu excepţie punctele

amplasate pe teritoriul aeroportului) se însoţesc cu semne de identificare fără placă de

protecţie.

5.4. Punctele RGS, combinate cu punctele geodezice se însoţesc cu placă de

protecţie, fixată pe semnalul exterior al punctului geodezic. În cazul combinării cu

reperele de nivelment sau cu punctele geodezice, semnalele exterioare ale cărora sînt

distruse, placa de protecţie se fixează pe semnalul de identificare a reperului sau a

punctului geodezic, instalat la distanţa 1 m de la centru.

5.5. La finele executării lucrărilor executorul va fotografia construcţia punctului

gravimetric. Ulterior pe fotografia 6х9 cm obţinută se va indica distanţele de la marcă

pînă la părţile caracteristice ale clădirii sau ale terenului. Această fotografie se fixează

pe schiţa de poziţie a punctului gravimetric. Cînd fotografierea este imposibilă se

execută un desen care să conţină acelea-şi elemente.

Punctele gravimetrice se predau spre păstrare organelor administrării locale. În

urma plantării se prezintă următoarele documente:

nota informativă privind volumul lucrărilor de construcţie şi restabilire a

punctelor gravimetrice;

date privind coinciderea recunoaşterii cu materialele obţinute în realitate;

condiţiile de executare a lucrărilor de plantare a punctelor gravimetrice,

particularităţile şi dificultăţile apărute la executarea lucrărilor;

informaţie necesară pentru ameliorarea organizării şi executării lucrărilor

ulterioare

6. PERFECTAREA REZULTATELOR MĂSURĂTORILOR

6.1. Rezultatele măsurătorilor se înscriu în jurnalele de observaţii gravimetrice şi

de nivelment, care sînt documente de strictă evidenţă.

6.2. Înscrierile în jurnale se execută cu un scris lizibil cu cerneală sau cu creion

simplu. Ştergerea şi corectarea notaţiilor de citire în jurnal sunt interzise. Notaţiile

greşite se anulează şi deasupra lor se scrie cele corecte în aşa mod, ca să fie vizibilă

notaţia veche şi cea nouă.

6.3. În jurnalul de observaţii gravimetrice se desenează schema amplasării

instrumentelor gravimetrice cu înscrierea cotelor de punctelor efective ale

gravimetrelor deasupra suprafeţei de sus a bornei şi distanţele pînă la marcă.

6.4. În jurnale trebuie să fie înscrise numerele instrumentelor, data şi locul a

ultimilor cercetări ale instrumentului.

6.5. În jurnal, observatorul notează toate particularităţile observaţiilor, abaterea de

la cerinţele prezentei instrucţiuni.

6.6. La finele lucrărilor de teren executorul prezintă următoarele materiale:

jurnale perfectate şi verificate;

nota informativă privind executarea lucrărilor de teren, ce conţine toate datele

pentru întocmirea raportului tehnic;

buletinul rezultatelor cercetărilor de laborator şi de teren a instrumentelor;

materialele calculelor de teren;

schema măsurătorilor gravimetrice;

schiţele amplasării punctelor şi reperelor;

53

paşapoartele punctelor.

La materialele se anexează lista documentelor cu indicaţia numărului de foi.

Toate materialele trebuie să fie datate şi semnate de către executor şi inginerul

principal al organizaţiei.

7. PRELUCRAREA REZULTATELOR DETERMINĂRILOR GRAVIMETRICE ŞI EVALUAREA PRECIZIEI

Dispoziţii generale

7.1. Prelucrarea rezultatelor determinărilor gravimetrice se divizează în trei etape:

prelucrarea de teren a materialelor;

prelucrarea de birou;

calculele de compensare.

7.2. Scopul prelucrărilor de teren a materialelor este controlul măsurătorilor,

precum şi obţinerea valorilor acceleraţiei forţei de gravitate preliminare şi erorilor

medii. În acest scop se execută:

prelucrarea curentă în jurnale de observaţii;

întocmirea tabelelor rezultatelor de calcul;

evaluarea preliminară a preciziei măsurătorilor.

7.3. Prelucrarea de birou include:

controlul calculelor de teren;

precizarea rezultatelor obţinute pe baza determinărilor adiţionale a constantelor

instrumentelor şi a altor cercetări, efectuate după executarea lucrărilor de teren;

evaluarea preliminară a preciziei măsurătorilor;

prelucrarea rezultatelor măsurătorilor gravimetrice la calculator;

completarea paşapoartelor punctelor;

întocmirea notei informative privind rezultatele calculelor de birou.

Toate calcule execută în «două mâini». Rezultatele obţinute la calculator se

compară cu datele prelucrării de teren.

7.4. Compensarea rezultatelor măsurărilor în punctele RGF şi RGS-1 se execută

împreună. Conform rezultatelor calculelor de compensare se întocmeşte catalogul

punctelor gravimetrice.

7.5. Compensarea rezultatelor măsurărilor pe punctele RGS-2 se execută prin

metoda de intercalare între punctele RGS-1 sau punctele RGF. Evaluarea preciziei a

valorilor compensate a acceleraţiei forţei de gravitate se execută luînd în consideraţie

erorile punctelor iniţiale. Metoda de evaluare a preciziei este indicată în Anexa nr.10.

Prelucrarea rezultatelor măsurătorilor absolute

7.6. Valorile absolute ale acceleraţiei forţei de gravitate se determină cu ajutorul

gravimetrelor absolute în rezultatul urmăririi masei de etalon aruncate. Rezultatele

măsurătorilor se obţin prin fixarea intervalelor de timp Ti, pe parcursul cărora masa

de etalon trece intervalele de distanţă şi (i= 1,2,3…N). Numărul măsurătorilor N

poate fi diferit în funcţie de tipul gravimetrului.

54

7.7. Valoarea acceleraţiei forţei de gravitate g se calculă prin metoda celor mai

mici pătrate, luînd în consideraţie influenţa gradientului vertical al acceleraţiei forţei

de gravitate care se determină prin metoda expusă în Anexa nr. 7:

g = g1+ Н+ gc+g+ga+gv +gls +gH +gr +gp+gf.

Valoarea acceleraţiei forţei de gravitate g1, ce se referă la nivelul poziţiei

culminantă a masei de etalon aruncate se calculă conform formulei:

g1=2

n

1

4

i

n

1

3

i

n

1

2

i

n

1

3

i

n

1

2

i

n

1

i

n

1

2

i

n

1

i

n

1

2

ii

n

1

3

i

n

1

2

i

n

1

ii

n

1

2

i

n

1

i

n

1

i

n

1

i

TTT

TTT

TTN

TSTT

TSTT

STN

.

Valoarea determinată g1 se reduce la nivelul piedestalului utilizînd gradientul

vertical al acceleraţiei forţei de gravitate şi distanţa de la centrul optic al masei de

etalon în poziţia culminantă iniţială pînă la nivelul piedestalului Н.

Corecţia pentru viteza de răspîndire a luminii g1 compensează variaţiile lungimii

braţului test al interferometrului în timpul căderii libere.

Corecţia pentru variaţia lungimii de undă a laserului g se determinată din

compararea laserului de lucru cu cel de etalon şi se introduce la momentul mediu al

observaţiilor prin interpolare liniară a variaţiilor lungimii de undă a laserului.

Corecţia de atmosferă ga se calculă conform formulei:

ga = К( В а - В n ) Gal,

unde В n - valoarea normală a presiunii atmosferice în milibari;

В а - valoarea medie a presiunii atmosferice dintr-o serie de observaţii în

milibari;

К = 0,3 Gal / milibar (Rezoluţia nr. 9 a AIG, 1983)

Corecţia de vid gv, care compensează influenţa rezistenţei aerului remanent în

camera balistică se calculă conform formulei:

gv = В106 Gal,

unde В presiunea remanentă în camera balistică, coeficientul se determină

experimental pentru fiecare tip de instrument.

Corecţia de maree terestră sub influenţa Soarelui şi Lunii gls aduce valoarea

măsurată a acceleraţiei forţei de gravitate la nivelul geopotenţialului neperturbat.

Corecţia Honkasalo gH se calculă conform formulei:

gH = 0,03057 К (1 -3 sin 2 ) Gal,

55

unde К- coeficientul influenţei de elasticitate al Pămîntului; - latitudinea staţiei

de observare.

Corecţia gr de reducere a valorilor acceleraţiei forţei de gravitate măsurate la

marca punctului gravimetric se determină cu ajutorul gravimetrelor relative cu

precizia 3 Gal.

Corecţia de mişcare a polului gP se calculă conform formulei:

gP = - 3900 sin 2 (m 1 cos - m 2 sin ) mGal,

unde m 1 =

х и m 2 =

y; х, у coordonatele polului în sec de arc;

, latitudinea şi longitudinea de est a punctului.

Parametrii de mişcare a polului se culeg din buletinul Serviciului Internaţional

de Rotaţie a Pămîntului. Corecţia aduce rezultatele măsurătorilor la poziţia unică a

polului.

Corecţia de variaţie a apelor freatice gf se determină conform formulei:

gf = F ( h – hm) Gal,

unde F – coeficient empiric cu valorile aproximativ 8-17 Gal / m determinat

din măsurătorile acceleraţiei forţei de gravitate la diferite nivele a apelor freatice.

h и hm respectiv adîncimea curentă şi medie de mulţi ani a apelor freatice de la

suprafaţa Pămîntului.

Date privind nivelul apelor freatice în sondele apropriate punctului se obţin de la

serviciile specializate.

7.8. Măsurătorile absolute a acceleraţiei forţei de gravitate se prelucrează utilizînd

programe speciale la calculator în timp real pînă la obţinerea rezultatului final.

La fiecare aruncare a masei de etalon se calculează valoarea medie a

acceleraţiei forţei de gravitate:

gm =

ni

i ign 1

1,

cu eroarea medie:

mgm

)1(

)( 2

nn

gg mi ,

unde n – numărul g i admise la prelucrare.

7.9. Rezultatele măsurătorilor la fiecare aruncare sînt afişate la monitorul

calculatorului, ceia ce permite operatorului să urmărească mersul măsurătorilor în

timp real.

7.10. După executarea unei sesiuni de 60-100 aruncări se calculă valoarea

preponderată

g

кi

i

к

кi

i

кm

p

Р

Рg

1

1 ,

где Р к =2

1

sm; ms eroarea medie a valorilor dintr-o sesiune de observări;

k – numărul sesiunilor (5 < k <20).

Eroarea medie a unităţii de pondere se determină conform formulei:

56

М

кi

i

к

кi

i

кps

p

PK

Pgg

1

1

2

)1(

)(

7.11. Măsurătorile se execută pînă la scăderea erorii medii a unităţii de pondere din

toate sesiunile de observări pînă la 5 Gal.

Prelucrarea rezultatelor măsurătorilor relative

7.12. Prelucrarea rezultatelor măsurătorilor, executate prin metode relative cu

ajutorul gravimetrilor statice, constă din următoarele etape:

transformarea citirilor gravimetrelor în miligali;

calculul creşterii forţei de gravitate în punctul determinat relativ punctului

iniţial;

evaluarea preciziei rezultatelor măsurătorilor.

7.13. La prima etapă prelucrarea rezultatelor măsurătorilor se execută conform

cerinţelor instrucţiunilor de exploatare a gravimetrelor.

Corecţia privind variaţiile forţei de gravitate sub influenţa mareelor terestre se

introduce în rezultatele măsurătorilor în cazul cînd durata măsurătorilor depăşeşte 2

ore.

7.14. Calculul creşterii acceleraţiei forţei de gravitate în punctul determinat relativ

punctului iniţial conform schemei А – В – A, se execută conform formulei:

d

rr gggg 0 ,

unde gr, g

r0 – citirile gravimetrului în mGal respectiv în punctul determinat şi cel

iniţial;

gd corecţia de drift a gravimetrului, obţinută din relaţia prezentate în Anexa

nr. 8.

Dacă sesiunea este efectuată conform schema А – В – А – В, rezultatele

măsurărilor se prelucrează ca două sesiuni separate А – В – А şi В – А – В. Media

din două valori g se acceptă ca valoare finală pentru diferenţa valorilor acceleraţiei

forţei de gravitate între punctele А şi В pentru fiecare instrument în fiecare sesiune.

7.15. Din rezultatele măsurărilor creşterii forţei de gravitate cu n gravimetre în k

sesiuni se calculă valoarea medie aritmetică gmed. şi se revelează deviaţiile extreme

separate a valorilor ge cu ajutorul criteriului, propus de Smirnov N.V..

Valoarea extremă ge se exclude din calcule, dacă

ZqS

gg

m

mede . ,

unde

L

ggS

med

m

2

.)( - deviaţia medie pătratică pentru alegerea cu volumul L,

Zq – valoarea numerică pentru probabilitatea de încredere 95,01 q . Valorile Zq

se culeg din tabela, din Anexa nr. 9.

În cazul eliminării rezultatelor extreme se calculează valorile noi ale gmed. şi se

execută evaluarea preciziei rezultatelor după formula:

57

1'

2

.

L

vm

срg (1)

unde v – deviaţia valorii măsurate g de valoarea medie gmed..

L’ – numărul de g, acceptate pentru prelucrare după eliminare.

7.16. La prelucrare de cameră se efectuează analiza dispersiilor rezultatelor

măsurărilor multiple, executate cu un grup de gravimetre.

Însemnînd prin gnk creşterea forţei de gravitate, măsurate cu instrumentul n în

sesiunea k, iar prin g00 – valoarea medie a rezultatelor tuturor măsurărilor, se

calculează eroarea medie pătratică n a măsurării gn0 cu un instrument din k sesiuni:

1

1

02

2

n

n

n

n ,

eroarea medie pătratică k a măsurării g0k într-o sesiune cu n instrumente:

1

1

02

2

к

n

к

n,

unde n0 şi 0k – deviaţiile respectiv a fiecărui gn0 şi g0k de la media generală

g00 (indicele zero în loc de n sau k indică valoarea medie pentru sesiune sau

instrument).

În primul caz sînt excluse erorile sistematice şi semisistematice de genul II, în al

doilea caz – erorile sistematice şi semisistematice de genul I.

Eroarea 1 se determină în modul următor:

)1)(1(

)(1 1

00002

1

кn

ggggn к

кnnк

(2)

Eroarea semisistematică de genul I se determină:

к

к

n

2

12

2

,

şi de genul II

nк

2

122

3

Eroarea medie pătratică a creşterii măsurate a forţei de gravitate cu n

instrumente în k sesiuni se calculează după formula:

кnnк

2

3

2

2

2

12

Pentru verificarea divergenţilor creşterii forţei de gravitate determinate ca

valoarea medie pentru n instrumente şi k sesiuni, se calculează valorile

2

1

2

кF n

n

şi 2

1

2

nF к

n

,

care se compară cu valoarea teoretică F – criteriu (F – teor.), cules din tabele

după argumente (n – 1) sau (k – 1) şi (n – 1)(k – 1).

Pentru Fn < F – teor. şi кr < F – teor. ca valoare finală se acceptă eroarea medie

pătratică, calculată conform formulei (1).

58

Pentru Fn > F – teor. sau Fk > F – teor. precizia legăturii gravimetrice se

evaluează conform formulei (2).

Reducerea rezultatelor măsurărilor la centrele mărcilor

La prelucrarea rezultatelor măsurătorilor în punctele RGS-2, combinate cu

punctele a reţelei geodezice sau a reţelei de nivelment, este necesar de a reduce

diferenţa valorilor acceleraţiei forţei de gravitate la centrele mărcilor.

Diferenţa valorilor forţei de gravitate 2121 ggg dintre centrele mărcilor

punctelor 1 şi 2 se obţine conform formulei:

212121 ' gggg

unde g’1-2 – diferenţa măsurată a valorilor forţei de gravitate;

g1 şi g2 – reducerile, care se calculează cu ajutorul diferenţelor cotelor dintre

centrele mărcilor şi locurile de observaţii, conform formulei:

Hg 0031.0 ,

unde .obsdeloculuimăărci НHH , exprimată în cm;

0,0031 – valoarea normală a gradientului vertical al acceleraţiei forţei de

gravitate, mGal/cm.

8. ÎNTOCMIREA RAPOARTELOR TEHNICE

8.1. La finalizarea prelucrării de birou a materialelor de observaţii se întocmeşte un

raport tehnic, în care se interpretează următoarele întrebări de bază:

conţinutul şi volumul lucrărilor;

caracteristica fizico – geografică şi geofizică a raionului lucrărilor;

date tehnico – economice;

aparatajul şi metodica executării lucrărilor gravimetrice;

modul şi rezultatele determinărilor coordonatelor şi altitudinilor punctelor;

rezultatele cercetărilor instrumentelor;

prelucrarea rezultatelor măsurătorilor;

analiza materialelor obţinute şi evaluarea preciziei lor;

concluzii şi propuneri.

La raportul tehnic se anexează:

paşapoartele punctelor;

cartograma executării lucrărilor;

recenzie la raport;

procesul verbal a consfătuirii privind susţinerea raportului;

materiale de prelucrare a măsurătorilor;

catalogul punctelor gravimetrice.

59

ANEXE

Anexa 1.

TRASAREA REŢELEI GRAVIMETRICE

NAŢIONALE

Anexa 1.1.

FRAGMENT AL REŢELEI GRAVIMETRICE NAŢIONALE

- punctele RGF - punctele RGS-1 - punctele RGS-1 cumulate cu punctele geodezice

- punctele RGS-2 - linii de legătură gravimetrică între punctele RGS-1 şi RGF

- linii de legătură gravimetrică între punctele RGS-2 şi RGS-1

- punctele RGS-2 cumulate cu punctele geodezice

60

Anexa 1.2.

SCHEME TIPICE DE DETERMINARE A PUNCTELOR RGS-1

a) sesiune

b) poligon

- А, Е – puncte RGF

- В, С, D – puncte RGS-1

В С

Е

А

В

A

B

D

А

A

B

C

D

E

61

Anexa 2.

SCHEMELE TIPICE DE DETERMINARE A PUNCTELOR

GRAVIMETRICE RGS – 2

а)

b)

c)

- punctele RGS – 1

- punctele RGS – 2

62

Anexa 3.

SEMNELE CONVENŢIONALE, APLICATE LA ÎNTOCMIREA

MATERIALELOR GRAVIMETRICE

- punctul RGF

- punct martor RGF

- punct martor RGF cumulat cu punctul НГС-0

- punctul RGS – 1

- punctul RGS – 1 cumulat cu punctul НГС-1

- punct martor RGS

- punct martor RGS cumulat cu punctul НГС-1

- punctul RGS-2

- punctul RGS-2 cumulat cu punctul НГС-2

- linii de legătură gravimetrică dintre punctele RGS-1 şi

punctele RGF

- linii de legătură gravimetrică dintre punctele RGS – 2 şi

punctele RGS-1

63

Anexa 4.

TIPURILE DE BORNE A PUNCTELOR GRAVIMETRICE

Anexa 4.1.

BORNA PUNCTULUI GRAVIMETRIC

ÎN AFARA ÎNCĂPERII

Pentru punctele RGF А = 100, В = 120

Pentru punctele RGS – 1 А = 80, В = 100


Dimensiunile în cm

2

5

A B

B

A

PLACĂ DE PROTECŢIE

Stratul de ciment cu

grosimea de 10 cm

10

50

200

Beton

Sârmă de

armatură

8-10 mm

Solul turnat: nisip,

prundiş, pietriş,

zgură sau

amesticăturile lor

64

Anexa 4.2.

BORNA PUNCTULUI GRAVIMETRIC ÎN ÎNCĂPERE

Pentru punctele RGF А = 100, В = 120



Dimensiunile în cm

25

A B

B

A

10 – 15

Podea

Beton

Stratul de nisip

bătătorit

10

50

50

Stratul de

ciment cu

grosimea de

10 cm

Sârmă de

armatură

8-10 mm

Solul turnat: nisip,

prundiş, pietriş,

zgură sau

combinarea lor

200

65

Anexa 4.3.

MARCA BORNEI

PUNCTULUI GRAVIMETRIC

Dimensiunile în mm

2798

20

80

1

0

r 10

80

100

10 30

80

66

Anexa 4.4.

PLACI DE PROTECŢIE A PUNCTELOR GRAVIMETRICE

Grosimea plăcii de 5 mm

Dimensiunile în mm

300

A. S. R. F. C

PUNCT DE GRAVITATE ABSOLUTĂ

- 2001-

ESTE SUB PROTECŢIA STATULUI

350

A. S. R. F. C

PUNCT DE GRAVITATE RELATIVĂ

- 2001-

ESTE SUB PROTECŢIA STATULUI

300

350

67

Anexa 5.

SCHEMA DE INSTALARE A PLITEI MOBILE PE

PUNCTUL GEODEZIC

Anexa 6.

AGENŢIA DE STAT RELAŢII FUNCIARE ŞI CADASTRU

A REPUBLICII MOLDOVA

PAŞAPORTUL

punctului gravimetric _______________

şi a punctelor martor_______________

_______________

Recunoaşterea punctelor a fost efectuată în anul _____ de ___________

Bornele au fost construite în anul ______ de ______________________

Observaţiile gravimetrice

executate compensate

în anul ______ în anul ______



68

Punctul gravimetric (denumirea, nr. mărcii)_____________________________

Nomenclatura trapezei la scara 1: 100 000_______________________________

Latitudinea ______________ longitudinea ______________________________

Altitudinea normală ________________________________________________

1. ADRESA

Localitatea _______________________________________________________

Indexul poştal ______________ strada ________________ casa ____________

Denumirea organizaţiei _____________________________________________

Conducătorul organizaţiei ___________________________________________

Telefon _______________ Fax ____________________

2. CARACTERISTICA POZIŢIEI A PUNCTULUI

Clădirea (tipul, etaje) _______________________________________________

Poziţia punctului (etajul 1, subsol) ____________________________________

Dimensiunile încăperii ______________________________________________

Modul de încălzire şi ventilare _______________________________________

Umeditatea_______________________________________________________

Prezenţa reţelei electrice, tensiuanea ______________

Caracteristica podelei şi acoperirea (beton, asfalt, lemn)_______________

________________________________________________________________

Îndepărtarea: de la obiectele industriale ________________________________

autostrade, căile ferate, metro ________________________________________

străzi ___________________________________________________________

Prezenţa mecanismelor, ce crează vibraţii sau câmpuri magnetice

________________________________________________________________

Nivelul apelor freatice şi condiţiile gidrogeologice _______________________

________________________________________________________________

Conform datelor organizaţiei_________________________________________

Solul ____________________________________________________________

Tipul, dimensiunile bornei şi adîncimea________________________________

Volumul lucrărilor ______________________________ data ______________

Executantul_______________________________________________________

Înălţimea asupra podelei ____________________________________________

Izolarea podelei de la centru _________________________________________

Reperul de control (locul de amplasare) nr. _____________________________

Recunoaşterea a executat ____________________________________________ (funcţia, N.P.P.)

Punctul este dat sub pază conform actului_______________________________

69

SCHIŢA PUNCTULUI GRAVIMETRIC ŞI

A REPERULUI DE CONTROL

PLANUL AMPLASĂRII PUNCTULUI

Descrierea locului de amplasare a punctului

gravimetric şi a reperului de control

70

PLANUL BORNEI PUNCTULUI ŞI

A REPERULUI DE NIVELMENT DE CONTROL

Informaţii adiţionale privind borna punctului şi

reperul de control (timpul punerii, particularităţile

construcţiei, forma, timpul construirii clădirii

cînd încăperea poate fi ocupată, e.t.c.)

SCHIMBĂRI ÎN DATE PRIVIND PUNCTUL GRAVIMETRIC ŞI

A REPERULUI DE CONTROL

Data schimbării Sursa Caracterul schimbării

71

REZULTATELE DETERMINĂRILOR GRAVIMETRICE

ÎN PUNCTUL ___________________________________

Denumirile

punctelor

Anul

lucrărilor

executor

Tipul

instrumentului

numărul

Măsurate Compensate

g mg g mg

Valoarea compensată g = ___________________

Se referă la epoca _________________________

Catalogul, ediţia ___________________________

72

PUNCTUL MATROR

Denumirea punctului, de la care este determinat punctul martor

________________________________________________________________

Nomenclatura trapezului M 1: 100 000 _________________________________

Latitudinea __________________ longitudinea __________________________

Altitudinea normală________________________________________________

1. ADRESA

Localitatea_______________________________________________________

Indexul poştal _________ strada ________________________ casa _________

Denumirea teritoriului unde se amplasează punctul martor

________________________________________________________________

Denumirea organizaţiei, care posedă acest teritoriul

________________________________________________________________

2. CARACTERISTICA LOCULUI DE AMPLASARE A PUNCTULUI

Îndepărtarea de la staţionarea avioanelor (elicopterelor)____________________

Îndepărtarea de la agregatele, mecanismele industriale ____________________

Caracteristica perturbaţiilor active_____________________________________

Solul ____________________________________________________________

Nivelul apelor freatice şi condiţiile hidrogeologie ________________________

după datele organizaţiei _____________________________________________

Locul surselor electrice _____________________________________________

tensiunea _____________

Instalarea punctului martor (tipul centrului, adâncimea etc.)

________________________________________________________________

Volumul lucrărilor _________________________________________________

Executantul ________________________ Data _________________________

Informaţii adiţionale________________________________________________

Locul instalării punctului este coordonat

________________________________________________________________ Funcţia N. P. P., semnătura

Recunoaşterea este executată « ___ » __________________________________

________________________________________________________________ Funcţia N. P. P., semnătura

Punctul este dat sub pază conform actului_______________________________

73

SCHIŢA PUNCTULUI MARTOR ŞI A REPERULUI DE CONTROL

Descrierea a punctului martor şi a reperului de control

74

SCHEMELE BORNELOR PUNCTULUI MARTOR

ŞI A REPERULUI DE CONTROL

SCHIMBĂRI ÎN DATELE PRIVIND PUNCTUL MARTOR

Data schimbării Sursa Caracterul schimbării

75

REZULTATELE DETERMINĂRILOR GRAVIMETRICE

ÎN PUNCTUL ______________________________________

Punctul de la

care a fost

determinat

punctul

martor

Anul

lucrărilor,

executor

Tipul de

instrument,

numărul

Măsurători Compensate

g mg g mg

Valoarea compensată g = ___________________

se referă la epoca ___________________

Catalogul, ediţia __________________________

76

REZULTATELE DETERMINĂRII ALTITUDINII

PUNCTULUI GRAVIMETRIC __________________________

Data

Н bornei

relativ

reperului nr.

relativ

reperului №


PUNCTULUI MARTOR____________________________________

Data

Н bornei

relativ

reperului nr.

relativ

reperului №


PUNCTULUI MARTOR____________________________________

Data

Н bornei

relativ

reperului nr.

relativ

reperului №

77

SCHEMA

AMPLĂSĂRII PUNCTULUI GRAVIMETRIC

_____________________________________________

PUNCTELOR MARTORI ŞI A REPERELOR DE NIVELMENT ÎN

RAIONUL ______________________________________

______________________________________

78

CONTROLUL ŞI PRINIREA REZULTATELOR A RECUNOAŞTERII

ŞI A INSTALĂRII BORNELOR PUNCTULUI GRAVIMETRIC

ŞI A PUNCTELOR MARTORI

Calitatea instalării bornelor şi a reperelor de nivelment a verificat

______________________________________________________ (funcţia, N. P. P., semnătura, data)

Director _________________________

Inginer principal __________________

79

JURNALUL

CERCETARILOR PUNCTELOR DE NIVELMENT PENTRU

DETERMINAREA ALTITUDINILOR PUNCTELOR GRAVIMETRICE ŞI A

PUNCTELOR MARTOR

Denumirea a punctului şi a punctului martor, care se leagă la reperul dat

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

Tipul punctului de nivelment _____________________________________

Reperul nr. ________ , ordinul ________ , altitudinea normală__________

Date privind starea punctului de nivelment __________________________

_____________________________________________________________

Schiţa punctului de nivelment

Schema legăturii de nivelment cu

punctul fundamental

Lungimea drumuirii

Punctul martor

Lungimea drumuirii

Cercetarea şi recunoaşterea a punctelor de nivelment

este efectuată « ____ » ___________________

Executant ____________________________________________ (Funcţia, N. P. P.)

80

Anexa 7.

METODICĂ DE DETERMINARE A GRADIENTULUI ACCELERAŢIEI

FORŢEI DE GRAVITATE

Determinările gravimetrice de precizie înaltă se execută pe postamente de beton,

care împreună cu păreţii, podul şi alte obiecte masive situate în învecinarea locului

măsurătorilor, creează neregularităţi ale cîmpului gravific.

Pentru compararea rezultatelor, obţinute cu ajutorul diferitor instrumente,

necesită reducerea lor la centrul mărcii, materializate în postament. Determinarea

diferenţei acceleraţiei forţei de gravitate, între marca materializată în postament şi

punctul instrumentului la care se referă măsurătorile gravimetrice, se execută cu

ajutorul gravimetrelor statice de precizie înaltă cu următoarele caracteristici tehnice:

sensibilitatea 3 Gal;

diapazonul măsurătorilor 5-15 Gal;

valoarea diviziunii scalare 2 Gal/turaj;

dependenţa valorii diviziunii scalare de temperatură să fie minimală;

durata măsurătorilor nu mai mult de 3 min.;

driftul gravimetrului 50 Gal/zi;

eroarea relativă a determinării valorii diviziunii scalare nu trebuie să

depăşească 210 4 ;

abaterea standard a măsurătorilor diferenţei acceleraţiei forţei de gravitate nu

trebuie să depăşească 3 Gal;

diapazonul temperaturii de lucru 0- + 40С;

să funcţioneze în condiţii de umiditate pînă la 90%;

greutatea instrumentului 4 kg.

Înaintea executării lucrărilor necesită executarea cercetărilor instrumentelor şi

determinarea valorii diviziunii scalare conform instrucţiunilor de exploatare tehnică a

instrumentului.

Determinarea gradientului se execută conform instrucţiunii prezente şi

instrucţiunilor de exploatare tehnică a gravimetrului.

Pentru executarea măsurătorilor gravimetrul se instalează pe un stativ rigid cu

posibilitatea de a schimba înălţimea instrumentului.

Gradientul vertical se determină din măsurătorile creşterii acceleraţiei forţei de

gravitate de-a lungul verticalei punctului de reducere la diferite înălţimi pînă la 1m cu

interval de 25 cm.

Pentru determinarea modelului spaţial al cîmpului gravific în aproprierea

postamentului se procedează în felul următor. În planul mărcii pe latura de sus a

postamentului se marchează punctele, în care se vor executa măsurătorile acceleraţiei

forţei de gravitate pe verticală. Pentru punctele RGF sînt suficiente 5 puncte: unul

amplasat deasupra mărcii şi patru amplasate în colţurile postamentului. Pentru

punctele RGS-1 este suficiente un punct deasupra mărcii postamentului.

Precizia necesară se atinge prin măsurători repetate. De exemplu, dacă eroarea

unei măsurători a diferenţei acceleraţiei forţei de gravitate de 1000 Gal pentru

gravimetre de precizie înaltă, constituie 15 Gal, pentru atingerea preciziei proiectate

81

m = 3Gal, conform relaţiei m = 15/ 25 necesită 25 măsurători. Prelucrarea

măsurătorilor se execută conform instrucţiunii prezente.

În rezultatul măsurătorilor se determină o reţea spaţială de puncte cu valorile

acceleraţiei forţei de gravitate cunoscute, care permite calculul diferenţei acceleraţiei

forţei de gravitate în orice direcţie de la marcă pînă la punctul efectiv al

instrumentului utilizat.

Măsurătorile repetate în punctele RGF şi RGS-1 prevăd determinarea

gradientului vertical numai asupra mărcii la trei nivele: 0, 50 şi 100 cm.

Anexa 8.

DETERMINAREA СORECŢIEI DE DRIFT A GRAVIMETRULUI

Corecţia de drift a gravimetrului nu trebuie să depăşească 2 mGal în 24 ore şi se

calculează după formula

T

g

,

unde g - schimbarea citirii gravimetrului (în mGal) pe unul şi aceeaşi punct

într-un interval de timp Т.

Corecţia de drift a gravimetrului poate fi calculată utilizînd următoarele

materiale de cercetări de laborator sau lucrări în teren:

observaţiile în condiţii de laborator cu durată de câteva zile;

determinările abaterilor standard ale măsurătorilor unitare a acceleraţiei forţei

de gravitate;

etalonării gravimetrului;

executarea sesiunii de control;

observaţiile în teren.

Corecţia de drift a gravimetrului se determinarea practic la toate cercetările de

laborator şi la lucrările în teren.

De exemplu, pentru un interval de timp 3,43,86,12 T ore citirea

gravimetrului s-a schimbat cu 16,0)05,22(21,22 g mGal.

În acest caz corecţia de drift a gravimetrului este egală:

037,03,4

16,0 r mGal/oră.

82

Anexa 9.

VALORILE CRITERIULUI SMIRNOV

Valorile Zg, satisfac ecuaţiei qZS

ggg

m

mede2

unde

n

i

medim ggn

S1

2)(1

distribuirile m

mede

BS

ggr

N 0,2% 0,5% 1% 2% 5% 10% 20%

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

1,414

1,731

1,990

2,203

2,377

2,521

2,643

2,747

2,837

2,915

2,984

3,046

3,102

3,152

3,198

3,240

3,278

3,314

3,347

3,378

3,407

3,434

3,458

3,483

3,506

3,528

3,548

3,567

3,586

3,603

3,620

3,636

3,652

3,667

3,681

2,695

3,708

3,720

1,414

1,730

1,982

2,183

2,344

2,476

2,586

2,680

2,760

2,830

2,892

2,947

2,997

3,042

3,083

3,120

3,155

3,187

3,217

3,245

3,271

3,295

3,318

3,340

3,360

3,380

3,399

3,416

3,433

3,449

3,465

3,480

3,494

3,507

3,521

3,533

3,545

3,557

1,414

1,728

1,972

2,161

2,310

2,431

2,532

2,616

2,689

2,753

2,809

2,859

2,905

2,946

2,983

3,017

3,049

3,079

3,106

3,132

3,156

3,179

3,200

3,220

3,239

3,258

3,275

3,291

3,307

3,322

3,337

3,351

3,364

3,377

3,389

3,401

3,413

3,424

1,414

1,723

1,955

2,130

2,265

2,374

2,464

2,540

2,606

2,663

2,713

2,759

2,800

2,837

2,871

2,903

2,932

2,959

2,984

3,008

3,030

3,051

3,071

3,089

3,107

3,124

3,140

3,156

3,171

3,185

3,199

3,212

3,244

3,236

3,248

3,259

3,270

3,281

1,414

1,710

1,917

2,967

2,182

2,273

2,349

2,414

2,470

2,519

2,563

2,602

2,638

2,670

2,701

2,728

2,754

2,779

2,801

2,823

2,843

2,862

2,880

2,897

2,913

2,929

2,944

2,958

2,972

2,985

2,998

3,010

3,022

3,033

3,044

3,055

3,065

3,075

1,412

1,689

1,869

1,996

2,093

2,172

2,238

2,294

2,343

2,387

2,426

2,461

2,494

2,523

2,551

2,577

2,601

2,623

2,644

2,664

2,683

2,701

2,718

2,734

2,749

2,764

2,778

2,792

2,805

2,818

2,830

2,842

2,853

2,864

2,874

2,885

2,894

2,904

1,406

1,645

1,791

1,894

1,974

2,041

2,097

2,146

2,190

2,220

2,264

2,297

2,327

2,354

2,380

2,404

2,426

2,447

2,467

2,486

2,504

2,521

2,537

2,553

2,568

2,582

2,596

2,609

2,622

2,634

2,646

2,657

2,668

2,679

2,689

2,699

2,709

2,718

83

Anexa 10.

EVALUAREA PRECIZIEI A VALORILOR FORŢEI DE GRAVITATE

COMPENSATE PE PUNCTELE RGS-2 CONSIDERÂND

ERORILE ALE PUNCTELOR INIŢIALE

La compensarea rezultatelor măsurărilor pe punctele RGS-2 valorile forţei de

gravitate pe punctele iniţiale se consideră rigide. Evaluând precizia valorilor a forţei

de gravitate compensate, este necesar de a considera erorilor ale punctelor iniţiale.

În acest scop se utilizează:

matricea inversă Q11 a sistemului de ecuaţii normale, obţinută la compensarea

colectivă a punctelor reţelelor RGS –1 şi RGF;

matricea inversă Q2 a sistemului de ecuaţii normale, obţinută la compensarea

rezultatelor măsurărilor pe punctele RGS – 2 cu ajutorul «introducerii»;

matricea de corelaţie Q22 = Q2 + Q202, care permite evaluarea preciziei a

punctelor RGS – 2 considerând erorile ale punctelor iniţiale; primul termen de

adunare Q2 se caracterizează precizia a punctelor RGS – 2 cu privire la punctele

iniţiale, iar al doilea Q202 consideră erorile ale punctelor iniţiale;

matricea Q21, necesară pentru calculul erorii medii pătratice a valorii diferenţei

a forţei de greutate compensate g dintre punctele RGS – 2 şi punctele rigide;

eroarea unităţii de greutate 1, obţinută la compensarea colectivă a punctelor

reţelei RGS – 1 şi RGF (1 = 0.03 mGal);

eroarea unităţii de greutate 2, obţinută la compensarea rezultatelor măsurărilor

pe punctele RGS –2 prin metoda “introducerii”.

Pentru obţinerea matricei Q202 se utilizează matricea (А’2Р2А21), care reprezintă

o parte a sistemului de ecuaţii normale, care a fost neglijată la compensarea

măsurărilor pe punctele RGS – 2 din cauza, că punctele iniţiale se consideră rigide:

222211121222202 )'()'( QAPAQAPAQQ

Matricea Q21 se obţine în mersul calculului matricei Q202

112122221 )'( QAPAQQ .

Pentru a evalua precizia punctului А este necesar de a alege elementele din

rândului А şi din coloana А din matricile Q2 şi Q202. Care se semnifică respectiv ААq~

şi ААq . Eroarea medie pătratică a forţei de gravitate compensate pentru punctul А se

determină după formula:

ААААg qqmА

2

1

2

2~

Erororile medii pătratice ale g compensate se calculă după formule:

- pentru g dintre punctele RGS – 2 А şi В

АBАBg qqmАB

2

1

2

2

~~ ,

- pentru g dintre punctele RGS – 2 А şi punctului rigid О

)2(~ *2

1

2

2 AOAAOOАAg qqqqmАO

,

În aceste formule:

ABBBAAAB qqqq ~2~~~~ , ABBBAAABqqqq 2 ,

ABBB qq ~,~ - elementele matricei Q2,

84

ABBBqq , - elementele matricei Q202,

OOq - elementele matricei Q11,

AOq * - elementele matricei Q21.

INSTRUCŢIUNEA PENTRU RIDICAREA TOPOGRAFICĂ

LA SCĂRILE 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500 ŞI EXECUTAREA PROSPECŢIUNILOR INGINERO – GEODEZICE

ÎN CONSTRUCŢII

1. GENERALITĂŢI

1.1 CERINŢE GENERALE

1. Asigurarea necesităţilor complexului economic cu materiale calitative de

ridicări topografice la scară mare necesită menţinerea permanentă a actelor tehnico-

normative, ce reglementează executarea acestora, la un nivel corespunzător.

2. Scopul elaborării prezentei instrucţiuni constă în asigurarea executării

ridicărilor topografice la scară mare pe teritoriul Republicii Moldova cu o bază

tehnico-normativă modernă.

3. Prezenta Instrucţiune este elaborată în conformitate cu concepţia de

cartografiere a teritoriului statului la scară mare.

4. Instrucţiunea detalizează cerinţele tehnice privind crearea planurilor

topografice, concretizează destinaţia şi conţinutul lor, conţine indicaţii tehnice pentru

tehnologie şi metodologia executării ridicărilor la scară mare.

5. În Instrucţiune sînt reglamentate lucrările pentru proiectarea şi trasarea bazei

geodezice (îndesirea reţelei geodezice de stat) şi fundamentarea ridicărilor planurilor

topografice la scară mare prin metodele contemporane ale geodeziei prin satelit, cît şi

prin metodele geodeziei clasice.

6. Instrucţiunea intră în funcţiune conform ordinului Agenţiei de Stat Relaţii

Funciare şi Cadastru a Republicii Moldova nr.73 din 3 aprilie a.2003.

7. Planurile topografice ale terenului – ca rezultat al ridicărilor – pot fi

reprezentate în formă grafică şi în formă digitală a modelului terenului.

Reprezentarea grafică a planurilor topografice prevede aplicarea semnelor

convenţionale pentru planurile topografice la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500

(Atlas de semne convenţionale pentru planurile topografice şi cadastrale la scările

1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500 ANGC a Republicii Moldova, Chişinău, 1997).

8. Planurile topografice ale terenului la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500 se

întocmesc prin următoarele metode:

stereotopografice;

combinată aerofototopografică;

ortofoto;

cu planşetă;

85

tahimetrică

Metodele de bază de ridicare sînt cea stereotopografică, ortofoto şi cea

combinată.

9. Cerinţele către întocmirea planurilor topografice la scările 1:5000, 1:2000,

1:1000, 1:500 prin metodele ridicărilor aerofotografierii şi ortofoto sînt reflectate într-

o instrucţie aparte.

10. În cazurile în care folosirea metodelor stereotopografică şi combinată nu este

raţională dinpunct de vedere economic (sectoare mici, lipsa materialelor de ridicare

aerofotografică) se aplică metodele de ridicare cu planşeta şi tahimetrică.

Culegerea informaţiei pentru întocmirea modelului digital al terenului se execută

prin metodele ridicării aerofototopografice, precum şi prin metode de ridicare

terestră.

Ridicarea topografică se execută pe un suport de desen. Suportul de desen

trebuie să fie constituit dintr-un material puţin deformabil (material plastic

transparent , hîrtie de calitate superioară încleiată pe un suport rigid).

11. Altitudinea secţiunii reliefului la planurile topografice se stabileşte în

dependenţă de unghiul de înclinare a reliefului, şi anume:

Relieful terenului

Scara ridicării

1:5000 1:2000 1:1000 şi 1:500

Altitudinea secţiunii reliefului, m

Cîmpie cu unghiurile de înclinare pînă la 2 Pentru toate scările peste 0,5m

Deluros cu unghiurile de înclinare pînă la 4 (1) - 2 0.5 - 1 0.5

Accidentat cu unghiurile de înclinare pînă la 6 2 (5) 2 (1) 0,5 - 1

Podgorie cu unghiurile de înclinare peste 6 2 - 5 2 1

Notă: Mărimile din paranteze se folosesc numai în cazuri excepţionale la prezentarea

fundamentării.

12. Planurile topografice, în dependenţă de destinaţia lor, se multiplică prin

reproducerea nemijlocită a copiilor de pe originalele (componentele) de teren s-au

sînt pregătite pentru editare prin metoda gravării sau desenării tehnice pentru

multiplicarea prin mijloacele tiparului de offset.

13. Planul topografic trebuie să conţină un livret tehnic (formular).

14. Întocmirea planurilor se execută în conformitate cu exemplele, aduse în

Atlasul de semne convenţionale pentru planurile topografice şi cadastrale la scările

1:5000; 1:2000; 1:1000, 1:500 ANGC a Republicii Moldova, Chişinău, 1997.

15. Ridicările topografice se îndeplinesc în conformitate cu proiectul tehnic

(programul) de activitate. La finalizarea lucrărilor se întocmeşte raportul tehnic.

16. Controlul şi primirea lucrărilor îndeplinite se execută în conformitate cu

cerinţele Instrucţiunii despre ordinea controlului şi primirii lucrărilor topografo-

geodezice.

1.2 DESTINAŢIA PLANURILOR TOPOGRAFICE

17. Planurile topografice la scara 1:5000, întocmite în urma măsurătorilor,

executate pentru această scară sau în baza ridicărilor la scară mai mare, serveşte

pentru următoarele scopuri:

86

elaborării planurilor generale şi proiectelor de amplasare a construcţiilor

oraşelor mari şi mijlocii (cu suprafaţa sub 20 km pătraţi), întocmirea proiectelor de

amenajare a zonelor industriale;

întocmirea proiectelor a celor mai complicate noduri pentru rezolvarea

amenajării zonei suburbane; proiectarea lucrărilor de construcţie şi de sistematizare a

localităţilor;

elaborarea proiectelor de sistematizare şi organizare a teritoriului, întocmirea

cadastrului funciar, proiectarea irigării, întocmirea proiectelor complexe pentru

amplasarea edificiilor hidrotehnice şi hidroelectrostaţiilor, deasemenea pentru

proiectarea şi determinarea volumului de lucru pentru acumularea apelor în bazinele

de acumulare cu apă;

elaborarea proiectului complex al reţelei de drumuri auto, reţelei căilor ferate şi

canalelor;

elaborarea proiectelor pentru amenajarea silvică, construirea drumurilor şi

proiectarea rutelor de transport, corectarea cursului apelor.

18. Planurile topografice la scara 1:5000, ca rezultat al ridicărilor topografice,

servesc ca bază pentru întocmirea planurilor şi hărţilor topografice şi specializate la o

scară mai mică.

19. Planurile topografice la scara 1:2000 sînt destinate pentru următoarele

scopuri:

elaborarea proiectelor generale ale oraşelor mari, localităţolor de tip orăşinesc

şi localităţilor săteşti (cu suprafaţa sub 20 km pătraţi);

întocmirea proiectelor de amenajare detaliată a zonelor urbane industriale,

proiectele celor mai dificile racordări de transport urban la stadiul de elaborare a

planului general;

elaborarea planurilor de execuţie a întreprinderilor industriale minere, minelor,

carierelor;

elaborarea proiectelor tehnice de irigare la udarea superficială;

proiectarea drumurilor auto şi de cale ferată;

întocmirea desenelor tehnice ale staţiilor de conducte, pompare şi compresie,

de trecere peste rîurile mari;

întocmirea bazei planelor cadastrale.

20. Planurile topografice la scara 1:1000 sînt destinate pentru următoarele

scopuri:

întocmirea proiectelor tehnice şi desenelor tehnice de execuţie ale construirii

pentru teritoriul neconstruit sau pentru teritoriul cu construcţiicu un nivel;

hotărîrile amenajării verticale şi proiectelor de creare a spaţiilor verzi,

întocmirea planurilor reţelelor subterane şi edificiilor existente şi reperarea clădirilor

şi edificiilor la sectoarele de construcţie;

întocmirea desenelor tehnice de lucru ale baragelor de beton, clădirilor HES,

camerelor de ecluză;

elaborarea proiectelor de reconstruire a staţiilor şi nodurilor de cale ferată noi şi

existente;

prospecţiunilor tehnice complicate;

87

proiectarea conductelor de înaltă tensiune, edificii hidrotehnice (duker, staţii de

pompare), terenuri pentru construcţii deosebite (ateliere meşteşugăreşti, baze de

depozitare ş.a.) cîmpuri de filtrare, canalizare şi aprovizionare cu energie termică şi

gaz în localităţi.

21. Planurile topografice la scara 1:500 sînt destinate pentru scopurile:

elaborarea planului general, de execuţie al terenului de construcţie şi desenelor

tehnice de execuţie a construcţiilor cu multe etage cu reţiaua deasă a comunicaţiilor

subterane, întreprinderilor industriale;

rezolvarea amenajării verticale, elaborarea planurilor reţelelor şi edificiilor

subterane, reperarea clădirilor şi edificiilor la terenurile de construcţie pe teritoriile

urbane construite;

întocmirea desenelor tehnice de execuţie.

22. Necesitatea ridicărilor topografice la scara 1.500 trebuie argumentată prin

calcule inginereşti.

1.3 CONŢINUTUL PLANURILOR TOPOGRAFICE

23. Pe planurile topografice la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000 şi 1:500 se

reprezintă autentic şi cu precizia şi detalizarea necesară şi în dependenţă de scara

planului, următoarele:

punctele reţelei geodezice de stat şi punctele de fundamentare a ridicării,

întărite pe teren. Pe planurile la scara 1:5000 nu se pot reprezenta punctele reţelei

geodezice de compensare în pereţii clădirilor, deasemenea reperii murali (de perete)

şi mărcile;

clădirile şi construcţiile locative şi nelocative cu indicaţia destinaţiilor lor,

materialului şi numărul etajelor. Construcţiile expuse la scara în plan, se imaginează

după contururile şi gabaritele etajelor soclu. Proieminenţele arhitecturale şi treptele

clădirilor şi edificiilor se reprezitră, dacă mărimea lor pe plan constituie 0,5mm şi mai

mult;

obiectele industriale,

complexele de construcţii şi edificii ale uzinelor, fabricilor, staţiilor electrice,

minelor, carierelor ş.a.;

sondele de foraj şi de expluatare, conductele terestre, liniile de tensiune joasă şi

ridicată, puţurile şi reţelele comunicaţiilor subterane;

obiectele gospodăriei comunale.

24. Pentru planurile la scara 1:5000 (în afară de teritoriul construit) se reprezintă

obligatoriu conductele de petrol, gaz şi apeductele, care se depun pe plan după

coordonatele trasării, rezultatele indicaţiilor instrumentelor de cercetare sau

nemijlocit ridicării, cînd ele se conturează clar pe teren.

25. Pentru planurile la scara 1:2000 - 1:500 conductele subterane şi instalaţiile se

desenează în caz, dacă este executată ridicarea executivă la scara corespunzătoare sau

la comanda specială pentru ridicarea comunicaţiilor subterane:

drumurile de cale ferată, şoselele, cele naturale de toate tipurile şi edificiile

care le aparţin – podurile, tunelurile, trecătoarele, traversările, conductele

îndrumătoare, viaductele ş.a.;

88

hidrogeografia – rîurile, lacurile, bazinele, suprafeţele de revărsare, fîşiile de

flux şi reflux ş.a. Liniile de mal se înseamnă după situaţia de facto la momentul

executării ridicării sau la etiaj; obiectele hidrotehnice şi ale transportului fluvial –

canalele, şanţurile, apeductele şi instalaţiile de distribuire a apei, barajele,

debarcaderele, digurile, ecluzele, farurile, semnele de navigaţie ş. a.;

obiectele aprovizionării cu apă – fîntînile, coloanele hidraulice, rezervuarele,

decantoare, surse (izvoare) naturale ş.a.;

relieful terenului cu aplicarea orizontalei, cotelor altimetrice şi semnelor

convenţionale ale pantelor abrupte, stîncilor, gropilor, surpărilor, rîpilor, alunecărilor

de teren, tasărilor ş.a. Formele microreliefului sînt reprezentate de orizontale,

semiorizontale sau de orizontale auxiliare cu cotele altimetrice ale terenului;

vegetaţia de arbori, arbuşti, ierburi (păduri, livezi, podgorii, plantaţii, păşune

ş.a.). La crearea planului la scările 1:500 şi 1:200 la cerinţe suplimentare pot fi

ridicaţi instrumental fiecare arbore cu indicaţia semnului speciei şi inscripţia (ridicare

la fiecare arbore);

roci şi microformele suprafeţei pămîntului;

nisipuri, pietriş, argile, piatră spartă, suprafeţe monolite ş.a., mlaştine şi

solonceacuri;

hotare – politico-administrative, proprietarilor de pămînt şi rezervaţiilor,

diferite bariere de protecţie. Hotarele raioanelor şi ale pămînturilor orăşeneşti se

depun după coordonatele care au punctele de cotitură ale punctelor hotarului sau după

materialele cartografice departamentale existente.

26. Pe planurile topografice se reprezintă denumirile proprii ale localităţilor,

străzilor, staţiilor de cale ferată, debarcaderelor.

1.4 PRECIZIA PLANURILOR TOPOGRAFICE

27. Erorile amplasamentului pe plan al obiectelor şi contururilor locului cu

configuraţie distinctă relativ la punctele apropiate ale bazei de ridicare nu trebuie să

depăşească 0,4 mm, iar în raioanele leoase – 0,7 mm.

Pe teritoriul cu construire capitală şi cu multe etaje erorile limite a reciproce pe

planele conturilor alăturate nu trebuie să depăşească 0,4 mm.

28. La întocmirea planurilor topografice, ca excepţie, se admite exactitatea

minimală a planului. În cazuri, condiţionate în proiectele tehnice (programe), se

admite crearea planului topografic cu exactitatea celui megieş, cu scară mai mică (de

exemplu, planul la scara 1:2000 cu exactitatea planului la scara 1:50000 ş.a). în

aceste caz uri pe planele după rama de est în mod obligatoriu se indică meto dologia

de creare a lor.

29. Erorile medii ale ridicării reliefului relativ la punctele bazei geodezice

apropiate nu trebuie să depăşească pe cota de înălţime mărimile jos menţionate:

¼ de la echidistanţa secţiunii reliefului cu unghiurile de înclinate sînt de pînă la

2 º;

1/3 întretăierii unghiurilor de înclinare între 2º şi 6º pentru planele topografice

la scările 1.5000 şi 1:2000, iar pentru planele la scările 1:1000 şi 1:500 cînd

unghiurile de înclinare au peste 10º;

1/3 la secţiunea reliefului peste 0,5m pa plane la scările 1:5000 şi 1:2000.

89

Pe terenurile de leos aceste acceptări se măresc de 1,5 ori.

În raioanele cu unghiurile de înclinare de peste 6º pentru planurile la scările

1:5000 şi 1:2000 şi de peste 10º pentru planurile la scările 1:1000 şi 1:5000 numărul

de orizontale trebuie să corespundă diferenţei altimetrice, determinate la curbura

pantei.

Erorile medii ale înălţimilor, determinate în punctele caracteristice ale reliefului,

nu trebuie să depăşească 1/3 din înălţimea primită a echidistanţei reliefului..

30. Exactitatea planurilor se evaluiază după divergenţele dintre măsurările de

control şi mărimile medii ale acestor divergenţe şi datelor, determinate pe planul

controlat.

Divergenţele limitate nu trebuie să depăşească mărimile duble medii ale acestor

divergenţe. Numărul divergenţelor limitate nu trebuie să depăşească 10% din numărul

măsurărilor de control. Unele rezultate pot depăşi mărimile limitate, dar ele nu pot fi

mai multe de 5% din numărul total de măsurări.

1.5 PROIECŢIA, SISTEMULUI DE COORDONATE ŞI ÎNĂLŢIMI

31. Planurile topografice la scările 1.5000, 1:2000, 1:1000 şi 1:500 se întocmesc

în proiecţia transversală Mercator într-o singură zonă pentru tot teritoriul Republicii

Moldova cu următorii parametri:


axial:

L0 = 28º24´;

coeficientul la scară pentru

longitudinea axială:

k0= 0.99994;

abscisa convenţională: x0 = - 5 000 000 m;

ordonata convenţională: y0 = 200 000 m.

32. Proiecţia cu parametrii susmenţionaţi se numeşte Proiecţia Transversală

Mercator pentru Moldova (TMM).

33. Ca sistem de coordonate de referinţă este primită sistemul de referinţă

geodezic european ETRS (European Terrestrial Reference System 1989) cu următorii

parametri:

Elipsoidul GRS 80;

semiaxa mare a elipsoidului : a = 6 378 137.0 m;

turtirea elipsoidului f = 1: 298.257222101.

34. Sistemul de coordonate cu parametrii indicaţi în proiecţia TMM se numeşte

MOLDREF 99.

35. Coordonatele punctelor reţelei geodezice de îndesire se determină în sistemul

primit de coordonate rectangulare pa suprafaţă în Proiecţia Transversală Mercator

pentru Moldova (TMM).

36. Înălţimile punctelor reţelei geodezice se determină în sistemul de înălţimi

Baltice ale anului1977.

90

1.6 LINIEREA ŞI NOMENCLATURA PLANURILOR TOPOGRAFICE

37. Pentru planurile topografice la scările 1:5000, 1:1000 şi 1:500 se aplică

linierea rectangulară cu mărimile cadrelor 50 x 50cm.

Metodologia întocmirii nomenclaturii este identică pentru toate scările.

Nomenclatura planului conţine 18 simboluri despărţite de cratimă „-” în 3 grupe

( ###.##-###.##-####).

poziţia 1-6 – coordonata geodezică rectangulară a unghiului x SV al planului;

poziţia 8-13 – coordonata geodezică rectangulară a unghiului y SV al planului;

poziţia 15-18 – scara, care indică numărul metrilor într-un 1 cm.

Exemplul nomenclaturii planului ordinului scării:

1:200000 – „300.00-100.00-2000” – 10 foi

1:100000 – „350.00-200.00-1000” – 29 foi

1:50000 – „325.00-125.00-0500” – 79 foi

1:25000 – „362.50-062.50-0250” – 275 foi

1:10000 – „255.00-250.00-0100” – 1525 foi

1:5000 – „252.50-257.50-0050” – 5801 foi

1:2000 - „256.00-258.00-0020” – 23204 foi

1:1000 – „255.00-258.00-0010” – 92816 foi

1:500 – „255.50-260.00-0005” – 317264 foi.

1.7 BAZA GEODEZICĂ A RIDICĂRILOR TOPOGRAFICE

38. Drept bază geodezică a ridicărilor la scară mare servesc:

reţelele geodezice naţionale de clasele de precizie 0, 1, 2;

nivelmentele de ordinele I, II, III, IV;

reţelele geodezice de îndesire create cu ajutorul sistemului de poziţionare

globală;

punctele de poligonometrie şi de triangulaţie ale reţelelor de îndesire de

ordinele 1 şi 2;

reţelele geodezice de ridicare.

39. Punctele Reţelei geodezice naţionale sînt baza geodezică principală a

ridicărilor topografice pentru toate scările.

40. Reţeaua geodezică de ridicare – constituie reţelele planimetrice, altimetrice,

planimetrice - altimetrice de ridicare şi deasemenea punctele fotogrametrice de

îndesire.

41. Reţelele geodezice de îndesire şi de fundamentare ale ridicării se întocmesc

prim metodele de determinare autonomă a coordonatelor cu ajutorul sistemului

poziţional prin intermediul măsurărilor GPS.

42. Se admite ca ridicările topografice şi de fundamentare ale ridicării să fie

executate prin metodele geodeziei clasice (poligonometrie de categoriile 1 şi 2,

drumuire cu teodolite şi diferite tipuri de intersecţii).

43. Coordonatele punctelor bazei geodezice ale ridicărilor topografice la scările

1:5000, 1:2000, 1:1000 şi 1:500 se calculează în Proiecţia Transversală Mercator

(PTM), adoptată pe teritoriul Republicii Moldova, iar înălţimile în Sistemul baltic de

altitudini din anul 1977.

91

44. Orice modificări în sistemul de coordonate şi altitudini pot fi efectuate doar cu

acordul Inspectoratului Geodezic de Stat al Republicii Moldova şi existenţei

fundamentării tehnico-economice.

45. Densitatea reţelelor geodezice este determinată de scară ridicării, înălţimea

secţiunii reliefului precum şi de necesitatea de asigurare a lucrărilor geodezice,

topografice miniere, ameliorative, de organizare a teritoriului etc. atît în scopuri de

studii şi construire, cît şi de exploatare ulterioară a construcţiilor şi edificiilor.

Reţeaua naţională geodezică de îndesire este necesar de executat, de regulă prin

construiri geodezice de aceeaşi categorie.

Drept bază pentru crearea acestor construiri pot servi doar punctele construirilor

geodezice superioare conform clasei (categorii) de precizie.

46. Densitatea medie a punctelor reţelei naţionale geodezice, necesară pentru

crearea reţelei fundamentale a ridicărilor topografice se indică în tabelul următor.

Tipul de teritoriu ridicat Densitatea punctelor reţelei GPS

Teritorii supuse ridicării la scara

1:5000

1 punct al reţelei geodezice pe 20-30 km2.

1 reper de nivelment la 10-15 km2.

Teritorii supuse ridicării la scara

1:2000

1 punct al reţelei geodezice pe 5-15 km2.

1 reper de nivelment la 5-7 km2.

Teritorii construite Minim 1 punct pe 5 km2.

47. Perfecţionarea de mai departe a bazei geodezice a ridicărilor la scară mare se

atinge prin dezvoltarea reţelelor geodezice de îndesire pînă la 4 puncte pe 1 km2 în

oraşe şi pe alte teritorii construite şi pînă la 2 puncte pe 10 km2 pe teritoriile

neconstruite.

2. PROIECTAREA LUCRĂRILOR TOPOGRAFO-GEODEZICE

2.1 DATE GENERALE

48. Lucrările topografo-geodezice destinate cartografierii teritoriului statului şi

asigurării agenţilor economici cu materiale necesare sînt executate în conformitate cu

planurile de stat, comenzile departamentelor şi agenţilor economici. Prevederile

privind destinaţia, conţinutul, componenţa, volumul, consumul de muncă, costului de

deviz, cerinţelor tehnice de bază, termenele, şi organizaţiile prevăzute pentru aceste

lucrări topografo-geodezice se reflectă în caietul de sarcini şi proiectul tehnic al

lucrărilor.

49. Ca bază pentru executarea lucrărilor topografo-geodezice servesc sarcina

tehnică şi proiectul tehnic sau programul.

2.2 PROGRAMUL LUCRĂRILOR

50. Dacă volumul lucrărilor este neînsemnat, atunci se întocmeşte programul de

activitate, în care pe scurt se indică destinaţia lucrărilor, conţinutul lor, informaţii

despre datele iniţiale şi folosirea materialelor existente. La program se anexează

schemele, volumele lucrărilor şi calculele de deviz.

92

2.3 PROIECTUL TEHNIC

51. Proiectul tehnic trebuie să stabilească complexul întreg al lucrărilor, necesar

pentru elaborarea planurilor topografice satisfacînd condiţiile instrucţiunilor

tehnologice. Obligatoriu în proiectul tehnic la executarea tuturor tipurilor de ridicări

topografice constituie fundamentarea privind alegerea scării de ridicare şi a înălţimii

secţiunii reliefului. Scara de ridicare şi înălţimea secţiunii reliefului sînt alese în

funcţie de sarcinile soluţionate.

52. Proiectul tehnic trebuie să conţină părtea textuală şi grafică. Partea textuală

conţine informaţiile privind:

scopul şi destinaţia lucrărilor proiectate;

scurtă caracteristică fizico-geografică a zonei lucrărilor;

date despre asigurarea topografo-geodezică a zonei lucrărilor;

fundamentarea necesităţii şi a modurilor de elaborare a bazei planimetrico-

altimetrice şi alegerea scării de ridicare;

metodele de executare a integrantelor complexului lucrărilor topografo-

geodezice;

organizarea şi termenele de executare a lucrărilor, măsurile privind tehnica

securităţii şi protecţia muncii;

lista materialelor care urmează a fi predate la finalizarea lucrărilor;

calculul de cheltuieli necesare pentru executarea lucrărilor proiectate;

Partea grafică a proiectului conţine:

schema de asigurare a zonei lucrărilor cu datele iniţiale cu indicarea hotarelor

ridicării proiectate;

proiectul reţelei geodezice planimetrico-altimetrice;

cartograma amplasării sectoarelor de ridicări topografice cu linierea foilor

planurilor.

53. Proiectul tehnic se elaborează în baza informaţiilor acumulate din lucrările

executate anterior şi din cercetările pe teren (dacă este necesar) din zona lucrărilor.

54. În procesul acumulării şi analizei materialelor topografă-geodezice se

precizează:

gradul de investigaţie topografo-geodezică a sectorului de executare a

lucrărilor cu indicarea anului de executare, calitatea şi corespunderea cu cerinţele

actuale;

lucrările, care vor fi utilizate.

În rezultatul culesului şi analizei se întocmesc:

memoriu explicativ;

catalogul general de puncte geodezice întocmit în sistemul unic de coordonate

şi altitudinii cu anexarea schemelor;

hartă, schemă centralizatoare a lucrărilor topografice executate;

modul de aducere a coordonatelor şi altitudinilor la un sistem unic.

55. Informaţiile cu privire la lucrările topografo-geodezice executate anterior sînt

obţinute de la Direcţia Inspectoratului Geodezic de Stat al Agenţiei de Stat Relaţii

Funciare şi Cadastru a Republicii Moldova, Arhiva Cartografică de Stat a Republicii

93

Moldova, precum şi la arhivele Comitetelor Executive ale administraţiei publice

locale (serviciile de arhitectură orăşeneşti, judeţene) care deţin materialele geodezice.

56. Lucrările topografo-geodezice se execută după aprobarea proiectului tehnic de

către Beneficiar.

57. Proiectul reţelelor geodezice de îndesire şi reţelele de ridicare în calitate de

bază geodezică a ridicărilor topografice la scară mare se execută pe hărţi la scara

1:10000 – 1:25000, ţinînd cont de prevederile prezentelor Instrucţiuni precum şi de

prevederile speciale pentru reţelele geodezice de ridicare. La întocmirea proiectului

se iau în considerare materialele de investigare specială a zonei de lucrări, de studiere

a semnalelor geodezice a lucrărilor executate anterior, de alegere a variantei raţionale

de elaborare a reţelelor geodezice ţinînd cont de dezvoltarea de perspectivă a

teritoriului şi valorificarea pămînturilor.

3. CREAREA BAZEI GEODEZICE A RIDICĂRILOR TOPOGRAFICE

3.1 DATE GENERALE

58. Coordonatele punctelor reţelelor geodezice fundamentale de ridicare se

determină prin metodele geodeziei satelitare (cu aplicarea sistemului de poziţionare

global), precum şi prin metodele tradiţionale ale geodeziei – triangulaţie,

poligonometrie, drumuire şi alte reperări geodezice, dacă metodele geodezice

satelitare nu sînt accesibile.

59. Altitudinile punctelor reţelelor geodezice de bază de ridicare se determină

prin metodele geodeziei satelitare sau prin nivelment geometric sau trigonometric.

60. Puncte iniţiale pentru construirea reţelei de îndesire servesc punctele reţelei

geodezice naţionale, create nemijlocit prin măsurările GPS, care la rîndul său servesc

bază pentru construire reţelei geodezice de bază ale ridicărilor topografice şi lucărilor

geotehnice, executate în oraşe, sate, pe terenurile de construcţii industriale şi locative,

de organizare a teritoriului, cadastrului funciar ş.a.

61. Reţelele geodezice de îndesire, de regulă, sînt create cu aplicarea sistemului

satelitare de radionavigaţie de tipul GPS. Se permite - în cazuri excepţionale (în lipsa

receptorilor GPS), de a dezvolta reţeaua de îndesire prin metodele poligonometriei,

triangulaţiei şi a altor structuri liniaro-unghiulare.

62. Reţeaua geodezică de îndesire se divizează în:

reţeaua GPS de îndesire;

reţeaua poligonometrică de ordinele 1 şi 2;

triangulaţia de ordinele 1 şi 2;

reţele de nivelment de ordinele 3 şi 4.

Reţeaua geodezică ale punctelor de îndesire se întocmesc în conformitate cu

cerinţele prezentei instrucţiuni.

63. Densitatea punctelor bazei geodezice de ridicare se indică în p.p.1.7.7– 1.7.9.

64. Reţelele geodezice de ridicare se divizează în reţele de ridicare planimetrice şi

altimetrice.

Coordonatele punctelor reţelelor de ridicare planimetrice se determină prin

metodele măsurărilor GPS, iar dacă este imposibilă aplicarea metodelor geodeziei

satelitare, se folosesc metodele tradiţionale de construiri geodezice (trasarea

94

drumuirilor cu teodolitul, prin construirea intersecţiilor înainte şi înapoi, crearea

reţelelor de triangulaţie ş.a.). La elaborarea reţelelor geodezice de ridicare baza

geodezică este adusă pînă la densitatea care asigurară executarea nemijlocită a

ridicării topografice.

65. Reţeaua de ridicare altimetrică este elaborată prin metodele măsurărilor GPS,

nivelmentului tehnic şi trigonometric.

66. Fixarea punctelor reţelei de îndesire şi ridicării de bază se îndeplineşte cu

ajutorul centrelor de păstrare de lucgă durată.

67. Centrul de fixare a punctelor de îndesire reprezintă monolit de beton armat în

formă de trunchi de piramidă tetraedrică cu baza inferioară de 20 x 20 cm, baza

superioară 12 x 12 cm şi înălţimea de 60 cm, în timpul betonării monolitului în

centrul lui se instalează un pilon metalic cu diametrul 10-16 mm, în partea superioară

a căruia se sfredeleşte o adîncitură de 2 mm ci diametrul de 1mm sau se execută

crestare în formă de cruce. Acest tip de centru se numeşte M1.

CENTRUL DE TIPUL М1

Mărimile sînt redate în cm.

68. Pe teritoriul neconstruit centrul se instalează în excavaţie cu aşa scop ca

retezarea superioară a centrului să fie cu 5 cm mai ridicată de suprafaţa de zi a

pămîntului în locurile unde nu se execută îngroparea. La fixarea punctului pe

teritoriul construit sau în locurile posibilelor îngropări ale punctului, centrul se

bornează la nivelul suprafeţei de zi a pămîntului.

69. Centrele se fabrică centralizat şi se livrează la locul de instalare gata finisate.

Pentru fabricarea centrului se foloseşte beton de marca 100 şi armatura pentru

confecţionarea carcasului 3d16+d6 cu intervalul 300 mm. Se finisează lucrul cu

întocmirea schiţelor şi executarea măsurărilor liniare către obiectele locale.

70. În abrisul de amplasare a punctului trebuie să fie reflectat: locul de amplasare

a punctului relativ la localitatea apropiată, distanţa aproximativă pînă la semnele de

orientare caracteristice de teren şi măsurările liniare exacte pînă la obiectele locale.

Numărul măsurărilor liniare exacte trebuie să fie nu mai mic de 3 (trei).

71. Exemplu de descriere. Punctul 13 “Ploscoie” este amplasat la 2.5 km spre

sud-est de satul Recea, la 500 metri spre nord de gospodăria Fermei de maşini şi

tractoare, la 300 metri spre sud de staţia de pompare, la 30 metri spre vest de

intersectarea sub formă T a drumurilor de cîmp în desfacerea rîndului nucarilor şi la 3

metri spre nord de drumul de cîmp.

60

12

20

95

72. Aspectul exterior al punctului geodezicconstă din un şanţ de formă

rectangulară cu mărimile 2.5x2.5 metri şi 0.5 metri adîncime. Lăţimea şanţului 60 cm

în partea superioară şi de 20 cm în partea inferioară.

73. Baza de ridicare se întăreşte cu centre de tipul M2, care reprezintă un monolit

de beton armat cu secţiunile la temelie 10x10 cm şi înălţimea 60 cm.

CENTRUL DE TIPUL М2

Mărimile sînt redate în cm.

74. În procesul proiectării sau reconstruirii reţelei punctelor bazei de ridicare cu

aplicarea tehnologiilor GPS este necesar de a se conduce de cerinţe, prevăzute pentru

amplasarea punctelor de îndesire.

75. La etapa întocmirii proiectului tehnic şi identificării punctelor se alcătuiesc

grafice de înălţare a obstacolelor în scopul determinării posibilităţii funcţionării

receptoarelor GPS.

76. Semnalele de lungă durată se vor instala în locurile, care le asigură

integritatea, comoditatea aplicării în timpul ridicării şi securitatea de efectuare a

măsurărilor.

77. Nu se admite instalarea semnalelor de lungă durată pe terenurile arabile,

mlaştini, pe partea carosabilă a drumurilor, în apropiere de malurile erodate ale

albiilor, lîngă rîpi, pe malurile lacurile de acumulare.

78. La instalarea centrelor măsurărilor liniare se execută cu ruleta de oţel cu

eroarea ce nu depăşeşte 1 cm. Lungimea măsurărilor, de regulă, nu trebuie să

depăşească lungimile fixate pentru aparatului de măsurat.

79. Pentru toate centrele instalate ale punctelor se întocmesc fişe de instalare.

80. Centrele geodezice după terminarea construire sînt transmise prin act

organelor administraţiei publice sau proprietarilor de pămînt pentru supravegherea

integrităţii lor.

Actele se întocmesc în 3 exemplare, unul se păstrează la organizaţia care a luat

semnalul la păstrare, al doilea exemplar este trimis Inspectoratului de Stat pentru

supraveghere geodezică ASRFC, iar al treilea trebuie să se afle la organizaţia, care a

executat lucrările.

81. Fixarea temporară a punctelor reţelei de ridicare se efectuiază cu mijloace

accesibile (ca stîlpi de lemn, bare metalice, bucăţi de ţevi, ţinte călite ş.a.).

60

10

10

96

3.2 REŢELELE GEODEZICE DE ÎNDESIRE ÎNTOCMITE PRIN INTERMEDIUL MĂSURĂRILOR GPS

82. Proiectele tehnice pentru elaborarea reţelei de îndesire prin metodele

măsurărilor GPS se elaborează în conformitate cu cerinţele prezentei instrucţiuni şi

documentelor normative în vigoare. Proiectele tehnice se aprobă în mod

corespunzător înainte de începerea lucrărilor.

83. În proiectele tehnice la elaborarea reţelelor geodezice satelitare de îndesire, pe

lîngă determinărilor coordonatelor punctelor, de regulă, se includ activităţile

complexului întreg de lucrări, legate cu elaborarea bazei de ridicare a ridicărilor

topografice, reperele punctelor RGS şi reperelor nivelmentului de stat pentru

determinarea parametrilor de recalculare a coordonatelor.

84. Înainte de întocmirea proiectului tehnic de trasare a reţelei punctelor

geodezice de îndesire se efectuiază culesul şi analiza materialelor executate precedent

a tuturor lucrărilor de triangulaţie, poligonometrie şi nivelment în regiunea dată.

Datele despre lucrările de triangulaţie la construirea reţelei de îndesire se culeg numai

în raioanele amplasamentului proiectat al punctelor determinate. După studierea

materialelor enumerate se execută identificarea obiectului şi se precizează sau se

completează proiectul tehnic.

85. În proiectul tehnic se stabilesc volumele, tehnologia de execuţie a lucrărilor

geodezice, asigurarea tehnico-materială şi costul de deviz.

86. Partea textuală a proiectului conţine informaţia privind:

scopul lucrărilor proiectate;

informaţie referitor la lucrările executate anterior;

tehnologia executării lucrărilor de fixare a punctelor;

tehnologia executării măsurărilor;

descrierea utilajului aplicat pentru executarea măsurărilor satelitare;

ordinea de prelucrare a rezultatelor măsurărilor satelitare;

măsurile de securitate şi de protecţie a muncii;

termenii de începere şi de finisare a lucrărilor.

87. Partea grafică a proiectului pentru crearea reţelei geodezice de îndesire constă

din hărţi topografice la scara 1:50000. În caz de necesitate proiectul se precizează

detaliat după hărţile la o scară mai mare.

88. În baza datelor proiectului tehnic se eliberează prescripţie tehnică concret

executantului lucrărilor.

89. Punctele RGS, amplasate pe teritoriul cartografiat, trebuie incluse în mod

obligatoriu în proiectul de întocmire a reţelei de îndesire. Aceste puncte sînt supuse

cercetărilor de teren.

90. În timpul cercetării punctului se determină tipul centrului după clasificarea

primită, se determină starea fizică a centrului, corespunderea locului de amplasare a

punctului cu cerinţele de păstrare, accesibilitate către punct şi asigurarea securităţii

executării măsurărilor geodezice la el. Datele de cercetare a punctului se introduc în

fişa de cercetare.

91. Pentru punctele de îndesire şi cercetare a reţeler geodezice de stat (RGS) se

întocmesc fişe de determinare a înălţării obstacolelor, care se reprezintă ca abris de

obstacole înalţate sau tabelul înscrierii azimutelor şi a unghiurilor de înclinare.

97

92. Pînă la începutul lucrărilor de teren se studiază detaliat condiţiile lor de

execuţie, se culeg date referitor la studierea topografo-geodezică a sectorului

predispus lucrărilor, se culeg descrierile locului de amplasare, abrisele reperelor de

nivelment şi centrelor de triangulaţie, deasemenea se stabileşte tipul lor.

FIŞA DE CERCETARE A PUNCTULUI

Denumirea sau

nr.punctului

Clasa sau

ordinul

Cine la

instalat

Cînd a fost

instalat

Cine la

cercetat

Cînd a fost

cercetat

417 GPS de

îndesire

INGEOCAD 1998 Ing. Loboc Ianuarie, 2001

Tipul centrului: M1

Starea centrului: bună

Aspectul exterior: şanţul s-a păstrat

Locul corespunzător de instalare: corespunde cerinţelor normative

ABRISUL (SCHEMA) OBSTACOLELOR DE ÎNĂLŢIMI

Punctul ____________ obiectul ______________

В______________

Data_________________ L______________

Întocmit _____________ H______________

TABELUL ÎNSCRIERII AZIMUTURILOR ŞI UNGHIURILOR DE

ÎNCLINARE ALE OBSTACOLELOR LA PUNCT.

Punctul _______________________________

Nr.

d/r

Azimut Unghi de

înclinare

Remarcă

a b

Executatnt: ____________________

0 N

S 90

135

180

225

270

315 45

98

93. Identificarea punctelor reţelei satelitare de îndesire include următoarele

activităţi:

determinarea locului de amplasare a punctelor;

alegerea locului de instalare a centrelor;

cercetarea stării centrelor de triangulaţie şi reperelor de nivelment, cu care se

presupune suprapunerea punctelor proiectate sau care se presupun de reperat la

punctul nou instalat al reţelei satelitare.

stabilirea stării punctelor reţelei satelitare anterior determinate, incluse în

programul de observaţii.

determinarea volumului lucrărilor pentru construirea punctelor;

coordonarea problemelor de instalare a punctelor cu organizaţiile, pe teritoriile

cărora se presupune amplasarea punctelor;

culegerea datelor, necesare pentru executarea lucrărilor ulterioare de instalare a

punctelor, observaţiilor ş.a.

94. În condiţiile de teren locul de instalare al centrelor punctelor se reprezintă pe

hartă la scară mare. Se recunoaşte amplasamentul punctelor existente, se întocmesc

descrieri, abrise. Se indică pe teren locul de instalare a noilor centre, la existenţa

obstacolelor pentru trecerea semnalelor satelitare, se execută ridicarea

semiinstrumentală a diagramelor de ecranizare (se determină azimutul obstacolului şi

unghiul de înclinare la aceste obstacole), se întocmesc schemele racordării geodezice

locale.

95. La cercetarea reperelor şi centrelor existenţi se evaluează starea, integritatea,

corespunderea centrului tipului dat (reperului) cerinţelor contemporane, nerespectarea

aspectului exterior, durabilitatea mărcilor cimentate, deasemenea influenţa factorilor

inginero-geologici la stabilitatea centrului (reperului). Datele cercetărilor se introduc

în fişă.

96. La cercetarea raioanelor de amplasare a punctelor se conduc după următoarele

reguli:

locul de amplasare a punctelor trebuie să asigure condiţii optime pentru

executarea observaţiilor, păstrarea (integritatea) de lungă durată a punctelor,

stabilitatea centrelor pe plan şi înălţime pe parcursul unui timp lung, posibilitatea de

lucru în orice vreme şi anul împrejur;

este interzisă amplasarea punctelor în zonele construirii de perspectivă şi

dezvoltare a localităţilor, deasemenea pe sectoarele, destinate pentru executarea

lucrărilor de construcţie, hidrotehnice, drumuri, minere, sau în raioanele, unde sînt

posibile procesele de alunecare de pămînt sau carst, unde nu poate fi garantată

păstrarea punctului;

este interzisă amplasarea punctelor în zonele surselor puternice de radiaţie

(radiostaţii, radare, antene de radioemisie).

97. Se admite îmbinarea lucrărilor de identificare şi instalare a punctelor reţelei

geodezice de îndesire.

98. Punctele reţelei geodezice de îndesire de instalează în grupe a cîte două sau

trei locul de amplasare vizibilitate reciprocă. Distanţa dintre puncte trebuie să

constituie 500 m şi mai mult. În cazuri excepţionale se permite instalarea punctelor

99

geodezice la o distanţă mai mică decît 500 m unul de altul (construire deasă).

Măsurările GPS la locul de amplasare aşa puncte se execută după un program aparte.

99. În rezultatul identificării se prezintă următoarele documente:

schemele reţelelor în conformitate cu semnele convenţionale primite;

abrisele şi descrierile locurilor de amplasare a punctelor;

listele coordonatelor geografice şi altimetrice a punctelor;

memoriu explicativ al identificatorului;

materialele cercetărilor stării punctelor determinate anterior în raionul de

activitate;

lista punctelor cercetate şi reperelor semnelor de nivelment;

actele pentru punctele distruse şi cele pierdute neidentificate, aprobate de

conducătorul organizaţiei;

fişele de amplasare a punctelor de îndesire cu măsurări liniare spre obiectele

locale;

fişele de înălţime a obstacolelor pentru trecerea semnalelor satelitare.

100. Măsurările pe locul de amplasare punctele geodezice de îndesire a reţelei

geodezice trebuie executate cu receptoarele cu două frecvenţe GPS, care asigură

slăbire erorilor sistematice, legate de perturbaţiile la trecerea undelor de radio.

101. În completul la măsurările geodezice satelitare trebuie inclus - receptorul

(sensorul), antena, dispozitivul de dirijare (controler), dispozitivul de înregistrare

(memorie), aprovizionare cu energie (acumulator), cablul de comunicare. Cablul

pentru antenă în lungime nu trebue să depăşească 30 metri.

102. Sursele de alimentare cu energie a utilajului satelitar trebuie să fie stabile şi să

asigure măsurări neîntrerupte pe parcursul sesiunii. În set trebuie să fie un cablu de

rezervă de conectare la energie, pentru schimbul, la necesitate, a acumulatorului fără

a întrerupe măsurările.

103. Controlul de teren al utilajului, metodologiei şi asigurării programate se

execută prin executarea măsurărilor de control şi primire valorilor vectorilor liniilor

bazei pentru reţiaua geodezică tridimensională test.

104. Reţeaua geodezică tridimensională test trebuie să conţină nu mai puţin de

patru puncte îndepărtate unul faţă de altul de la 50 metri pînă la 10 km. Amplasarea

punctelor reţelei test trebuie să permită măsurarea vectorilor liniilor de bază, situate

sub un unghi, pe cît posibil în direcţie perpendiculară la fiecare dintre ele. Valorile de

aderenţă a coordonatelor spaţiale dintre punctele reţelei test trebuie să fie determinate

preventiv cu exactitatea nu mai mică de (3mm+1x10-6

xS) pentru fiecare component.

105. Reţeaua test a controlului de teren trebuie să fie creată cu aplicarea a nu mai

puţin de patru receptoare cu două frecvenţe satelitare, prin observaţiile sateliţilor pe

parcursul a nu mai puţin de trei zile cu folosirea efemeridelor exacte şi asigurării

programate, care permit determinarea vectorilor liniilor de bază totodată cu

precizarea orbitelor sateliţilor.

106. În procesul determinări de control s-a depistat corespunderea utilajului folosit

la cerinţe tehnice, stabilite de firma - producătoare, şi cerinţelor către măsurările

clasei de exactitate corespunzătoare. Criteriile de corespundere al utilajului la

cerinţele stabilite reprezintă deosebirile dintre valorile de etalon şi cele măsurate în

diferite şedinţe şi toleranţele figurilor închise.

100

107. Exactitatea determinării componenţilor vectorilor depinde în cea mai mare

parte de numărul şi amlasamentul geometric al sateliţilor, observaţi în acelaş timp din

fiecare punct pe parcursul măsurărilor, perturbanţei remanente ionosferei şi

troposferei de reflectare, lungimii liniilor de bază, caracteristicile tehnice ale

receptorilor GPS folosiţi.

108. Factorii care pot avea o posibilă influenţă la rezultatele măsurărilor includ

următoarele:

reducerii neprevăzute a exactităţii coordonatelor satelitului;

condiţiile de trecere a semnalelor radio de la satelit;

perturbaţiile ionosferei şi problemele tehnice, care nu au fost depistate în

procesul observaţiilor.

Influienţa acestor factori poate fi redusă în timpul prelucrarii preventive şi

analizei datelor la finisarea măsurărilor de teren.

109. Ridicarea preciziei şi veridicitatea rezultatelor determinărilor satelitare se

ating din contul:

reducerea obstacolelor locale la trecerea semnalelor satelitare;

efectuării repetate a şedinţelor de observaţie la punct;

determinării a cîtorva linii de bază de la un punct;

folosirii nivelului mai ridicat al orbitelor exacte de sateliţi;

observării concomitent a cel puţin de patru sateliţi (numărul necesar de

sateliţi);

mediei numărului considerabil al erei de înregistrare al sateliţilor (de exemplu,

cu scopul reducerii efectului multifrecvenţelor);

centrări minuţioase, determinării înălţimilor centrului de frecvenţă al antenei şi

orientarea ei.

110. Măsurările de teren la construirea reţelei geodezice de îndesire se execută prin

metoda determinărilor relative în regimul static.

111. Măsurările se execută cu un număr cît mai mare de receptori.

112. Măsurările GPS la punctele geodezice de îndesire se pot îndeplini simultan

(sincron) la cîteva puncte megieşe ale reţelei (metoda de reţea) sau determinarea

consecventă a coordonatelor punctului determinat de la unul sau cîteva date iniţiale

(metoda cu lazer).Metoda cu lazer se admite cu condiţia măsurărilor repetate la

aceleaşi linii de bază cu deplasarea timpului nu mai puţin de două ore.

113. Rezultatele observărilor se transcriu pe discurile dure ale computerelor

personale şi se copie pe purtători magnetici de informaţie (diskete) cu scopul de

prelucrare matematică ulterioară în comun. În acest caz se înscrie nu mai puţin de

două copii ale fişierelor cu datele observaţiilor şi alte date auxiliare pentru păstrarea

lor independentă şi excluderea pierderii informaţiei de măsurare.

114. Subdiviziunea, care a executat lucrările, după rezultatele lucrărilor de teren,

întocmeşte un scurt memoriu explicativ referitor la lucrările îndeplinite cu anexarea

următoarelor materiale:

fişele de măsurare;

schemele măsurărilor de teren (cîmp);

rezultatele prelucrării preventive de control în conformitate cu formatele

pachetelor de programe corespunzătoare;

101

măsurările satelitare neprelucrate pe purtători magnetici.

115. Dacă în procesul prelucrării preventive se depistează scimbarea poziţiei

antenei pe parcursul perioadei de măsurare, atunci aceste măsurări trebuie scoase din

prelucrare. Este necesar de repetat aceste măsurări.

116. La măsurările prin metoda de reţea, la fiecare şedinţă următoare obligatoriu se

introduc nu mai puţin de două puncte determinate ulterior.

117. Durata observaţiilor la punctele geodezice de îndesire depinde de distanţa

dintre punctul iniţial şi cel determinat, dar nu trebuie să fie mai mică de 20 minute în

timpul unei sesiuni.

118. Instalarea antenei receptorului satelitar deasupra centrului punctului se

execută cu aplicarea centrorilor optici cu precizia 1 mm.

119. Înălţimea antenei deasupra mărcii centrului se măsoară pînă şi după măsurări

prin metodele descrise în instrucţiunile pentru expluatarea receptorilor GPS folosiţi,

cu precizia minimă de 1 mm.

120. Rezultatele măsurării înălţimii antenei şi condiţiile de măsurare la punct se

reflectă în fişa de măsurare.

Fişa serveşte pentru monitoringul măsurărilor la fiecare punct al reţelei. În fişă

se fixează date referitor la punctul măsurat (numărul lui), felul de măsurare la punct,

înălţimea antenei deasupra punctului, antena permanentă, date despre orientarea

antenei, timpul măsurărilor, numărul sateliţilor receptori, date despre amplasarea

geometrică a sateliţilor receptori, numărul de sesiuni, starea bateriilor

(acumulatoarelor), prezenţa memoriei libere.

În timpul măsurărilor în fişă se fixează toate abaterile de la programul de

măsurare, încălcări în activitatea receptorilor, cauza apariţiei dificultăţilor.

121. Măsurările la punctele geodezice de îndesire se execută cînd înălţimea

sateliţilor cu 15 grade mai sus de linia orizontului.

122. La aplicarea referinţei temporare determinarea coordonatelor lor se execută cu

ajutorul măsurărilor GPS de la trei puncte ale reţelei geodezice naţionale. Durata

măsurărilor, la determinarea referinţei temporare, depinde de distanţa dintre punctele

iniţiale. Timpul minimal ale măsurărilor GPS trebuie să depăşască 30 minute.

FORMA FIŞEI DE TEREN

INGEOCAD, OR.CHIŞINĂU, STR.PUŞKIN, 47

Măsurări GPS Proiect Sensor nr. Data Amplasamentul

Parametrii

de lucru

Operatorul

Тipul STS ( )

SGS ( )

Controlorul

Acumulatorul

nr.

Zona de timp

LON

LAT

Unghiul de

intersecţie

Înălţimea

Parametrii instalaţi Parametrii măsurării

Staţia

Nr.

Punc-

tului

Înălţi-

mea

ante-

nei

Antena

perma-nenttă

Orienta-

rea

antenei

Tim-

pul

măsu-

rării

GDOP Num.

sateli-

ţilor

Nr.

epoc

ei

Indica-

torul

Stop/Go

Starea

acu-

mula-

torului

Me-

morie

Re-

mar-

că

102

123. Măsurările la punctele geodezice de îndesire se execută după o schemă de

măsurare elaborată preventiv şi planul calendaristic de executare al lucrărilor.

124. Schema de organizare a măsurărilor se proiectează după metoda pătratelor

(metoda de reţea) sau prin raze cu o dublă receptare la anumite puncte. Schema se

construieşte din linii de bază. Liniile de bază se devizează în linii dependente şi

independente. Liniile de bază independente includ vectorii, care nu pot fi construiţi

prin adunarea sau scăderea altor vectori. Celelalte linii de bază sînt linii de bază

dependente.

125. Numărul liniilor de bază, independente şi dependente, în activitatea cu m

receptori se determină după formulele:

1mb

2

)2)(1('

mmb

где: b - numărul liniilor de bază independente

b’ - numărul liniilor de bază dependente

2

)1('

mmbb - numărul general al liniilor de bază

126. Schema se construieşte din condiţii prealabile:

toate punctele reţelei se socot din nou determinate;

la calculare se folosesc numai liniile de bază independente;

schema se construieşte din pătrate, care sînt compuse din linii de bază

independente.

127. Numărul total de sesiuni:

1

)(2

m

Yps

p

unde: p – numărul de puncte în reţea

m – numărul de receptori.

Numărul total al liniilor de bază independente în reţea:

)1( msB

Numărul pătratelor:

1 pBK

128. Durata măsurărilor GPS la punctele geodezice de îndesire depinde de distanţe.

La înrăutăţirea condiţiilor de măsurare sau cînd numărul de sateliţi se micşorează

pînă la 4, durata executării măsurărilor se prelungeşte.

Durata măsurărilor GPS pentru regimul static în dependenţă de lungimea liniilor

măsurate se indică în următorul tabel: Lungimea aproximativă

a liniilor

Durata observaţiilor

ziua

Durata observaţiilor

ziua

Pînă la 5 km 2х20 minute 2х15 minute

5-10 km 2х30 minute 2х20 minute

10-15 km 2х40 minute 2х30 minute

Indicaţiile din tabel după durata măsurărilor corespunde următoarelor condiţii:

103

valoarea factorului geometric GDOP 8 pe tot parcursul măsurărilor;

lipsa devierilor la recepţia semnalelor satelitare pe tot parcursul măsurărilor.

129. Pînă la începerea măsurărilor se întocmeşte graficul micşorării a GDOP.

Graficul se întocmeşte cu ajutorul programului de confecţionare a utilajului. De pe

grafic se desemnează cele mai admisibile durate de timp pentru măsurările la punctul

determinat.

Almanahul se recalculează luînd în consideraţie datele obstacolelor.

Datele obstacolelor se selectează din fişele de înălţimi ale obstacolelor.

În caz de necesitate graficul de execuţie se corectează nemijlocit pe teren de

către conducătorul lucrărilor.

130. Graficul calendaristic al măsurărilor GPS la punctele geodezice de îndesire se

elaborează după datele, selectate din schemele organizării măsurărilor şi graficul

GDOP.

131. În graficul calendaristic al măsurărilor GPS se stabilesc perioadele de timp, a

numărului de sesiuni ale măsurărilor, numerele de execuţie a punctelor, numărul de

execuţie a echipelor, care îndeplinesc măsurările.

GRAFIC CALENDARISTIC

Şedinţa 1 3 4 5 6 7

Data 22.06.99г 22.06.99г 22.06.99г 22.06.99г 22.06.99г 22.06.99г

Timpul 7ore30min 8ore

40min

9ore

30min

10ore

30min

11ore25min 12ore 40min

Echipa 1 3 10 4 8 18 2

Echipa 2 5 4 8 18 19 10

Echipa 3 2 5 9 17 20 15

132. În rezultatul executării lucrărilor cu aplicarea receptoarelor GPS trebuie să se

obţină fişiere care conţin datele măsurărilor de teren, utile pentru prelucrarea în birou.

133. Pentru prelucrarea din birou trebuie să fie prezentate:

disketele cu fişiere care conţin datele măsurărilor de teren;

schemele lucrărilor îndeplinite cu indicarea poziţiilor staţiei de baze şi celei

mobile, obţinute în procesul măsurărilor;

memoriul explicativ cu privire la îndeplinirea lucrărilor.

134. Sarcina principală la prelucrare preliminară a măsurărilor satelitare este

controlul calităţii lor şi evaluarea corespunderii cerinţelor de precizie.

135. Prelucrarea măsurărilor GPS se efectuiază cu ajutorul asigurării programate

de firmele producătoare de utilaj GPS.

136. Prelucrarea măsurărilor GPS la punctele geodezice de îndesire se execută cînd

unghiul de înălţare deasupra orizontului nu depăşeşte 20.

137. Coordonatele absolute ale punctelor, pentru prelucrarea calitativă a

măsurărilor prin satelit cu frecvenţe la determinarea valorilor exacte ale vectorilor

liniilor de bază în reţeaua de îndesire, trebuie să fie determinate cu eroarea de

maximum 10 metri. Aceste exactităţi se ating prin determinarea coordonatelor

absolute pe calea măsurărilor codificate pseudodistanţă pînă la sateliţi.

138. Prelucrarea măsurărilor se execută ţinînd cont de elementele de aducere a

centrelor de frecvenţă ale antenelor la mărcile centrelor punctelor geodezice.

104

139. Numărul total de puncte excluse din prelucrarea sincronică a măsurărilor

executate pînă la sateliţi, inclusiv din contul unghiului de înălţare, nu trebuie să

depăşească 10% din numărul total.

140. La prelucrarea preliminară figurile închise se execută numai pentru acele

construcţii, care permit controlul determinării rezultatelor liniilor de bază, care nu sînt

asigurate cu determinările repetate în diferite sesiuni.

141. În reţelele geodezice de îndesire măsurările se execută cu aplicarea

efemeridelor sateliţilor, recepţionate de aparatele GPS în timpul măsurărilor.

142. La prelucrarea măsurărilor GPS în fiecare sesiune se calculează toate liniile

de bază accesibile dintre puncte.

În procesul prelucrării se admite excluderea informaţiei primite de la sateliţi

aparte pe deplin sau intervale de măsurări ale tuturor sau cîtorva sateliţi de calitate

joasă de urmărire (numeroase pauze la urmărire din cauza ecranizării semnalului sau

alte piedici). Totodată totalitatea duratei intervalului dintre observaţii, incluse în

prelucrare pentru fiecare sesiune nu trebuie să fie mai mare de 90% din durata

minimă instalată pentru sesiune.

143. Deviaţiile dintre rezultatele determinărilor caracteristicilelor liniilor de bază

după lungime şi componenţele planimetrice din diferite sesiuni nu trebuie să

depăşească (10mm + 2x10-6

S)xK, unde S – lungimea liniei de bază, iar mărimea

coeficientului K se primeşte egal cu 2. Pentru diferenţierea valorilor de aderenţă ale

înălţimii se admite aderenţe de 1,5 ori mai mare decît cele plane.

144. După analizarea datelor prelucrării prealabile datelor măsurărilor se execută

compensarea coordonatelor punctelor.

3.3 REŢELELE GEODEZICE DE ÎNDESIRE CREATE PRIN INTERMEDIUL TRIANGULAŢIEI DE ORDINILE 1 ŞI 2

145. În cazul lipsei receptoarelor GPS dezvoltarea reţelelor de îndesire pînă la

densitatea care asigură dezvoltarea reţelei de bază a ridicărilor la scară mare se

admite executarea prin metodele triangulaţie sau prin dezvoltarea reţelei

poligonometrice.

Drept puncte iniţiale pentru extinderea reţelei de ordinul 1 servesc punctele

reţelei geodezice naţionale de toate ordinele, punctele de îndesire determinate prim

metodele măsurărilor GPS iar pentru reţeaua de ordinul 2 – punctele reţelei geodezice

de stat de toate ordinele, punctele GPS ale reţelei de îndesire, punctele de triangulaţie

şi poligonometrie de ordinul 1.

146. Triangulaţia de ordinul 1 se extinde sub formă de reţele sau lanţuri de

triunghiuri.

147. Triangulaţia de ordinul 2 se extinde sub formă de reţele continuie, lanţuri de

triunghiuri, adaosuri de puncte separate sau grupe de puncte. Fiecare punct al

triangulaţiei de ordinele 1 şi 2 trebuie să fie determinat din triunghiurile în care se

măsoară toate unghiurile.

148. Reţeaua de triangulaţie continuă trebuie să se sprijine pe cel puţin 3 puncte

geodezice iniţiale şi pe cel puţin două laturi iniţiale.

Lanţul de triangulaţie trebuie să se sprijine pe nu mai puţin de două puncte

iniţiale şi pe două laturi iniţiale adiacente lor.

105

149. Triangulaţia de ordinile 1 şi 2 trebuie să satisfacă prevederile de bază, indicate

în tabelul următor. Indicii Ordinal 1 Ordinal 2

Lungimea laturii triunghiului, km, max. 5,0 3,0

Mărimea minimă admisă a unghiului:

în reţeaua continuă, grade

unghiului de legătură în lanţul de triunghiuri, grade

la adaos, grade

20

30

30

20

30

30

Numărul triunghiurilor dintre punctele iniţiale 10 10

Lungimea minimă a laturii iniţiale, km 1 1

Valoarea limită a erorii medii pătrate a unghiului

calculată conform toleranţelor în triunghi, sec.

5

10

Toleranţă maximă admisă în triunghi, sec. 20 40

Eroarea relativă a laturii iniţiale (de bază), max. 1/5000 1/2000

Eroarea relativă a determinării lungimii laturii în cel mai

vulnerabil loc, max.

1/2000 1/1000

150. Măsurarea unghiurilor în triangulaţia de ordinele 1 şi 2 sînt executate cu

teodolitul care are eroarea medie pătratică de măsurare a unghiului 2-5 prin metoda

recepţiilor circulare, 3 şi 2 recepţii corespunzător. Oscilaţiile valorilor direcţiilor

separate nu trebuie să depăşească 8 .

151. Centrarea teodolitului deasupra punctului se execută cu precizie de minimum

2 mm.

152. La punctele de triangulaţie de ordinele 1 şi 2 trebuie să existe vizibilitate de la

sol. La măsurarea unghiurilor triangulaţiei de ordinele 1 şi 2 cu punctele adiacente

(iniţiale) în programul de măsurare trebuie să fie incluse 1-2 direcţii ale reţelei

iniţiale. Direcţiile triangulaţiei de ordinele 1 şi 2 pot fi unite într-o grupă şi măsurate

după programul ordinului 1.

153. Reperarea altimetrică a punctelor triangulaţiei de ordinele 1 şi 2 se execută

prin nivelment de ordinul IV şi nivelment tehnic în dependenţă de temeinicia

centrului.

3.4 REŢELELE GEODEZICE DE ÎNDESIRE CREATE PRIN INTERMEDIUL POLIGONOMETRIEI DE ORDINELE 1 ŞI 2

154. Reţelele poligonometrice de ordinele 1 şi 2 se formează sub formă de

drumuiri separate sau de sisteme diverse de drumuiri. O drumuire poligonometrică

separată trebuie să se sprijine pe 2 puncte iniţiale. Pe punctele iniţiale e necesar să se

măsoare unghiurile de legătură. Nu se admite trasarea drumuirilor suspendate.

Racordarea sistemului de coordonate la punctele reţelei geodezice naţionale

poate fi executată prin metoda determinării prin satelit cu utilizarea receptorului GPS

cu una sau două frecvenţe în conformitate cu programul de determinare a

coordonatelor punctelor reţelei geodezice naţionale de ordinul 2.

Caracteristicile reţelei de poligonometrie sînt indicate în tabelul următor. Indicatorii Ordinal 1 Ordinal 2

Lungimea limită a drumuirii, km:

- separată; 7.0 4.0

- dintre punctul iniţial şi cel nodal; 5.0 3.0

- dintre punctele nodale; 4.0 2.5

Perimetrul limită al poligonului, km 20 12

106

Lungimile medii ale liniilor de drumuiri, km 0,50 0,30

Numărul de laturi în drumuire, min. 15 15

Perimetrul limită al poligonului, km 20 12

Lungimile laturilor drumuirii, km

maximală

minimală

medie

0.80

0.12

0.30

0.50

0.08

0.20

Eroarea relativă a liniei de drumuire, min. 1:10 000 1:5 000

Eroarea medie pătratică a unghiului măsurat (conform

erorilor în drumuire şi poligoane), min

5//

10//

Eroarea unghiulară a drumuirii sau poligonului secunde

unghiulare, maximum, în care n – numărul de unghiuri în

drumuire

10 √n

20 √n

Eroarea medie pătratică de măsurare a lungimii laturii, cm

- Pînă la 500 m

- De la 500 pînă la 1000 m

1

2

1

2

NOTĂ:

Ca excepţie la drumuirile poligonometrice de ordinul 1 cu lungimea de pînă la 1 km şi în

drumurile poligonometrice de ordinul 2 cu lungimea de pînă la 0,5 km se admite o eroare liniară

absolută de 10 cm.

Numărul de erori unghiulare şi erori liniare apropiate de cele limită nu trebuie să

depăşească 10%.

În anumite cazuri, cînd eroarea absolută şi lungimea drumuirii se indică în

sarcina tehnică, numărul de laturi ale drumuirii se calculează după formula

următoare:

12

3][ 2

2

2

22

nS

mnmM s

lungimea admisă a drumuiirii S = 2MT

unde: М – toleranţa absolută liniară; ms – eroarea medie pătratică de măsurare a

liniei; m - eroarea medie pătratică de măsurare a unghiului; n – numărul laturilor la

drumuire; S - lungimea drumuirii; Т – numitorul erorii relative.

155. Distanţa dintre punctele drumuirii poligonometrice paralele de ordinul dat,

după lungime apropiate de limite, trebuie să depăşească indicii:

poligonometrie de ordinul 1 – 1,5 km;

poligonometrie de ordinul 2 – 1,0 km.

La distanţe mici punctele apropiate trebuie să fie legate de drumuirea

poligonometriei de ordinul dat. Dacă punctele drumuirii poligonometriei de ordinul 1

se depărtează mai mult de 1,5 km de la punctul drumuirii paralele ale poligonometriei

de ordinul 2, atunci între aceste drumuiri trebuie să fie organizată legătura prin

trasarea drumuirii de ordinul 2.

156. În scopul asigurării durităţii mai mari a reţelei trebuie să se tindă spre

reducerea mai multor trepte ale reţelei, limitîndu-se la dezvoltarea poligonometriei de

ordinul 1.

157. Pentru toate punctele fixate ale drumuirii poligonometrice trebuie să fie

predate cotele de nivelment de preciziune nu mai mică de ordinul IV.

107

158. Măsurarea unghiurilor la punctele poligonometriei prin metoda de măsurare

unui punct separat sau prin metoda de recepţie circulară, după sistemul de trei

suporturi a teodolitului optic cu e7roarea medie pătratică de măsurare a unghiului 5.

159. Metoda recepţiilor circulare se aplică, cînd numărul direcţiilor de observare la

punct depăşeşte cifra 2.

160. Înainte de începutul lucrărilor instrumentele se verifică şi se cercetează în

conformitate cu Instrucţiunea referitoare la asigurarea metrologică a măsurărilor

geodezice.

161. Unghiurile la punctele poligonometriei se măsoară în două recepţii.

La trecerea de la o recepţie la alta, limbul se mută la unghiul (180 /n)+ , unde

n – numărul de recepţii, -=5.

162. La existenţa în setul de măsurări recepţii sau unghiuri separate, rezultatele

cărora nu satisfac toleranţei admise, ultimele se repetă la aceleaşi indicaţii ale

limbului.

Măsurările repetate trebuie executate după terminarea observărilor programului

de bază.

Dacă valoarea medie a unghiului (direcţiei) primită la măsurările de bază şi cele

dublate, satisfac indicii admisibili, ea este admisă la prelucrarea de mai departe. În

caz contrar recepţia de bază se anulează şi la prelucrare se foloseşte rezultatul primit.

Divergenţele dintre mărimile unghiului, măsurat de la două semirecepţii,

oscilaţia valorii unghiului, primit de la diferite recepţii nu poate depăşi 8.

163. Divergenţa dintre valorile unghiului măsurat şi cel “tare” în punctul de

racordare nu trebuie să depăşească:

în poligonometria de ordinul 1- 10//

în poligonometria de ordinul 2- 20//

În cazul în care divergenţele depăşesc toleranţa indicată, se determină a treia

direcţie iniţială, prin care se execută controlul respectiv.

164. Teodolitul şi obiectivele de vizare trebuie să fie instalate deasupra centrelor

cu exactitatea de 1 mm cu ajutorul dispozitivului de centrare optică.

165. Liniile de poligonometrie de categoriile 1 şi 2 se măsoară cu telemetrele

optice, radiotelemetre sau tahimetrele electronice în două recepţii. Telemetrul optic şi

reflectorul la măsurări trebuie să se fixeze de asupra centrelor cu exactitatea de 1 mm.

166. La măsurările liniilor cu telemetrul optic o singură dată la sfîrşit se determină

temperatura aerului cu termometrul-praştie cu o exactitate 1C şi presiune – cu

barometrul cu precizie 666.610 Pa(5 mm col Hg).

167. La începutul şi sfîrşitul sezonului lucrărilor pe teren, dar nu mai rar decît o

dată în 6 luni, pentru toate telemetrele optice se vor verifica scările de frecvenţă.

Înainte de începerea sezonului de teren frecvenţele sînt expuse în nominal cu precizia

de pînă la 10 Hz.

168. Minim de trei ori pe an în condiţii de teren se determină constanta de corecţie

stadimetrică a telemetrului optic pe baza de etalon.

169. La reperarea drumuirilor poligonometriei şi coordonării semnelor de perete se

recomandă folosirea Directivelor privind aplicarea semnelor de perete în drumuirile

poligonometrice şi cu teodolitul (M. Nedra, 1972).

108

170. În rezultatul lucrărilor poligonometrie executate pe teren se prezintă

următoarea informaţie:

schemele de drumuire;

jurnalele măsurărilor unghiurilor şi liniilor pe teren;

materialele de cercetare a instrumentelor;

materialele prelucrării de teren şi calculele de control;

feşele întemeerii a punctelor poligonometriei;

actele de predare a punctelor poligonometriei sub observaţie pentru păstrare;

memoriu explicativ.

3.5 DETERMINAREA ÎNĂLŢIMILOR PUNCTELOR DE ÎNDESIRE

171. Determinarea înălţimilor punctelor de îndesire la crearea temeliei geodezice la

executarea ridicărilor topografice la scară mare, se efectuează, de regulă, prin

metodele măsurărilor GPS. În caz de lipsa instrumentelor GPS înălţimile punctelor se

determină cu ajutorul nivelmentului geometric.

Reţelele de nivelment se construiesc cu respectarea cerinţelor „Instrucţiunea

pentru nivelment de ordinele I, II, III şi IV”.

Nivelmentele de ordinele III şi IV constituie principala metodă de îndesire a

reţelei de nivelment de stat pentru executarea ridicărilor topografice la scară mare.

Densitatea şi clasa de precizie a reţelelor de nivelment în ridicările topografice

în funcţie de destinaţia şi scările ridicărilor, de secţiunea aleasă a reliefului terenului

se stabileşte în proiectul tehnic (program) de lucrări.

172. Baza altimetrică la ridicările la scară mare se creează în formă de drumuiri,

poligoane sau reţele separate, de regulă, se reperează la cel puţin două semne de

nivelment iniţiale (mărci, repere) de ordin superior.

Pentru determinarea altitudinii punctelor reţelei de ridicare precum şi pentru

determinarea altitudinii punctelor reţelelor geodezice de îndesire se extinde reţeaua

de nivelment tehnic.

173. Reţelele de nivelment, create în oraşe, sate pentru asigurarea nevoilor

gospodăriei şi construcţiei orăşeneşti îşi au particularităţile sale. În oraşele cu

suprafaţa de peste 500 km pătraţi trebuie să fie create reţele de nivelment de ordinul

1, în cele cu suprafaţa de 50 – 500 km – sisteme de linii de ordinele II şi IV. Liniile

de nivelment de ordinul II trebuie să acopere tot teritoriul oraşului, atît partea

construită cît şi cea neconstruită. Distanţele dintre punctele nodale şi liniile în reţeaua

de ordinul II nu trebuie să depăşească 15 km pe teritoriul construit şi 20 km pe

teritoriul neconstruit. Reperele de nivelment pe liniile de ordinul II sînt fixate nu mai

rar decît peste 2 km pe teritoriile construite şi 3 km – pe cele neconstruite. În oraşele

mici cu suprafaţa de 25-50 km se creează o reţea de nivelment de ordinul III, iar în

oraşele cu suprafaţa sub 25 km se permite crearea unei reţele de nivelment doar de

ordinul IV.

174. Lungimea liniilor de nivelment de ordinul III nu trebuie să depăşească 10 km

între punctele nodale de pe teritoriile construite şi 15 km pe cele neconstruite.

Reperele de nivelment pe liniile de ordinele III şi IV se fixează pe străzile şi

stradelele din zona centrală a localităţii nu mai rar decît peste 200-300 m, iar la

periferiile şi zonele cu puţine construcţii se permite majorarea distanţei dintre repere

109

pînă la 800 m, pe teritoriul neconstruit reperele se fixează peste 0.5 – 2 km. În calitate

de repere de nivelment servesc, în special reperele de perete.

175. Nivelmentul de ordinul IV se trasează numai într-o direcţie. Lungimea liniilor

de nivelment de ordinul IV nu trebuie să depăşească 50 km.

176. Nivelmentul de ordinul IV se îndeplineşte cu nivelele care satisfac

următoarele condiţii: mărirea lunetei minim de 25*, valoarea unei diviziuni a

nivelului cilindric să nu depăşească 25 pentru 2 mm şi nivelmentele cu

autocentrarea liniei de vizare la nivelmetrele (HC 4Ni025) şi altor de precizie egală.

177. Înainte de începerea lucrărilor pe teren nivelmetrele sînt supuse cercetărilor şi

verificărilor de teren, deasemenea şi compararea mirelor. Mirele pentru nivelmentul

de ordinul IV sînt bilaterale cu desenul gradat în pătrate (tipul mirei este indicat în

anexa 15), datele de pe laturile roşie şi neagră se descifrează pe firul mijlociu. Pentru

determinarea distanţei de la nivelă pînă la miră se efectuiază citirea datelor pe firul

telemetric de pe partea neagră a mirei.

178. Regulile de observaţie la staţie este următorul:

citirea pe partea neagră a mirei posterioare;

citirea pe partea neagră a mirei anterioare;

citirea pe partea roşie a mirei anterioare;

citirea pe partea roşie a posterioare a mirei.

179. Divergenţele valorilor depăşirii la staţie, determinate pe partea neagră şi roşie

ale mirei, se admit pînă la 5mm. Inegalitatea distanţelor de la nivelă pînă la miră la

staţie se admite pînă la 5m, iar acumularea lor pe secţii – 10 m. Lungimea normală a

razei de vizare este 100 m. Dacă nivelmentul se execută cu nivela, la care tubul are

mărire de peste 30*, atunci în lipsa oscilaţiilor imaginii se permite mărirea lungimii

razei de vizare pînă la 150m.

180. Toleranţa la drumuire dintre punctele iniţiale şi din poligoane trebuie să nu

depăşească 20L, cînd numărul staţiilor este mai mic de 15 la 1 km de drumuire,

unde L – lungimea drumuirii (poligonului) în km; n15 – numărul de staţii la

drumuire (poligon).

181. La finisarea nivelmentului de ordinul IV trebuie să fie prezentate:

schema drumuirilor de nivelment;

registrele de nivelment;

materialele de cercetare a nivelelor şi de comparare a mirelor;

borderoul de depăşiri;

materialele de calculări şi evaluare a preciziei;

schiţele (abrisele) mărcilor de nivelment, reperele de perete şi de sol;

catalogul de altitudini ale mărcilor şi reperelor;

actul de predare a mărcilor, reperelor de sol şi de perete pentru a se urmări

integritatea acestora;

memoriul explicativ.

Nivelmentul tehnic

182. Drumuirile nivelmentului tehnic sînt trasate între două repere iniţiale în formă

de drumuiri separate sau de sisteme de drumuiri cu unul sau cîteva puncte nodale.

Trasarea drumuirilor închise (care se sprijină cu ambele capete pe unul şi acelaşi

110

reper iniţial) se admite în cazuri excepţionale. În reţeaua de nivelment tehnic trebuie

să fie incluse toate punctele reţelelor planimetrice de îndesire (poligonometrie şi

triangulaţie), care nu sînt incluse în reţeaua de nivelment de ordinul IV.

183. Lungimile de drumuiri al nivelmentului tehnic sînt determinate în funcţie de

echidistanţa curbelor de nivel a reliefului ale ridicărilor topografice. Lungimile

admise ale drumuirilor sînt prezentate în tabelul următor. Caracteristica liniilor Lungimile drumuirilor în km în secţiunile reliefului

0.25 m 0.5 m 1 m şi peste

Între două puncte iniţiale 2.0 8 16

Între punctul iniţial şi cel nodal 1.5 6 12

Între două puncte nodale 1.0 4 8

184. Pentru realizarea nivelmentului tehnic se utilizează nivelele cu mărirea lunetei

de vizare de minim 20* şi valoarea diviziunii de maxim 40 pe 2 mm precum şi

nivelmentul cu rază oblică. Mirele de nivelment trebuie să aibă desenul gradat în

pătrate cu diviziuni de unul şi doi centimetri.

185. Nivelmentul se execută într-o singură direcţie. Citirile pe mira fixată pe

sabotul, cramponul de nivelment sau pe ţăruşul bătut în pămînt se fac pe firul mediu.

În timpul nivelmentului la staţie se respectă următorul mod de lucru:

citirile pe feţele neagră şi roşie ale mirei posterioare;

citirile pe feţele neagră şi roşie ale mirei anterioare.

Divergenţele depăşirilor la staţie, determinate prin laturile neagră şi roşie ale

mirelor nu trebuie să depăşească 5 mm.

186. Distanţele de la aparat pînă la mire se determină prin firele stadimetrice

marginale ale lunetei. Lungimea normală a razei de vizare este de 120 m. În condiţii

de vizibilitate bună şi imagini liniştite lungimea razei poate fi mărită pînă la 200 m.

187. Toleranţele în drumuirile de nivelment sau în poligoanele închise nu trebuie

să depăşească mărimile, calculate cu formula fh = 50 √L (mm), în care L – lungimea

drumuirii (poligonului) în km. Pe terenurile cu unghiuri de înclinare considerabilă,

cînd numărul de staţii pe 1 km de drumuire este de peste 25, toleranţa admisă se

calculează cu formula fh = 10 √L (mm), în care n – numărul de trepiede în drumuire

(poligon).

188. În procesul de nivelment tehnic tot odată se mai supun nivelmentului şi unele

puncte separate de pe teren, obiecte cu înălţimea stabilă: capace de fîntîni, capetele de

şină la bariere, stîlpi de pichetare de-a lungul drumuirilor, bolovani mari etc.

Înălţimile punctelor indicate se determină ca intermediare la includerea în drumuire.

Fiecare punct intermediar trebuie să fie marcat sau pentru acesta trebuie să fie

întocmită o schiţă cu măsurările pînă la cele mai apropiate puncte de orientare. O

atenţie deosebită necesită determinarea liniilor de intersecţie între oglinzile apelor şi

maluri.

Nivelmentul trigonometric

189. Pentru determinarea altitudinilor punctelor reţelei de ridicare geodezice în

ridicarea topografică cu secţiunea reliefului peste fiecare 2 şi 5 m, precum şi în

ridicarea topografică a zonelor deluroase cu secţiunea reliefului peste 1 m,

nivelmentul geometric poate fi înlocuit de nivelmentul trigonometric.

111

190. În nivelmentul trigonometric drept iniţiale servesc punctele de îndesire

determinate prin metodele măsurărilor GPS, punctele de triangulaţie şi de

poligonometrie de toate ordinele şi categoriile ale căror altitudini au fost determinate

prin nivelment geometric. Punctele iniţiale trebuie să fie amplasate nu mai rar decît

peste 5 laturi.

191. Unghiurile verticale în nivelmentele trigonometrice se măsoară la toate

punctele ale căror altitudini nu se determină din nivelmentul geometric, concomitent

cu măsurarea unghiurilor orizontale cu aceleaşi aparate în direcţiile directe şi

indirecte. Măsurările se execută prin trei serii şi prin două poziţii a cercului vertical.

Pentru măsurări sînt folosite perioadele, în care imaginile obiectivelor de vizat, sînt

destul de clare şi liniştite, cu excepţia timpului, apropiat (de circa două ore) de

răsăritul şi asfinţitul soarelui.

192. Oscilaţiile valorilor unghiurilor verticale şi ale locului zeroului, calculate din

procedee aparte nu trebuie să depăşească 15. Divergenţele dintre depăşirile directe şi

inverse pentru una şi aceleaşi latură nu trebuie să depăşească 4 cm pe fiecare 100 m

distanţă.

193. Toleranţele de închidere privind altitudinea în drumuiri şi poligoane închise

nu trebuie să depăşească valorile, calculate prin formula:

th = 0,04 Smed √n (cm), în care Smed = S/n,

n – numărul de linii în drumuire (poligon);

S – lungimea liniilor, m.

În cazuri aparte pot fi fixate condiţii mai înalte de precizie a nivelmentului

trigonometric, metodologia lucrărilor se determină în baza unor calcule speciale.

194. Înălţimile vîrfului obiectivului de vizat şi a axei orizontale a aparatului de

asupra mărcii centrului semnului se măsoară cu o exactitate de pînă la 1cm.

3.6 REŢEAUA GEODEZICĂ DE RIDICARE (RIDICARE DE BAZĂ)

195. Reţeaua geodezică de ridicare este întocmită în scopul de îndesire a bazei

geodezice, planimetrice şi altimetrice pînă la densitatea care asigură executarea

ridicării topografice. Densitatea şi amplasarea punctelor reţelei de ridicare sînt fixate

de proiectul tehnic în funcţie de tehnologia lucrărilor aleasă, determinată prin

respectarea prezentei Instrucţiuni.

196. Reţeaua de ridicare se extinde din punctele reţelei geodezice naţionale şi ale

reţelelor de îndesire de categoriile 1 şi 2 şi punctele nivelmentului tehnic.

197. Determinarea coordonatelor punctelor ridicării reţelei geodezice se execută

prin metodele de determinare automată a coordonatelor cu ajutorul sistemelor GPS.

Măsurările se execută în regim static şi reţele statice rapide sau prin metoda figurilor

închise. Tehnologia măsurărilor şi cerinţele prevăzute pentru utilaj sînt prezentate în

despărţitura 3.2 a prezentei Instrucţiuni.

198. Măsurările, executate prim metoda de reţea se aplică la crearea unei reţele

complete ale ridicării de bază. În timpul executării acestei lucrări este raţional să

activeze cel puţin trei receptori GPS. Modul de măsurare este acelaş, ca şi la

elaborarea reţelei geodezice de îndesire. Durata măsurărilor sincronice la punctele

ridicării de bază se indică în documentele tehnice ale utilajului folosit.

112

199. Metoda radială de măsurare GPS la punctele ridicării de bază este mai

productivă în comparaţie cu cea de reţea. Măsurările se pot executa cu ajutorul a două

şi mai mulţi receptori. Această metodă este mai economă. Măsurările GPS se execută

de la referinţe temporare, determinate după programul RGN-2. Măsurările la punctele

reţelei geodezice de ridicare se execută în două şedinţe. Diferenţa de timp dintre două

şedinţe trebuie să fie minim 2 ore, aşa dar la altă constelaţi a sateliţilor.

200. Metoda de măsurare „figura închisă” presupune schimbarea consecutivă a

liniilor bazice, din care este compusă figura geometrică închisă, care se încep din

punctul iniţial şi se termină la punctul iniţial. Durata măsurărilor la o şedinţă depinde

de lungimea liniei, dar nu mai puţin de 15 minute.

201. Cerinţele către amplasarea punctelor ridicării de bază şi completării

documentelor de ridicare sînt aceleaşi, ca şi pentru crearea reţelei geodezice de

îndesire.

3.7 DEZVOLTAREA REŢELELOR DE RIDICARE PRIN METODA DRUMUIRII CU TEODOLITUL

202. În cazul lipsei utilajului GPS sau cînd condiţiile terenului nu permit aplicarea

metodelor de determinare autonomă a coordonatelor, reţeaua de ridicare poate fi

determinată prin trasarea drumuirilor cu teodolitul, prin construirea intersecţiilor

directe, inverse şi combinate.

203. La extinderea reţelei de ridicare concomitent se determină poziţia

planimetrică şi altimetrică a punctelor. Altitudinile punctelor reţelei de ridicare se

determină prin nivelment geometric sau trigonometric.

204. Erorile limită de amplasare a punctelor reţelei de ridicare planimetrice.

inclusiv a reperelor planimetrice în raport cu punctele reţelei geodezice de bază nu

trebuie să depăşească pe teren deschis şi teritoriu construit 0,2 mm în scara

planimetrică şi 0,3 mm pe terenul acoperit cu arbori şi arbuşti.

205. Punctele ridicării de bază se fixează pe teren prin semnale de durată. Tipul

centrului este – M2- monolit din beton armat 10x10x60 cu macropori cu instalarea în

centru a unui pilonului cu diametrul 12-16mm. În partea superioară a pilonului este

sfredelită o adîncitură de 2 mm cu diametrul de 1mm sau executată tăietura în formă

de cruce. Fixarea punctelor reţelei de ridicare prin semnale de durată se execută din

aşa considerente ca pe fiecare planşetă de ridicare să fie fixate, de regulă, minim trei

puncte la ridicarea cu scara 1:5000 şi două puncte la ridicarea cu scara 1:2000,

inclusiv pentru punctele reţelei geodezice de stat şi ale reţelelor de îndesire (în caz în

care prescripţiile tehnice ale beneficiarului din proiectul tehnic nu necesită o densitate

mai mare de fixare).

Pe teritoriul localităţilor şi al platformelor industriale toate punctele reţelelor de

ridicare şi reperele planimetrico-altimetrice se fixează prin semnale de durată.

206. Compensarea reţelei de ridicare se execută prin metoda simplificată.

Drumuirea cu teodolitul

207. Drumuirile cu teodolitul sînt trasate cu erorile limită relative 1:2000, 1:1000,

lungimile admise ale drumuirii la măsurarea laturilor cu panglicile şi ruleta se indică

în tabelele următoare.

113

LUNGIMILE ADMISE ALE DRUMUIRILOR

Măsurarea liniilor Cu panglica Cu telemetru optic

Erorile relative __1__

2000

__1__

1000

__1__

2000

__1__

1000

Scara Lungimile admise ale drumuirilor dintre punctele iniţiale, km

1:5000 4.0 2.0 6.0 3.0

1:2000 2.0 1.0 53.6 1.5

1:1000 1.2 0.6 1.5 1.5

1:500 0.6 0.3 – –

În sistemele de drumuiri cu teodolitul lungimile limită admisibile ale drumuirilor

dintre punctele nodale sau dintre punctul iniţial şi punctul nodal trebuie să fie cu 30%

mai mici decît cele indicate în tabelul următor.

Lungimile admise ale drumuirilor la aplicarea tahimetrelor electronice şi

telemetrului. Scara gr = 0.2 mm gr = 0.3 mm

Lungimea admis

a drumuirii

Numărul de

laturi admis

Lungimea admis a

drumuirii

Numărul de

laturi admis

1:5000 12 30 16 40

1:2000 7 20 9 30

1:1000 4 20 6 20

1:500 2 20 – –

208. Lungimile laturilor la drumuirea cu teodolitul nu trebuie să fie:

pe teritoriile construite mai mari de 350 m şi mai mici de 20 m;

pe teritoriile neconstruite mai mari de 350 m şi mai mici de 40 m.

209. Este admisă trasarea drumuirilor de teodolit suspendate, lungimile cărora (în

metri) nu trebuie să depăşească mărimile indicate în tabelul următor

LUNGIMILE DRUMUIRII SUSPENDATE.

Scara de ridicare Pe teritoriile construite,

(m)

Pe teritoriile neconstruite,

(m)

1:5000 350 500

1:2000 200 300

1:1000 150 200

1:500 100 150

Numărul de linii în drumuirile de teodolit suspendate pe teritoriul neconstruit

trebuie să fie de maxim trei, iar pe cel construit – de maxim patru.

210. Laturile drumuirilor cu teodolitul pot fi măsurate cu telemetrele optice,

tahimetrele electronice, panglici de oţel, rulete şi alte instrumente care asigură

exactitatea necesară a măsurărilor.

211. Liniile panglicilor de oţel în drumuirile cu teodolitul trebuie să fie trasate în

direct şi direcţia inversă. Eroarea relativă a liniei, măsurate în direcţie înainte şi

inversă, se calculează prin formula

S

SS

N

invdir 1

unde S – distanţa măsurată.

212. Drumuirile cu teodolitul se trasează pe terenul potrivit pentru măsurări liniare.

Punctele de întoarcere se aleg astfel ca să fie asigurată poziţia comodă a aparatului şi

114

un bun cîmp vizual pentru executarea ridicării. Drumuirile cu teodolitul nu trebuie să

intersecteze liniile de poligonometrie.

213. Aparatele de măsură folosite pentru măsurarea liniilor sînt comparate pe baza

de etalonare.

214. Toleranţele unghiulare la drumuirile cu teodolitul nu trebuie să depăşească

fß = 20 √n, în care n – numărul de unghiuri în drumuire.

Concomitent cu măsurarea unghiurilor orizontale se măsoară printr-o singură

recepţie unghiurile verticale şi se introduc corecţiile pentru reducerea lungimilor de

linii la orizont în cazul unghiurilor de înclinare de peste 1.5. Dacă pe linia măsurată

există cîteva puncte de curbare, la măsurarea acesteia cu panglica, ruleta sau cu alte

instrumente de măsurat, pe părţi, unghiurile de înclinare se măsoară pe fiecare sector

limitat de punctele de curbare.

215. În drumuirile cu teodolitul unghiurile se măsoară cu teodolitul cu eroare

pătratică medie de măsurare a unghiului de minim 5 precizie printr-o singură serie

completă cu permutarea limbului cu 90 între semirecepţii.

La măsurarea unghiurilor cu teodolitul cu citirea unilaterală pe cercuri (T5, T5K,

2T5K) este suficientă schimbarea de poziţie a lunetei prin zenit între semirecepţii cu

permutarea ulterioară a limbului la 1-2.

Oscilaţiile valorilor unghiulare, obţinute din două semirecepţii, nu trebuie să

depăşească 20.

La reperarea drumuirilor cu teodolitul spre punctele iniţiale se măsoară două

unghiuri adiacente. Suma unghiurilor adiacente măsurate nu trebuie să difere de

valoarea obţinută în baza datelor iniţiale decît cu maximum 40.

Centrarea teodolitelor şi mărcilor se efectuiază cu ajutorul centrorului optic sau

cu firul de plumb cu o precizie de 2 mm.

3.8 EXTINDEREA REŢELELOR DE RIDICARE PRIN METODA TRIANGULAŢIEI

216. Reţelele de ridicare pe terenurile deschise în loc de drumuirile cu teodolitul

pot fi extinse prin metodele de triangulaţie sub formă de reţele simple din triunghiuri,

lanţuri de triunghiuri sau inserţii de puncte separate, determinate de intersecţii înainte,

înapoi sau combinate. În calitate de laturi iniţiale pot servi laturile triangulaţiei de

ordinele 1 şi 2 şi poligonometriei, precum şi laturi de bază măsurate special cu o

eroare nu mai grosolană de 1:5000. Nu se admite extinderea reţelelor şi lanţurilor de

triunghiuri care se sprijină pe o latură (a triunghiurilor suspendate).

217. Lungimea limită a lanţului de triunghiuri sau a distanţei dintre punctele

iniţiale pe care se sprijină sistemul de triunghiuri nu trebuie să depăşească lungimea

drumuirii cu teodolit de precizia 1:2000 conform scării de ridicare.

Între laturile (punctele) iniţiale se admite formarea a maximum:

20 triunghiuri pentru ridicarea la scara 1:5000;



10 triunghiuri pentru ridicarea la scara 1:500..

218. Unghiurile triunghiurilor trebuie să fie de minim 20, iar laturile de minim

150 m. Măsurarea unghiurilor se efectuiază cu teodolite cu precizia de minim 30

115

prin două serii panoramice, cu permutarea limbului cu 90 între semirecepţii.

Divergenţa dintre direcţiile de un sens din diferite serii aduse la zeroul comun nu

trebuie să depăşească 45.

Toleranţele în triunghiuri nu trebuie să depăşească 15.

219. Determinarea punctelor prin intersecţie înainte se execută minimum din trei

puncte ale reţelei de bază, în acest caz unghiurile dintre direcţiile, conform punctului

determinat, trebuie să fie de minim 30 şi de maxim 150.

220. Determinarea punctelor prin intersecţie înapoi se execută minimum pe patru

puncte iniţiale cu condiţia că punctul determinat nu se află lîngă circumferinţa, care

trece prin oricare trei puncte iniţiale.

Intersecţia combinată a punctului se execută prin îmbinarea intersecţiilor înainte

şi înapoi prin participarea a minim trei puncte iniţiale.

3.9 PRELUCRAREA COMBINATĂ A MĂSURĂRILOR GEODEZICE

221. Prelucrarea rezultatelor măsurărilor include următoarele procese de comasare

a proceselor:

prelucrarea materialelor măsurărilor GPS;

calculările de teren, inclusiv cele de control la crearea reţelei prin metode

tradiţionale;

prelucrarea de birou şi calculele de compensare.

222. Recomandaţiile pentru prelucrarea măsurărilor GPS la punctele geodezice ale

reţelei de îndesire:

calcularea liniilor bazice necesită coordonatele punctului iniţial. Coordonatele

altor puncte se calculează relativ la punctul iniţial. Coordonatele absolute ale

punctului iniţial trebuie să fie cunoscute în sistemul WGS-84 cu exactitatea de 10

metri.

Parametrii de prelucrare a datelor.

La prelucrare datele instalaţiei se primesc fără instalare preventivă. În cazuri rare

operatorul poate schimba unul sau cîţiva parametri.

Unghiul de tăiere.

Măsurărilor GPS se execută la instalarea unghiului de tăiere de 15. Tot această

valoare de sistemă se instalează fără instalare preventivă. Unghiurile mai mici de 15

nu se recomandă de instalat.

La numărul satisfăcător de sateliţi este avantajos de mărit unghiul de tăiere pînă

la 20.

Modelul troposferei.

Alegerea modelului nu are semnificaţie deosebită, dar de lucrat „fără troposferă”

nu se admite.

Modelul ionosferei.

Alegerea parametrilor se foloseşte numai pentru liniile bazice care nu depăşesc

mărimile de limitare pentru care asigurarea programată care încearcă să rezolve

problema de neunivocitate

Modelul standard este bazat pe caracteristica empirică a ionosferei şi depinde de

unghiul orar al soarelui. După alegerea modelului standard, corecţia se foloseşte la

116

toate observările de fază. Corecţia depinde de unghiul orar al soarelui, de timpul

măsurărilor şi de înălţimea sateliţilor.

Modelul calculat poate fi folosit în locul celui standard. Acest model se

calculează cu ajutorul diferenţei dintre semnalele L1 şi L2, primite de senzor.

Prioritatea aplicării acestui model este că el se calculează conform condiţiilor de timp

formate şi locul de amplasare la care se execută măsurările. Pentru calcularea

modelului sînt necesare datele colectate pe parcursul a minim 45 minute.

La calcularea liniilor lungi, influenţa ionosferei se înlătură cu ajutorul evaluării

combinaţiei liniare de măsurări pentru L1 şi L2, aşa numita linie de observaţie L3.

Soluţionarea neunivocităţii nu se efectuiază.

Efemeridele

SKI foloseşte tabele astronomice, care se păstrează în receptor.

Frecvenţa de fază şi frecvenţa de cod.

SKI alege automat informaţia aptă pentru prelucrare. La prelucrarea măsurărilor

întotdeauna se aplică regimul „automat”.

Limita.

Valoarea de sistem este primită – 20 km.

Pentru liniile care depăşesc lungimea limitată, măsurările L1 şi L2 se introduc în

calitate de observaţii individuale după metoda pătratelor minimale. Cu ajutorul Fast

Ambiguity Resolution Approach (FARA) (soluţionarea accilerată a neunivocităţii L1

şi L2).

Valoarea aprioră a erorii medii pătratice.

Valoarea aprioră a erorii medii pătratice (EMP) se foloseşte pentru minimizarea

probabilităţii rezultatelor neautentice de calculare a liniilor de bază.

În timpul calculării liniilor de bază prin metoda pătratelor minime, se calculează

valoarea aprioră a erorii medii pătratice cu diferenţa singulară a măsurărilor de fază.

Această mărime depinde de lungimea liniei bazice, timpul observărilor şi oscilaţiile

ionosferei. Noaptea oscilaţiile ionosferei sînt mai mici. Valorile GMP care se

recomandă de folosit:

Distanţa

Ziua Noaptea

Timpul de observare Timpul de observare

Pînă la 10 min peste 10 min Pînă la 10 min peste 10 min

Pînă la 5 km 10 mm 10 mm

de la 5 pînă la 10 km 15 mm 25 mm 10 mm 15 mm

de la 10 pînă la 20 km 15 mm 40 mm 10 mm 15 mm

Valoarea de sistemă fără instalare preventivă pentru GMP – 10 mm.

Pentru perioada de observare de peste 30 minute GMP apriori se poate mări fără

risc deosebit.

Strategia calculărilor.

Înainte de prelucrarea datelor este necesar:

de primit coordonate iniţiale WGS-84 „bune”;

de determinat legătura cu datele iniţiale;

de calculat liniile lungi;

liniile scurte.

Rezultatele prelucrărilor liniilor de bază reprezintă în sine coordonate în

sistemul WGS-84.

117

Toate calculele se execută în două mîni, dacă nu există control independent după

alte formule.

223. Calculele de control trebuie efectuate în procesul executării lucrărilor pentru

determinarea preciziei de măsurare şi corespunderea lor cerinţelor instrucţiunii în

vigoare.

224. Prelucrarea matematică a măsurărilor geodezice se efectuează în sistemul

acceptat de coordonate a proecţiei universale transversale Mercator UTM şi proiecţiei

transversale Mercator TM şi sistemul de altitudini Baltice a.1977. Aceasta include

următoarele tipuri de lucrări:

întocmirea schemei reţelei geodezice;

pregătirea şi analiza coordonatelor şi altitudinilor punctelor iniţiale în scopul

determinării autenticităţii şi preciziei acestora;

transferul coordonatelor punctelor iniţiale din sistem în sistem;

verificarea şi prelucrarea registrelor de măsurări unghiulare şi liniare, a

registrelor de nivelment;

verificarea şi perfectarea materialelor de determinare a elementelor de

reducere;

întocmirea centralizatoarelor privind direcţiile şi unghiurile măsurate,

distanţele zenitale;

calculul lungimii liniilor, măsurate cu telemetrele optice sau cu alte

instrumente;

calculul toleranţelor unghiulare, polare, liniare, de coordonate;

întocmirea borderourilor de depăşiri;

calculul coordonatelor aproximative şi a altitudinilor punctelor geodezice;

controlul calculării racordării semnelor de perete la drumuirea

poligonometrică;

pregătirea informaţiei pentru compensare şi compensarea reţelelor în special la

maşini de calcule electrice;

întocmirea memoriului explicativ şi a schemei de raport;

sistematizarea materialelor şi pregătirea pentru predare.

225. Eroarea medie pătratică a unghiului măsurat în poligoane şi drumuirile

poligonometrice închise se calculează după formula:

N

n

f

m

pentru reţeaua cu puncte nodale în caz de lipsă a poligoanelor închise mß se

calculează cu formula:

kN

n

f

m

în care fß – toleranţa unghiulară în poligon sau drumuire;

118

n – numărul de unghiuri măsurate;

N – numărul de poligoane sau drumuiri;

K – numărul de puncte nodale.

Eroarea medie pătratică a unghiului măsurat în triangulaţie se calculează cu

formula:

n

Vm

3

][ 2

în care v – toleranţa triunghiului;

n – numărul de triunghiuri în reţea.

Termenii liberi ai condiţiilor laterale şi polare nu trebuie să depăşească

][5.2 2mf pol

Valorile termenilor liberi ai condiţiilor de bază şi azimut nu trebuie să

depăşească valorile, calculate cu formulele pentru condiţia de bază;

pentru condiţia azimutului:

222 2][5.2 sbaz mmf

unde δ – modificările logaritmilor sinusurilor unghiurilor de legătură a

triunghiurilor la modificarea acestor unghiuri cu 1 în unităţile semnului al 6-lea;

22 25.2 aaz mnmf

m – eroare medie pătratică a unghiului măsurat pentru triangulaţia de ordinul

respectiv;

ms – erorile medii pătratice ale laturilor iniţiale în unităţi ale semnului al 6-lea

logaritmului;

ma – erorile medii pătratice ale azimuturilor iniţiale;

n – numărul de unghiuri la transmiterea azimutului sau numărul de triunghiuri.

226. Compensarea formaţiilor geodezice se execută prin metoda pătratelor minim.

În calitate de date iniţiale pentru compensarea bazei geodezice se folosesc

coordonatele punctelor reţelei geodezice de stat de ordinele 0, 1 şi 2.

227. În cazul existenţei materialelor primare pentru reţeaua de nivelment formată

anterior, noua reţea de acelaşi ordin se va compensa împreuna cu aceasta.

Recompensarea liniilor vechi de nivelment de ordinul IV poate fi efectuată prin

metoda simplificată – inserări separate în reţeaua de bază de ordin superior.

228. La sfîrşitul calculelor de compensare toate materialele vor fi perfectate în mod

corespunzător pentru utilizarea ulterioară la întocmirea cataloagelor de coordonate,

altitudini şi rapoarte tehnice privind lucrările geodezice.

229. În memoriul explicativ, anexat la materialele de compensare, trebuie să fie

specificate următoarele date:

sistemul de coordonate şi altitudini acceptat;

lista reţelelor, incluse în compensare şi caracteristicile lor tehnice;

informaţii privind baza iniţială;

metodele de compensare, particularităţile acestora;

evaluarea preciziei;

119

indicele alfabetic al punctelor;

datele ce caracterizează programul (denumirea programului, tipul

calculatoarelor etc.).

230. Cataloagele de coordonate şi altitudini ale reţelei geodezice de îndesire se

elaborează pentru punctele amplasate pe teritoriul cartografiat.

În catalog se introduc coordonatele rectangulare plane x (N) şi y (E) în sistemul

de proiecţie universal transversal Mercator UTM şi coordonatele plane x (N) şi y (E)

în sistemul de proiecţie transversal Mercator TM.

231. Cataloagele cuprind datele:

partea explicativă;

desene ale centrelor şi reperelor;

lista de coordonate şi altitudini ale punctelor;

indicele alfabetic al punctelor;

scheme.

232. În capitolul „Explicaţie” se descrie pe scurt lucrările, executantul principal al

lucrărilor, parametrii tehnici ai reţelei, caracteristicile de precizie primite.

Lista coordonatelor punctului conţine:

numărul punctului după catalog;

denumirea punctului, tipul centrului;

ordinul reţelei;

coordonatele rectangulare în sistemul de proiecţie Transversal Mercator UTM;

coordonatele rectangulare în sistemul de proiecţii Transversal Mercator TM;

înălţimea normală H;

punctele reţelei de îndesire şi triangulaţie se aranjează după abscisele în

descreştere, punctele poligonometriei şi reperele de nivelment – după liniile de

drumuire dintre punctele iniţiale.

233. În indicatorul alfabetic se conţin date cu denumirile punctului, ordinul şi

numărul lui după catalog.

234. În catalog se include schema de amplasare a punctelor elaborată pe harta

topografică la scara 1:100000.

235. În catalog valorile coordonatelor punctelor sînt plasate cu precizia de pînă la

0.001 m, iar unghiurile de direcţie – pînă la 1. Altitudinile centrelor în Sistemul

Baltic de altitudini a.1977.

Altitudinile, obţinute prin nivelmentul trigonometric, se înscriu pînă la 0.1 m.

Unghiurile de direcţie şi lungimile liniilor se înscriu pentru două direcţii, care

pleacă din punctele pentru care sînt înscrise coordonatele.

236. Catalogul altitudinilor punctelor de nivelment cuprinde:

coperta, foaia de titlu şi cuprinsul;

partea explicativă;

lista abrevierilor acceptate;

desenele semnelor de nivelment;

lista înălţimii punctelor de nivelment.

schema drumuirilor de nivelment.

120

4. METODELE DE EXECUTARE A RIDICĂRILOR TOPOGRAFICE

4.1 RIDICAREA AEROFOTOTOPOGRAFICĂ

237. Ridicarea aerofototopografică poate fi executată prin metoda

stereotopografică sau combinată, în dependenţă de caracterul teritoriului ridicat, scării

planului întocmit, utilajului fotogrammetric disponibil.

238. Partea de contur a planului se întocmeşte pe baza culesului fotogrammetric a

informaţiei grafice sau pe baza fotoplanelor, iar ridicarea reliefului se execută la

aparatele stereofotogrammetrice universale; descifrarea se execută prin combinarea

descifrării de teren şi de birou.

239. Schema tehnologică metodei combinatorice constă în întocmirea părţii de

contur a planului în baza culesului fotogrammetric sau pe baza fotoplanelor, iar

ridicarea reliefului şi completarea contururilor se execută prin metodele obişnuite

terestre (cu menzulă, tahimetrică ş.a.) concomitent descifrate.

240. Pe sectoarele, unde aplicarea metodei stereotopografice nu poate fi utilizată

din cauza caracterului construcţiei sau al vegetaţiei trebuie de îmbinat ridicarea

stereotopografică cu cea terestră.

241. Ridicarea stereotopografică nu trebuie să fie aplicată pe terenurile acoperite

cu vegetaţie înaltă compactă (păduri, parcuri, tufişuri, stufărişuri) şi care urmează a fi

ridicate la scările 1:5000 şi 1:2000 cu intersecţia reliefului peste 1m şi 0,5 m precum

şi pe obiectele cu construcţii multietajate compacte, cartate la scările 1:1000 şi 1:500.

242. Lucrările topografice pe teren la ridicarea aerofotopografică includ:

marcarea reperelor;

dezvoltarea reţelei de ridicare planimetrice (pregătirea planimetrică a

aerofotogramelor);

dezvoltarea reţelei de ridicare altimetrice (pregătirea altimetrică a

aerofotogranelor) în ridicarea stereotopografică;

descifrarea contururilor la ridicarea stereotopografică.

Lucrările pe teren la ridicarea stereotopografică se execută conform proiectului

de execuţie. Acesta include proiectul reţelei de bază, de marcare a reperelor, proiectul

de pregătire a aerofotogramelor.

243. Pe schema proiectului cu semne convenţionale primite se indică:

hotarele obiectului – cu culoarea neagră;

nomenclatura linierii planurilor – cu culoarea albastră;

punctele ridicării geodezice de bază planimetrice şi altimetrice, inclusiv

punctele necesare după hotarele obiectului – cu culoarea neagră;

orientarea axelor proiectate a rutelor de ridicare aerofoto – cu culoarea verde;

reperele prevăzute de proiect şi alte puncte care urmează a fi determinate ca

bază geodezică – cu culoarea roşie.

Pe schemă trebuie să fie indicate nivelele de apă şi alte puncte ale căror

altitudini trebuie să fie determinate.

244. Proiectul de pregătire planimetrică şi altimetrică trebuie să fie semnat de

elaborator şi aprobat de conducătorul lucrărilor.

245. În complexul de lucrări de birou la ridicarea stereotopografică fac parte:

121

lucrările preliminare (studiul materialelor de aerofotoridicare şi al lucrărilor

topografo-geodezice pe teren, proiectarea de execuţie şi pregătirea datelor iniţiale);

îndesirea fotogrammetrică a reţelei de bază;

culesul fotogrammetric al informaţiei grafice sau crearea fotoplanelor,

aerofotogramelor;

interpretarea şi ridicarea stereotopografică a contururilor şi reliefului;

pregătirea planurilor pentru editare.

246. Ccomplexul lucrărilor de birou la ridicarea aerotopografică combinată

include:

lucrările de pregătire;

îndesirea fotogrammetrică a reţelei planimetrice;

culesul fotogrammetric al informaţiei grafice sau crearea fotoplanelor,

aerofotogramelor;

pregătirea planurilor pentru editare.

4.2 RIDICAREA AEROFOTOGRAMMETRICĂ

247. Aerofotografierea trebuie să se execute în conformitate cu actele normative

privind aerofotografierea, efectuată în scopul elaborării hărţilor şi planurilor

topografice.

248. Scările de fotografiere tipurile de aerofotoaparate, cerinţile speciale pentru

materialele aerofotoridicării sînt prevăzute în caietul de sarcini pentru executarea

lucrărilor de aerofotoridicări.

249. Fotografierea terenului pentru ridicarea stereotopografică a reliefului în

zonele de cîmpie trebuie, de regulă, să se execute cu aerofotoaparate cu distanţa

focală fk = 70 mm, iar pentru zonele deluroase – cu fk = 100 mm.

Pentru teritoriul construit fotografierea se execută cu aerofotoaparatul cu

distanţa focală fk = 100 mm.

Pentru a exclude evidenţa reprezentărilor la diferite scări a acoperişurilor şi

construcţiilor de bază la întocmirea fotoplanurilor, distanţele focale ale AFA se aleg

ţinînd cont de înălţimea construcţiilor.

Pentru fotoplanuri la scara

1:5000 mm ≥ Lh/20

1:2000 mm ≥ Lh/3.2

1:1000 mm ≥ Lh/0.8

1:500 mm ≥ Lh/0.2

în care h – înălţimea predominantă a construcţiilor, m;

L –lungimea predominantă a construcţiilor, m.

Lăţimea „spaţiului stereoscopic mort” format de deplasarea imaginii obiectelor

înalte în direcţia de la nadir constituie:

În cazul fk = 100 mm – 0,7 din înălţimea obiectului,

fk = 140 mm – 0,5 din înălţimea obiectului,

fk = 200 mm – 0,35 din înălţimea obiectului.

Aerofotografierea se execută doar cu aerofotoaparate verificate, ale căror

obiective au fost cercetate în corespundere cu distorsiunea.

122

Pentru ridicare se utilizează aerofilme spectrozonale alb-negru şi color cu

protecţie antihalo pe suport din poliesteri.

Utilizarea aerofilmului color este recomandată la ridicarea urbană precum şi a

zonelor combinate cu arbori şi arbuşti în perioada de toamnă.

250. Direcţia rutelor în aerofotoridicare la fotografierea obiectelor cu arii

considerabile trebuie să fie „vest-est” sau „est-vest”.

La ridicarea obiectelor cu suprafeţe mici se admite trasarea altor rute.

251. La alegerea scării de fotografiere pentru lucrările stereo-fotogrammetrice se

ţine cont de precizia prestabilită a trasării stereoscopice a reliefului, precizia trasării

contururilor şi de tipul instrumentelor fotogrammetrice utilizate.

252. În caz de executare a fotoplanurilor din ortofotograful, scara de fotografiere

poate fi doar de 4 ori mai mică decît scara planului.

253. În cazul aerofotoridicării urbane pentru ridicările topografice la scările 1:1000

şi 1:500 este util ca suprapunerea longitudinală să fie 80%, iar cea transversală să fie

de 60%. Fotografierea oraşelor şi a altor localităţi e de dorit să fie executată în

condiţii de nebulozitate înaltă continuă, iar pe timp senin – în orele matinale sau de

seară tîrzie, cînd umbrele sînt de o maximă transparenţă.

254. Materialele aerofotoridicării se primesc conform cerinţelor documentelor

normative în vigoare pentru aerofotoridicare şi condiţiile contractului.

Marcarea reperelor

255. Întocmirea planurilor la scară mare, cînd scara aerofotoridicării se alege cu

mult mai mică decît scara planului elaborat şi cînd cerinţele către exactitatea

identificării pe aerofotograme punctele bazei geodezice sporesc, se execută marcarea

punctelor bazei geodezice şi semnelor de identificare planimetrice şi altimetrice

adăugătoare. Marcarea reperelor de identificare se execută în scopul sporirii preciziei

de identificare la scări mici de fotografiere. Marcarea se efectuează înainte de

aerofotoridicare la un interval minim de timp.

256. În cazul ridicării la scara 1:5000 se marchează punctele geodezice de bază

geodezice şi reperele de identificare planimetrice şi altimetrice. La ridicările la scările

1:2000, 1:1000, 1:500 se marchează punctele geodezice de bază, reperele de

identificare planimetrice şi altimetrice, direcţiile comunicaţiilor subterane (gure de

vizitare), reperele de intrare şi ieşire pe axele rutelor de aerofotoridicare.

257. Pentru marcare se utilizează materiale care asigură un contrast maxim între

semnalul de marcare şi fondul terenului. Dimensiunile semnalelor de marcare se

determină în funcţie de scara fotografierii, astfel ca pe imaginea de pe fotografie să

fie minimum:

lungimea şi lăţimea unei raze a semnalului „cruce”, respectiv – 0,15 mm – 0,05

mm;

distanţa pînă la centrul semnalului – 0,05 mm;

latura pătratului sau diametrul cercului – 0,10 mm.

Semnele de marcare trebuie să fie simetrice faţă de centrele obiectelor marcate.

Abaterile limită la simetrie trebuie să fie de maximum 0,07 mm la scara planului

întocmit.

123

258. Pentru fiecare semn de marcare se întocmeşte o fişă specială în care se indică

locul punctului marcat, ce a fost marcat, schiţa, dimensiunile şi forma semnului de

marcare, înălţimea de asupra suprafeţei pămîntului în centimetri, materialul utilizat

pentru marcare. După executarea aerofotoridicării în fişe se indică numărul

aerofotogramei.

Pregătirea planimetrică a aerofotogramelor

259. Pe teritoriul construit se execută pregătirea planimetrică a aerofotogramelor.

260. Determinarea reperelor planimetrice se proiectează ca supliment la punctele

reţelei geodezice existente pe teren în scopul asigurării cu bază planimetrică a fiecărei

secţiuni de reţea fotogrammetrică.

Pe sectoarele de ridicare, o lungime mai mică, fiecare secţiune este asigurată la

capete cu perechi de puncte de sprijin, situate pe părţi diferite de axa rutei. Distanţele

dintre punctele de sprijin în direcţia rutei pot constitui 80 – 100 cm la scara planului.

261. Începutul şi sfîrşitul rutei de aerofotoridicare trebuie să fie asigurate de două

puncte de sprijin altimetrice, unul dintre care trebuie să se afle după hotarul sectorului

de ridicare. Hotarele, care coincid cu direcţiile rutelor de aerofotoridicare sînt

asigurate de puncte altimetrice suplimentare la mijloc (peste 40-50 cm), dacă numărul

de rute pe sector e mai mare de trei.

262. La compensarea fototriangulaţiei analitice planimetrice pe blocuri punctele de

sprijin planimetrice sînt dispuse pe perimetru şi la mijlocul blocului conform schemei

de mai jos.

Numărul de rute în bloc şi de perechi stereo în rută depinde de programul de

fototriangulaţie spaţială aplicat, raportul dintre scările aerofotoridicării şi planului,

configuraţiei sectorului.

Pe hotarele libere ale sectorului punctele de sprijin planimetrice sînt repartizate

nu mai rar decît peste 4-5 baze de fotografiere. Blocurile se proiectează astfel ca în

80 -100 cm

axa rutei

- zona de suprapunere transversală

- punctele de pregătire planimetrică a aerofotogramelor.

124

limitele acestora în aerofotoridicare să lipsească intervalele, îmbinările dintre rute şi

considerabile spaţii acvatice. o o o o o

o o

o o o

o o

o o o

o o

o o o o o

263. Pentru controlul îndesirii fotogrammetrice în fiecare bloc, constituit din 4-6

trapeze ale planului în elaborare, se determină 1-2 puncte altimetrice de control.

264. În calitate de repere planimetrice se aleg puncte de contur, care pot fi

determinate pe aerofotogramă cu precizia de 0,1 mm la scara planului întocmit. Se

interzice de a folosi în calitate de repere planimetrice contururi cu hotare neclare.

Nu se admite de a alege în calitate de repere planimetrice contururi amplasate pe

pante abrupte sau la fundul rîpelor, arbori, arbuşti.

265. La executarea aerofotoridicării la două scări, pentru recunoaştere se utilizează

scara mai mare. Dacă scara aerofotoridicării este mai mică decît scara planului de

peste 1,5 ori, pentru identificare aerofotoramele respective se măresc pînă la scara

planului.

266. Punctul de identificare al bazei geodezice se definitivează pe aversul

aerofotogramei printr-o circumferinţă de 10 mm cu centrul în punctul recunoscut

(fără a înţepa semnul), se înscrie numărul sau denumirea. În caz de citire dificilă pe

reversul aerofotogramei se execută o schiţă. Dacă semnul marcat se evidenţiază clar

pe aerofotogramă, pe reversul acesteia se conturează locul amplasării semnului cu un

cerc cu diametrul de 2-3 mm, se înscrie numărul semnului şi se indică forma

semnului de marcare.

Dacă în calitate de repere a fost ales un contur, atunci pe aversul aerofotogramei

se trasează cu o linie întreruptă şi se numerotează, iar pe revers se execută o schiţă la

o scară mai mare decît scara aerofotogramei şi descrierea punctului identificat.

Punctelor identificate li se atribuie numere, care corespund numărului

aerofotogramei. Pe reversul aerofotogramei se înregistrează nomenclatura foii

planului la care aceasta se referă.

267. Coordonatele şi altitudinile reperelor se determină prin metode geodezice în

conformitate cu prevederile pentru reţeaua de bază.

268. În cazul pregătirii planimetrice discontinue, reperele nemarcate urmează a fi

supuse recunoaşterii de control pe teren de către al doilea executant pe un alt

exemplar de aerofotograme.

269. La sfîrşitul lucrărilor pentru pregătirea planimetrică a aerofotogramelor se

predau:

aerofotogramele cu punctele identificate trasate ale bazei geodezice;

aerofotogramele cu punctele recunoaşterii de control şi borderoul comparativ;

cataloagele coordonatelor cu materialele calculelor;

reproducerile fotomontajului cu proiectul de execuţie a lucrărilor trasate;

formularele planurilor;

125

registrele măsurărilor unghiulare şi liniare pentru determinarea coordonatelor

reperelor planimetrice;

pregătirea altimetrică a aerofotogramelor în ridicarea stereotopografică.

270. Pregătirea altimetrică a aerofotogramelor constă în determinarea altitudinilor

reperelor planimetrice sau a contururilor clare (repere altimetrice) şi poate fi

executată în variantele pregătirii continue sau discontinue în funcţie de scara

fotografierii, echidistanţa curbelor de nivel.

271. În cazul pregătirii altimetrice totale (continue) reperele altimetrice se plasează

lîngă unghiurile fiecărei stereograme în zonele de suprapunere transversală a

aerofotogramelor. Pentru control pe fiecare stereogramă pară se determină al cincilea

punct altimetric.

În cazul pregătirii altimetrice discontinue reperele altimetrice trebuie să fie

amplasate perechi de ambele părţi ale axei rutei în zonele de suprapunere transversală

a aerofotogramelor de pe rutele limitrofe. Distanţele dintre reperele altimetrice în

direcţia rutelor în ridicările cu înălţimea secţiunii reliefului de 0,5 şi 1m pot constitui

2-1,5 km.

În ridicările cu înălţimea secţiunii reliefului de 2 m şi 5 m reperele altimetrice se

suprapun cu cele planimetrice.

272. În cazul pregătirii altimetrice discontinue pentru densitatea de asigurare de

către reperele altimetrice a aerofotogramelor marginale a sectorului ridicat al rutelor

se înaintează următoarele cerinţe:

la înălţimile secţiunii reliefului de 0,5 m şi 1 m se execută pregătirea

altimetrică continuă a aerofotogramelor rutelor de hotar;

în înălţimea secţiunii reliefului de 2 m se trasează o drumuire altimetrică pe

marginea exterioară a rutei cu asigurarea fiecărei stereograme pare cu două repere

altimetrice;

în înălţimea secţiunii reliefului de 5 m reperele altimetrice se determină cu un

interval de 2-3 baze de fotografiere.

273. În pregătirea altimetrică se determină cotele nivelelor de apă în rîuri şi bazine,

repere. Nivelele apei în rîuri se aduc la nivelul din ziua fotografierii pentru a le utiliza

în trasarea reliefului şi la nivelul cel mai scăzut (etiaj) pentru reprezentarea pe plan,

iar în caz dacă nu sînt posibile aceste acţiuni lîngă cota nivelului apei se înscrie data

determinării acestuia.

Pentru suprafeţele acoperite cu semănături şi ierburi este necesar să se prezinte

caracteristica înălţimii la data aerofotoridicării.

274. Reperele altimetrice se marchează pe aerofotograme prin înţepare, prin

trasarea pe aversul aerofotogramei a unui cerc, se înscrie numărul punctului şi cota

acestuia. Pe reversul aerofotogramei punctul este încercuit, numerotat şi descris pe

scurt.

Punctele, obţinute prin măsurări, se reprezintă pe avers printr-un cerc punctat,

înscriindu-se numărul fiecărui punct şi o descriere sumară.

Punctele obţinute prin măsurări se reprezintă pe avers prin cerc punctat, se

înţeapă contururile, de la care s-au făcut măsurările. Pe reversul aerofotogramei se

întocmeşte schema.

126

275. Altitudinile reperelor se determină prin nivelmentul tehnic la ridicare cu

înălţimea secţiunilor de 0,25; 0,5; 1 şi 2 m şi prin nivelment trigonometric la

înălţimea secţiunilor de 2 şi 5 m.

276. Pentru pregătirea altimetrică la fiecare trapez de ridicare trebuie să fie

determinate minimum 5 puncte altimetrice pentru controlul stereotrasării reliefului.

277. La pregătirea altimetrică continuă urmează a fi supuse controlului 25 % de

repere de identificare altimetrice, iar la cea discontinuă toate reperele de identificare

altimetrice nemarcate urmează a fi supuse unei identificări de control totale.

278. Materialele care urmează a fi predate:

aerofotograme cu întocmirea reperelor de recunoaştere altimetrice;

aerofotogramele cu recunoaşterea de control şi borderoul comparativ;

reproducerea fotomontajului suspendat intocmit;

registrele de măsurări;

catalogul altitudinilor şi materialele calculărilor.

Descifrarea ridicarii stereotopografice

279. Descifrarea imaginii fotografice:

recunoaşterea obiectelor terenului pe fotogramă;

stabilirea caracteristicilor şi desenarea prin semne convenţionale.

280. La ridicarea topografică la scară mare se aplică descifrarea pe teren şi în

birou.

281. Descifrarea pe teren a localităţilor şi obiectelor cu o sarcină înaltă de contururi

poate fi efectuată pe aerofotograme, fotoscheme, fotoplanuri mărite. Materialul pe

care se fixează rezultatele descifrării trebuie să fie la scara planului care se elaborează

sau aproape de aceasta.

În perioada de pregătire se colectează şi se studiază materialele de importanţă

cartografică. Interpretarea pe teren se efectuează, de regulă, după cea de birou.

282. Suprafaţa minim a contururilor, care trebuie să fie reprezentată:

20 km p. – pentru terenuri agricole economic valoroase;

50 km p. – pentru terenuri economic nevaloroase.

283. Conţinutul planului topografic la scările 1:5000 – 1:500 este descris în

punctul 1.3.

284. În procesul descifrării bazelor obiectelor înalte se introduc corecţii pe contul

deplasării imaginii în urma proiectării centrale a părţilor superioare şi a cornişelor

acestora. Corecţia se ia în considerare în cazul în care depăşeşte precizia grafică a

planului.

285. Materialele primite după descifrare se verifică nemijlocit pe teren.

286. Ridicarea topografică pe fotoplane şi pe planuri grafice se execută în caz dacă

nu-i posibilă determinarea fotogrammetrică cu precizia necesară a altitudinilor din

cauza influenţei învelişului vegetal sau cînd aplicarea ridicării stereotopografice este

neraţională.

287. La ridicarea combinată pe planurile grafice (fotoplanuri) se determină

nemijlocit pe teren altitudinile punctelor, relieful terenului se reprezintă prin

orizontale şi semne convenţionale, se interpretează contururile şi se trasează

obiectele, care nu sînt reprezentate pe aerofotograme.

127

288. Pentru ridicarea combinată fotoplanul se execută pe hîrtie fotografică mată

sau semimată. La fotoplan trebuie să fie anexat setul de aerofotograme.

289. Reţeaua de ridicare planimetrică şi altimetrică la ridicarea combinată se

execută în conformitate cu cerinţele capitolului 3. Proiectul reţelei de ridicare se

elaborează pe fotoplan (planul grafic) pînă la începutul lucrărilor.

290. La ridicările cu secţiunea reliefului de 0,25, 0,5 şi 1 m drumuirile altimetrice

principale se trasează prin nivelment tehnic în conformitate cu cerinţele punctului 3.5

a prezentei instrucţiuni.

291. La ridicările cu secţiunea reliefului de 2 şi 5 m se admite trasarea drumuirilor

prin metoda nivelmentului trigonometric. Lungimea admisibilă a drumuirilor este

prezentată în tabelul de mai jos. Dru-

muiri

altime-

trice

Nivelment

geometric

Nivelment

trigonometric

Secţiunea reliefului, m

0,25 0,5 1 2 5 Lungi-

mea

drumui

rii, km

Tole-

ranţa

în m

Lungi-

mea

drumui

rii, km

Tole-

ranţa

în m

Lungi-

mea

drumui

rii, km

Tole-

ranţa

în m

Lungimea

drumuirii, km

Tole-

ranţa

în m

Lungi-

mea

drumui

rii, km

Tole-

ranţa

în m

Principale 2 0.07 8 0.14 16 0.20 6

în

condiţii

nefavo-

rabile

3

0.30

0.50

2 1.00

De ridicare 1 0.08 5 0.15 8 0.20 0.60 6 1.0

292. Ridicarea reliefului pe planurile grafice (fotoplanuri) se execută cu planşeta

pe punctele reţelei de bază.

293. Punctele de pichetare se determină pe forme caracteristice de relief (creste,

cumpene de apă, lanţ de munţi, curmături, depresiuni, văi, vîlcele) şi în locurile de

modificare a înclinaţiei versantului precum şi pe punctele caracteristice de contur

(intersecţii de drumuri, linii de demarcaţie, curbură accentuată a conturului, creasta

barajelor etc.).

294. Peste fiecare 10-12 cm pe plan se determină nivelele de apă în rîuri, canale şi

bazine de apă la momentul ridicării.

295. Înălţimile pichetelor se calculează cu o precizie de pînă la 0,01 m şi se

înseamnă pe planşetă cu rotunjire pînă la 0,1 m la înălţimea secţiunii reliefului de 1 m

şi mai mult. În secţiunea reliefului de pînă la 1 m înălţimea pichetelor se calculează şi

se reprezintă pe planşetă cu precizia de pînă la 0,01 m. Curbele de nivel se desenează

pe plan în creion nemijlocit pe teren după culegerea pichetelor sau în acelaş timp.

296. Distanţele admisibile de la aparat pînă la miră şi dintre pichete nu trebuie să

depăşească valorile prezentate în tabelul de mai jos.

128

Scara de

ridicare

Altitudinea

secţiunii

reliefului, m

Distanţa

maxima dintre

pichete, m

Distanţa

maximă pînă

la miră la

ridicarea

reliefului, m

Distanţa maximă de la aparat

pînă la miră la ridicare în m

Conturări clare Contururi

neclare

1:5000 0.5

1.0

2.0

5.0

75

100

120

150

250

300

350

350

150

150

150

150

200

200

200

200

1:2000 0.5

1.0

2.0

50

50

60

200

250

250

100

100

100

150

150

150

1:1000 0.5

1.0

30

40

150

200

80

80

100

100

1:500 0.5

1.0

20

20

100

150

60

60

80

80

297. După finalizarea ridicării planul trebuie să fie racordat la cadrele cu care se

mărginesc planurile ridicate anterior la aceeaşi sau la o scară mai mare.

298. La racordarea planurilor, curbele de nivel şi contururile terenului se

deplasează pe fiecare dintre acestea la jumătate din divergenţe, dacă divergenţele pe

plan nu depăşesc:

1,0 mm – pentru contururile de bază;

1,5 mm – pentru alte contururi.

Divergenţele de înălţime nu trebuie să depăşească valoarea dublă a erorilor

medii admisibile de ridicare a reliefului în raport cu cele mai apropiate puncte

geodezice de bază.

299. Descifrarea topografică la ridicarea combinată se execută concomitent cu

ridicarea reliefului total în natură sau cu verificarea şi precizarea descifrării efectuate

în birou.

300. La descifrare se execută completarea ridicării contururilor care lipsesc pe

planul grafic (fotoplan).

301. Planurile primite reprezintă:

contururile, inscripţiile şi oformarea dinafara cadrului – cu culoare neagră;

relieful – cu culoare cafenie;

hidrografia – cu culoare verde;

spaţiile de apă – cu culoare albastră;

suprafeţele cu înveliş dur – cu culoare roză.

302. La sfîrşitul lucrărilor se prezintă;

fotoplanul (planul grafic);

formular la plan;

registrul ridicării şi extinderea reţelei de bază;

copia originalului de pe teren;

copiile racordărilor de pe cadre;

actele controlului şi de primire a lucrărilor.

4.3 RIDICAREA CU PLANŞETA (MENZULA)

303. Ridicarea cu planşeta se aplică pe sectoare nu prea mari în cazurile cînd:

129

lipsesc materialele aerofotoridicării;

ridicarea aerofototopografică este economic neraţională;

este îmbinată cu alte metode (închiderea “spaţiilor moarte” în cazul ridicării

fototopografice terestre etc.).

304. Ridicarea cu planşeta se execută pe suporturi de desen din plastic transparent

puţin deformabil sau din hîrtie de calitate superioară de desen tehnic încleiat pe folie

de aluminiu.

305. Pe planşete, se traseză o reţea de pătrate cu laturile de 10 cm în cadre cu

dimensiunile 50x50 cm cu ajutorul coordonatografului sau a riglei topografice

Drobîşev. Distanţa de la cadru pînă la marginile planşetei trebuie să fie de minimum

5 cm.

Pe planşeta pregătită se trasează coordonatele punctelelor geodezice de bază, se

reprezintă coordonatele unghiurilor cadrelor şi nomenclaturei planului pe partea de

nord (superioară) a cadrului.

Trasarea reţelei de coordonate, depunerea punctelor geodezice de bază se

verifică cu ajutorul riglei de control.

Divergenţa dintre lungimile laturilor pătratelor de pe reţeaua rectangulară cu

dimensiunile lor teoretice nu trebuie să depăşească 0,2 mm, iar suma laturilor a trei

sau mai multe pătrate – 0,3 mm. Divergenţele dintre diagonalele cadrului de plan nu

trebuie să depăşească 0,5 mm.

306. Pentru a uşura în continuare orientarea planşetei pe cîmpuri se vor trasa linii

suplimentare de orientare. Aceste linii sînt trasate în cazurile:

dacă planşeta trebuie orientată conform liniilor scurte (mai puţin de 5 cm pe

plan);

dacă punctele adiacente nimeresc pe două planşete învecinate.

Pentru trasarea liniei de orientare se calculează coordonatele punctului de

intersectare a acesteia cu unul din cadrele planşetei sau coordonatele punctului situat

pe linia continuă.

307. Ridicarea reliefului şi contururilor se execută cu ajutorul planşetei şi

kipreghelelor de tipul КБ, КБ-1, КА-2, КН şi a altor aparate analoage.

Înainte de începerea lucrărilor toate aparatele trebuie să fie verificate şi ajustate

minuţios.

308. La executarea ridicării planşeta se centrează deasupra punctului dat cu

ajutorul furcii de centrare. Eroarea de centrare a planşetei după aducerea acesteia în

poziţie orizontală nu trebuie să depăşească:

5 cm pentru scara 1:500, 1:1000;

10 cm pentru scara 1:2000;

25 cm pentru scara 1:5000.

Orientarea planşetei trebuie să fie efectuată pe minimum două puncte

îndepărtate. La sfîrşitul lucrării la staţia dată se verifică orientarea.

309. Reţeaua de ridicare pentru ridicarea cu planşeta se dezvoltă în corespundere

cu cerinţele capitolului 3. Îndesirea reţelei de ridicare se permite de executat prin

întocmirea reţelei geometrice sau prin trasarea drumuirilor cu planşeta.

Reţeaua geometrică de triunghiuri, creată prin construcţie grafică poate fi

admisă în calitate de ridicare de bază obţinute prin ridicarea cu planşeta la scara

130

1:5000 pe sectoare mici în cazul existenţei unei reţele dese de puncte iniţiale, trasate

pe planşete conform coordonatelor.

Punctele drumuirilor cu planşeta se admite să fie determinate prin intersecţii

înainte, înapoi şi combinate precum şi prin măsurări cu panglica pe linia

aliniamentului dintre punctele geodezice de bază.

Ridicarea teritoriilor construite se execută doar de pe punctele ale căror

coordonate sînt determinate după exactitate nu mai mică ca prin trasarea drumuirilor

cu teodolitul. Numărul de puncte ale reţelei de ridicare de bază planimetrice trebuie

să fie suficient pentru executarea ridicării (orientarea planşetei).

Lungimile drumuirilor cu planşeta nu trebuie să depăşească valorile indicate în

tabelul următor: Scara la care se

execută ridicarea

Lungimea maximă

a drumuirii, m

Lungimea maximă

a liniilor, m

Numărul maxim de

linii în drumuire

1:5000 1000 250 5

1:2000 500 200 5

1:1000 250 100 3

1:500 200 100 2

310. Punctele reţelei de ridicare de bază altimetrice coincid cu punctele bazei

planimetrice.

311. La determinarea punctelor intermediare prin metoda intersecţiilor lungimea

razei de vizare nu trebuie să depăşească lungimea dublă admisă a liniei în drumuirea

cu planşetă.

312. La aplicarea alidadei cu nomogramă, în cazurile, în care anumite sectoare de

teren nu pot fi reprezentate din punctele drumuirilor de ridicare, se admite

determinarea a maximum două puncte intermediare suspendate.

313. Distanţele dintre punctele drumuirii cu planşeta se măsoară cu ajutorul

telemetrului cu fir în direcţiile înainte şi înapoi. Divergenţa dintre valorile înainte şi

înapoi nu trebuie să depăşească 1/200 din lungimea liniei de drumuire. Dacă

unghiurile de înclinare depăşesc 3 se determină trasarea orizontală a liniei.

Distanţele în drumuirea cu planşeta la ridicarea la scara 1:500 se măsoară cu

panglica de oţel sau cu telemetrele stadimetrice.

314. Eroarea relativă în drumuirea cu planşeta trebuie să fie de maximum 1/300

din lungimea totală a drumuirii, iar toleranţa liniară – să nu depăşească 0,8 mm pe

plan. Toleranţa liniară admisă se distribuie pe plan prin metoda liniilor paralele.

315. Altitudinile punctelor intermediare ale drumuirilor cu planşeta şi a pichetelor

de ridicare în ridicările cu secţiunea reliefului peste 0,25, 0,5 şi 1m se determină prin

nivelment geometric iar în ridicările cu secţiunea 2-5 m înălţimea se admite

determinarea prin nivelment trigonometric.

316. Altitudinile punctelor drumuirii cu planşeta prin metoda nivelmentului

trigonometric se determină cu kipreghelul sau cu teodolitul în două poziţii ale

cercului iar în cazul kipreghelului cu nomogramă – de două ori pe diverse înălţimi de

vizare în poziţia cercului – stînga. În cazul unghiurilor de înclinare de pînă la 5,

înălţimile pot fi determinate de pe punct. Fiecare depăşire în acest caz se determină

de două ori pe două înălţimi de vizare.

În cazul cînd unghiurile de înclinare depăşesc 5, acestea se măsoară în direcţiile

înainte şi înapoi.

131

Divergenţele dintre depăşirile înainte şi înapoi (sau dintre depăşirile, determinate

pe diferite înălţimi de vizare) nu trebuie să depăşească 10 cm la lungimea liniei pînă

la 250 m şi 4 cm la fiecare 100 m în cazul distanţelor mari.

Eroarea admisibilă altimetrică în drumuirea cu planşeta nu trebuie să depăşească

erorile, indicate în tabel: Secţiunea reliefului, m Eroarea admisă,

m

0.25

0.5

1.0

2.0

5.0

0.08

0.15

0.20

0.50

1.0

Eroarea altimetrică în drumuirea cu planşeta este determinată cu semnul opus

pentru fiecare depăşire proporţional lungimilor liniilor de drumuire.

317. Punctele drumuirii cu planşeta pot fi utilizate pentru ridicare doar după

racordarea acestora conform înălţimii şi pe plan.

318. În funcţie de scara de ridicare şi de secţiunea reliefului acceptată distanţele

dintre pichete şi distanţele de la aparat pînă la miră nu trebuie să depăşească valorile

indicate în tabelul următor: Scara

de

ridicare

Înălţimea

secţiunii

reliefului,

m

Distanţa

maximă

dintre

pichete,

m

Distanţa

maximă pînă

la miră la

ridicarea

reliefului, m

Distanţa maximă de la aparat

pînă la miră în m la ridicare

Contururi

clare

contururi

neclare

1:5000 0.5

1.0

2.0

5.0

75

100

120

150

250

300

350

350

150

150

150

150

200

200

200

200

1:2000

0.5

1.0

2.0

50

50

60

200

250

250

100

100

100

150

150

150

1:1000 0.5

1.0

30

40

150

200

80

80

100

100

1:500 0.5

1.0

20

20

100

150

60

60

80

80

319. Ridicarea obiectelor terenului şi a contururilor terenurilor agricole, se execută

de regulă prin metoda polară cu determinarea distanţei de la aparat pînă la pichete

(punctele de instalare a mirei) în conformitate cu telemetrul alidadei, vizînd poziţiile

cercului alidadei, în cadrul căruia este orientată planşeta.

Pentru ridicarea unor puncte aparte ale planului de situaţie se admite utilizarea

metodei de intersecţii din minimum trei puncte de ridicare.

Razele intersecţiilor trebuie să fie întretăiate sub un unghi de min 60.

320. Relieful este reprezentat prin curbe de nivel. Secţiunile de bază, utilizate în

ridicarea topografică la diferite scări sînt reprezentate în punctul 1.1.9. Curbele de

nivel trebuie trasate în mod obligator pe teren în baza pichetajului.

321. Altitudinile punctelor de pichetaj în cazul unghiurilor de înclinare a terenului

de pînă la 3 trebuie să fie determinate cu raza orizontală a kipreghelului cu nivela pe

lunetă sau cu nivelmetrul, instalat alături de planşetă. În ultimul caz mirele trebuie să

aibă diviziuni centimetrice.

132

322. Cînd unghiurile de înclinare ale terenului depăşesc 3, altitudinile punctelor

de pichetaj se determină cu raza oblică a alidadei într-o poziţie unică a cercului. În

acest caz locul zeroului cercului vertical trebuie să fie determinat minimum de două

ori pe zi. Distanţele pînă la punctele de pichetaj se măsoară cu telemetrul cu fir al

alidadei.

323. În secţiunea reliefului altitudinile pichetelor de 1 m şi peste, se calculează

pînă la 0,01 m şi se reprezintă pe plan cu aproximaţie de pînă la 0,1m. În secţiunile

reliefului de sub 1 m altitudinile pichetelor se calculează şi se reprezintă pe plan pînă

la 0,01 m. Calculul altitudinilor punctelor caracteristice trebuie să se efectueze în

registru. În caz de ridicare cu alidada cu cu fire reticulare rezultatele măsurărilor

privind pichetele nu se înscriu în registru.

324. Pe plan sînt determinate şi reprezentate înălţimile caracteristice ale formei de

relief (vîrfuri, cumpene de apă, curburile versanţilor şi vîrfurilor, curmăturilor,

talvegurilor (în locurile de cotitură), ramificaţii, vîrfurile şi gurile rîpelor, fundurile

depresiunilor, gropilor şi pîlniilor precum şi pe marginile acestora, pentru rîuri, pîraie

şi bazine de apă – la nivelul apei, pentru înălţimi la poalele acestora etc.

Nivelele de apă se determină de două ori cu raza orizontală sau oblică în funcţie

de unghiul de înclinare al terenului şi se reprezintă în registru şi pe plan cu indicarea

datei determinărilor. Nivelele de apă se determină peste 10-12 cm pe plan.

325. Pe lîngă înălţimile punctelor de pichetaj, necesare pentru ridicarea reliefului,

trebuie să fie determinate şi reprezentate pe plan înălţimile barajelor, podurilor,

vîrfurile şi bazele rambleurilor, înălţimea ecluzelor, intersecţiilor de axe ale

drumuirilor perfecţionate şi ameliorate, ale fîntînilor şi a altor locuri caracteristice.

326. Pe planşetele de ridicare în condiţii de teren se întocmesc planul cotat şi

planul contururilor. În caz de grad de conturare mic şi relief simplu se admite

îmbinarea planului cotat cu planul contururilor. Foile de calc se întocmesc în procesul

de ridicare a planşetei în fiecare zi; între ridicare şi elaborarea planurilor se admite un

interval de maximum trei zile. Pe planul contururilor se trasează întreaga situaţie şi

obiecte separate de pe teren, în loc de reprezentarea terenurilor agricole se admite

notarea denumirii acestora prin semne convenţionale.

Pe hîrtia de calc a înălţimilor trebuie să fie trasate toate pichetele şi punctele de

sprijin cu numerele şi altitudinile acestora.

327. Toate originalele de teren se întocmesc în conformitate cu cerinţele cu privire

la elaborarea şi pregătirea planurilor topografice pentru publicarea prezentelor

Instrucţiuni.

328. Dacă planurile topografice sînt destinate pentru amelioraţie, construcţii

energetice, industriale, altor structuri, obiecte şi edificii industriale, pe ale căror

teritorii vor avea loc modificări însemnate de relief şi de contururi şi dacă aceste

planuri nu sînt destinate pentru utilizarea de către alte organizaţii se admite

perfectarea originalelor de teren în creion.

329. Fiecare planşetă trebuie să fie primită de la executant în teren. Rezultatele

recepţiei sînt înscrise în actul de primire. Pichetele luate la control sînt fixate pe foile

de calc ale înălţimilor cu tuş roşu

330. Pentru comoditatea citirii reliefului, pe planurile la scările 1:5000 şi 1:2000 se

reprezintă minimum 10 înălţimi pe 1dm p. al planului (în caz dacă în proiectul tehnic

133

nu se prevăd altele cerinţe), iar pe planurile la scările 1:1000, 1:500 – înălţimile

tuturor pichetelor.

331. În urma executării ridicării cu planşeta sînt predate materialele:

originalul de teren;

formularul încleiat pe reversul originalului.

registrele de ridicare topografică şi registrele privind extinderea reţelei de

ridicare de bază;

borderourile de calculare ale reţelei de ridicare planimetrică şi altimetrică de

bază;

foaia de calc altimetrică şi a contururilor;

copiile conform cadrului pentru racordarea cu trapezele adiacente;

actele de control şi primire a lucrărilor de teren. NOTĂ: la îndeplinirea ridicării cu planşeta la scările 1:2000, 1:1000, 1:500 pe un suport

transparent nu se întocmeşte formularul, iar datele necesare se plasează în afara cadrului planului.

332. Toate măsurările şi calculele privind determinarea altitudinilor punctelor şi a

punctelor de drumuiri cu planşeta trebuie să fie înscrise în registrul de ridicare

topografică. Toate documentele se selectează conform planşetelor, se sistematizează

şi se prezintă spre predare (în mape).

4.4 RIDICAREA TAHIMETRICĂ

333. Ridicarea tahimetrică se aplică la întocmirea planurilor suprafeţelor nu prea

mari şi a făşiilor înguste de teren cînd utilizarea ridicării aerofototografice şi a

ridicării cu planşeta nu este raţională din punct de vedere economic, sau este

imposibilă din punct de vedere tehnic, se execută doar ridicarea reliefului pe teritoriul

construit.

334. Ridicarea tahimetrică se execută cu tahimetre electronice, autoreductoare, cu

cu fire reticulare, interbazice, tahimetre de tipul ТЭ, ТС-100, ТС-600, ТС-800, Т-Д,

Т-В, Sokia etc. din punctele reţelei de ridicare de bază. La ridicarea tahimetrică se

utilizează mire speciale sau mire de nivelment cu coeficientul 100. Îndesirea reţelei

de ridicare se admite să fie executată prin trasarea drumuirilor tahimetrice în

conformitate cu cerinţele, indicate în tabelul următor: Scara

de

ridicare

Lungimea maximă admisibilă, m Numărul maxim de

linii în drumuirea

tahimetrică a drumuirii

tahimetrice

a liniilor de drumuire

tahimetrice

1:5000

1:2000

1:1000

1:500

1200

600

300

200

300

200

150

100

6

5

3

2

335. În ridicarea la scara 1:500 liniile drumuirilor tahimetrice se măsoară cu

panglica de oţel.

336. Distanţele admisibile de la punctele reţelei de ridicare de bază pînă la punctele

de pichetaj şi distanţele dintre pichete sînt indicate în tabelul următor.

134

Scara

de

ridicare

Înălţimea

secţiunii

reliefului, m,

Înălţimea

maximă dintre

pichete, m

Înălţimea maximă

pînă la miră la

ridicarea

reliefului, m

Înălţimea maximă de la

aparat pînă la miră în m la

ridicarea contururilor, m

1: 5000

0.5

1.0

2.0

5.0

60

80

100

120

250

300

350

350

150

150

150

150

1:2000

0.5

1.0

2.0

40

40

50

200

250

250

100

100

100

1:1000 0.5

1.0

20

30

150

200

80

80

1:500 0.5

1.0

15

15

100

150

60

60

NOTĂ: În lucrările cu tahimetrele electronice se admite majorarea de 2 ori a distanţei pînă

la pichete. La determinarea poziţiei contururile neclare sau a celor secundare distanţa se

majorează de 1,5 ori.

337. Unghiurile în drumuirile tahimetrice se măsoară printr-o serie completă.

Oscilaţiile valorilor unghiurilor, obţinute din semiserii nu trebuie să depăşească 30 la

măsurarea unghiului cu teodolitele optice şi 1 - la măsurarea unghiului cu teodolitele

de 30 secunde.

Erorile unghiulare în drumuirile tahimetrice nu trebuie să depăşească f 0,5 n

la măsurarea unghiurilor cu teodolitele optice cu precizie de 5 şi f 1n, în

măsurarea unghiurilor cu teodolitul de precizie de 30 secunde, în care n – numărul de

unghiuri în drumuire.

Erorile liniare admisibile se determină cu formula

n

Sf s

400

unde: S - lungimea drumuirii;

n - numărul de linii a drumuirii.

Eroarea altimetrică (în cm) nu trebuie să depăşească

n

Sf h 04.0

unde : S - lungimea drumuirii;;

n - numărul de linii a drumuirii.

338. În executarea ridicării tahimetrice trebuie să fie controlată menţinerea

orientării limbului aparatului. La sfîrşitul lucrărilor se verifică punctul de orientare a

aparatului, rezultatele controlului se înscriu în registru.

Pe perioada de ridicare din punctul dat se admit modificări de orientare de

maxim 1,5.

339. În scop de control şi pentru a evita omiterile (“golurile”) la ridicarea

tahimetrică de la fiecare staţie trebuie determinate cîteva pichete, determinate de

staţiile vecine.

135

340. Distanţele pînă la punctele de pichetaj, unghiurile orizontale şi verticale (sau

depăşirile pe punctele de pichetaj), măsurate la staţie, se înscriu în registrul de teren

sau pe fişierul de memorie pentru tahimetrele electronice. În paralel cu registrul de

teren la fiecare staţie se întocmeşte abris. Schiţele abrisului se întocmesc cu semne

convenţionale (cu explicaţii), respectînd aproximativ scara de ridicare pe foi separate

pentru fiecare staţie, orientate conform drumuirilor, pe care se indică direcţia de

orientare a limbului. Pe abrise se trasează toate punctele de pichet. Totodată se indică

liniile structurilor reliefului (talveguri, cumpene de apă, versanţii etc.) şi schematic –

relieful prin curbe de nivel.

341. Punctele de instalare a mirei trebuie să acopere teritoriul de ridicare uniform

şi fără omiteri. Pentru asigurarea aceastei prevederi se efectuează un control detaliat

al terenului, care urmează a fi supus ridicării de la staţia dată, şi se compară datele

examenului cu abrisele staţiilor vecine.

342. Executarea lucrărilor pe teren la ridicarea tahimetrică este să fie combinată cu

prelucrarea deplină imediată în birou a materialelor de ridicare, şi care trebuie să

includă următoarele:

verificarea registrelor de teren şi întocmirea unei scheme detaliate a ridicării de

bază;

calculul coordonatelor şi cotelor punctelor (pînă la 0,01 m) drumuirilor

tahimetrice (cu teodolitul);

calculul în registrele de teren al cotelor tuturor pichetelor la staţie;

suprapunerea punctelor reţelei de ridicare, a drumuirilor tahimetrice (cu

teodolitul), punctele de pichet, trasarea curbelor de nivel şi deasemenea situaţiei.

Lucrările enumerate la pct. b) şi c) să fie executate la MEC, iar pentru suprapunerea

pichetelor pot fi folosite coordonatografe automatizate.

Fiecare planşetă obţinută în urma ridicării tahimetrice pînă la desenarea în tuş se

corectează minuţios şi se verifică pe teren prin compararea reliefului şi situaţiei,

reprezentate pe planşetă, cu terenul. Precizia ridicării se verifică instrumental.

343. La ridicarea tahimetrică cu aplicarea planşetelor Karti 250 (metoda de

cartografiere semiautomată) se ridică, direct pe teren sectoare separate, ale căror

dimensiuni la scara de ridicare nu sînt mai mari decît dimensiunile unei planşete de

desen liniar.

În urma efectuării ridicării tahimetrice se prezintă:

planurile de teren se întocmesc separat pentru fiecare staţie.

numărul planurilor de teren este egal cu numărul de staţii.

originalul comp al planului se elaborează în baza planurilor de teren în condiţii

de birou.

344. În urma executării ridicării tahimetrice se prezintă:

schiţele (abrisele) pentru planşetele respective;

registrele ridicării tahimetrice (plăcile de memorie);

planul ridicării tahimetrice;

schema reţelei de ridicare de bază;

formularul planului;

borderoul calculării coordonatelor şi altimetrelor reţelei de ridicare de bază;

actele de control şi de primire a lucrărilor.

136

Notă: la executarea ridicării tahimetrice la scările 1:2000, 1:1000 şi 1:500 pe suport

transparent formularul nu se completează, datele necesare se plasează în afara cadrelor planului.

4.5 PARTICULARITĂŢILE RIDICĂRII TERITORIILOR CU CONSTRUCŢII

345. Ridicarea părţii de contur a teritoriilor construite trebuie să fie executată prin

metoda a aerofototopografică ortofoto, pe fotoplanuri cu o precizie mare..

346. Fotoplanurile trebuie să se execute în baza aerofotogramelor, obţinute cu

aerofotoaparate cu distanţa focală mare (fc = 200, 350, 500 mm)..

347. La interpretarea teritoriilor construite pe fotoplanuri trebuie să se ia în

considerare distorsiunile de perspectivă, direcţia şi densitatea umbrelor,

particularităţile reprezentării acoperişurilor diverse după construcţii etc pentru

determinarea corectă a direcţiei de deplasare dincolo de perspectivă.

348. Precizia fotoplanurilor create pe sectoarele construite ale localităţilor trebuie

să satisfacă următoarele cerinţe:

eroarea admisibilă la poziţia contururilor cu configuraţii clare faţă de punctele

reţelei de ridicare – nu mai mare de 0.4 mm;

eroarea admisibilă a poziţiei reciproce a contururilor apropiate – de maxim de

0.4 mm;

nesuprapunerea contururilor conform tăieturilor şi laturilor cadrului

fotoplanului – de maxim 0.4 mm în la construcţii capitale continuă, - de maxim 0.6

mm în celelalte zone ale oraşului (în cazul coeficientului de reducere de 1.5 şi peste);

nesuprapunerea centrelor de găuri cu punctele bazei de teritoriul construit nu

trebuie să depăşească 0.4 mm, pe teritoriul neconstruit – 0.5 mm.

349. În condiţii de birou pentru verificarea preciziei fotoplanurilor pe lîngă

determinarea coordonatelor punctelor de control ale bazei geodezice şi a

coordonatelor punctelor de control, obţinute prin îndesirea fotogrammetrică, trebuie

să se utilizeze măsurările între punctele şi contururile din schiţele de amplasare a

punctelor din reţelele geodezice, materialele topografo-geodezice din lucrările

executate anterior; trebuie verificată păstrarea rectilinie a conturului (străzi, linii de

tramvai, linii de comunicaţii etc.).

În condiţii de teren precizia fotoplanurilor pentru oraşe şi alte localităţi trebuie

să fie verificată prin măsurări între contururile însemnate precum şi între contururi şi

punctele geodezice.

În cazurile, cînd precizia necesară la executarea fotoplanurilor nu se realizează

(un număr impunător de zone de transformare, coeficienţi de reducere mari etc.),

planurile topografice ale oraşelor se întocmesc sub formă de planuri grafice la aparate

stereotopografice universale.

Oformrea fotoplanurilor executate pentru oraşe şi alte localităţi trebuie să

conţină:

pe marginile imprimărilor – inscripţiile: „La descifrarea contururilor să se ţină

cont de deplasarea acestora după proiecţia centrală de fotografiere şi să se urmărească

poziţia umbrelor Central (principal) al fotogramei este marcat printr-un cerc”;

în formularele ridicarii o caracteristică calitativă a fotoplanurilor pe oraşe în

compartimentul „Informaţii suplimentare” se reflectă prin înscrieri, numărul zonelor

de transformare a aerofotogramelor, înălţimea zonelor de transformare (în metri);

137

verificarea preciziei fotoplanului conform punctelor de control ale bazei geodezice şi

punctelor fotogrammetrice de control; verificarea celor mai importante contururi

clare, conform măsurărilor, plasate în schiţele punctelor geodezice şi a materialelor

de ridicare din anii precedenţi.

350. Dacă materialele de aerofotoridicare lipsesc sau din considerenţe economice

şi duratei de executare a ridicării topografice prin metoda aerofototopografică

(ridicarea unor zone separate ale oraşului, orăşelului etc.), se admite ca ridicarea

teritoriilor construite să se execute prin metode terestre. Se disting ridicarea

orizontală a teritoriilor construite, în care apare necesitatea determinării analitice a

unui mare număr de puncte pe teren şi ridicarea reliefului (ridicarea altimetrică sau

verticală) a teritoriilor construite. Ridicarea orizontală (ridicarea conturului şi

obiectelor terenului) include ridicarea faţadelor şi trecerilor şi ridicarea în interiorul

cartierelor. Poate fi executată autonom sau în îmbinare cu ridicarea reliefului (ridicare

verticală) în funcţie de caracterul construcţiei şi de organizarea lucrărilor.

351. Ridicarea orizontală a teritoriilor construite la scara 1:5000 şi a teritoriilor cu

construcţii rare la scările 1:2000 şi 1:1000 se execută de regulă, prin metoda ridicării

cu planşeta.

352. Ridicarea orizontală la scările 1:2000, 1:1000 şi 1:500 se execută prin

metodele perpendicularelor, aliniamentelor, intersecţiilor, polară, polara reducţională

şi grafoanalitică, adică cu ajutorul planşetei şi alidadei în combinare cu teodolitul sau

tahimetrul cu planşeta Karti 250 şi prin măsurarea clădirilor.

353. Din punct de vedere planimetric, drept bază geodezică pentru ridicarea

teritoriilor construite servesc punctele de îndesire ale reţelelor geodezice de

categoriile 1şi 2 şi punctele reţelei de ridicare, iar din punct de vedere altimetric –

reperele şi mărcile reţelei de nivelment de stat de ordinele I, II, III şi IV şi toate

punctele, ale căror altitudini sînt determinate cu precizia nivelmentului tehnic. În

ridicările cu înălţimile secţiunii reliefului peste 2 şi 5 m în calitate de baza altimetrică

pot fi utilizate punctele ale căror altitudini sînt determinate prin nivelment

trigonometric..

354. Pînă la începerea ridicării teritoriilor construite, se întocmeşte proiectul tehnic

de dezvoltare a reţelei de ridicare conform planurilor existente la scara cea mai mare,

ţinînd cont de caracterul şi densitatea construcţiei.

În ridicarea teritoriilor construite, numărul de puncte ale reţelei de ridicare pe

1km p. nu trebuie să fie mai mic decît numărul indicat în tabelul următor: Scara de ridicare Numărul minim de puncte ale reţelei de ridicare pe 1 km. p.

1: 2000

1 :1000

1 :500

8

16

32

355. Ridicarea teritoriului construit se execută din punctele reţelelor geodezice,

reţelei geodezice de bază şi din punctele de ridicare ale drumuirilor cu teodolitul. De-

a lungul străzii, în funcţie de condiţiile de ridicare şi de lăţimea străzii, se trasează

una sau două drumuiri de ridicare cu teodolitul. Drumuirile de ridicare, amplasate pe

două părţi ale străzii, sînt legate prin drumuiri transversale la intersecţia străzilor sau

în mijlocul drumuirii.

În localităţile cu străzi rectilinii, în loc de drumuiri de ridicare, pot fi pichetate

linii ale aliniamentului între punctele geodezice de bază , unghiurile coordonate ale

138

cartierelor sau ale clădirilor de reper. Ridicarea situaţiei se execută prin metoda

perpendicularelor sau intersecţiilor din punctele liniei de aliniament.

Punctele de aliniament între punctele bazei geodezice se determină prin măsurări

din punctele respective cu precizia de minimum 1:2000.

356. La ridicarea teritoriilor construite prin metoda perpendicularelor şi a

intersecţiilor distanţele dintre punctele aliniamentului la măsurarea cu panglica de

oţel sau cu telemetre optice nu trebuie să depăşească valorile date în tabelul următor: Scara

de ridicare

Distanţa între punctele de aliniament

Măsurate cu ruleta Măsurate cu telemetrul optic

1: 2000

1:1000

1:500

80

60

40

120

80

50

357. La ridicarea prin metoda perpendicularelor lungimile perpendicularelor nu

trebuie să fie mai mari decît cele indicate în tabelul următor: Scara de ridicare Distanţa între punctele de aliniament

Măsurate cu ruleta Măsurate cu telemetrul optic

1: 2000

1:1000

1:500

8

6

4

60

40

20

Lungimea perpendicularelor se măsoară o singură dată cu precizia de pînă la 1

cm.

Perpendicularele a căror lungimi depăşesc valorile indicate se consolidează cu

intersecţii liniare, ale căror lungimi nu trebuie să depăşească lungimea aparatului de

măsurat (20-50 m).

358. Prin metoda polară de ridicare unghiurile se măsoară cu teodolitul într-o

singură poziţie a cercului cu precizia de 1, iar distanţele – cu panglica de măsurat,

ruleta de oţel, telemetrul optic.

359. Ridicarea teritoriilor construite prin metoda grafoanalitică se execută în

următoarea succesiune:

determinarea coordonatelor unghiurilor cartierelor şi a unor clădiri şi

construcţii capitale cu trasarea drumuirilor reţelei de ridicare şi trecerea lor pe plan;

măsurarea gabaritelor clădirilor cu ruleta;

ridicarea construcţiilor şi a altor contururi cu planşeta din punctele bazei

geodezice şi din punctele reţelei de ridicare şi măsurarea distanţelor cu telemetrul,

ruleta şi panglica.

Nu se admite executarea ridicării trecerilor din punctele intermediare şi din

punctele drumuirilor cu planşeta.

La măsurarea construcţiilor se măsoară de asemenea şi distanţele între

unghiurile clădirilor şi construcţiilor adiacente care se utilizează ca măsurări de

control.

Concomitent cu ridicarea contururilor se execută şi ridicarea reliefului.

360. La ridicarea prin metodele polară şi grafoanalitică distanţele maxime de la

aparat pînă la contururi nu trebuie să depăşească valorile date în tabelul următor. La

măsurarea distanţelor cu panglica aliniamentul liniei se determină cu teodolitul.

139

Metoda de determinare a scării de

ridicare

Distanţele pînă la contururi, m

clare neclare

La măsurarea cu telemetrul cu fir

1: 2000

1:1000

1:500

100

60

40

150

100

80

La măsurarea cu panglica sau cu telemetrul optic

1: 2000

1:1000

1:500

250

180

120

300

200

150

361. Pentru determinarea poziţiei punctului ridicat se măsoară două unghiuri,

alăturate bazei. Bază poate fi latura sau o parte din drumuirea cu teodolitul oricare

alte două puncte ale bazei planimetrice, între care există vizibilitate.

Unghiurile adiacente se măsoară printr-o semiserie de recepţie cu precizia de

pînă la 1.

Unghiul de lîngă punctul determinat trebuie să fie în limitele 30-150.

Valorile distanţelor admise pînă la punctul de determinat prin metoda

intersecţiilor unghiulare sînt date în tabelul următor: Scara de ridicare Distanţa pînă la contururi, m

Clare Neclare

1: 2000

1:1000

1:500

400

200

100

1200

600

300

362. La ridicarea prin metoda intersecţiilor liniare, panglica se plasează în

aliniamentul liniei de ridicare şi pe aceasta se selectează punctele de bază ale

intersecţiilor astfel ca acestea împreună cu punctul de determinat să alcătuiască un

triunghi echilateral.

Punctele de bază ale intersecţiilor trebuie să fie menţionate pe diviziunile

panglicii, corespunzătoare metrilor întregi. Lungimea laturii intersecţiei se măsoară

cu ruleta de oţel şi nu trebuie să depăşească lungimea ruletei (20-50 m).

Unghiurile cartierelor, clădirilor de reper şi ale altor contururi importante se

determină prin trei intersecţii.

Ridicarea în interiorul cartierelor se execută, de regulă, după ridicarea trecerilor.

Înainte de executarea ridicării în interiorul cartierelor pe planşete de pe schiţe se

trece situaţia ridicată a trecerilor şi faţadelor.

Ridicarea în interiorul cartierelor se execută ca şi ridicarea trecerilor.

În caz de există obstacole pentru ridicarea în interiorul cartierelor din punctele

reţelei de ridicare, aceasta poate fi executată din punctele suspendate ale drumuirilor

cu teodolitul care se sprijină cu un capăt pe reperul de bază.

Lungimea şi numărul maxim de linii în drumuirile suspendate nu trebuie să

depăşească datele indicate în tabelul următor:

Scara de ridicare Lungimea admisă a

drumuirii suspendate, m

Numărul maxim de linii în drumuire

1:2000

1:1000

1:500

200

150

100

3

2

2

140

La executarea ridicării orizontale toate datele despre măsurări se trasează pe schiţa

executată pe hîrtie groasă, cu creionu, în semnele convenţionale respective. Nu se

admite redesenarea abrisului.

363. Ridicarea altimetrică a teritoriilor construite în zonele de cîmpie se execută cu

nivelmentele sau cu raza orizontală a teodolitului şi alidadei cu nivela de pe lunetă,

iar pe terenurile deluroase – cu raza oblică.

364. Ridicarea altimetrică poate fi executată concomitent cu ridicarea orizontală

prin metoda grafoanalitică sau cu planşeta sau autonom în caz de existenţă a

planurilor de ridicare orizontală.

365. Drumuirile de nivelment, trasate pentru ridicarea altimetrică, trebuie sprijinite

pe repere de nivelmente de ordinul I-IV şi de nivelment tehnic.

În cazuri excepţionale se admit drumuiri suspendate, trasate în direcţiile înainte

şi înapoi.

Erorile admisibile în drumuiri şi poligoane nu trebuie să depăşească

Lf h 50 mm,

la drumuiri mai scurte de 2 km

nf h 10 mm,

unde fh e în mm; L – lungimea drumuirii în km; n – numărul de staţii.

366. La ridicarea altimetrică tot sectorul de ridicare trebuie să fie acoperit uniform

de pichete altimetrice, distanţele dintre care, pentru scara respectivă, nu trebuie să

depăşească mărimile indicate în tabelul următor: Scara de ridicare Distanţa maximă între pichete, m

1:5000 100

1:2000 40

1:1000 30

1:500 20

Pe lîngă aceasta, pichetele trebuie să fie determinate în locurile caracteristice

pentru a asigura reprezentarea tuturor detaliilor reliefului. La determinarea pichetelor

lîngă colţurile clădirii, unde se află rambleu de pămînt, pichetele cotelor se determină

la o oarecare distanţă de construcţii pentru reprezentarea corectă a reliefului,.

Determinarea cotelor prin nivelmentul geometric pe două părţi ale mirelor

pentru se aplică pentru cotelor gurilor de fîntîni, soclurilor clădirilor, rigolelor de

beton, tablierelor şi părţii superioare a conductelor de la intersecţia drumurilor. În

celelalte cazuri cotele înălţimilor se determină pe o parte a mirei. Lungimea razei de

vizare nu trebuie să depăşească 150 m.

367. La nivelmentul liniar trasarea profilurilor transversale se execută cu ruleta de

oţel sau cu telemetrul optic peste 20, 40, 50 sau 100 m în funcţie de scara planului,

caracterul reliefului şi de prevederile tehnice speciale. Pe lîngă profilurile transversale

pe punctele caracteristice se menţionează pichetele intermediare. Distanţele între

punctele supuse nivelmentului ale profilurilor transversale nu trebuie să depăşească

40 m pe planul la scara 1:2000 şi 20 m – pe planurile la scările 1:1000 şi 1:500.

La nivelarea profilurilor se determină cotele pe linia de faţadă, pe axa (mijlocul)

trecerii, pe muchiile şi fundul şanţurilor de scurgere şi pe toate punctele caracteristice

ale reliefului.

141

368. În conformitate cu prevederile suplimentare se determină altitudinile

unghiurilor cartierelor, ale intrărilor în clădiri (treapta inferioară şi podeaua), mijlocul

intrărilor cu mijloace de transport în curţi, părţii inferioare a viaductelor, părţilor

inferioară şi superioară a zidurilor de sprijin şi a taluzurilor, a capurilor şinelor de

tramvai şi de cale ferată a intrărilor în încăperi de subsol, a intersecţiilor rigolelor cu

axa trecerii.

369. În lipsa intrării în clădire din partea faţadei altitudinea se determină din partea

curţii. În clădirile cu cîteva intrări se determină altitudinile intrărilor.

Nivelarea ieşirilor reţelelor inginereşti subterane se execută în cazul existenţei

unei sarcini speciale.

370. În scopul controlului la fiecare staţie se determină cotele a cel puţin două

pichete de control, care se află în zona de suprapuneri şi pot fi obţinute de la altă

staţie.

Divergenţa dintre cotele de control obţinute de la diferite staţii nu trebuie să

depăşească 20 mm.

371. Desenarea reliefului poate fi executată nemijlocit în procesul de ridicare

precum şi în birou conform abriselor elaborate.

Pe sectoarele cu construcţie densă se admite ca curbele de nivel să nu fie trasate,

se limitează numai cu reprezentarea altitudinilor punctelor.

372. Trasarea contururilor şi obiectelor de pe teren pe plan trebuie să fie executată

în aceeaşi succesiune în care au fost executate lucrările de ridicare (punctele

coordonate ale unghiurilor cartierelor şi ale construcţiilor capitale, trecerile, partea

interioară a cartierelor).

373. Întocmirea planului conform materialelor ridicării, executate prin metoda

intersecţiilor şi perpendicularelor începe cu depunerea pe plan a liniilor şi a tuturor

punctelor drumuirilor, care constituie bazele perpendicularelor sau de pe care au fost

executate intersecţiile. Din aceste puncte prin perpendiculare şi intersecţii sînt trasate

puncte de determinare ale contururilor şi obiectelor terenului.

Iniţial pe plan sînt depuse toate construcţiile şi obiectele principale care au rol de

orientare. Construcţiile din interiorul cartierului sînt depuse pe plan după trasarea

construcţiei trecerilor. În final se depun contururile, determinate de drumuirile

suspendate. Corectitudinea depunerii contururilor pe plan se verifică în procesul de

întocmire după măsurările de control, executate la ridicare.

374. Se admite ca depunerea punctelor contururilor pe plan să fie executată cu

raportorul sau cu goniometrul cu coardă. Dacă distanţele polare pînă la contururile

rigide depăşesc 30 m la ridicarea la scara 1:500, 60 m – la ridicarea la scara 1:1000,

120 m – la ridicarea la scara 1:2000, suprapunerea acestora se efectuează conform

coordonatelor..

375. Concomitent cu întocmirea planurilor trecerilor şi a situaţiei în interiorul

cartierului pe plan se reprezintă cotele.

Cotele pichetelor se calculează direct în registru şi se verifică de către a doua

persoană.

Toate cotele se reprezintă pe plan cu aproximaţie de pînă la 0.1 m. Cotele

punctelor determinate prin nivelmentul geometric se depun pe planurile la scările

1:1000 şi 1:500 cu precizia pînă la 0.01m.

142

Pentru comoditatea corectării cotele sînt reprezentate cu creionul pe partea

stîngă a pichetului, dar se desenează – pe cea dreaptă.

376. Planul elaborat urmează a fi verificat pe teren prin compararea în natură şi

executarea măsurărilor de control.

377. Erorile dintre distanţele luate de pe plan şi cele obţinute prin măsurările de

control nu trebuie să depăşească 0,4 mm la scara planului. La obţinerea divergenţelor

neadmise se verifică corectitudinea suprapunerii punctelor pe plan conform datelor

abrisului, iar în cazul nedepistării greşelei, se repetă măsurările pe teren (în natură).

378. Prelucrarea în birou se recomandă de efectuat la MEC (calculator) prin una

din următoarele tehnologiile:

cu utilizarea MEC pentru calculul coordonatelor punctelor şi cu întocmirea

planşetelor prin metode tradiţionale;

cu utilizarea MEC şi coordonatografului automat.

La utilizarea MEC înregistrarea rezultatelor măsurărilor trebuie să se efectueze

într-un registru special.

379. În urma executării lucrărilor de ridicare a teritoriilor construite spre predare se

prezintă:

originalele planşetelor pe suport rigid sau pe material plastic şi formularele;

abrisele ridicărilor orizontale şi altimetrice;

registrele de teren şi schemele de trasare a reţelei de ridicare;

catalogul de coordonate şi cotele punctelor;

schema amplasării planşetelor de ridicare;

copiile pentru executarea racordărilor conform cadrelor;

foile de corectură;

actele de verificare pe teren şi de recepţie a lucrărilor;

scurt raport tehnic (pe obiectul ridicării)

4.6 RIDICAREA COMUNICAŢIILOR SUBTERANE

380. Comunicaţiile subterane şi edificiile legate de acestea constituie unul din

elementele de bază ale conţinutului planurilor topografice.

Planurile topografice, care reprezintă comunicaţiile subterane, trebuie să fie

elaborate în conformitate cu prevederile prezentei Instrucţiuni şi Instrucţiunilor în

vigoare privind ridicarea şi elaborarea planurilor comunicaţiilor subterane.

381. Elementele comunicaţiilor subterane trebuie să fie reprezentate pe planurile

topografice în funcţie de scară şi în conformitate cu semnele convenţionale în vigoare

ale planurilor comunicaţiilor subterane (Atlas de semne convenţionale pentru

planurile topografice şi cadastrale la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500 ANGC a

Republicii Moldova, Chişinău, 1997).

382. Pe planurile topografice este necesar să fie reprezentată poziţiile precise

planimetrice şi altimetrice a trei grupe de comunicaţii subterane de clasificare

stabilită:

conducte;

reţele de cabluri;

tunele (colectoare principale).

143

La conducte se referă: reţelele de alimentare cu apă, de canalizare (de diverse

sisteme), de termoficare, alimentare cu gaze, de drenaj precum şi reţelele cu

destinaţie specială: conducte de petrol, de păcură, de abur, de cenuşă etc..

La reţelele de cabluri se referă reţelele de curenţi mari de joasă şi înaltă tensiune

(pentru iluminare, transport electric) şi reţele de curenţi de intensitate slabă (pentru

telefonie, telegraf, radioemisii etc.).

Tunelurile servesc doar pentru amplasarea cablurilor. În colectoarele comune

sînt amplasate reţele de diversă destinaţie.

383. Planurile topografice ale căror sarcină de contur o constituie comunicaţiile

subterane pot fi elaborate combinate sau separate. La elaborarea planurilor combinate

toate grupele de comunicaţii subterane se trasează pe originalele planurilor

topografice ale terenului. Planurile combinate se elaborează în cazul în care trasarea

comunicaţiilor subterane pe planurile topografice este asigurată de citirea şi claritatea

tuturor comunicaţiilor reprezentate şi a caracteristicilor acestora. Planurile separate se

elaborează în cazul unei densităţi mari a teritoriului ridicat cu contururi de construcţie

şi comunicaţii subterane. Planurile separate se elaborează pe duplicatele descărcate

ale planurilor topografice la scara 1:500 (1:1000). Pe duplicatul descărcat pot fi

trasate deodată toate comunicaţiile sau în funcţie de densitatea reţelelor, una sau

cîteva grupe (tipuri) de reţele pozate (de exemplu planul reţelelor apeductelor, planul

reţelelor electrice etc.).

384. Nu se admite elaborarea planurilor comunicaţiilor subterane prin mărirea lor

de pe planurile la scări mai mici..

385. În calitate de bază de desen pentru planurile comunicaţiilor se utilizează

materiale puţin deformabile care ar asigura integritatea de lungă durată a originalelor:

planşete executate pe suport (aluminiu, textolit, viniplast, placaj etc.);

materiale plastice transparente (lavsan, hostafan etc.), care fac posibilă

executarea copiilor, asigură elaborarea planurilor separate şi utilizarea conectării

caracterelor literelor originalelor.

Drept materiale iniţiale pentru elaborarea planurilor comunicaţiilor subterane

servesc: materialele ridicărilor de execuţie, materialele de ridicare a elementelor

existente (pozate anterior) ale comunicaţiilor subterane; cataloage şi profiluri de

construcţii şi linii de comunicaţii subterane, materiale de arhivă cu caracter

informativ şi de evidenţă; date despre organizaţiile care exploatează comunicaţiile

subterane, despre instituţii şi întreprinderi industriale; materiale privind ridicările din

anii precedenţi.

386. Modul principal de primire a datelor despre comunicaţiile subterane este

culegerea informaţiilor despre ele şi trecerea lor pe planuri.

Nemijlocit ridicarea comunicaţiilor subterane se execută doar în acele cazuri,

cînd planurile privind ridicarea au fost pierdute şi se cere restabilirea lor.

387. Ridicarea comunicaţiilor subterane trebuie să fie executată în baza reţelei

geodezice existente sau a reţelei de ridicare de bază plani-altimetrică create din nou.

Exactitatea bazei trebuie să corespundă prevederilor prezentei Instrucţiuni.

388. Ridicarea elementelor de comunicaţii subterane pe planurile topografice se

execută, în special, prin metodele de ridicare cu tahimetrul şi teodolitul. Acestea pot

fi combinate cu metodele aerofototopografice.

144

389. Ridicarea de execuţie a comunicaţiilor subterane este efectuată la scara 1:500

în tranşeele descoperite în procesul sau la sfîrşitul construcţiei.

Desenul (planul) de execuţie se elaborează pe planul topografic existent utilizat

la întocmirea proiectelor pentru reţelele pozate subterane.

390. La ridicarea de execuţie poziţia planimetrică a comunicaţiilor subterane şi a

construcţiilor legate de acestea poate fi determinată:

pe teritoriul construit – din punctele reţelei geodezice de bază şi punctele

reţelei de ridicare de bază, precum şi prin măsurările de la cele mai apropiate clădiri

capitale şi edificii şi colţurile (unghiurile) de cartier, ale căror coordonate sînt

determinate prin metoda polară din punctele bazei geodezice şi din punctele

drumuirilor de ridicare;

pe teritoriul neconstruit – din punctele reţelei geodezice de bază şi din punctele

drumuirilor de ridicare.

391. În urma lucrărilor executate pentru ridicarea de execuţie a comunicaţiilor

subterane se prezintă:

schemele drumuirilor cu teodolitul şi de nivelment;

schiţele (abrisele) ridicării construcţiilor subterane şi edificiilor lor;

registrele de nivelment şi măsurări de unghiuri;

lista calculelor coordonatelor şi altitudinilor;

desenul de execuţie.

392. Lucrările privind ridicarea comunicaţiilor subterane existente se efectuează în

baza unui caiet de sarcini (proiect tehnic) avizat după identificare şi studiere.

Identificarea pe teren a comunicaţiilor subterane (pe teritoriul localităţilor şi

întreprinderilor industriale) include lucrările de pregătire şi de detectare a reţelelor pe

teren.

393. Determinarea direcţiilor liniilor comunicaţiilor pozate anterior între fîntîni,

precum şi a comunicaţiilor fără fîntîni se execută cu ajutorul aparatelor electronice de

căutare – detectoare de tranşee şi conducte, iar în locurile unde utilizarea acestora

este imposibilă – prin sondare-scotocire.

Ridicarea comunicaţiilor subterane existente include ridicarea plani-altimetrică a

ieşirilor la suprafaţa terestră şi ridicarea liniilor, depistate cu aparatele de căutare sau

prin descoperirea de sondele-scotociri.

394. Poziţia planimetrică a tuturor tipurilor de comunicaţii subterane se determină

din punctele reţelei geodezice de bază şi ale reţelei de ridicare de bază, precum şi din

unghiurile clădirilor şi edificiilor capitale, fîntînilor etc..

395. Ridicarea ieşirilor comunicaţiilor subterane, pozate anterior, se execută prin

intersecţii liniare, metodele perpendicularelor, polară şi prin aliniamente.

396. Pentru detectarea comunicaţiilor subterane cu precizia de 10-30 cm se

utilizează detectoare de comunicaţii subterane, detectoare de trasee de mare precizie

(ИТ-5, ВТР-V, ТПК-1, detectoare de fîntîni (КИ-3, ИП-7).

397. În rezultatul lucrărilor executate privind ridicarea şi nivelmentul

comunicaţiilor subterane existente se prezintă:

registrele de măsurare a unghiurilor şi de nivelment al comunicaţiilor

subterane;

schiţele de studiu şi reperări ale construcţiilor subterane şi edificiilor lor;

145

schemele reţelei de ridicare (drumuiri cu teodolitul şi de nivelment);

listele calculelor coordonatelor unghiurilor (colţurilor) cartierelor, construcţii şi

comunicaţii subterane.

4.7 RACORDĂRI CONFORM CADRELOR PLANURILOR TOPOGRAFICE ADIACENTE

398. Toate elementele conţinutului planurilor topografice trebuie să fie adunate

împreună cu elementele corespunzătoare ale foilor adiacente pe acele laturi ale

cadrului (ramie) la care aderă planurile la aceeaşi scară sau la o scară mai mare,

executate în acelaşi sisteme de coordonate şi altitudini.

În cazul în care ridicarea la aceeaşi scară pe planurile adiacente a fost executată

în alt sistem de coordonate sau altitudini, atunci:

racordarea pe plan se realizează prin suprapunere, copiere pe hîrtie de calc

conform contururilor, amplasate pe două planşete adiacente;

racordarea pe altitudine nu se efectuează, însă pe cadrul liber se trasează

drumuirea de nivelment şi cotele, obţinute din această drumuire, se reprezintă pe

planul cotat peste 3-5 cm şi se unesc cu tuş roşu, în calitate de puncte de control

trebuie să fie alese contururile care sînt păstrate de lungă durată pe teren.

399. În cazul în care pe planurile adiacente lipseşte ridicarea la aceeaşi scară sau

dacă ridicarea existentă este executată la o scară mai mică (minimum 1:2), atunci

cadrul este asigurat ca liber în raport planimetric prin trasarea drumuirii cu teodolitul,

în urma acesteia se coordonează toate contururile mai evidenţiate ale terenului, şi în

raport altimetric – prin trasarea drumuirii altimetrice. Drumuirile trasate întru

asigurarea cadrelor libere se trec pe planul de calcă cotat. În acest caz se reprezintă

cotele şi coordonatele celor mai evidente contururi cu precizia de pînă la zecimi de

metru (coordonatele – ultimele patru cifre).

În ridicarea stereotopografică la scările 1:2000 – 1:5000 fiecare fotogramă pe

cadrul liber se asigură cu minimum un punct planimetric şi două puncte altimetrice.

La ridicarea la scara 1:5000 reperele de identificare planimetrice sînt amplasate

nu mai rar decît peste patru, iar cele altimetrice – peste două baze. La elaborarea

planului pe calcă pentru originalele stereotopografice punctele de control pe cadrul

liber se reprezintă cum este indicat mai sus.

400. La finisarea executării ridicării topograficã, topograful copiază pe hîrtia curată

situaţia şi relieful pe fîşia de 2-3 cm de la chenar şi predă copia conducătorului de

lucrări, care efectuează controlul corectitudinii racordărilor între executanţi.

401. Divergenţele dintre contururi nu trebuie să depăşească:

1.0 mm – pentru contururile de bază la care se referă: hotarele, căile ferate,

şoselele, străzile, drumurile ameliorate, liniile litoralului şi alte contururi clare;

1.5 mm – pentru alte contururi.

Divergenţele la înălţime nu trebuie să depăşească valoarea dublă a erorilor medii

admise ale ridicării reliefului relativ la cele mai apropiate puncte ale bazei geodezice.

Pentru ridicările teritoriilor construite şi pentru ridicările la scările 1:1000, 1:500

toate toleranţele se micşorează de 1.5 ori.

402. Divergenţele de poziţie a contururilor şi curbelor de nivel se elimină:

146

a) pe partea neconstruită – prin deplasarea la jumătatea de valoare a divergenţei

pe fiecare contur;

b) pe partea contruită – pentru contururile neclare la fel ca şi în p. a), pentru

contururile clare (clădiri, căi ferate şi de tramvai, poduri, linii de telecomunicaţii, linii

electrice de transport) divergenţele se elimină prin deplasare, ţinînd cont de

corectitudinea orientării conturului terenului şi de păstrarea dimensiunilor măsurate

direct ale acestuia.

403. În ridicarea stereotopografică se realizează racordarea rezultatelor interpretării

prin colaţionarea tuturor contururilor în făşia cu lăţimea de 2-4 cm.

404. Racordarea la planurile existente la aceeaşi scară sau la una mai mare, create

în acelaşi sistem de coordonate şi înălţimi, se execută în următoarea ordine:

dacă divergenţele nu depăşesc limitele, indicate în pctul 4.7.4 la scara noului

plan, corectările se introduc în originalul nou;

dacă divergenţele depăşesc erorile, se realizează un control instrumental pe

cadrul planului adiacent şi se aprobă calitatea noii lucrări, precum şi, pe măsura

posibilităţii, se stabileşte cauza neracordării.

În caz de divergenţe inadmisibile, problema privind modul de recepţie a ridicării

noi se soluţionează de conducătorii subdiviziunilor după rezultatele controlului şi

materiale ridicării.

Dacă ridicarea nouă este considerată calitativă, pe cîmpul planşetei de ridicare şi

în formular se face înscrierea respectivă, iar materialele controlului se păstrează în

mapa planului.

Pentru corectitudinea racordării pe toate laturile cadrului planului topografic este

responsabil executantul.

Cadrele planurilor topografice în baza căror s-a executat racordarea sînt semnate

de topograful, care a executat-o, şi de conducătorul nemijlocit al lucrărilor cu

indicarea datelor de executare.

405. La ridicarea topografică a oraşelor trebuie să se ţină cont, că:

foile planului oraşului în limitele zonelor construite, direcţiile autostrăzilor nu

se semnează;

pe foile planului oraşului, în limitele razei orăşeneşti unde există mari sectoare

neconstruite, iar unele părţi ale oraşului sînt separate şi se unesc prin autostrăzi,

direcţiile autostrăzilor se semnează atît spre partea de la hotarul ridicării cu indicarea

distanţelor pînă la cel mai apropiat nod de drumuri cît şi spre partea oraşului

cartografiat, însă fără indicarea distanţelor.

Redactarea planurilor topografice

406. Scopul lucrărilor de redactare, efectuate la toate etapele ridicării topografice

constituie asigurarea autenticităţii şi completitudinii conţinutului planurilor

topografice, corectitudinea geografică şi caracterul demonstrativ al reprezentării

terenului precum şi unitatea în reflectarea elementelor omogene ale terenului pe toate

foile planului teritoriului de ridicare.

Lucrările de redactare includ:

147

studiul în prealabil al teritoriului ridicării în baza materialelor existente şi pe

teren, evidenţierea particularităţilor caracteristice ale terenului, care urmează a fi

reprezentate în mod obligatoriu pe planurile elaborate;

asigurarea colectării oportune şi analizei materialelor de destinaţie cartografică,

precum şi stabilirea metodicii de utilizare a acestora pentru reducerea volumului de

lucrări pe teren şi facilitarea procesului de interpretare;

elaborarea dispoziţiilor în formă de notă sau schemă de redactare privind

executarea interpretării şi ridicării reliefului (inclusiv elaborarea modelelor);

instruirea executanţilor pe probleme de conţinut al planurilor topografice,

utilizare a semnelor convenţionale, interpretare (descifrare) şi reprezentare a

reliefului;

organizarea transcrierii denumirilor geografice amplasate pe planurile

topografice;

examinarea redacţională a materialelor de interpretare finisate şi a originalelor

planurilor topografice, care în funcţie de complexitatea teritoriului ridicat, poate fi

executată în întregime sau selectiv.

407. Redactarea trebuie efectuată la toate etapele de elaborare a planurilor după

corectură şi recepţia materialelor de către conducătorii lucrărilor (şefii echipelor de

teren, brigadierii lucrărilor de birou etc.).

În procesul examinării redacţionale se verifică corectitudinea reprezentării pe

planuri a elementelor terenului, utilizarea materialelor de interpretare pe teren şi a

materialelor departamentale, corectitudinea de stabilire a caracteristicilor obiectelor

de pe teren, completitudinea şi corectidudinea denumirilor geografice, coordonarea

reprezentărilor elementelor identice ale terenului, inscripţiilor cotelor altitudinilor,

nivelelor de apă, semnelor convenţionale, corectitudinea executării racordării cu foile

adiacente.

408. Schemele de redactare sînt destinate pentru coordonarea conţinutului unor foi

separate ale planurilor între ele în limitele întregului sector de ridicare. Ele se

îndeplinesc în procesul de intrepretare, se completează pe parcursul ridicării

stereoscopice şi se utilizează la pregătirea planurilor pentru editare.

409. Schemele de redactare se întocmesc pe copii albastre de pe imprimatele de

tiraj ale hărţilor (planurilor), ale căror scară e de 2-2,5 ori mai mică decît scara

ridicării topografice.

Pe schemele de redactare se indică:

obiectele de hidrografie cu reprezentarea denumirilor, cu indicarea navigaţiei,

direcţiile şi vitezele de curgere, altitudinile nivelelor de apă;

denumirile localităţilor, existenţa consiliilor judeţene şi comunale, denumirile

de staţii de cale ferată, debarcadere, locuri de ancoraj şi denumirile de străzi

principale;

căile ferate, autostrăzile, şoselele şi drumurile ameliorate cu prezentarea

caracteristicilor acestora, prevăzute de semne convenţionale, direcţiile drumurilor;

hotarele administrative şi judeţene, hotarele terenurilor care aparţin oraşelor;

liniile de transport de energie electrică de înaltă tensiune pe stîlpi cu indicarea

înălţimii acestora;

denumirile obiectelor geografice (munţi, creşte, trupuri de pădure etc.).

148

4.8 ELABORAREA ŞI PREGĂTIREA PLANURILOR TOPOGRAFICE PENTRU EDITARE

410. Planurile topografice la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500, de regulă, se

pregătesc pentru editare şi se editează în cadrele foilor de nomenclator, stabilite de

prezenta Instrucţiune sau în formă de planuri centralizatoare (de racordare).

411. Planurile centralizatoare se elaborează în scopul soluţionării problemelor

legate de construcţia şi exploatarea gospodăriei orăşineşti, planării, amenajării

teritoriului etc.

412. Planurile centralizatoare la scara 1:2000 se elaborează în baza materialelor de

ridicare la scările 1:500 – 1:2000, planurile centralizatoare la scara 1:5000 se

elaborează în baza materialelor la scările 1:2000 – 1:5000. Planurile centralizatoare

pot fi editate pe una sau cîteva foi de format mare şi trebuie să satisfacă prevederile

prezentei Instrucţiuni. Notă: Planurile centralizatoare la scara 1:10000 se elaborează în baza materialelor

ridicărilor la scările 1:2000 – 1:10000.

413. La elaborarea planurilor în baza materialelor ridicărilor la scară mai mare se

efectuează generalizarea părţii de contur şi a reliefului ţinînd cont de înălţimea

secţiunii, acceptată pentru scara dată.

Generalizarea părţii de contur şi a reliefului se execută în conformitate cu

indicaţiile redacţionale, ale căror prevederi principale trebuie să fie menţionate în

proiectul tehnic al lucrărilor.

La generalizare trebuie să se ţină cont de faptul că:

edificiile, care prin dimensiunile sale nu sînt exprimate la scara planului

(fîntîni, piloni etc.), se notează pe plan prin semne convenţionale astfel ca centrele

acestor construcţii să coincidă cu centrele semnelor convenţionale. Liniile cartierelor

la generalizare, trebuie să corespundă configuraţiei generale ale lor în natură;

la elaborarea elementelor liniare (căi ferate, autostrăzi, fîşii forestiere, poduri

etc.) este necesar cu axa acestora să corepundă cu axa semnului convenţional;

în caz de amplasare densă a construcţiilor se admite ca unele construcţii

separate neexprimate la scara planului în elaborare să nu fie reprezentate;

la generalizarea reliefului trebuie să se tindă ca desenul generalizat ale

orizontalelor să nu deregleze concordanţa dintre curbele de nivel existente pe

materialul iniţial. Pentru o mai bună reprezentare a formelor de relief se admite

deplasarea curbelor de nivel faţă de poziţia lor pe materialul cartografic de bază la

valoarea care nu depăşeşte 1/5 din valoarea luată pentru baza planului elaborat.

Lista detaliată a elementelor, care urmează a fi generalizate, este dată în

indicaţiile redacţionale.

414. Elaborarea planurilor topografice prin metoda întocmirii hărţilor în funcţie de

materialele utilizate şi de caracterul complex al terenului (numărul de contururi,

obiecte geografice, elemente de relief şi aspectul modului de construcţie al localităţii)

poate fi efectuată prin următoarele moduri:

conform copiilor albastre ale materialului iniţial;

elaborarea pe un suport pur cu utilizarea aparatelor de proiectare;

conform copiilor cafenii sau negre ale materialului iniţial.

149

415. Originalele, de regulă, se elaborează în patru culori în conformitate cu

semnele (semnalele) convenţionale în vigoare. Pentru planurile cu o sarcină grafică

nu prea mare şi care nu sînt destinate editării, se admite elaborarea originalelor într-o

singură culoare.

416. Planurile topografice pot fi prezentate în formă de originale de editare sau în

formă de originale de întocmire (de ridicare). Cazurile de obţinere a originalelor de

întocmire sau de editare şi a copiilor de pe acestea sînt stipulate în proiectul tehnic al

lucrărilor.

417. Originalele de întocmire trebuie să ofere posibilitatea de a executa de pe ele

fotocopii clare. Originalele de editare se execută în cazurile de necesitate a obţinerii

imprimatelor de tipar (litografice).

418. Marginile originalului de întocmire trebuie să conţină toată informaţia din

planurile care urmează a fi editate. Pentru prezentarea planurilor la scările 1:5000,

1:2000 şi 1:1000 este recomandabilă utilizarea pozitivelor standard ale cadrelor cu

marginile perfectate pentru imprimarea acestora pe copiile executate.

419. Originalele de editare, indiferent de modul lor de executare, trebuie să

satisfacă următoarele cerinţe:

să reproducă complet şi precis conţinutul originalelor de teren sau a

originalelor de întocmire;

semnele convenţionale şi caracterele inscripţiilor de pe originale conform

desenului şi dimensiunilor trebuie să corespundă semnelor convenţionale şi mostrelor

de caractere, prezentate în tabelele cu semne convenţionale;

toate elementele de reprezentare şi înscripţiile trebuie să fie clare, să aibă o

densitate uniformă şi suficientă, în locurile de convergenţă a diverselor semen

intervalele dintre acestea trebuie să fie o distanţă de minim 0,2 mm;

elementele de conţinut ale originalelor dezmembrate ale unei foi de hartă

trebuie coordonate între ele astfel, ca la editarea planului să fie asigurată

suprapunerea şi coordonarea elementelor care se imprimă cu vopsea de diferite

culori;

dimensiunile laturilor şi diagonalelor foilor originalelor de editare trebuie să fie

egale teoretic sau să se deosebească de acestea cu maxim 0.2 mm – pentru originalele

executate pe material plastic transparent şi cu maxim 0.5 mm – pentru originalele

executate pe hîrtie de desen.

420. Modurile principale de întocmire a originalelor de editare:

gravarea sau desenarea pe materiale plastice transparente puţin deformabile;

desenarea pe materiale plastice speciale cu tuş colorat cu extragerea ulterioară

a culorilor prin metoda de contact, fotomecanica sau electronică;

desenarea pe hîrtie, încleiată pe folie de aluminiu sau de alt material puţin

deformabil.

La pregătirea originalului de editare prin gravare, de regulă, se gravează sau se

execută originale separate ale elementelor de conţinut (conturul, relieful, hidrografia).

La desenarea pe material plastic cu tuş colorat special tehnologia prevede

executarea a două originale de editare: unul – suprapus, cu o sarcină de linii

multicolore pentru imprimarea cu vopsele colorate şi al doilea – cu sarcina rămasă

pentru imprimarea cu vopsea neagră.

150

La pregătirea originalului de editare prin desenarea pe hîrtie de desen (Watman)

încleiată pe suport puţin deformabil, de pe originalul de întocmire (de teren) se

execută copia azurie.

421. Este raţională pregătirea planurilor pentru editare prin metoda desenării

separate sau în caz de necesitate, în cpmplexitate cu gravarea, astfel, încît să fie

asigurată calitatea superioară a produselor obţinute.

422. Planurile la scara 1:2000 trebuie să fie editate, de regulă, monocolore, însă,

prin prevederi suplimentare, nu este exclusă editarea planurilor topografice liniare în

trei culori.

Planurile oraşelor şi altor localităţi la scara 1:5000 trebuie să fie editate: 2/3 din

tiraj – liniare în trei culori (neagră, azurie, cafenie) cu vopsirea suplimentară a

suprafeţelor de apă şi a trecerilor cu îmbrăcăminte dură; 1/3 – monocolor.

Planurilor topografice digitale şi electronice

423. Rezultatele ridicărilor topografice pot fi reprezentate în formă de plan

topografic digital sau electronic.

Planul topografic digital constituie modelul digital al terenului obţinut prin

luarea în considerare a legităţilor generalizării cartografice în proiecţiile, sistemul de

coordonate şi altitudini, acceptate pentru planuri, şi care este înregistrat pe suporturi

magnetice (optice).

Planul topografic digital, vizualizat cu utilizarea mijloacelor de programare şi

tehnice în sistemul acceptat de semne convenţionale, se numeşte plan topografic

electronic.

424. Planurile topografice digitale se obţin prin notarea coordonatelor spaţiale ale

obiectelor de pe teren şi a codurilor caracteristicilor acestora, în formă de cifre în

procesul ridicării topografice pe teren, precum şi prin fotogrammetrie în baza

aerofotogramelor (fotograme digitale ) şi după originalele grafice.

425. Utilizarea planurilor topografice digitale şi electronice oferă posibilitatea de a

automatiza:

elaborarea planurilor topografice la diferite scări, actualizarea şi tirajarea

(editarea) acestora;

soluţionarea problemelor aplicate cu utilizarea informaţiei suplimentare.

426. Planurile topografice digitale ale terenului trebuie să satisfacă următoarele

condiţii:

să fie elaborate cu trecerea informaţiei pe planşetele de nomenclatură, care să

acopere terenul în cadrul planurilor topografice la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000,

1:500;

să fie elaborate în sistemul european geodezic de referinţa MOLDREF-99, în

proiecţa Transversală Merkator pentru Moldova (TMM) şi în sistemul Baltic de

altitudini a.1977;

să asigure posibilitatea determinării computerizate a datelor privind amplasarea

obiectelor şi caracteristicile acestora conform semnelor convenţionale acceptate;

să includă valorile digitale cantitative şi calitative ale caracteristicelor şi

codurile obiectelor în Sistemul unic de clasificare şi codificare a informaţiei

cartografice;

151

să dispună de clasificarea obiectelor şi elementelor terenului, care corepunde

clasificării adoptate pentru planurile topografice la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000 şi

1;500;

să fie eroarea medie planimetrică şi altimetrică corespunzătoare cerinţelor

prezentei Instrucţiuni;

să se includă împreună cu datele masivului elementelor respective, conţinutul

planurilor topografice şi informaţia informativă de serviciu.

427. Tehnologia de elaborare a planurilor topografice numerice prevede

următoarele procese principale:

colectarea informaţiei digitale;

prelucrarea digitală;

acumularea şi conservarea;

reprezentarea grafică;

redactarea.

428. Culegerea informaţiei digitale se efectuează în procesul de ridicare terestră,

prelucrării fotogrammetrice a fotogramelor, transformării originalelor grafice în

formă digitală.

429. Prelucrarea digitală a informaţiei topografice cuprinde trei etape autonome de

activitate.

Prima etapa constă în prelucrarea primară şi unificarea diverselor informaţii

topografice acumulate. Aceasta prevede calculul coordonatelor plane sau spaţiale ale

punctelor de ridicare în sistemul dat, aranjarea informaţiei conform apartenenţei la

obiectele terenului.

Etapa a doua de prelucrare digitală constă în crearea modelului digital al

terenului (MDT). La bază modelării terenului stă organizarea rezultatelor ridicării

situaţiei şi reliefului în modul care oferă posibilitatea reprezentării punctelor regiunii

de modelare în mediul discret de informaţie topografică, adică de a obţine pentru

fiecare punct al regiunii date un set programat de date topografice.

Etapa de treia de prelucrare digitală a informaţiei topografice constă în

formarea în baza MDT a modelelor digitale a tuturor elementelor planului de

elaborat, adică în transformarea MDT în plan topografic digital şi electronic. La

această etapă informaţia din MDT se transformă în informaţie topografică în

conformitate cu condiţiile concrete pentru conţinut, scară, înălţimea secţiunii

reliefului, baza matematică, sistemul de semne convenţionale etc. Drept obiecte

concrete se constituie structurile separate ale modelului digital al terenului. Această

prelucrare constă din calibrarea, aproximarea reliefului şi interpolarea curbelor de

nivel, formarea modelelor de semne convenţionale, amplasarea acestor semne,

redactarea automată şi generalizarea, broşarea şi tăierea informaţiei, legăturile

conform cadrelor etc.

430. Acumularea şi conservarea MDT, planurilor topografice digitale şi electronice

au loc în banca de date cartografice digitale. Banca de date reprezintă un sistem de

memorizare ale fondului (bazei de date) de date şi complexe de program, care asigură

lucrul cu aceste date la MEC (sistemul de dirijare a bazei de date). În banca de date se

realizează standardizarea şi acumularea informaţiei necesare, uniformizarea datelor

obţinute în diverse perioade şi variate ca formă, avizarea, renovare, actualizarea şi

152

completarea acestora. Banca de date oferă posibilitatea de a recepţiona şi elibera

operativ informaţia necesară, asigură un înalt grad de automatizare a acumulării,

conservării şi furnizării datelor către utilizator.

431. Procesul de finalizare a elaborării planurilor topografice digitale constă în

reprezentarea acestora cu ajutorul MEC şi a sistemelor de extragere grafică, adică a

recepţiei originalului de editare pentru posibila tirajare ulterioară a acestuia.

432. La toate etapele de elaborare a planurilor topografice digitale se efectuează

redactarea. Redactarea - constituie un sistem de conducere a proceselor de elaborare a

planurilor topografice digitale, bazate pe condiţiile înaintate faţă de planuri şi de

tehnologiile de elaborare a acestora.

433. Redactarea prevede următoarele procese:

mai amplu destinaţiei şi condiţiilor prevăzute pentru acestea;lucrări de

pregătire-redactare;

redactare în procesul de colectare a informaţiei numerice, prelucrare digitală;

verificarea şi recepţia lucrărilor pe etape şi a produselor finite. Scopul

redactării planurilor topografice digitale constă în;

asigurarea unei calităţi înalte, încît planurile topografice digitale să corespundă

destinaţiei şi cerinţelor impuse;

economicitatea tehnologiei.

434. Planurile topografice digitale şi electronice sînt predate pentru conservare în

banca de date şi sînt furnizate utilizatorului în formate, fixate de documentele

normative stabilite de Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru.

Principalele documente sînt:

sistemul de clasificare a informaţiei cartografice;

formatele de schimb ale datelor topografice digitale;

condiţiile pentru complectitudine, precizie şi autenticitate a planurilor

topografice digitale.

4.9 ACTUALIZAREA PLANURILOR TOPOGRAFICE

435. Actualizarea (renovarea) planurilor topografice se execută pentru a le aduce

conţinutul în corespundere cu situaţia actuală a terenului. Planurile la scările 1:5000,

1:2000, 1:1000 şi 1:500 se menţin la nivelul situaţiei actuale a terenului prin

corectarea conţinutului acestora în baza materialelor de ridicare a modificărilor

curente, ridicărilor de execuţie a construcţiilor şi clădirilor noi construite, precum şi a

materialelor cercetărilor pe teren şi a materialelor aerofotoridicării.

Precizia şi completitudinea planurilor actualizate trebuie să satisfacă prevederile

Semnelor convenţionale şi prezentei Instrucţiuni.

436. În funcţie de caracterul şi intensitatea modificărilor pe teren, de destinaţia şi

scara planurilor actualizate, precum şi de organizarea evidenţei modificărilor, se

realizează actualizarea permanentă sau periodică a planurilor topografice.

Pe sectoarele, unde în urma activităţii economice relieful şi contururile terenului

s-au modificat considerabil şi corectarea originalului devine tehnic imposibil sau

economic neraţional, ridicarea topografică se execută din nou.

437. Actualizarea planurilor se execută prin:

153

corectarea în birou a conţinutului planului în baza materialelor ridicării

obiectelor noi construite, a materialelor studiilor pe teren şi a materialelor de

aerofotoridicare. Pe sectoarele, unde ridicările topografice la scară mai mare au fost

executate nu demult, actualizarea se execută în baza materialelor acestor ridicări;

corectarea pe teren prin seriile de metode ale ridicării topografice terestre.

438. Metoda principală de actualizare a planurilor la scările 1:5000, 1:2000 este

corectarea în birou a conţinutului acestora după aerofotograme cu studiul ulterior.

Actualizarea planurilor prin metodele de ridicare cu planşeta şi tahimetrică se

execută în cazurile, cînd executarea lucrărilor de aerofotoridicare nu este raţională.

439. Actualizarea planurilor topografice se execută în conformitate cu proiectul

tehnic al lucrărilor de teren şi în birou, întocmit în bază colectării şi sistematizării

materialelor de aerofotoridicare, geodezice şi topografice, a analizei cantităţii şi

caracterului modificărilor, care au avut loc pe teren.

440. Analiza preciziei planului actualizat se execută după:

materialele rapoartelor despre lucrările geodezice şi topografice, executate la

elaborarea planului (în baza formularelor planurilor, a datelor privind controlul

diverselor procese etc.);

compararea cu ridicările executate ulterior, trasarea pe planul actualizat,

punctelor geodezice, a reperelor de nivelment şi a punctelor de control, obţinute după

elaborarea planului.

Calitatea planului renovat se verifică şi la corespunderea acestuia cu prevederile

actuale privind conţinutul, semnele convenţionale şi sistemul de coordonate.

Dacă materialele ridicărilor executate ulterior lipsesc, iar datele nu asigură o

apreciere autentică a calităţii planului, precizia acestuia se verifică prin construirea

reţelelor fotogrammetrice.

Planul se consideră bun pentru renovare, dacă divergenţele medii în poziţia

planimetrică a punctelor reţelei fotogrammetrice şi a punctelor respective de pe plan

nu depăşesc 0,6 mm pentru teritoriul construit şi zonele de cîmpie şi 1,0 mm – pentru

zonele deluroase, muntoase şi de deşert, iar divergenţele de înălţimi ale punctelor

reţelei fotogrammetrice şi ale altitudinilor respective, reprezentate pe plan, nu trebuie

să depăşească ½ din secţiunea reliefului acceptată.

Corectitudinea reprezentării reliefului se verifică prin întocmirea formelor

acestuia, examinate stereoscopic, în baza aerofotogramelor, cu formele de relief,

reprezentate pe planul actualizat.

Verificarea preciziei planului în baza aerofotogramelor, de regulă, nu se

efectuează, dacă planul este elaborat în baza materialelor ridicărilor

stereotopografică, combinată sau terestră şi executat cu respectarea prevederilor

Instrucţiunii în vigoare.

Sectoarele planurilor, în limitele cărora divergenţele planimetrice şi altimetrice

depăşesc toleranţele indicate, urmează a fi supuse ridicării repetate.

441. Drept reţea planimetrică la renovarea planurilor servesc punctele reţelelor

geodezice, punctele reţelei de ridicare de bază, contururile clare şi obiectele de pe

teren, iar drept date altimetrice – punctele reţelelor geodezice, punctele reţelei de

ridicare de bază şi punctele caracteristice cu altitudinile reprezentate pe plan (dacă

acestea nu s-au modificat).

154

442. Pentru construirea reţelelor de îndesire fotogrammetrică se utilizează

materialele de reperare planimetrică a aerofotogramelor, care au servit drept bază

pentru elaborarea planului actualizat.

În cazurile, în care materialele de reperare planimetrică nu s-au păstrat, sau

cantitatea lor nu este suficientă pentru îndesirea fotogrammetrică, în calitate de bază

planimetrică suplimentară pot fi utilizate punctele de contur clare, care cu siguranţă

pot fi identificate pe aerofotogramele noi.

Eroarea medie de identificare a acestora nu trebuie să depăşească 0,15 mm, iar

eroarea limită – 0,3 mm.

443. Tehnologia de actualizare a planurilor se stabileşte în baza volumului de

modificări, caracterului terenului, materialelor şi aparatelor utilizate.

În dependenţă de relieful terenului, cantitatea şi caracterul modificărilor

terenului, se aplică următoarele metode de actualizare a planurilor topografice în baza

materialelor de aerofotoridicare:

actualizarea în baza fotoplanului nou;

corectarea copiei originalului planurilor pe material plastic transparent în baza

aerofotogramelor.

În zonele de cîmpie, cu modificări esenţiale pe teren, pentru actualizarea părţii

de contur a planului se foloseşte fotoplanul, elaborat în baza materialelor unei

aerofotoridicări noi. Pe fotoplan se desenează toate elementele planului de situaţie,

care urmează să fie reprezentate pe plan. Contururile şi obiectele terenului

interpretate fără fermitate, care necesită verificare şi precizare pe teren, sînt lăsate în

creion şi trasate după studiul pe teren.

Reprezentarea reliefului pe fotoplan se transferă pe cale fotomecanică sau cu

ajutorul protectorului, pantografului în cazurile, cînd unghiul de înclinaţie este de

pînă la 2.

Dacă originalele de editare sînt pregătite prin metoda gravării şi există pozitivele

conturului, reliefului şi hidrografiei se admite netransferarea reliefului pe fotoplan.

Corectarea copiei originalului planului pe materialul plastic transparent se

efectuează în baza unor aerofotograme separate, transformate şi reduse la scara

planului (pentru zonele de cîmpie şi deluroase cu un număr suficient de contururi) şi

în baza ortofotogramelor (pentru zonele cu depăşiri considerabile).

Orientarea aerofotogramelor (ortofotogramelor) transformate se execută în baza

contururilor generale nemodificate.

În cazul unui număr mic de contururi, pentru orientarea aerofotogramei trebuie

să fie utilizate punctele de îndesire fotogrammetrică.

După orientarea aerofogrammei se executa desenarea contururilor modificate şi

a celor apărute noi.

Corectarea copiei originalului planului pe material plastic transparent poate fi

executată de asemenea pe copia transparentă de semiton a fotoplanului prin

suprapunerea cadrelor acestora, reţelelor de coordonate şi a contururilor generale.

Actualizarea planurilor cu ajutorul aparatelor stereofotogrammetrice universale

se execută pentru zonele deluroase şi muntoase şi pentru terenurile cu construcţii

multietajate în cazul modificărilor esenţiale ale contururilor, precum şi în cazul

corectării sau reelaborării unor sectoare separate ale planului. Actualizarea se execută

155

pe copiile originalelor planurilor, executate pe suport dur cu precizia, stabilită pentru

planurile la scara respectivă. Pe suport se desenează modificările şi noile contururi.

Cînd modificările pe teren nu sînt esenţiale, corectarea se execută direct pe

originalul de întocmire sau pe cel de editare.

444. Lucrările de studiu al planurilor pe teren, corectate în birou, se execută în

scopul completării conţinutului acestora cu caracteristici cantitative şi calitative

necesare, cu denumiri proprii, precum şi cu obiecte ale terenului, care nu sînt

reprezentate pe fotograme.

În cazurile în care modificările pe teren au avut loc, în special, în raport cu

obiectele care nu pot fi depistate pe aerofotograme în birou, actualizarea planurilor

poate fi începută cu intepretarea pe teren.

445. Ridicarea finală a modificărilor în partea de contur poate fi executată prin

serii de ridicări cu planşeta şi tahimetrică, cu respectarea cerinţelor pentru această

scară. În cazurile unor modificări neesenţiale ale planului de situaţie, ridicarea

modificărilor curente se execută prin măsurările de la contururile clare, care şi-au

păstrat poziţia să pe teren.

446. Planurile topografice la scările 1:1000 şi 1:500 se actualizează prin

completarea permanentă a conţinutului acestora în baza materialelor ridicărilor de

execuţie.

Menţinerea permanentă a planurilor topografice la nivelul actual se efectuează în

baza implementării sistemului de evidenţă cartografică, prin care se menţine o

completare continuă şi completă de informaţie despre toate modificările ce au loc.

În cazul unui număr mic de modificări, acestea sînt trecute pe originalele

existente ale planurilor după finalizarea ridicării pe teren.

În cazul unui număr mare de modificări, cînd folosirea unui plan vechi în

calitate de bază topografică este neraţională, de pe acesta se face o copie pe suport

dur cu precizia stabilită pentru scara dată. După trecerea tuturor modificărilor, pe

copia planului se desenează conţinutul nou şi se păstrează cel vechi, după care

această copie devine original.

447. În urma executării lucrărilor de actualizare a planurilor se vor prezenta:

originalele planurilor actualizate;

formularele planurilor care reflectă lucrările de actualizare;

setul de aerofotgrame utilizate la corectarea planurirlor pe teren;

registrele de teren;

planul de calcă cotat (dacă a fost elaborat);

listele de calculare a coordonatelor şi altitudinilor;

actele de control şi primire a lucrărilor de teren.

5. ÎNTOCMIREA RAPOARTELOR TEHNICE

448. Elaborarea raportului tehnic constituie etapa de finalizare a lucrărilor

executate la obiect.

449. Rapoartele tehnice se întocmesc în conformitate cu prevederile Instrucţiunii în

vigoare privind întocmirea rapoartelor tehnice asupra lucrărilor geodezice,

astronomice, gravimetrice şi topografice şi ale Instrucţiunii în vigoare privind

supravegherea geodezică de stat.

156

450. Rapoartele tehnice trebuie să conţină informaţii despre fiecare gen de lucrări,

să caracterizeze detaliat metodele, calitatea lucrărilor executate şi particularităţile

tehnologice de executare ale acestora. Pentru întregul complex de lucrări asupra

obiectului trebuie să se întocmească, de regulă, un raport tehnic complet.

În cazul, în care proiectul tehnic prevede executarea lucrărilor la obiect pe

parcursul mai multor ani, se admite o întocmire separată a raportului tehnic pe

felurile de lucrări (geodezice, topografice etc.) sau o întocmire a raportului tehnic

separat pentru fiecare an. În cazul întocmirii separate, pe un obiect se întocmesc

maxim trei rapoarte. Cazurile de întocmire completă sau separată a raportului tehnic

sînt stipulate în proiectul tehnic.

451. În dependenţă de tip, rapoartele tehnice se broşează în 1-3 cărţi privind

lucrările geodezice, executate în oraşe şi localităţi nu prea mari, precum şi pe sectoare

cu teritoriu neconstruit cu un volum mic de lucrări; se admite broşarea acestora

împreună cu cataloagele de coordonate şi altitudini ale punctelor geodezice de

îndesire. Sistemul de coordonate pentru elaborarea cataloagelor se menţionează în

proiectul tehnic. Pentru catalogul de coordonate în sistemul MOLDREF99 se

întocmeşte o notă explicativă mai detaliată.

452. Rapoartele tehnice complete şi separate pe diverse feluri de lucrări sau pe ani

trebuie să conţină:

date generale (denumirea organizaţiei şi anul producerii fiecărui fel de lucrări;

lista instrucţiunilor şi a altor acte normative în baza cărora sau executat lucrările

respective; condiţiile fizico-geografice şi apartenenţa administrativă a zonei de

lucrări; conţinutul şi destinaţia lucrărilor; scara ridicării; secţiunea reliefului; metoda

de ridicare);

date privind lucrările de aerofotoridicare şi topografo-geodezice din anii

precedenţi (lista şi anul de producere a lucrărilor; denumirea organizaţiei – executant

de lucrări; precizia şi gradul de utilizare a lucrărilor; integritatea punctelor geodezice

conform rezultatelor studiului);

date privind lucrările de aerofotoridicare executate (denumirea organizaţiei

care a executat lucrările; scara de aerofotoridicare; formatul şi suprapunerea

aerofotogramelor, caracteristica AFA; indicaţiile aparatelor tehnologice);

caracteristica bazei geodezice (sistemul de coordonate şi altitudini acceptat;

densitatea punctelor, trasarea semnelor şi tipurile de centre; precizia şi metodele de

măsurări; aparatele geodezice; metodele de compensare);

date privind reţeaua de ridicare de bază planimetrică şi altimetrică (destinaţia şi

densitatea reţelelor; fixarea punctelor; metodologia şi tehnologia creării; precizia

măsurărilor);

date privind interpretarea aerofotogramelor, ridicarea contururilor şi reliefului

(metodele; scara; secţiunea reliefului; baza de executare a lucrărilor; utilizarea

materialelor din ridicările precedente; metodologia creării ridicărilor de bază, precizia

ridicărilor de bază; controlul şi rezultatele acestuia);

date privind lucrările în birou (elaborarea reţelelor fotogrammetrice-

planimetrice, executarea planului grafic, fotoplanului; întocmirea originalului

planului; caracteristica şi precizia aparatelor; evaluarea calităţii lucrărilor; pregătirea

planurilor pentru editare, lucrări de redactare, controlul şi recepţia lucrărilor).

157

453. La raportul tehnic privind lucrările geodezice trebuie să fie anexate separat

schemele reţelelor planimetrice şi altimetrice.

La raportul tehnic privind lucrările topografice trebuie să fie anexate schemele

lucrărilor de aerofotoridicare, lucrărilor topografice de teren cu evidenţierea

planurilor, ridicate prin diferite metode, deasemenea schema secţiunilor reliefului.

6. PROSPECŢIUNI INGINERO-GEODEZICE PENTRU CONSTRUCŢII

6.1 REGULAMENTE GENERALE

454. Prospecţiunile inginero-geodezice pentru construcţii se execută în modul

stabilit de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. şi în conformitate cu cerinţele

standardelor şi documentelor normative şi prezentei Instrucţiuni.

455. Prospecţiunile inginero-geodezice trebuie să asigure studiere complexă a

condiţiilor naturale ale raionului, terenului, sectorului, traseului construcţiei

proiectate, materialelor de construcţie locale şi sursele de alimentare cu apă,

deasemenea primirea materialelor şi datelor necesare şi suficiente pentru elaborarea

hotărîrilor economic raţionale şi tehnic fundamentate la proiectarea şi construirea

obiectelor, ţinînd cont de folosirea raţională şi ocrotirea naturii, elaborarea

pronosticului de schimbări a mediului înconjurător sub influenţa construcţiilor şi

expluatarea întreprinderilor, clădirilor şi edificiilor.

Prospecţiunile inginereşti este necesar de executat în conformitate cu ordinea

sabilită pentru proiectare, condiţiile naturale şi caracterul obiectelor proiectate

destinate elaborării:

documentaţia iniţială – fundamentarea tehnco-economică (FTE) şi calulele

tehnico-economice pentru construcţiile noi şi reconstrcţiile obiectelor în funcţiune;

proiecte (proiecte de lucru) ale întreprinderilor, clădirilor şi edificiilor;

documentaţia de lucru a a întreprinderilor, clădirilor şi edificiilor.

În componenţa prospecţiunilor inginero-geodezice intră:

culesul şi analiza materialelor şi datelor topografo-geodezice a anilor

precedenţi existente pentru acest raion (teren) de construcţie;

trasarea (dezvoltarea) reţelei geodezice de bază - reţelei geodezice de ordinele

III şi IV, reţelei geodezice de îndesire de ordinele 1 şi 2 şi reţelei de nivelment de

ordinele II, III, IV;

întocmirea reţelei de ridicare topografo-geodezică planimetrică şi altimetrică;

ridicările topografice (terestre şi aerofototopografice) la scările 1:5000 - 1:500,

inclusiv ridicarea edificiilor terestre şi subterane;

actualizarea planurilor inginero-topografice cu scara 1:5000 - 1:500;

trasarea edificiilor liniare;

transformare în natură şi racordarea elaborărilor inginero-geodezice, geofizice

şi altor puncte;

lucrările inginero-hidrografice;

lucrările geodezice pentru studierea proceselor geologice periculoase (alunecări

de teren, carste, modificarea malurilor etc.);

lucrările geodezice pentru argumentarea proiectelor de reconstrucţie şi

reorganizare tehnică a întreprinderilor existente, clădirilor (edificiilor), inclusiv

158

ridicările edificiilor subterane şi terestre, coordonarea, masurarea exterioară a

clădirilor (edificiilor), ridicările drumurilor auto şi căilor feroviare etc;

întocmirea şi multiplicarea planurilor.

456. Pentru elaborarea FTE se admite îndeplinirea prospecţiunilor inginereşti fără

executarea lucrărilor de teren în condiţii naturale simple.

457. Prospecţiunile inginereşti în construcţii trebuie executate de organizaţiile de

investigare şi proiectare-investigare, cărora în ordinea stabilită li s-a acordat acest

drept.

458. La prospecţiunile inginereşti nu se referă: lucrările geodezice în construcţie,

ridicările geodezice de execuţie, monitoringul la deformarea temeliilor clădirilor şi

edificiilor, lucrările geologice şi hidrogeologice şi cercetările în procesul construcţiei,

forajul sondelor de exspluatere a apei, repartizarea terenurilor de pămînt etc.

459. Componenţa şi volumul prospecţiunilor inginero-geologice trebuie să fie

condiţionate în programul de investigaţii.

460. Asigurarea metrologică a unităţii şi exactităţii măsurărilor trebuie să fie

executată în conformitate cu cerinţele standardelor de stat.

461. Întreprinderile, care execută prospecţiuni inginereşti, şi persoanele lor oficiale

poartă răspunderea stabilită de legislaţie pentru complectitudinea şi audenticitatea

materialelor investigaţiilor inginereşti. Divergenţile în problemele tehnice dintre

beneficiar şi organizaţia de investigare trebuie rezolvate de organizaţiile superioare

după subordonare.

462. Beneficiarul este obligat, după primirea materialelor de raport, să realizeze în

termenii stabiliţi primirea şi aprecierea complexităţii, calităţii raportului tehnic şi

coincidenţa lui cu sarcina tehnică şi programului coordonat al prospecţiunilor.

463. Devizul costului prealabil al lucrărilor de prospecţiuni pentru obiect se

întocmeşte în baza programului (prescripţiilor) prospecţiunilor inginero-geodezice, în

care se indică tipurile şi volumurile lucrărilor prevăzute.

Costul devizului executiv a lucrărilor de prospecţiuni se întocmeşte în baza

raportului tehnic (încheiere) privind rezultatele prospecţiunilor inginereşti, în care

trebuie să se menţioneze volumurile de lucrări executate de facto.

Prospecţiunile inginereşti trebuie executate în cazul obţinerii permisiunii

eliberate de către organele respective răspunzătoare pentru lucrul în construcţii şi

arhitectură, comitetelor executive ale deputaţilor.

Permisul privind executarea prospecţiunilor urmează a fi perfectat, de regulă, de

Beneficiar prin întocmirea contractului şi coordonarea devizului de cheltuieli şi

programului de lucrări sau la împuternicire de instituţie, ce execută ridicările (cu

acordul ei) cu plata suplimentară a cheltuielilor respective.

Pentru prospecţiunile inginero-geodezice, combinate cu executarea lucrărilor de

aerofotografiere, dezvoltarea reţelei geodezice de stat, executarea ridicărilor

topografe şi de renovare a planurilor topografice (ridicarea schimbărilor curente) pe

suprafaţă mai mare de 1 km2, precum şi rutele edificiilor liniare cu lungimea de peste

25 km, este necesar de primit permisul pentru executarea prospecţiunilor de la

Inspectoratul Geodezic de Stat al Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru.

159

6.2 SARCINA TEHNICĂ ŞI PROGRAMUL PROSPECŢIUNILOR INGINEREŞTI

464. Caietul de sarcini pentru executarea prospecţiunilor inginereşti se întocmeşte

de beneficiar cu cooptarea, în caz de necesitate) a organizaţiei de investigare.

465. Caietul de sarcini, de regulă, se eliberează de orgaţizaţia de proiectare,

proiectantul general la coordonarea cu organizaţiile antreprenoare.

Sarcina se eliberează de inginerul şef al proiectului cu participarea

subdiviziunilor cointeresate.

Caietul de sarcini trebuie să fie avizat de conducătorul organizaţiei, de care a

fost eliberat.

Nu se admite executarea prospecţiunilor inginereşti fără caietul de sarcini avizat

sau la necorespunderea lui.

466. Sarcina tehnică pentru prospecţiunile inginereşti trebuie să conţină date şi

informaţii, necesare şi suficiente pentru organizarea şi executarea prospecţiunilor,

elaborarea programului şi materialelor de raport:

fundamentare pentru executarea prospecţiunilor inginereşti;

denumirea obiectului;

organizaţia de proectare;

caracterul construcţiei;

scopurile şi felurile de prospecţiuni;

date referitoare la situarea şi hotarele terenului;

informaţia privind etapele de proiectare şi termenii de proiectare şi construcţie;

caracteristica clădirilor şi edificiilor proiectate;

caracteristicile influienţei aşteptate a obiectelor construite la mediul

înconjurător cu inducaţia limitelor acestor influienţe în spaţiu şi timp;

datele necesare pentru fundamentarea activităţilor pentru folosirea raţională a

naturii şi ocrotirea mediului ambiant;

enumerarea documentelor normative, în conformitate cu prevederile cărora este

necesar de executat prospecţiunile inginereşti;

datele privind prospecţiunile inginereşti din anii precedenţi, executate pe teren;

cerinţe privind precizia,siguranţa şi asigurărarea cu date şi caracteristici

necesare pentru prospecţiunile inginereşti în construcţii;

cerinţe referitor la componenţa, termenii, ordinea şi forma de prezentare a

droduselor de prospecţiuni inginereşti beneficiarului;

denumirea şi locul de amplasare a organizaţiei beneficiarului, familia şi

numărul telefonului reprezentantului lui răspunsabil.

La sarcina tehnică trebuie săfie anexate materialele text şi grafice, necesare

pentru organizarea şi executarea prospecţiunilor inginereşti (schemele de situaţie cu

conturările clădirilor şi edificiilor existente, actele de selecţie a terenurilor şi rutelor,

hotărîrea organelor adminiatrării publice despre repartizarea sectorului de pămînt

pentru construcţie ş.a.).

În sarcina tehnică nu se admite de stabilit componenţa şi volumul licrărilor de

investigaţie, metodologia şi tehnologia lorde executare.

160

467. Programul prospecţiunilor inginero-geodezice este documentul intern a

executantului prospecţiunilor inginereşti. În lipsa cerinţelor beneficiarului cu privire

la includerea programului prospecţiunilor inginero-geodezice în componenţa

contractului se admite schimbul programului cu prevederi pentru executarea acestor

prospecţiuni.

Programul prospecţiunilor inginereşti trebuie să fie întocmit de către organizaţia

pentru prospecţiuni (subdiviziunea) în baza sarcinii tehnice a beneficiarului, în

conformitate cu cerinţele actelor normative şi folosirii maximale a materialelor, ce

includ informaţia privind prospecţiunile inginereşti executate anterior şi alte date

referitor la resursele naturale ale zonei, terenului, sectorului, traseului de investigare,

precum şi ţinînd cont de rezultatele cercetăriilor pe teren ale zonei, unde ele s-au

executat.

Programul prospecţiunilor inginereşti trebuie să stabilească sarcinile de

investigare, componenţa, volumul, metodologia, tehnologia şi succesivitatea

executării lucrărilor, care asigură complectitatea şi autenticitatea materialelor de

raport, deasemenea de prezăzut organizarea raţională a lucrărilor şi finisarea

prospecţiunilor în termenii stabiliţi. Notă: 1. La necesitate la programul prospecţiunilor se anexează calculele materialelor şi

mijloacelor de muncă necesare.

2. La prospecţiunile executate în condiţii naturale simple pentru construcţiile anumitor

clădiri şi edificii se admite în locul programului de activitate de întocmit o scurtă prevedere pentru

executarea prospecţiunilor fără coordonarea ei cu beneficiarul.

Programul prospecţiunilor inginereşti trebuie să fie coordonat cu beneficiarul în

partea de corespundere a ei cu sarcina tehnică, componenţa, consecutivitatea şi

terminii de prezentare a materialelor raportului şi volumului general de finanţare.

Programul prospecţiunilor inginereşti trebuie să corespundă deplin sarcinii

tehnice a beneficiarului şi să conţină cerinţele lui, primite spre execuţie, inclusiv:

scopul şi sarcinele prospecţiunilor inginero-geodezice;

caracteristica gradului de studiere a condiţiilor naturale ale teritoriului după

materialele executate anterior. Datele despre existenţa materialelor prospecţiunilor

anilor precedenţi şi volumul lor de folosire;

argumentarea tipurilor şi ordinelor (categoriilor) reţeli geodezice de bază

proiectate şi schemele trasării lor cu calcularea preciziei pentru reţele complicate şi

extrem de exacte;

caracteristică scurtă a condiţiilor naturale şi tehnogene a raionului;

argumentarea la necesitate a măririi teritoriului pe care se execută

prospecţiunile;

activităţi pentru asigurarea securităţii muncii;

activităţi pentru ocrotirea mediului ambiant şi excluderea impurităţilor în

timpul executării lucrărilor;

date privind asigurarea metrologică a lurărilor;

cerinţe către organizarea şi executarea prospecţiunilor (componenţa, volumul,

tehnologia, succesivitatea, locul şi timpul executării diferitor tipuri de lucrări),

controlul calităţii lucrărilor;

date privind sistemul de coordonate şi altimetric;

161

indicaţii privind extinderea reţelei geodezice de ridicare şi executare a

ridicărilor topografice;

argumentarea scărilor admise pentru ridicările topografie şi echidistanţa

curbelor de nivel primite, în cazul necorespunderii lor cu cele indicate în sarcina

tehnică;

cerinţe referitor la edificiile terestre şi subterane, variantele de proiectare a

traseelor;

cerinţe referitor la pichetarea şi racordarea plani-altimetrică a gurajelor

inginero-geologice şe a altor puncte;

indicaţii referitor la executarea lucrărilor geodezice la cerinţele suplimentare a

beneficiarului;

desenele centrelor geodezice speciale, dacă se presupune bornarea lor;

hărţile topografice (planurile) cu indicaţiile variantelor de proiectare a traseelor

edificiilor liniare.

Programul prospecţiunilor inginereşti în construcţii trebuie să conţină copia

sarcinii tehnice, schema sdudierii topografo-geodezice a raionului (sectorului) de

activitate, schema reţelei geodezice de bază proiectate, cartograma amplasării

sectoarelor ridicării topografice şi alte documente, necesare pentru executarea

lucrărilor de prospecţiuni. Notă: Se admite suprapunerea schemelor şi cartogramelor anexate.

468. Prospecţiunile inginereşti se execută fără retragerea sectorului de pămînt de la

proprietari. Organizaţia care execută prospecţiunile inginereşti are dreptul să instaleze

punctele geodezice, să efectuieze străpungerea explorărilor miniere, să ee probe de

aer, apă, rocă, să execute lucrările de pregătire şi de însoţire, (curăţirea şi planarea

terenurilor, trasarea potecilor, contruirea drumurilor temporare, trecătorilor,

apedictelor etc.), necesare pentru prospecţiuni. Tăierea pădurii, necesare pentru

executarea prospecţiunilor inginereşti, se admite numai cu existenţa biletului de

permisie a tăierii pădirii, eliberate beneficiarului în modul stabilit înainte de începutul

prospecţiunilor.

Dacă în procesul de lucrul se depistează condiţii nefavorabile naturale, studiul

cărora nu a fost prevăzută de programul prespecţiunilor, este necesar de anunţat

beneficiarul despre necesitatea întroducerii schimbărilor în programul prespecţiunilor

şi în documentele devizului de cheltuieli.

469. Organizaţia împuternicită pentru îndeplinirea prospecţiunilor (subdiviziunea)

ntrebuie să realizeze controlul asupra executării lucrărilor în conformitate cu

documentele normative în vigoare şi standardele de stat în vigoare.

470. Bază geodezică pentru efectuarea prospecţiunilor inginero-geodezice pe teren

servesc punctele reţelei geodegice naţionale, deasenea şi punctele reţelei de îndesire.

Bază geodezică pentru efectuarea prospecţiunilor inginero-geodezice pe traseele

edificiilor liniare servesc punctele reţelei geodezice de ridicare.

Sistemul de coordonate şi altitudini stabileşte în programul de lucrări, după

coordonarea cu organul care a eliberat licenţa pentru efectuarea prospecţiunilor.

Densitatea necesară a reţelelor geodezice de stat pentru dezvoltarea ridicării de

bază a ridicărilor topografice se indică în punctul 46 a prezentei Instrucţiuni.

162

Reperii şi mărcile reţelei de nivelment trebuie amplasate în aşa fel, ca la trasarea

lor pe fiecare foaie a planului la scara 1:5000 să fie nu mai puţin de un semn de

nivelment.

La prospecţiunile inginero-geologice pe terenurile reţelei geodezice trebuie de

construit în dependenţă de suprafaţa sectorului:

suprafaţa sectorului de prospecţiuni pînă la 1 km2 – drumuirea ridicării bazice;

suprafaţa sectorului de prospecţiuni de la 1 km2 pînă la 5 km

2 – triangulaţia şi

poligonometria categoria 2, nivelmentul de ordinul IV;


2 – triangulaţia şi

poligonometria categoriile 1 şi 2, nivelmentul de ordinul IV;


2 – îndesirea

GPS, triangulaţia şi poligonometria categoriile 1 şi 2, nivelmentul de ordinul IV;


2 – îndesirea

GPS, triangulaţia şi poligonometria de categoriile 1 şi 2, nivelmentul de ordinele III şi

IV;

suprafaţa sectorului deprospecţiuni peste 200 km2 – reţiaua geodezică de stat

de ordinul 2 (RGS-2), îndesirea GPS, triangulaţia şi poligonometria de categoriile 1 şi

2, nivelmentul de ordinele II-IV;


2 – RGS-1,

RGS-2), îndesirea GPS, triangulaţia şi poligonometria de categoriile 1 şi 2,

nivelmentul de ordinele I - IV. Notă.1.Pe teritoriile întreprinderilor industriale existente şi celor reconstruite se admite

ridicarea ordinului (categoriei) reţelelor de bază geodezice .

2.Se admite întocmirea reţelei de destinaţie specială. Necesitatea întocmirii acestor reţele se

argumentează în fiecare caz aparte în programul de execuţie.

3.Reţiaua geodezică de ridicare – drumuirea cu teodolitul sau triangulaţia (în locul

drumuirilor cu teodolitul), drumuirea nivelmentului tehnic şi trigonometric.

4.RGS-1, RGS-2 – reţiaua geodezică de stat de ordinele 1 şi 2.

471. Întocmirea bazei geodezice pentru prospecţiunile inginero-geodezice se

execută în conformitate cu cerinţele despărţiturii 3 a prezentei Instrucţiuni.

Erorile medii ale punctelor reţelei de ridicare planimetrică relativ la punctele

reţelei geodezice de bază nu pot depăşi la scara planului pe teren deschis şi pe teritorii

construite 0,1 mm, iar pe terenuri, înconjurate de vegetaţie (arbori şi arbuşti) – 0,15

mm.

Erorile medii ale punctelor reţelei de ridicare altimetrică relativ la punctele de

reper apropiate (mărci) a nivelmentului de ordinele I,II,III şi IV nu trebuie să

depăşească pe teren drept 1/10, iar pe terenuri deluroase şi podgorie – 1/6 din

echidistanţa (înălţimea) curbelor de nivel, primită pentru planurile topografice.

472. Întărirea punctelor geodezice pe teren şi bornarea exterioară este necesar de

executat în conformitate cu prevederile punctului 3.1 a prezentei Instrucţiuni.

473. Punctele geodezice trebuie instalate în aşa locuri, care le va asigura ocrotirea

pe timp îndelungat, amplasamentul pe plan şi altimetric neschimbat, condiţii

favorabile şi securitatea măsurărilor ţinînd cont de ocrotirea mediului ambiant

(păstrarea păşunilor de valoare şi plantaţiilor). La investigaţii pe traseele edificiilor

liniare pe teritorii neconstruite punctul iniţial şi cel final al rutei, dacă ele nu sînt

fixate pe teren, vîrfului unghiului de rotire, deasemenea punctele linilor de vizare a

163

sectoarelor dreptunghiulare în limitele vizibilităţii reciproce, dar nu mai rar decît

peste 1 km, trebuie fixate cu semne temporare (stîlpi din lemn sau beton armat,

corniere de metal etc.).

474. Semnele de nivelment trebuie instalate pe rutele drumurilor auto şi căilor

ferate, canalelor de magistrală, nu mai rar decît peste 2 km, iar pe traseele

conductelor – nu mai rar decît peste 5 km (inclusiv la trecerea peste artere mari de

apă şi la punctele organizate de măsurare a apei).

475. Punctele geodezice, întărite cu semne stabile, trebuie transmise sub observare

pentru ocrotire. Semnele şi reperii, instalate în timpul prospecţiunilor edificiilor

liniare, trebuie transmise conform actului beneficiarului sau organizaţiilor indicate de

el.

476. După rezultatele prospecţiunilor inginero-geodezice este necesar de întocmit

un raport tehnic (memoriu explicativ) 5.

6.3 COMPONENŢA ŞI VOLUMUL PROSPECŢIUNILOR INGINERO-GEODEZICE PENTRU DOCUMENTELE DE PROIECTARE ŞI DOCUMENTAŢIEI PREVENTIVE DE PROIECT

477. Pentru elaborarea documentaţiei preventive de proiect este necesar de efectuat

culesul şi analiza hărţilor topografice, planurilor şi fotoplanurilor, planurilor de

organizare a teritoriului şi organizare silvică existentă, materialelor din anii

precedenţi, precum şi culesul datelor despre existenţa materialelor pentru reţelele de

bază geodezice şi ridicărilor topografice la scară mare pentru variantele examinate de

amplasare a şantierului de construcţie (direcţia traseului). Notă. La existenţa materialelor şi datelor din anii precedenţi, suficiente după completare şi

calitate, soluţionarea problemelor de proiectare se execută pe baza lor, şi pe viitor lucrările de

teren pentru elaborarea documentaţiei premergătoare proiectării nu se execută.

478. Scările planurilor inginero-topografice pentru elaborarea RTE pe terenul

construcţiei noi trebuie de primit 1:10000, 1:5000, iar pentru reconstrucţia

întreprinderii – 1:5000, 1:2000. Scările planurilor inginero-topografice pentru

elaborarea proiectelor de planare a punctelor locative se stabilesc în conformitate cu

prevederile normativelor de construcţie departamentale.

479. Pe terenurile construcţiilor proiectate se execută următoarele lucrări de teren:

verificarea păstrării punctelor reţelei geodezice bazice (în caz de necesitate se

execută întocmirea reţelei geodezice bazice);

verificarea corespunderii planurilor topografice pe teritoriul terenurilor

condiţiilor actuale şi reliefului şi actualizarea lor la necesitate;

ridicări topografice în caz de lipsă a hărţilor şi planurilor topografice la scările

necesare pentru elaborarea BTE (FTE);

măsurarea adîncimii rîurilor şi bazinelor de apă; nivelmentul apeductelor

pentru întocmirea profilului longitudinal pe sectorul cercetat al rîului şi profilele

transversale după linia de vizare a măsurării;

trecerea în natură şi reperarea gurajelor inginero-geologice, punctelor

geografice etc.;

lucrările geodezice pentru executarea observaţiilor de regim pentru studierea

proceselor geologice periculoase, modificarea malurilor, procesele de versant etc.;

164

la investigaţiile pentru elaborarea BTE a obiectelor unice la necesitate se

execută măsurări geodezice speciale cu scopul determinării mişcărilor contemporane

ale scoarţei terestre.

480. Pentru selectarea direcţiei traseului edificiilor liniare este necesar de folosit

hărţile topografice şi materialele aerofotoridicării existente.

Variantele de trasare în birou a edificiilor liniare se execută după hărţile la

scările 1:100000 - 1:10000 şi aerofotogramelor; în cazuri cînd sectoarele sînt dificile

se folosesc planurile topografice la scările 1.5000, 1:2000

În condiţii de teren după variantele edificiilor liniare se execută identificarea şi

la necesitate exeminarea vizuală (aerovizuală) cu scopul de deteminare a

complectităţii conţinutului şi autencitătăţii materialeleor topografice existente.

În dependenţă de aspectul edificiului liniar pentru sectoarele dificile, în lipsa

materialelor necesare, se execută:

aerofotoridicarea pe traseu pentru elaborarea planurilor la scară mare;

ridicarea topografică terestră în cazurile, cînd aerofotoridicarea este neraţional

de executat din punct de vedere economic sau nu este posibil;

amplasamentul drumuirii tehimetrice cu culesul piketelor în locurile

caracteristice ale reliefului şi situaţiei;

ridicarea GPS în regimul „cinematica”.

Prospecţiuni pentru proiect (proiectul de execuţie)

481. Prospecţiunile inginero-geodezice trebuie să asigure primirea materialelor şi

datelor topografo-geodezice, necesare pentru elaborarea planului general al obiectului

(determinarea poziţiei optimale a praseului), deasemenea complatarea hotărîrilor de

proiect, primite de BTE (FTE) sau la elaborarea altor documente de proiect

prealabile.

482. La investigaţiile inginero-geodezice executate pentru elaborarea proiectelor

pe şantierele de construcţie, de regulă, trebuie să fie executate următoarele:

culesul şi analiza materialelor topografo-geodezice, inclusiv ale materialelor şi

datelor din anii precedenţi;

întocmirea (dezvoltarea) reţelelor geodezice de bază;

ridicările topografice (actualizarea planurilor);

lucrări inginero-hidrografice;

asigurarea geodezică şi altor tipuri de lucrări, inclusiv studierea proceselor

geologice periculoase;

întocmirea şi multiplicarea planurilor.

483. Componenţa şi volumul prospecţiunilor inginero-geodezice se determină de

programul prospecţiunilor.

484. După rezultatele culesului, analizei şi sistematizării materialelor

prospecţiunilor din anii precedenţi trebuie să fie primite date despre sistemul de

coordonate şi altitudini, tipurile centrelor şi semnelor exterioare ale reţelelor

geodezice de bază, timpului şi metodele executării ridicărilor topografice, scările lor,

înăiţimea echidistanţei secţiunii reliefului. Hotarele şi suprafeţele terenurilor, despuse

ridicării (renovarii planurilor), trebuie indicate în sarcina tehnică ţinînd cont de

necesitatea altor tipuri de investigaţii. Hotarele ridicării topografice la trecerile peste

165

obstacolele de apă, componenţa şi volumul prospecţiunilor inginero-geodezice pe

terenuri acvatice se primesc ţinînd cont de cirinţele programului investigaţiilor

hidrometeorologice.

485. Ridicarea topografică pentru elaborarea proiectului construirii trebuie să se

execute, de regulă, la scările 1:5000-1:2000 cu echidistanţa curbelor de nivel indicate

în punctul 1.1.9 în funcţie de caracterul reliefului.

486. Pentru elaborarea proiectului de reconstrucţie (extindere) a întreprinderilor

industriale şi agroindustriale, staţiilor şi nodurilor de cale ferată şi pentru elaborarea

proiectelor de construire a localităţilor se execută ridicarea topografică la scările

1:1000 – 1:500 cu echidistanţa curbelor de nivel peste 1-0,5m.

487. Prospecţiunile inginero-geodezice ale traseelor liniare trebuie executate în

conformitate cu prevederile avizate în direcţiile BTE (FTE).

În componenţa prospecţiunilor intră:

culesul şi analiza materialelor topografo-geodezice, aerofotoridicărilor

existente, precum şi datele prospecţiunilor din anii precedenţi după direcţia traseelor;

trasarea variantelor traselor în birou şi cercetările de teren (identificarea)

variantelor intenţionate;

ridicarea topografică de-a lungul variantelor traseelor intenţionate ale traseelor

drumurilor auto şi de cale ferate, canalelor magistrale, conductelor, deasemenea

locurilor de proiectare individuală (trecătoarele peste obstacolele naturale,

intersectarea comunicaţiilor, terenurilor ş.a.);

trasarea în teren cu aplicarea drumuirii cu teodolitul şi drumuirii tahimetrice, pe

toată lungimea trasei în lipsa planurilor topografice la scară mare;

asigurarea geodezică a altor tipuri de prospecţiuni.

488. În timpul executării cercetărilor de teren este necesar de precizat direcţia

intenţionată a trasei, executarea culesului şi precizării datelor referitoare la

intersecţiile comunicaţiilor; în cazul cînd conţinutul planurilor existente nu

corespunde cu starea actuală a situaţiei şi reliefului, se îndeplineşte actualizarea lor.

Renovarea planurilor trebuie executate, de regulă, pentru fîşia nu mai mică decît

lăţimea zonei de ocrotire a edificiului.

489. La prospecţiunile drumurilor auto şi celor de cale ferată, canalelor magistrale

şi conductelor după variantele intenţionate se permite executarea ridicării topografice

(renovarea planurilor) fîşiei de aşa lăţime, care asigură posibilitatea proiectării

variantelor trasei.

490. Lăţimea fîşiei suprafeţei de-a lungul traseului, care necesită ridicarea

topografică (renovarea), se indică de normativele în construcţii departamentale în

dependenţă de tipul edificiilor liniare..

491. Componenţa şi volumul prospecţiunilor pentru proiectul de execuţie, se

adoptă în raport cu componenţa şi volumului prospecţiunilor pentru documentele de

proiectare şi de execuţie.

6.4 PROSPECŢIUNILE PENTRU DOCUMENTELE DE EXECUŢIE

492. Prospecţiunile inginero-geodezice trebuie să asigure primirea materialelor şi

datelor topografo-geodezice necesare pentru terenurile clădirilor şi edificiilor

proiectate. Totodată pe şantierele de construcţii, de regulă, se execută:

166

dezvoltarea (îndesirea) reţelelor geodezice de bază şi de ridicare;

ridicările topografice (actualizarea planurilor);

lucrările inginero-hidrografice;

asigurarea geodezică a altor tipuri de prospecţiuni;

elaborarea şi multiplicarea planurilor.

493. Pentru reconstrucţia şi reutilarea tehnică a întreprinderilor în funcţiune, în

conformitate cu cerinţele sarcinii tehnice se execută suplimentar:

coordonarea unghiurilor clădirilor capitale (edificiilor), centrelor transferării

săgeţii, elementelor de bază de dezvoltării ale căilor şi vîrfurile unghiurilor cailor

ferate, căminelor (camerelor), suporturilor (stîlpi) de comunicaţii inginereşti şi altor

puncte;

cerecetarea detaliată a comunicaţiilor inginereşti, care necesită reconstruire sau

refacere, precum şi căminele (camerele), suporturile (stîlpii) în locurile de conectare a

comunicaţiilor proiectate;

ridicarea drumurilor auto şi feroviare existente;

măsurările exterioare a clădirilor (edificiilor) şi instalaţiilor;

asigurarea geodezică a supravegherilor inginero-geologice şi inginero-

hidrologice de regim.

494. Scara ridicărilor topografice se stalileşte în dependenţa de caracteristica

terenurilor ridicării şi tipurilor construcţiilor proiectate:

teritoriul cu construcţia capitală (reconstrucţia, extinderea) cu edificii subterane

şi terestre se execută la scara 1:500 cu echidistanţa secţiunii reliefului 1,0 şi 0,5 metri;

teritoriul neconstruit, puţin construit şi construit cu numărul redus de etaje, cu

edificii terestre şi subterane se execută la scarile 1:2000 şi 1:1000 cu echidistanţa

secţiunii reliefului 2,0, 1,0 şi 0,5 metri;

teritoriul microraioanelor noi sau reconstruite, cartierelor, complexelor de

urbanizare şi grupului clădirilor locative şi administrative se execută la scările

1:1000, 1:500 cu echidistanţa secţiunii reliefului 1,0 şi 0,5 metri;

traseul conductelor magistrale în condiţii necomplicate se execută la scara

1.1000;

traseul canalelor magistrale, drumurilor auto şi feroviare pe terenurile plate;

traseul în afara terenurilor de comunicaţie ale întreprinderilor industriale şi

agroindustriale şi comunicaţiilor urbane pe territoriile neconstruite, traseul cablului

electric şi cablului de conectare, traseul liniei de transport de energie electrică (LTE),

traseul conductelor magistrale pe terenurile complicate (luncile inundabile a rîurilor,

mlaştine ş.a.) se execută la scarile 1:5000 şi 1:2000 cu echidistanţa secţiunii reliefului

2,0; 1,0 şi 0,5 metri;

traseul drumurilor auto şi feroviare pe relieful accidentat şi în condiţii

muntoase, pe terenurile complicate a locului (alunecări de teren, rîpi, carst etc.) locul

amenajării edificiilor artificiale mici, traseul canalelor magistrale pe terenurile

complicate, drum de acces al LTE (lîniilor de transport a energiei electrice) şi

cablului electric spre staţiile şi substaţiile, intersecţia şi apropierea traseurilor cu

transport şi comunicaţii şi edificiile, rezervele de pămînturi, zăcămîntul materialelor

de construcţie se execută la scarile 1:2000 şi 1:1000 cu echidistanţa secţiunii

reliefului 2,0; 1,0 şi 0,5 metri;

167

traseul edificiilor liniare pe teritoriul construit al oraşelor, localităţilor,

întreprinderilor industriale şi agroindustriale se execută la scarile 1:1000 şi 1:500 cu

echidistanţa secţiunii reliefului 1,0 şi 0,5 metri;

trecerea peste obstacole acvifere se execută la scarile 1:5000 - 1:500 cu

echidistanţa secţiunii reliefului 2,0; 1,0 şi 0,5 metri în dependenţă de lăţimea rîului.

Nota: 1.Ridicarea topografică pe teritoriul neconstruit cu scara 1:500 se admite

de executat numai la sectoarele construcţiilor proiectate în hotarele localităţii,

deasenea în condiţii inginero – geodezice şi geomorfologice complcate (categoria II

şi III de complicitate), avînd argumentări respective în programul de lucru (execuţie).

Echidistanţa secţiunii reliefului (înălţimea) se stabileşte cu luarea în consideraţie

a reliefului terenului şi scara de ridicare.

495. Pe traseele edificiilor liniare la necesitate se execută trasarea de teren.

496. În componenţa lucrărilor la trasarea de teren participă: drumuirea cu teodolitul

după axa traseului cu întărirea unghiurilor de cotitură şi punctelor de vizare,

instalarea reperelor, marcarea şi fixarea pichetelor, elementelor profilelor curbe şi

transversale, tehnice (ntrigonometrice) nivelmentul pe traseu şi profile transfersale.

497. Pe teritoriul construit urban şi al întreprinderilor industriale în loc de trasarea

de teren se admite executarea ridicării topografice la scară mare a zonei după traseul

ales cu schiţarea posterioară a traseului în condiţii de birou după materialele ridicării

în sistemul de coordonate şi altimetrice existente.

498. Scările şi echidistanţa curbelor de nivel la rididcarea topografică pe trasee şi

pe sectoarele de terecere, intersecţii, apropieri ş.a. se stabilesc în programul de lucru

(execuţie).

499. Lărgirea zonei de ridicare de-a lungul traseului edificiilor liniare trebuie să

conţină pînă la 100m pe teritoriul neconstruit, iar pentru teritoriul construit ridicarea

trebuie să fie limitată de lărgimea trecerii (străzii). Pentru drumurile feroviare

existente lărgimea zonei de ridicare se limitează, de regulă, de zona racord a drumului

feroviar.

500. Componenţa şi volumul lucrărilor de birou, executate în condiţii de teren,

trebuie să asigure controlul calităţii şi amplitudinii lucrărilor de teren.

501. Crearea reţelelor geodezice de bază, reţelelor de îndesire şi bazei de ridicare şi

determinarea coordonatelor şi altimetrelor punctelor pentru executarea lucrărilor

inginero-geodezice se execută în conformitate cu cerinţele, metodele şi după

tehnologiile reflectate în partea a 3 a prezentei instrucţiuni.

502. Punctele geodezice existente pe parcursul prospecţiunilor trebuie incluse în

reţiaua geodezică întocmită. Centrele punctelor, instalate anterior şi incluse în reţiaua

nouă, nu se bornează din nou.

503. Planurile inginero-geodezice la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000 şi 1:500 se

întocmesc prin executarea ridicarii topografice sau întomirea după materialele

ridicării în conformitate cu cerinţele şi după regulile prevăzute în partea 4 a prezentei

Instrucţiuni.

168

6.5 DEPLASAREA ÎN NATURĂ ŞI REPERAREA PUNCTELOR INGINERO-GEOLOGICE

504. Trecerea în natură şi reperarea excavaţiilor (punctelor) trebuie executată cu

eroare medie ce nu depăşeşte 1mm instrumental şi 5mm – vizual la scara planului

folosit relativ la punctul apropiat al reţelei geodezice sau conturului locului. Trecerea

în natură a lucrărilor în mod vizibil se admite la prospecţiunile pentru lucrările de

rpoiectare. Punctele deplsate în natură se intăresc cu semne temporare. Tipul

semnului se stabileşte în programul lucrărilor.

505. Trecerea în natură şi reperarea lucrărilor (punctelor) trebuie să fie transmisă

reprezentantului subdiviziunii geologice.

506. Fixarea planimetrică a lucrărilor (punctelor) trebuie să se execute conform

cerinţelor:

determinarea coordonatelor şi altitudinilor prin metoda măsurărilor GPS;

în lipsa aparatelor GPS fixarea se execută prin trasarea drumuirii cu teodolitul,

tahimetrul, cu planşeta topografică între punctele iniţiale, executarea diferitor tipuri

de vizări, inclusiv şi vizări liniare de la obiectele locale;

507. Fixarea altimetrică se execută prin nivelmentul geometric sau trignometric de

la punctele geodezice de sprijin.

Cerinţele către exactitatea fixării punctelor relative

la punctele apropiate de bază şi reţelele de ridicare

trebuie să corespundă valorilor, prevăzute în tabel.

Denumirea lucrărilor (punctelor)

Eroarea medie de determinare

a locului de amplasare

În plan, mm (la

scara hîrţii sau

planului folosit)

Altimetric

(de înălţi-

me), m

Excavaţii inginero-geologice (sonde de foraj,

scotociri)

0,5 1,0

Descoperiri (denundări), curăţiri, fisuri mari, liniile

de formaţiuni tectonice accidentate

1,5 0,1

Puncte de supraveghere a cerecărilor seismice şi

magnitometrice

1,0 1,0

Puncte de supraveghere a cerecărilor seismice la

ridicare cu scopul microraionării seismice:

La scară mai mică ca 1:10000

La scara 1:10000 şi mai mare

1,0

1,0

0,5

0,25

Sondele geologice aparte de descoperire şi cerce-tare,

punctele de ieşire ale apelor subterane, fîntînile

1,5 0,5

Reţiaua de regim a sondelor hodrogeologice pentru

teritoriile construite

0,5 0,02 L

Reperii de pămînt ale apeductelor

Unde L- lungimea drumuirii de nivelment, km

508. În rezultatul executării lucrărilor pe deplasare în natură şi reperarea

lucrărilor(punctelor) trebuie se fie prezentate:

schema de amplasare a lucrărilor;

catalogul coocrdonatelor şi altitudinilor a lucrărilor;

schema drumuirii reperării geodezice;

fişele de teren,

abrisele (schiţele) reperărilor liniare;

materialele de calcul a coordonatelor şi altimetrele lucrărilor.

169

6.6 LUCRĂRILE INGINERO-GIDROGRAFICE

509. Lucrările inginero-gidrografice includ:

crearea reţelei plano-altimetrice;

ridicările topografice (inclusiv albiile) părţile malurilor;

măsurarea adîncimilor;

nivelmentul suprafeţei acvatice.

510. Ridicarea albiilor rîurilor şi bazinelor de apă se execută la scările 1:10000-

1:500. Alegerea scării ridicării depinde de etapa de proiectare şi de tipul edificiului..

511. Lăţimea zonei malului a ridicărilor albiilor trebuie să se execute pentru fiecare

mal (ţinîndu-se cont după marginea bordurii) la scara 1:2000 – 100 metri, la scara

1:5000 – 150 metri, la scara 1:10000 – 200 metri.

512. Măsurările adîncimilor se îmdeplinesc după linii (gals)care traversează

bazinul acvifer. Controlul se execută prin măsurări după galsul transversal.

513. Distanţa dintre galse şi punctele de măsurare în dependenţă de destinaţia

lucrărilor şi scară se primesc în corespundere cu datele, indicate în tabelul următor.

Măsurările

Scara

planului

Distanţa, m

Dintre galse (marşe) pentru

relieful

Dintre punctele măsurărilor

pentru relieful

complicat simplu complicat simplu

Speciale 1:500

1:1000

5

10

10

20

2

5

5

10

Detaliate 1:2000

1:5000

1:10000

20

50

100

40

100

200

10

20

30

20

30

40

Simplificat 1:2000

1:5000

1:10000

40

100

200

60

150

300

10

20

30

20

30

40

Identificare 1:10000

1:25000

-

-

500

800

-

-

50

100

514. Echidistanţa curbelor de nivel a reliefului fundului acvatic la reflectarea lui în

orizontale (izobare) trebuie de primit:

egală cu echidistanţa curbelor de nivel pentru ridicarea topografică a malului;

pentru măsurările speciale şi amănunţite – 0,5m la adîncimea de pînă la 10,0m;

pentru măsurările de identificare şi simplificate – 0,5m la adîncimea de pînă la

5,0m şi 1m- pentru adîncimile ce depăşesc 5,0m.

515. Eroarea medie de determinare a poziţiei planimetrice pemtru punctele de

măsurare nu trebuie să depăşească mărimile de 1,5mm şi 2,0mm la scara planului

pentru măsurările speciale, detaliate şi pentru cele simplificate corespunzător.

516. Măsurările adîncimilor se execută cu ecolotul, bobinei cu fir, manual sau

mecanizat.

Luarea măsurărilor adîncimilor trebuie să se execute cu exactitatea de peste

0,1m la adîncimile de pînă la 10,0m, de 0,2m la adîncimile de la 10,0 pînă la 20,0m şi

0,5m la adîncimile de peste 20,0m.

517. După nivelul de lucru al apei, de la care se măsoară adîncimea, se execută

nivelmentul de ordinul IV.

170

518. Planurile zonei malului se întocmesc în sistemul unic de coordonate şi

altitudini cu planurile uscatului alăturat..

519. În rezultatul lucrărilor de măsurare trebuie prezentate:

materialele pentru crearea ridicării de bază;

schema de situare a galselor şi fişele de divizare a liniei de vizare;

fişele de măsurare a adîncimilor;

materialele de determinare planimetrică a situării galselor de măsurare;

planurile de măsurare a adîncimilor cu imaginile reliefului fundului apelor în

curbe de nivel (izobate).

6.7 LUCRĂRILE GEODEZICE PENTRU STUDIEREA PROCESELOR GEOLOGICE PERICULOASE

520. Procesele geologice periculoase reprezintă alunecările de teren, fenomenele

de carst şi deformare a teritoriului la exploatare.

521. Supravegherea locurilor cu alunecări de teren la investigaţiile inginero-

geodezice se execută cu scopul determinării hotarelor focarelor de alunecare,

caracteristicilor cantitative ale mişcărilor, evaluarea şi prognosticul dezvoltării

alunecărilor, elaborării activităţilor contra alunecări.

522. Supravegherea alunecărilor se admite de executat prin metoda de măsurare a

distanţelor, liniei de vizare, direcţiilor polare, tuturor tipurilor de intersecţii,

poligonometriei, triangulaţie, nivelmentul geometric.

523. Metoda măsurărilor geodezice se determină de programul de activitate.

524. Semnele se instalează la suprafaţa de zi a pămîntului, la adîncime şi în pereţii

clădirilor şi edificiilor. Tipurile semnelor se determină în programul de activitate.

525. Punctele geodezice de bază se instalează în locuri stabile în afara zonei de

alunecare. Se admite instalarea semnelor de bază combinate, care servesc pentru

măsurările deplasărilor orizontale şi verticale. Numărul semnelor de bază pe

sectoarele de alunecare trebuie să fie nu mai mic de 3.

526. Erorile medii de determinare a situării semnelor de deformare relativ la cele

de bază nu poate depăşi 20mm pe plan şi 5mm după înălţime.

527. Stabilitatea situării semnelor de bază se verifică la fiecare ciclu de măsurarea

geodezică.

528. Prelucrarea datelor supravegherilor asupra alunecărilor se efectuiază în

sistemul de coordonate şi altitudini libere.

529. În rezultatul supravegherii geodezice a alunecărilor deplasările trebuie să

reprezinte următoarele materiale:

schema de amplasare a semnelor geodezice;

fişele măsurărilor de teren;

schiţele centrelor şi abrisele centrelor semnelor geodezice;

listele de calcul a coordonatelor şi altitudinile semnelor geodezice;

listele mărimilor de deformare;

planul inginero-topografic, graficele care reflectă mărimea şi direcţia

deformării;

notă explicativă.

171

Supravegherea carsturilor şi teritoriilor exploatate

530. Supravegherea carsturilor şi teritoriile exploatate se execută pentru

determinarea tasărilor locale sau generale ale grosimilor rocilor muntoase şi scoarţei

terestre, determinarea mărimilor de deformare a rocilor muntoase şi scoarţei terestre,

evaluarea şi pronosticul dezvoltării deformaţiilor şi elaborarea activităţilor de

antideformare.

531. Supravegherea carsturilor şi teritoriile exploatate se execută pe calea de

determinare periodică a înălţimilor mărcilor şi reperelor de tasare şi deformare prin

metodele nivelmentului geometric..

532. Mărcile şi reperii de tasare şi de deformare se instalează deasupra golurilor de

carst şi teritoriilor exploatate în clădiri şi edificii sau în locurile descoperirii tasării

scoarţei terestre.

533. Tipul semnelor, numărul lor, metodele şi precizia determinării altimetrice se

determină în programul de activitate

534. În rezultatul executării lucrărilor geodezice pentru supravegherea carsturilor şi

teritoriilor exploatate trebuie prezentat un raport care conţine următoarele:

schema de amplasare a punctelor de bază geodezice, a semnelor de tasare şi de

deformare,

fişele măsurărilor de teren;

desenele tipurilor de semne geodezice;

listele cu calcule ale coordonatelor şi altitudinilor,

listele de deplasare a semnelor cu caracteristica vitezei de deplasare;

evaluarea exactităţii lucrărilor executate;

notă explicativă.

Instrucţiunea pentru ridicarea topografică la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000 şi

1:500 şi prospecţiunilor inginero-geodezice în construcţii. Cerinţele referitor la

pregătirea asigurării ridicărilor, executarea ridicărilor topografice la scară mare, la

prelucrarea materialelor primite. Metodologia executării lucrărilor. Agenţia de Stat

Relaţii Funciare şi Cadastru a Republicii Moldova a.2003.

(Instrucţiuni, norme şi regulamente geodezice, cartografice şi cadastrale).

În instrucţiuni sînt descrise cerinţele normative contemporane referitoare la

executarea ridicărilor topografice la scară mare cu aplicarea tehnologiilor şi utilajului

avansat, inclusiv pregătirea asigurării ridicărilor, prelucrarea materialelor, întocmirea

planurilor topografice.

Instrucţiunea este elaborată de institutul “INGEOCAD” al Agenţiei de Stat

Relaţii Funciare şi Cadastru a Republicii Moldova

172

INSTRUCŢIUNE PRIVIND SUPRAVEGHEREA GEODEZICĂ DE STAT

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

1. NOŢIUNI GENERALE

1.1. Prezenta Instrucţiune este elaborată în conformitate cu prevederile

Regulamentului privind modul de efectuare a supravegherii geodezice de stat pe

teritoriul Republicii Moldova, aprobate prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 475 din 29 iulie 1993. Monitorul oficial 1993, nr. 7, art. 238.

1.2. Instrucţiunea constituie documente normative obligatorii pentru toate

persoanele juridice, care efectuează lucrări geodezice, astronomo-geodezice,

gravimetrice, topografice, fotogrammetrice, cartografice, miniere, prospecţiuni

geodezice inginereşti, precum şi lucrări pentru crearea bazei geodezice a cadastrului

(în continuare lucrări topografo-geodezice şi cartografice), indiferent de modul de

finanţare a acestor lucrări.

1.3. Odată cu intrarea în vigoare a prezentei instrucţiune, Instrucţiunile pentru

organizarea activităţii în domeniul lucrărilor geodezice de pe teritoriul Republicii

Moldova se anulează. Monitorul oficial 1995, nr. 55, art. 15.

1.4. Instrucţiunea privind supravegherea geodezică de stat în Republica Moldova

determină mecanismul de acţiune reciprocă privind supravegherea geodezică între

executanţii lucrărilor topografo-geodezice şi cartografice şi Inspectoratul de Stat

pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim al Agenţiei de Stat Relaţii


1.5. Prezenta Instrucţiune stabileşte pe teritoriul Republicii Moldova un mod unic

de:

îndeplinire de către persoanele juridice a formalităţilor privind dreptul de

executare a lucrărilor topogeodezice şi cartografice;

eliberare a autorizaţiilor de executare a lucrărilor topogeodezice şi cartografice

în limitele hotarelor obiectelor concrete;

control asupra calităţii, nivelului tehnic, asigurării metrologice a lucrărilor

topogeodezice şi cartografice, inclusiv a ridicării reţelelor comunicaţiilor inginereşti;

control asupra termenelor de executare şi costului lucrărilor topogeodezice şi

cartografice;

coordonare a programelor de executare a lucrărilor topogeodezice şi

cartografice;

efectuare a Recepţiei de Stat privind lucrările topogeodezice şi cartografice

finalizate;

înregistrare şi evidenţă a lucrărilor topografo-geodezice şi cartografice

executate, precum şi a lucrărilor de teledetecţie, aerofotoridicări, sistematizare şi

păstrare a materialelor;

evidenţă a punctelor şi semnelor Reţelei Geodezice de Stat şi de supraveghere

asupra asigurării conservării lor;

eliberare permisului pentru primirea şi folosirea datelor şi informaţiilor privind

cercetarea geodezică şi cartografică;

ţinere a hărţii informative de serviciu.

173

Notă: Modul de stabilire a gradului de confidenţialitate a materialelor şi informaţiei,

eliberare a materialelor topografice şi cartografice persoanelor fizice şi juridice, de primire a

informaţiei referitor la lucrările executate, la efectuarea controlului asupra corectitudinii,

evidenţei, păstrării, multiplicării şi folosirii materialelor topogeodezice şi cartografice, precum şi

modul de eliberare şi transmitere a materialelor dintr-o organizaţie în alta se reglementează prin

instrucţiuni speciale.

2. MODUL DE EXECUTARE A LUCRĂRILOR TOPOGEODEZICE ŞI CARTOGRAFICE

2.1. Lucrările de creare a reţelelor geodezice de stat şi reţelelor de îndesire, de

creare a reţelelor gravimetrice de stat, reţelelor de nivelment de stat, ridicările

topografice la scara 1: 2000 şi mai mici în scopul cartografierii teritoriului statului, de

asemenea întocmirea hărţilor topografice, geografice generale şi tematice se

efectuează de către organizaţiile de stat, ce dispun de autorizaţie (licenţă) pentru

executarea unor astfel de lucrări.

2.2. Lucrările topogeodezice, inginero-geologice şi alte tipuri de prospecţiuni

tehnice pentru construcţii industriale şi civile, de asemenea lucrări geodezice pentru

crearea cadastrul de stat (cu excepţia lucrărilor expuse în punctul şase) se efectuează

de către persoanele juridice ce dispun de autorizaţie (licenţă) pentru executarea unor

astfel de lucrări.

2.3. Dreptul de a executa sau folosi materialele şi datele geodezice secrete aparţine

numai organizaţiilor şi întreprinderilor de stat.

2.4. Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim ţine

evidenţa organizaţiilor şi întreprinderilor, ce execută lucrări topografo-geodezice şi

cartografice.

2.5. Activitatea topografo-geodezică şi cartografică se execută în conformitate cu

cerinţele documentelor normative tehnice.

2.6. Ministerele, departamentele şi instituţiile de stat, care elaborează instrucţiuni

tehnice de profil, norme, reguli şi alte documente normative pentru executarea

lucrărilor topografo-geodezice, cartografice şi aerofotoridicare, precum şi

normativele de executare a prospecţiunilor tehnice în construcţii sînt obligate să le

coordoneze cu Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi

Regim.

3. ELIBERAREA AUTORIZAŢIILOR PENTRU EXECUTAREA LUCRĂRILOR TOPOGEODEZICE ŞI CARTOGRAFICE

3.1. Lucrările topografo-geodezice şi cartografice se execută de către persoane

juridice licenţiate şi ce deţin autorizaţie, care se eliberează pentru fiecare obiectiv

aparte şi se înregistrează de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea

Geodezică, Tehnică şi Regim.

3.2. Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim

eliberează autorizaţie pentru executarea lucrărilor, dacă persoanele juridice dispun de

licenţă pentru executarea lucrărilor solicitate.

3.3. Pentru primirea autorizaţiei de executare a lucrărilor executanţii pînă la

începutul lucrărilor depun cereri în două exemplare după modelul, indicat în anexa

nr.2.

174

3.4. În oraşele Chişinău, Bălţi, Tiraspol şi Tighina autorizaţia asupra executării

lucrărilor topografo-geodezice şi prospecţiuni inginero-geologice în construcţii pentru

sectoarele cu suprafaţa pînă la 5 ha se eliberează de către organele de arhitectură şi

urbanism, în coordonare cu Inspectoratul Geodezic de Stat pentru Supravegherea


3.5. În cazul executării lucrărilor topogeodezice în baza contractelor, autorizaţia se

întocmeşte de către beneficiar sau la dispoziţia beneficiarului - de către organizaţia-

antreprenor, care va executa nemijlocit lucrările (executant).

3.6. Odată cu cererea de înregistrare a autorizaţiei pentru executarea lucrărilor

topografo-geodezice se prezintă proiectul tehnic sau programul lucrărilor în două

exemplare.

Proiectul tehnic şi programul tuturor lucrărilor topogeodezice, executate în baza

contractelor, trebuie să conţină sarcina tehnică.

3.7. Termenul de examinare a cererilor – pînă la două săptămâni. Dacă

documentaţia de proiect-deviz este întocmită fără a se respecta prevederile

documentelor tehnice, atunci după efectuarea expertizei ei, se restituie pentru a fi

soluţionate obiecţiile.

3.8. În autorizaţia pentru executarea lucrărilor (forma avizului conform anexei

nr.2), se indică dacă lucrările se supun sau nu controlului de stat.

3.9. Autorizaţia se întocmeşte în două exemplare, dintre care un exemplar se

transmite organizaţiei solicitante, iar al doilea - se păstrează în arhiva Inspectoratului

de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim, împreună cu un

exemplar al proiectului tehnic (program-proiect de deviz).

3.10. Evidenţa autorizaţiei de execuţie a lucrărilor topografo-geodezice şi

cartografice se ţine în registrul formular-tip (anexa nr. 3).

3.11. Autorizaţia este valabilă pe durata termenului de executare a lucrărilor

indicat. Termenele privind începutul şi sfîrşitul lucrărilor se stabilesc de către

organizaţia care a depus cererea. Valabilitatea înregistrării poate fi prelungită la

solicitarea argumentată a executantului de lucrări.

3.12. Autorizaţia pentru executarea lucrărilor nu se va elibera în următoarele

cazuri:

executantul lucrărilor topogeodezice nu are licenţă pentru acest gen de

activitate;

organizaţia nu dispune de cadre calificate pentru aceste gen de activitate;

discordanţei dintre metoda de lucru, scara de ridicare, caracteristicile tehnice cu

cerinţele normelor şi normativelor în vigoare;

suprapunerii terenului supus ridicării sau paralelismului la executarea lucrărilor

de către executanţi;

organizaţia nu dispune de instrumentele şi utilajele geodezice necesare, ce au

fost supuse controlului metrologic;

nerespectării sistematice a prevederilor documentelor normative de către

executantul lucrărilor.

3.13. Executarea lucrărilor tuturor genurilor de aerofotogrammetrie se

reglementează prin instrucţiuni speciale. Cererile pentru autorizarea executării

lucrărilor fotogrammetrice pe teritoriul Republicii Moldova, anterior avizate de

Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim, se

175

expediază la Ministerul Apărării şi la Serviciul de Informaţii şi Securitate al

Republicii Moldova (cîte 2 exemplare cu anexarea cartogramelor, indicarea exactă a

zonei situării obiectului, scopului lucrărilor, executantului aerofotografierii şi

termenelor de executare a zborului de aerofotografiere).

3.14. Modul de evidenţă a materialelor aerofotogrammetrice îndeplinite la

întreprinderi, organizaţii şi instituţii, se stabileşte prin instrucţiuni speciale.

3.15. Executanţii lucrărilor topografo-geodezice sînt obligaţi să informeze

autorităţile administraţiei publice locale (consilierii raioanelor, primarii) despre

lucrările care urmează a fi executate, prezentând copiile autorizaţiei sau alte dispoziţii

speciale pentru executarea lucrărilor.

3.16. Mijloacele financiare, alocate din Bugetul de Stat pentru finanţarea lucrărilor

topografo-geodezice şi cartografice, pot fi utilizate numai pentru lucrările prevăzute

în planul lucrărilor finanţate de stat.

3.17. În caz de nerespectare a condiţiilor, prevăzute de autorizaţia eliberată privind

executarea lucrărilor topografo-geodezice şi cartografice, Inspectoratul de Stat pentru

Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim are dreptul să anuleze avizul sau să

suspendeze temporar executarea lucrărilor. În cazurile menţionate organizaţiile

(beneficiarul şi executantul) sînt anunţaţi în scris.

3.18. Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim

permite executarea fără autorizaţie a următoarelor genuri de lucrări geodezice:

diverse lucrări pentru aplicarea proiectului pe teren a axelor clădirilor,

edificiilor, liniilor comunicaţiilor inginereşti;

măsurări geodezice executate în scopul controlului privind corespunderea

lucrărilor de construcţie-montaj cu proiectele şi normele de construcţie, al urmăririi

deformaţiei edificiilor şi suprafeţei pământului pe teritoriile întreprinderilor ce

funcţionează sau se află în proces de construcţie, al controlului tasării clădirilor şi

edificiilor în procesul construirii şi exploatării lor; ridicări de execuţie după finisarea

construirii clădirilor, edificiilor şi comunicaţiilor inginereşti;

lucrări topografo-geodezice şi topografice miniere care sînt executate cu

mijloacele proprii ale întreprinderilor de exploatare a zăcămintelor în limitele

perimetrelor miniere şi de terestru ale sectoarelor;

lucrări de jalonare şi profilare a traseului şi de legare planimetrică şi altimetrică

a lucrărilor de exploatare minieră, precum şi a tuturor tipurilor de sonde de foraj;

corectarea planurilor şi hărţilor agricole, forestiere şi a altor hărţi şi planuri

specializate în baza punctelor geodezice existente pe teren;

lucrări topografo-geodezice şi cartografice, executate de către instituţiile de

învăţământ, servind drept lucrări practice pentru studenţi, dacă ele nu sînt destinate

producţiei.

3.19. Controlul asupra calităţii, costului şi tehnologiei executării lucrărilor

menţionate se efectuează de către organizaţiile în subordonarea cărora se află

subdiviziunile de producţie, care execută aceste lucrări.

4. DAREA DE SEAMĂ CU PRIVIRE LA LUCRĂRILE EXECUTATE

4.1. Întreprinderile şi organizaţiile, ce efectuează lucrări topogeodezice şi

cartografice, anual, până la 15 ianuarie, prezintă Inspectoratului de Stat pentru

176

Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim date cu privire la lucrările executate în

timpul anului de gestiune. Forma de prezentare a datelor este indicată în anexa nr.4.

La datele prezentate se anexează cartograma cu elemente de situaţie, care permit

determinarea poziţiei obiectelor pe hărţile topografice.

4.2. Organele de arhitectură şi urbanism, pînă la 15 ianuarie, prezintă la

Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim date

referitoare la autorizaţiile eliberate pentru efectuarea lucrărilor topogeodezice pe anul

precedent, conform anexei nr.5.

4.3. Anual pînă la 15 februarie, conform anexei nr.6, întreprinderea ce execută

lucrările aerofotografice prezintă date referitor la lucrările de aerofotoridicare, sub

formă de registru centralizat cu cartogramă.

4.4. În caz de neprezentare a datelor şi a materialelor enumerate în prezenta

Instrucţiune, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi

Regim are dreptul să suspendeze eliberarea autorizaţiei pentru executarea lucrărilor,

eliberarea şi transmiterea datelor şi materialelor geodezice iniţiale, de asemenea de a

interveni cu demers privind retragerea licenţei.

4.5. La finalizarea lucrărilor aerofotografice (la comandă), materialele se prezintă

pentru control organelor, ce au eliberat autorizaţii de executare ale lucrărilor.

5. CONTROLUL DE STAT

5.1. Controlul de stat asupra executării, calităţii şi costului lucrărilor geodezice,

topografice şi cartografice, efectuate pe teritoriul Republicii Moldova de către

întreprinderi, organizaţii şi instituţii, cooperative, precum şi controlul asupra păstrării,

multiplicării şi utilizării materialelor acestor lucrări şi materialelor, rezultate din

ridicările cosmice se execută de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea


5.2. Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim are

dreptul de a încadra pentru participare la cercetări pe teren şi în birou specialiştii

organizaţiilor de profil şi reprezentanţii organizaţiilor beneficiare.

5.3. Pentru utilizarea materialelor în multiple scopuri măsurătorile geodezice şi

ridicările topografice trebuie să fie executate într-un sistem unic de coordonate şi cote

sau în sisteme uşor transformabile, care urmează a fi aduse în sistemul unic pentru

teritoriul Republicii Moldova.


execută supravegherea asupra asigurării metrologice a lucrărilor geodezice,

topografice şi cartografice, verificând prezenţa instrumentelor şi a utilajelor

corespunzătoare, starea de funcţionare a acestora, oportunitatea verificărilor de

control, investigaţii, de etalonare, de atestare metrologică, precum şi controlul asupra

îndeplinirii prescripţiilor din actele normative general obligatorii.


controlează activitatea organelor de arhitectură şi urbanism privind eliberarea

autorizaţiilor pentru efectuarea lucrărilor topogeodezice şi colaborarea lor cu

autorităţile administraţiei publice locale şi deţinătorii de terenuri privind protecţia,

reparaţia şi restabilirea punctelor geodezice pe teritoriul localităţilor.

5.6. În procesul controlului se verifică calitatea executării lucrărilor, corespunderea

prevederilor instrucţiunilor şi proiectelor tehnice general obligatorii, înzestrarea

177

tehnică, modul de evidenţă şi păstrare a materialelor executate şi utilizate şi existenţa

actelor procesului-verbal al controlului interdepartamental şi de recepţie al lucrărilor.

5.7. Controlul interdepartamental se execută de conducătorii şi specialiştii

subdiviziunilor de producere, personalul Inspectoratului, deasemenea de

reprezentanţii beneficiarului, dacă aceste lucrări se execută în condiţii contractuale cu

alte organizaţii.

5.8. Rezultatele controlului interdepartamental sunt înscrise în procesul-verbal de

verificare, care trebuie să conţină:

volumul lucrărilor executate şi verificate, valoarea conform devizului

estimativ;

caracteristica calităţii lucrărilor; respectarea metodologiei, tehnologiei şi

toleranţelor tehnice admisibile;

concluzii şi propuneri asupra aplicării măsurilor pentru înlăturarea

neajunsurilor.

Forma de întocmire a procesului –verbal se întocmeşte arbitrar.

5.9. Executanţii lucrărilor sînt obligaţi să prezinte reprezentanţilor Inspectoratului

de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim, care execută controlul,

documentele şi materialele necesare, ce caracterizează volumul, calitatea şi costul

lucrărilor, date despre personalul tehnico-ingineresc şi dotarea cu instrumente şi

utilaje geodezice.

5.10. Măsurările de control, determinarea pichetelor de control ale ridicării

topografice, descoperirea centrelor de borne şi alte lucrări legate de controlul

lucrărilor se execută de către personal, folosind mijloacele instituţiei controlate, cu

participarea şi sub supravegherea reprezentanţilor Inspectoratului.

5.11. La necesitate activităţile de control pot fi executate nemijlocit de către

reprezentanţii, care exercită controlul.

În urma rezultatului controlului se întocmeşte un procesul-verbal în formă

liberă. În act se reflectă volumul şi costul de deviz al lucrărilor, corespunderea

acestora cu datele autorizaţiei şi cu toleranţele tehnice ale documentelor normative în

vigoare. Se indică rezultatele controlului, organizarea interdepartamentală a

controlului şi recepţiei lucrărilor în organizaţia (instituţia) supusă controlului. În

concluzii se dă o notă de calitate a lucrărilor efectuate şi se fac propuneri pentru

înlăturarea deficienţelor constante.

Procesul–verbal se întocmeşte într-un număr necesar de exemplare şi se

semnează de persoana care a efectuat controlul şi de conducătorii organizaţiei supuse

controlului. Dacă ultimii nu sînt de acord cu cele expuse în procesul-verbal, atunci se

anexează memoriul justificativ cu indicarea motivelor divergenţelor apărute.

5.12. În caz de rebut sau de neîndeplinire a prescripţiilor, constatate de inspectori

în urma controlului, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică

şi Regim are dreptul de a stopa sau a interzice efectuarea ulterioară a lucrărilor,

informând organizaţiile superioare,

6. RECEPŢIA DE STAT A LUCRĂRILOR

6.1. Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim este

în drept să efectueze Recepţia de Stat a lucrărilor topogeodezice.

178

Recepţia de Stat a lucrărilor topogeodezice şi cartografice finalizate are drept

scop verificarea calităţii executării lucrărilor şi respectarea prescripţiilor

instrucţiunilor şi semnelor convenţionale, deasemenea se verifică şi conţinutul

materialelor, perfectarea şi completarea documentaţiei tehnice.

Recepţia de Stat se efectuează în termenele prevăzute în programul de

activitate a Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi

Regim şi coordonate cu organizaţiile cointeresate.

6.2. Comisiile de recepţie a lucrărilor topogeodezice şi cartografice sînt numite

prin dispoziţia Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi

Regim din reprezentanţii Inspectoratului şi directorilor tehnici a organizaţiilor, care

predau lucrările. În comisii pot fi cooptaţi şi reprezentanţi ai organizaţiilor-

beneficiare şi ai organizaţiilor specializate.

6.3. Recepţia de Stat se face pentru următoarele categorii de lucrări:

determinări astronomice şi măsurători de bază de toate ordinele;

Reţele Geodezice Naţionale şi reţele de îndesire, determinate prin metodele de

măsurări GPS;

poligonometrie de ordinul 4;

reţele geodezice speciale;

reţele de îndesire - triangulaţia şi poligonometria de categoriile 1 şi 2;

nivelment de toate ordinele, marcat prin repere de sol şi de perete (mărci)

permanente;

lucrări gravimetrice de toate ordinele;

ridicări topografice la scările 1:2 000 şi mai mici, folosite pentru cartografierea

teritoriului statului;

lucrări stereofotogrammetrice şi ortofotoplanuri. Note:

1. Recepţia de Stat a ridicărilor topografice ale teritoriilor pe care se proiectează

sistematizarea verticală a pămîntului, exploatarea carierelor şi alte lucrări se efectuează la decizia

Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim şi în funcţie de

termenele şi intensificarea de executare a lucrărilor de terasament.

2. Materialele aerofotogrammetrice şi cele de ridicări cosmice, utilizate de către organizaţii

pentru elaborarea planurilor topografice, nu se supun Recepţiei de Stat, dar costul lor urmează să

fie inclus în devizul de cheltuieli al lucrărilor topografice.

3. Recepţiei de Stat pot fi supuse şi alte lucrări (întocmirea planurilor speciale, planuri

fotografice, etc.), dacă de rezultatele acestor lucrări se folosesc alte organizaţii sau dacă ele, prin

conţinut prezintă o anumită valoare pentru lucrările ulterioare. Necesitatea efectuării Recepţiei de

Stat a lucrărilor sus-numite ţine de competenţa Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea


6.4. Lucrările topografo-geodezice şi cartografice supuse Recepţiei de Stat trebuie,

în prealabil, să fie recepţionate conform procesului–verbal de comisia tehnică

interdepartamentală.

6.5. Materialele privind lucrările executate, supuse examinării comisiei de

recepţionare de stat, se prezintă integru perfectate definitiv şi adaptate pentru

păstrarea de durată.

6.6. Rapoartele tehnice se întocmesc în conformitate cu prevederile Instrucţiunilor

tehnice în vigoare.

179

6.7. Raportul tehnic sau memoriul justificativ tehnic pentru obiective nu prea mari

în context trebuie să conţină date despre componenţa lucrărilor executate pe teren,

tehnologiilor aplicate, preciziilor datelor iniţiale, sistemele de coordonate şi cote

primite, precum şi date privind controlul şi recepţia lucrărilor.

6.8. La comisia de Recepţie de Stat se prezintă următoarele materiale:

lista materialelor;

proiectul tehnic sau programul de executare a lucrărilor;

avizul-autorizaţie de la Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică,

Tehnică şi Regim pentru executarea lucrărilor;

extrasul de date iniţiale;

lista lucrărilor executate cu indicarea volumului lor de lucru;

lista planurilor topografice cu indicarea nomenclatorului sau numărului

convenţional, a ariei de ridicare pe fiecare planşetă;

actul procesului–verbal privind controlul intern al recepţiei lucrărilor;

raportul tehnic, devizul de execuţie;

alte materiale privind diverse categorii de lucrări topogeodezice, prevăzute în

anexa nr.7.

6.9. Comisia cercetează toate materialele prezentate, actele de control şi de recepţie

ale lucrărilor în anumite etape de executare, verifică respectarea autorizaţiilor

eliberate, respectarea instrucţiunilor tehnice şi a legendei de semne convenţionale,

face concluzii privind calitatea fiecărei categorii de lucrări executate.

6.10. Comisia de stat pentru recepţie întocmeşte procesul–verbal de recepţie,

conform anexei 8.

Procesul–verbal se întocmeşte în 2 exemplare şi se aprobă de către

conducătorul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi

Regim. Un exemplar se predă organizaţiei-executant, iar al doilea se păstrează la

Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim.

6.11. Pe materialele recepţionate (raportul tehnic, cataloagele, materialele

calculărilor) se aplică ştampila Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea

Geodezică, Tehnică şi Regim, certificînd Recepţia de Stat.

În caz dacă comisia are îndoieli în ceea ce priveşte calitatea executării

lucrărilor sau dacă rezultatele verificărilor anterioare nu permit aprecierea obiectivă a

calităţii lucrărilor, comisia este în drept să execute controale suplimentare cu

mijloacele şi forţele organizaţiei-executant.

6.12. Odată cu depistarea rebutului, comisia returnează materialele prezentate

pentru a fi corectate din contul vinovaţilor şi anunţă despre aceasta banca ce

finanţează lucrările.

6.13. Predarea materialelor privind lucrările topografo-geodezice beneficiarului se

efectuează numai după recepţionarea acestor lucrări de către comisia Recepţiei de

Stat.

6.14. Recepţia lucrărilor topografo-geodezice, executate conform autorizaţiilor

eliberate de organele de arhitectură şi urbanism, se efectuează de către comisii

tehnice, numite de conducătorii acestor organe.

În aceste comisii pot fi incluşi reprezentanţi ai organizaţiilor-beneficiare şi ai

organizaţiilor specializate.

180

7. EVIDENŢA PUNCTELOR GEODEZICE ŞI SUPRAVEGHEREA ASUPRA PĂSTRĂRII LOR

7.1. Evidenţa punctelor geodezice şi supravegherea asupra protecţiei lor se

efectuează conform “Regulamentului cu privire la protecţia punctelor geodezice pe

teritoriul Republicii Moldova” aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.29 din 14

ianuarie 1994.

7.2. Recunoaşterea şi restabilirea punctelor Reţelei Geodezice Naţionale şi Reţelei

de Nivelment de Stat se efectuează periodic în funcţie de necesităţilor de producere.

Datele despre executarea lucrărilor asupra recunoaşterii şi restabilirii punctelor

Reţelei Geodezice Naţionale şi Reţelei de Nivelment de Stat se prezintă la

Inspectoratul Geodezic de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim

pînă la 1 februarie, conform anexei nr.9.

7.3. Executanţii lucrărilor topografo-geodezice, care folosesc punctele Reţelei

Geodezice Naţionale şi Reţelei de Nivelment, precum şi punctele de ridicare ale

reţelelor geodezice ca bază iniţială, prezintă anual, pînă la 15 ianuarie, la

Inspectoratul Geodezic de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim

informaţii despre starea punctelor utilizate, conform anexei nr.10.

8. DEPOZITAREA MATERIALELOR ŞI ACTIVITATEA TEHNICO-INFORMAŢIONALĂ

8.1. Materialele lucrărilor topografo-geodezice şi cartografice după Recepţia de

Stat, în termen de 10 zile, urmează să fie depozitate pentru păstrarea de stat în Fondul

Cartografo-geodezic de Stat.

8.2. Lista materialelor pentru anumite genuri de lucru, supuse obligatoriu

depozitării în Fondul de Stat, se prezintă în anexa 11. Mai detaliat problemele, ce ţin

de depozitarea permanentă a materialelor în Fondul de Stat, sînt expuse în

“Regulamentul cu privire la Fondul Cartografo-geodezic de Stat”, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.731 din 05 august 1997.

8.3. Materialele supuse depozitării trebuie să fie selectate pentru fiecare obiectiv şi

gen de lucrări (triangulaţia, poligonometria, ridicări topografice etc.), semnate de

personalul responsabil şi perfectate conform cerinţelor prezentei instrucţiuni.

8.4. În cazul volumului mic de lucrări, în raportul tehnic pot fi incluse mai multe

obiective dacă ele sînt amplasate în limitele unui teritoriu administrativ. În cazul dat

raportul tehnic poate fi broşat împreună cu catalogul de coordonate şi cote ale

punctelor de triangulaţie, poligonometrie, nivelment şi fişa diferenţelor de nivel.

8.5. La finalizarea lucrărilor de ridicări topografice, originalele planurilor şi

hărţilor se predau pentru păstrare permanentă, iar beneficiarilor şi executanţilor

acestor lucrări, dacă este necesar, li se fac copii într-un număr de exemplare solicitate

(vezi anexa 11).

8.6. Eliberarea executanţilor de lucrări a datelor geodezice din cataloagele de

coordonate şi cote altimetrice, se efectuează după perfectarea avizului-autorizaţie sau

în alte cazuri întemeiate.

8.7. Inspectoratul distribuie executanţilor lucrărilor informaţiile despre lucrările

topogeodezice şi cartografice numai în măsura necesităţilor reale. Datele indicate mai

sus se eliberează în baza cererilor în scris, în care se indică: scopul, caracterul

181

informaţiilor sau datelor, numărul şi data eliberării autorizaţiei pentru activitatea de

producţie.

Datele geodezice pentru executarea lucrărilor se eliberează de asemenea în

baza cererii în scris, în care se indică: numărul şi data autorizaţiei, genurile şi

volumul lucrărilor ce urmează să fie executate, amplasarea obiectului, de care

informaţie are necesitate.

Amplasarea obiectului se indică pe cartograme cu elemente de situaţie, ce

permit recunoaşterea obiectului pe planuri sau hărţi.

8.8. Inspectoratul Geodezic de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi

Regim deţine dreptul de a controla acumularea informaţiei la executanţii de lucrări,

de a interzice ţinerea materialelor de fond şi folosirea lor fără coordonare.

9. ŢINEREA HĂRŢII INFORMATIVE DE SERVICIU

9.1. Harta informativă de serviciu se ţine în scopul sistematizării evidenţei

modificărilor esenţiale, ce intervin pe teren în perioada dintre ridicări şi pentru

reprezentarea acestor modificări pe hărţile topografice, administrative, geografice şi

informative, ce se întocmesc şi se editează. Harta informativă de serviciu se ţine de

colaboratorii Inspectoratului Geodezic de Stat pentru Supravegherea Geodezică,

Tehnică şi Regim

9.2. Locul de păstrare a Harţii informative de serviciu se hotărăşte de şeful

Inspectoratului Geodezic de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim.

9.3. Pe harta informativă în baza datelor oficiale de informaţii se reflectă

modificările următoarelor elemente:

amplasarea Frontierei de Stat a Republicii Moldova;

amplasarea hotarelor delimitărilor administrative;

localităţile (clasificarea, importanţa administrativă, amplasarea geografică pe

plan, denumirea, apariţia noilor localităţi şi excluderea celor dispărute etc.);

căile ferate şi drumurile;

staţiile feroviare, haltele, punctele de oprire, debarcaderele, aeroporturile,

denumirile acestora;

construcţiile hidrotehnice (rezervoare de apă, canale, staţii hidrotehnice,

apeducte);

conductele magistrale de petrol, de gaze, de apă, liniile electrice cu tensiunea

100 kW şi mai mare;

limitele hotarelor rezervaţiilor naturale de stat, parcurilor naţionale etc.

Bază pentru harta informativă de serviciu serveşte harta topografică la scara

1:100 000.

182

Anexa 1.

LISTA

ORGANIZAŢIILOR GEODEZICE, DEŢINĂTOARE

DE MATERIALE TOPOGEODEZICE, CARTOGRAFICE,

AEROFOTOGRAMMETRICE

Nr Denumirea organizaţiei Adresa,

telefonul

Denumirea

materialelor

1 2 3 4

1 Fondul Geodezic şi

Cartografic Central

tel.22.22.44; 22.22.79 (8-

0422), or. Chişinău, str.

Puşkin,47

Originale şi copii la scara

1: 2000 şi mai mici.

2 Institutul de Geodezie,

Prospecţiuni Tehnice şi

Cadastru “INGEOCAD”

tel.21.20.19,24.46.75

27.70.05, or. Chişinău, str.

Puşkin,47

Originale şi copii la scările 1:

500 – 1: 1000, copii la celelalte

scări.

3 Departamentul Arhitectură

şi Urbanism al municipiului

Chişinău

Chişinău, str. Ştefan cel

Mare,83



scări pe teritoriul mun.Chişinău

4 Departamentul Arhitectură

şi Urbanism al municipiului

Bălţi

Or. Bălţi



scări pe teritoriul mun.Bălţi

Notă: Organele de arhitectură şi urbanism locale au dreptul de a păstra numai copiile

materialelor topogeodezice şi cartografice cu permisiunea Inspectoratului Geodezic de Stat pentru

Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim.

183

Anexa 2.

denumirea organizaţiei

care a depus cererea

CERERE

pentru înregistrarea lucrărilor topogeodezice

din ___ ___________200__ nr._________

Eliberată

Obiect (codul, denumirea, nr. contractului)

Destinaţia lucrărilor

Amplasarea obiectului

Executantul lucrărilor

Surse de finanţare

Beneficiar

Termenul de executare a lucrărilor

Pentru executare sînt solicitate şi avizate următoarele categorii de activităţi:

Nr.

crt. Denumirea lucrărilor

Unitatea de

măsură

Cerere Aviz

Volum Deviz

mii lei

Volum Deviz

mii lei 1 2 3 4 5 6 7

1

2

3

TOTAL

Executantul lucrărilor este obligat:

1. Să execute lucrările topogeodezice conform prevederilor instrucţiunilor

tehnice corespunzătoare ________________________________________________

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

Data înregistrării __________ nr.______________ Valabilă până la __________ Conducătorul

organizaţiei

interesate

Şeful Inspectoratului Geodezic de Stat pentru

Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim

Anexa 3.

REGISTRU

DE EVIDENŢĂ A AVIZELOR ELIBERATE PENTRU

EXECUTAREA LUCRĂRILOR TOPOGEODEZICE

Nr.

crt.

Nr. şi

data

cererii-

aviz

Organizaţia –

executant a

lucrărilor

(denumirea

completă

şi adresa)

Amplasarea

obiectului

Lista

lucră-

rilor

Unita-tea

de

măsură

Volumul

lucrărilor

Termenul

executării

Nota

privind

executarea

lucrărilor

Nota privind

intrarea

materialelor la

depozitare Efectiv Deviz

lei

Început Sfârşit

Conducătorul instituţiei, întreprinderii ____________________________________________________________________ semnătura

Numele şi telefonul

executantului ___________________ din _______________________ 200___

Anexa 4.

DATE

CU PRIVIRE LA LUCRĂRILE TOPOGEODEZICE ŞI CARTOGRAFICE

EXECUTATE ÎN PERIOADA ANULUI 200_____

________________________________________________________________ denumirea completă a organizaţiei

Nr.c

rt.

Denumirea,

codul obiectului,

nr. contractului

Nr. şi data

avizului

Categoria

lucrărilor şi

scara

Unde se

păstrează

materialele

Volumul lucrărilor

Menţiuni Efectiv

Deviz

(lei)

1 2 3 4 5 6 7 8

Conducătorul Instituţiei (întreprinderii)________________________________________ semnătura

Numele şi telefonul executantului __________________________din ____ _____________200__

Anexa 5.

DATE

CU PRIVIRE LA AVIZELE ELIBERATE PENTRU EXECUTAREA LUCRĂRILOR

TOPOGEODEZICE DE CĂTRE DIRECŢIILE DE ARHITECTURĂ ŞI

URBANISM

PE ANUL 200_

Nr.

crt.

Denumirea

organizaţiilor care au

primit aviz, adresa

Numărul

autorizaţiei

(licenţei)

Numărul

avizului

Volumul lucrărilor Denumirea obiectului

(beneficiarul) Observaţii

Data Efectiv Deviz

1 2 3 4 5 6 7 8

Arhitect – şef _______________________________________

semnătura

Numele, telefonul executantului__________________________________________ din _________________ 200_

Anexa 6.

DATE

CU PRIVIRE LA LUCRĂRILE AEROFOTOGRAMMETRICE EXECUTATE DE

____________________________________________________________________________________________

DENUMIREA INSTITUŢIEI, ÎNTREPRINDERII

PE ANUL ____

Se întocmeşte pe tabelul hărţilor şi planşelor cu indicarea elementelor generale ale situaţiei

Concomitent, se prezintă informaţia următoare:

Nr.

crt. Conţinutul datelor de evidenţă

Obiectivele de ridicări

1 2 3 etc.

1 2 3 4 5 6

1. Denumirea şi zona de lucru pentru zborul

aerofotogrametric (cu indicatorii de nomenclator la

scara 1:100 000 )

2. Suprafaţa în (km pătraţi )

3. Scara de aerofotografiere

4. Tipul şi distanţa focală a camerei

aerofotogrammetrice

5. Tipul filmului şi formatului fotogramei

Folosirea altimetrului radar şi

statoscopului

Estimarea calităţii de zbor

calitate fotografică

calitate fotogrammetrică

Unde se păstrează materialele

aerofotografierii.

Conducătorul organizaţiei ______________________________________________________ semnătura

Numele, telefonul executantului__________________________________________________

188

Anexa 7.

LISTA

MATERIALELOR NECESARE DE PREZENTAT COMISIEI

INSPECTORATULUI GEODEZIC DE STAT PENRU RECEPŢIA DE STAT

A LUCRĂRILOR TOPOGEODEZICE ŞI CARTOGRAFICE

LUCRĂRI DE BAZĂ

1.Jurnalul măsurărilor bazice etalon, nivelmentul centrului bazic, etalonarea

aparatelor electronice.

2.Materiale privind calculări matematice de bază.

3.Raport tehnic sau memoriu justificativ privind lucrările executate anterior şi

elaborate după programul aprobat.

LUCRĂRI ASTRONOMICE

1.Carnete pentru determinări astronomice (primirea semnalelor ritmice, observaţii

de latitudini, rectificări de timp, azimut, diferenţe personale).

2.Materiale privind determinarea grafică sau analitică de centrări şi reduceri.

3.Crochiuri de amplasare a punctelor astronomice.

4.Materiale de prelucrare a determinărilor astronomice.

5.Cataloage de coordonate a punctelor astronomice.

6.Materiale de testare a instrumentelor.

7.Acte de predare a punctelor pentru supravegherea protecţiei lor.

8.Raport tehnic sau memoriu justificativ.

LUCRĂRI TOPOGRAFICE

1.Planuri topografice şi documentaţia lor (formulare, carnete de ridicări

topografice, racordarea foilor de hărţi copierea conturilor şi cotelor pe hârtie de

calc).

2.Materiale de creare a bazei geodezice şi de ridicare, de racordare planimetrico-

altimetrică a fotogramelor aeriene.

3.Materiale de calcul a bazei de fotografieri, elementelor de orientare reciprocă,

diapozitive.

4.Materiale de descifrare (dacă descifrarea a fost executată pe fotograme).

5.Materialele fototriangulaţiei.

6.Originale de editare în formă digitală şi grafică

7.Ortofotoplanuri.

8.Cartogramele lucrărilor executate şi amplasamentul planşetelor.


TRIANGULAŢIE ŞI POLIGONOMETRIE DE ORDINUL 1 ŞI 2

1.Jurnale de măsurare a unghiurilor orizontale şi verticale, a lungimii liniilor.

2.Schema reţelei.

3.Materiale de determinare a elementelor de centrare şi reducţie.

4.Carnete ale crochiurilor de amplasare a punctelor.

189

5.Materiale de calcul.

6.Materiale de testare şi etalonare.

7.Cataloage de coordonate.

8.Acte de predare a punctelor geodezice pentru supravegherea protecţiei lor.

9.Raport tehnic sau memoriu justicativ.

NIVELMENT DE ORDINUL I, II, III, IV

1.Jurnal de nivelment.

2.Scheme de drumuiri.

3.Crochiuri ale punctelor.

4.Materiale de testare a instrumentelor şi mirelor.


6.Lista măsurărilor diferenţelor de nivel.

7.Cataloage de cote altimetrice.

8.Acte de predare a punctelor pentru supravegherea protecţiei lor.


POLIGONOMETRIE DE ORDINUL 4

1.Jurnale de recunoaştere.

2.Scheme şi memoriu explicativ referitor la recunoaşterea şi bornarea punctelor,

acte de pierdere a punctelor, fişele de bornare a punctelor.

3.Carnete de măsurare a unghiurilor orizontale şi verticale ale direcţiilor.

4.Materiale de determinare grafică şi analitică a elementelor de centrare şi

reducţie.

5.Centralizarea rezultatelor unghiurilor şi direcţiilor măsurate pe puncte.

6.Tabele ale direcţiilor, ce duc spre centrele punctelor.

7.Materiale de calcul (prelucrarea preventivă, analiza şi compensarea reţelei).

8.Schiţe ale reţelei.

9.Materiale de testare a instrumentelor.

10.Cataloage de coordonate a punctelor geodezice de triangulaţie sau

poligonometrie.



REŢELE GPS DE CLASELE 0, 1, 2 ŞI REŢELE GEODEZICE DE ÎNDESIRE

1.Materiale de investigare ale receptorilor GPS.

2.Jurnale de recunoaştere.

3.Jurnale de determinare a obstacolelor (proces-verbal).

4.Fiţe de schiţare a amplasării punctelor.



7.Cataloage de coordonate.

8.Raportul tehnic.

190

GRAVIMETRIE

1.Schema de amplasare a punctelor gravimetrice.

2.Materiale de bornare a punctelor gravimetrice.

3.Jurnalele determinărilor gravimetrice.

4.Materialele de reperaj altimetric al punctelor gravimetrice.

5.Materialele prelucrării de birou a punctelor gravimetrice.

6.Fişele punctelor.

7.Catalogul punctelor gravimetrice.

8.Raportul tehnic.

191

Anexa 8. A P R O B

Şeful Inspectoratului Geodezic de Stat

pentru Supravegherea Geodezică,

Tehnică şi Regim al Republicii Moldova

______________________

___ ______________200_

PROCES - VERBAL

RECEPŢIA DE STAT A LUCRĂRILOR

TOPOGEODEZICE ŞI CARTOGRAFICE

nr. ____________ din _______________ executate

în perioada de la pînă la

pe teritoriul

Recepţia de Stat a lucrărilor topogeodezice, executate _______________________

este efectuată de comisia în componenţa: Preşedintele comisiei:

Membrii comisiei:

Aviz eliberat pentru executarea lucrărilor _________________________________

________________________________________________________nr. ________

din _______________ Controlul lucrărilor a fost executate de comisia corespunzătoare:

Actul nr.__________________din ___ _________________

Recepţia internă a lucrărilor finisate s-a efectuat de către comisia tehnică conform

procesului – verbal nr. ____din ___ ______________.

Pentru Recepţia de Stat sînt prezentate următoarele materialele:

Nr.

crt.

Categoria

lucrărilor executate (finisate)

Volumul lucrărilor Date privind

recepţionarea

lucrărilor şi calitatea

materialelor

efectiv

deviz

(lei)

1 2 3 4 5

TOTAL

În total au fost prezentate lucrări în sumă de _________ lei.

Lucrările care nu au fost primite __________________________________________

____________________________________________________________________

192

Remarcă asupra lucrărilor recepţionate

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

CONCLUZIILE COMISIEI:

1. Lucrările topogeodezice în sumă de ____________________ lei executate

la obiectul

corespund prevederilor instrucţiunilor tehnice

şi sînt acceptate de comisie.

2. Transmiterea materialelor se acceptă conform listei de expediere a raportului

tehnic.

3.

ANEXE:

1. Lista planurilor topogeodezice cu aprecierea calităţii

2. Cartograma zonei de lucru la scara 1:100 000

3. Procese –verbale de recepţie departamentală

4. Procesul – verbal privind controlul de stat al calităţii lucrărilor

5. ______________________________________________

Preşedintele comisiei:

Membrii comisiei:

193

Anexa 9.

INFORMAŢII

ASUPRA PUNCTELOR OBSERVATE ŞI RECONSTITUITE AL REŢELEI

GEODEZICE ŞI DE NIVELMENT DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA,

EXECUTATE DE

____________________________________

pe obiectivul_______________________pe anul 200_____

Nr

crt

Denumirea şi tipul

punctului, tipul reperului, marca

nr. nomenclator al

trapezului la scara

1: 50 000

Ordinul

punctul

Termen.

executării

Informaţii despre puncte

Rezulta-tele

restabilirii Cent-

rul sub

sol

Centrul

supra

sol

Semn

alul

exte-

rior

Ame-

najarea

Puncte

de

orien-

tare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Exemplu

1

40-52-A

Nisip, piramida de metal, centrul

7ОП (nr.2110)

3 martie 1993

este distrus

există

în stare bună

Nece-

sită

resta-bilirea

şan-

ţului

Demo-lat

restabilit

centrul

suprasol şi

punctul de orientare

Restab.

şanţul de

protecţie

NOTĂ : Punctele geodezice sînt clasificate pe trapeze la scara 1: 50 000 în modul creşterii

nomenclatorului. Înăuntrul grupajului punctele se amenajează pe principiul scăderii mărimii

abscisei.

Conducătorul organizaţiei _____________________

Executantul: ________________________________ numele, telefonul

194

Anexa 10.

I N F O R M A Ţ I I

DESPRE STAREA PUNCTELOR GEODEZICE,

FOLOSITE PENTRU EXECUTAREA LUCRĂRILOR PE

OBIECTIVUL

_______________________________________________________________

Organizaţia executant ______________________________________________

Pe anul 200______

Nr.

crt.

Tipul

semna-lului

Denumirea sau nr.

punctului, ordinul

reţelei, tipul centrului,

puncte de reper,

nr. mărcii

Informaţii: starea punctului

Lucră-rile

execu-tate Centrul Semna-lul Punctele de

reper

Amena-jarea

1 2 3 4 5 6 7 8

Exemplu

1 Patrulater (semnal)

compus

construit din

metal

H = 22,7 m

Maclino

ordinul 2, centrul-tip 2,

puncte de orientare –2

(Nr.2115)

păstrat păstrat distrus

2- există

necesită

restabilire

Restab.

şanţul şi punctul de

orien-tare

– 2

Conducătorul organizaţiei ____________________________________ semnătura

Executant: numele, telefonul __________________________________

195

Anexa 11. LISTA

materialelor de lucrări topogeodezice şi cartografice, care sînt supuse în mod

obligatoriu depozitării în fondul geodezic şi cartografic de stat (Agenţia) şi în

organele de stat, arhitectură şi urbanism

Nr

crt Denumirea materialelor Locul de păstrare a materialelor, nr. de exemplare supuse depozitării

Agenţia Organele de Arhitectură şi

Urbanism

Organizaţia

executant

I. Lucrări de bază

Jurnale de măsurare a

distanţelor

- - original

Jurnale de măsurări

unghiulare

- - -“-

Materialele calculelor - - -

Raport tehnic I - I

Schiţele punctelor I I I

II. Lucrări astronomice

Jurnale de observaţii

astronomice (fixarea

semnalelor de timp

ritmice, sau de secunde

ale timpului, benzi

cronologice, observaţii

asupra latitudinii,

longitudinii şi

azimutului) originalul

- - original

Materiale ale calculului

definitiv al direcţiilor

azimutale, latitudinii,

longitudinii

I -

I

Raport tehnic cu

catalogul punctelor

I -

I


III. Reţeaua Geodezică Naţională de ordinele 0, 1, 2 şi reţeaua geodezică de îndesire

Materialele

nivelmentului finalizat

- - original

Acte de predare a

punctelor pentru

supravegherea

protecţiei lor

I I I

Catalogul de

coordonate

I I

I

Raport tehnic I I I


IV. Poligonometria de clasa 4

Jurnale de măsurare a

distanţelor

- - original

196

Nr



Urbanism

Organizaţia

executant

Jurnalede date meteo în

timpul măsurărilor de

bază-poligonaţie

- -

- “ -

Materiale de calcul

prealabil a distanţelor

coordonatelor şi cotelor

punctelor

poligonometrice

- -

- “ -

Cataloage de

coordonate a punctelor

poligonometrice

I I I

Procese – verbale de

predare a punctelor

pentru supravegherea

protecţiei lor

I I

I

Raportul tehnic I I I


V. Nivelment de ordinul I, II, III, IV

Jurnale de nivelment - - original

Materiale de observaţii

geodezice al (pentru

ord. I)

I

-

-

-

I

- “ -

Jurnale de bornare a

punctelor

de nivelment

- - - “ -

Procese - verbale de

predare a punctelor de

nivelment

supravegherea

protecţiei lor

- I I

Schiţă a punctelor de

nivelment

I I I

Listă a cotelor şi

diferenţelor de nivel

(cu schema drumurilor)

I - I

Materiale de

compensare

I - I

Cataloage de cote a

punctelor

de nivelment

I I I

Raport tehnic I I I

VI. Poligonometria şi triangulaţia de ordinul 1 şi 2

Scheme ale drumurilor

şi reţelelor

I I I

Cataloage de

coordonate şi cote

I I I

Fişe de crochiu (schiţa

punctelor)

I I

I

197

Nr



Urbanism

Organizaţia

executant

Raport tehnic I I I

VII. Lucrări topografice

Originale hărţilor

topografice originale la

scara 1: 10 000 şi mai

mici în formă digitală

şi grafică

- -

Originalele planurilor

topografice la scara 1:

5 000

şi mai mari în formă

digitală sau

geodezică

originale - -

Planuri ortofoto conform

proiectului

Litoimprimant conform

proiectului

Raport tehnic I I I

VIII. Lucrări gravimetrice

Materialele relucrării

măsurărilor absolute

- - original

Materialele relucrării

măsurărilor relative

- - original

Cartograma lucrărilor

executate

I - I

Fişele punctelor I - I

Catalogul punctelor

gravimetrice

I I I

Raport tehnic I I I

Note:

Proiectul tehnic (programul, devizul) pentru fiecare obiect trebuie să conţină în mod

obligatoriu lista de expediere a materialelor, întocmită ţinîndu-se cont de cerinţele Inspectoratului

Geodezic de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim şi ale beneficiarului. Aceeaşi

listă cu evidenţa corecţiilor posibile trebuie să fie reprezentată în raportul tehnic.

Numărul copiilor de tipar de pe fiecare foaie se stabileşte în conformitate cu cerinţele

obiectului concret.

Fondului Geodezic de Stat se expediază primele exemplare ale documentelor.

Pentru lucrările topogeodezice şi cartografice nestandarde lista materialelor prezentate

pentru recepţie şi păstrare se stabileşte de Inspectoratul Geodezic de Stat pentru Supravegherea


198

Anexa 12.

AGENŢIA DE STAT RELAŢII FUNCIARE ŞI CADASTRU

INSPECTORATUL DE STAT PENTRU

SUPRAVEGHEREA GEODEZICĂ, TEHNICĂ ŞI REGIM

PROCES-VERBAL

controlul de stat a respectării prevederilor actelor normative

în domeniul lucrărilor cadastrale, topogeodezice şi cartografice

“___”_____________200__ _____________________ (localitatea)

Controlul s-a executat de

(numele, postul )

în prezenţa

(numele, postul, denumirea organizaţiei)

În rezultatul controlului s-a constatat: 1.Lucrările __________au fost efectuate sau se efectuează în baza contractului

dintre beneficiarul lucrărilor

şi executorul lucrărilor

licenţa nr.______________din ____________ valabilă până la ________________

2. Prezenţa avizului pentru executarea lucrărilor

3. Controlul şi recepţia interdepartamentală a lucrărilor

4. Calitatea utilajului de măsurare

Denumirea şi volumul lucrărilor №

crt.

Denumirea

lucrărilor

Unitatea

de măsură

Volumul Costul

(lei) comandat executat

Rezultatul controlului de bioru:

199

Rezultatul controlului pe teren:

Componenţa, conţinutul şi calitatea documentaţiei de proiect:

Încheierea comisiei:

Propunerile comisiei:

Semnăturile:____________________________________________________

200

HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA CREAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL

GEOGRAFIC NAŢIONAL

Nr.1298 din 28.10.2003

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.223-225/1350 din 07.11.2003

* * *

În scopul realizării prevederilor Legii cu privire la geodezie şi cartografie

nr.778-XV din 27 decembrie 2001, utilizării raţionale a resurselor financiare,

temporare şi umane, precum şi pentru reglementarea procesului de realizare, utilizare

şi întreţinere a sistemelor informaţionale bazate pe date geografice, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă: Concepţia Sistemului Informaţional Geografic Naţional (se

anexează); Lista instituţiilor responsabile pentru formarea sistemelor informaţionale

geografice de ramură, ce urmează a fi integrate în Sistemul Informaţional Geografic

Naţional, conform anexei.

2. Instituţiile responsabile, în termen de şase luni, vor elabora, coordona şi

prezenta, în modul stabilit, spre examinare Guvernului proiectele concepţiilor

sistemelor informaţionale geografice de ramură.

3. Responsabilitatea directă pentru coordonarea activităţilor de proiectare,

realizare, utilizare şi întreţinere a Sistemului Informaţional Geografic Naţional îi

revine Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru şi Departamentului Tehnologii

Informaţionale, care vor colabora cu toate instituţiile implicate în culegerea şi

utilizarea datelor geografice la nivel naţional.

Prim-ministru Vasile TARLEV

Contrasemnată:

Viceprim-ministru,

ministrul agriculturii

şi industriei alimentare Dmitrii Todoroglo

Ministrul justiţiei Vasile Dolghieru

Chişinău, 28 octombrie 2003.

Nr.1298.

201

CONCEPŢIA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL GEOGRAFIC NAŢIONAL

INTRODUCERE

Sistemul Informaţional Geografic Naţional (SIGN) reprezintă un complex de

resurse informaţionale, integrate într-un sistem unic, create de instituţiile de ramură,

reieşind din competenţa lor şi repartizarea ramurală a împuternicirilor.

Concepţia SIGN include principiile de colectare de bază, acumulare, prelucrare,

modelare şi analiză a datelor spaţiale; reprezentarea şi aducerea lor la utilizatori;

exigenţele faţă de menţinerea funcţională a sistemului; aspectele integrării resurselor

informaţionale; mijloacele tehnice şi infrastructura organizaţională a spaţiului

informaţional.

Scopul principal al Concepţiei SIGN este determinarea principiilor generale de

creare a sistemului, părţilor ei componente şi de bază, precum şi a persoanelor care

elaborează anumite elemente ale sistemului.

1. NOŢIUNI PRINCIPALE

1.1. În sensul prezentei Concepţii, se definesc următoarele noţiuni: analiză

geoinformaţională (GIS-based analysis) - analiza amplasării, structurii, relaţiilor de

reciprocitate ale obiectelor şi fenomenelor, cu utilizarea metodelor analizei spaţiale şi

geomodelare;

analiza spaţială (spatial analysis) - grup de funcţii care asigură analiza

amplasării, legăturilor şi altor relaţii spaţiale între obiectele spaţiale, incluzînd analiza

zonelor vizuale / care nu se află în zone de vizibilitate, analiza vecinătăţii, analiza

reţelelor, crearea şi prelucrarea modelelor digitale ale reliefului, analiza spaţială a

obiectelor în limitele zonelor-tampon;

asigurare de aparataj (hardware) - echipamentul tehnic al sistemului de

prelucrare a informaţiilor, incluzînd computerul şi alte dispozitive periferice

mecanice, magnetice, electrice, electronice, optice sau alte aparate similare, care

funcţionează cu hard sau autonom, precum şi orice alte dispozitive necesare pentru

funcţionarea sistemului;

atribut (attribute) - proprietate, însuşire calitativă sau cantitativă, care

caracterizează obiectul spaţial (dar nu şi locul de aflare) şi este asociat cu numărul

său unic, sau identificator; banca de date, BnD (databank, data bank) - sistem

informaţional de stocare centralizată şi utilizare colectivă a datelor. Include totalitatea

bazelor de date, Sistemul de administrare a bazelor de date SABD şi complexul

programelor-aplicaţii. BnD se numeşte locală (local databank), dacă este amplasată

într-un centru de calcul (CC) sau pe un computer; BnD distribuită (distributed

databank) - sistem de bănci de date locale teritorial separate, organizate prin

intermediul reţelei computaţionale. Băncile de date cartografice se mai numesc bănci

de hărţi digitale;

bază de cunoştinţe, BC (knowledge base) - totalitatea cunoştinţelor într-un

anumit domeniu, în baza căruia se obişnuieşte să se discute;

202

partea de bază a sistemelor expert, unde cu ajutorul BC se reprezintă

deprinderile şi experienţele experţilor, care abordează metode euristice în

soluţionarea problemelor;

baza de date, BD (data base, database, DB) - mulţime de date, organizate după

anumite reguli, care stabilesc principiile de bază de descriere, stocare şi manipulare a

datelor. BD a SIG include seturi de date privind obiectele spaţiale, formînd baza

datelor spaţiale (spatial database); informaţia cartografică digitală poate să fie

organizată în baze de date cartografice (map database), bănci de date cartografice.

BD pot fi integrate, distribuite, relaţionale, tehnologice;

baza de date cartografice (cartographic data base) - baza datelor cartografice -

totalitatea datelor pe o anumită temă/tematică, prezentată în formă digitală la

respectarea regulilor generale de descriere, stocare şi manipulare, accesibilă

utilizatorilor, nu depinde de caracterul aplicaţiilor şi este administrată de SABD;

caracterul localizării obiectului - indicele care indică gradul de repartizare a

obiectului spaţial. Există obiecte cu caracter de localizare discret, linear şi de

suprafaţă;

clasificare - sistem de divizare a unei oarecare mulţimi de obiecte pe grupe

separate, în interiorul cărora obiectele au trăsături comune;

codare - transformarea mesajului în semnal sau reprezentarea a cîteva mesaje

prin simboluri convenite din timp;

conversia din format raster în format vector (vectorization, raster to vector

conversion) - conversia automată sau semiautomată a reprezentării raster a obiectelor

spaţiale în format vector, cu ajutorul setului de operaţii, incluzînd, de regulă,

"scheletizarea" (skeletonization) liniei raster a înscrierii; "subţierea" ei (thinning);

generalizarea cu utilizarea operatorilor de spaţiere, adică înlăturarea punctelor

intermediare suplimentare în înscrierile digitale ale liniilor (weeding), simplificarea

desenului (smoothing); înlăturarea liniilor "suspendate" (dangle line);

conversia din format vector în format raster (rasterization, rasterisation,

gridding, vector to raster conversion) – transformarea (conversia) reprezentării vector

a obiectelor spaţiale în reprezentare raster prin atribuirea elementelor raster

semnificaţii care corespund apartenenţei sau neapartenenţei la ele a elementelor

înscrierilor vectoriale a obiectelor;

conversia formatelor (format conversion) - transformarea datelor dintr-un

format în altul, acceptat de alt sistem (de regulă, la exportul sau importul datelor);

date (datum, plural - data) –

1) fapte înregistrate, descrieri ale fenomenelor din lumea reală sau a ideilor, care

sînt destul de preţioase pentru formularea şi fixarea lor;

2) informaţie, reprezentată în formă convenabilă pentru prelucrarea prin

mijloace automate la posibila prezenţă a omului (GOST 15971-90. Sisteme de

prelucrare a datelor. Termeni şi definiţii);

3) fapte, noţiuni sau comande, prezentate formalizat, care permit realizarea

transmiterii lor atît manual cît şi cu ajutorul sistemelor de automatizare (ST ISO

2382/1-84).

date spaţiale (spatial data, Geographic(al) data, geospatial data, georeferenced

data) - date geografice - date spaţiale despre obiectele spaţiale, care includ informaţii

despre amplasarea şi proprietăţile lor, atributele spaţiale sau nespaţiale, care

203

caracterizează locul aflării şi descrierea geometrică a obiectelor în spaţiu şi unul faţă

de altul în teren;

digitizor (digitizer, tablet, table digitizer, graphic tablet) - indicator numeric -

planşet grafic - dispozitiv periferic pentru introducerea manuală a imaginilor grafice -

dispozitiv grafic de introducere a datelor –

1) dispozitiv pentru convertirea analogic-digitală a semnalelor, surselor şi

datelor;

2) în geoinformatică, grafică computaţională şi cartografie: dispozitiv pentru

digitalizarea manuală a documentaţiei cartografice şi grafice în formă de multitudine

sau consecutivitate de puncte, poziţia cărora este dată de coordonatele decart ale

digitizorului;

geocodare (geocoding) - metodă şi proces de poziţionare a obiectelor spaţiale

faţă de o anumită sistemă de coordonate şi atribuirea lor (exemplu poate servi

"legarea" de adresă a seturilor de date poziţional-neidentificate existente (address

matching), se realizează prin stabilirea legăturilor între bazele de date nespaţiale şi

părţile poziţionale ale BD ale SIG);

geoinformatică (GIS technology, geoinformatics) - ştiinţă, tehnologie şi

activitatea ştiinţifică de producere, proiectare, creare, exploatare şi utilizare a

sistemelor informaţionale geografice de elaborare a tehnologiilor geoinformaţionale,

pe aspecte aplicative, sau aplicaţii SIG (GIS application) în scopuri practice sau

geoştiinţifice. Este parte componentă a geomaticii;

hartă (map) - imagine a suprafeţei matematic determinată, micşorată şi

generalizată a Pămîntului, altui corp ceresc sau cosmic, care indică amplasarea sau

obiectele proiectate pe hartă, în sistemul acceptat de semne convenţionale;

hartă digitală - model digital al suprafeţei Pămîntului, format ţinînd cont de

legile generalizării cartografice, în proiecţii convenite pentru hărţi, liniere, sistem de

coordonate şi altitudini (GOST 28441-90);

indicele obiectului - una din proprietăţile obiectului, care poate fi utilizată

pentru identificarea obiectului respectiv;

interpelare (query, request) - regăsirea (retrieval) datelor în baza de date, care

satisfac unele condiţii. Interpelarea se formulează prin intermediul limbajului de

comunicare a utilizatorului cu SABD - limbajului de interpelări (query language) sau

alte metode. În procesul de interpelare pot să se efectueze şi alte acţiuni (dacă permite

limbajul de interpelare): sortarea, calcule etc. Limbajul standard de interpelare al

SABD relaţionale este SQL. Căutarea obiectelor spaţialedupă condiţiile care conţin

coordonate, se realizează prin interpelareaspaţială (spatial query) de căutare a

obiectelor în ferestrele de formă dreptunghiulară sau liberă;

identificator (identifier) - număr unic, atribuit obiectului spaţial al stratului;

poate să se atribuie automat sau să fie numit de utilizator; serveşte pentru stabilirea

legăturii cu partea poziţională a datelor spaţiale; informaţie (information) –

1) totalitate de cunoştinţe despre datele faptice şi dependenţele dintre ele;

2) conţinut care se atribuie datelor, prin intermediul acordurilor, care se referă la

aceste date;

3) datele care urmează a fi introduse în computer, prelucrate la computer şi

eliberate utilizatorului;

204

4) legile, metodele şi mijloacele de stocare, prelucrare şi transmitere a

informaţiei cu ajutorul computerelor şi altor dispozitive tehnice sînt studiate de

informatică (informatics, computer science), iar în aplicaţiile la problematica SIG - de

geoinformatică;

îmbinarea hărţilor (mapjoin, mosaicking) - îmbinarea automată a înscrierilor

vectorial-digitale a două file separate adiacente a hărţilor digitale sau straturilor S.I.G.

(mapjoin), precum şi montarea imaginilor digitale separate sau a altor imagini în

format raster (mosaicking) într-o hartă, imagine unică sau strat unic. Acest proces

include operaţia de corectare, sau această operaţie precedă procesul;

loc automatizat de muncă (LAM) (work station, workstation) – complex

individual de mijloace de program şi aparataj destinat automatizării muncii

profesionale;

metadate (metadata) - date despre date: cataloage, clasificatoare, reestre,

inventorii, baze de metadate (metadata base) şi alte forme de descriere a seturilor de

date digitale şi analoage, care conţin informaţii despre componenţa lor, conţinut,

statut (actualizare şi actualitate), origine (metode şi condiţii de obţinere), locul aflării,

calitate (plenitudine, necontradicţii, veridicitate), format şi forma de reprezentare,

condiţiile de acces; obţinerea şi utilizarea drepturilor asupra datelor şi alte

caracteristici datometrice;

modelul datelor spaţiale (geo spatial data model) - reprezentare a datelor

spaţiale (spatial data representation, spatial data model) - mijloc de descriere digitală

a obiectelor spaţiale, tipului structurii datelor spaţiale;

modelul spaţial al terenului - model tridimensional al obiectelor şi elementelor

terenului, format prin intermediul graficii computerizate, destinat pentru utilizare în

sistemele de administrare şi navigaţie, simulatoare, la analiza terenului, soluţionării

problemelor de calcul şi de modelare, proiectare a construcţiilor inginereşti,

monitoringul mediului înconjurător, întocmirea hărţilor electronice;

obiectul clasificării - totalitate de obiecte, noţiuni şi alte elemente a unei

oarecare mulţimi pentru care se utilizează un sistem definit de clasificare;

punct de fixare - punctul semnului convenţional, care în mare măsură

corespunde amplasării obiectului în teren;

sistem informaţional geografic (geographic(al) information system, GIS,

spatial information system) - sistem geoinformaţional - SIG:

1) sistem informaţional care asigură colectarea, stocarea, prelucrarea, accesul,

reprezentarea şi repartizarea datelor spaţiale de coordonate. SIG cuprinde date despre

obiectele spaţiale în forma reprezentării lor digitale (vectoriale, raster etc.), include

setul de posibilităţi funcţionale corespunzătoare sarcinilor SIG, în care se realizează

operaţiile tehnologiilor geoinformaţionale, este menţinut de asigurarea

informaţională, normativ-juridică, organizaţională, resurse programatice şi de

aparataj;

2) sistem informaţional multifuncţional, destinat pentru colectarea, prelucrarea,

modelarea şi analiza datelor spaţiale, reprezentarea lor la soluţionarea problemelor de

calcul, pregătire şi luare de decizii. Destinaţia de bază a SIG este formarea

cunoştinţelor despre Pămînt, teritorii separate, terenuri, precum şi oferirea accesului

utilizatorilor la datele spaţiale, în scopul sporirii eficacităţii lucrului;

205

sistemul de administrare a bazelor de date (SABD) (data base management

system) - complex de mijloace de program şi limbaj destinate pentru crearea, ţinerea

şi utilizarea bazelor de date;

spaţiul topologic - noţiune matematică, care generalizează noţiunea de spaţiu

metric. Spaţiul topologic include mai multe elemente de orice natură, în care printr-o

metodă sau alta sînt determinate corelaţiile;

strat (layer, theme, coverage, overlay) - acoperire - totalitate de obiecte spaţiale

de acelaşi tip, care se referă la o temă (clasă de obiecte) în limitele unui teritoriu şi

sistem de coordonate, comune pentru seturile de straturi;

tehnologii geoinformaţionale - (GIS technology) - baza tehnologică a creării

sistemelor informaţionale geografice, care permit realizarea posibilităţilor funcţionale

ale SIG;

topologie (din grec. topos - localizare) - compartiment al matematicii care

studiază proprietăţile topologice ale figurilor, ce nu variază la orice deformaţii,

efectuate fără divizări şi îmbinări (în imagini continue şi uniforme);

vectorizare (vectorization) - reprezentare vectorială (vector data structure,

vector data model) - modelul vectorial al datelor - reprezentarea digitală a obiectelor

spaţiale punctiforme, liniare şi poligonale sub formă de seturi de perechi de

coordonate, cu descrierea numai a obiectelor geometrice, ceea ce corespunde

reprezentării netopologice a obiectelor liniare şi poligonale sau geometria şi

relaţiile topologice (topologia) sub formă de reprezentare topologic-vectorială;

în realizare computaţională reprezentării vectoriale îi corespunde formatul vector al

datelor digitale (vector data format);

vectorizator (vectorizer) - mijloc de program pentru conversia datelor spaţiale

din format raster în format vector (vectorizare);

vizualizare (visualization, visualization, viewing, display, displaying) - sin.

reprezentare grafică, reprezentare –

1) în SIG, grafica computaţională şi cartografie - proiectarea şi generarea

reprezentărilor în altă grafică la dispozitive de reprezentare (preponderent, pe ecranul

displeiului) în baza datelor digitale finale, regulilor şi algoritmilor de conversie;

2) în explorările la distanţă: reproducerea imaginii digitale sau rezultatelor

prelucrării pe ecran cu ajutorul structurilor speciale ale datelor, mărind esenţial viteza

vizualizării, - de exemplu "straturilor piramidale" (pyramid layers, reduced resolution

datasets), care permite înscrierea a o mulţime de pixeli a imaginii finale într-un

număr limitat de pixeli a ferestrei ecranului cu reprezentarea unei imagini formate

anterior, cu rezoluţia care se micşorează treptat de 2, 4 sau 8 ori;

vizualizator (visualizer, viewer) - viewer - mijloc de program, destinat pentru

vizualizarea datelor; în SIG: unul din formele mijloacelor de program ale SIG cu un

set de funcţii, limitate, ca regulă, la vizualizarea imaginilor cartografice, numit

vizualizator cartografic (map view), cu posibilităţi funcţionale facultative de

completare şi transformare a datelor atributive, exportului şi importului lor,

prelucrare statistică, grafică de afaceri, reprezentarea imaginilor pe alte dispozitive

grafice periferice. Vizualizatorul simplu (inclusiv de grafică) poartă denumirea de

brauzer (browser).

2. Premisele creării SIGN

206

Sistemele informaţionale automatizate de prelucrare a informaţiilor spaţiale,

similar cu toate sistemele maşină-om, în dezvoltarea lor se supun legii universale,

conform căreia partea din lucru efectuată de om trebuie să se micşoreze treptat.

Fiecare tehnologie nouă, accesibilă pentru toţi utilizatorii, duce la repartizarea

repetată între om şi maşină a funcţiilor de pregătire şi prelucrare a informaţiilor.

Utilizarea sistemelor informaţionale automatizate semnificativ ridică eficacitatea

organizării lucrărilor la etapa de pregătire iniţială a datelor, stocare şi actualizare a

lor. Totodată, are loc schimbarea structurii operaţiilor (procedurilor) îndeplinite de

om în complexul om-maşină. Omul-operator este treptat înlăturat din sfera de

prelucrare a datelor, reprezentării lor într-un mod acceptabil, şi poate să se

concentreze asupra procesului de luare a deciziilor.

Calitatea gestiunii economiei şi dezvoltarea societăţii civile depinde de nivelul

de informare. Dinamica vieţii reduce timpul de luare a deciziilor. Volumul

informaţiilor, care este necesar de prelucrat pentru obţinerea obiectivităţii şi luarea

deciziei, creşte vertiginos. Pentru luarea unei decizii corecte este necesară utilizarea

datelor care nu ţin de competenţa unor instituţii.

Integrarea sferelor de activitate necesită decizii complexe şi adecvate, nivelul

optimizării cărora determină direct mărimea cheltuielilor. Valoarea optimă poate fi

atinsă prin uniformitatea completă a informaţiilor din instituţii după criteriul

exactităţii şi actualităţii şi la respectarea unor principii în lucrul cu datele.

Integrarea de informaţii interdepartamentală dintre instituţii permite

minimalizarea cheltuielilor pentru introducerea şi actualizarea întregului complex de

date, ridicarea nivelului de veridicitate şicomplexitate a informaţiilor, reducerea

considerabilă a timpului de colectare şi prelucrare a informaţiilor utilizate în luarea

deciziilor.

Pentru decizia practică a optimizării cheltuielilor la primirea datelor primare este

necesară repartizarea informaţiilor între instituţii după principiul apariţiei lor iniţiale

şi determinarea nivelelor raţional-economice de structurare a datelor.

Procesul de modelare şi analiză trebuie să fie condiţional separat de colectarea şi

monitoringul datelor. Proiectarea geoinformaţională sau elaborarea diferitelor

programe specializate poate să se realizeze în baza utilizării repetate a aceloraşi date,

dar în diferite combinări. Fiecare proiect poate fi prevăzut pentru îndeplinirea

anumitor operaţii cu bază comună de date şi poate fi examinat ca un oarecare mediu

cu caracteristicile lui individuale, care se pot modifica în corespundere cu destinaţia

produsului final.

3. Determinarea SIGN

SIGN este un sistem informaţional complex funcţional automatizat, ce se referă

la întregul teritoriu al Republicii Moldova, cuprinde ramurile de bază ale economiei

şi domeniile de activitate, şi conţine:

- date spaţiale în formele lor de prezentare computerizată;

- setul posibilităţilor funcţionale corespunzător sarcinilor, în care se realizează

operaţii tehnologice geoinformaţionale SIGN, este susţinut de asigurarea juridico-

normativă, economică, informaţională, programatică, tehnologică, metodică, de

producţie, organizaţională şi de personalul profesionist.

4. Destinaţia SIGN

SIGN este prevăzut pentru oferirea operativă a informaţiei spaţiale utilizatorilor,

în calitate de bază informaţională pentru luarea deciziei, în scopul atingerii unei

207

eficacităţi sporite în soluţionarea sarcinilor de utilizare raţională a resurselor naturale

şi tehnogene; gestionarea economiei şi regiunilor, dezvoltarea mediului cultural-

social.

SIGN constituie un sistem deschis multiutilizator, atît pentru uz profesional cît şi

în scopuri didactice şi uz general.

Utilizarea resurselor informaţionale şi posibilităţilor analitice ale SIGN nu

exclude necesitatea creării, dezvoltării şi utilizării complexelor de ramură, prevăzute

pentru pregătirea informaţională a soluţionării sarcinilor profesionale specifice, ce ţin

de competenţa de ramură.

2. CADRUL JURIDICO-NORMATIV

5. Cadrul juridic în vigoare

Cadrul juridico-normativ al SIGN se determină de legislaţia în vigoare, tratatele

şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

6. Probleme de dezvoltare a cadrului juridico-normativ

Pentru funcţionarea eficace a SIGN este necesară armonizarea cadrului juridic

ce determină condiţiile de creare, funcţionare şi exploatare a sistemelor

informaţionale, utilizării informaţiilor.

În scopul unificării codificării obiectelor şi integrării sistemelor informaţionale

ce utilizează şi prelucrează datele spaţiale, este necesară adoptarea standardelor de

reprezentare şi schimb a datelor geospaţiale, care se vor crea în baza adaptării

elaborărilor internaţionale corespunzătoare.

Pentru determinarea juridică a funcţiilor şi infrastructurii componentelor este

necesară, în temeiul legislaţiei în vigoare şi a prezentei. Concepţii, aprobarea prin

hotărîri de Guvern a concepţiilor resurselor informaţionale instituţionale integrate în

SIGN.

În concepţiile de ramură trebuie să fie determinate: proprietarul resursei

informaţionale şi structurile implicate, modalitatea de creare şi monitoring al

sistemului, sursele de finanţare şi posibilităţile rambursării cheltuielilor. Concepţiile

resurselor informaţionale ale structurilor de ramură trebuie să descrie detaliat

obiectele sistemelor, identificarea lor, scenariile de conduită; să includă lista,

structura şi formatul schimbului de date; condiţiile tehnico-economice de integrare a

datelor şi mijloacele programatice aplicate de utilizare şi condiţiile accesului la

informaţia de diferit nivel.

3. ASPECTE TEHNOLOGICE PRINCIPALE ALE CREĂRII SIGN

Colectarea, monitoringul (actualizarea) datelor şi dezvoltarea funcţiilor aplicate

constituie problema cea mai serioasă în dezvoltarea şi menţinerea sistemului în stare

funcţională, care depinde de corectitudinea determinării condiţiilor şi criteriilor de

colectare a datelor. Sistemul nu trebuie să fie încărcat cu date excesive şi funcţii

improprii.

Eficacitatea economică de existenţă a sistemului şi operativitatea prelucrării

interpelărilor depind de determinarea corectă a setului minim necesar de date (lista

lor, parametrii calitativi şi cantitativi) şi posibilităţile funcţionale pentru realizarea

obiectivelor de creare.

7. Materiale primare

208

În calitate de informaţie iniţială pot fi atît materialele geometrice cu proprietăţi

metrice, care asigură exactitatea determinată de poziţionare cît şi informaţia grafică şi

de descriere ce determină proprietăţile specifice ale obiectelor:

1) materiale grafice;

2) hărţi şi planuri topografice;

3) măsurări instrumentale de teren;

4) materiale de teledetecţie;

5) hărţi tematice specializate: fizico-geografice, administrative, de sol,

geologice, climatologice, demografice, de vegetaţie, infrastructurii sociale, de

navigaţie etc.;

6) planuri topografice specializate: cadastrale, de organizare a teritoriului,

dezvoltarea teritoriului, arhitectoral-planificate etc.;

7) cercetarea de proiect şi ridicările interpretative;

8) ridicări video;

9) scheme, schiţe şi documentaţie grafică inginerească;

10) informaţie descriptivă;

11) cataloagele coordonatelor şi altitudinilor punctelor de bază, de plan, de

înălţime şi gravimetrice, inclusiv: reţeaua geodezică naţională, de înălţime şi

gravimetrică; reţelele bazei geodezice;

12) parametrii sistemelor de coordonate şi înălţimi, proiecţii, figurile

Pămîntului;

13) descifrarea de teren şi de birou, colectarea datelor;

14) parametrii elementelor specializate şi obiectele din teren de infrastructură

inginerească;

15) date statistice;

16) altă informaţie de descriere.

8. Cerinţe faţă de informaţia spaţială

Masivele datelor spaţiale din sistem se păstrează ca hărţi electronice ce

reprezintă obiecte grafice ale localităţilor şi fenomene în complex cu informaţia

adiţională şi de descriere.

SIGN reprezintă o totalitate de baze de date, care reflectă starea unuia sau altui

proces şi au o bază topografică şi geodezică comună, ce permite realizarea:

a) reprezentării complexe şi concrete a informaţiilor;

b) fixării spaţiale exacte şi sistematizării informaţiilor;

c) posibilităţii vizualizării dinamice şi modelării proceselor şi fenomenelor cu

înscrierea concluziilor pe hartă;

d) în combinaţie cu programele analizei economice şi statistice, pregătirii

informaţionale a deciziilor optime de conducere.

SIGN poate să fie prezentat prin totalitatea hărţilor digitale, unite prin trăsături

comune; reglementate şi coordonate după scări, sisteme de coordonate, conţinut şi

semne convenţionale; cu posibilităţi funcţionale determinate a mediului de program.

Informaţia digitală despre teren trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

crearea în sistemele oficiale aprobate a coordonatelor şi a proiecţiei

cartografice;

utilizarea clasificării elementelor şi obiectelor localităţii, corespunzătoare

clasificării adoptate pentru harta topografică de bază la o scară de proporţii mari;

209

dispunerea de structura necesară, minimală şi reală a obiectului pentru

soluţionarea sarcinilor de utilizare;

asigurarea posibilităţii primirii automatizate a datelor despre aşezarea

obiectelor şi caracteristica lor;

formarea sub formă de date structurate în cadrul foii tradiţionale de

nomenclatură;

asigurarea integrării reprezentării după elemente şi obiecte în regiuni separate,

ce reprezintă foile tradiţionale de nomenclatură sau a părţilor lor;

asigurarea, pe cale programatică, transformării informaţiilor din format raster

în vector şi invers;

structura prezentării datelor în masive trebuie să asigure acces la orice element

sau obiect şi să asigure posibilitatea introducerii modificărilor şi completării fără

denaturarea datelor.

9. Mijloacele tehnice de creare a datelor spaţiale

Pentru crearea SIGN se utilizează mijloacele tehnice ce prevăd:

1) primirea informaţiei primare despre obiectele terenului combinînd

următoarele posibilităţi de bază:

a) teledetecţia: diverse tipuri de vederi şi ridicări aeriene şi cosmice, sub aspect

analogic şi digital;

b) digitizarea materialelor cartografice;

c) măsurările instrumentale;

d) ridicările foto şi video, alte materiale grafice;

e) introducerea automată sau manuală a informaţiei atributive şi de serviciu;

2) crearea sistemului semnelor convenţionale cartografice, imaginii reale şi

concrete a obiectelor regiunii şi metodicii descrierii raporturilor logico-spaţiale între

ele;

3) metodele de formare a modelelor digitale cu utilizarea informaţiei

cartografice primare şi informaţiei cu caracter informativ, care trebuie să asigure atît

operativitatea vizualizării cît şi plenitudinea necesară, exactitatea şi caracterul

imaginii tridimensionale şi dinamica lui conform condiţiilor respective;

4) crearea sistemului expert de formare a conţinutului modelului spaţial al

regiunii, ce asigură soluţionarea sarcinilor de proiectare a imaginilor spaţiale pe cale

de selecţie a structurii de obiecte, generalizarea ei, simbolizarea şi proiectarea pe

ecran în proiecţia cartografică necesară;

5) vizualizarea şi analiza modelului digital al terenului în staţiile grafice de

muncă prin intermediul software-ului specializat;

6) soluţionarea sarcinilor de calcul, reieşind din componenţa şi conţinutul lor,

determinate de către utilizatorii informaţiei.

10. Tehnologia creării obiectelor spaţiale

Principalele procedee tehnologice în crearea obiectelor spaţiale sînt:

a) perceperea automată a imaginilor;

b) modelarea cartografică;

c) utilizarea software-ului multimedia;

d) utilizarea aparatelor sistemelor expert;

e) instalarea telecomunicaţiei logico-spaţiale.

11. Tipuri principale de produse SIGN

210

Produsele SIGN pot fi divizate în următoarele tipuri:

1) informaţie intermediară şi iniţială, admisibilă la redactare şi convertire, cu

scopul utilizării în crearea produselor geoinformaţionale tematice, speciale şi

independente;

2) sistem de hărţi digitale cu posibilitatea reproducerii informaţiei fie complexă,

fie după elementele conţinutului.

Hărţile conţin informaţie metrică despre situarea elementelor, obiectelor şi

formaţie de descriere, care caracterizează însuşirile lor, prezentate în fişiere de

formate standardizate admise pentru sistemele geoinformaţionale.

Hărţile topografice digitale.

Hărţile topografice digitale pot fi standarde, ce reproduc scara tradiţională sau

speciale.

Scara oficială acceptată nu exclude posibilitatea utilizării sau reprezentării

informaţiei hărţilor digitale la orice scară necesară. Dar exactitatea, plenitudinea şi

specificul vizualizării trebuie să fie ataşată la o scară discretă admisibilă pentru

sistem, prin intermediul semnelor convenţionale, informaţia căruia va fi utilizată la

crearea produsului concret. Celelalte scări de reprezentare pot fi primite prin

intermediul generalizării imaginii sau prin detaliere, fără reducerea exactităţii

proprietăţilor metrice ale informaţiei utilizate.

V) Hărţi digitale tematice

În baza datelor iniţiale ale hărţii digitale de bază şi a resurselor informaţionale

tematice de ramură, a planurilor de adrese şi cadastrale, precum şi a informaţiei

adiţionale specializate (măsurători instrumentale; date de teledetecţie; fotografii,

schiţări, informaţie cu caracter informativ şi adiţională) pentru diverse necesităţi ale

economiei, ştiinţei, învăţămîntului, gestionării şi utilizării se alcătuiesc hărţi digitale

tematice. Conţinutul fiecărei hărţi digitale se determină reieşind din destinaţiile şi

cerinţele speciale;

3) proiecte geoinformaţionale specializate.

În baza utilizării informaţiei complexe a SIGN şi a datelor adiţionale poate fi

realizată proiectarea geoinformaţională tematică, prin intermediul elaborării mediului

funcţional specializat, cu scopul creării produsului final concret. Cerinţele faţă de

lista şi calitatea datelor iniţiale, precum şi de posibilităţile funcţionale sînt

determinate de sarcina tehnică, care poate fi elaborată în comun de către beneficiar şi

deţinătorul resurselor informaţionale.

Conţinutul informaţiilor adiţionale şi de bază, proprietăţile funcţionale, precum

şi posibilităţile vizualizării şi modul exploatării vor depinde de utilizarea specială a

produsului creat.

Posibilitatea complexă şi divizarea după elemente a conţinutului de utilizare a

informaţiei poate fi prevăzută de condiţiile de exploatare. Pentru simplificarea

lucrului cu sistemul, anumite seturi de funcţii pot fi combinate în sarcini tipice.

Pentru majorarea flexibilităţii şi îmbunătăţirea particularităţilor de consum pot fi

utilizate posibilităţile de creare a straturilor proprii de utilizare la exploatarea

produsului.

12. Forme de prezentare a producţiei

Forma de prezentare a oricărui tip de producţie geoinformaţională se va

determina de către posibilităţile de producere, ce a devenit accesibilă la nivel tehnic

pentru utilizare pe larg. Produsele geoinformaţionale, în funcţie de destinaţie, pot fi

211

prezentate pe suporţi magnetici sau să funcţioneze prin intermediul reţelelor

accesibile de telecomunicaţii (de exemplu Internetul) sau comunicaţiilor specializate.

Pentru confortul utilizării, tipuri separate de producţie pot fi tipărite pe suporţi rigizi

(hîrtie, plastic etc.).

Informaţia hărţilor digitale vizualizată şi tipărită pe suporţi rigizi trebuie să

corespundă cerinţelor, prezentate aceloraşi tipuri de produse cartografice. La tipărirea

fiecărei foi, în funcţie de cerinţele menţionate, conţinutul hărţilor se completează cu

perfectarea corespunzătoare şi cu informaţia adiţională şi cu caracter informativ,

inclusiv cea tematică profesională şi de marketing.

4. STRUCTURA ORGANIZAŢIONALĂ

SIGN funcţionează în cadrul structurii organizaţionale, care determină rolul

fiecărui din participanţi în crearea, funcţionarea sistemului şi utilizarea datelor.

13. Centrul competent de coordonare

Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, în comun cu Departamentul

Tehnologii Informaţionale, sînt autorităţile administraţiei publice centrale de ramură,

cu drepturile centrului competent de coordonare în geoinformatică, care:

reglează aspectele tehnologice ale procesului integrării, formării şi utilizării

resurselor geoinformaţionale, crearea tehnologiilor geoinformaţionale, sistemelor şi

reţelelor, în cadrul competenţei şi împărţirii împuternicirilor de ramură, ce sînt

determinate de mediul juridic;

realizează formarea, introducerea, păstrarea, utilizarea, gestionarea, exploatarea

informaţiei a SIGN, în comun cu structurile - participanţii procesului integrării

resurselor geoinformaţionale.

14. Infrastructura de ramură

Exploatarea sistemelor instituţionale, deţinerea, gestionarea şi oferirea

informaţiei în interese naţionale, precum şi îndeplinirea funcţiilor indicate de

beneficiar, se realizează de instituţiile de ramură.

Ministerele, departamentele, agenţiile, serviciile şi alte structuri de ramură

(instituţii) formează, utilizează şi integrează resursele informaţionale instituţionale,

prezintă informaţie pentru integrare în SIGN.

Autorităţile administraţiei publice locale colaborează în domeniul formării

resurselor informaţionale departamentale, prin intermediul serviciilor respective, cu

departamentele de ramură.

15. Infrastructura de producere

Colectarea informaţiei şi crearea bazelor de date specializate se efectuează de

structurile de producere specializate, care îndeplinesc nemijlocit lucrări de asigurare a

funcţionării SIGN:

1) independent de forma de proprietate şi supunere departamentală (de ramură),

apartenenţa statală din comunitatea mondială;

2) conform competenţei, determinate de existenţa documentelor oficiale (statut,

regulament, licenţă, experienţă de lucru);

3) în bază de contract, în bază de concurs sau altor forme de licitaţii, ce asigură

şanse egale pentru participanţii competenţi, în scopul sporirii eficacităţii tehnico-

economice.

16. Pregătirea personalului

212

În scopul creării, funcţionării şi exploatării SIGN este necesară planificarea

motivată a instruirii personalului calificat şi crearea condiţiilor adecvate de muncă.

17. Utilizatori

Informaţia SIGN este destinată pentru un cerc larg de utilizatori, inclusiv

autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale; persoanelor fizice şi unităţilor de

drept, indiferent de forma juridică de organizare.

Utilizatorii folosesc informaţia conform condiţiilor normative şi tehnico-

economice de acces.

Informaţia, în funcţie de conţinut, poate fi furnizată utilizatorilor în condiţii de

contract sau prin reţele de telecomunicaţii comune, gratuit sau contra plată în

conformitate cu legislaţia în vigoare.

5. SPAŢIUL FUNCŢIONAL

18. Funcţiile de bază ale SIGN

În plan tehnologic, SIGN reprezintă un complex informaţional de

telecomunicaţii, care conţine informaţie spaţială şi programe funcţionale aplicate de

utilizare.

Funcţiile de bază pentru SIGN, în calitate de sistem informaţional automatizat,

sînt: pregătirea şi colectarea, introducerea, prelucrarea, stocarea (manipularea) şi

extragerea datelor.

19. Structura complexului funcţional

Software-ul din SIGN poate fi convenţional divizat în cîteva grupe:

1) nucleul sistemului geoinformaţional (ca instrument de prelucrare a

informaţiei spaţiale), ce realizează funcţiile de bază ale cartografierii tematice şi

digitale şi prelucrării de sistem a datelor geografice:

a) introducerea datelor grafice şi de descriere de pe diverse dispozitive;

b) transformarea formatelor;

c) asigurarea păstrării datelor de tip divers;

d) redactarea şi convertirea datelor;

e) prelucrarea interpelărilor la datele spaţiale;

f) asigurarea interfeţei şi instrumentelor de utilizare;

2) modulele de asigurare a legăturii cu sistemul ales de gestionare a bazelor de

date;

3) modulele de extindere destinate pentru îndeplinirea funcţiilor specifice de

prelucrare a informaţiei spaţiale:

a) analizarea şi modelarea spaţială tridimensională;

b) alcătuirea suprafeţelor şi diagramelor statistice pentru analiză;

c) extinderea posibilităţii de tipărire a hărţilor;

d) geocodificarea, adică fixarea automată de adrese;

e) comprimarea raster-elor şi crearea mozaicului;

f) crearea prezentărilor animate;

4) mijloacele de asigurare a accesului multiutilizator şi

concomitent la depozitul de date spaţiale;

5) software-ul de utilizare, destinat realizării funcţiilor, ce lipsesc în modulele

standard ale SIGN.

20. Tendinţele principale ale dezvoltării integrate a SIGN

213

SIGN prezintă resursele informaţionale de bază în componenţa Sistemului

informaţional naţional.

SIGN în întregime şi fiecare din componentele sale se integrează informaţional

cu Registrul de stat al populaţiei şi Registrul de stat al unităţilor de drept în ceea ce

priveşte identificarea persoanelor fizice şi unităţilor de drept.

Interacţiunea informaţională şi integrarea SIGN cu sistemele informaţionale ale

altor state sau cu structurile internaţionale se va baza pe principiile asigurării

compatibilităţii funcţionale şi informaţionale a sistemelor.

Detalierea parametrilor tehnico-economici ai integrării se va realiza în funcţie de

conţinutul acordurilor corespunzătoare.

Tendinţa dezvoltării de bază constă în sporirea permanentă a funcţiilor nucleului

geoinformaţional şi mărirea cantităţii modulelor de extindere.

21. Principiile de bază pentru integrarea resurselor informaţionale.

Resursele informaţionale de stat trebuie să corespundă principiilor integrării,

care se vor stoca la etapa conceptuală de elaborare a ideologiei sistemelor. Ideologia

resurselor informaţionale trebuie să se bazeze pe cerinţele armonizării şi

corporatismului sistemelor instituţionale, respectării cerinţelor standardizate.

Unificarea resurselor informaţionale se obţine din contul:

a) utilizării codificatorilor şi clasificatorilor unici;

b) realizării principiului de utilizare în toate sistemele a datelor din sistemele-

surse;

c) aplicării standardelor pentru datele grafice de uz general.

Pe măsura dezvoltării SIGN se presupune lărgirea cercului de utilizatori, precum

şi listei sistemelor informaţionale, a căror informaţie poate prezenta interes pentru

integrare.

Integrarea sistemelor informaţionale, în baza identificării spaţiale a obiectelor,

admite utilizarea diferitor informaţii după exactitate, plenitudine şi nivel de detaliere.

Cerinţele faţă de exactitatea şi detalierea informaţiilor geometrice despre obiecte

depind de compromisul dintre cerinţele tehnologice şi resursele financiare şi

temporale, accesibile în realitate. Exactitatea şi detalierea datelor sînt determinate de

documentele corespunzătoare şi pot fi schimbate pe măsura dezvoltării sistemului.

Interacţiunea cu sistemele informaţionale, care oferă date suplimentare, poate să

se bazeze pe metoda referinţelor poştale, sau pe oferirea informaţiilor în calitate de

explicaţii, conform anumitor aspecte ale activităţii.

22. Dezvoltarea funcţională a SIGN şi modelarea geospaţială

Posibilităţile funcţionale ale SIGN, ce permit realizarea cercetărilor, analizei şi

modelării, se elaborează de persoanele care au creat sistemul conform sarcinilor

utilizatorilor, în corespundere cu sarcinile lor tehnice sau setul-tip a celor mai

aparente probleme, soluţionate prin intermediul utilizării datelor geoinformaţionale.

Modul cel mai raţional de soluţionare a sarcinilor de utilizare constă în utilizarea

maximală a modulelor standard de program, asigurate de către persoanele care

elaborează sistemul.

În scopul economisirii timpului şi resurselor financiare, excluderii dublării şi

paralelismul elaborărilor departamentale de sistem, este necesară excluderea practicii

elaborării software-ului de utilizare, care se dublează, sau mijloacele internaţionale

licenţiate de program (brand name), în privinţa soluţionării sarcinilor aplicate de

utilizare.

214

Sarcinile de utilizare, nesoluţionate de mijloacele standard software a mediului

SIGN, trebuie soluţionate în baza extinderii posibilităţilor standardizate, prin

intermediul elaborării modulelor funcţionale, suplimentare, aplicative şi de utilizare.

Sarcinile specifice de utilizare pot să necesite elaborarea software-ului

specializat suplimentar, care, în nucleul său, se bazează pe funcţiile standard.

Totodată, este necesară realizarea cercetării existenţei modulelor de program, necesar

în alte sisteme informaţionale instituţionale.

Proiectarea geoinformaţională cu destinaţie specială, se realizează individual

după sarcina concretă (sau complexul de sarcini), în baza sarcinii tehnice în care sînt

descrise detaliat cerinţele faţă de posibilităţile funcţionale ale software-ului aplicat de

utilizare, conţinutul şi parametrii informaţiei iniţiale, în baza căruia se va realiza

analiza, calculul, modelarea.

Soluţionarea sarcinilor de utilizare se realizează de instituţiile de ramură, în

privinţa problemelor referitor la competenţa lor.

În cazul în care soluţionarea sarcinilor necesită consolidarea informaţiei a cîteva

instituţii de ramură sau elaborarea funcţiilor de utilizare a sistemului pentru un cerc

larg de utilizatori, lucrările pot fi îndeplinite de către subdiviziunile de producere ale

centrului competent de coordonare în geoinformatică, în bază de contract cu

structurile implicate.

Interdependenţa între baza centrală de date şi resursele instituţionale se formează

după principiul de excludere a dublării elaborării funcţiilor aplicate; utilizarea după

posibilităţi, elaborărilor departamentale suplimentare şi complicate în măsura

dezvoltării cerinţelor faţă de lista şi componenţa sarcinilor de utilizare soluţionate

centralizat.

La elaborarea principiilor generale de alcătuire a spaţiului informaţional unic vor

fi maximal utilizate şi luate în considerare soluţionările existente în structuri.

Modificării pot fi supuse numai structurile datelor şi modulele de program, incluse în

nucleul informaţional integrat, şi numai la acel compartiment, în care aceasta

împiedică utilizarea lor în nucleu.

23. Coordonarea procesului integrat de dezvoltare a SIGN

În condiţiile limitării resurselor financiare, de timp şi de personal sporeşte

necesitatea consolidării mijloacelor în privinţa utilizării practice a tehnologiilor

actuale efective, prin intermediul structurii competente, pentru coordonarea

procesului integrării sistemelor informaţionale într-un spaţiu informaţional unic.

Lăsînd drepturile şi obligaţiunile elaborării sistemelor informaţionale în

competenţa structurilor, centrul competent de coordonare trebuie să ia asupra să

misiunea consolidării resurselor, coordonării şi integrării lucrărilor de asigurare a

departamentelor cu regulile identificării unice a obiectelor informaţionale, structurilor

şi conţinutul clasificatoarelor şi codificatorilor de uz comun, descrierea obiectelor

informaţionale în bazele de date textuale şi grafice.

Îndeplinirea nemijlocită a sarcinilor enumerate şi crearea proiectelor actelor

normative trebuie să se realizeze în comun cu structurile interesate.

Cu eforturile comune ale structurilor interesate, la etapa de proiectare, urmează

să se descrie detaliat structura SIGN integrat, cu determinarea corelaţiei între

subdiviziunile departamentale de aplicare comună şi subsistemele speciale, destinate

administrării şi realizării funcţiilor de integrare. Concomitent, vor fi determinate

215

condiţiile de interdependenţă tehnico-economică, costul realizării tuturor problemelor

şi sursele.

Schema de integrare a resurselor informaţionale prezentată presupune

coordonarea corectă cu principiile calculării reciproce ale instituţiilor pentru

informaţia prezentată şi utilizată.

SIGN se creează în baza activităţii comune, conform principiului structurii

repartizate. Bazele de date, registrele, cadastrele, sistemele informaţionale geografice

regionale şi de ramură trebuie să fie create de elementele structurale ale sistemului de

gestiune SIGN conform procedurii determinate. Toate elaborările de stat trebuie să se

realizeze ca module standardizate de program şi seturi ale datelor textuale şi grafice.

6. SPAŢIUL INFORMAŢIONAL

Deosebirea principială a SIGN de alte sisteme informaţionale, din punct de

vedere al obiectului evidenţei, constă în utilizarea în calitate de obiecte a datelor

sistemului, a datelor geografice spaţiale.

Aceasta determină structura specifică a sistemului, incluzînd informaţiile

geoinformaţionale şi software-ul specializat.

24. Date spaţiale

Modelul digital al terenului, ce reprezintă totalitatea datelor grafice şi

descriptive prezentate în formă digitală şi destinate pentru reproducerea imaginilor

spaţiale ale terenului, obiectelor topografice şi datelor adiţionale, în conformitate cu

condiţiile respective constituie informaţia SIGN.

Tehnologia de modelare trebuie să fie orientată spre crearea imaginilor vizuale

similare cu terenul real la reprezentarea lui schematică. Modelul digital trebuie să

deţină proprietăţi metrice, să fie vizual, să permită vizualizarea terenului din diferite

puncte, să modeleze mişcările la realizarea diferitor sarcini inginereşti.

Conţinutul datelor spaţiale şi mediul de program trebuie să asigure posibilitatea

reprezentării oricărui sector de teren, cu nivelul cerut de detaliere; primirea

informaţiilor despre teren; introducerea şi corectarea informaţiilor speciale;

soluţionarea sarcinilor analitice, informaţionale şi de calcul; vizualizarea rezultatelor

deciziei pe imaginea cartografică.

25. Baze de geodate

Bazele de geodate reprezintă depozite de date geografice, care utilizează

formatul orientat pe obiect de păstrare a datelor, asigură accesul la informaţia grafică

şi atributivă pentru posibilitatea de modelare spaţială.

În baza utilizării tehnologiilor geoinformaţionale se creează modelul de date

orientat pe obiecte, care apropie modelul de date fizic şi logic.

Noul model de date este prevăzut pentru oferirea posibilităţii de creare a

obiectelor spaţiale din contul atribuirii lor a unui comportament natural, precum şi

determinării oricăror relaţii între obiectele spaţiale.

Obiectele datelor în bazele de geodate trebuie să reprezinte practic aceleaşi

obiecte, conţinute în modelele logice de date (construcţii, drumuri, loturi de pămînt

etc.).

Bazele de geodate trebuie să conţină şi regulile de verificare a corectitudinii şi

domenele atributive, care garantează că la crearea şi actualizarea obiectelor spaţiale,

216

atributele lor vor rămîne corecte faţă de obiectele spaţiale fixate şi nespaţiale fixate,

precum şi biblioteci ale semnelor convenţionale utilizate.

26. Particularităţi tehnologice ale bazelor de geodate

Bazele de geodate trebuie să asigure următoarele posibilităţi tehnologice:

1) să prezinte datele geografice în felul următor:

a) date vector - pentru prezentarea obiectelor spaţiale discrete;

b) date raster - pentru prezentarea imaginilor continue semiton, datelor tematice

de reţea şi a suprafeţelor;

c) reţele neregulate de triangulaţie (TIN) - pentru prezentarea suprafeţelor;

d) adrese şi locatore - pentru găsirea amplasării geografice;

2) să păstreze forma obiectelor spaţiale şi să deţină mijloace de indicare a

sistemelor de coordonate şi de administrare a lor;

3) să modeleze seturile integrate topologic a claselor de obiecte;

4) să determine relaţiile generale şi arbitrare dintre obiectele spaţiale şi

nespaţiale;

5) să susţină integritatea sistemelor de atribute cu ajutorul domenelor şi regulilor

de verificare a corectitudinii;

6) să ataşeze comportamentul obiectelor spaţiale la tabelele, unde se păstrează

obiectele nespaţiale;

7) să se prezinte în cîteva versiuni identice, fapt ce va permite mai multor

utilizatori de a lucra concomitent cu aceleaşi date.

27. Organizarea şi forma de stocare a datelor

Datele se păstrează în bazele de geodate sub formă de obiecte cu setul de

atribute, ce sînt determinate de arhitectura sistemului informaţional care asigură

accesul concomitent multiutilizator pentru utilizarea, corectarea şi actualizarea lor.

Exactitatea poziţionării geospaţiale şi gradul de detaliere al parametrilor

geometrici ai obiectelor pentru bazele de geodate trebuie să fie proporţională cu

planurile topografice de scara 1:5000 (luate ca bază) pentru teritoriile neamenajate şi

1:2000 pentru teritoriile amenajate ale ţării.

28. Structura datelor spaţiale

În plan informaţional, SIGN reprezintă o totalitate formată din:

1) modelul spaţial de bază al terenului (MSBT);

2) hărţi digitale tematice - parte integrantă a informaţiilor din resursele

informaţionale ale instituţiilor (sau cadastrelor specializate);

3) sisteme informaţionale, informaţia cărora prezintă interes în materie de

integrare sau cu caracter informativ.

Toate părţile componente ale SIGN se creează în baza unui suport ideologic,

conceptual şi informaţional unic.

29. Modelul spaţial de bază al terenului

Modelul spaţial al terenului reprezintă baza geometrică a SIGN şi include:

1) harta digitală de bază (HDB);

2) Registrul de stat al unităţilor administrativ-teritoriale şi clasificatorul

planurilor de adrese ale localităţilor Republicii Moldova;

3) planurile cadastrale.

30. Harta digitală de bază

217

Harta digitală de bază (HDB) conţine atît informaţii grafice spaţiale, cît şi

atributive şi serveşte în calitate de bază geometrică pentru toate sistemele

informaţionale, care utilizează informaţiile spaţiale.

Harta digitală de bază include toate elementele planului topografic, în

conformitate cu plenitudinea şi detalierea reprezentării:

1) baza matematică;

2) relieful uscatului;

3) hidrografia şi construcţii hidrotehnice;

4) localităţile;

5) obiecte industriale, comunale şi agricole;

6) reţeaua căilor de comunicaţii terestre şi lucrărilor de artă;

7) vegetaţia;

8) solurile;

9) frontiere şi împrejmuiri.

31. Registrul de stat al unităţilor administrativ-teritoriale şi planurile de adrese

ale localităţilor Republicii Moldova Registrul de stat al unităţilor administrativ-

teritoriale şi planurile de adrese ale localităţilor Republicii Moldova (în continuare -

Registrul) conţine lista unităţilor administrativ-teritoriale (raioane, comune, localităţi,

inclusiv cele desfiinţate) şi elementele de bază ale infrastructurii urbanistice (străzi şi

construcţii), calificate ca obiecte fizice, precum şi limitele unităţilor administrativ-

teritoriale, liniile axiale ale străzilor şi contururile construcţiilor.

Registrul este prevăzut pentru determinarea spaţială şi identificarea obiectelor

evidenţei pentru toate sistemele informaţionale, precum şi pentru stocarea istoriei

trecerii unor obiecte în altele, schimbarea denumirii şi numerelor, precum şi

modificarea altor atribute ale obiectelor.

Proprietăţile principale ale Registrului sînt:

a) asigurarea posibilităţii de identificare a persoanelor fizice după domiciliu şi a

unităţilor de drept după locul aflării;

b) legătura cu sistemul poştal tradiţional, utilizat atît de sistemele informaţionale

instituţionale cît şi de populaţie zi de zi.

Aceste proprietăţi sînt importante pentru soluţionarea unui complex de sarcini de

importanţă socială şi modelarea diferitor situaţii şi procese-business.

32. Planuri cadastrale

Planurile cadastrale sînt parte componentă a resurselor informaţionale

instituţionale - sistem corporativ al cadastrului bunurilor imobiliare şi reprezintă o

componentă foarte importantă a modelului spaţial.

Planurile cadastrale sînt utilizate pentru identificarea şi determinarea spaţială a

obiectelor imobiliare juridice.

33. Resurse tematice informaţionale

Resursele informaţionale instituţionale trebuie să conţină informaţii spaţiale

specifice, reprezentate sub formă de hărţi digitale tematice care se bazează pe harta

digitală de bază. O parte din aceste resurse reprezintă obiectul integrării.

Datele din resursele informaţionale tematice pot fi reprezentate convenţional sub

formă de blocuri:

1) informaţii ce prezintă interes naţional şi integrate la macro nivel în SIGN;

218

2) informaţii interdepartamentale de importanţă ramurală, şi reprezintă un set de

date şi un aparat de sistem funcţional, care se referă la sarcinile specifice şi ţin de

competenţa ramurii.

Exactitatea grafică a reprezentării obiectelor spaţiale, ce constituie obiectul

hărţilor digitale tematice, trebuie să corespundă celei cerute, reieşind din interesele

ramurii şi existenţa resurselor tehnico-economice.

În conformitate cu structura componentelor mediului ambiant şi activităţii

social-economice a omului, pot fi evidenţiate următoarele resurse informaţionale:

1) cadastrul bunurilor imobile;

2) cadastrul funciar general;

3) forestiere;

4) acvatice;

5) urbanistice, inclusiv comunicaţiile inginereşti (reţelele şi infrastructura);

6) ecologice;

7) geologice;

8) cultural-istorice;

9) obiectele industriale;

10) comunicaţiile de transport, inginereşti şi magistrale;

11) speciale (de apărare, securitate de stat, situaţii exepţionale şi cataclismelor

naturale).

Accesul la sursele informaţionale speciale se limitează conform legislaţiei în

vigoare.

34. Obiectele sistemului şi identificarea lor

Lista obiectelor şi fiecare din componentele sistemelor informaţionale sînt date

în documentele care descriu părţile separate ale SIGN.

Pentru constituirea SIGN este foarte importantă unicitatea identificării obiectelor

sistemului. Toată informaţia ce va fi integrată în cadrul SIGN, trebuie să fie

identificată de deţinătorul informaţiei date şi se realizează în baza standardelor

acceptate oficial. Pentru fiecare component al SIGN urmează a fi determinat cine

dispune de dreptul asupra unui/al altui obiect al sistemului. Toţi participanţii la

schimbul informaţional pot numai să completeze atributele obiectului dat, dar nu au

dreptul să modifice identificatorul obiectului atribuit de proprietar.

Identificarea informaţiei, ce nu iese din cadrul resurselor informaţionale

instituţionale, poate să se realizeze în baza cerinţelor interne departamentale, dar în

acest caz, regulile de identificare trebuie să fie descrise şi documentate detaliat ca act

normativ.

7. SPAŢIUL TEHNOLOGIC

În conformitate cu divizarea administrativ-teritorială, SIGN este alcătuit din trei

niveluri: central, regional şi local.

Fiecare dintre niveluri poate conţine unul sau mai multe complexe

informaţionale de telecomunicaţii.

35. Complexul informaţional de telecomunicaţii de nivel central

Complexul informaţional de telecomunicaţii de nivel central include Banca

centrală de date şi complexele informaţionale de telecomunicaţii instituţionale. Banca

219

centrală de date se află în centrul competent de coordonare în geoinformatică, iar

componentele instituţionale – în structurile corespunzătoare.

36. Destinaţia complexelor informaţionale de telecomunicaţii de nivel central

Destinaţia principală a complexului de nivel central este:

1) crearea, ţinerea şi exploatarea bazelor de date ale SIGN în calitate de sistem

informaţional automatizat corporativ;

2) crearea, menţinerea, asigurarea funcţionării şi dezvoltării sistemului în

calitate de depozit de date în comun cu un set de mijloace de program, ce asigură

utilizarea informaţiei şi soluţionarea diferitor tipuri de sarcini inginereşti aplicate de

calcul şi analitice;

3) colaborarea cu structurile competente de ramură interesate, îndreptată spre

dezvoltarea dinamică a sistemului, eficacitatea lui economică.

37. Structura complexului de telecomunicaţii de nivel central În componenţa

complexului de nivel central intră:

1) banca centrală de date;

2) locurile de muncă automatizate ale administratorilor sistemului;

3) locurile de muncă automatizate ale analiticilor de sistem;

4) complexele informaţionale de telecomunicaţii departamentale;

5) reţeaua locală de calcul şi complexul tehnic de asigurare a funcţionării

sistemului, inclusiv dezvoltarea lui dinamică;

6) locurile de muncă automatizate ale utilizatorilor;

7) echipament de telecomunicaţii, ce asigură legătura locurilor de muncă

automatizate şi reţelelor locale cu banca centrală de date, precum şi întregului

complex informaţional - cu complexele regionale, locale, departamentale,

informaţionale şi de telecomunicaţii şi locurile automatizate de muncă ale

utilizatorilor.

38. Banca centrală de date

Structura băncii centrale de date:

1) depozitul de date se utilizează pentru stocarea permanentă a informaţiei cu

păstrarea tuturor modificărilor;

2) baza de formate este prevăzută pentru asigurarea securităţii în lucrul cu

utilizatorii, inclusiv stabilirea dreptului de acces a unui sau altui utilizator la

informaţia corespunzătoare. Accesul la informaţiile băncii centrale de date se

efectuează numai prin baza de formate;

3) bazele tehnologice de date sînt destinate pentru stocarea temporară a

informaţiilor, venite în sistem, ce necesită luarea deciziilor de către personalul

împuternicit privind integrarea, precum şi pentru realizarea controlului veridicităţii

informaţiei şi tuturor verificărilor necesare, pentru luarea deciziilor. Informaţiile din

bazele tehnologice de date sînt transmise în depozitul de date numai la decizia

persoanei responsabile;

4) vitrinele de date reprezintă baze de date cu extrase din depozitul central de

date, prin intermediul cărora utilizatorilor li se asigură accesul rapid şi facil la

informaţia necesară, fără a le acorda acces la depozitul de date. Renovarea datelor din

vitrinele de date se face în mod automat la actualizarea informaţiilor ce se conţin în

depozitul de date.

220

Componentele băncii centrale de date efectuează schimburi de informaţii prin

anumite proceduri confidenţiale, inaccesibile utilizatorilor externi, aceste proceduri

constituind elementele de protecţie ale sistemului de securitate al băncii de date.

La rîndul său SIGN este utilizat, prin intermediul reţelelor informaţionale

integrate locale, de vitrinele de date ale altor sisteme informaţionale (sau a altor

sisteme organizate similar), inclusiv resursele informaţionale de bază, resursele

informaţionale instituţionale, alte resurse informaţionale private sau de stat.

39. Structura depozitului de date al complexului central

Depozitul de date include următoarele date geospaţiale:

1) modelul spaţial de bază al terenului, inclusiv:

a) harta digitală de bază, ce include elementele de bază şi obiectele topografice;

b) Registrul de stat al unităţilor administrativ-teritoriale şi planurile de adrese ale

localităţilor Republicii Moldova;

c) planuri cadastrale;

2) resursele informaţionale tematice (reprezintă partea integratoare a sistemelor

informaţionale de ramură), care conţin informaţii despre:

a) obiectele imobiliare;

b) cadastrul funciar general;

c) resursele forestiere;

d) resursele acvatice;

e) resursele urbanistice (cadastrul urbanistic funcţional), inclusiv comunicaţiile

inginereşti (reţelele şi infrastructura);

f) resursele ecologice;

g) resursele geologice;

h) resursele cultural-istorice;

i) obiectele industriale;

j) comunicaţiile inginereşti şi de transport, infrastructura;

k) resursele speciale (apărare, securitatea de stat, situaţiile excepţionale şi

cataclismele naturale);

3) alte resurse informaţionale, ce conţin date, integrarea cărora este raţională la

etapele ulterioare de dezvoltare a sistemului.

Informaţiile pentru introducerea datelor în sistem vor fi oferite de instituţiile

(structurile) competente, conform condiţiilor tehnico-economice corespunzătoare.

Modalitatea de formare a băncii centrale de date şi mecanismul de schimb cu

resursele informaţionale instituţionale vor fi elaborate la următoarele etape de

proiectare a SIGN.

40. Complexul software şi hardware al băncii centrale de date

Complexul software al băncii centrale de date include următoarele componente:

sistemul operaţional - HP - UX (pentru serverele bazelor de date), Windows

(pentru locurile de muncă automatizate);

sisteme de administrare a bazelor de date - INFORMIX şi ORACLE;

sisteme geoinformaţionale - produse de program din familia ARCGIS.

Complexul dat de software permite luarea deciziilor corporative pentru orice

nivel, inclusiv accesul la bazele de date spaţiale prin INTERNET:

mijloace instrumentale de proiectare şi programare - RATIONAL ROSE,

DELPHI, C++;

221

software-ul utilizatorului, ce realizează funcţiile sistemului şi este elaborat în

procesul creării şi exploatării sistemului;

software-ul specializat, destinat îndeplinirii funcţiilor speciale (vectorizare,

decodificarea documentelor aerofotogrammetrice şi a imaginilor satelitare etc.).

Funcţionarea fără întreruperi a complexului software este menţinută de

complexul tehnic al băncii centrale de date, în componenţa căruia intră:

serverele bazelor de date - Risk HP-9000;

locurile de muncă automatizate bazate pe computere personale Pentium;

echipament de telecomunicaţii;

echipament specializat (scannere, digitizere, plottere etc.).

41. Complexele informaţionale ramurale de telecomunicaţii

Complexele informaţionale instituţionale de telecomunicaţii de nivel central se

află în centrele informaţionale instituţionale de ramură.

42. Destinaţia complexului informaţional instituţional de telecomunicaţii de

nivel central

Complexul informaţional instituţional de telecomunicaţii de nivel central

include:

1) crearea, ţinerea şi exploatarea bazelor de date a resursei informaţionale

instituţionale, precum şi a sistemului informaţional automatizat corporativ complex,

incluzînd componenta lui tematică ce urmează a fi integrată în SIGN;

2) crearea, menţinerea, asigurarea funcţionării şi dezvoltarea sistemului de

ramură în calitate de depozit de date împreună cu setul mijloacelor software, ce

asigură utilizarea informaţiilor şi soluţionarea diferitor sarcini aplicative analitice şi

inginereşti de calcul;

3) colaborarea cu centrul competent de coordonare în geoinformatică şi cu alte

structuri competente de ramură în vederea dezvoltării dinamice a SIGN, eficacităţii

lui economice.

43. Structura complexului de ramură

Fiecare din organizaţiile de ramură include acelaşi set de unităţi structurale ca şi

banca centrală de date, dar luînd în considerare conţinutul tematic specific al resursei

informaţionale departamentale în sfera contactului (integrării) cu SIGN.

În componenţa complexului de nivel instituţional intră:

1) banca datelor de ramură;

2) locurile de muncă automatizate ale administratorilor de sistem;

3) locurile de muncă automatizate ale analiticilor de sistem;

4) reţeaua locală (internă de producere) şi complexul tehnic de asigurare a

funcţionalităţii sistemului, inclusiv dezvoltarea lui dinamică;

5) locurile de muncă automatizate ale utilizatorilor informaţiilor complexe din

SIGN şi resurselor instituţionale;

6) echipamentul de telecomunicaţii, ce asigură legătura locurilor de muncă

automatizate şi reţelelor locale cu banca centrală de date, precum şi a întregului

complex informaţional cu complexele informaţionale de telecomunicaţii regionale,

locale, instituţionale şi a utilizatorilor şi locurile de muncă automatizate ale

utilizatorilor.

44. Banca de date de ramură

Structura băncii de date este următoarea:

222

1) depozitul de date - stocarea permanentă a informaţiilor, inclusiv arhivarea cu

păstrarea istoriei şi motivării;

2) baza de formate - asigurarea securităţii în procesul lucrului cu utilizatorii,

inclusiv determinarea dreptului de acces al utilizatorilor la informaţiile

corespunzătoare, precum şi legătura intermediară a locurilor automatizate de muncă

cu banca de date;

3) bazele tehnologice de date - păstrarea temporară a informaţiilor venite în

sistem, şi care necesită luarea deciziilor de către personalul competent privind

utilizarea ei; precum şi efectuarea controlului şi tuturor verificărilor necesare pentru

luarea deciziilor, inclusiv procedurile formale şi documentarea luărilor deciziilor;

4) vitrinele de date - baze de date cu extrase din depozitul de date, prin

intermediul cărora utilizatorilor li se asigură accesul rapid şi facil la informaţia

necesară, fără a le acorda acces la depozitul de date, precum şi pentru transmiterea

datelor tematice integrate în banca centrală de date. Renovarea datelor din vitrine se

efectuează în măsura actualizării informaţiilor ce se conţin în depozitul de date.

45. Structura depozitului ramural de date

Structura depozitului de date este specifică pentru fiecare resursă informaţională

instituţională. În acelaşi timp datele care urmează a fi integrate necesită, principial,

organizare în formă de resurse informaţionale tematice, cu respectarea cerinţelor

Concepţiei SIGN, standardelor de prezentare a datelor spaţiale, Concepţiei sistemului

informaţional instituţional respectiv.

În crearea resursei informaţionale instituţionale pot fi implicate mai multe

structuri competente (şi/sau subdiviziunile lor de producere).

În acest caz trebuie să fie evidenţiată, în bază juridică, instituţia responsabilă şi

participanţii. Formarea resursei instituţionale trebuie să se realizeze pe principiile

tehnico-economice ale colaborării reciproc avantajoase.

Schema funcţională comună pentru toate sistemele de ramură ale băncilor de

date presupune trei componente:

a) baza de date grafice;

b) baza de date textuale (informaţiei descriptive);

c) blocul modulelor de sistem (de program) inclusiv:

prelucrarea informaţiei şi gestionarea bazelor de date;

soluţionarea sarcinilor de utilizator.

46. Complexul software şi hardware de ramură

Complexul departamental software şi hardware trebuie să fie compatibil cu

complexul software şi hardware al băncii centrale de date al SIGN.

47. Complexele informaţionale de telecomunicaţii de nivel regional şi local

Autorităţile administraţiei publice locale, în comun cu organele administrative

de stat şi de ramură, au acces la informaţiile din SIGN în mod prioritar.

Structurile regionale şi locale pot utiliza informaţiile din SIGN pentru crearea

resurselor informaţionale teritoriale.

Componenţa, structura şi alţi parametri ai complexelor informaţionale de

telecomunicaţii de nivel regional şi local trebuie să corespundă cu complexul

informaţional de telecomunicaţii de nivel central.

48. Reţeaua de telecomunicaţii informaţională

223

Legătura dintre complexele informaţionale de telecomunicaţii de diferite

niveluri se realizează cu ajutorul reţelei informaţionale de telecomunicaţii.

Tehnologia şi parametrii tehnologici ai reţelei informaţionale de telecomunicaţii

sînt determinate de operatorul reţelei naţionale de transmitere a datelor, numit de

Guvern.

8. SECURITATEA INFORMAŢIILOR

Informaţiile create, păstrate, prelucrate şi transmise de SIGN constituie

informaţii importante pentru stat şi prezintă interes pentru diferite sfere din activitatea

socială. Securitatea SIGN trebuie să fie asigurată printr-un ansamblu de măsuri

complexe de ordin legislativ, administrativ, procedural şi tehnologic de programare.

Cerinţele speciale de securitate sînt coordonate cu organele competente, în modul

stabilit de legislaţia în vigoare.

Cerinţe specifice faţă de stabilitatea şi securitatea sistemului sînt condiţiile

creării colective a bazelor informaţionale de date; precum şi necesitatea utilizării

concomitente a informaţiei de către mai mulţi utilizatori, posibilitatea utilizării

deschise în calitate de sistem informativ prin intermediul reţelelor de comunicaţii

accesibile.

49. Prescripţii generale de securitate

Prescripţiile generale de securitate includ:

1) asigurarea normativ-metodică

Toate aspectele asigurării securităţii sistemului informaţional, care nu sînt

incluse în legislaţie, necesită documentare la nivelul politicii informaţionale a SIGN

şi aducere la statut de document.

2) echipamentul

Configuraţia şi plenitudinea echipamentului trebuie să corespundă parametrilor

tehnici, determinaţi de specificaţiile corespunzătoare şi să asigure stabilitatea

sistemului atît de suprasolicitările interne sau utilizării incorecte cît şi de factorii

exteriori.

3) software-ul

În sistem trebuie să fie utilizat numai software licenţiat. Toate modulele de

sistem sau aplicaţiile de utilizator trebuie să fie elaborate în conformitate cu cerinţele

faţă de securitate, să treacă toate etapele de elaborare, prevăzute de mediul normativ,

să fie documentate şi înregistrate în modul stabilit.

4) reţelele de comunicaţii

Reţelele computaţionale de comunicaţii utilizate, echipamentul de reţea activ şi

pasiv trebuie să corespundă cerinţelor securităţii.

Cu excepţia echipamentului şi comunicaţiilor, ce asigură transmiterea

nemijlocită a informaţiilor, este necesară utilizarea mijloacelor ce asigură conectarea,

în regim de securitate, la reţelele deschise.

5) personalul

Calificarea şi instruirea personalului trebuie să corespundă cerinţelor

funcţionării stabile a sistemului informaţional.

6) datele

Datele în SIGN sînt organizate după principiul structurii ierarhice, ce presupune

păstrarea informaţiilor integrate la macro nivel în baza de date a centrului competent

224

de coordonare în geoinformatică şi legătura cu bazele centrale de date competente ale

structurilor de ramură.

7) gestionarea bazelor de date

Baza centrală de date a SIGN şi bazele de date ale componentelor sale integrate

necesită formare, funcţionare şi exploatare conform principiilor politicii unice a

securităţii informaţionale.

Realizarea corespunderii exploataţionale cu cerinţele securităţii se efectuează

prin intermediul gestionării sistemului informaţional şi componentelor lui după toate

aspectele funcţionării, inclusiv:

introducerea datelor; prelucrarea datelor; transmiterea datelor;

stocarea datelor; copierea de control; introducerea modificărilor în baza de date

şi arhivarea informaţiilor; măsuri antivirus şi protecţia informaţiilor contra accesului

neautorizat.

8) integritatea informaţiilor în caz de situaţii excepţionale sau furt.

Complexul măsurilor normativ-juridice, organizaţional- administrative, de soft

şi hardware trebuie să prevină sau să reducă la minimum consecinţele negative ale

situaţiilor excepţionale naturale, precum şi acţiunilor premeditate, îndreptate spre

încălcarea securităţii sistemului informaţional.

9) utilizatorii

Utilizatorii colectivi sau individuali trebuie să aibă posibilitatea utilizării

anumitor blocuri de informaţii din SIGN prin mijloace accesibile ale comunicaţiilor

computaţionale, cu respectarea condiţiilor standard ale corectitudinii, securităţii şi

responsabilităţii.

9. ÎNCHEIERE

Crearea, funcţionarea şi exploatarea SIGN, în calitate de resursă informaţională

automatizată de stat de bază sînt sarcini ce necesită consolidarea resurselor

instituţiilor economice de ramură ale Republicii Moldova. Sarcinile realizării SIGN

depăşesc în multe posibilităţile existente ale instituţiilor interesate.

Crearea sistemului prevede investiţii considerabile externe pentru echipare şi

software, servicii tehnice şi de consultaţie, reorganizări instituţionale

(infrastructurale), pregătirea cadrelor, care nu pot fi acoperite cu mijloace din

veniturile deţinătorului.

Realizarea concepţiei SIGN se face posibilă printr-un complex de proiecte

orientate spre implementarea unor componente separate ale sistemului.

Popularizarea posibilităţilor tehnologiilor geoinformaţionale şi instruirea

utilizatorilor trebuie să devină funcţia specifică a SIGN şi a creatorilor lui.

În calitate de căi de realizare se propun următoarele abordări:

prima etapă - cercetările pilot;

a doua etapă - decizia profesională;

a treia etapă - decizia corporativă.

Prima etapă - cercetări pilot

În lucrările iniţiale realizarea instruirii de mare amploare a experienţei avansate

în domeniul creării sistemelor geoinformaţionale în alte ţări mai dezvoltate, pentru a

evita erorile potenţiale, pierderea de timp şi a mijloacelor financiare în căutarea

soluţiilor deja existente.

225

Se efectuează inventarierea resurselor informaţionale instituţionale, depistarea

surselor primare, pentru toate tipurile de date, se stabileşte exactitatea necesară şi

actualitatea datelor pentru întreg complexul de sarcini instituţionale şi

interinstituţionale.

În scopul creării mecanismului de înştiinţare a părţilor interesate, privind

elaborările executate şi planificate, este necesară crearea Registrului elaborărilor de

sistem, cu descrierea tuturor caracteristicilor esenţiale a elaborărilor realizate sau

planificate, accesibilă pentru informarea tuturor participanţilor procesului de

integrare. În baza acestei informaţii poate fi efectuată analiza corectă a existenţei

sistemelor funcţionale instituţionale şi nivelului lor de corespundere cerinţelor SIGN.

Aceasta va prezenta condiţiile de începere a integrării de sistem.

Se efectuează cercetări pilot pe direcţiile principale. Cercetările pilot presupun

producerea modelelor mai simple după conţinut şi volum (inclusiv demonstrative), în

scopul prelucrării metodelor tehnologice şi demonstrării posibilităţilor sistemului,

concretizarea cerinţelor faţă de sistem.

Simultan, este necesară efectuarea cercetării complexe, cu utilizarea la minimum

a materialelor primare valoroase ale tehnologiilor avansate, utilizate în lume pentru

obţinerea modelului dinamic spaţial actual, în scopul elaborării recomandaţiilor şi

calculelor tehnico-economice de implementare la etapele ulterioare de dezvoltare.

Fiecare din organizaţiile implicate, de comun acord, aduc materiale primare în

format digital, dezvoltînd componenta departamentală a SIGN.

Iniţial, nu toate structurile de ramură, sau nu toate structurile implicate în

elaborarea detaliată a sistemului, vor putea participa egal în proiect. Pe măsura

pregătirii participanţilor, sistemul va antrena în procesul de integrare alte componente

tematice suplimentare ale resurselor informaţionale.

În procesul lucrului se concretizează parametrii tehnici ai complexului hardware

şi software şi cerinţele specifice faţă de infrastructura sistemului, incluzînd toate

aspectele componente ale activităţii.

Centralizat, se elaborează bazele SIGN în calitate de mediu informaţional,

recomandaţii privind deciziile corporative pentru toate componentele sistemului, se

fac totalurile activităţii, se înaintează propuneri pentru dezvoltarea ulterioară.

A doua etapă - decizia profesională

La etapa a doua, în baza experienţei deciziilor pilot este necesar de a crea SIGN

la un nivel profesional mai înalt, cu utilizarea deciziilor tehnice şi materialelor pentru

colectarea datelor iniţiale, pentru obţinerea unui model spaţial detaliat, inclusiv

subsistemele informaţionale tematice de ramură.

Funcţiile aplicate ale SIGN trebuie concretizate cu diferite categorii de

utilizatori, şi să se dezvolte pînă la satisfacerea deplină a cerinţelor faţă de calculele

analitice şi inginereşti pentru luarea diferitor tipuri de decizii conceptuale în probleme

de utilizare a resurselor naturale, administrare a economiei, eficacităţii

antreprenoriatului, dezvoltării sociale şi culturale.

A treia etapă - decizia corporativă

Etapa a treia reprezintă dezvoltarea deciziei profesionale pînă la interacţiunea ei

corporativă ideală.

Scopul acţiunilor corporative este aducerea SIGN la capacitatea lui preconizată,

apoi transformarea lui într-un sistem viabil şi economic independent.

226

SIGN se va transforma într-un model spaţial dinamic care colaborează cu

partenerii în vederea creării şi dezvoltării bazelor de date şi cu utilizatorii

informaţiilor - în calitate de produs informaţional economic independent.

Condiţiile tehnico-economice de integrare trebuie să prevadă utilizarea comună

şi reciproc avantajoasă a informaţiei complexe şi a complexului funcţional al

sistemului.

227

Anexa

la hotărîrea de GuvernNr. 1298

de la 28 octombrie 2003

LISTA

Instituţiilor responsabile pentru crearea concepţiilor sistemelor informaţionale

geografice de ramură, care urmează a fi integrate în

Sistemul Informaţional Geografic Naţional Denumirea resursei

informaţionale

Instituţiile responsabile Instituţiile implicate

Harta digitală de bază Agenţia de Stat Relaţii

Funciare şi Cadastru,

Departamentul Tehnologii

Informaţionale

Institutul de Geografie al Academiei de Ştiinţe a

Moldovei, Ministerul Apărării

Registrul de stat al unităţilor

administrativ- teritoriale şi

planurile de adrese ale

localităţilor

Agenţia de Stat Relaţii

Funciare şi Cadastru,

Departamentul Tehnologii

Informaţionale

Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării

Teritoriului Ministerul Transporturilor şi

Comunicaţiilor, Departamentul arhitectură şi

urbanistică a primăriei municipiului Chişinău, subdiviziunile de arhitectură ale primă riei,

Departamentul Statistică şi Sociologie, Î.S. "Poşta

Moldovei"

Cadastrul bunurilor

imobiliare (fiscal şi juridic

inclusiv)


Funciare şi Cadastru

Agrotehnice (cadastrul

funciar general)


Funciare şi Cadastru

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

Forestiere Agenţia de Stat pentru

Silvicultură "MOLDSILVA"


Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru

Acvatice Concernul Republican pentru

Gospodărirea Apelor "APELE

MOLDOVEI",Institutul de

Proiectare a Sistemelor de

Gospodărire a Apelor "ACVAPROIECT".


Serviciul Hidrometeorologic de Stat Ministerul

Ecologiei, Construcţiilor şi Dez voltării Teritoriului,

Asociaţia de Stat de Producţie pentru Explorări

Geologice a Republicii Moldova"AGEOM", S.A. "APĂ-CANAL", Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi

Cadastru

Cadastrul urban, inclusiv

reţelele inginereşti şi

infrastru ctura

(apă,canalizare, gaze,energia

electri că, comunicaţii etc.)

Ministerul Ecologiei,

Construcţiilor şi Dezvoltării

Teritoriului

Primăria municipiului Chişinău, primăriile

localităţilor, Serviciile comunale ale primăriilor,

Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, Institutul

Naţional de Cercetări şi

Proiectări"Urbanproiect"

Ecologice Ministerul Ecologiei,

Construcţiilor şi Dezvoltării

Teritori ului

Institutul de Geografie al Academiei de Ştiinţe a

Moldovei, Institutul Naţional de Ecologie "INECO",

Asociaţia de Stat de Producţie pentru Explorări

Geologice a Republicii Moldova "AGeoM",

Ministerul Sănătăţii, Agenţia de Stat Relaţii Funciare

şi Cadastru

Geologice Ministerul Ecologiei,

Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului


Cultural-istorice Ministerul Culturii Academia de Ştiinţe


Ministerul Educaţiei

Obiecte industriale Ministerul Industriei Ministerul Energeticii,

Asociaţia de Stat de Producere pentru Explorări

Geologice a Republicii Moldova "AGeoM",

Agenţia de Stat pentru Silvicultură MOLDSILVA",

Departamentul Statistică şi Sociologie,

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,


228

Denumirea resursei

informaţionale

Instituţiile responsabile Instituţiile implicate

Comunicaţiile magis trale,

inginereşti şi de transport:

coridoare avia şi glisade;

căi ferate;

autostrăzi;

apeducte;

comunicaţii ma gistrale şi în

ginereşti:

- de telecomunicaţii;

- de radiocomunicaţii;

- de apă; - de gaz;

- de energie termică;

- de energie electrică;

- de legătură;

- altele

Ministerul Transporturilor şi

Comunicaţiilor, Administraţia

de Stat a Aviaţiei Civile,

Ministerul Energeticii


S.I.G. speciale:

- de apărare;

- asigurarea ordinei publice;

- securitate de stat;

- situaţii excepţionale;

- cataclisme naturale

Ministerul Apărării

Ministerul Afaceri lor Interne

Serviciul de Infor maţii şi

Securitate

Departamentul Trupelor de

Grăniceri

Departamentul Vamal

Departamentul Situ aţii

Excepţionale






229

INSTRUCŢIUNE CU PRIVIRE LA EXECUTAREA LUCRĂRILOR FOTOGRAMMETRICE

1. DEFINIŢII

Fotogrammetria – ştiinţa şi tehnologia de obţinere a unor informaţii sigure

(metrice şi calitative) asupra obiectelor din spaţiu, asupra spaţiului înconjurător, prin

procese de înregistrare, măsurare, prelucrare a măsurătorilor efectuate şi interpretare

a imaginilor fotografice şi rezultatele obţinute, de la distanţă, fără contact fizic cu

obiectul, utilizând drept suport al acestei informaţii întregul spectru al radiaţiei

electromagnetice, precum şi a altor forme de energie.

Ridicare fototopografică – metodă de întocmire a hărţilor şi planurilor

topografice pe cale fotogrammetrică, prin utilizarea fotogramelor şi utilajului

fotogrammetric.

Ridicare stereotopografică – metodă de întocmire a stereomodelului terenului

pe cale fototopografică, prin utilizarea fotogramelor şi utilajului fotogrammetric

(analogic, analitic, digital).

Fotohartă – hartă, sau produs fotogrammetric obţinut prin redresarea

fotogramelor, care este o operaţie de transformare a fotogramei înclinate într-o

fotogramă pentru care axul optic al camerei de preluare să aibă o poziţie impusă,

precum şi o aducere la o scară dată pentru fotograma transformată.

Fototriangulaţie (îndesire fotogrammetrică a reţelelor de sprijin) – metodă de

îndesire fotogrammetrică a reţelei punctelor de sprijin, necesare exploatării

fotogrammetrice din punct de vedere planimetric şi altimetric pe baza relaţiilor dintre

fotogramele alăturate, rezultate din acoperirile acestora.

Scanarea fotogramelor – proces de transformare a unor reprezentări analogice

continue, într-un set de valori digitale (numerice) corespunzătoare coordonatelor

formei scanate.

Model Digital al Reliefului – structură de date digitale, şi funcţiile modelului

matematic utilizat pentru descrierea planimetrică şi altimetrică a suprafeţei

topografice a reliefului.


2.1. Prezenta Instrucţiune reglementează modul de prelucrare fotogrammetrică a

fotogramelor pentru crearea planurilor şi hărţilor topografice digitale, planurilor

cadastrale, ortofotoplanurilor. Instrucţiunea este obligatorie pentru toate

întreprinderile şi instituţiile care execută lucrări de creare şi actualizare a planurilor şi

hărţilor digitale topografice, la scara 1 : 25 000, 1:10 000, 1:5 000, 1:2 000, 1:1 000 şi

1:500, planurilor cadastrale şi ortofotoplanurilor.

2.2. În producţia modernă metodele digitale de colectare a informaţiei topografice

de teren sunt considerate de bază, iar informaţia obţinută se păstrează şi se transmite

utilizatorului în formă electronică. Copiile analogice (grafice) ale hărţilor şi planurilor

sunt derivate ale originalelor digitale existente. Metodele analogice şi forma obţinerii

şi păstrării informaţiei se admite doar în cazul utilităţii acestora din motive

organizaţionale sau economice.

230

2.3. Suplimentar la hărţile şi planurile (digitale şi grafice) cadastrale şi topografice

se creează ortofotoplanuri şi fotohărţi.

2.4. Lucrările fotogrammetrice reprezintă o parte componentă de bază a

tehnologiilor moderne de creare şi actualizare a hărţilor topografice, de întocmire a

ortofotoplanurilor, fotohărţilor, creare şi actualizare a planurilor topografice şi

specializate. Cerinţele tehnice şi erorile lucrărilor fotogrammetrice se determină în

baza cerinţelor actelor normative în vigoare către precizia hărţilor şi planurilor.

2.5. În cadrul executării lucrărilor fotogrammetrice pentru crearea şi actualizarea

hărţilor topografice, întocmirea ortofotoplanurilor şi fotohărţilor, actualizarea

planurilor topografice şi specializate pentru prelucrare se preiau fotograme, obţinute

în rezultatul lucrărilor de aerofotografiere, care trebuie să corespundă următoarelor

cerinţe:

abaterea unghiurilor (transversale, longitudinale şi de rotaţie) ωφχ nu mai mult

de ∆ω=±5 goni, ∆φ=±3 goni, χ=±15 goni;

schimbările maxime a înălţimii de zbor ±2%;

abaterea maximă de la axa benzii până la 200 m;

variaţii ale unghiurilor de întoarcere a avionului până la 3%.

Parametrii de bază în procesul de aerofotografiere se determină după formulele: Valoarea numerică a scării fotogramei m=h/f

Latura fotogramei pe suprafaţa terestră S=sm

Baza fotogramei b=B/m

Înălţimea relativă de zbor h=fm

Înălţimea absolută de zbor Zo= h+Z

Acoperire longitudinală(%) 100)1(100

S

B

S

BSl

Acoperire transversală (%) 100)1(100

S

A

S

ASq

Suprafaţa medie reprezentată pe o fotogramă Fb=S2=s

2mb

2

Lungimea bazei de aerofotografiere l% pentru acoperirea

longitudinală

1001

lSB

Distanţa dintre itinerariile de zbor pentru acoperirea transversală q%

1001

qSA

Numărul de stereomodele dintr-o bandă (nm)

1n

B

L

Numărul de fotograme dintr-o bandă (nсн) n=nm+lo

Numărul de benzi din tot blocul(ns)

1

A

Qn

Suprafaţa modelului stereoscopic F=(S-B)S

Suprafaţa acoperirii transversale a fotogramelor F=AB

Durata zborului în zona de aerofotografiere

0.2/

см

мB

Unde:

A = distanţa dintre benzile de aerofotografiere

B = baza de aerofotografiere

f = distanţa focală

S = formatul fotogramei

h = înălţimea de zbor de-asupra Pământului

231

Z = înălţimea terenului

Zo = înălţimea absolută de zbor

V = viteza de drum a avionului

L = lungimea benzilor sau teritoriului de aerofotografiere (bloc )

Q = lăţimea teritoriului de aerofotografiere (blocului)

2.6. În timpul creării hărţilor şi planurilor topografice digitale, prin metode

stereotopografice, se execută un complex de lucrări de birou. Aceste lucrări de birou

cuprind următoarele procese de: pregătire preliminară a fotogramelor, scanare a

fotogramelor, îndesire fotogrammetrică a reţelelor de sprijin, regenerare a

ortofotoplanurilor, întocmire a modelului digital al terenului (reliefului), colectare a

informaţiei cu privire la contururile ortofotoplanurilor, de pe fotograme sau

stereograme, redactarea originalelor de hartă (planurilor), reprezentarea originalelor

de hartă şi de planuri în formă digitală şi grafică. Succesiunea tehnologică de

executare a proceselor de lucru este indicată în Anexa nr.1 a prezentei Instrucţiuni.

Precizia obţinerii coordonatelor spaţiale H, Y şi Z din spaţiul-obiect depinde de

scara şi de parametrii de prelucrare a fotogramelor precum şi de metodele

fotogrammetrice utilizate. Precizia coordonatelor trebuie să se păstreze în baza

datelor digitale, indiferent de scara de reprezentare grafică a planurilor şi hărţilor

topografice. Astfel precizia informaţiei digitale trebuie să fie nu mai mică decât,

precizia originalelor grafice.

2.7. Pentru originalele grafice, eroarea medie pătratică de poziţionare pe hartă

(plan) a obiectelor şi contururilor din teren, cu particularităţi clare relativ de punctele

din imediata apropiere din baza planimetrică de ridicare, exprimată la scara hărţii

(planului), nu trebuie să depăşească:

0.5 mm – la întocmirea hărţilor (planurilor) pentru zonele de câmpie, dealuri,

paragină, care prevalează înclinările terenului de până la 6°;

0.7 mm – la întocmirea hărţilor şi planurilor pentru zonele muntoase şi înalt

muntoase.

În procesul de creare a planurilor cu construcţii capitale şi construcţii cu multe

etaje, limitele erorii, în poziţionarea reciprocă a punctelor din imediata apropiere a

contururilor de importanţă majoră (construcţii capitale, edificii, etc.), nu trebuie să

depăşească mai mult de 0.4 mm.

Dacă precizia prevăzută mai sus, de poziţionare a contururilor şi obiectelor din

teren pe plan, nu se cere, planurile topografice pot fi create cu precizia planului la

scara mai mică şi cea mai apropiată. Modul de creare a astfel de planuri se

prelucrează în proiectele tehnice cu privire la executarea lucrărilor şi în aceste cazuri

pe originalele planurilor se indică precizia reală de lucru.

2.8. Eroarea medie, în lucrările de ridicare a terenului (reliefului) relativ apropiat

cu punctele bazei geodezice, exprimată de-a lungul altitudinii admise a

echidistanţelor curbelor de nivel, nu trebuie să depăşească valorile care sunt indicate

în Tabelul 1.

232

TABELUL 1

Caracteristica zonei de

lucru

Erorile medii exprimate pe planuri (hărţi) în lucrările de ridicare ale

reliefului

Scara (de-a lungul echidistanţelor)

1: 500 1: 1 000 1: 2 000 1: 5 000 1: 10 000 1: 25 000

1 2 3 4 5 6 7

Câmpie plană cu

unghiul de înclinare

până la 1°.

1/4 1/4 1/4* 1/4* 1/4 1/3

Şes cu unghiul de

înclinare de la 1° până

la 2°

1/4 1/4 1/4 1/4* 1/3 1/3

deluroasă cu unghiul

de înclinare:

de la 2° până la 6° 1/3 1/3 1/3 1/3

de la 2° până la 10° 1/3 1/3

În zonele cu unghiul de înclinare a terenului mai mare de 100

pentru planurile la

scara 1: 500 şi 1:1 000 şi cu unghiul de înclinare a terenului mai mare de 60

pentru

planurile şi hărţile la scara 1: 2 000 – 1: 25 000 numărul orizontalelor trebuie să

corespundă cu diferenţele de altitudini, determinate din cotiturile povârnişurilor

(pantelor). Eroarea medie de altitudine, determinată pe punctele caracteristice

reliefului, nu trebuie să depăşească 1/3 din valoarea altitudinii de secţionare a

reliefului pentru planurile la scara 1: 500 -1: 5 000 şi ½ din valoarea altitudinii de

secţionare a reliefului pentru hărţile la scara 1:10 000 şi 1:25 000.

Pe teritoriile cu construcţii toleranţele se măresc de 1.5 ori.

Abaterile limită a înălţimilor punctelor, calculate pe orizontale, cu datele

măsurătorilor de verificare, executate în teren sau pe stereomodele, nu trebuie să

depăşească valoarea dublă a erorii, indicate în Tabelul 1. Numărul abaterilor nu

trebuie să depăşească 10 % din numărul total al măsurătorilor de control executate.

2.9. Planurile topografice specializate şi fotohărţile se întocmesc în conformitate cu

cerinţele tehnice a le instrucţiunilor de domeniu sau conform sarcinilor tehnice

speciale, coordonate sau aprobate de către Agenţia de Stat, Relaţii Funciare şi

Cadastru a Republicii Moldova.

Pentru lucrările fotogrammetrice unice sau cu destinaţie specială toleranţele de

lucru sunt indicate în proiectul tehnic (sarcina tehnică) şi sunt coordonate cu

executantul şi beneficiarul lucrărilor. Proiectul Tehnic (sarcina tehnică) urmează a fi

vizat şi aprobat în termeni stabiliţi.

2.10. Lucrările fotogrammetrice urmează a fi executate după noile tehnologii de

lucru. Tehnologiile alese trebuie să se bazeze pe calculele economice şi tehnice.

Executanţii măsurătorilor stereoscopice trebuie să dispună de o vedere

stereoscopică clară şi să aibă o pregătire specială corespunzătoare pentru executarea

acestor tipuri de lucrări. Verificarea vederii trebuie să se facă nu mai rar decât o dată

pe an, conform indicaţiilor din Anexa nr. 3 cu ajutorul stereogramelor etalon a

fotogramelor aeriene, cu scara apropiată de scara de aerofotografiere. Concluzia cu

* ) 1/3 din valoarea altitudinii de secţionare a reliefului în lucrări de ridicare la scara 1:2000 şi 1:5000 cu

echidistanţa curbelor de nivel 0.5 m

233

privire la utilitatea executantului întru executarea acestor tipuri de lucrări, o face

comisia, care este numită de către conducătorii instituţiei, care execută astfel de

lucrări.

2.11. Aparatele (utilajele), utilizate pentru executarea lucrărilor fotogrammetrice,

trebuie să satisfacă cerinţelor Anexei nr. 4. Controlul respectării acestor cerinţe se

execută nu mai rar decât odată pe trimestru. Justificarea (verificarea şi reglarea)

aparatelor se execută o dată cu apariţia preciziei scăzute în cadrul măsurătorilor

fotogrammetrice şi prelucrărilor fotogramelor.

2.12. Pentru executarea lucrărilor fotogrammetrice o preferinţă specială o au

aparatele digitale, care determină orice soluţie riguroasă din punct de vedere

matematic a problemelor fotogrammetrice, permit rezolvarea preciziei potenţiale a

fotogramei digitale indiferent de proiecţia ei, de distanţa focală şi de elementele de

orientare exterioară. În afară de aceasta, programele computerizate trebuie să asigure

o automatizare maximă a proceselor principale de orientare a fotogramelor, de

construire a modelului fotogrammetric, de obţinere a informaţiei terenului în formă

digitală, care trebuie să satisfacă cerinţelor Anexei nr.5.

3. LUCRĂRI FOTOGRAMMETRICE PRELIMINARE (PREGĂTOTOARE)

3.1. Pentru prelucrarea fotogrammetrică a fotogramelor este necesar de executat

lucrări preliminare (pregătitoare), care includ:

a) colectarea, studierea şi evaluarea materialelor iniţiale din lucrările de ridicare

şi cartografiere, materialelor lucrărilor topografice;

b) proiectarea tehnică de lucru a proceselor de prelucrare a fotogramelor;

c) pregătirea materialelor şi datelor iniţiale necesare;

d) pregătirea mijloacelor tehnice;

e) pregătirea menţiunilor (indicaţiilor) redacţionale;

f) pregătirea inginero-tehnică a personalului şi executanţilor.

Unele genuri de lucrări preliminare pot fi executate în paralel sau într-o altă

succesiune, decât este menţionat în prezentul punct.

3.2. Colectarea, studierea şi evaluarea materialelor iniţiale din lucrările de ridicare

şi cartografiere, materialelor lucrărilor topografo-geodezice.

3.3. Materiale iniţiale pentru crearea hărţilor şi planurilor topografice reprezintă

materialele ridicărilor terestre, de aerofotografiere sau cosmice (imagini alb−negru,

colore sau spectrale), materialele de pregătire planimetric−altimetrică a fotogramelor.

Mai pot fi utilizate şi alte materiale suplimentare (hărţi speciale şi topografice, planuri

la scări apropiate, etaloane de descifrare fotogrammetrică, îndrumătoare, dicţionare,

scheme, procese − verbale de descriere, liste, călăuze, etc.).

Împreună cu materialele iniţiale se examinează şi se studiază instrucţiunile,

îndrumătoarele, semnele convenţionale şi alte acte normative ce ţin de conţinutul şi

tehnologia de executare a lucrărilor fotogrammetrice.

3.4. Dacă în timpul executării lucrărilor fotogrammetrice de birou, urmează a fi

utilizate şi materiale din ridicările fotogrammetrice precedente (hărţi şi planuri

grafice sau digitale), atunci este necesar să se verifice concordanţa sistemelor de

coordonate din lucrările precedente cu cele curente. În caz contrar, atunci când

sistemele de coordonate nu corespund, baza matematică a planurilor şi hărţilor din

234

lucrările precedente urmează a fi corectată. Mărimile de intercalare a elementelor din

baza matematică în zona de lucru se aleg de pe scheme-hărţi sau din tabele speciale.

Hărţile digitale (planurile) urmează a fi corectate dacă mărimile coordonatelor

∆x, ∆y redate la scara lor depăşesc 0.1 mm. În cazul dat corectarea constă în

îmbunătăţirea coordonatelor din spaţiul-obiect pe ∆x, ∆y. Cadrele noilor foi de

nomenclatură se intercalează relativ cu cadrele vechi pe -∆x, -∆y. Se corectează

instantaneu şi liniile din caroiajul foii, dacă pentru ele este creat un strat

corespunzător în formă digitală.

Pentru hărţi (planuri) grafice corectarea constă în desenarea cadrelor noi a foii

de hartă şi a noului caroiaj, deplasate relativ cu cele vechi pe -∆x, -∆y. Liniile noi se

trasează, dacă ele nu se contopesc cu cele vechi. Coordonatele punctelor, care

urmează a fi preluate de pe harta (plan) grafică, se preiau fie de pe caroiajul nou, fie

de pe cel vechi. În ultimul caz în coordonatele preluate se introduc corecţiile -∆x, -

∆y.

3.5. Studierea şi aprecierea materialelor rezultate în urma ridicărilor se face în

scopul:

a) verificării prezenţei tuturor materialelor lucrărilor de ridicare, calitatea lor;

b) verificării calităţii fotografice şi fotogrammetrice a materialelor, conform

cerinţelor actelor tehnico-normative şi condiţiilor suplimentare, specificate de

contractul de îndeplinire a ridicărilor;

c) completării paşaportului cu datele utilizate în sistemele de ridicare

(elementele orientării interioare, distorsiunea obiectivului, etc.), corespondenţa

parametrilor reali ai camerei de preluare;

d) asigurării cu fotograme a teritoriului cartografiat, hotarele (concomitent se

creează schema de distribuire a fotogramelor, care vor fi supuse prelucrării

fotogrammetrice, după numărul lor);

e) prezenţei, informaţiei suplimentare (coordonatele centrelor de proiectare a

fotogramelor, obţinute din observaţiile satelitare, datele sistemelor inerţiale, din

profilograful cu laser, etc.).

Pentru cartografiere (în special la scară mare) în timpul prelucrărilor

fotogrammetrice se utilizează fotograme aeriene cu cadru, obţinute cu ajutorul

camerelor cu compensarea deplasărilor abaterilor longitudinale ale imaginii.

Preferinţă li se oferă camerelor cu formatul cadrului 23x23 cm pe motivul eficacităţii

înalte.

Referitor la unghiul câmpului vizual al camerelor de preluare la întocmirea

hărţilor şi planurilor topografice, atunci când este necesar de determinat înălţimea

punctului în teren pentru teritorii plane, teritorii cu construcţii, populate, o preferinţă

li se oferă anume camerelor cu unghiuri normale şi înguste de preluare imaginilor.

Tipurile de bază ale obiectivelor utilizate în cadrul aerofotografierii (format standard

al fotogramei 23x23, h= înălţimea de zbor) sunt indicate în Tabelul 2.

235

Tabelul 2 Unghiul câmpului vizual al

camerei de preluare

Îngust

33 goni

Normal

62 goni

Mediu

85 goni

Larg

100 goni

Foarte larg

140 goni

Distanţa focală f(сm) 60 30 21 15 9

Corespunderea distanţei focale şi

diagonalele fotogramei 2:1 1:1 2:3 1:2 1:4

Raportul bazic (B/H) pentru 60%

acoperirea longitudinală 1:6.6 1:3.3 1:2.3 1:1.6 1:0.95

Suprafaţa modelului (h=const.) 6 25 50 100% 290

Înălţimea de zbor (suprafaţa

=const.scara =const.) 400 200 150 100% 60

Camerele de preluare utilizate în timpul măsurătorilor fotogrammetrice trebuie

să dispună de calităţi foarte înalte de măsurare, şi ele urmează a fi testate din punct de

vedere fotogrammetric după un obiect−test, în condiţii de laborator sau pe poligoane

fotogrammetrice, înzestrate cu utilaj special de verificare. Eroarea relativă în

determinarea înălţimii punctelor din teren, în cadrul prelucrării fotogramelor pe

poligonul de testare fotogrammetrică trebuie să fie nu mai mică de Н/10 000, iar

eroarea medie pătratică în determinarea coordonatelor plane − nu mai mic mică de 15

mкm la scara fotogramei. Eroarea medie pătratică a coordonatelor X, Y mărcilor de

coordonate (cruciuliţelor caroiajului), din cauza deformării filmului şi neregularităţii

lui, în spaţiul respectiv nu trebuie să depăşească 8 mкm pentru formatul 18х18 сm, 10

mкm - formatul 23х23 сm, 14 mкm – formatul 30х30 сm. Capacitatea admisibilă a

câmpului de preluare a fotogramei trebuie să fie nu mai mică decât mărimea

prevăzută de CT a fotocamerei.

3.6. În cadrul examinării materialelor preluărilor fototopografice (digitale) se

verifică:

а) prezenţa materialelor fotogrammetrice;

b) corespunderea calităţii reale, fotogrammetrice şi fotografice a fotogramelor

obţinute;

c) precizia de determinare a coordonatelor şi a înălţimii staţiilor de preluare şi a

punctelor de control, lungimea bazei de preluare, direcţiile de verificare şi direcţiile

axei optice ale camerelor de preluare.

3.7. Examinarea şi aprecierea materialelor lucrărilor topografo−geodezice se face

în scopul:

verificării materialelor dacă sunt absolut complete;

corespunderii amplasării reale a punctelor din baza geodezică de preluare cu

proiectul tehnic;

verificării calităţii imaginii punctelor marcate (inclusiv punctele reţelei

geodezice de stat şi punctele reţelelor geodezice de îndesire) şi calitatea recunoaşterii

pe fotograme a punctelor conturate din baza de preluare;

verificării preciziei de determinare a coordonatelor şi înălţimii punctelor bazei

de preluare.

3.8. Punctele reţelei geodezice de stat, punctele reţelelor geodezice de îndesire,

punctele reţelelor geodezice de ridicare, determinate în cadrul pregătirii

fotogrammetrice de teren pot servi ca bază planimetric − altimetrică la întocmirea

hărţilor şi planurilor topografice. Punctele reţelelor geodezice de ridicare, utilizate la

îndesirea fotogrammetrică, trebuie să aibă eroarea medie în plan, nu mai mare de 0.1

236

mm la scara hărţii (planului) întocmit şi 0.1 mm pe înălţimea de secţionare a

reliefului − pe înălţime (relativ cu punctele reţelelor geodezice de stat şi punctele

reţelelor geodezice de îndesire).

3.9. Proiectarea tehnică a proceselor de prelucrare a fotogramelor.

3.10. În proiectul tehnic de lucru trebuie să fie indicate metodele tehnice de bază

care urmează a fi utilizate în prelucrările fotogrammetrice. Pentru aceasta urmează a

fi descrise caracteristicile terenului şi construcţiilor, calitatea ridicărilor aeriene sau

terestre executate, densitatea şi deplasarea punctelor reţelelor geodezice şi bazei de

preluare, dotarea aparatelor (utilajului) fotogrammetrice şi asigurarea lor cu

programe. În timpul proiectării tehnice se creează schema de lucru pentru îndesirile

fotogrammetrice a reţelelor de sprijin şi schema de lucru pentru întocmirea

originalelor hărţilor (planurilor) în formă digitală.

Se determină distanţa între punctele de sprijin (de reper) pentru fototriangulaţie.

Distanţa între punctele planimetrice (altimetrice) de sprijin, când eroarea medie

pătratică a amplasării planimetrice (altimetrice) a punctelor fototriangulaţiei nu este

mai mare decât mărimea admisă ml (mz): este L=mnb, unde n – numărul de

stereomodele între punctele planimetrice (altimetrice) de sprijin; m – scara

fotogramei, b – baza fotogramei.

Pentru fototriangulaţia planimetrică:

n = 2,22(Mml / (mmq))2/3

Pentru fototriangulaţia altimetrică:

n = 2,08(bmz / (fmmq))2/3

unde M – numitorul scării hărţii; mq – precizia măsurătorilor fotogrammetrice; f

– distanta focală a fotogramei.

Se argumentează alegerea variantei fotogrammetrice de prelucrare. În funcţie de

volumul de lucru şi calitatea pregătirii planimetric−altimetrice în schemă tehnologică

a proceselor de birou pot fi prevăzute:

îndesirile fotogrammetrice a bazei de ridicare (la pregătirea de teren a

fotogramelor selectate) şi ulterioara colectare fotogrammetrică a informaţiilor din

teren pe fotograme individuale (izolate) sau pe stereograme, orientate pe datele

îndesirilor fotogrammetrice;

prelucrarea fotogramelor individuale sau a stereogramelor, orientate

nemijlocit pe punctele pregătirilor de teren (la legarea continuă a fotogramelor) sau

pe conturul punctelor identificate pe fotogramele lucrărilor din anii precedenţi sau pe

hărţile (planurile) la scară mai mare.

3.11. Proiectarea tehnică de lucru la îndesirea fotogrammetrică, constă în alegerea

şi indicarea punctelor reţelei fotogrammetrice, precum şi la întocmirea schemei

reţelei. Datele de sprijin pentru îndesirile fotogrammetrice sunt punctele reţelei

geodezice de stat, reţelelor geodezice de îndesire, reţelelor geodezice de ridicare

indicate pe fotograme, precum şi informaţiile suplimentare obţinute prin intermediul

aparatelor amplasate nemijlocit la bordul avionului (în timpul aerofotografierii).

Schema de lucru pentru îndesirile fotogrammetrice a reţelelor de sprijin se

întocmeşte pe baza formularelor standard pe grupări ale trapezelor − în limitele

completării materialelor lucrărilor topografo−geodezice de teren. Pe schemă se

indică:

237

hotarele sectoarelor aerofotografiate, axa benzii de aerofotografiere (inclusiv

cele cu cadru), numărul fotogramelor finalizate, data aerofotografierii, numărul de

camere utilizate pentru fiecare sector. Pe schemă se indică caracteristicile fotocamerei

(distanţa focală, coordonatele mărcilor caroiajului sau distanţa între ele, coordonatele

punctelor principale), numărul aparatelor utilizate la determinarea elementelor de

orientare a fotogramelor în timpul aerofotografierii;

reţeaua hidrografică cu indicarea locului cotelor de teren aflate la hotar cu

suprafeţele apelor şi locurilor proiectate pentru determinări fotogrammetrice (întâlnite

de 2-2.5 ori mai des decât ar fi necesar) pentru semnarea pe hartă, pentru a majora

precizia de trasare a profilurilor longitudinale a scurgerilor de ape);

punctele reţelei geodezice şi punctele bazei de preluare cu atribuirea punctelor

marcate şi indicarea calităţii imaginii semnalelor marcate;

hotarele itinerariilor de zbor şi blocurilor;

succesiunea prelucrării reţelei pe sectoare.

Hotarele reţelelor sunt transpuse în conformitate cu amplasarea punctelor bazei

geodezice. O preferinţă i se acordă compensării reţelelor în bloc.

În procesul ridicărilor topografice la scara 1: 1000 şi mai mică, cu echidistanţa

curbelor de nivel de 0.5 m şi mai mult pentru compensarea reţelelor de

fototriangulaţie se utilizează rezultatele observaţiilor satelitare a coordonatelor

centrelor de proiectare a fotogramelor, dacă este prevăzut de sarcina tehnică în cadrul

aerofotografierii, mai mult ca atât precizia determinărilor satelitare trebuie să

corespundă cu precizia de măsurare a fotogramelor. La proiectarea urmează a fi

utilizate metode analitice de îndesire fotogrammetrică a reţelelor de sprijin pentru

măsurarea stereoscopică a fotogramelor cu ajutorul sterocomparatoarelor automate,

aparate fotogrammetrice analitice sau digitale.

Consecutivitatea prelucrării reţelelor se stabileşte în dependenţă de numărul,

amplasarea şi siguranţa punctelor bazei geodezice. Dacă în procesul de

aerofotografiere sunt trasate itinerariile cu cadru, atunci în dependenţă de programul

utilizat în fototriangulaţia spaţială analitică se execută fie compensarea comună a

reţelelor, construite pe baza itinerariilor cu cadru şi de completare, fie mai întâi se

execută îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin în baza fotogramelor aeriene

din itinerariile de zbor, din care mai apoi sunt alese coordonatele plane şi cotele

punctelor de contur proiectate în calitate de sprijin pentru reţelele de completare pe

benzi pe blocuri.

Ordinea măsurării fotogramelor în bloc se indică pe schema îndesirii

fotogrammetrice. Stereogramele pentru observaţiile din limitele itinerariilor de zbor,

trebuiesc alcătuite în aşa fel, încât fotogramele să fie orientate uniform şi în relativ cu

terenul. Aceasta înseamnă, că unele itinerarii de zbor trebuiesc măsurate în ordinea

creşterii numerelor fotogramelor, iar altele – invers, în ordinea descreşterii lor (cu

rotirea la 180 grade). Pentru evidenţa corectă a amplasării punctului principal şi

corectarea distorsiunii (obiectivului) camerei de preluare în programul

fototriangulaţiei urmează a fi transmise datele despre poziţia mărcilor de coordonate

sau a unui alt detaliu pe cadrul aplicat la amplasarea fotogramelor în camera sau pe

ecranul aparatului de prelucrare. Dacă programele computerizate nu prevăd

introducerea informaţiei despre poziţia mărcilor de coordonate, atunci pentru fiecare

238

grup de itinerarii, trasate de la stânga la dreapta sau invers, se indică datele proprii

despre camera de preluare, în care s-a ţinut cont de direcţia zborului.

În lucrările de proiectare tehnică de proiectare se recomandă a fi utilizate

mijloacele de programe de modelare a fototriangulaţiei, care permit crearea

machetelor matematice a trasărilor fotogrammetrice şi apoi urmează a fi făcute

calcule în scopul alegerii mărimilor optime ale blocurilor, numărul optim şi caracterul

amplasării punctelor de sprijin şi alţi parametri ai reţelei fotogrammetrice. Ordinea de

modelare şi alegere a parametrilor optimi din cadrul reţelei urmează a fi concretizată

după indicaţiile documentaţiei tehnice al programei utilizate.

3.12. În proiect se prevede, că descifrarea de birou a fotogramelor la întocmirea

hărţilor şi planurilor topografice în dependenţă de caracterul şi studiul zonei, se

execută până şi după lucrările de teren. În dependenţă de tehnologia generală de

preluare, descifrarea de birou se proiectează fie în complex cu desenarea

stereoscopică a reliefului şi colectarea contururilor, fie ca proces separat de lucru.

3.13. Ridicarea stereoscopică a reliefului (de asemenea colectarea informaţiei

digitale a reliefului) urmează a fi executată la staţiile fotogrammetrice analitice sau

digitale. Utilizarea aparatelor analogice stereofotogrammetrice de înregistrare digitală

a rezultatelor măsurătorilor se acceptă, cu condiţiile, că aceste aparate îndeplinesc

cerinţele de concordanţă scării fotogramelor la scara hărţii (planului) întocmit.

3.14. Procesul de preluare a contururilor (de asemenea colectarea informaţiei

digitale a contururilor) presupune a utiliza una din următoarele variante:

1) monocular, la aparate digitale fotogrammetrice pe imagini ortofoto sau pe

fotograme individuale, utilizând informaţiile avute despre relief;

2) stereoscopic, la parate fotogrammetrice analitice sau digitale.

Prima variantă, ca regulă, se prevede:

la crearea hărţilor topografice la scara 1: 25 000 şi 1: 10 000 şi planurilor la

scara 1: 5 000 pentru zonele de şes şi zone deluroase;

la ridicările în cadrul localităţilor (în special în zonele cu construcţii de mică

importanţă);

la crearea planurilor la scara 1: 2 000 şi mai mare în special pentru teritoriile de

şes fără construcţii sau deluroase, precum şi pentru teritoriile cu construcţii rare sau

construcţii cu puţine etaje.

A doua variantă se prevede la întocmirea hărţilor şi planurilor topografice pentru

zonele deluroase, muntoase şi înalt muntoase sau pe teritoriile cu construcţii dense,

cu multe etaje (în special la scara 1: 10 000 şi 1: 5 000).

3.15. Pe schema de lucru de creare a hărţilor şi planurilor se indică trapezele

(planşe), pentru care urmează a fi executate fotoplanuri (pentru întocmirea hărţilor

foto sau a bazei cu contururi). Separat se evidenţiază sectoarele, pe care este necesar

de executat ortotransformarea imaginilor, se indică şi sectoarele pe care are loc

combinarea planului grafic cu imaginile fotogrammetrice în limitele cadrului foii

originalului. Se mai redă pe această schemă trapezele (planşe) din care urmează să fie

creat originale, utilizând parate stereofotogrammetrice de măsurare. Pe schemă se

evidenţiază sectoarele, asigurate cu materiale cartografice departamentale; genul

materialelor se indică prin semne convenţionale.

3.16. Utilizarea materialelor ridicărilor terestre fototopografice (măsurători

executate cu fototeodolitul sau digitale) ajută la proiectarea:

239

a) ridicărilor la scara 1:25 000 şi 1:10 000 în zonele muntoase – pentru

determinarea coordonatelor şi înălţimilor punctelor din baza geodezică a

fotogramelor prin metode de intersecţie stereofotogrammetrice sau fotogrammetrice,

sau la întocmirea originalelor de hărţi pentru unele sectoare la care materialele

aerofotogrammetrice lipsesc;

b) ridicărilor la scara 1: 5 000 şi mai mare – pentru planurile topografice

specializate;

Pe schema de lucru a ridicărilor terestre se indică locul amplasării staţiilor de

preluare (ridicare), bazelor şi sectorului de ridicare, locul amplasării punctelor reţelei

geodezice de stat, punctelor de control şi a celor ce vor fi observate.

3.17. Toate schemele de lucru trebuie să fie vizate de către autorul proiectului apoi

verificate şi vizate şi de către conducătorul lucrărilor fotogrammetrice şi aprobate în

mod stabilit.

3.18. Pregătirea datelor iniţiale şi a materialelor necesare pentru executarea

lucrărilor fotogrammetrice.

Pregătirea materialelor necesare pentru executarea lucrărilor constă în crearea,

alegerea şi verificarea prezenţei întregului material.

3.19. Se consideră iniţiale pentru prelucrare fotogrammetrică următoarele

materiale:

negativele iniţiale şi diapozitivele pe sticlă sau pe peliculă uşor deformabilă

(dacă tehnologia de lucru prevede);

imprimări pe hârtie foto sau mărirea imprimărilor la scara apropiată de scara

hărţii (planului) care urmează de întocmit;

cataloage cu coordonate şi altitudini ale punctelor reţelei geodezice de stat,

punctelor reţelei de îndesire, punctelor reţelei de ridicare, obţinute prin metode

geodezice, create în baza foilor de nomenclatură. Pentru fiecare punct de sprijin din

cadrul materialelor iniţiale trebuie să fie întocmită schiţa şi descrierea punctului.

Coordonatele tuturor punctelor de sprijin trebuie să fie transformate în sistemul de

coordonate (SC-42, MOLDREF 99, sistemul de coordonate local) în care se va crea

harta (planul). În caz contrar harta (planul), se efectuează transformarea

coordonatelor în sistemul necesar;

copia paşaportului camerei de preluare cu valorile elementelor orientării

interioare, coordonatele etalon sau distanţa între mărci, informaţii privind

distorsiunea obiectivului şi multe alte constante date (în special pentru camerele

netradiţionale);

valoarea medie a înălţimii de zbor pe sector sau scara medie a fotogramei;

menţiunile redacţionale şi materialele cartografice departamentale alese pe

trapeze şi care urmează a fi utilizate;

materialele descifrărilor de teren şi de birou, scheme foto sau fotograme

precizate, mărite până la scara hărţii întocmite, cu denumirile geografice înscrise, cu

caracteristicile topografice ale obiectului.

3.20. Pregătirea materialelor şi datelor iniţiale constă în:

a) efectuarea diapozitivelor, imprimatelor (amprentelor) de contact pe hârtie

foto, imprimatelor, mărite până la scara planului (pentru descifrare);

b) indicarea pe fotograme a punctelor de sprijin;

240

c) prelucrarea rezultatelor din cadrul măsurătorilor satelitare sau din cadrul

informaţiilor obţinute cu ajutorul aparatelor amplasate la bordul avionului;

d) scanarea fotogramelor (utilizând aparatele digitale de prelucrare);

e) stocarea informaţiei digitale iniţiale (datele din paşaportul camerei de

preluare, catalogul cu coordonatele punctelor geodezice, imagini digitale) în

calculator pe server prin intermediul programelor şi regulilor computerizate de

stocare.

3.21. Diapozitivele sunt efectuate la strunguri speciale şi la aparate de copiat după

originale negativelor ne tăiate prin metode contact. În practică se întâlnesc

diapozitive cu cadru de formatul 18x18 cm, 23x23 cm sau 30x30 cm. Diapozitivele

sunt ca materiale iniţiale pentru scanarea şi descifrarea fotogrammetrică de birou sau

sunt utilizate la îndesirea fotogrammetrică. Pentru calitatea fotografică a

diapozitivelor se cere aceleaşi cerinţe, ca şi pentru negativele iniţiale.

Diapozitivele se execută pe fotoplastic de sticlă, sau pe peliculă fototehnică cu

bază uşor deformabilă de polietilenteraftalat (lavsan) cu grosimea nu mai mică de 100

mkm.

Imprimările pe hârtie foto de pe negativele iniţiale (originale) sau imprimările

mărite la scara, apropiată de scara hărţii (planului) întocmită, se efectuează paralel cu

diapozitivele.

La efectuarea diapozitivelor şi imprimărilor (amprentelor) de contact trebuie să

se respecte cerinţele Îndrumătorului privind executarea lucrărilor fotogrammetrice

(ГКИНП-02-190-85) sau să se ţină cont de actele normative în vigoare.

3.22. Pentru alegerea punctelor de sprijin este necesar de ţinut cont de următoarele

recomandări:

în calitate de puncte de sprijin pentru îndesirea fotogrammetrică trebuie alese

punctele care sunt bine vizibile pe fotograme, valorile coordonatelor şi înălţimilor

plane obţinute în procesul pregătirilor de teren a fotogramelor sau după hărţile

(planurile) la scară mare;

la pregătirea în totalitate a fotogramelor, numărul punctelor de sprijin alese

pentru construirea modelului terenului în limitele suprafeţei fotogramei

(stereogramei) nu trebuie să fie mai mic de 5. Dintre care 4 puncte de sprijin sunt

amplasate în fiecare colţ al fotogramei, în zona standard, ceea ce permite aceasta

permite determinarea cu o precizie mai bună a elementelor orientării exterioare a

fotogramei (stereogramei).

Amplasarea şi numărul punctelor planimetric-altimetrice de sprijin se

perfectează pe imprimări contact sau pe fotograme mărite rezultatele din lucrările

geodezice de teren. Pentru punctele, utilizate ca sprijin (reper), se înscriu cotele lor,

raportate la suprafaţa Pământului. Pe aceste imprimări de contact sau pe fotogramele

mărite se indică hotarele planşelor (foilor de nomenclatură), pe care urmează a fi

îndeplinite lucrările în conformitate cu menţiunile tehnice redacţionale.

3.23. Prelucrarea rezultatelor observaţiilor satelitare sau a altor măsurători obţinute

de la aparatele amplasate la bordul avionului.

În timpul prelucrării fotogrammetrice a fotogramelor pot fi utilizate

coordonatele centrelor de proiectare a fotogramelor, valorile elementelor unghiulare a

orientării exterioare a fotogramelor, înălţimea de zbor şi înălţimea centrelor de

proiectare pe suprafeţele izobare sau funcţiile lor, determinate în zbor.

241

În timpul utilizării datelor sistemelor satelitare se ţine cont ca datele să fie

raportate la elipsoidul de referinţă terestru WGS-84 (pentru GPS). În timpul lucrărilor

topografo-geodezice, executate în sistemul de coordonate al proiecţiei transversal-

cilindrice conforme, calculate după elipsoidul de referinţă Krasovski (în sistemul de

coordonate SC-42 sau SC-63), apare necesitatea corectării datelor GPS, din cauza

diferenţei parametrilor, precum şi a diferenţelor de amplasare a sistemelor de

coordonate iniţiale şi orientarea axelor lor.

3.24. Scanarea fotogramelor.

Scanarea fotogramelor cu cadru este o etapă importantă din cadrul tehnologiei

de creare a hărţilor şi planurilor topografice, utilizând sistemele şi aparatele digitale

fotogrammetrice, aşa precum, de calitatea de scanare rezultă următoarele procese de

prelucrare a imaginilor digitale. Pentru scanare urmează a fi utilizate scanere

fotogrammetrice, cu elemente stabil al rezoluţiei geometrice de 5-160 mkm şi eroarea

instrumentală nu mai mare de 3-5 mkm. Se acceptă scanarea şi a filmului negativ şi a

imaginilor diapozitivelor, obţinute pe fotopeliculă sau pe fotoplastic de sticlă.

Înainte de scanare a imaginilor se execută calcule asupra elementului necesar al

rezoluţiei geometrice, ţinându-se cont de recomandările indicate în Anexa nr.6.

Fotogramele se scanează în ordinea planificată de prelucrare. În limitele

itinerariului este necesar să ţină seama de instalarea uniformă a diapozitivelor sau

negativelor în camera de amplasare a fotogramelor din scaner, reuşind cât mai precis

înlăturarea unghiului de întoarcere a fotogramei relativ cu sistemul de coordonate al

scaner-ului. Pentru asigurarea preciziei maxime continuu la redarea geometriei şi

densităţii imaginii iniţiale periodic se execută calibrarea geometrică şi radiometrică a

scaner-ului, utilizându-se programul corespunzător lui. După scanare, suplimentar se

execută controlul vizual al calităţii imaginilor. Se verifică prezenţa pe imagine a

mărcilor de coordonate ale cadrului camerei de preluare.

3.25. Pregătirea mijloacelor tehnice include verificarea completării lor, calibrarea

şi testarea, precum şi verificarea prezenţei şi a capacităţii utile a programelor

necesare.

3.26. Pentru îndeplinirea lucrărilor de verificare se utilizează seturi speciale de

testare, reţea de verificare, mire, fotograme etalon (stereograme), etc.

3.27. O atenţie deosebită se atrage asupra controlului corectitudinii şi siguranţei de

lucru al aparatului, care fixează coordonatele punctelor plane sau spaţiale în sistemul

de coordonate al aparatului fotogrammetric de prelucrare sau al scaner-ului. Urmează

a te convinge în concordanţa sistemului de coordonate al aparatului faţă de cerinţele

programelor computerizate. În caz de necesitate se efectuează transformări ale datelor

din sistemul de coordonate din stânga în dreapta şi invers.

3.28. Pregătirea menţiunilor redacţionale.

3.29. Menţiunile redacţionale se elaborează în baza proiectului tehnic, utilizând

toate materialele de bază şi cele suplimentare şi rezultatele analizelor lor. În aceste

menţinui redacţionale se redau prescripţii şi recomandări concrete la crearea hărţilor

(planurilor), în dependenţă de particularităţile terenului şi calitatea materialelor

iniţiale. Menţiunile redacţionale se pregătesc în baza condiţiilor tehnice şi rezultatelor

de studiu şi evaluării materialelor iniţiale după care urmează a fi aprobate de către

redactorul principal din cadrul instituţiei respective. Ele trebuie să reflecte:

tehnologia de lucru acceptată;

242

lista actelor normativo-tehnice, utilizate la producerea lucrărilor;

ordinea şi metodica de utilizare a materialelor geodezice, cartografice, de

ridicare, etc. şi altor materiale iniţiale;

conţinutul hărţii (planului) topografice, criterii de transmitere a obiectelor

topografice prin intermediul caracterizărilor semnelor convenţionale şi menţiunilor,

particularităţile utilizării semnelor convenţionale, criterii de generalizare ale

obiectelor;

recomandări de descifrare şi reprezentare a obiectelor în teren şi a elementelor

reliefului cu înregistrările configuraţiei geografice a terenului cartografiat,

generalizarea imaginilor acestor elemente pe fotograme cu anexarea modelelor de

descifrare ale sectoarelor cu date cartografice mai dificile, recomandări privind

observaţiile de teren;

particularităţi de reprezentare a contururilor şi elementelor separate ale

reliefului pe hartă (plan);

linierea şi compoziţia foilor de hartă (plan), incluzând modelele de perfectare a

originalelor şi recomandări necesare privind executarea concordanţelor după cadrul

foii;

coordonarea conţinutului hărţii (planului) cu hărţile (planului) la scară

apropiată;

componenţa şi perfectarea materialelor, ce urmează a fi transmise

beneficiarului şi în arhiva teritorială (bancă) a datelor geodezice şi cartografice,

inclusiv conform formatului datelor.

3.30. La elaborarea menţiunilor redacţionale o deosebită atenţie se atrage asupra

obiectelor din teren greu descifrabile, de asemenea şi asupra celor nedescifrabile

nemijlocit după fotogramele aeriene ale obiectelor din teren. Pentru astfel de obiecte

se enumără sursele, după care ele pot fi reprezentate pe originale.

3.31. La menţiunile redacţionale se anexează schema de amplasare a materialelor

de bază şi a celor suplimentare cartografice, aerofotogrammetrice, cosmice, schema

zonei de lucru şi de distribuire a sectoarelor, care sunt distinse după caracterul

terenului, schema concordanţelor după hotarele zonei de lucru, etaloanele de

descifrare fotogrammetrică şi schema de distribuire lor.

3.32. Pe sectoarele de teren, care conţin un număr mai mare de obiecte tipice

pentru zona de lucru, înainte de colectare a Contururilor, se creează aşa numitele

etaloane de descifrare fotogrammetrică. Pentru crearea acestor etaloane de descifrare

se utilizează:

materialele ridicărilor de bază şi suplimentare aero şi cosmice;

hărţi (planuri) topografice avute pentru zona dată, la scara apropiată sau egală

cu scara hărţilor (planurilor) topografice ce vor fi elaborate pentru zona dată;

hărţi (planuri) speciale, care conţin caracteristici de reprezentare a obiectelor,

care pe fotograme şi pe hărţile (planurile) topografice obişnuite lipsesc şi altele.

La etaloane se anexează descrieri, care conţin scurte informaţii despre situaţia

din teren, data, ora şi scara de preluare, tabloul de reprezentare a obiectelor,

indicându-se particularităţile de descifrare, copii nedescifrabile a fotogramelor,

recomandări de utilizare a mijloacelor tehnice de decifrare a fragmentului dat de

fotogramă.

243

Etaloanele se efectuează de către cei mai experimentaţi descifratori, care au

studiat zona de cartografiere după toate materialele avute la dispoziţie, inclusiv şi din

materialele peisajelor analogice.

3.33. Dacă materialele iniţiale nu sunt suficiente pentru crearea etaloanelor, se mai

execută observaţii în teren la alegere.

3.34. Pregătirea specialiştilor întru executarea lucrărilor constă în studierea sarcinii

de lucru, proiectului tehnic, menţiunilor redacţionale şi însuşirea instructajului

inginero-tehnic referitor la îndeplinirea a mai multor operaţiuni dificile, unor

operaţiuni care s-au întâlnit foarte rar în timpul lucrărilor anterioare, sau chiar care nu

s-au mai întâlnit de loc.

3.35. Prelucrarea fotogramelor întră în misiunea specialiştilor calificaţi, care

cunosc deja zona de lucru şi trăsături caracteristice ale fotogramelor ariene sau

cosmice. În caz de necesitate se organizează instructaje tehnice privind instruirea

specialiştilor în domeniu. Se recomandă de specializat executanţii întru executarea

operaţiunilor concrete (fototriangulaţie, colectarea informaţiei cu privire la relief şi

contururi, elaborarea fotoplanurilor, etc.) la aparatele fotogrammetrice analitice şi

digitale.

Criteriile de pregătire a specialiştilor reprezintă vederea stereoscopică clară,

posibilităţile de apreciere a terenului după imaginile lui, gradul de însuşire a tehnicii

de calcul.

3.36. O atenţie deosebită se acordă la pregătirea specialiştilor întru descifrarea

fotogramelor cosmice. În acest caz studierea menţiunilor redacţionale, a materialelor

de bază şi a celor suplimentare se efectuează complex. Se recomandă următoarea

ordine de lucru:

se face cunoştinţă cu menţiunile redacţionale;

se selectează şi se face cunoştinţă cu materialele de bază şi cu cele

suplimentare, studiul caracteristicilor lor, succesiunea şi utilizarea deplină a lor;

se studiază particularităţilor geografice a zonei de lucru, în scopul determinării

obiectelor tipice naturale şi artificiale şi legătura între obiecte, caracteristicile

cantitative şi calitative a lor, clima (fenomene sezoniere, meteo, calamităţi, etc.),

semnele de descifrare directe şi indirecte, listele obiectelor greu descifrabile din

materiale principale de bază, lista obiectelor, care mai bine pot fi descifrate după

fotogramele executate în alt anotimp sau după oarecare alte materiale suplimentare;

se studiază etaloanelor de descifrare şi clarificarea ordini de folosire a lor;

se clarifică ordinea de descifrare şi perfectare a rezultatelor lor.

3.37. O deosebită atenţie urmează a fi acordată tinerilor specialişti şi executanţilor

cu experienţă mică întru executarea a astfel de lucrări. Instruirea este necesar să se

efectueze cu ajutorul utilajelor şi materialelor concrete de lucru, care mai apoi

urmează a fi utilizate în procesul de ieşire al producerii. Calitatea pregătirii

specialiştilor trebuie verificată la diferite întruniri, seminare şi discuţii în grupuri de

specialişti care execută una-două tipuri de astfel de lucrări.

4. ÎNDESIREA FOTOGRAMMETRICĂ A REŢELEI DE SPRIJIN

4.1. Îndesirea fotogrammetrică a bazei planimetrice şi altimetrice de ridicare

trebuie să se execute prin trasarea reţelelor fotogrammetrice bloc sau pe benzi.

244

Reţelele bloc se compensează în urma aerofotografierii pe mai multe itinerarii (benzi)

şi suprafeţe.

4.2. Pentru trasarea reţelelor fotogrammetrice pe benzi, este necesară ca acoperirea

longitudinală a fotogramelor să fie de 60%. Pentru reţelele fotogrammetrice în bloc,

cu aceeaşi acoperire longitudinală a fotogramelor, acoperirea transversală a lor

trebuie să constituie 30 % saur mai mult.

4.3. Dacă îndesirea fotogrammetrică se execută în scopul determinării

coordonatelor plane şi a înălţimii punctelor din teren, atunci la prelucrare o preferinţă

se acordă fotogramelor obţinute cu ajutorul camerelor cu unghiul larg sau foarte larg

de preluare. Pentru îndesirea fotogrammetrică a bazei planimetrice se pot utiliza

fotograme obţinute cu ajutorul camerelor cu unghiul normal de preluare (Tabelul 2).

4.4. În reţelele fotogrammetrice intră:

punctele reţelelor geodezice şi punctele bazei de preluare, de asemenea

punctele fotogrammetrice de sprijin, determinate prin trasarea reţelelor

fotogrammetrice pe benzi cu cadru;

punctele fotogrammetrice de bază (în colţurile modelului), utilizate ca puncte

de control şi de reper pentru următoarea prelucrare a modelelor separate sau a

fotogramelor în procesul de creare a originalului şi de transformare a fotogramei;

punctele de orientare pe care se efectuează orientarea exterioară a fotogramelor

şi se creează modele separate şi grupări elementare ale reţelei;

punctele de legătură, care se află în zona triplei acoperiri a fotogramelor şi

ajută la unirea grupărilor elementelor vecine la formarea reţelei pe benzi;

punctele comune, predestinate la unirea reţelelor în bloc ale căror itinerarii se

întretaie;

punctele de legătură cu sectoarele apropiate;

punctele de la limitele apelor şi cât mai multe puncte cu caracter† ale terenului,

cotele cărora trebuie să fie înscrise pe hartă sau pe plan;

punctele instalate în teren cu destinaţii inginereşti, coordonatele cărora trebuie

să se determine prin fototriangulaţie (în ridicările la scara 1: 5 000 – 1:500);

punctele suplimentare, servesc pentru redarea rigidităţii mari a grupărilor

elementare separate sau a reţelei în întregime.

4.5. Punctele pentru orientarea relativă a fotogramelor se grupează câte 2-3,

distribuite în şase zone standard a stereogramelor. Raza zonei standard poate fi de

aproximativ de 0.1 din valoarea bazei de fotografiere la scara fotogramei.

4.6. Numărul punctelor de legătură pentru conexiunea modelelor reţelelor cu benzi

trebuie să fie nu mai puţin de cinci-şase în fâşia acoperirii longitudinale triple.

4.7. Punctele comune pentru cuplarea benzilor în bloc se amplasează uniform pe

întreaga fâşie a acoperiri transversale. Numărul acestor puncte depinde de lăţimea

fâşiei, dar în orice caz, din fiecare latură a stereogramei se evidenţiază nu mai puţin

de 3 puncte cu acoperirea transversală de 30 % şi nu mai puţin de 6 puncte cu

acoperirea longitudinală de 60 %.

4.8. Punctele fotogrammetrice cu diferite destinaţii trebuie după posibilităţi să se

suprapună. Numărul comun a lor pe stereograme în acoperirile standard transversale

şi longitudinale trebuie să fie nu mai mic de 30 în cadrul identificării automate a

† în cea mai mare măsură o parte din punctele cu caracter se determină în procesul de desenare stereoscopică a

reliefului cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice

245

punctelor identice de pe fotograme şi nu mai puţin de 20, dacă măsurătorile

stereoscopice a fotogramelor sunt executate nemijlocit de către executanţii, care

lucrează la aparate fotogrammetrice.

4.9. La alegerea punctelor este necesar să se respecte următoarele cerinţe:

punctul ales trebuie să fie reprezentat pe un număr maximum posibil de

fotograme megieşe;

punctele megieşe trebuie să fie distribuite pe fotogramă la distanţa nu mai mică

de 0.05 din mărimea bazei;

punctele în zonele cu suprapuneri triple, quadrice, etc. ale fotogramelor este de

preferat să fie amplasate nu pe o linie dreaptă;

punctul, reprezentat pe câteva benzi, trebuie să fie inclus în reţeaua de

fototriangulaţie pe fiecare dintre ele;

punctele nu trebuie să fie amplasate mai aproape decât la 10 mm de la limita

fotogramei.

4.10. Punctele reţelei urmează a fi alese din examinarea vizuală stereoscopică a

fotogramelor mărite de peste 4-6 ori. Ele se amplasează pe suprafeţe plane şi se

suprapun cu contururi sigure identificate. Nu se admite alegerea punctelor de pe

povârnişurile abrupte, de sectoare umbrite; ultimele se determină doar în calitate de

puncte cu caracter, dacă acesta este condiţionat de destinaţia ridicării (exemplu: în

cazul ridicărilor la scara 1: 2000 în scopul ameliorării). La identificarea automată a

punctelor identice, ele trebuiesc alese, ţinându-se cont de cerinţele programelor

computerizate (potrivirea pe toate fotogramele suprapuse după geometrie, tonurile

foto, diferenţele de contrast, etc.).

4.11. Pentru măsurarea coordonatelor punctelor de pe fotogramă se utilizează

stereocomparatoare automate, aparate fotogrammetrice analitice şi digitale care

satisfac cerinţelor indicate în Anexa nr.4. Ordinea de măsurare a punctelor din reţea şi

a mărcilor de coordonate şi formatele de înscriere a rezultatelor măsurătorilor se

determină conform cu cerinţele programului utilizat la prelucrare.

4.12. Măsurătorile la stereocomparatoarele automate se execută cu unul sau două

receptoare în dependenţă de precizia de lucru a aparatului.

Vizarea la mărcile de coordonate se poate face monocular sau stereoscopic. În

orice caz, în momentul citirii datelor de pe scara aparatului marca de măsurare din

stânga, şi din dreapta trebuie să se suprapună fix cu imaginea mărcii de coordonate de

pe fotograma sa.

Măsurătorile punctelor de legătură şi cele comune trebuiesc să fie prevăzute mai

întâi marcarea artificială prin utilizarea aparatelor de stereomarcare sau a

interpretoscopului. Astfel de puncte se marchează la examinarea vizuală

stereoscopică a fotogramelor mărite de nu mai puţin de 8-12 ori. Puntele se

marchează pe fotograma din stânga a fiecărei stereograme, diametrul de marcare nu

trebuie să depăşească 0.04 -0.05 mm. Mai întâi se marchează punctele comune ale

acoperirilor transversale ale benzilor, iar mai apoi toate celelalte puncte din cadrul

acoperirilor ne transversale ale benzilor. Identificarea punctelor identice şi marcarea

lor artificială este necesar să se îndeplinească cu o precizie maximă posibilă şi apoi

verificate minuţios. Fiecare punct comun şi de legătură, în limitele benzii, se

marchează nu mai o singură dată.

246

4.13. În cadrul măsurătorilor îndeplinite la aparatele analitice fotogrammetrice,

marcarea artificială se execută numai pentru punctele comune a benzilor megieşe.

Pentru punctele de legătură, reprezentate pe fotogramele unei benzi, poate fi utilizată

cum marcarea tradiţională a punctelor aşa şi cea digitală. Dacă construcţia aparatului

permite, atunci pentru ridicarea productivităţii muncii, se utilizează metoda măsurării

stereogramelor prin comutarea bazei interioare a sistemului de observaţie spre

exterior.

Îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin executată cu ajutorul aparatelor

digitale fotogrammetrice necesită prezenţa imaginilor raster a fotogramelor, sau a

fragmentelor lor. Imaginea raster poate fi obţinută, nemijlocit, cu ajutorul camerelor

digitale în procesul ridicărilor aeofotogrammetrice sau cosmice, precum şi prin

scanarea fotogramelor obţinute cu ajutorul fotocamerelor de preluare tradiţionale. În

acest caz, se alege mărimea elementului de scanare (pixel) a fotogramelor, reieşind

din precizia cerută de lucru la determinarea coordonatelor punctelor de îndesire.

Cerinţele faţă de scaner şi modul de scanare a fotogramelor sunt indicate în Anexele

nr. 4 şi 6.

Atunci când se utilizează aparatele digitale fotogrammetrice marcarea fizică a

punctelor de pe fotograme nu se cere.

4.14. Pentru măsurătorile executate la aparatele fotogrammetrice digitale este

necesar să se îndeplinească metoda automată de identificare a punctelor de pe

fotogramele megieşe. În dependenţă de programul utilizat la prelucrare, identificarea

automată se poate face din două, trei, etc. (până la şase şi mai multe) fotograme, pe

care este reprezentat punctul de măsurat.

4.15. Prelucrarea stereogramelor urmează să se facă strict după consecutivitatea

distribuirii lor pe schema benzii. În acest caz stereogramele deja prelucrate vor fi

protejate de diferite deteriorări, în aşa fel ca redactarea poziţiei punctelor urmează să

se efectueze numai pe fotograma din dreapta.

4.16. În componenţa informaţiei iniţiale pentru programele fototriangulaţie, în

afară de datele din paşaportul camerei de preluare, coordonatele punctelor şi

coordonatele înregistrărilor măsurate pe fotograme, catalogul coordonatelor punctelor

de sprijin şi de control mai intră:

lungimile şi azimute ale segmentelor, depăşirile dintre obiectele terenului;

coordonatele centrelor de proiectare a fotogramelor, determinate din

observaţiile sistemului satelitar GPS;

valorile elementelor unghiulare a orientării exterioară a fotogramelor, înălţimea

de fotografiere şi înălţimea centrelor de proiecţie de pe suprafeţele izobare sau

funcţiile lor, determinate în timpul zborului.

Dacă precizia coordonatelor centrelor de proiecţie, exprimată la scara

fotogramelor, poate fi comparată cu precizia de măsurare a fotogramelor, utilizarea la

fototriangularea acestor coordonate în calitate de informaţie suplimentară iniţială,

permite reducerea esenţială a numărului necesar de puncte de reper. Pentru un bloc de

mărimea medie (10 benzi câte 15 stereograme) este necesar să se determine nu mai

puţin de 5 puncte planimetric-altimetrice de reper, distribuite pe schema sub formă de

„plic”. Pentru blocurile de mărime mare şi pentru cerinţele ridicate ale preciziei

reţelei, numărul necesar de puncte de sprijin se măreşte. În primul rând punctele de

247

sprijin (de reper) urmează să fie poziţionate pe centru laturii blocului, apoi – uniform

pe toată suprafaţa lui.

Informaţia iniţială pentru compensare se stochează într-un fâşier computerizat

prin intermediul mijloacelor de programare, anexate la programul de fototriangulaţie,

sau la redactorii textuali. Completarea materialelor pentru prelucrare sau însuşi

prelucrarea se execută în conformitate cu cerinţele îndrumătorului de exploatare a

programului utilizat.

4.17. La schema identică a blocului, în raport cu calitatea fotogramelor, programul

utilizat de construire a fototriangulaţiei trebuie să asigure precizia de îndesire stabilă,

exprimată la scara fotogramelor, indiferent de scara de cartografiere, de condiţiile

fizico-geografice a zonei de lucru şi de condiţiile de aerofotografiere.

Programul utilizat pentru compensarea reţelelor fotogrammetrice trebuie să

asigure determinarea sigură a coordonatelor spaţiale ale punctelor reţelei de mărime

şi configuaraţie diferită. Este important, ca programul de lucru să prezinte

posibilităţile de redactare interactivă a datelor iniţiale (includerea, excluderea şi

schimbarea datelor).

Compensarea reţelei poate fi executată în baza fie a condiţiilor de coplanaritate

şi scară, fie în baza condiţiilor de coliniaritate ale grupărilor ce proiectează razele.

Pentru organizarea corectă a procesului de calcul ambele tipuri de compensare duc la

aceleaşi rezultate unice.

În cadrul programelor reale, reţelele de fototriangulaţie pot fi create prin două

modalităţi:

cu ajutorul compensării comune a tuturor măsurătorilor geodezice,

fotogrammetrice, şi altor tipuri de măsurători de pe întreaga reţea;

pe calea creării preventive a părţilor separate din reţea (modele unice, triplete,

reţele pe benzi) şi prin conexiunea ulterioară a acestor părţi în trasările mult mai mari.

Teoretic, prima variantă este mai preferabilă, deoarece este recomandată ca

variantă de bază. În practică, mai mult, asupra preciziei rezultatelor finale acţionează

în mare măsură, erorile bazei de ridicare şi măsurătorile stereoscopice, decât

posibilităţile de exploatare şi algoritmii diferitelor programe. De aceea ridicarea

calităţii producţiei urmează să se realizeze, în primul rând, o dată cu înlăturarea

erorilor de măsurare.

Capacitatea utilă a programelor se verifică prin măsurători de control. Cerinţele

generale de utilizare a produselor programelor pentru fototriangulaţie sunt indicate în

Anexa nr. 5.

4.18. Procesul de trasare a reţelei de fototriangulaţie spaţială urmează să fie

verificat, analizând valorile şi distribuirile erorilor pe înălţimile măsurate şi funcţiile

lor, obţinute în toate etapele de trasare şi compensare a:

orientării interioare a fotogramelor;

orientării relative a fotogramelor;

trasării reţelelor pe benzi;

conexiunii cu benzile megieşe;

construirii reţelelor în bloc.

Criteriile de precizie sunt valorile erorilor maxime şi medii din mărimile

măsurate şi determinate. Pentru depistarea erorilor grave în fiecare etapă de trasare a

248

reţelei, urmează să ne conducem nu numai de semnificaţia ei în punct, dar şi de

poziţia acestui punct pe fotogramă şi poziţia în reţea relativ cu alte puncte.

4.19. La stadiul orientării interioare a fotogramelor, valoarea coeficienţilor de

deformare trebuie să se deosebească de unitate, nu mai mult decât cu câteva unităţi

ale punctului al patrulea după semnul decimal, iar diferenţele lor pe axele X şi Y nu

trebuie să depăşească câteva unităţi din cel de-a cincilea punct. Dacă această diferenţă

este mare, urmează a fi cătate cauzele şi de înlăturat influenţa ei.

4.20. La stadiul orientării relative a fotogramelor valoarea medie rămasă la

eliminarea paralaxelor transversale nu trebuie să depăşească 7 mkm. La stadiul de

construire a reţelei libere pe benzi abaterile medii pătratice ale coordonatelor

punctelor de legătură, calculate din stereogramele megieşe, nu trebuie să depăşească

în plan 15 mkm, iar pe înălţime – 15 mkm, înmulţite la raportul distanţei focale a

camerei, faţă de baza de fotografiere de pe fotogramă. Valorile medii pătratice

rămase în erorile condiţiilor de coliniaritate pe punctele fotogramelor, în reţeaua

liberă pe benzi, la fel nu trebuie să fie mai mari decât 10 mkm.

4.21. Erorile medii de transpunere a punctelor comune de pe o bandă pe alta (dacă

este prevăzut în sarcina tehnică), obţinute prin compensarea blocului liber al

fototriangulaţiei, nu trebuie să depăşească 40 mkm, la utilizarea aparatelor de marcare

stereoscopică sau de identificare digitală a punctelor comune şi 60 mkm la

transpunerea punctelor comune cu ajutorul interpretoscopului.

4.22. Calitatea reţelei, compensată după datele punctelor de sprijin, se apreciază

după următoarele criterii:

după abaterile rămase în coordonatele fotogrammetrice şi geodezice în

punctele de reper;

după abaterile coordonatelor geodezice şi fotogrammetrice ale punctelor de

control, ne folosite la compensarea reţelei;

după diferenţele datelor obţinute de la aparatele amplasate la bordul avionului

şi după valorile fotogrammetrice ale mărimilor corespunzătoare;

după erorile condiţiilor de coliniaritate rămase.

4.23. Pentru benzile cu cadru erorile medii rămase pe înălţimea punctelor

geodezice de reper după orientarea exterioară nu trebuie să depăşească 0.15 mm din

echidistanţa curbelor de nivel a reliefului, iar erorile coordonatelor plane 0.15 mm la

scara hărţii (planului). Abaterea medie între înălţimile punctelor de control şi cotele

geodezice a lor, nu trebuie să fie mai mari de 1/5 din echidistanţa curbelor de nivel a

reliefului, iar abaterea în plan - 0.25 mm la scara hărţii (planului). Numărul abaterilor

de limită, echivalente cu abaterile medii dublate, nu trebuie să depăşească mai mult

de 5%. Pentru respectarea toleranţelor indicate datele, din benzile cu cadru pot fi

utilizate la compensarea reţelei fotogrammetrice. Punctele cu abateri mari ale

coordonatelor plane sau pe înălţime se exclud.

4.24. Erorile medii rămase pe înălţimea punctelor geodezice de sprijin, după

orientarea exterioară a reţelei pe benzi sau în bloc nu trebuie să depăşească 0,15 din

echidistanţa curbelor de nivel a reliefului, iar pentru coordonatele plane - 0,2 mm la

scara hărţii (planului).

Abaterile medii ale înălţimilor şi cotelor geodezice a punctelor de control

compensate nu trebuie să depăşească:

249

0.2 h sect.. — în ridicări echidistanţa curbelor de nivel a reliefului 1 m, la fel şi

pentru ridicările la scara 1:1 000 şi 1:500 cu echidistanţa de 0.5 m;

0.25 h sect. — în ridicări cu echidistanţa curbelor de nivel de 2 şi 2.5 m, la fel

şi pentru ridicările la scara 1:2000 şi 1: 5000 cu echidistanţa de 0.5 m;

0.35 h sect. — pentru ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel a reliefului de

5 şi 10 m.

Erorile medii în poziţionarea planimetrică a punctelor de control nu trebuie să

fie mai mare de 0.3 mm.

Limita erorilor admise, egală cu media celor dublate, se poate întâlni nu mai des

decât 5 %, în zonele deschise şi 10 % în zonele populate.

4.25. Abaterile medii înălţimilor în punctele comune a benzilor megieşe nu trebuie

să depăşească:

0.4 h secţ — pentru ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel de 1 m, precum

şi pentru ridicările la scara1:1 000 şi 1:500 cu echidistanţa 0.5 m;

0.5 h secţ — pentru ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel de 2 şi 2.5 m, la

fel pentru ridicările la scara 1:2 000 şi 1: 5 000 cu echidistanţa 0.5 m;

0.7 h secţ. – pentru ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel de 5 şi 10 m.

Abaterile medii în poziţionarea planimetrică a punctelor comune din benzile megieşe,

nu trebuie să depăşească 0.5 mm la scara hărţii (planului).

4.26. Erorile rămase a condiţiilor de coliniaritate în reţelele de fototriangulaţie,

compensate după datele de sprijin, nu trebuie să depăşească valorile analogice,

obţinute în reţelele libere pe benzi, mai mult decât de 2 ori. Pentru astfel de erori

urmează a fi respectată legea distribuirii normale, de asemenea, numărul erorilor în

fiecare interval următor, a lor trebuie să se micşoreze rapid. Valorile limită ale

erorilor nu trebuie să depăşească valorile medii triplate, iar numărul erorilor limită nu

trebuie să fie mai mult de 1% din numărul total.

4.27. Diferenţele medii a datelor obţinute de la aparatele amplasate la bord şi

valorile fotogrammetrice corespunzătoare mărimilor lor trebuie să se găsească în

limitele dublei erori din sistemul bord.

4.28. Dacă valorile erorilor admisibile sunt depăşite, atunci, se analizează toate

măsurătorile şi corectitudinea coordonatelor punctelor de control şi a celor de reper.

La depistarea erorilor sau a greşelilor grave rezultatele urmează a fi corectate, iar

procesul de compensare a fototriangulaţiei se repetă. La repetarea procesului de

compensare în bloc a reţelei, rezultatele fiecărui calcul anterior, urmează a fi utilizat

ca start pentru primul din următorul calcul.

4.29. După finalizarea procesului de fototriangulare cu rezultatele obţinute se

întocmesc cataloage cu coordonate ale punctelor fotogrammetrice de îndesire,

elementelor orientării exterioare (pentru sistemele digitale – şi elementelor orientării

interioare) a fotogramelor şi apoi se petrece evaluarea preciziei obţinute. La catalog

se anexează setul de schiţe foto a punctelor.

În afară de catalogul de bază se mai creează catalogul punctelor

fotogrammetrice de control pentru verificarea originalelor hărţilor (planurilor) create

de către Secţia de control tehnic.

Rezultatele evaluării şi formularele trapezelor urmează a fi înscrise şi în raportul

tehnic. Raportul trebuie să cuprindă informaţii despre modul de executare a lucrărilor

250

de îndesire fotogrammetrică a reţelei de sprijin, calitatea reţelei şi totalurile preciziei

de determinare a coordonatelor.

Datele iniţiale şi rezultatele finale obţinute din procesul de fototriangulaţie

urmează a fi păstrate într-un format textual şi în formatele programului de prelucrare,

arhivându-le în formă de copii ale fâşierilor pe un calculator.

5. ÎNTOCMIREA FOTOPLANURILOR

5.1. Fotoplanurile se întocmesc:

ca aspecte independente a produselor cartografice (fotoplan, ortofotoplan,

fotohartă, ortofotohartă);

ca bază pentru colectarea de pe ele a informaţiei digitale vectorizate.

Pentru întocmirea fotoplanurilor se utilizează două metode de transformare a

fotogramelor: analogică (optico-mecanică) şi digitală. O preferinţă i se acordă

transformării digitale, pentru că este mult mai precisă şi mai practicabilă întru

realizarea producţiei. Metoda optico-macanică urmează a fi utilizată, atunci când

lipsesc aparatele şi programele computerizate corespunzătoare transformărilor

digitale ale imaginilor.

Pentru transformări se utilizează fotograme alb-negru, color sau spectrozonale,

obţinute, de regulă, cu ajutorul camerelor fotogrammetrice cu unghiuri înguste şi

unghiuri normale de preluare, pentru fotogramele care relieful influenţează mai puţin

asupra suprapunerilor de reprezentare a punctelor.

Procesul de obţinere a fotoplanului digital include următoarele etape principale:

calculul elementului rezoluţiei de scanare a fotogramelor;

orientarea fotogramelor;

obţinerea informaţiilor despre relief;

alegerea fragmentelor pentru transformarea imaginilor (ortotransformarea);

ortotransformarea sau transformarea simplă a imaginii pe fragmente;

unirea fragmentelor prin mozaicare cu redresarea contrastului, corectarea

imaginii;

obţinerea imaginii transformate în limitele trapezului sau hotarului dat;

perfectarea.

5.2. Calculul elementului rezoluţiei de scanare РР (în mkm) a fotogramelor se face,

reieşind din coeficientul K, a relaţiei date la scara cerută a fotoplanului 1 :Мк la scara

fotogramelor utilizate 1 :Мс

РР = 70 К.

În această formulă valoarea admisibilă permanentă este de 70 (în mkm), reiese

din cerinţele grafice către fotoplan. Dacă utilizatorul foloseşte ca produs final

fotoplanul, în formă digitală, atunci acest coeficient poate avea o altă valoare,

determinată de caracteristicile scaner-ului fotogrammetric utilizat şi din fotogramelor

iniţiale (vezi Anexa nr. 6).

5.3. Valorile parametrilor orientării exterioare a fotogramelor digitale, necesare

pentru executarea proceselor de transformare digitală a imaginii, pot fi obţinute din

rezultatele trasării preventive a reţelei de fototriangulaţie spaţială analitică sau din

prelucrarea fotogrammetrică, nemijlocită, a stereogramelor şi fotogramelor cu

ajutorul aparatelor fotogrammetrice digitale.

251

5.4. Informaţiile despre relief, necesare pentru transformarea digitală a

fotogramelor, pot fi obţinute în rezultatul prelucrării stereofotogrammetrice a

fotogramelor sau din modelul reliefului pentru hărţile şi planurile topografice

corespunzătoare.

Precizia şi densitatea nodurilor MDR trebuie să asigure determinarea altitudinii

sectoarelor elementare a fotogramei digitale transformate, cu erorile (în m) nu mai

mult de

∆hlim= 0.3* f* Mk/ r,

unde 0.3 mm – precizia grafică a hărţii (plan);

f – distanţa focală a camerei de preluare (în mm);

Мk – numitorul scării fotoplanului creat;

r – îndepărtarea (distanţa) maximă a punctului pe fotogramă de la punctul

nadiral (în mm).

Tipul modelului digital al reliefului creat, se determină conform cu cerinţele

programului computerizat utilizat în cadrul transformării digitale a imaginilor.

Cerinţele fundamentale a asigurărilor cu programe pentru obţinerea ortofotoplanurilor

sunt indicate în Anexa nr.5.

Pentru obţinerea modelului digital al reliefului, cu ajutorul aparatelor

fotogrammetrice digitale, urmează a fi utilizate regimul manual sau automat de

colectare a informaţiei MDR; sau cel combinat. În dependenţă de caracterul

reliefului, pasul reţelei regulate al MDR, se poate schimba în limitele stereogramelor

şi zonei de lucru. Elementele mici a reliefului (surpături de teren, curbe nu prea mari

a pantelor, şanţuri, etc.) în limitele admisibile ∆hlim , nu se iau în consideraţie, iar în

localităţi marca coincide cu suprafaţa pământului.

Pentru obţinerea informaţiei grafice despre relief pot fi utilizate hărţile digitale

la scară apropiată. Pentru aceasta, precizia acestei informaţii trebuie să fie de două ori

mai mică decât valoarea lui ∆hlim, calculată pentru înălţimea suprafeţelor elementare.

5.5. Transformarea fotogramelor urmează să se petreacă în limitele suprafeţei utile,

evidenţiate prin linii, trasate prin mijlocul acoperirilor longitudinale şi transversale a

fotogramelor megieşe. Mărimea suprafeţei elementare de transformare în spaţiu, se

alege, de regulă şi este egal cu valoarea

∆ = Мс • Рр,

unde Мс – numitorul scării fotogramei;

Рр - mărimea suprafeţei elementare a fotogramei digitale iniţiale.

Dacă se cere a fi efectuat fotoplanul digital în formă de copii dure, mărimea

sectoului elementar în teren nu trebuie să fie mai mare de

∆=0,07 • Мс,

unde 0.07 (mm) – permisiunea (rezoluţia) grafică, corespunzătoare rezoluţiei

fotografice de redare a imaginilor nu mai puţin de 7 l/mm.

5.6. Formarea fotoplanului digital se produce din fotograme megieşe digitale

transformate, cu mărimi asemănătoare a suprafeţelor elementare după hotarele

fragmentelor alese („liniile tăieturilor”), obţinute din fotogramele megieşe. Hotarele

«tăieturilor», de regulă, se aleg pe mijlocul zonei de acoperire a fotogramelor. Linia

„de tăiere” nu trebuie să întretaie obiectele înalte şi obiectele, care servesc la

orientare, de asemenea nu trebuie să treacă de-a lungul hotarelor obiectelor de diferite

tonuri. Dacă se întâlnesc astfel de obiecte liniare, cum ar fi drumurile, râurile şi altele,

linia de „tăiere” urmează a fi trasată pe mijlocul obiectelor. La intersectarea

252

obiectelor liniare şi a contururilor clare, linia „de tăiere” urmează să fie dusă

perpendicular pe obiectele date.

Pentru egalizarea fototonului fragmentelor din limitele fotoplanului, este mai

oportun să fie utilizată metoda automată.

5.7. Planurile digitale urmează să se întocmească din limitele hotarelor planşelor

sau în mod spontan după hotarele localităţilor, obiectelor industriale, etc.

Pe fotoplanuri se indică toate punctele geodezice de sprijin. Ele urmează a fi

reprezentate pe fotoplan prin semne convenţionale. În afară de aceasta se construieşte

cadrul foii de hartă, caroiajul reţelei şi se perfectează cadrul limită a fotoplanului.

Pentru a obţine, în baza fotoplanului digital, fotoharta digitală pe fotoimagini

raster (imagini ortofoto) informaţia digitală vectorizată urmează a fi suprapusă.

Această informaţie poate cuprinde semne convenţionale, linii de diferite tipuri, de

diferite culori şi grosimi, haşurări, semnături, etc.

Informaţia digitală vectorizată poate cuprinde în sine nu tot întregul, ci numai o

parte din straturi, ca de exemplu, orizontale, hidrografia, reţele de drumuri, etc.

5.8. Precizia fotoplanurilor digitale întocmite se apreciază după punctele

fotogrammetrice de sprijin şi de control, după liniile de conexiune a fragmentelor

(„tăiere”), obţinute din fotogramele vecine, şi din informaţiile fotoplanurilor megieşe.

Controlul situării planimetrice a punctelor de sprijin şi de control se efectuează din

diferenţele coordonatelor planimetrice ale imaginilor acestor puncte pe fotoplan şi

valorile lor, extrase din cataloagele corespunzătoare.

Valorile medii a erorilor în poziţionarea planimterică a punctelor de control şi de

sprijin nu trebuie să depăşească 0.5 mm la scara fotoplanului întocmit, în zonele de

câmpie şi deluroase, şi 0.7 mm – în zonele muntoase.

Necoincidenţa contururilor pe liniile de conexiune a fragmentelor nu trebuie să

depăşească mai mult de 0.7 mm în zonele de câmpie şi deluroase, iar în zonele

muntoase – 1.0 mm.

Limita valorilor admisibile de necoincidenţă a contururilor, la controlul

concordanţelor fotoplanurilor megieşe constituie: 1.0 mm în zonele de câmpie şi

deluroase şi 1.5 mm – în zone muntoase.

Ca excepţie, în zonele de câmpie abaterile concordanţelor se admit a fi până la

1.5 mm (nu mai mult de 5%).

Se interzice elaborarea fotoplanurilor fără concordanţele lor cu fotoplanurile

megieşe (sau planurile grafice) la aceeaşi scară. În cadrul ridicărilor la scara 1: 25 000

şi 1: 10000 trebuie să se efectueze aşa concordanţă cu hărţile editate anterior. Dacă

hărţile editate anterior au fost construite în alt sistem de coordonate, nu în sistemul

fotoplanul nou creat, atunci la verificarea concordanţei lor, se ţine cont de diferenţele

coordonatelor şi unghiurilor comune ale cadrului fotoplanului şi hărţii.

Controlul reflectării calităţii fotoplanului se realizează vizual, comparându-se cu

cel etalon. Pentru aceasta, trebuie să se acorde o mare atenţie, asupra lucrului

amănunţit al detaliilor, tonalitate identică şi densitate optică ale îmbinărilor

fragmentelor fotogramelor megieşe (abaterea până la 1.5 unit.), iar pentru imaginile

color şi spectrozonale – uniformitatea culorilor.

Mărimile laturilor şi diagonalelor fotoplanurilor nu trebuie să se deosebească de

cele teoretice decât cu 0.2 mm.

253

5.9. În calitate de produs final pot servi fotoplanul digital sau fotoharta,

reprezentate pe un calculator în formatele necesare, coordonate cu utilizatorul, fie

copiile grafice a lor, obţinute cu ajutorul mijloacelor tehnice corespunzătoare.

6. DESCIFRAREA FOTOGRAMMETRICĂ DE BIROU

6.1. Descifrarea fotogrammetrică de birou constă în depistarea şi recunoaşterea pe

imaginile din teren a celor obiecte, care trebuie reprezentate pe harta topografică sau

planuri la scara dată, stabilirea caracteristicilor lor calitative şi cantitative şi indicarea

lor sub aspectul semnelor convenţionale şi înscrisurilor aprobate pentru redarea

obiectelor topografice în cauză.

6.2. Descifrarea de birou cu prelucrarea ulterioară din teren trebuie aplicată în

calitate de variantă principală pentru descifrare. Ordinea inversă de executare a

lucrărilor poate fi necesară pentru zonele, care nu au fost suficient studiate din punct

de vedere topografic, şi zonele cu un număr important de obiecte. Descifrarea

fotogrammetrică de birou este oportun să fie efectuată după lucrările de teren, de

asemenea în ridicările la scara 1: 1 000, 1: 500 pe suprafeţele cu construcţii dense cu

puţine etaje, acolo unde apare necesitatea măsurării în natură a depăşirilor

acoperişurilor, pervazurile construcţiilor, pentru a se fixa mai apoi pe aerofotograme

poziţia clădirilor principale descifrate.

6.3. În cadrul descifrării de birou, executată până la lucrările de teren, după

studierea menţiunilor redacţionale se petrece studierea stereoscopică a fotogramelor

şi se utilizează materiale suplimentare, care cuprind informaţii despre obiectele în

teren. În calitate de materiale suplimentare se utilizează planuri speciale, topografice,

hidrografice, hărţi, scheme, atlase, enciclopedii, îndrumătoare despre locul zonei de

cartografiere sau din peisajele asemănătoare.

În procesul descifrării, de rând cu recunoaşterea şi reprezentarea obiectelor clar

descifrabile, se evidenţiază sectoarele, pentru care va fi necesară completarea

descifrării în teren (din cauza caracteristicilor insuficiente a obiectelor, şi a

dimensiunilor mici şi contrastelor, recunoaşterii vagi printre vegetaţie şi în locurile

umbrite, neclaritatea reprezentării pe fotograme a unghiurilor contururilor de

orientare, etc.).

Descifrarea fotogrammetrică de birou, care urmează să se execute după lucrările

de teren, este binevenit să înceapă cu transpunerea pe originalul hărţii (planului) a

tuturor materialelor obţinute în urma descifrărilor de teren, care includ datele despre

descifrarea nemijlocită a obiectelor în natură, şi după transmiterea semnelor

simplificate a conţinutului topografic pentru toate contururile care diferă după

caracterul redării.

6.4. În caz că pe teritoriul dat în rând cu ridicarea de bază a mai fost îndeplinită o

ridicare fotogrammetrică suplimentară la o scară mai mare, atunci, descifrarea

fotogrammetrică urmează să se efectueze după materialele ambelor zboruri.

6.5. Pentru ţinerea descifrării de birou separat de lucrările de întocmire nu se

admite limitarea la studierea vizuală a fotogramelor. Utilizarea, în acest caz, a

aparatelor stereoscopice, care permit examinarea modelului mărit al terenului şi

măsurarea obiectelor (stereoscoape, interpretoscoape, aparate analitice şi digitale,

etc.) este obligatorie.

254

6.6. La descifrarea fotogrammetrică nemijlocită la aparatele analitice sau digitale

se recomandă, pe fiecare stereogramă, mai întâi să se prelucreze hidrografia şi

contururile, şi mai apoi urmează desenarea reliefului. Această succesiune, în cazuri

dificile, redă posibilitatea de a depista scăpările din procesul de descifrare. Excepţie

creează, zonele muntoase cu amplitudini mari, unde relieful determină

particularităţile peisajului teritoriului şi de aceea el trebuie desenat în primul rând. În

procesul de descifrare a obiectele liniare întinse este raţional să fie prelucrate aceste

obiecte, pe întreaga stereogramă, iar obiectele mici şi complicate – pe părţi separate a

ei.

Pentru economisirea timpului de utilizare a aparatului pe sectoarele cu o

cantitate mică de contururi mari diferite după conţinut e necesar a stabili rezultatele

descifrării de birou nu prin semne convenţionale, dar prin coduri (cifre, litere) în

conformitate cu clasificatorul folosit, ţinând cont de redactarea aprobată la locul de

muncă.

6.7. În cadrul descifrării fotogrammetrice de birou a obiectelor înalte staţionate

(pilon, conducte industriale, etc.) şi a construcţiilor înalte pentru indicarea corectă a

bazelor lor urmează a fi utilizate nu numai părţile centrale dar şi cele de margine a

aerofotogramelor megieşe. Mai mult ca atât, în procesul descifrării fotogrammetrice

de birou la întocmirea planurilor la scara 1: 2000 – 1: 500 trebuie să se ia în

considerare diferenţa dintre scările reprezentării bazelor şi acoperişurilor

construcţiilor înalte, de asemenea depăşirile acoperişurilor şi pervazurilor, dacă

dimensiunile lor pe plan sunt mai mari de 0.1 mm. Atunci, când pe fotogramă, baza

construcţiei se vede din orice parte a ei, măsurarea depăşirilor se execută cu ajutorul

aparatelor fotogrammetrice. În aceste scopuri urmează să fie utilizate materialele de

inventariere tehnică a construcţiei, care cuprind datele şi măsurătorile reale ale

construcţiei.

6.8. Descifrarea fotogrammetrică de birou urmează a fi executată de către

executanţii, cu experienţă în lucrările de teren şi stereotopografice pentru crearea şi

actualizarea hărţilor (planurilor) pentru zona dată sau apropiată după caracteristicile

terenului. În fiecare grup trebuie concentrate materiale relativ uniforme pentru

descifrare.

6.9. Pentru îndeplinirea procesului de descifrare fotogrammetrică de birou se

recomandă de condus de următoarele principii:

prioritatea materialelor, care corespund mult cu situaţia actuală din teren şi nu

conţin erori atât de obiective;

creşterea exactităţii de recunoaştere a obiectului, cu mărirea numărului celor

utilizate, pentru recunoaşterea indiciilor de reprezentare a obiectului;

amenajarea indiciilor obiectului în conformitate cu importanţa lor, pentru

recunoaşterea obiectului în situaţie concretă.

6.10. În ridicările executate la scară mare, descifrarea fotogrammetrică, indiferent

de variantele tehnologice folosite în cadrul ridicării, de regulă, se controlează

nemijlocit în teren.

6.11. Particularităţile de descifrare fotogrammetrică a imaginilor cosmice.

Asupra calităţii descifrării fotogrammetrice a imaginilor cosmice, în mare

măsură acţionează particularităţile de obţinere a lor şi metodele de prelucrare,

integritatea şi minuţiozitatea lucrărilor pregătitoare, tehnologia aplicată, calificarea

255

executantului şi experienţa lui în lucrările cu privire la fotogramele cosmice şi la

unele peisaje concrete.

Particularităţile de bază a fotogramelor cosmice, care acţionează asupra calităţii

descifrării fotogrammetrice, sunt:

numărul mărit de legături între obiectele din teren, prin urmare, se măreşte

numărul indicilor descifraţi, în dependenţă de micşorarea scării fotogramelor şi

imaginilor în limitele cadrului teritoriului imens;

aptitudinea admisibilă ridicată, datorită micşorării semnificative a deplasării

imaginii şi lipsa vibraţiilor exponentului (purtătorului de informaţie);

desfigurarea sau pierderea imaginilor anumitor obiecte, de asemenea indiciilor

de descifrare (formele umbrelor, detaliile obiectelor, etc.) datorită scării mici a

imaginii, prezenţei „fâşiei contrastelor slabe” între obiecte şi câmpul lor, iar în unele

cazuri datorită deosebirilor semnificative ale proiecţiilor fotogramelor de

ortogonalitate;

reducerea calităţilor de reprezentare a fotogramelor din cauza optimizării

expoziţiei lor, condiţionate de schimbările bruşte a intensităţii luminii şi posibilităţilor

de reflectare a configuraţiilor, de asemenea condiţiile atmosferice;

reprezentarea norilor, fumului industrial, valurilor de ceaţă pe fotograme, care

îngreunează sau exclud procesul de descifrare fotogrammetrică;

prezenţa acoperirilor neînsemnate între fotogramele, care mărginesc relevările

semnelor descifrate pentru vederea stereomodelului;

apariţia unghiurilor însemnate de înclinare a fotogramelor (mai mult de 5

grade), sau deosebirile proiecţiilor fotogramelor de la centru.

Particularităţile menţionate complică procesul de descifrare, ridică cerinţele faţă

de pregătirea descifratorilor.

Pentru utilizare la prelucrarea fotogrammetrică a fotogramelor cosmice la scară

mică, apare necesitatea suplimentar să se apeleze şi la fotogramele cosmice la scară

mare, pentru descifrarea detaliilor imaginilor şi alegerea caracteristicilor necesare

pentru redarea obiectelor.

Pentru pregătirea executanţilor-descifratori ai fotogramelor cosmice, se

recomandă de creat grupuri de specialişti, care nu au mare experienţă în descifrarea

aerofotogramelor, care uneori îngreunează procesul de studiere. În procesul de

studiere se atrage atenţia asupra menţiunilor redacţionale, asupra materialelor de bază

şi celor suplimentare (fotografii, cinefilme, care conţin informaţii cât mai multe

despre elementele terenului în zona de lucru sau în zonele cu peisaje asemănătoare;

etaloane de verificare a descifrărilor fotogrammetrice, măsurători concerte la

utilizarea indiciilor direcţi şi indirecţi şi reprezentarea cartografică a obiectelor în

procesul de descifrare). În procesul de studiere intră şi descifrarea detaliată a

fragmentelor fotogramelor pentru unu-două sectoare cu mărimile de 10x10 cm la

scara hărţii create sau actualizată cu peisaje tipice pentru zona de lucru.

6.12. Particularităţi de descifrare fotogrammetrică a imaginilor digitale.

Fotoimaginile digitizate, de regulă, au particularităţi admisibile scăzute, în

comparaţie cu cele originale. În astfel de caz, în scopul creşterii eficacităţii procesului

de descifrare de birou, este oportun, ca pentru obiectele topografice mărunte greu

citabile, să se utilizeze metodele tradiţionale de descifrare instrumentală, de asemenea

să se folosească metoda combinată de descifrare, care constă în îmbinarea descifrării

256

obiectelor topografice (în mare parte) de pe ecranul displey-ului şi descifrarea

tradiţională a fotoimaginilor (fotoamprente, diapozitive) cu ajutorul stereoscopului,

inerpretoscopului sau cu microscopul binocular.

Avantajele însemnate a imaginilor digitale se consideră posibilităţile largi de

corectare a lor în raport cu schimbarea gamei, luminozităţii, contrastului,

diapazonului dinamic etc. referitoare la întreaga fotogramă sau pe părţi separate a ei.

Asemenea posibilităţi permit evidenţierea obiectele topografice chiar pentru acele

sectoare ale imaginii, pe care pe fotogramele iniţiale aceste obiecte nu se descifrau.

Pentru automatizarea procesului de descifrare a fotogramelor digitale se pot

folosi diferite programe computerizate predestinate pentru segmentarea şi

identificarea după fototonuri a obiectelor plane a vegetaţiei şi altor tipuri de obiecte.

6.13. Perfectarea rezultatelor de descifrare fotogrammetrică constă în însuşirea

obiectelor prin semne convenţionale corespunzătoare şi concordanţa lor cu fotograme

megieşe.

Concordanţa cu fotogramele megieşe, cu fotoplanurile şi hărţile create anterior

constă în coordonarea poziţionării planimetrice a contururilor, caracteristicilor

calitative şi cantitative, caracterul uniform al semnelor convenţionale şi generalizarea

obiectelor de acelaşi tip.

La recepţionarea rezultatelor procesului de descifrare se atrage atenţia la

evidenţa legăturilor contururilor şi reliefului, de asemenea la conţinutul şi perfectarea

hărţii şi planului în întregime.

7. ÎNTOCMIREA ORIGINALULUI DIGITAL

7.1. Procesul de întocmire a originalului digital de hartă topografică (plan) cu

ajutorul aparatelor fotogrammetrice cuprinde lucrările preliminare, orientarea

fotogramelor, colectarea informaţiei despre relief şi contururi.

Lucrările preliminare constau în obţinerea materialelor iniţiale şi verificarea

deplinătăţii lor, pregătirea aparatelor de lucru şi a mijloacelor tehnice, îndeplinea

calculelor necesare.

Iniţiale, pentru obţinerea informaţiei digitale, pentru întocmirea originalului de

hartă (plan) la aparatele fotogrammetrice, se consideră următoarele materiale:

formularul trapezelor (planşetă);

diapozitive (pe sticlă sau pe peliculă uşor deformabilă) sau imagini digitale ale

fotogramelor pe calculator;

fotoamprente (amprente de contact sau fotograme mărite) cu punctele bazei

geodezice (planimetrice şi altimetrice) şi punctele îndesirii fotogrammetrice a reţelei

de sprijin însemnate. Pentru acele puncte utilizate ca puncte de sprijin la orientarea

fotogrammetrică a modelului, trebuie să fie, în afară de acestea, înscrise cotele lor,

raportate la suprafaţa pământului;

cataloage cu coordonatele şi altitudinile punctelor de sprijin;

lista elementelor orientării exterioare a fotogramelor, dacă pe aceste fotograme

s-a executat îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin;

informaţii despre elementele orientării interioare a camerei de preluare şi

poziţionarea înregistrărilor mărcilor (cruciuliţelor) pe cadrul aplicat al fotocamerei;

valoarea altitudinii de ridicare pe suprafaţa medie a sectorului sau scara medie

a fotogramelor;

257

materialele pentru descifrarea menţiunilor redacţionale, materialele

descifrărilor de teren (dacă s-a petrecut în birou); fotogramele, mărite până la scara

hărţii (planului) de creat. Pe aceste fotograme se înscriu şi denumirile geografice (în

ridicările la scară mare – de asemenea denumirea străzilor şi numărul caselor), se

indică situaţia şi se introduc (după materialele departamentale de valoare

cartografică) caracteristicile obiectelor topografice.

7.2. Pregătirea aparatelor fotogrammetrice pentru lucru include verificarea şi

capacitatea utilă a lor şi a mijloacelor ajutătoare şi asigurarea cu programe (AP).

Calibrarea aparatului analitic se face 1-2 ori pe an sau după permutarea

aparatului şi constă în măsurarea reţelei de control prin aprecierea preciziei

instrumentale a aparatului. Capacitatea utilă a AP se verifică după teste model. Este

necesar să se determine catalogul de lucru la computer pentru fiecare operator, de

asemenea să se stipuleze catalogul pentru păstrarea copiilor arhivate a fâşierilor, care

conţin rezultatele prelucrării. În computerul aparatului se introduc datele iniţiale.

Cerinţele generale către asigurarea cu programe a aparatelor fotogrammetrice

digitale şi analitice pentru colectarea informaţiei digitale cu privire la relief şi

contururi sunt indicate în Anexa nr.5.

La utilizarea aparatelor analitice, diapozitivele se centrează în camerele (locul de

amplasare a fotogramelor în aparat) cu un grad mare de aproximaţie. După aceasta, se

efectuează orientarea interioară, relativă şi exterioară a fotogramelor. Dacă se

cunoscute elementele orientării exterioare, atunci, se execută numai orientarea

interioară a fotogramelor.

7.3. Construirea modelului fotogrammetric la aparat de prelucrare analitic sau

digital, trebuie să asigure rezolvarea riguroasă matematică a reperajului

fotogrammetric, să realizeze în întregime precizia geometrică a fotogramei în

dependenţă de scara ei, calitatea fotografică şi fotogrammetrică şi dimensiunile

elementelor de scanare.

Algoritmul utilizat trebuie, de asemenea, la maximum să asigure automatizarea

proceselor principale de restabilire a orientării modelului fotogrammetric.

7.4. Orientarea interioară a fotogramelor se îndeplineşte prin măsurarea mărcilor

de coordonate (cruciuliţelor) fotogramelor şi pin calculul după coordonatele lor a

parametrilor de transformare din sistemul de coordonate (al scaner-ului) în sistemul

de coordonate al fotogramei. La aparatele digitale orientarea interioară se poate de

executat în regim manual. Orientarea interioară este însoţită de determinarea

deformaţiilor fotogramelor. Valoarea coeficienţilor de deformare nu trebuie să se

deosebească de unitate mai mult decât cu câteva unităţi, ale celui de-a patrulea semn

după punctul zecimal, iar diferenţa lor pe axele X şi Y nu trebuie să depăşească

câteva unităţi al celui de-al cincilea semn. La obţinerea rezultatelor nesatisfăcătoare

vizarea la mărcile de coordonate (cruciuliţele)se repetă.

7.5. Orientarea relativă a fotogramelor se execută prin măsurarea coordonatelor

punctelor de pe stereograme, alese din 6 zone standard, şi prin calculul elementelor

orientării interioare. Numărul optim de puncte măsurate în fiecare zonă standard este

egal cu 2-3. Rezultatele orientării relative permit construirea liberă a modelul

fotogrammetric al terenului orientat. La aparatele digitale orientarea relativă se poate

de efectuat în regim manual şi în regim automat. Controlul rezultatelor orientării

relative se face din valorile rămase ale paralaxelor transversale în toate punctele

258

măsurate. Orientarea relativă se consideră finalizată, dacă valorile medii ale

paralaxelor transversale rămase nu depăşesc 7 mkm pentru aparatele analitice sau 0.4

din valoarea elementului de scanare – pentru aparatele digitale. La obţinerea

rezultatelor nesatisfăcătoare trebuie să se execute redactarea lor. Ea constă în

măsurători repetate ale coordonatelor punctelor, schimbarea punctelor slabe sau

includerea în prelucrare a punctelor noi, suplimentare.

7.6. Pentru orientarea exterioară a fotogramei individuale (izolate) şi a

stereomodelului se pot utiliza fie elementele orientării exterioare, obţinute din

procesul îndesirii fotogrammetrice, fie coordonatele punctelor de sprijin, obţinute

prin îndesirea fotogrammetrică sau prin legătura de teren a fotogramelor.

În prima variantă măsurarea coordonatelor punctelor de sprijin nu se cere. În

variantă a doua este necesar de determinat coordonatele punctelor de sprijin din

fotograme individuale sau din stereomodele.

Pentru orientarea fotogramei individuale după varianta a doua, punctele de

sprijin se aleg după posibilitate din colţurile suprafeţei de lucru a fotogramei.

Controlul rezultatelor orientării se execută după valorile abaterilor coordonatelor pe

X pentru toate punctele de sprijin. Orientarea exterioară se consideră finalizată, dacă

valoarea medie a erorilor rămase în plan nu depăşeşte 0.2 mm la scara hărţii

(planului). La obţinerea rezultatelor nesatisfăcătoare urmează să se îndeplinească

redactarea lor (excluderea/includerea, schimbarea punctelor).

7.7. Pentru orientarea exterioară a modelului fotogrammetric după a doua variantă

punctele de sprijin se aleg după posibilitate din suprafaţa de lucru a stereogramei. La

aparatele fotogrammetrice digitale modelul se poate orienta în aparenţă în regim

manual sau regim automat. Controlul asupra rezultatelor orientării se realizează din

valorile abaterilor coordonatelor X, Y şi Z pentru toate punctele de sprijin. Orientarea

exterioară a modelului este considerată finalizată, atunci când valorile medii ale

erorilor rămase în plan nu depăşesc 0.2 mm la scara hărţii (planului), iar pe înălţime –

0.2 din înălţimea de secţionare a reliefului (echidistanţa curbelor de nivel). La

obţinerea rezultatelor nesatisfăcătoare se efectuează redactarea lor

(excluderea/includerea, măsurători repetate ale punctelor).

7.8. Pentru determinarea preciziei de construire a modelului se măsoară punctele

de control, alese, după posibilitate, din diferite părţi ale modelului. Calitatea

modelului este considerată satisfăcătoare, dacă eroarea medie a coordonatelor

punctelor de control în plan nu depăşeşte 0.3 mm la scara hărţii (planului), iar pe

înălţime - 0.3 din înălţimea secţionării reliefului. După măsurarea tuturor punctelor de

control se efectuează aprecierea preciziei prin eliberarea unui proces-verbal, în care

indică erorile coordonatelor punctelor măsurate şi valorile medii ale lor (sau medii

pătratice).

7.9. Dacă la aparatele digitale fotogrammetrice se întocmeşte numai partea cu

contururi a planului, iar datele cu privire la relief se obţin din alte surse, atunci

orientarea modelului se poate realiza o dată cu micşorarea preciziei. Precizia

orientării trebuie să fie cu atât mai ridicată, cu cât este mai mică distanţa focală a

camerei de preluare, diferenţa mare a înălţimilor obiectelor măsurate şi scara mai

mare a planului întocmit. În cadrul ridicării la scara 1: 2 000 a zonelor de şes,

abaterile înălţimilor rămase în punctele de sprijin pot fi 1 m cu f=100 mm, 2 m cu

f=140 mm şi 3 m cu f=200 mm. În ridicările la scara 1: 1 000 şi 1: 500 abaterile

259

rămase în înălţimile punctelor de sprijin nu trebuie să depăşească valorile, indicate în

Tabelul 3.

Tabelul 3 Scara planului

Diferenţa înălţimii

punctelor 1:1 000 cu f egal cu 1:500 cu f egal cu

din teren plus 100 140 200 350 100 140 200 350

înălţimea

construcţiilor (m) Abaterile înălţimilor rămase

1 2 3 4 5 6 7 8 9

12 1.0 2.0 3.0 5.0 0.30 0.5 0.6 1.2

20 0.6 1.0 1.6 3.0 0.20 0.3 0.4 0.7

27 0.5 0.8 1.2 2.0 0.14 0.20 0.3 0.5

35 0.4 0.6 1.0 1.6 0.10 0.16 0.20 0.4

48 0.3 0.5 0.7 1.2 0.07 0.12 0.17 0.3

Notă. Pentru zonele muntoase toleranţele se măresc de două ori.

7.10. După orientarea modelului sau a fotogramelor se petrece colectarea

informaţiei cu privire la relief şi/sau contururi în consecutivitate, stabilită de

caracterul sectorului cartografiat.

7.11. Colectarea informaţiei cu privire la relief.

7.12. Înainte de desenarea reliefului se determină cotele punctelor cu caracter, care

trebuie să fie semnate pe hartă (plan). La ridicarea zonelor de câmpie netedă, numărul

cotelor determinate trebuie să fie nu mai mic de 8 – 10 pe 1 dm2 de hartă pentru

zonele şes, răscruci, deluroase, de asemenea şi pentru zonele cu munţi joşi şi zonele

de pustiu nisipos, şi nu mai puţin de 10 – 15 pe 1 dm2 pentru zonele cu munţi mijlocii

şi munţi înalţi, dacă sarcina tehnică nu prevede densitatea mare a lor. Pentru zonele

separate de câmpie netedă (cu forme mici ale reliefului) numărul cotelor de altitudini

poate fi mărit cu 50%. Pentru fiecare decimetru pătrat de plan la scara 1:500 - 1:5000

trebuie să fie determinate nu mai puţin de 5 înălţimi ale punctelor cu caracter din

teren, dacă sarcină nu prevede densitatea mare a lor.

În ridicările la scara 1 : 2 000 cu echidistanţa curbelor de nivel a reliefului de

0.25 m pentru planificarea verticală, cotele punctelor din teren se determină şi înscriu

pentru unghiurile reţelei de pătrate laturile de 20 m (1 cm pe plan).

7.13. Cotele, însemnate pe hartă (plan) se determină ca cote medii din două cicluri

de măsurători. Abaterile altitudinilor între cele două cicluri nu trebuie să depăşească:

1:4 000 de la H cu f = 70 şi 100 mm (pentru formatul cadrului 18x18 cm a

camerei de preluare), f = 90 şi 150 mm (pentru formatul cadrului de 23x23 cm) şi

scările de fotografiere 1:10000 şi mai mare; 1:5000 de la H la scările de fotografiere

mai mici de 1:10 000;

1:6 000 de la H cu f mai mare de 140 mm (pentru formatul 18х 18 cm a

cadrului AAF) şi f mai mare de 210 mm (pentru formatul 23x23 cm a cadrului AAF)

şi scările de fotografiere 1:10000 şi mai mari; 1:8000 de la H la scările de fotografiere

mai mici de 1:10 000.

7.14. De regulă, toate orizontalele trebuie să fie obţinute la aparatul

fotogrammetric, în rezultatul trasării stereoscopice a suprafeţei stereomodelului cu

marca de măsurare, fixată pe înălţimea orizontalelor. Simultan, cu acestea programul

computerizat a aparatului vizualizează pe ecranul monitorului poziţionarea

orizontalelor şi a altor elemente ale reliefului.

260

Pe sectoarele cu pante abrupte (fără curbe), unde distanţa între orizontalele

îngroşate nu depăşeşte 3 mm la scara hărţii (planului), se permite numai trasarea

orizontalelor îngroşate.

7.15. În cadrul desenării stereoscopice a reliefului pe sectoarele, acoperite cu

vegetaţie înaltă, urmează să se ia în vedere înălţimea ultimei, de asemenea legătura

între înălţimea vegetaţiei şi a reliefului. În ridicările la scara 1: 25 000 şi 1: 10 000 cu

echidistanţa curbelor de nivel de 5 m la vegetaţia înaltă se alătură plantaţiile de

arbuşti şi copaci. Înălţimea acestor plantaţii se determină, prin metode

fotogrammetrice de bază. Informaţiile despre măsurarea altitudinii vegetaţiei în

legătură cu diferite schimbări ale reliefului, se obţin în baza datelor şi măsurătorilor

forestiere de evaluare, astfel de informaţii trebuie să cuprindă şi în menţiunile

redacţionale. În ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel 2.5 şi 2.0 m la vegetaţia

înaltă se referă semănăturile cum ar fi porumbul, floarea-soarelui, iar la echidistanţa

curbelor de nivel de 1.0 şi 1.5 m – toate celelalte culturi de semănături, iarbă, etc.

Datele despre înălţimea lor, la data aerofotografierii, urmează să fie indicate în

materialele pregătirilor planimetrice din teren şi în menţiunile redacţionale.

7.16. Concomitent cu desenarea stereoscopică a orizontalelor se determină

caracteristicile numerice ale elementelor reliefului – înălţimile stăncilor, movilelor,

etc. de asemenea diferite săpături, talazuri şi alte obiecte reprezentate prin semne

convenţionale în vigoare.

În ridicările la scara 1: 2 000, în afară de aceasta, se determină reperii benzilor

drumurilor auto şi de cale ferată, iar pe teritoriile cu construcţii – cotele trotuarelor şi

părţile carosabile a străzilor.

În ridicările la scara 1: 1 000 şi 1: 500 suplimentar se separă şi se înscriu cotele

capacelor comunicaţiilor subterane, nivelul clădirilor, etc.

7.17. Desenarea stereoscopică a reliefului la aparatele fotogrammetrice digitale se

poate de executat în regim manual, automatizat, interactiv sau combinat.

În regim manual procesul de trasare a orizontalelor după modelul stereoscopic al

terenului este analogic după cum este realizat la aparatele fotogrammetrice analogice

sau analitice.

În regim automat, mai întâi se construieşte automat modelul digital al reliefului

(MDR) pentru pichete (punctele din teren cu trăsături specifice) şi nodurile reţelei

regulate. Apoi, înălţimea nodurilor MDR, care nu „sunt situate” pe suprafaţa

modelului fotogrammetric (acoperişurile construcţiilor, coroanele copacilor, etc.)

urmează să fie redactate manual. În baza MDR şi pichetelor redactate se îndeplineşte

construirea automată a orizontalelor şi controlul corectitudinii trasării lor.

8. COLECTAREA INFORMAŢIEI CU PRIVIRE LA CONTURURI.

8.1. În cadrul întocmirii hărţii (plan) digitale topografice, în baza de date se află

informaţia digitală pentru întreaga zonă de cartografiere. După mărimile date a

cadrului foii de hartă urmează să se realizeze alegerea automată a întregii informaţii,

referitoare la foaia de hartă (planul) digitală aleasă. Fiecare executant, utilizează acea

informaţie, care lui cu adevărat îi este necesară.

8.2. Colectarea informaţiilor cu privire la relief cu ajutorul aparatelor

fotogrammetrice analitice se execută stereoscopic simultan cu descifrarea şi

codificarea obiectelor. La aparatul fotogrammetric digital această operaţiune se poate

261

de îndeplinit fie pe stereogramă fie pe fotograme individuale (ortofotogramă). În

ultimul caz, se cere informaţia cu privire la relief, obţinută din harta (plan la scara

apropiat, obţinut cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice analitice sau prin metode

terestre) avută la dispoziţie.

8.3. Descifrarea şi ridicarea contururilor se îndeplinesc conform cu indicaţiile

capitolul 7. La elaborarea planurilor la scara 1: 500 -1: 2000 se ia în vedere prezenţa

pervazurilor şi depăşirilor acoperişurilor. Lăţimea pervazurilor şi depăşirilor

acoperişurilor se măsoară fie stereoscopic, fie monocular (după perspectivele de

reprezentare a construcţiei şi umbrele lor). În mod exact se combină măsurătorile

stereoscopice cu cele monoculare la ridicarea teritoriilor cu construcţii, şi se fixează

hotarele trotuarelor, arcelor, scărilor din afară, capacelor comunicaţiilor subterane,

etc. În cadrul măsurătorilor monoculare este necesară fixarea valorii Z pe înălţime,

corespunzătoare bazei obiectului descifrat.

8.4. Informaţia digitală cu privire la contururi se colectează pe straturi. În procesul

de colectare se fixează obiectele, care provoacă nedumeriri, în raport cum cu

configuraţia, aşa şi cu caracteristicile, de asemenea obiectele, indicate în materialele

departamentale, dar ne recunoscute pe fotograme. În baza cestor date din copiile

grafice de control, se elaborează sarcinile cu privire la prelucrarea rezultatelor

descifrărilor fotogrammetrice de birou şi a ridicărilor repetate ale obiectelor din nou

apărute sau ne reprezentate pe fotogramă.

8.5. Simultan, cu colectarea informaţiei metrice, urmează să se execute codificarea

semantică a obiectelor. În acest scop se utilizează clasificatorul obiectelor topografice

corespunzător succesiunilor de scară ale hărţilor (planurilor) topografice. Informaţia

topografică colectată se păstrează în baza de date în formă de straturi. Structura

câmpului şi formatele interioare a bazei de date se determină din asigurările

informaţionale ale aparatului fotogrammetric utilizat.

8.6. Informaţia topografică colectată se vizualizează în timp real, pe ecranul

monitorului la scara, aleasă de către operator. Asigurările cu programe ale aparatului

trebuie totodată să reprezinte câteva starturi în orice combinaţie. Pentru aparatul

digital, în scopul îmbunătăţirii citirii imaginii pe ecranul hărţii (plan) şi a fotogramei,

este oportun să se reprezinte pe ecran nu toate straturile, dar numai acele, pentru

obiectele la care va fi colectată informaţia digitală. Dacă planşeta va fi expediată mai

departe spre prelucrarea de teren, atunci este nesigur, ca contururile descifrate trebuie

să fie evidenţiate prin culori, car să se distingă de celelalte.

8.7. Se recomandă cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice să se colecteze aşa

caracteristici metrice ale obiectului, care imposibil să le obţii prin metode

nefotogrammetrice, ca de exemplu, lungimea, lăţimea, înălţimea, adâncimea, etc. a

obiectelor. Alte caracteristici, obţinute din surse nefotogrammetrice, de exemplu,

capacitatea de încărcare a podului, numărul de locuitori, denumirile proprii, etc., pot

fi colectate (actualizate) la locurile de muncă mai ieftine de redactare.

8.8. În cadrul colectării informaţiei urmează să fie prevăzute posibilităţile

redactării iniţiale a datelor obţinute, inclusiv excluderea, schimbarea formei sau

crearea noului obiect din fragmentele avute la dispoziţie.

8.9. După orientare, fiecărei stereograme următoare urmează să i se verifice

precizia de poziţionare reciprocă a contururilor şi a orizontalelor la îmbinarea cu

stereogramele megieşe. Abaterile în poziţionarea contururilor distincte nu trebuie să

depăşească 0.6 mm la scara hărţii (planului) creat. Abaterile admisibile în

262

poziţionarea orizontalelor pe sectoarele de câmpie şi deluroase alcătuiesc 1/3 din

echidistanţa curbelor de nivel a reliefului. Pe sectoarele cu mărimea adâncimilor mai

mică de 2 mm, abaterile în poziţionarea orizontalelor cu acelaşi denumiri de pe

stereogramele megieşe nu trebuie să depăşească 0,7 mm.

8.10. Originalul de hartă (plan) creat urmează a fi concordat cu foile alăturate de

hartă (plan) la aceeaşi scară sau la scări mai mari, alcătuite concomitent sau anterior.

Dacă pentru harta (plan) veche a fot utilizat un alt sistem de coordonate, atunci

coordonatele tuturor obiectelor de pe harta (plan) digitală veche, preventiv se

transformă în sistemul de coordonate necesar. Astfel de operaţiune urmează să se

execute pe întreaga zonă de cartografiere. Simultan se corectează informaţia digitală

cu privire la cadrul foii de nomenclatură, reţeaua de coordonate (caroiajul) şi alte

elemente din baza matematică a hărţii (planului).

În cadrul concordanţelor se verifică corespunderea în poziţionarea tuturor

elementelor din conţinut. Abaterile, în poziţionarea contururilor şi a obiectelor din

teren cu trăsături distincte, nu trebuie să depăşească:

a) mm — în zonele de şes şi deluroase;

b) 1.5 mm — în zonele muntoase şi înalt muntoase, pentru celelalte contururi,

abaterile nu trebuie să depăşească 2 mm.

Abaterile în poziţionarea orizontalelor nu trebuie să depăşească mărimea de unu

şi jumătate din dimensiunile admise, indicate în Tabelul 1. Pentru respectarea

toleranţelor indicate exclud prin suprapunere pe jumătatea mărimii abaterii de pe

fiecare original megieş, totodată nu trebuie admise cotiturile bruşte ale contururilor şi

orizontalelor după liniile cadrului, dacă acestea nu corespunde caracterului obiectului.

La îndeplinirea concordanţelor din hărţile (planurile) editate anterior, toate corecturile

se introduc pe originalul noului cadru.

Dacă abaterile corecţiilor depăşesc toleranţele indicate, urmează să se verifice

lucrările stereotopografice, în caz de necesitate, se execută şi controlul de teren al

acestor lucrări. În cazuri extreme întrebările apărute cu privire la corectarea hărţilor

editate anterior, urmează să se rezolve de către organul republican cu putere

executivă în domeniul geodeziei şi cartografiei. Pe câmpul originalului şi în formular

se fac înscrieri cu privire comportarea corecţiilor şi materialelor, din care este

efectuată corectarea.

Corectitudinea de îndeplinire a corecţiilor este verificată şi vizată de către

conducătorii subdiviziunii producătoare.

După hotarele exteriore ale obiectului, alăturate la hărţile editate anterior la o

scară mai mică, corectarea nu se face, dar se verifică numai concordanţa contururilor

neschimbate şi formele reliefului, denumirile geografice şi clasificările reţelelor de

drumuiri.

Rezultatele colectărilor informaţiei digitale cu privire la relief şi contururi cu

ajutorul aparatelor fotogrammetrice, reprezintă fâşierile sectoarelor de teritorii,

corespunzătoare pe câteva stereograme sau pe foi de nomenclatură a hărţii sau a

planului, din formatul interior al aparatului. Zilnic, fiecare operator, după finalizarea

lucrului trebuie să creeze copii arhivate ale fâşierilor şi să le păstreze pe discul

individual al lui. Îndepărtarea lor se execută numai cu acordul conducătorului de

grup.

Dacă redactarea informaţiei digitale se îndeplineşte în alt loc de muncă, atunci

fâşierile se convertesc în formatul programului utilizat pentru redactare.

263

8.11. Particularităţi de prelucrare a fotogramelor cosmice:

Particularităţile de prelucrare fotogrammetrică a fotogramelor cosmice sunt

legate de proiecţiile lor, formatul, unghiul câmpului vizual, valoarea acoperirilor şi de

alţi mulţi factori.

La prelucrarea fotogramelor cosmice oarecare, pentru orientarea exterioară a lor

urmează să fie utilizate module de programe, care iau în consideraţie influenţa

curburii Pământului.

Prelucrarea proiecţiilor fotogramelor cosmice, se deosebeşte de centrală (de

exemplu, panoramice, transparent-fisurate, etc.) cer utilizarea aparatelor digitale

fotogrammetrice cu asigurarea cu programe (computerizate) corespunzătoare. Dacă

pe astfel de fotograme lipsesc mărcile de coordonate calibrate, necesare pentru

orientarea interioară, atunci sub aspectul excluderii se permite de efectuat orientarea

după un număr limitat de mărci necalibrate (de exemplu, din două mărci).

Prelucrarea fotogramelor cosmice mărite sau de formate nestandarde (cum ar fi

30x30 cm, 30x45 cm, 18x72 cm şi altele) se poate de efectuat la aparatele digitale

fotogrammetrice. Dacă scaner-ul fotogrammetric nu permite scanarea suprafeţei

fotogramei dintr-o dată, atunci fotograma urmează să fie scanată pe fragmente. Pentru

orientarea exterioară fiecare fragment trebuie să fie asigurat cu un număr suficient de

puncte de sprijin.

Ridicarea cosmică, de regulă, se îndeplineşte cu camere cu distanţa focală lungă

şi unghi îngust de preluare, care nu asigură precizia necesară la determinarea

altitudinilor punctelor din teren. În legătură cu aceasta după fotogramele cosmice

urmează să se execute numai colectarea (actualizarea) informaţiei digitale cu privire

la contururi, iar informaţia cu privire la relief urmează să fie obţinută din alte

fotograme sau prin alte metode.

Problema obţinerii informaţiei cu privire la contururi se rezolvă efectiv prin

prelucrarea fotogramelor individuale (izolate).

Pentru orientarea exterioară a fotogramelor cosmice trebuie să se utilizează 4-5

puncte de sprijin, exact ca şi pentru fotogramele aeriene, iar în mod esenţial pot fi

utilizate mai multe. Coordonatele ultimelor, de regulă, se determină din hărţile

(planurile) la o scară mai mare.

Prelucrarea fotogramelor cosmice urmează a fi executată de către operatorii,

care au destulă experienţă de lucru cu astfel de imagini. Controlul este efectuat de

către şeful brigăzii, de către alţi executanţi sau de către operatorul-fotogrammetrist în

ordinea autocontrolului.

9. LUCRĂRI REDACŢIONALE

9.1. Destinaţia lucrărilor redacţionale în ridicările topografice – de a asigura

plinătatea şi veridicitatea conţinutului hărţilor (planurilor) topografice, corectitudinea

de reprezentare a situaţiei şi a reliefului din teren, reprezentat prin semne

convenţionale. În conformitate cu acestea, lucrările redacţionale se realizează în toate

etapele de întocmire a hărţilor şi planurilor topografice.

9.2. În componenţa lucrărilor redacţionale de birou intră:

a) studierea teritoriului de ridicare după fotogramele şi materialele cu destinaţie

cartografică (grafice, călăuze, etc.), iar în cadrul ridicărilor specializate la scară mare

– studierea cerinţelor suplimentare la produsele ce vor fi create;

264

b) întocmirea menţiunilor redacţionale pentru descifrarea de birou şi desenarea

stereoscopică a reliefului şi instructajul executantului până la începutul şi în procesul

de executare a lucrărilor;

c) asigurarea utilizării efective a materialelor cu destinaţie cartografică în

procesul de descifrare de birou, desenarea reliefului şi întocmirea originalelor de

hartă (plan);

d) redactarea originalelor de execuţie a planurilor şi hărţilor digitale.

9.3. Din materialele cu destinaţie cartografică principale pentru lucrările

redacţionale se consideră hărţile topografice editate şi rapoartele cu privire la ridicări,

materialele diferitelor departamente – planuri agricole, de amenajare a pădurilor, cu

zăcăminte de turbă, geologice, cu liniile de transmitere a energiei electrice, hărţi de

pilotaj, grafice liniare a autodrumurilor, călăuze cu privire la divizarea administrativ-

teritorială, căi de comunicaţie, servicii hidrometeorologice, tabele cu înclinări

magnetice, listele localităţilor, listele cu adresele fântânilor, materialele de legătură cu

sonde etc. Pentru întocmirea hărţilor şi planurilor la scară mare, în afară de acesta, o

însemnătate mai mare o au materialele de inventariere tehnică a construcţiilor civile

(planuri schematice de construcţie a cartierelor, străzilor, a sectoarelor gospodăreşti).

În baza analizelor de comparaţiei a diferitor materiale cu destinaţie cartografică

şi compararea lor cu fotogramele noi, constituie concordanţa materialelor cu situaţia

actuală din teren.

9.4. Menţiunile redacţionale trebuie să conţină:

o scurtă caracteristică a terenului dat şi particularităţile de reprezentare a lui pe

imagini;

stabiliri concrete în privinţa componentelor ce vor fi supuse colectării

informaţiei digitale pe teritoriile de ridicare a obiectelor topografice (cu anexarea

modelelor grafice şi înscrierea denumirilor geografice);

recomandări de utilizare a materialelor cu destinaţie cartografică;

reglementarea descifrărilor de birou, desenării stereoscopice a reliefului

ţinându-se cont de faptul, că aceste procese se îndeplinesc până sau după lucrările din

teren.

Pentru următoarele lucrări de teren menţiunile redacţionale se stabilesc în locul

verificării înclinării acului magnetic.

9.5. Redactarea originalelor finalizate de execuţie urmează să se îndeplinească

detaliat după toate elementele conţinutului, atât după fiecare foaie de nomenclatură,

cât şi după blocuri de foi, în scopul verificării asigurării unităţii în redarea pe întreg

teritoriul de ridicare a obiectelor tipice şi legăturile caracteristicilor contururilor între

foile megieşe a contururilor mari a terenurilor însămânţate şi a reţelelor de drumuri.

Informaţia digitală, pentru o vedere mai largă pe planşeta redactată se reprezintă în

formă grafică.

În procesul de redactare a originalelor de hărţi (planuri) se leagă de

reprezentările obiectelor reţelei hidrografice şi, dacă acestea nu sunt prevăzută în

condiţiile tehnice, atunci se transmit cotele limitelor acvatice faţă de nivelul mediu.

Rezultatele legăturilor şi compensărilor se reprezintă pe originale şi pe scheme

speciale redacţionale.

9.6. Conţinutul şi calitatea hărţilor digitale topografice (HDT) şi planurilor

(PDT)se verifică după următorii indici:

265

plinătatea informaţiei;

precizia;

corectitudinea de identificare a obiectelor;

coordonarea logică a structurilor şi prezentarea obiectelor;

coordonarea informaţiei.

Plinătatea informaţiei. Hărţile (planurile) digitale topografice trebuie să conţină

toate obiectele, corespunzătoare scării lor şi situaţia zonei cartografiate de lucru.

Obiectele HDT (PDT) trebuie să aparţină unui din elementele conţinutului, prevăzut

în actele tehnico-normative în vigoare. Foia creată de HDT (PDT), fiind unitate

structurală obligatorie, trebuie să dispună de paşaport, cu diferite informaţii.

Precizia. Metrica şi caracteristicile cantitative ale obiectelor urmează să fie

prezentate cu precizia, corespunzătoare cerinţelor, prevăzute de actele normative

pentru scara dată a hărţii.

Corectitudinea de identificare a obiectelor. Criteriul de apreciere a corectitudinii

este raportul între numărul obiectelor cu codurile date incorect la numărul total al

tuturor obiectelor de pe foaia de nomenclatură întocmită a HDT (PDT). Această

relaţie, se exprimă în procente, şi nu trebuie să depăşească 0.1 %. Toate erorile,

depistate în timpul redactării, urmează a fi înlăturate.

Coordonarea logică a structurilor şi reprezentării obiectelor. Acest indice trebuie

să reflecte gradul de corespundere a structurilor şi formelor de reprezentare a datelor

cerute faţă de asigurarea informaţională. Numărul codurilor, caracteristicile şi

semnificaţiile obiectelor, neprevăzute în sistemul de clasificare şi codificare a hărţii

(planului) la scara dată, nu trebuie să depăşească 0,1 % din numărul total al codurilor,

caracteristicile şi semnificaţiile caracteristicilor corespunzătoare. Numărul obiectelor,

pentru care nu s-a respectat regulile de descriere digitală şi nu au fost determinate

corect conexiunile, nu trebuie să fie mai mare de 0,2 % din numărul total de pe foaia

de nomenclatură a HDT (PDT). Corespunderea structurilor fizice a formatului FN

întocmită a HDT (PDT) cu structurile logice a formatului acceptat al HDT (PDT)

trebuie să fie deplină.

Coordonarea informaţiei. Informaţiile cu privire la obiectele din componenţa foii

de nomenclatură (FN) întocmită a HDT (PDT) şi foile megieşe trebuie să fie

coordonate în întregime, în ceia ce priveşte dimensiunile şi semantica lor.

9.7. În limitele FN întocmită a HDT (PDT) a obiectelor care se intersectează, dacă

aceasta cere topologia, în locul intersecţiei trebuie aibă un punct comun (acelaşi lucru

este valabil pentru obiectele care aderează într-un singur punct). Hotarul comun al

obiectelor plane megieşe trebuie să aibă metrica comună. Sectoarele care corespund

cu obiectele liniare trebuie să aibă o metrică unică a axelor.

Pentru foile megieşe ale HDT (PDT) trebuie să se efectueze concordanţa după

cadrul tuturor obiectelor comune.

Foia creată a HDT (PDT) se coordonează cu foile la scara apropiată după

obiectele şi înscrisurile, din componenţa HDT (PDT), atât la scară mare, cât şi mică.

Pentru aceasta trebuie să se păstreze asemănarea clasificării obiectelor şi înscrisurilor

numelor proprii obiectelor, cotelor altitudinilor, caracteristicilor cantitative şi

calitative cu excepţia celor modificate şi eronate.

266

9.8. Mijloacele de programare, utilizate la colectarea informaţiei digitale, trebuie să

asigure posibilitatea efectuării controlului calităţii HDT (PDT) în regim automat şi

regim interactiv.

9.9. În regim automat urmează să se verifice:

structura şi mărimile cadrului FN a HDT (PDT);

prezenţa şi corectitudinea de formare a caracteristicilor obligatorii ale

obiectelor;

prezenţa obiectelor fără metrică sau semantică;

concordanţa cotelor înălţimilor şi orizontalelor, semnificaţia înălţimilor

orizontalelor;

prezenţa punctelor şi sectoarelor dublate; obiectelor cu tip de localizare de

suprafaţă, discret şi liniar;

coincidenţa primului punct cu ultimul din obiectul închis;

corectitudinea de formare a conexiunilor logico-spaţiale date;

ieşirile obiectelor din cadrul FN a HDT (PDT) şi prezenţa obiectelor

corespunzătoare dincolo de cadrul FN a HDT (PDT);

corectitudinea direcţiei de colectare a obiectelor (dacă aceasta este prevăzut în

regulile de descriere digitală).

9.10. În regimul interactiv urmează să se verifice:

corectitudinea informaţiei cu privire la coduri, caracteristicile şi conexiunile,

atribuite ale obiectelor concrete;

corectitudinea determinării şi specificării distanţelor între punctele date;

corectitudinea de reprezentare a obiectelor prin semne convenţionale

topografice, corespunzătoare la scara FN întocmită a HDT (PDT);

corespunderea denumirilor proprii şi înscrisurilor explicative ale obiectelor

date prin coduri;

scoaterea datelor de paşaport al FN a HDT (PDT).

9.11. Erorile depistate, după indicii menţionaţi mai sus, se corectează, utilizându-se

programele computerizate, conform cu regulile de exploatare a lor.

9.12. Rezultatele redactării urmează a fi reflectate în:

în paşaportul şi formularul FN a HDT (PDT);

în protocolul de verificare a calităţii FN a HDT (PDT) după toţi indicii; acolo

urmează să fie inclusă şi încheierea cu privire la calitatea FN a HDT (PDT).

Protocolul urmează să fie semnat de către persoana oficială corespunzătoare.

Originale redactate se transmit către editare sau către multiplicarea operativă

(planuri la scară mare) cu ajutorul plotter-ului sau prin alte metode.

10. OPERAŢIUNI DE CONTROL ŞI TOLERANŢELE DE BAZĂ

10.1. Operaţiunile de control se realizează cum pe parcursul executării lucrărilor,

aşa şi după finalizarea fiecărei etape mari de lucru (îndesire fotogrammetrică a reţelei

de sprijin, întocmirea fotoplanurilor, crearea originalelor în formă digitală). În cadrul

operaţiunilor de control din procesul de lucru, urmează să fie reţinute toleranţele,

indicate în diviziunile corespunzătoare ale instrucţiunii.

267

10.2. Rezultatele de construire a reţelei fotogrammetrice se apreciază după

abaterile altitudinilor geodezice şi fotogrammetrice şi după coordonatele punctelor de

control.

Valorile medii ale abaterilor nu trebuie să depăşească:

0.20 h secţ. — în ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel a reliefului de 1 m,

de asemenea în ridicările la scara 1: 1 000 şi 1: 5000 cu echidistanţa de 0,5 m;

0,25 h secţ. — în ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel de 2,0 şi 2,5 m, de

asemenea în ridicările la scara 1: 5 000 şi 1: 2 000 cu echidistanţa curbelor de nivel

de 0,5 m;

0,35 h secţ. — în ridicările cu echidistanţa curbelor de 5, 10 m şi mai mare.

Valorile medii ale abaterilor în plan nu trebuie să depăşească 0,3 mm (la scara

planului).

În benzile cu cadru abaterile medii ale altitudinii nu trebuie să fie mai mari de

0,20 h din sec., iar abaterile în plan – 0,25 mm.

Limitele abaterilor admisibile, egale cu cele medii dublate, nu trebuie să se

întâlnească mai des decât 5% în cazul zonelor deschise şi 10 % în zonele populate.

10.3. Precizia fotoplanurilor şi ortofotoplanurilor create se verifică după punctele

de control, special determinate prin îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin şi

nu au fost utilizate în procesul de transformare. Pe fiecare fotoplan urmează să fie

verificate nu mai puţin de 5 puncte, aflate la diferite înălţimi.

Devierile de limită a poziţiei acestor puncte pe fotoplan sau pe ortofotoplan din

îndesirea fotogrammetrică calculată nu trebuie să depăşească 0,7 mm în zonele de

câmpie plană şi deluroase, şi 1,0 mm în zonele muntoase.

10.4. Planul grafic se verifică, precum se verifică şi fotoplanul, după toate punctele

fotogrammetrice de control. Valoarea abaterii în plan pentru obiectele bine

recunoscute nu trebuie să depăşească 0,7 mm.

10.5. Precizia ridicării stereoscopice a reliefului se verifică după punctele de

control, determinate prin îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin, din

măsurătorile geodezice (preponderente în ridicări cu echidistanţa curbelor de nivel a

reliefului de 1,0 m şi mai mult) sau din alegerea repetată a pichetelor la aparatele

fotogrammetrice de către un alt executant. De aici, valorile medii ale abaterilor nu

trebuie să depăşească toleranţele, indicate în Tabelul nr. 4. În zonele populate se

măresc de 1,5 ori.

10.6. În cazul apariţiei îndoielilor în reprezentarea detaliilor situaţiei sau în

reprezentarea formei reliefului prin orizontale, controlul se execută prin întocmirea

repetată a planului sau a unor părţi ale lui, şi se compară cu cele create anterior. În

acest caz abaterile în poziţionarea contururilor şi orizontalelor nu trebuie să

depăşească toleranţele, redate în punctele 10.4 şi 10.5. TABELUL 3

Nr.

crt.

Scara de ridicare,

caracteristica zonei şi

echidistanţa curbelor

de nivel a reliefului

Control după punctele

geodezice (m)


fotogrammetrice (m)

Cotele,

însemnate pe

hartă (plan)

Orizontalele

Cotele,

însemnate pe

hartă (plan)

Orizontalele

А. Ridicări la scara 1:25000 şi 1:10000

1 Zone deschise de şes: Н: 4 200 dar nu mai mult

268

Nr.

crt.

Scara de ridicare,

caracteristica zonei şi

echidistanţa curbelor

de nivel a reliefului


geodezice (m)


fotogrammetrice (m)

Cotele,

însemnate pe

hartă (plan)

Orizontalele

Cotele,

însemnate pe

hartă (plan)

Orizontalele

Echidistanţa de 2,5 m



0,65

0,60

0,25

0,8

0,7

0,3

0,6

0,4

0,2

0,6

0,4

0,2

2 Zone de câmpie de

răscruce şi deluroase

cu înclinările

predominante de până

la 6о:




1,40

0,65

0,60

1,7

0,8

0,7

Н: 4 000 dar nu mai mult

0,9

0,6

0,5

1,5

1,0

0,7

3 Zone muntoase şi înalt

muntoase:


Echidistanţa de 10,0m

2,5

5,0

-

-

Н: 3 000 dar nu mai mult

1,5

2,0

-

-

B. Ridicări la scara 1:5 000 – 1:500

4 Zone deschise de

câmpie plană cu

înclinaţiile de până la 2 о



(la scara 1:5000 şi

1:2000)


(la scările 1: 1000 şi 1:

500)

0,25

0,14

0,10

0,25

0,17

0,12

0,20

0,13

0,10

0,20

0,15

0,10

5 Zone de câmpie-

intersectată cu

unghiurile de înclinaţie

de la 2 până la 6о




(la scara 1: 5000 şi 1:

2000)


(la scara 1:1000 şi

1:500) cu unghiurile de

înclinaţie de la 2 la 10о

0,50

025

0,14

0,14

0,65

0,30

0,17

0,17

0,45

0,23

0,14

0,12

0,50

0,26

0,15

0,15

6 Zone muntoase:




1,67

0,65

0,30

-

-

-

0,80

0,40

0,20

-

-

-

269

11. REPREZENTAREA GRAFICĂ A HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR DIGITALE TOPOGRAFICE

11.1. Hărţile şi planurile topografice create în formă digitală se reprezintă în formă

grafică în scopul:

a) obţinerii originalului de harţi sau planuri topografice de control;

b) întocmirii foilor de nomenclatură a hărţilor şi planurilor pentru un număr mic

de tiraje;

c) pregătirii hărţilor şi planurilor topografice spre editare a unui număr mare de

tiraje.

11.2. Originalul grafic de control serveşte la verificarea conţinutului deplin şi a

calităţii de colectare a informaţiei digitale topografice.

11.3. În caz de necesitate copiile grafice ale hărţilor şi planurilor digitale pot

editate în număr mic de tiraje la aparate speciale de trasare a graficii (plottere).

11.4. Pentru efectuarea unui număr mare de tiraje a originalului de hartă (plan),

obţinut prin metode fotogrammetrice, se pregăteşte către editare cu ajutorul

mijloacelor de programe şi aparate corespunzătoare. Pentru aceasta se utilizează două

variante:

a) din informaţia vectorizată, divizată pe culorile diapozitivelor originalelor

editate şi anexele lor în conformitate cu cerinţele de editare a hărţilor şi planurilor

topografice;

b) din reprezentarea conţinutului întreg al originalului pregătit spre editare în

formă raster digital.

11.5. Pentru reprezentarea grafică a hărţilor şi planurilor este util plotter-ul,

satisface cerinţelor de întocmire a hărţilor şi planurilor în legătură cu formatul,

precizia şi transmisia culorilor.

Condiţiile obligatorii reprezintă posibilitatea de calibrare a plotter-ului în scopul

eliminării erorilor geometrice a lui. Calibrarea se efectuează prin măsurarea laturilor

cadrului şi diagonalelor originalului desenat al foii de nomenclatură şi rezultatele

măsurătorilor se compară cu valorile corespunzătoare date. Mărimile laturilor şi

diagonalelor originalului nu trebuie să se deosebească de cele teoretice mai mult de

0,2 mm. În cazul abaterilor, care depăşesc valoarea admisibilă, se determină

parametrii, care mai apoi se iau în vedere din mijloacele asigurărilor cu programe

pentru corectarea măsurilor originalului grafic.

12. ABREVIERI

ААF - aparat de aerofotografiere

GPS - sistem de poziţionare globală (SUA)

CT - condiţii tehnice

AP - asigurare cu programe (programe computerizate)

MDR - Modelul Digital al Reliefului

SDF - Staţie digitală fotogrammetrică

FN - foaie de nomenclatură a hărţii

270

13. BIBLIOGRAFIE

1. Инструкция по фотограмметрическим работам при создании

цифровых топографических карт и планов. Moscova ŢNIIGAiK,

2002.

2. Инструкция о порядке контроля и приемки топографо-

геодезических и картографических работ. M: Nedra, 1979.

3. Инструкция по топографическим съёмкам в масштабах 1:10 000 и

1:25 000. Полевые работы. M: Nedra, 1978, 80 pag.

4. Инструкция по фотограмметрическим работам при создании

топографических карт и планов. - M: Nedra, 1974, 80 pag.

5. Основные положения по созданию и обновлению топографических

карт масштабом 1:10000, 1:25000, 1:50000, 1:100 000, 1:200 000,

1:500 000, 1:1 000 000. М., RIO, STM, 1984.

6. Основные положения по созданию топографических

планов масштабов 1:5000, 1:2000, 1:1000 и 1:500. ГКИНП-

НТА-02-118.-М: GUGK, 1979, 17 pag.

7. Основные положения по аэрофотосъёмке, выполняемой для

создания и обновления топографических карт и планов. ГКИНП-

09-32-80. М.: Nedra 1982, 17 pag.

8. Руководство по фотографическим работам ГКИНП-02-190-85. - М.:

ŢNIIGAiK, 1985, 256 pag.

9. Руководство по редактированию топографических

крупномасштабных карт и планов. ГКИНП-02-127-80. М. ŢNIGAiC,

1980,49 pag.

10. Руководство по сбору и установлению географических названий на

топографических картах и планах. M. Ştiinţa, 1985.

11. STANDARD 21667-76. Cartografia. Noţiuni şi definiţii.

12. STANDARD 21002-75. Fototopografia. Noţiuni şi definiţii.

13. STANDARD Р51833-2001. Fotogrammetria. Noţiuni şi definiţii.

14. K. Kraus. Fotogrammetria.

14. ANEXE

Anexa 1.

SCHEME TEHNOLOGICE ALE PROCESELOR DE BIROU ÎN

RIDICĂRILE FOTOGRAMMETRICE

Conţinutul proceselor de birou şi succesiunea de executare a lor se determină din

variantele tehnologice acceptate la întocmirea hărţilor şi planurilor topografice. Pe

des. 1-5 sunt reprezentate scheme tehnologice a diverselor variante, prevăzute la

utilizarea aparatelor fotogrammetrice analitice sau digitale pentru:

colectarea informaţiei digitale cu privire la contururi şi relief (metodă

stereotopografică).

colectarea informaţiei cu privire numai la contururi în combinre cu informaţia

digitală cu privire la relief, obţinută prin metode terestre sau din hărţile şi planurile

topografice avute (metodă combinată).

271

Schemele tehnologice pe des. 1, 2, 4 şi 5 sunt recomandate la întocmirea atât a

planurilor digitale topografice la scara 1:500 - 1:5 000, cât şi a hărţilor digitale

topografice la scara 1:10 000 şi 1:25 000.

Pe Desenul 1 este expus schema tehnologică a lucrărilor de birou, prevăzută la

prelucrarea stereogramelor fotogramelor aeriene, la aparate fotogrammetrice

analitice. Din cadrul acestei tehnologii de creare a PDT şi a HDT se efectuează

colectarea informaţiei digitale cu privire la relief şi contururi şi descifrarea de birou a

fotogramelor cu următoarele observaţii de teren.

Desenul 2.Desenul 2. demonstrează schema tehnologică, care se bazează pe

utilizarea aparatelor digitale fotogrammetrice. Această schemă tehnologică este

analogică cu cea anterioară, dar prevede măsurarea nu a diapozitivelor, ci a

imaginilor digitale ale fotogramelor aeriene.

Pe Desenul 3. este expusă schema tehnologică, predestinată creării părţii

conturate a hărţii digitale topografice la scara 1:10 000 - 1:25 000 cu ajutorul

aparatelor digitale fotogrammetrice după fotograme aero sau cosmice individuale

(izolate). Schema se utilizează la ridicările zonelor de câmpie sau a zonelor deluroase

şi a teritoriilor cu construcţii cu puţine etaje. La crearea HDT se efectuează colectarea

informaţiei digitale cu privire la contururi, prin vectorizarea fotogramelor individuale

sau a ortofotoimaginilor. Datele cu privire la relief urmează a fi împrumutate din

hărţile şi planurile digitale avute la dispoziţie, inclusiv şi din cele la scară apropiată.

La prezenţa stereogramelor, această tehnologie poate fi de asemenea utilizată la

colectarea informaţiei cu privire la relief, cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice

analitice. Descifrarea de teren a fotogramelor poate fi petrecută înaintea celei de birou

sau se execută după ea.

Desenul 4. caracterizează schema tehnologică, prevede una din variantele

lucrărilor de birou în cadrul metodei combinate a ridicării topografice pentru

teritoriile, acoperite cu vegetaţie deasă. Ridicarea reliefului se execută prin metode

terestre obişnuite (satelitare, tahimetrice, cu menzula, etc.) simultan cu descifrarea

fotogramelor şi colectarea informaţiei cu privire la obiectele nereprezentate pe ele.

Informaţia digitală cu privire la relief este utilizată la obţinerea părţii conturate a

hărţii sau a planului analogic, schemei tehnologice de pe des. 2 sau 3. Informaţia

digitală cu privire la contururi se vectorizează la aparatele fotogrammetrice după

fotograme izolate, ortofotoimagini sau stereograme.

Schema tehnologică, indicată pe Desenul 5. reprezintă altă variantă din metoda

combinată. Această variantă, de asemenea este predestinată pentru ridicarea

teritoriilor acoperite cu vegetaţie deasă, dar se bazează pe aparatele fotogrammetrice

digitale. În afară de aceasta, se presupune executarea descifrării de birou a tuturor

obiectelor reprezentate pe fotograme. Ridicările reliefului se execută prin măsurători

terestre; totodată se precizează datele obţinute în urma descifrărilor de birou şi apoi se

îndeplineşte ridicare suplimentară a obiectelor care lipsesc de pe fotograme.

Informaţia colectată de teren cu privire la relief se transformă în formă digitală.

Procesele de lucru sunt indicate pe scheme prin săgeţi cu înscrierea numărului

corespunzător. Numerotarea proceselor este unică pentru toate schemele din metoda

de ridicare dată şi corespunde cu succesiunea tehnologică de lucru în variantele de

bază.

Conţinutul proceselor de lucru pentru des. 1 - 3.

272

Pregătirea materialelor pentru lucrările de teren după baza

planimetric−altimetrică de preluare, descifrarea fotogramelor. Colectarea materialelor

departamentale cu destinaţie cartografică.

Verificarea materialelor în urma ridicărilor aero şi/sau cosmice, a bazei

planimetric-altimetrice. Întocmirea proiectului de lucru după fotograme. Întocmirea

planului – partea grafică a lucrărilor de birou.

Efectuarea diapozitivelor.

Scanarea negativelor (diapozitivelor) la scaner−ul fotogrammetric şi

înregistrarea imaginilor digitale ale fotogramelor pe maşina purtătoare de informaţii.

Introducerea datelor iniţiale: caracteristicile paşaportului camerei de preluare,

imaginilor digitale ale fotogramelor, informaţiilor cu privire la relief, cataloagelor cu

coordonate ale punctelor de sprijin (de reper), materialelor rezultate în urma

descifrărilor de teren a fotogramelor şi materialelor departamentale.

Îndesirea fotogrammetrică a bazei planimetric-altimetrice de ridicare.

Colectarea informaţiei digitale cu privire la contururi (6') şi relief (6" ) din

descifrarea de birou şi codificarea semantică a obiectelor. Înscrierea informaţiilor

digitale pe un computer.

Întocmirea ortofotoplanului digital. Înscrierea informaţiilor pe un computer.

Redactarea şi perfectarea originalului digital al hărţii (planului) topografice sau a

fotohărţii.

Imprimarea pe plotter capilar a unui număr limitat de copii grafice ale

originalului digital.

Obţinerea copiilor separate pe culori după diapozitivele hărţilor şi planurilor.

Pregătirea materialelor spre editare.

Conţinutul proceselor de lucru din des. 4 — 5.

Materialele lucrărilor de teren urmează a fi pregătite după baza planimetric-

altimetrică de ridicare, după descifrarea fotogramelor, din ridicările reliefului.

Colectarea materialelor departamentale cu destinaţie cartografică.

Alte procese de lucru şi numerotarea lor se indică în des. 1-3.

273

Desenul 1.

Schemă tehnologică a lucrărilor de birou la întocmirea topohrăţilor şi planurilor

digitale la scara 1: 500 – 1: 25 000 cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice analitice.

Proiect tehnic privind executarea lucrărilor topo-geodezice

Materialele aerofotografierii

Aeronegative, imprimate de

contact, fragmente mărite

Diapozitive pe peliculă sau

pe sticlă озитивы на стекле

или пленке

Materiale departamentale cu

destinaţie cartografică

ственные материалы

картографического

назначения

Materiale asigurărilor planimetric-altimetrice şi descifrărilor de teren

Proiectul de lucru şi planul grafic al lucrărilor de birou după

Îndesirea planimetric-altimetrică

Colectarea reliefului şi contururilor

Catalogul coordonatelor X, Y,Z

Elementele orientării exterioare

0

0

1

2

1

4

5

1

4

6

Harta digitală (plan) în format stabilit

8

Originalul de hartă (plan) digitală perfectat pe o bază curată

Copii grafice a originalelor de harţi

(planuri) topografice după cerinţele

beneficiarului Copii ale diapozitivelor de hărţi separate pe

culori

Copie suprapusă a diapozitivului, machetă

a hărţii

10

0

9

11

11

0

În banca IDT

274

Desenul 2.

Schema tehnologică a lucrărilor de birou la întocmirea topohărţilor şi planurilor

digitale la scara 1: 500 – 1: 25 000 cu ajutorul aparatelor digitale fotogrammetrice

după stereograme.

Proiect tehnic privind executarea

lucrărilor topo-geodezice


Aeronegative, imrpimări

de contact, fragmente mărite

Imagini digitale ale

fotogramelor obţinute din

aerofotografiere



Materialele asigurărilor planimetric-

altimetrice şi descifrărilor de teren Proiectul de lucru şi planul grafic a

lucrărilor de birou după

Îndesirea

planimetric-altimetrică

Colectarea

reliefului şi contururilor

Catalogul cu coordonatele

X, Y,Z

Elementele

orientării exterioare

0

0

1

3

1

7

5

1

1

4

8

Harta (plan) digital în

format stabilit

8

Originalul hărţii (planului)digitale perfectat



beneficiarului

Copii ale diapozitivelor (foto) hărţilor

separate pe culori

Copie suprapusă a diapozitivul, machetă a hărţii, machetă a fotohărţii

1

0

0

9

1

1

1

1

7

Ortofotoplan digital

7

7

În IDT

pe bază curată

Pe suport fotografic

Spre editare

275

Desenul 3.

Schema tehnologică alucrărilor de birou la întocmirea topohărţilor şi planurilor

digitale la scara 1: 10 000 – 1: 25 000 cu ajutorul aparatelor digitale fotogrammetrice

după fotograme cosmice individuale (izolate).



Negative, diapozitive,

imprimări de contact,

fragmente mărite

Imagini digitale ale fotogramelor

rezultate în urma aerofotografierii



Materiale asigurărilor planimetrice-altimetrice şi descifrărilor de teren

Proiect de lucru şi planul grafic a lucrărilor de

birou după

Îndesirea planimetric-

altimetrică

Colectarea

contururilor

Catalogul cu coordonatele X,

Y,Z

Elementele

orientării exterioare

0

0

1

3

1

4

5

1

1

4

6

’

Hartă (plan) digitală în

format stabilit

8

Originalul hărţii (planului) digitale perfectat



beneficiarului

Copii ale diapozitivelor (foto) hărţilor

separate pe culori


10

0

9

11

11

0

4

Pe suport fotografic

Pe bază curată

Informaţie digitală cu privire la relief

6

”

7

În banca IDT

Spre editare

276

Desenul 4.

Schema tehnologică a lucrărilor de birou pentru ridicările topografice combinate

executate la scara 1: 500 – 1: 25 000 cu utilizarea aparatelor digitale

fotogrammetrice.

Proiect tehnic privind executarea

lucrărilor topo-geodezice

Negative, diapozitive,

imprimări de contact,

fragmente mărite

Imagini digitale ale fotogramelor rezultate în urma aerofotografierii

Informaţiile cu privire la relief.

Catalogul coordonatelor

legăturilor planimetric-

altimetrice ale fotogramelor.

Materialele descifrărilor,

materialele departamentale cu


Proiectul de lucru şi planul-grafic al lucrărilor

de birou la întocmirea ortofotoplanului şi

originalului contururilor

Ortofotoplan digital

1

3

1

4

7 6’

Copii grafice a originalelor

topohărţilor (planurilor),

ortofotoplanurilor după cerinţele beneficiarului

Originalul hărţii (planului) perfectat

Copii ale diapozitivelor (foto) hărţilor separate pe culori


10

0

11

11

4

Pe suport fotografic Pe bază curată

Hartă (plan) în format stabilit

7


8

9

9

În banca IDT

Spre editare

277

Desenul 5.

Schemă tehnologică a lucrărilor de birou pentru ridicările topografice combinate

executate la scara 1: 500 – 1: 25 000 cu utilizarea aparatelor analitice

fotogrammetrice.



Aeronegative, imprimări de contact, fragmente mărite

Diapozitive pe sticlă şi

peliculă

Informaţii cu privire la relief.

Materialele descifrărilor,

materialele departamentale cu


Информация о рельефе.

Материалы

дешифрирования,

ведомственные материалы

картографического

назначения Materialele asigurărilor planimetric-

altimetrice

Proiect de lucru şi planul-grafic al lucrărilor de

birou după

Îndesirea planimetric-altimetrică

Colectarea şi a contururilor

Catalogul cu coordonatele X, Y,Z

Date stabilite

0

0

1

2

1

4

5

1

4

6

Hartă (plan) digital în format stabilit

8

Original al hărţii (planului) digitale perfectat pe bază curată

Copii grafice a originalelor topohărţilor

(planurilor), executate după cerinţele beneficiarului

Copii ale diapozitivelor hărţilor separate pe culori

Copie suprapusă a diapozitivul, machetă a

hărţii

10

0

9

1111

0

0

În banca IDT

Spre editare

278

Anexa 2.

LISTA MATERIALELOR LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE DE TEREN, CE

URMEAZĂ A FI TRANSMISE ÎN PRODUCŢIA DE BIROU

Fotogramele cu identificarea şi numărul punctelor de contur a bazei planimetric-

altimetrice; pe verso a imprimărilor (amprentelor) trebuie să fie reprezentată schiţa

sau descrierea punctului

Notă. La întocmirea planurilor la scara 1: 5 000 şi mai mare, recunoaşterea de

teren a punctelor de contur din baza planimetrică urmează a fi executată pe

fragmentele mărite ale fotogramelor până la scara planului.

Fotogramele trebuiesc aşezate în plicuri speciale, pe ele se indică numărul

fotogramelor şi cantitatea lor. Numerotarea punctelor şi perfectarea lor trebuie

executată clar şi în mod unitar.

Reproducerea montajului exterior cu punctele reprezentate ale bazei de ridicare.

Catalog cu coordonate şi altitudinile punctelor reţelei geodezice şi punctelor

bazei de ridicare cu scheme şi note explicative; tabele cu devieri ale acului magnetic.

Catalog cu cotele apelor reţelei hidrografice cu schemele determinărilor şi

conexiunilor; catalogul se întocmeşte pentru întreg obiectul (sectorul) de ridicare.

Fişele de marcare a punctelor bazei planimetrice (planimetrice-altimetrice).

Materialele descifrărilor de teren, includ:

fotoplanuri descifrate (fotoscheme sau fotograme separate);

fotograme-etalon al descifrărilor de teren şi descrierile lor;

liste cu denumirile stabilite;

fotografii terestre ale obiectelor importante din teren;

informaţii cu privire la terenurile pentru descrierile militaro-topografice;

materiale departamentale cu destinaţie cartografică (materialele inventarierilor

tehnice ale construcţiilor civile , materialele cu privire la drumurile auto şi căile

ferate, etc.).

Formularele trapezelor cu toate diviziunile completate, referitoare la lucrările de

teren.

Materialele conform p.1-3 şi 5-7 se complectează:

după foile de hartă la scara 1:100000 – în ridicările topografice la scara 1:25

000 şi 1:10 000;

după foile hărţii la scara 1:25 000 – în ridicările topografice la scara 1: 5 000;

după foile hărţii la scara 1:10000 – în ridicările topografice la scara 1:2 000 şi

mai mare. Materialele conform p.6 se completează în limitele cadrului trapezului la

scară apropiată mai mică.

Pentru sectoarele mici de ridicare materialele se complectează în limitele

întregului sector.

Materialele enumerate se aşează într-o mapă separată.

În interiorul mapei se indică lista materialelor incluse în mapă, semnată de către

şeful sau inginerul principal al expediţiei, pe partea de din afară a mapei – inscripţia

„materialele lucrărilor topografo-geodezice de teren”, numărul întreprinderii şi

subdiviziunii de campanie, anul executării lucrării, codul obiectului şi nomenclatura

foii de hartă.

279

Pentru utilizarea coordonatelor centrelor de proiectare ale fotogramelor,

determinate din timpul zborului, în subdiviziunile de birou urmează a fi transmise

următoarele materiale:

Schema benzilor de aerofotografiere cu măsurătorile satelitare; pe schemă se

indică: numărul fotogramelor, direcţiile de zbor şi unghiurile buclelor de întoarcere.

Catalogul coordonatelor centrelor de proiectare al fotogramelor (inclusiv şi în

formă electronică pe un computer), calculate din rezultatele înregistrările obţinute din

măsurătorile de la bord, cu indicarea preciziei lor.

Materialele determinărilor de control a coordonatelor staţiilor bazice şi staţiilor

în punctele reţelei geodezice de stat cu elementele de reducţie.

Materialele măsurătorilor reducţiei antenelor staţiilor de avioane.

Anexa 3.

VERIFICAREA CLARITĂŢII VEDERII STEREOSCOPICE

Tuturor executanţilor care îndeplinesc lucrări la aparate stereofotogrammetrice li

se verifică vederea stereoscopică în momentul angajării la serviciu, iar ulterior nu mai

rar decât o dată pe an.

În calitate de material iniţial se iau 3-5 stereograme etalon ale fotogramelor

(diapozitivelor) dintr-o zonă deschisă cu calităţi de fotoreprezentare satisfăcătoare, cu

diferite forme de relief (în afară de câmpie plană).

Executanţii de lucrări de fototraingulaţie sunt verificaţi asupra preciziei de

trasare în fiecare punct a stereomodelului, executanţii de lucrări stereoscopice cu

privire la desenarea reliefului – de asemenea în corectitudinea de reprezentare a

reliefului.

Pentru verificarea preciziei preluărilor stereoscopice pe imprimări de contact al

stereogramelor etalon, amplasează, marchează şi numerotează 50-60 puncte,

distribuite, de regulă, pe contururi clare. Apoi se înscriu numerele acestor puncte şi se

introduc în lista măsurătorilor de control (lista se alcătuiesc de două ori).

Diapozitivele se amplasează în camerele aparatului. Dacă lucrarea este executată la

stereocomparatoare, atunci fotogramele se orientează după direcţiile iniţiale. În

timpul lucrului la aparate fotogrammetrice analitice şi digitale se efectuează

orientarea exterioară şi relativă a fotogramelor. Apoi urmează a fi executate

măsurătorile în două etape, după paralaxele longitudinale sau după altitudinea

punctelor alese. În prima etapă, marca de măsurare trece prin fiecare punct pe rând şi

rezultatele măsurătorilor se înregistrează. Rezultatele obţinute se înscriu în prima listă

al măsurătorilor. Totodată gradaţiile şurubului de reglare a paralaxelor

stereocomparatorului înregistrează până la 0,001 mm, iar altitudinea la aparatele

analitice şi digitale — până la 0,01 mm. După ce, s—a obţinut datele de la toate

punctele marcate, primul exemplar al listei se transmite la o persoană verificatoare şi

apoi se trece la a doua etapă de măsurători, care se îndeplinesc exact ca şi primele.

Rezultatele obţinute în a doua etapă se înscriu în lista a doua de măsurători. După

finalizarea măsurătorilor lista a doua la fel urmează a fi transmisă la persoana

verificatoare. În primul exemplar al listei se înscriu diferenţele pentru toate punctele,

dar după aceea se calculează erorile medii pătratice a vizării stereoscopice după

formula:

280

nmh

2

2

unde δ— valorile obţinute ale abaterilor;

п – numărul punctelor, pentru care s–au executat măsurătorile.

În cadrul măsurătorilor executate la stereocomparatoare eroarea medie pătratică

se obţine în milimetri. Observatorul este admis la măsurări stereofotogrammetrice

dacă eroarea medie pătratică a preluărilor (în paralaxa longitudinală) nu depăşeşte

0.006 mm pe fotograme aeriene, obţinute cu camere cu unghiul de preluare larg şi

foarte şi 0.004 mm pe fotograme aeriene, obţinute cu camere cu unghiul normal de

preluare. În cadrul măsurătorilor executate la aparate stereofotogrammetrice analitice

şi digitale eroarea se obţine în metri; ea nu trebuie să depăşească în mod

corespunzător valoarea:

mδh≤ 0,0006b

H- mδh≤ 0,0004

b

H-

Pentru verificarea corectitudinii de reprezentare a reliefului la aparatele analitice

şi digitale se alege o stereogramă etalon pentru o zonă sau cu forme complicate a

microreliefului, sau dezmembrate prin eroziuni, sau a reliefului neregulat.

Stereograma etalon trebuie să fie asigurată în colţuri cu puncte de sprijin geodezice

sau fotogrammetrice.

Orientarea sau desenarea reliefului se execută prin metode obişnuite. La

aprecierea lucrărilor îndeplinite se atrage atenţia la plinătate şi corectitudinea de

reprezentare a formelor caracteristice reliefului, asupra corectitudinii de utilizare a

semiorizontatelor şi orizontalelor în secţionarea arbitrară a reliefului. O atenţie

deosebită se atrage la transmiterea corectă a террас şi asupra schimbării pantelor

abrupte. O evaluare a lucrării o face comisia specială, în care obligatoriu trebuie să

fie inclus şi redactorul secţiei.

Anexa 4.

CERINŢELE FUNDAMENTALE CĂTRE APARATELE

FOTOGRAMMETRICE

1. Precizia instrumentală a stereocomparatorului şi a aparatelor analitice

fotogrammetrice, obţinută la măsurarea reţelelor de control, trebuie să satisfacă

cerinţele, indicate în tabel:

Nr. Cerinţe fundamentale Valoarea erorii pentru aparatele

Cu precizie

obişnuită

Cu precizie înaltă

1 Erorile medii pătratice la

determinarea coordonatelor (în

mkm)

6 3

2 Erorile medii pătratice la

măsurarea paralaxelor (mkm)

4 3

3 Devieri de la axa perpendiculară

a caretelor după direcţiile X şi У

(în sec.)

15 7,5

281

Nr. Cerinţe fundamentale Valoarea erorii pentru aparatele

Cu precizie

obişnuită

Cu precizie înaltă

4 Lufturile lanţurilor măsurătoare

(mkm)

8 3

Notă. La aparatele cu precizie obişnuită se referă stereocomparatoarele firmei Carl Zeiss

Jena (Jena, Steco 18X18). La aparatele cu precizie înaltă se referă: stereocomparatoarele SKA-30,

produse de firma Carl Zeiss – Stecometru. Dicometru; aparate analitice fotogrammetrice –

Stereoanagraf produs de către firma GeoSystem (Ucraina), SD-20 produs al firmei Leica (Elveţia)

în comun cu FOEM; SD 2000, SD 3000 aparate produse de către Leica (Elveţia).

2. Eroarea instrumentală medie pătratică la identificarea stereoscopică şi

marcarea punctelor la aparate stereomarcatoare ca MP-K CMM-1K, DSI-T, PUG

(determinarea după fotocopiile reţelei de control), nu trebuie să depăşească 10 mkm.

Centru marcării trebuie să asigure:

formele statornice, mărimi şi calităţii semnelor marcate;

păstrarea justificării aparatului în decurs de 1 lună în două schimburi de lucru

la aparat;

posibilitatea marcării pe diapozitive nu mai puţin de 5000 puncte fără

schimbarea elementului de marcare.

3. Pentru transformarea pozelor fotografice în formă digitală urmează a fi

utilizate scan-ere fotogrammetrice speciale, care dispun de:

elementul rezoluţie geometrice 5-15 мкм;

eroarea instrumentală de 3 - 5 mkm;

procedurile de corectare geometrică şi radiometrică a imaginilor digitale;

posibilitatea de scanare a imaginilor pozitive şi negative de pe sticlă şi peliculă;

posibilitatea de reprezentare a imaginilor digitale în formate mai mari raster ca

Vitec,TIFF, BMP sau fie altul, care să dispună de specificări apropiate.

4. Pentru verificarea programului SDF se pot utiliza machete digitizate

Oşurcova. Erorile medii ale coordonatelor punctelor de pe stereograme nu trebuie să

depăşească 0.4-0.5 din elementul de scanare cu mărimea lui de 10-20 mkm.

Anexa 5.

CERINŢE GENERALE ASUPRA PROGRAMELOR UTILIZATE ÎN

LUCRĂRILE FOTOGRAMMETRICE

Asigurările cu programe pentru executarea lucrărilor fotogrammetrice trebuie să

se bazeze pe soluţiile matematice riguroase (dacă astfel de soluţii se cunoscute) ale

problemelor fotogrammetrice şi care permit realizarea întregii precizii geometrice din

cadrul fotogramelor analogice sau digitale, în dependenţă de proiecţiile, scara,

calităţile de măsurare şi reflectare a lor.

Algoritmii utilizaţi trebuie să asigure automatizarea maximă de îndeplinire a

proceselor de bază de orientare a fotogramelor, de trasare a modelului

fotogrammetric şi obţinerii informaţiei digitale despre teren. Algoritmii trebuie dotaţi

cu operatori de control logici pentru verificarea plinătăţii şi corectitudinii datelor,

rezolvarea etapelor fundamentale trebuie să fie însoţită de evaluarea preciziei.

282

Asigurările cu programe trebuie să garanteze rezolvarea problemelor în toate

cazurile, când teoretic este posibil. Pentru aceasta nu se permit oarecare restricţii,

legate de volumul memoriei şi de acţionarea rapidă a computerelor moderne.

Interfaţa utilizată trebuie să asigure comodităţile de lucru cu întreg sistemul.

Documentaţia de programe trebuie să fie deplină şi clară. O parte componentă a

documentaţiei de programe trebuie să fie informaţiile ajutătoare bine dezvoltate.

Programele computerizate trebuie să fie însoţite de informaţia autorului, care să

prevadă evidenţa şi experienţa de funcţionare în producţie şi modernizare conform

tendinţelor comune de dezvoltare a mijloacelor tehnologice de programare.

Ţinând cont de perioada limitată de funcţionare a produsului de programe,

urmează să se urmărească perioada de actualizare, pentru ca din nou să poată să

răspunde la orice tip de lucrare apărută în producţie şi la posibilităţile celor mai

răspândite sisteme operaţionale, apărute într-un anumit moment, mijloacelor tehnice

de calcul.

Mijloacele cu programe ale aparatelor analitice şi digitale trebuie să permită

îndeplinirea prelucrării fotogramelor individuale (izolate), stereogramelor separate,

numeroasele fotograme în limitele reţelei fotogrammetrice cu configuraţii şi mărimi

arbitrare. Mijloacele cu programe trebuie să asigure:

orientarea interioară a fotogramelor după un număr arbitrar al mărcilor de

coordonate (nu mai puţin de 4) sau după cruciuliţe (nu mai puţin de 25) cu

posibilitatea evidenţei corecţiilor pentru distorsiunea obiectivului camerei de

preluare;

orientarea relativă după un număr arbitrar de puncte (nu mai puţin de 6) de pe

fotogramă sau stereogramă;

orientarea exterioară după un număr arbitrar de puncte de sprijin (reper)

altimetrice, planimetrice, planimteric-altimetrice;

restabilirea orientării fotogramelor izolate şi a stereogramelor separate în baza

elementelor lor de orientare exterioară şi interioară, obţinute în perioada îndesirii

fotogrammetrice sau în procesul de ridicare;

colectarea informaţiei digitale cu privire la relief cu aspectul orizontalelor,

profilurilor, reţelei regulate şi neregulate a MDR, a pichetelor separate, liniilor de

structură, etc.;

colectarea informaţiei cu privire la contururi din clasificatoare şi din asigurări

informaţionale, prin utilizarea şabloanelor tipurilor de obiecte (dreptunghi, linii

paralele, circumferinţă, etc.), procese automate de colectare;

redactarea informaţiei digitale prin proceduri automatizate (împreunare,

separare, alăturare, împrumutarea metricii, construirea obiectelor din elemente

separate, îndepărtare, adăugare, transferarea punctelor, liniilor, obiectelor, etc.);

prezentarea informaţiei digitale colectate în formate largi şi sub aspectul

copiilor grafice, obţinute din rezultatul calibrării plotter- ului.

Mijlocele cu programe ale aparatelor digitale suplimentar trebuie să permită:

prelucrarea imaginilor digitale (alb-negru şi color) în formate necomprimate şi

comprimate (cu grade diferite);

asigurarea măsurătorilor stereoscopice a imaginilor digitale prin metode optice

(stereoreprezentare binoculară) şi electronice (ochelari stereo);

283

recunoaşterea şi măsurarea automată a reprezentărilor mărcilor de coordonate

şi executarea orientării interioare a fotogramelor digitale;

executarea automată a stereoidentificării şi măsurării punctelor identice de pe

fotogramele suprapuse în fototriangulaţia digitală, de asemenea în procesele

orientărilor relative şi interioare ale fotogramelor din stereograme, trasarea după

stereograme a modelului digital al reliefului şi colectarea contururilor;

utilizarea pentru ortotransformare informaţia cu privire la relief, reprezentată

prin orizontale, pichete, reţelei regulate şi neregulate a MDR şi combinările lui;

obţinerea imaginilor ortotransformate cu pixeli de mărimi arbitrare, obţinute

prin conexiunea scărilor de aerofotografiere şi a ortofotoplanului şi elementele de

scanare a fotogramelor;

executarea automată a nivelării densităţii fotomozaicului în cadrul formării din

el a ortofotoplanurilor;

vectorizarea contururilor pe fotograme individuale (izolate), pe

ortofotoimagini, pe stereomodele.

Programele utilizate la aparatele digitale pot dispune de proceduri de descifrare

automată a imaginilor digitale a obiectelor topografice separate.

Pentru fototriangulaţia analitică urmează a fi utilizate mijloace de programe de

două tipuri:

1) Fototriangulaţia este inclusă în sistemul fotogrammetric automat general de

prelucrare a fotogramelor la aparate analitice sau digitale (on-line). Totodată

programele de fototriangulaţie sunt legate strâns de informaţia interioară a bazei

sistemului, şi componentele programelor, dictează rezolvarea problemelor

tehnologice, realizate în acest sistem. Este oportun, ca baza informaţională a

sistemului să conţină fâşierile coordonatelor punctelor măsurate pe fotograme şi alte

date iniţiale, referitoare la fototriangulaţie, în format textual. Aceasta permite, în caz

de necesitate, transferarea informaţiei în alte produse de programe pentru controlul

desinestătător al rezultatelor obţinute în urma prelucrărilor, comparându-se cu alte

sisteme diferite şi aprecierea obiectivă a lor.

2) Complexul de programe pentru prelucrarea tehnologică a măsurătorilor

fotogrammetrice cu destinaţii generale, care nu pun accent pe limitele aparatului şi pe

metodele de colectare a informaţiilor de pe fotograme (on-line). Rezultatele finale ale

calculelor urmează a fi de folos pentru utilizarea lor în orice aparat fotogrammetric de

prelucrare. Componenţa procedurilor şi modulelor acestui complex trebuie să permită

compilarea fâşierilor de execuţie referitoare la problemele ridicărilor topografice,

precum şi la alte probleme speciale, inclusiv şi la proiectarea lucrărilor.

Complexele de programe de al doilea tip aşează, la rândul ei, din câteva

componente legate reciproc. În lista minimală urmează a fi incluse următoarele

componente:

de bibliotecă, care adună programele de creare şi de conducere a bibliotecii

proiecţiilor geodezice, ale aparatelor de măsurare şi camerelor de preluare;

fototriangulaţia pe benzi cu programele de pregătire a datelor iniţiale sau

împrumutarea lor din alte sisteme (analitice sau digitale) şi însuşi fotriangulaţia

benzilor (cu trasarea orientării libere şi exterioare a reţelei); aici pot fi incluse

programe suplimentare, care asigură comodităţile de analiză a proceselor verbale cu

privire la fototriangulaţia pe benzi şi compararea lor cu reţele megieşe pe benzi;

284

fototriangulaţia în bloc, care cuprinde programele de pregătire a sarcinii cu

privire la compensarea blocului, autocompensarea prin diferite metode şi analiza

proceselor verbale cu rezultate;

de servis, care include programele de alcătuire a diverselor cataloage cu

coordonatele punctelor din reţeaua de fototriangulaţie compensată, de asemenea

programele calculelor datelor stabilite, procedurilor simplificate de orientare a

fotogramelor individuale şi stereogramelor la aparate fotogrammetrice.

În setul de programe pot fi incluşi şi alţi componenţi, ca de exemplu, de

cercetare, care permite verificarea, cum acţionează schimbarea parametrilor oarecare

din reţeaua de fototriangulaţie asupra preciziei ei, şi alegerea variantei optime a

reţelei.

Pentru varianta optimă, este oportun să dispui în producţia de fototriangulaţie, ca

asigurare cu programe, intrarea nemijlocită în sistemul aparatului fotogrammetric sau

digital, aşa şi indiferent de acest sistem complex al programelor cu destinaţii

generale.

Asigurarea cu programe (computerizate) cât de primul tip aşa şi de al doilea tip

urmează să satisfacă următoarele cerinţe de bază:

programele trebuie să permită crearea reţelelor fotogrammetrice de

dimensiunin arbitrare, real întâlnite sau potenţial posibile în producţie;

trebuie să se asimileze orice tip de date de reper, inclusiv elementele de

orientare exterioară a fotogramei; totodată urmează a fi prevăzute posibilităţile de

redare datelor de sprijin neprecise;

în fiecare caz concret, precizia de rezolvare trebuie să depindă numai de

geometria reţelei de fototriangulaţie şi de erorile datelor iniţiale.

Programul utilizat la construirea reţelelor de fototriangulaţie trebuie să asigure

rezultatele stabile a preciziei, indiferent de scara de cartografiere, de condiţiile

fizico-geografice a zonei de lucru şi de condiţiile de aerofotografiere.

Anexa 6.

CALCULUL VALORII ELEMENTULUI REZOLUŢIEI GEOMETRICE

PENTRU SCANAREA FOTOGRAMELOR

Înainte de scanare a fotogramelor se efectuează calculul elementului optim al

rezoluţiei geometrice, reieşind din precizia cerută la determinarea coordonatelor

planimetrice şi altitudinile punctelor modelului fotogrammetric; transmiterea

posibilităţilor admisibile a fotogramei iniţiale; posibilităţilor admisibile a fotoplanului

grafic; scara hărţii (planului), scara fotogramelor prelucrate, valorile distanţei focale a

camerei şi bazei de fotografiere pe fotogramă.

DPI (numărul punctelor pe un ţol) în microni se calculează după formula:

1000000*

0254,0

dpiмкм

Micronii în DPI 1000000*

0254.0

мкмdpi

Mărimea pixelului pe suprafaţa Pământului exprimată în metri

1000000

scanare de rezolutia *zbor de scara

DIAGRAMĂ DIGITALĂ DE TRANSFORMARE LA SCANAREA FOTOGRAMELOR DE MĂRIMILE 23 Х23 CM ESTE

INDICATĂ ÎN TABELUL 5

Mărimea fotogramei 23cm x 23 cm

Rezoluţia geometrică de scanare

Microni 5 10 12.5 20 25 40 50 80 100 160

DPI (punctul pe ţol) 5080 2540 2032 1270 1016 635 508 317.5 254 159

Mărimea fâşierului în Mb (8 bit alb-negru) 2018 504 323 126 81 32 20 8 5 2

Mărimea fâşierului în Mb (24 bit color) 6054 1513 969 378 242 95 61 24 15 6

Scara de aerofotografiere Mărimea pixelului pe suprafaţa PĂMÎNTULUI EXPRIMAT ÎN METRI

1 : 1000 0.005 0.010 0.013 0.020 0.25 0.040 0.050 0.080 0.100 0.160

1 : 1200 0.006 0.012 0.015 0.024 0.030 0.048 0.060 0.096 0.120 0.192

1 : 1500 0.008 0.015 0.019 0.030 0.038 0.060 0.075 0.120 0.150 0.240

1 : 2000 0.010 0.020 0.025 0.040 0.050 0.080 0.100 0.160 0.200 0.320

1 : 2400 0.012 0.024 0.030 0.048 0.060 0.096 0.120 0.192 0.240 0.384

1 : 3600 0.018 0.036 0.045 0.072 0.090 0.144 0.180 0.288 0.360 0.576

1 : 4000 0.020 0.040 0.050 0.080 0.100 0.160 0.200 0.320 0.400 0.640

1 : 4800 0.024 0.048 0.060 0.096 0.120 0.192 0.240 0.384 0.480 0.768

1 : 5000 0.025 0.050 0.063 0.100 0.125 0.200 0.250 0.400 0.500 0.800

1 : 6000 0.030 0.060 0.075 0.120 0.150 0.240 0.300 0.480 0.600 0.960

1 : 7200 0.036 0.072 0.090 0.144 0.180 0.288 0.360 0.576 0.720 1.152

1 : 8000 0.040 0.080 0.100 0.160 0.200 0.320 0.400 0.640 0.800 1.280

1 : 9600 0.048 0.096 0.120 0.192 0.240 0.384 0.480 0.768 0.960 1.536

1 : 10000 0.050 0.100 0.125 0.200 0.250 0.400 0.500 0.800 1.000 1.600

1 : 12000 0.060 0.120 0.150 0.240 0.300 0.480 0.600 0.960 1.200 1.920

1 : 15000 0.075 0.150 0.188 0.300 0.375 0.600 0.750 1.200 1.500 2.400

1 : 20000 0.100 0.200 0.250 0.400 0.500 0.800 1.000 1.600 2.000 3.200

1 : 24000 0.120 0.240 0.300 0.480 0.600 0.960 1.200 1.920 2.400 3.840

1 : 30000 0.150 0.300 0.375 0.600 0.750 1.200 1.500 2.400 3.000 4.800

1 : 36000 0.180 0.360 0.450 0.720 0.900 1.440 1.800 2.880 3.600 5.760

1 : 40000 0.200 0.400 0.500 0.800 1.000 1.600 2.000 3.200 4.000 6.400

286

INSTRUCŢIUNI PENTRU CONTROLUL ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR GEODEZICE, TOPOGRAFICE ŞI CARTOGRAFICE

1. INTRODUCERE

Prezentele instrucţiuni, care reprezintă un document normativ de importanţă

naţională în domeniul geodeziei şi cartografiei, are ca obiectiv asigurarea controlului

şi recepţiei departamentale unitare a lucrărilor geodezice, topografice şi cartografice

(LGTC), executate de societăţi, organizaţii, întreprinderi, instituţii (în continuare

denumite organizaţii) din cadrul ministerelor (departamentelor), precum şi de

persoane juridice sau fizice.

În instrucţiuni sînt prezentate procedurile de control al lucrărilor şi de recepţie a

produselor, precum şi regulile de întocmire a lor privind procesele de producţie şi

tehnologice realizate în cadrul întreprinderii sau departamentului, adică procedurile şi

regulile departamentale de control şi recepţie a lucrărilor şi produselor supuse

recepţiei de stat specificate în “Instrucţiuni pentru organizarea activităţii în domeniul

lucrărilor topogeodezice şi cartografice ce se execută pe teritoriul Republicii

Moldova RGNIGC RM-36-03-2001”.

Lucrările nespecificate în această lucrare pot fi executate şi recepţionate în

conformitate cu proiectele tehnice ale organizaţiilor interesate.

Controlul metrologic şi regimul pentru respectarea condiţiilor stabilite la

executarea lucrărilor geodezice, topografice şi cartografice de către diferite

organizaţii, indiferent de apartenenţa departamentală şi forma de proprietate (cu

excepţia organului executant al lucrărilor geodezice şi cartografice, Ministerul

Apărării) se pune în sarcina Inspectoratului de Stat pentru Supraveghere Geodezică,

Tehnică şi Regim. (Hotărârea nr. 475 din 29.07.93 a Guvernului Republicii

Moldova).

ABREVIERI

GOST gosudarstvenîi standart

DN document normativ

SCT sectorul controlului tehnic

MTO material tehnic de orientare

MM mijloace de măsurare

EMP eroare medie pătratică

LGTC lucrări geodezice, topografice şi cartografice

ICD informaţie cartografică digitală

PCD produs cartografic digital

ATN act tehnico-normativ

SPP sectorul de planificare şi producere

OCT organul cadastral teritorial

BIT biroul de inventariere tehnică

287

2. PRINCIPII GENERALE

2.1. Prezenta instrucţiune trebuie să contribuie la crearea condiţiilor pentru

satisfacerea nevoilor statului, cetăţenilor şi persoanelor juridice privind produsele

geodezice şi cartografice, precum şi a condiţiilor pentru funcţionarea şi interacţiune a

subiectelor în domeniul geodeziei şi cartografiei.

În prezentele instrucţiuni au fost utilizate următoarele noţiuni:

lucrare terminată (finalizată) – lucrare care corespunde prevederilor actelor

normative şi documentelor tehnice, recepţionată de către SCT şi pregătită pentru a fi

transmisă Beneficiarului sau pentru a fi folosită în următoarele etape ale producţiei;

produse LGTC – rezultatele lucrărilor geodezice, topografice şi cartografice

terminate (procese tehnologice), destinate pentru folosirea în sferele de producţie,

exploatare şi utilizare;

calitate – totalitatea proprietăţilor şi caracteristicilor producţiei (lucrări şi

servicii), care le atribuie lor capacitatea îndestulării necesităţilor condiţionate şi

presupuse;

rebut - produsele (lucrările) care nu se admit a fi predate consumatorului din

cauza defectelor.

2.2. Interacţiunea controlului de stat şi departamental de recepţie a produselor

geodezice, topografice şi cartografice (LGTC)

2.2.1. Controlul LGTC şi recepţia produselor geodezice, topografice şi

cartografice se realizează:

la efectuarea controlului LGTC şi la recepţia produselor la întreprindere, adică

în procesul de control şi recepţie departamentală;

în procesul supravegherii de stat a executării LGTC şi de recepţie de stat a

produselor.

Controlul şi recepţia departamentală a LGTC, la toate etapele de execuţie, se

organizează şi se realizează de către conducerea organizaţiei şi de către subdiviziunile

ei structurale împreună cu SCT (serviciul tehnic). Controlul şi supravegherea de stat

privind executarea LGTC şi recepţia de stat a produselor se realizează de către o

subdiviziune specială - de către Inspectoratul de Stat pentru Supraveghere Geodezică,

Tehnică şi Regim.

2.2.2. Controlul de stat şi departamental al LGTC şi de recepţie a produselor are

ca obiectiv:

prevenirea executării produselor necorespunzătoare condiţiilor prevăzute în

contracte şi în documentele normative şi metodologice;

analiza cauzelor care duc la reducerea calităţii produselor (lucrărilor);

asigurarea conducerii în siguranţa de a atinge calitatea prescrisă a produselor;

asigurarea utilizatorului în siguranţa corespunderii produselor (lucrărilor) cu

condiţiile beneficiarului.

Controlul şi supravegherea de stat a executării LGTC se realizează prin

controlul lucrărilor care au trecut deja controlul departamental (al organizaţiei).

Obiectele şi lucrările, supuse controlului şi recepţiei de stat, de asemenea

materialele de concentrare obligatorie în fondurile cartografo-geodezice teritoriale,

modul de prezentare şi întocmire a actelor privind aceste lucrări sînt specificate în

“Instrtucţiuni pentru organizarea activităţii în domeniul lucrărilor topogeodezice şi

288

cartografice ce se execută pe teritoriul Republicii Moldova RGNIGC RM-36-03-

2001”.

Licenţa de executare a LGTC obligă întreprinderea să răspundă de calitatea

lucrărilor pe care le execută.

Aceleaşi instrucţiuni stabileşte, pe teritoriul Republicii Moldova, un mod unitar

privind:

controlul de stat asupra respectării de către organizaţii a regulilor în vigoare de

executare a lucrărilor geodezice şi topografice şi a condiţiilor prevăzute în

standardele naţionale;

realizare recepţiei de stat a LGTC terminate, ale căror materiale se predau la

fondurile cartografo-geodezice teritoriale şi republicane ale Agenţiei de Stat

Relaţii Funciare şi Cadastru (mai departe Agenţie).

Regulile şi modelele de documente de raportare utilizate pentru realizarea

acestor funcţii, care se referă la normele de stat de control şi recepţie a produselor, în

prezentele instrucţiuni nu se prezintă, în caz de necesitate la ele se fac referinţe.

2.2.3. Rezultatele controlului departamental al LGTC şi ale recepţiei produselor

se prezintă sub formă de acte. În capitolele de mai jos ale prezentelor instrucţiuni sînt

stabilite modul de întocmire a actelor de control departamental şi de recepţie

departamentală a lucrărilor, conţinutul lor, modul de examinare şi de realizare a

rezultatelor controlului de către factorii de decizie şi specialişti.

Cuvântul „departamental”, care defineşte controlul sau recepţia, pentru

simplitate, mai jos în text, se omite.

2.3. Controlul lucrărilor geodezice, topografice şi cartografice şi supravegherea

executării lor

2.3.1. Controlul LGTC constă în verificarea conformităţii tehnologiei aplicate cu

condiţiile existente în documentele normative ale Republicii Moldova, sau a altor

state, care au trecut declaraţia prin Departamentul Supraveghere Tehnică,

Standardizare şi Metrologie al Republicii Moldova.

2.3.2. Controlul oricăror tipuri de lucrări are ca obiectiv:

verificarea corespunderii proceselor, precum şi a rezultatelor lucrărilor

executate şi a prezentării lor cu condiţiile prevăzute în proiectele tehnice şi în

documentele normative în vigoare;

relevarea stadiului de terminare a lucrărilor, verificarea gradului de utilizare a

materialelor geodezice, cartografice, aerofotografice şi de referinţă;

prezentarea datelor obiective pentru evaluarea calităţii lucrărilor, prevenirea

rebutului în lucru, acordarea ajutorului necesar pentru executarea lucrărilor în

termenele stabilite şi cu respectarea condiţiilor stabilite, verificarea stării aparatelor şi

a accesoriilor, corectitudinii de exploatare şi păstrare.

2.3.3. În organizaţiile care execută LGTC controlul se realizează de către

personalul organizaţiei (v. fig.1) şi de către sectorul de control tehnic (SCT) sau de

către servicii tehnice de prospecţiuni (acolo unde SCT nu sînt prevăzute). În

structurile particulare controlul calităţii şi recepţia produselor finite se realizează de

către conducători.

2.3.4. Cheltuielile pentru orice tip de control trebuie să se prevadă în devizele

pentru proiectele tehnice şi în sarcinile de producţie.

289

2.4. Recepţia lucrărilor geodezice, topografice şi cartografice (LGTC)

2.4.1. Recepţia departamentală a LGTC are ca sarcină principală adoptarea

deciziei privind conformitatea parametrilor efectivi (volum, precizie, date /documente

iniţiale etc.) cu documentele tehnice ale întreprinderii, pe baza cărora se realizează

predarea-recepţia produselor. În funcţie de tipul de producţie acestea pot fi:

prescripţii tehnice;

proiect tehnic sau specificaţie tehnică;

documente normative.

2.4.2. Recepţia produselor se efectuează pe baza controlului de recepţie, dar şi

pe baza rezultatelor de la procedurile de control executate anterior, aceste rezultate se

prezintă, în caz de necesitate, ca date de la controlul de recepţie.

2.4.3. În baza deciziei pozitive de recepţie a lucrărilor se realizează plata pentru

LGTC.

2.4.4. În organizaţiile care execută LGTC recepţia produselor finite se realizează

de către SCT sau de către serviciile tehnice de prospecţiuni (acolo unde SCT nu sînt

prevăzute). În structurile particulare recepţia produselor finite se realizează de către

conducători.

2.4.5. Pentru recepţia, la SCT se prezintă numai produsul finit sau obiectul în

ansamblu, iar documentaţia aferentă trebuie să fie întocmită şi completată conform cu

condiţiile prevăzute în proiectul tehnic şi prescripţiile tehnice.

3. SISTEMUL DE CONTROL TEHNIC AL LGTC ŞI DE RECEPŢIE A PRODUSELOR

3.1. Schema de control

3.1.1. Noţiunile principale ale programului de control al LGTC ordinare sînt

prezentate în Anexa 1. Schema de control şi de recepţie a lucrărilor adoptată în

activitatea de producţie geodezică şi cartografică prevede controlul neîntrerupt al

lucrărilor şi recepţia consecutivă, pe toate elementele structurale ale organizaţiei, de

la executant şi pînă la SCT (fig.1).

3.1.2. Controlul lucrărilor în subdiviziune îl execută şi persoana-inspector a

întreprinderii şi reprezentantul beneficiarului (prin acord).

3.1.3. Operaţiile tehnice aferente controlului se execută de către personalul

subdiviziunii, ale cărei lucrări se verifică, cu participarea şi sub supravegherea

persoanei-controlor. Persoana-controlor acordă specialiştilor-verificatori ajutorul

tehnico-organizatoric necesar şi ia măsuri eficiente pentru înlăturarea neajunsurilor

constatate.

3.1.4. Materialele de la controlul LGTC se întocmesc pe obiecte. Modul de

semnare a materialelor LGTC predate în subdiviziuni este prezentat în Anexa 3. SCT

al organizaţiei realizează control tehnic al lucrărilor transmise de la o subdiviziune la

alta, precum şi recepţia produselor finite, executate de organizaţie.

290

Fig. 1

Schema de control al LGTC şi de recepţie a

produselor în organizaţii

3.1.5. În organizaţiile care execută lucrări speciale, prevăzute de legislaţie,

LGTC de asemenea se recepţionează conform unei scheme consecutive ţinînd cont de

structura organizaţiei şi de particularităţile de executare a lucrărilor. În cazurile

prevăzute de condiţiile instrucţiunilor, controlul lucrărilor geodezice şi topografice în

procesul lor de execuţie şi recepţia produselor la astfel de organizaţii se realizează de

către ISSGTR.

3.2. Tipurile de control

3.2.1. În funcţie de obiectivul controlului se deosebesc control tehnic şi control

de recepţie.

Se deosebesc următoarele tipuri de control tehnic:

control de intrare;

control de inspecţie;

control integral;

control prin eşantionare;

control pe operaţii;

control instrumental.

3.2.2. La efectuarea controlului tehnic de orice tip, executînd controlul de

intrare, controlorul, în volumul stabilit pentru tipul dat de control, este obligat să

stabilească:

gradul de cunoaştere, corectitudinea de înţelegere şi de executare a condiţiilor

prevăzute în documentele normative şi metodologice, în specificaţiile tehnice;

dacă se respectă toleranţele tehnologice, stabilite prin documentaţie, şi

condiţiile de întocmire a materialelor tehnice de teren;

Lucrări de teren geodezice,

topografice şi de cadastru.

Executant de lucrări

Conducător de grupă

Şef de echipă

Redactor

Şef secţie geodezie

Şef secţie cadastru

Lucrări de calculare,

cartografice, fotografice şi

fotogrammetrice de birou

Executant de lucrări

Conducător de grupă

Redactor

Conducător de subdiviziune

f

o

t

o

g

r

a

f

i

c

e

ş

i

f

o

t

o

g

r

a

m

m

e

t

r

i

c

e

d

e

birou

Control şi recepţie SCT.

Conducătorii structurilor

particulare

291

starea tehnologică a aparatelor şi utilajelor utilizate, dacă se respectă regulile de

exploatare şi păstrare a acestora, dacă se efectuează cercetarea, verificarea şi reglarea

lor în volumul şi termenele stabilite;

dacă lucrările se execută în termenele stabilite, nivelul deprinderilor practice

ale specialiştilor de a executa tipul dat de lucrări;

dacă se respectă condiţiile ecologice şi regulile de executare în siguranţă a

lucrărilor;

dacă se respectă indicaţiile de la verificările anterioare.

3.2.3. În funcţie de tipul de lucrări, în procesul de executare a LGTC se

deosebesc următoarele tipuri de control:

controlul lucrărilor de teren;

controlul lucrărilor de birou.

3.2.4. Normele orientative de operaţii la controalele tehnice şi de recepţie a

LGTC sînt prezentate în Anexa 2.

3.3. Consecinţele procedurii de control

3.3.1. În baza analizării şi verificării materialelor, examinării volumului de

lucrări executate, caracteristicilor de precizie a măsurărilor (sau a calităţii produselor)

confirmate prin rezultatele controlului instrumental, conducătorii de subdiviziuni,

care au realizat recepţia (conducătorii de grupă, şefii de echipă), trag concluzia

referitoare la plata lucrărilor şi introducerea în rapoartele privind volumele de lucrări

recepţionate, în indicatori naturali şi în valoare de deviz, iar în cazurile necesare se

intentează procedura de cercetare a cauzei rebutului.

4. CONTROLUL LUCRĂRILOR DE TEREN

4.1. Principii generale

4.1.1. Controlul lucrărilor geodezice şi topografice de teren este o parte

componentă a procesului de producţie şi se realizează sistematic în decursul

sezonului de lucrări de teren cuprinzînd toate procesele tehnologice.

4.1.2. Pentru controlul lucrărilor de teren, executate de persoane juridice (de

organizaţii comerciale neguvernamentale) se recomandă să se atragă reprezentanţi ai

beneficiarului.

4.2. Planificarea controlului lucrărilor de teren

4.2.1. Controlul lucrărilor de teren se realizează de către controlori, în

corespundere cu schema din fig.1 şi cu planul de control al lucrărilor de teren, care se

întocmeşte de către inginerul-şef al organizaţiei (serviciului) pentru întreaga perioadă

a lucrărilor de teren şi se avizează de către SCT (serviciul tehnic), după care se

aprobă de către directorul organizaţiei sau de către directorul adjunct.

Conducerea serviciilor geodezice este obligată să asigure executarea planului de

control al lucrărilor de teren.

La întocmirea planului de control al lucrărilor de teren şi la determinarea duratei

lui o atenţie primordială trebuie acordată lucrărilor de cea mai mare importanţă şi

complexitate, precum şi specialiştilor care nu au o experienţă de lucru de sine

stătător.

În acest caz trebuie de condus de următoarele principii:

292

şefii de echipe sînt obligaţi să controleze lunar calitatea lucrărilor executate de

fiecare specialist;

fiecare specialist începător trebuie să fie pus să lucreze de sine stătător de către

şeful de echipă sau de către unul din specialiştii experimentaţi ai organizaţiei (ai

serviciului);

în perioada lucrărilor de teren trebuie să fie controlate lucrările executate de

fiecare specialist;

indiferent de termen, în mod obligatoriu trebuie să fie controlate lucrările

fiecărui specialist care execută noi tipuri de lucrări, iar în cazul lucrărilor speciale –

toate tipurile de lucrări pe fiecare obiect de prospecţiune;

şefii, inginerii-şefi, specialiştii principali, specialiştii SCT ale serviciilor

geologice, în decursul perioadei de lucrări de teren sînt obligaţi să verifice calitatea

lucrărilor şi situaţia disciplinei tehnologice în toate echipele; totodată în procesul

fiecărui control trebuie să se verifice lucrările a minimum 2-3 specialişti;

în cazul obiectelor mici, la care termenele de executare a lucrărilor nu depăşesc

1-2 luni, controlul lucrărilor de teren, de regulă, se efectuează concomitent cu

recepţia lor.

Planul de control al lucrărilor de teren şi îndeplinirea lui se fixează în situaţia

centralizatoare (v. Anexa 4).

4.3. Metodele şi formele de control al lucrărilor de teren

4.3.1. Obligaţiile controlorului sînt prezentate la pct. 2.2.3.

4.3.2. În funcţie de condiţiile concrete şi de tipurile de lucrări de teren se

utilizează două forme principale de control: examinarea pe teren şi verificarea

materialelor lucrărilor de teren.

Metoda principală de control tehnic la lucrările geodezice şi topografice de teren

este controlul instrumental.

4.3.3. Controlul instrumental, legat de efectuarea măsurărilor, este tipul de

control cel mai obiectiv şi eficient, care permite de a evalua calitatea lucrărilor

executate. Se utilizează pentru orice tip de lucrări geodezice şi topografice, ale căror

rezultate se obţin din măsurări.

4.3.4. Examinarea pe teren se efectuează cu scopul de a verifica completivitatea

şi corectitudinea de aplicare a metodelor tehnologice de executare a lucrărilor.

Această formă de control poate fi realizată atît prin prezenţa inspectorului la locul

lucrărilor în procesul de executare a lor de către executant, cît şi prin verificare

vizuală a rezultatelor lucrărilor la obiect (centrelor şi reperelor instalate, punctelor

marcate etc.), în absenţa executantului.

4.3.5. Verificare materialelor lucrărilor de teren, legată de examinarea

registrelor, situaţiilor centralizatoare şi a listelor de lucrări se efectuează cu scopul de

a constata corectitudinea, completivitatea şi efectuare la timp a înregistrărilor,

calculelor privind lucrările de teren, întocmirea şi completarea materialelor privind

lucrările terminate.

4.3.6. La controlul lucrărilor executate cu instrumente topografice sau geodezice

cu înregistrarea rezultatelor măsurărilor pe un purtător de informaţie, de rînd cu

metoda instrumentală de control se utilizează una din metodele de vizualizare a

materialelor cu scopul de a le examina şi verifica conformitatea cu condiţiile tehnice.

293

4.4. Forma de prezentare a rezultatelor controlului lucrărilor de teren

Rezultatele controlului lucrărilor de teren, se prezintă sub formă de act (vezi

Anexa 5). În act se trec totalurile controlului cu indicarea volumelor de verificări pe

fiecare tip de lucrări, caracteristicile preciziei de măsurare şi alte date numerice care

demonstrează calitatea lucrărilor executate, observaţiile şi sugestiile referitoare la

executarea lucrărilor. În act se prezintă o concluzie generală privind calitatea

lucrărilor executate de specialişti şi posibilităţile de remunerare a muncii şi de

includere în raport a indicatorilor naturali şi a valorii de deviz.

Actul privind controlul lucrărilor de teren se întocmeşte în două exemplare, din

care unul, împreună cu materialele lucrărilor executate, se prezintă pentru recepţie,

iar altul se trimite la serviciul geodezic şi după ce factorii de decizie iau cunoştinţă de

el, îl transmit pentru păstrare la SCT.

Pentru lucrările speciale actele de control al lucrărilor de teren, de asemenea se

întocmesc în două exemplare, din care unul se completează cu materialele lucrărilor

controlate, iar altul se prezintă la ISSGTR.

În cazul obiectelor mici, rezultatele controlului lucrărilor de teren se admite să

se prezinte sub formă de inscripţii în materialele lucrărilor fără întocmire de act.

Conducerea organizaţiei (echipei, serviciului) este obligată să ia măsuri imediate

de lichidare a neajunsurilor specificate în act.

Situaţia centralizatoare de informaţii privind controlul lucrărilor de teren se

întocmeşte trimestrial (model, v. în Anexa 4).

5. CONTROLUL LUCRĂRILOR DE BIROU


5.1.1. La controlul lucrărilor de birou, controlorul, pe lîngă acţiunile indicate la

pct. 2.2.3, trebuie să verifice gradul de utilizare a materialelor geodezice,

cartografice, normative, aerofotografice şi cosmofotografice.

5.1.2. Controlul calităţii LGTC de birou se realizează în procesul lor de

execuţie, de însuşi executantul (metode de autocorectare), precum şi de conducătorul

grupei, de conducere şi de SCT (dacă există) din subdiviziune.

5.1.3. În caz de necesitate, în organizaţiile departamentale care execută LGTC,

se organizează un control de intrare la etapele intermediare ale procesului tehnologic

al LGTC, la mişcarea materialelor între subdiviziuni. La executarea controlului de

intrare în cadrul organizaţiei se atrag specialişti din veriga mijlocie.

5.1.4. Materialele fotografice (cosmice), în mod obligatoriu se supun controlului

pentru a verifica calitatea fotografică şi cea fotogrammetrică a filmului aerian şi a

negativelor.

5.1.5. Materialele care, conform rezultatelor controlului de intrare, nu corespund

condiţiilor prevăzute în documentaţie, se resping, SCT returnează materialele primite

coexecutanţilor sau expediază furnizorului o reclamaţie întocmită în modul stabilit.

5.1.6. SCT (serviciul tehnic) este obligat să verifice sistematic dacă se respectă

disciplina tehnologică la lucrările de birou şi dacă se execută controlul lucrărilor în

subdiviziune.

5.2. Planificarea controlului lucrărilor de birou

Planificarea controlului lucrărilor de birou se realizează de către conducerea

subdiviziunii de lucrări de birou.

294

Etapele de producţie la care se execută controlul, tipul de control şi executantul

acestuia se aleg în conformitate cu tehnologia utilizată.

La planificarea controlului se întocmeşte un grafic de calibrare a MM utilizate,

care se avizează de către serviciul metrologic al organizaţiei.

Graficul controlului de inspecţie se întocmeşte şi se aprobă de către personalul

de conducere al organizaţiei.

5.3. Metodele de control al lucrărilor de birou

În procesul de executare a lucrărilor de birou se utilizează următoarele metode

de control:

controlul de intrare pentru datele, materialele, utilajele se efectuează pentru a

constata calitatea lor şi conformitatea cu condiţiile prevăzute în documentaţia tehnică,

standardele în vigoare, precum şi pentru evaluarea posibilităţii de utilizare a lor la

executarea LGTC);

verificarea concordanţei cu materialele lucrărilor executate anterior, de

exemplu privind tehnologia, volumele, precizia etc.;

supravegherea directă a desfăşurării lucrărilor cu scopul de a controla dacă se

respectă procesul tehnologic;

executarea independentă a lucrărilor de către secunzi;

controlul prin înregistrare sau vizual al parametrilor (DE EXEMPLU controlul

prin înregistrare se utilizează la analiza numărului de soluţii sau operaţii respinse, în

tehnologiile de cartografiere numerică, controlul vizual – la evaluarea produselor

grafice);

controlul prin măsurare al lucrărilor executate (în caz de necesitate – prin

eşantionarea lucrărilor de teren.

5.4. Forma de prezentare a rezultatelor controlului lucrărilor de birou

Rezultatele de la controlul lucrărilor de birou se înscriu în materialele întocmite

şi completate în conformitate cu documentaţia normativă în vigoare. În caz de

necesitate se întocmeşte un act de control, care se prezintă conducătorului de

subdiviziune pentru luarea de măsuri de lichidare a neajunsurilor constatate sau a

încălcărilor disciplinei tehnologice.

6. CONTROLUL DE INSPECŢIE


6.1.1. La efectuarea controlului conform pct. 2.2.3, inspectorii sînt obligaţi să

efectueze lucrări analitice:

să studieze starea procesului de producţie în subdiviziune, să tragă concluzii

obiective privind corespunderea disciplinei tehnologice cu condiţiile prevăzute

în instrucţiuni şi în alte documente tehnologice;

să evalueze şi să verifice materialele privind disponibilitatea mijloacelor de

măsurare pentru executarea lucrărilor de măsurare (certificate, centralizatoarele cu

rezultatele cercetărilor);

să evalueze nivelul de organizare şi de control, nivelul de recepţie în ansamblu

pe subdiviziune;

să atragă atenţie asupra neajunsurilor în lucru şi să releveze cauzele care duc la

reducerea calităţii lucrărilor;

295

să facă propuneri concrete de lichidare a neajunsurilor.

6.1.2. Sarcina principală a controlului de inspecţie constă în verificarea nivelului

de organizare şi de executare a lucrărilor, respectînd disciplina tehnologică, evaluarea

conformităţii lucrărilor cu condiţiile prevăzute în DN, controlul respectării regulilor

de tehnica securităţii.

6.2. Planificarea şi realizarea controlului de inspecţie

Controlul de inspecţie se realizează de către SCT, conducere, specialiştii

principali ai organizaţiilor şi serviciilor, specialiştii de la organizaţiile ierarhic

superioare, lucrătorii ISSGTR, în conformitate cu planurile de control.

În organizaţii, planul controlului de inspecţie se întocmeşte de către şeful SCT

(şeful serviciului tehnic) pentru un an, se avizează de către inginerul-şef şi se aprobă

de către directorul organizaţiei. În organizaţii, servicii planul de control se întocmeşte

ţinînd cont de capitolul 3.2.

Planul de control se aduce la cunoştinţă tuturor subdiviziunilor supuse

controlului şi se prezintă spre informare la organizaţia ierarhic superioară.

6.3. Forma de prezentarea rezultatelor controlului de inspecţie

Rezultatele de la controlul de inspecţie se prezintă sub formă de act, de formă

arbitrară, în două exemplare. Un exemplar se păstrează la subdiviziune, iar celălalt se

prezintă la conducerea organizaţiei şi aceasta din urmă, în caz de necesitate, în baza

rezultatelor controlului ia măsuri organizatorice.

În cazul lucrărilor speciale, care nu se supun recepţiei de stat, rezultatele de la

controlul de inspecţie se prezintă sub formă de act, în trei exemplare, dintre care unul

se prezintă la autoritatea care a emis autorizaţia de executare a lucrărilor.

7. RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE TEREN

7.1. Organizarea recepţiei lucrărilor de teren

7.1.1. Pentru efectuarea recepţiei se prezintă materialele aferente lucrărilor la

obiect sau o parte din aceste materiale, completate şi întocmite în conformitate cu

prevederile documentelor tehnice de normative pentru lucrările prezentate, care în

prealabil au fost supuse controlului şi corectării de către specialistul executant.

7.1.2. Recepţia lucrărilor predate de executant trebuie să se efectueze de către

şeful echipei (sau specialistul principal), de regulă pînă la plecarea executantului din

zona lucrărilor.

7.1.3. Lucrările se recepţionează în termen de maximum 5 zile după terminarea

lor. Lista materialelor aferente lucrărilor executate, prezentate pentru recepţie,

precum şi clasa (categoria) de lucrări trebuie să corespundă condiţiilor prevăzute în

proiectul tehnic de executare a LGTC.

7.1.4. Lucrările recepţionate de la executanţi de către şeful echipei (specialistul

principal) se predau de către acestea conducerii organizaţiei (serviciului) în termen de

3 zile. Conducerea secţiei întocmeşte un aviz la actul referitor la corespunderea

lucrărilor cu prevederile DN. La recepţionarea lucrărilor la etapa dată o deosebită

atenţie trebuie să se acorde volumului şi conţinutului controalelor executate. Lucrările

care nu sînt asigurate cu controlul de teren se supun suplimentar controlului

(expertizei) sau se returnează pentru definitivare şi lichidare a neajunsurilor.

296

7.1.5. Conducerea secţiei în termen de 3 zile după prezentarea materialelor este

obligată să predea SCT (serviciul tehnic) lucrările recepţionate pentru a fi supuse

recepţiei finale.

7.1.6. Etapa finală de recepţie a lucrărilor se execută de către SCT (serviciul

tehnic) cu consemnarea în act a concluziei referitoare la recepţia produsului. SCT

trebuie să verifice dacă există certificate de verificare în vigoare (sau copii de pe

aceste certificate) pentru toate MM care se utilizează la lucrările geodezice supuse

controlului şi supravegherii de stat.

7.1.7. Materialele aferente lucrărilor, recepţionate de specialistul SCT (de

specialistul principal al serviciului tehnic), se transmit pentru prelucrare în continuare

sau pentru utilizare la lucrările de birou sau se predau beneficiarului.

7.2. Forma de prezentare a rezultatelor recepţiei lucrărilor de teren

Rezultatele de la recepţia lucrărilor de la specialistul-executant se prezintă sub

formă de acte la care se anexează lista lucrărilor recepţionate, prezentate în Anexa 6.

Actele se numerotează, se completează pe obiecte şi se păstrează la SCT

(serviciul tehnic).

7.3. Recepţia lucrărilor de teren care nu se supun recepţiei de stat

Recepţia lucrărilor topografice şi geodezice speciale, executate în cadrul

prospecţiunilor pentru proiectare şi construire, se realizează în conformitate cu

documentele normative de ramură, avizate de Agenţie.

La recepţia lucrărilor executate pe teritoriul oraşelor şi a lucrărilor executate prin

contract se atrag prin acord reprezentanţi ai serviciilor orăşeneşti interesate şi ai

beneficiarului.

Recepţia LGTC speciale se legalizează printr-un act în trei exemplare, din care

unul se prezintă la organul care a emis autorizaţia de executare a lucrărilor.

Organizaţia este obligată să prezinte actul de recepţie a lucrărilor, dacă nu l-a

prezentat i se aplică sancţiuni de către ISSGTR.

7.4. Controlul şi recepţia lucrărilor topografo-geodezice de teren şi a lucrărilor de

organizare a teritoriului în colectarea informaţiei de drept pentru sectoarele de teren şi

precizarea hotarelor lor

7.4.1. Controlul şi recepţia lucrărilor pentru crearea cadastrului bunurilor

imobiliare se realizează cu forţele:

Antreprenorului (executantul lucrărilor);

Oficiilor cadastrale teritoriale;

Oficiului de Implementare a Primului Proiect de Cadastru.

7.4.2. În fiecare structură, responsabilă de calitatea lucrărilor, se elaborează

graficul volumelor, termenelor şi metodelor de control şi recepţie a produselor şi sunt

responsabili de executarea lor.

7.4.3. La verificarea şi recepţia produselor se stabileşte:

Volumul cunoştinţelor de către executantul Instrucţiunilor, semnelor

convenţionale, prescripţiilor tehnice;

Corespunderea metodicii utilizate cu prevederile instrucţiunilor, îndrumarelor,

condiţiile tehnice adăugătoare şi ale proiectului tehnic;

297

Respectarea limitelor tehnologice determinate de instrucţiuni ( pe parcursul

procesului şi la finalizarea lui) şi cerinţelor către perfectarea documentaţiei tehnice de

teren;

Starea tehnică a utilajului, verificarea şi reglarea lor;

7.4.4. Se recepţionează numai materialele complete şi calitative. De exemplu,

dacă se recepţionează materialele de actualizare şi ridicări ale planurilor, atunci

trebuie să fie finalizate cel puţin planurile, sau blocul planurilor, sau întreg obiectul.

Dacă se recepţionează materialele de informaţie juridică asupra sectoarelor de

pământ, atunci trebuie să fie creat dosarul pe un şir de blocuri în limita hotarele

cartierelor orăşeneşti sau cartierelor OCT, sau a sectoarelor cadastrale etc.

7.4.5. Verificarea şi recepţia se finalizează cu întocmirea unui act în care se

înscriu rezultatele cu indicarea obligatorie a volumelor lucrărilor executate, verificate

şi recepţionate. Actele de control, materialele documentelor de control (de exemplu,

registrele şi schiţele, fotogramele cu indicarea punctelor de control (de sprijin), foile

de corecţie şi altele) se completează împreună cu materialele lucrărilor recepţionate şi

sunt destinate spre transmitere Organului Cadastral Teritorial (OCT) .

7.4.6. Recepţia lucrărilor cadastrale se execută conform graficelor elaborate de

către:

Serviciile tehnice ale executantului lucrărilor;

Serviciului tehnic al OCT;

Serviciului tehnic al Oficiului de Implementare a Primului Proiect de

Cadastru.

7.4.7. În OCT se ţine evidenţa produselor recepţionate conform listei de

evidenţă stabilite. În ea se indică: denumirea obiectului, codul cadastral (până la

nivelul masivului sau sectorului), denumirea procesului (de exemplu, materialele

informaţiei juridice pentru sectoarele de pământ), cantitatea, fixarea recepţiei

produsului, costul lucrărilor etc.

Recepţia obiectelor terminate după tipul lucrărilor.

În acest caz managerul OIPPC emite ordinul de formare a comisiei pentru

recepţia lucrărilor finalizate.

Materialele de birou şi de teren pentru întregul obiect trebuie să fie recepţionate

preliminar de către serviciul tehnic al OCT.

După verificarea şi recepţia materialelor membrii comisiei de recepţie semnează

actul de recepţie, care se aprobă în varianta finală de managerul OIPPC. Actul se

elaborează în 4 exemplare (1 pentru OCT, 1 pentru OIPPC, 2 pentru antreprenor).

În cazul depistării lucrărilor nefinalizate tehnice, se prezintă obiecţii, se fixează

termenele de corecţie, materialele se remit la prelucrare.

Actul de recepţie se elaborează în 4 exemplare:

2 exemplare pentru executantul lucrărilor;

1 exemplar pentru OCT;

1 exemplar pentru OIPPC.

În cazul depistării rebuturilor materialele se retrag, iar lucrările se prelucrează

din nou.

Normele operaţiunilor de bază pentru verificarea şi recepţia lucrărilor topografo-

geodezice, lucrărilor cadastrale şi informaţiile digitale sînt reprezentate în Anexa 2.

298

8. RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE BIROU

8.1. Organizarea recepţiei lucrărilor de birou

8.1.1. Lucrările terminate executantul le prezintă pentru recepţie conducătorului

grupei de birou, verificînd în prealabil materialele şi corectînd neajunsurile depistate.

8.1.2. Conducătorul grupei de birou, în procesul de recepţie a lucrărilor, verifică

conformitatea materialelor prezentate cu prevederile documentaţiei normative în

vigoare.

8.1.3. După recepţia lucrărilor de către conducătorul de grupă, materialele se

predau conducerii de subdiviziune (secţie, serviciu). La această etapă de recepţie

lucrările trebuie să se prezinte uniform în decursul lunii, în termenele stabilite prin

graficul de predare a lucrărilor.

În cazul în care la etapa dată de recepţie se constată că produsele nu sînt

calitative, se întocmeşte o fişă de evidenţă a rebuturilor, se retrag materialele, iar

lucrările se refac. Fiecare caz de rebut se ia în evidenţă şi se examinează în

conformitate cu capitolul 14 din prezentele instrucţiuni.

8.1.4. Materialele care au fost recepţionate de conducerea subdiviziunii şi care

se consideră produse finite se predau la SCT (la serviciul tehnic).

Lista produselor care urmează să fie recepţionate de SCT se specifică în

proiectul tehnic sau în specificaţia tehnică pentru executarea lucrărilor sau într-o

dispoziţie specială emisă de conducerea organizaţiei.

8.1.5. După recepţia de către SCT (serviciul tehnic), produsele se prezintă la

conducerea întreprinderii (la inginerul şef) pentru avizare.

8.2. Forma de prezentare a rezultatelor recepţiei lucrărilor de birou

Materialele, împreună cu avizul conducerii organizaţiei se prezintă la SCT (şeful

serviciului tehnic) pentru întocmirea documentelor de recepţie. Actul de recepţie a

produselor de către conducerea şi SCT ale organizaţiei se legalizează prin semnare.

9. PARTICULARITĂŢILE CONTROLULUI ŞI RECEPŢIEI MĂSURĂRILOR EXECUTATE CU APARATURĂ GEODEZICĂ SATELITARĂ

9.1. Pentru construirea reţelei geodezice şi executarea lucrărilor de ridicare, pe

lîngă mijloacele tradiţionale se utilizează şi aparatura geodezică satelitară – GPS,

GLONASS,

GPS. Un rol important în obţinerea de rezultate foarte bune îl are respectarea

condiţiilor de amplasare a receptoarelor satelitare pe teren şi alegerea constelaţiei

sateliţilor. Astfel, condiţia prealabilă de bază pentru asigurarea unui control sigur şi

pentru recepţia ulterioară a determinărilor satelitare o constituie pregătirea lor

corectă.

9.2. Recepţia rezultatelor de la determinările satelitare se execută conform schemei

generale. Materialele care se prezintă pentru recepţie sînt indicate în Anexa 6.

9.3. Pentru toate tipurile de determinări satelitare, pînă la şi după lucrările de teren,

trebuie să se execute determinări de control ale diferenţelor de coordonate pe

poligoane geodezice etalon.

9.4. La crearea reţelelor de puncte de sprijin de precizie superioare cele mai sigure

rezultate ale controlului se obţin prin verificarea închiderii figurilor de la

299

determinările repetate ale diferenţelor de coordonate cu utilizarea diferitelor

receptoare în decursul diferitelor serii de observări.

9.5. La crearea bazei pentru ridicările topografice sau cadastrale metoda cea mai

sigură de control este:

compararea rezultatelor de la determinările satelitare cu cotele reperelor din

reţeaua de nivelment de stat;

controlul admisibilităţii factorului GDOP;

racordarea reperelor vecine ale bazei cu ajutorul drumuirilor poligonometrice

(cu teodolitul);

în cazuri aparte, la o corelaţie suficientă a preciziilor – compararea cu punctele

reţelei geodezice naţionale.

9.6. La ridicarea planului de situaţie şi a reliefului un control sigur se asigură prin:

măsurări satelitare repetate cu utilizarea metodei de reocupare sau a unui

receptor

mai precis sau cu mărirea intervalului de înregistrare;

măsurări lineare directe de o precizie suficientă între punctele caracteristice ale

planului de situaţie, pe care s-au executat determinările satelitare.

9.7. Forma de prezentare a rezultatelor controlului măsurărilor executate cu

aparatură geodezică satelitară se realizează conform pct. 3.4.

10. CONTROLUL ŞI RECEPŢIA PRODUSELOR CARTOGRAFICE DIGITALE

10.1. Organizarea procesului de control şi de recepţie a produselor cartografice

digitale.

10.1.1. De rînd cu etapele de control şi recepţie generale pentru producţia

cartografică tradiţională, în producţia cartografică digitală există particularităţi. În

particular:

creşte rolul controlului de intrare al materialului cartografic iniţial (MCI), care

trebuie să ţină cont de condiţiile speciale pentru MCI, controlul intrare devine o etapă

obligatorie şi laborioasă în crearea produselor cartografice digitale (PCD);

creşte rolul reviziilor regulate şi a verificărilor de redactare şi control ale PCD,

care de asemenea stabileşte noi relaţii între organizaţiile de producţie şi organul

executiv - dispoziţional în persoana Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru.

10.1.2. Controlul produselor cartografice digitale se realizează în următoarea

consecutivitate:

controlul MCI (controlul de intrare);

controlul PCD create sau actualizate în subdiviziuni;

controlul de recepţie a PCD de către serviciul de control tehnic;

controlul PCD la predarea lor pentru păstrare;

verificarea de redactare şi control a PCD.

10.1.3. Schema de control al PCD în procesul de creare a lor conform figurii 1

din capitolul 2.

PCD finalizate se păstrează în FCGC al Agenţiei şi în organele arhitecturale şi

de construcţii ale republicii.

300

Verificarea de redactare şi control a PCD se efectuează cu scopul de a controla

calitatea hărţilor topografice digitale şi planurilor executate de organizaţiile

specializate din republică. Verificarea de redactare şi control (VRC) are statutul de

control de inspecţie şi se realizează sub formă de control prin eşantionare al

materialelor prezentate de organizaţiile executanţi de PCD.

10.1.4. Consecutivitatea de recepţie a PCD conform cu figura 1.

10.1.5. Recepţia PCD se execută sub controlul direct al conducătorului

Fondului, care poartă răspundere pentru organizarea şi executarea calitativă a

lucrărilor de recepţie a materialelor pentru păstrarea în Fond.

10.2. Controlul produselor cartografice digitale la crearea şi păstrarea lor

10.2.1. Controlul materialului cartografic iniţial (MCI).

Controlul MCI utilizat pentru crearea şi actualizarea fiecărei nomenclaturi a foii

de hartă digitală, care reprezintă o unitate de PCD trebuie să cuprindă verificarea:

completivităţii materialului;

actualitatea lui;

completivităţii structurale a obiectelor;

corectitudinii de descriere a obiectelor, incluzînd caracteristicile calitative şi

cantitative ale obiectelor.

Verificarea MCI privind completivitatea informaţiei semantice se execută, în

principal, prin metoda vizuală de control şi constă în determinarea corespunderii.

La utilizarea în calitate de MCI a diapozitivelor de păstrare permanentă sau a

imprimatelor tipografice ale hărţilor topografice se efectuează suplimentar verificarea

materialului privind:

corespunderea dimensiunilor efective ale cadrelor NF cu dimensiunile

teoretice;

concordanţa dimensiunilor efective ale cadrelor cu setul de MCI;

existenţa racordărilor pe cadre cu NF adiacente. Evaluarea parametrilor metrici

ai MCI se efectuează cu ajutorul mijloacelor tehnice prevăzute de tehnologiile de

executare a lucrărilor cartografice sau fotogrammetrice.

Decizia privind posibilitatea de utilizare a materialului dat pentru crearea PCD o

ia inginerul-şef sau redactorul-şef al organizaţiei.

Rezultatele de la controlul MCI se prezintă sub formă de proces-verbal, iar în

caz de necesitate - sub formă de reclamaţie (Anexele 7 şi 8).

Dacă defectele grafice sau cromatice ale MCI nu sînt majore, ele se remediază

pe loc şi se întocmeşte un act în care se specifică natura defectelor şi consumurile de

muncă pentru remedierea lor. Acest act se aprobă de către conducătorul întreprinderii,

copia lui se prezintă la furnizorul de MCI, iar materialele se lansează în producţie

corectînd ulterior erorile în regim de redactare.

10.2.2. Controlul în procesul de creare şi actualizare a informaţiei cartografice

digitale (ICD). Controlul se execută utilizînd documentaţia tehnologică, informaţie,

programe speciale. Se utilizează metodele controlului automat şi interactiv utilizînd

computere, ale căror parametri tehnici corespund condiţiilor impuse de tehnologia

utilizată la crearea sau actualizarea PCD. O atenţie deosebită se acordă existenţei,

completivităţii şi preciziei datelor privind caracteristicile cantitative şi calitative ale

obiectelor numerotate, precum şi concordanţei topologice şi metrice reciproce a

301

datelor referitoare la obiecte, care au legăturile corespunzătoare. La terminarea

controlului şi corecturii conţinutului hărţii digitale se efectuează racordarea foilor de

hartă cu foile adiacente.

În cazul autocontrolului metoda principală de control este cea automată, care se

utilizează pentru căutarea erorilor şi corectarea lor ulterioară.

Personalul de conducere execută controlul, în principal în regim interactiv, ceea

ce garantează un grad înalt de siguranţă a evaluării ICD.

10.2.3. Controlul de recepţie a PCD de către serviciul control tehnic de calitate.

Setul de materiale prezentate la SCT pentru verificare trebuie să cuprindă:

lista setului de arhivă;

materialul cartografic iniţial;

formularul NF HD;

discheta cu informaţie în formatul de schimb al ICD, în două exemplare sau

adresa în reţea.

Controlul informaţiei cartografice digitale de către serviciul de control tehnic

cuprinde:

verificarea completivităţii materialelor predate la SCT;

verificarea corectitudinii de completare a documentaţiei însoţitoare;

controlul corespunderii informaţiei semantice şi metrice numerice cu

prevederile

documentaţiei normative.

Calitatea hărţilor digitale se evaluează ca “satisfăcătoare” sau

“nesatisfăcătoare”. Masivele hărţilor digitale se consideră “nesatisfăcătoare” dacă

precizia, completivitatea şi autenticitatea conţinutului lor corespund condiţiilor

prevăzute de tehnologia creării PCD, de instrucţiunile tehnico-redacţionale şi de alte

documente normative.

Hărţile digitale care nu corespund cu condiţiile impuse se consideră

“nesatisfăcătoare” şi se returnează executantului pentru remedierea defectelor

constatate.

Inscripţia referitoare la control către specialistul SCT, inclusiv evaluarea calităţii

produsului, se face în formularul NF.

Controlul produselor cartografice digitale la predarea lor pentru păstrarea în

Fondul de hărţi topografice digitale (HTD).

Controlul NF HD se efectuează după un program complex sau simplu. Pe baza

lui se întocmeşte avizul privind posibilitatea sau imposibilitatea de predare a HF HD

în păstrare permanentă.

10.2.4. Controlul după un program complex, de regulă se efectuează de către

specialiştii SCT al organizaţiei – deţinător de Fond cu utilizare de metode şi mijloace

specificate la pct. 10.2.2, inclusiv regimurile automate şi interactive. Totodată se

controlează întregul set de nomenclaturi ale foii de HD.

Controlul după un program simplu, de regulă se efectuează de către angajaţii

Fondului de HTD care prevede doar controlul completivităţii şi controlul în regim

automat.

După efectuarea procedurii de control materialele care au trecut controlul se iau

în păstrare permanentă.

302

Pentru verificarea existenţei şi evaluarea calităţii de păstrare a materialelor în

Fond se organizează revizii planificate, care se execută de către angajaţii FCGC, în

bază de ordin emis de conducătorul ASRFC. Periodicitatea de executare a reviziilor

planificate este emisă de către conducătorul ASRFC sau de către conducătorul

orgenelor arhitecturale şi construcţii.

10.2.5. Verificarea de redactare şi control a produselor cartografice digitale.

Datele concrete privind termenele şi cantitatea produselor cartografice digitale

prezentate pentru verificarea de redactare şi control se indică în planul-grafic de

verificare, care se elaborează de către Inspectoratul de Stat pentru Supraveghere

Geodezică, Tehnică şi Regim şi se aprobă de către ASRFC. Organizaţiile prezintă

PCD la ISSGTR în volumele indicate în planul-grafic. Forţele şi mijloacele necesare

pentru efectuarea verificării de redactare şi control se stabileşte de către conducerea

FCGC al ASRFC.

Verificarea de redactare şi control trebuie să se efectueze minimum o dată pe an,

în fiecare organizaţie.

Verificarea de redactare şi control a NF de hărţi numerice se realizează după

programul complex privind materialele care se prezintă în setul indicat la pct. 10.2.3.

Rezultatele de la verificarea de redactare şi control a PCD se înscriu în

formularele NF de hărţi digitale verificate cu aplicarea semnăturii de către

verificatori.

În baza rezultatelor, fiecărei întreprinderi care a prezentat materialul, i se trimite

actul care conţine informaţia privind neajunsurile majore constatate în procesul

verificării.

Informaţiile privind verificările de redactare şi control se analizează şi se

generalizează de către FCGC. În baza verificărilor efectuate se întocmeşte şi se

prezintă la ISSGTR, în termenele stabilite prin planul-grafic, rapoarte avînd

următorul conţinut:

analiza rezultatelor verificărilor;

propuneri de lichidare a neajunsurilor;

propuneri de perfecţionare a tehnologiei de creare şi actualizare a PCD şi a

sistemului de control al calităţii în organizaţii.

10.3. Recepţia produselor cartografice digitale

10.3.1. Recepţia produselor de către sectorul de control tehnic.

Dacă conform rezultatelor de la controlul de recepţie toate materialele prezentate

la SCT satisfac condiţiile impuse lor, harta digitală se recepţionează în întregime. În

acest caz SCT completează capitolul respectiv din formularul NF HD, unde înscrie

rezultatele controlului semnate de şeful SCT şi aplică ştampila SCT. În cazuri aparte

recepţia PCD finite poate fi executată pe baza de autocontrol al executanţilor, de

control al persoanelor cu funcţie de răspundere din secţiile de producţie şi al

angajaţilor din SCT, fără control de recepţie special.

Pentru NF HD recepţionate se întocmeşte un act de recepţie. În baza acestui act

secţia de producţie predă setul de NF HD de arhivă la Fondul de HTD.

În cazul în care NF HD nu corespund condiţiilor de completivitate, autenticitate,

precizie, de respectare a tehnologiilor, nomenclaturile foilor se returnează pentru

corectare, remediere sau refacere fiind însoţite de Aviz (Anexa 9).

303

Nomenclaturile foilor prezentate la SCT după remediere, care au necesitat

renumerotarea obiectelor, se recepţionează repetat fiind supuse verificării în întregul

volum.

Nomenclaturile foilor de hărţi numerice, care la verificarea repetată a obţinut

calificativul “nesatisfăcător” se returnează executantului pentru refacere în baza

avizului SCT, înscris în formularul NF şi aprobat de conducătorul întreprinderii. Dacă

astfel de materiale au fost predate la SCT de către alte organizaţii, atunci ele se

returnează organizaţii împreună cu o reclamaţie.

Recepţia PCD la predarea lor în păstrare.

10.3.2. Predarea materialelor şi a HTD la FCGC se legalizează printr-un act de

recepţie-predare a HTD (Anexele 10,17), pe care-l întocmeşte organizaţia - executant.

Toate materialele prezentate şi act trebuie să fie controlate şi autentificate prin

semnarea lor de către persoanele cu funcţii de răspundere.

În cazul în care setul de materiale predate nu este complet, conducătorul

Fondului, personal sau cu ajutorul altor specialişti, determină dacă setul este suficient

pentru efectuarea controlului de intrare. În cazul unei decizii de respingere a unei NF

HD concrete, pentru aceasta se întocmeşte o reclamaţie, iar nomenclatura acestei foi

de hartă digitală se înscrie în reclamaţie pentru a fi expediată executantului. În cazul

unei decizii de acceptare, precum şi în cazul unui set complet, materialele se predau

pentru efectuarea controlului de intrare de către Fond.

După terminarea controlului de intrare a NF HD se ia decizia de luare a foii date

în păstrare permanentă sau de includere a nomenclaturii date în actul de reclamaţie şi

de lăsare a foii în păstrare temporară.

După recepţia materialelor în păstrare, act de recepţie-predare îl definitivează

angajaţii FCGC. Primul exemplar al actului se păstrează la Fond, iar al doilea şi al

treilea se expediază organizaţiei-executant.

În procesul de recepţie-predare a PCD se culeg date pentru întocmirea

rapoartelor şi analizarea calităţii HD, care cuprind centralizatoare de erori tipice ce

apar în procesul de creare a PCD.

La efectuarea reviziei materialelor păstrate în Fondul de HCD, în baza

rezultatelor ei se întocmeşte un act (Anexa 11) în care se evaluează integritatea

materialelor şi documentelor, se prezintă lista distrugerilor sau alterărilor informaţiei,

care s-au produs în procesul de păstrare, se analizează cauzele de apariţie a alterărilor

şi se înscriu propunerile de lichidare a lor.

Concluziile din actul de revizie privind integritatea informaţiei se înscriu în

registrul de evidenţă a reviziilor, care se consideră un document de lucru al Fondului.

11. PARTICULARITĂŢILE RECEPŢIEI LUCRĂRILOR DE RIDICARE AEROFOTOGRAFICĂ

Recepţia şi evaluarea calităţii materialelor de ridicare aerofotografică se

efectuează de către organizaţia care execută lucrările de ridicare aeriană în

conformitate cu documentele normative în vigoare. La întreprinderi aceste materiale

se supun controlului de intrare conform cu capitolul 4.1 din prezentele instrucţiuni.

În cazul în care nu se respectă condiţiile prevăzute în documentele normative şi

se constată existenţa rebuturilor în materialele de ridicare aerofotografică şi

304

fotografică beneficiarul e în drept să depună reclamaţii la organizaţiile care au

executat ridicarea aerofotografică sau fotografică.

Dacă ridicarea aeriană a fost executată cu utilizarea de purtători aerieni, furnizaţi

de servicii specializate, în bază de contract, cu aparatură de aerofotoridicare şi cu

specialişti ai beneficiarului, atunci răspunderea pentru calitatea ridicării o poartă

beneficiarul. Serviciul specializat răspunde de executarea zborurilor şi de respectarea

condiţiilor speciale stipulate în contract.

Controlul, recepţia şi evaluarea calităţii acestor lucrări se efectuează de către

beneficiar în conformitate cu prezentele instrucţiuni şi cu documentele normative

speciale.

Rezultatele controlului se reflectă într-un act special.

Modelul de actul este prezentat în Anexa 7.

12. CONTROLUL ASIGURĂRII METROLOGICE A PRODUCŢIEI


12.1.1. Controlul şi supravegherea metrologică se execută în conformitate cu

Legea Republicii Moldova privind metrologia, din 17.10.95, nr. 647.

12.1.2. Sarcinile de control al asigurării metrologice constă în:

promovarea unei politici tehnice unitare privind asigurarea preciziei,

autenticităţii

măsurărilor în producţiile geodezice şi topografice;

evaluarea gradului de implementare şi respectare a condiţiilor prevăzute în

standardele, regulile şi normele metrologice, precum şi a corectitudinii de

utilizare a mijloacelor de măsurare;

analiza situaţiei privind disciplina metrologică la întreprindere, la utilizarea,

păstrarea, deservirea tehnică şi repararea mijloacelor de măsurare şi elaborarea

recomandaţiilor de perfecţionare a asigurării metrologice.

12.1.3. Controlul asigurării metrologice a producţiei cuprinde:

verificarea corespunderii condiţiilor şi a modului de exploatare a MM cu

condiţiile prevăzute în standardele şi în regulile şi normele metrologice;

verificarea stării DN în domeniul măsurărilor;

verificarea corespunderii caracteristicilor procesului de producţie a unui tip

concret de lucrări cu condiţiile prevăzute în normativele metrologice în vigoare;

evaluarea corespunderii indicatorilor produselor finite cu condiţiile prevăzute

în proiectul tehnic şi în DN în vigoare;

relevarea cazurilor de utilizare a metodelor de măsurare neatestate, precum şi a

MM cu certificate de verificare (calibrare) cu termenele de valabilitate expirate.

12.1.4. În organizaţii, care repară MM, suplimentar se verifică la întîmplare

corespunderea aparatului reparat cu condiţiile DN şi existenţa certificatului de

verificare după reparaţie. În cadrul controlului trebuie să se ţină cont de aprecierile

consumatorilor privind calitatea lucrărilor de reparaţii.

12.2. Organizarea controlului asigurării metrologice a producţiei

12.2.1. Controlul asigurării metrologice se realizează de către specialiştii

Serviciului Metrologic de Stat (SMS), ISSGTR, precum şi de către specialiştii

serviciului metrologic al organizaţiei.

305

12.2.2. Controlul asigurării metrologice a producţiei se poate realiza fie cu scop

special, fie ca parte componentă a recepţiei producţiei.

13. EVALUAREA ŞI EVIDENŢA CALITĂŢII LUCRĂRILOR

13.1. Principii generale de evaluare şi evidenţă a calităţii lucrărilor

13.1.1. Evaluarea calităţii lucrărilor, în funcţie de utilizatorul potenţial, poate fi

orientată pentru piaţă sau pentru uz intern. Pentru participanţii la relaţiile de piaţă este

important ca produsele (lucrările) oferite să corespundă cu condiţiile prevăzute în

DN. Pentru organizatorii de producţii, care presupun predarea produselor (lucrărilor)

pentru uzul intern al organizaţiei, prezintă importanţă caracteristicile de calitate cît

mai diferenţiate ale etapelor aparte de executare a lucrărilor. Pornind de la aceste

două moduri de soluţionare a problemei, în organizaţii trebuie să se utilizeze două

sisteme de evaluare şi evidenţă a calităţii.

13.1.2. Criteriul principal de evaluare a lucrărilor pentru consumatorul exterior

este corespunderea lucrărilor cu condiţiile prevăzute în standardele, DN în vigoare

sau în proiectul tehnic, adică ele trebuie recepţionate cu indicarea DN sau a

proiectului tehnic în baza căruia s-a realizat recepţia. În instrucţiuni o astfel de

evaluare a lucrărilor este prevăzută la toate etapele de recepţie (v. Anexa 6). Alte

moduri de recepţie a lucrărilor (inclusiv cu depăşirea toleranţilor stabilite) pot fi

convenite cu beneficiarul.

Numai lucrările recepţionate în modul indicat pot fi incluse în lista lucrărilor

terminate şi informaţia referitoare la ele se transmite la instanţele interesate.

13.1.3. De rînd cu evaluarea indicată, orientată spre consumatorul exterior, în

procesul de control şi recepţie a LGTC, organizaţia poate evalua calitatea lucrărilor

executate de specialişti, grupe, secţii, echipe, servicii, organizaţii aparte, şi poate

aplica evaluarea diferenţiată a calităţii pe tipuri şi obiecte aparte.

Principiile generale, care pot fi utilizate la elaborarea sistemului de evaluare a

calităţii la întreprindere sînt prezentate în Anexa 12.

13.2. Rapoartele subdiviziunilor ASRFC privind calitatea lucrărilor executate

13.2.1. Evaluarea calităţii lucrărilor executate de subdiviziune se determină în

ansamblu prin raportul dintre lucrările recepţionate de SCT, pe de o parte, şi pagubele

din reclamaţii, pe de altă parte.

13.2.2. Informaţia generalizată privind rebutul în lucrările executate de

subdiviziunile Agenţiei, specialişti SCT (specialistul principal al serviciului tehnic) o

colectează trimestrial (pînă la data de maximum 5 a primei luni din trimestrul

următor) la SCT al Agenţiei (v. Anexa 13)

13.2.3. Raportul cu informaţia totală privind calitatea lucrărilor executate de

organizaţie, care se întocmeşte pentru ASRFC, trebuie să cuprindă:

datele privind volumele de produse recepţionate de SCT şi reclamaţiile, în total

cumulativ-trimestrial (Lista-centralizator de lucrări recepţionate de SCT, v. Anexa

14);

valoarea lucrărilor, în care sînt încălcate caracteristicile (toleranţele) de precizie

(de calcul);

datele privind îndeplinirea planului de inspecţii pe teren (v. Anexa 4);

datele privind instruirea tehnică şi ridicarea calificării specialiştilor, acţiunile

306

întreprinse pentru perfecţionarea organizatorică şi tehnologică a producţiei.

Informaţia indicată se semnează de către inginerul-şef al subdiviziunii şi de

către şeful SCT.

14. RESPONSABILITATEA PENTRU CALITATEA LUCRĂRILOR

Responsabilitatea pentru calitatea produselor o poartă organizatorii de producţie

de toate nivelurile – de la conducătorul de organizaţiei pînă la executant.

Inginerii, tehnicienii şi specialiştii care au prezentat pentru recepţie materiale

necalitative şi persoanele care au recepţionat materiale sau lucrări necalitative sau

incomplete poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare.

Specialiştii SCT poartă răspundere personală pentru recepţia produselor

necorespunzătoare condiţiilor stabilite deopotrivă cu persoanele vinovate direct de

executarea produselor necalitative.

15. MODUL DE CERCETARE ŞI EVIDENŢĂ A LGTC REBUT

15.1. Rebut - produsele (lucrările) care nu se admite de a le preda consumatorului

din cauza defectelor.

15.2. La executarea LGTC, rebutul poate fi constatat la efectuarea controlului sau

recepţiei lucrărilor de la şeful echipei, conducătorul grupei, grupei de birou sau la

etapele următoare de recepţie, precum şi în baza rezultatelor obţinute la prelucrarea

de birou a materialelor. La constatare, rebutul urmează să fie cercetat şi luat în

evidenţă. Persoana care a constatat existenţa rebutului intentează procedura de

cercetare a cauzelor şi urmăririlor rebutului.

15.3. În funcţie de valoarea pierderilor din rebut, cercetarea cauzelor lui se

realizează fie de o comisie a subdiviziunii, fie de o comisie a organizaţiei. Comisia se

formează printr-un ordin emis de conducătorul organizaţiei (subdiviziuni). De regulă,

în fruntea comisiei se află inginerul-şef sau reprezentantul SCT.

15.4. În procesul activităţii sale, comisia este obligată să stabilească şi să

înregistreze în fişa de evidenţă a rebutului (model v. Anexa 15):

volumul de lucrări rebutate în expresie naturală şi în valoare de deviz;

natura şi cauza de apariţie a rebutului;

gradul de vinovăţie a persoanelor care au admis apariţia rebutului;

cheltuielile necesare pentru corectare sau reexecutare a lucrărilor, valoarea

pierderilor din rebut;

pedeapsa persoanelor vinovate;

lista acţiunilor întreprinse cu scopul de a evita rebutul.

15.5. Rezultatele cercetării comisia le prezintă sub formă de act la care se anexează

fişa de evidenţă a rebutului (în două exemplare), în care se înscriu rezultatele efective

de la cercetare şi care este o parte componentă a actului. Actul se predă

conducătorului de organizaţie (de subdiviziune). În baza materialelor de la cercetare,

conducerea organizaţiei (subdiviziuni) întreprinde acţiuni de recuperare a pierderilor

de la persoanele vinovate de rebut ţinînd cont de legislaţia în vigoare.

15.6. Un exemplar al actului se transmite la contabilitate, altul – la SCT.

15.7. La constatarea existenţei rebutului în perioada de recepţie a lucrărilor de către

ISSGTR, în comisia de cercetare a cauzelor se include un reprezentant al ISSGTR.

307

15.8. În baza fişelor de rebut, actele comisiei de cercetare a cauzelor rebutului,

precum şi în baza reclamaţiilor depuse de beneficiari, SCT întocmeşte informaţia

referitoare la rebut (v. Anexa 16).

16. SOLUŢIONAREA DIVERGENŢELOR LA ETAPA DE RECEPŢIE A LUCRĂRILOR

16.1. Divergenţele care apar între predatorul şi recepţionerul de lucrări se

soluţionează de către:

conducătorul de subdiviziune la recepţia de către şeful echipei, conducătorul de

grupă de la specialistul – executant;

SCT la recepţia de către conducătorul de subdiviziune de la şeful de echipă,

conducătorii de grupă;

şeful SCT (serviciului tehnic) la recepţia de către SCT (serviciul tehnic) de la

conducătorul de subdiviziune.

16.2. În cazul în care apar divergenţe, dacă e necesar, se efectuează un control

suplimentar, inclusiv prin metode instrumentale. Divergenţele trebuie soluţionate, pe

cît posibil, în termenele cele mai scurte.

16.3. Divergenţele privind calitatea sau recepţia lucrărilor, care apar între

executant şi beneficiar şi care nu se supun recepţiei de stat se soluţionează de către

comisii mixte cu participarea reprezentanţilor părţilor sub prezidenţia preşedintelui

organelor ISSGTR.

Anexa 1.

PROGRAMELE DE CONTROL AL LUCRĂRILOR GEODEZICE ŞI

TOPOGRAFICE ORDINARE

1. Recunoaşterea punctelor, instalarea centrelor punctelor

Prin examinarea de birou a documentaţiei tehnice de teren se stabileşte:

completivitatea informaţiei şi corectitudinea de întocmire a schemelor pentru

lucrările de executat, pe litoimprimate;

acte de predare a punctelor pentru supravegherea integrităţii;

calitatea de construire geometrică a reţelei.

Pe teren se verifică:

corespunderea poziţiei punctului cu cea prevăzută în proiect;

corectitudinea de alegere a locului de amplasare a punctelor reţelei geodezice,

care să asigure integritatea de durată a centrelor şi a semnalelor exterioare la

executarea măsurărilor;

distanţa de poziţionare a punctelor de la drumuri, construcţiile liniilor de

telecomunicaţii, de transport de energie electrică;

asigurarea comodităţii de utilizare a punctelor;

corectitudinea de instalare a centrelor;

respectarea adîncimii de instalare a centrelor şi a punctelor de orientare;

existenţa numerelor la mărcile centrelor superioare sau a numerelor de ordine

pe marginile lor superioare;

corespunderea construcţiei centrelor cu condiţiile prevăzute în instrucţiuni.

308

calitatea betonului şi a acoperirilor anticorozive ale elementelor metalice;

gradul de compactare a pămîntului în jurul centrelor punctului;

corectitudinea de executare a formei exterioare a semnalelor şi a punctelor de

orientare;

existenţa tăbliţei de protecţie pe semnal.

Prin verificarea instrumentală se stabileşte.

existenţa vizibilităţii la punctele vecine construite şi proiectate.

autenticitatea datelor din fişele de construcţie

2. Cercetarea şi restabilirea punctelor geodezice şi a semnalelor de nivelment


existenţa la specialist a datelor de studiu geodezic (a schemelor, a descrierii

locului de amplasare a punctelor şi reperelor, a schiţelor sau a copiilor de pe hărţi, a

tipurilor de centre şi repere);

completitudinea informaţiei şi corectitudinea de întocmire a schemelor de

cercetare şi a punctelor restabilite, a imprimatelor de mărci pentru centre şi repere.


calitatea reparaţiei sau a instalării centrelor;

acoperirile anticorozive ale elementelor metalice;

corectitudinea de corectare a descrierilor locului de amplasare a reperelor;

Corectitudinea concluziei specialistului privind pierderea punctelor şi

reperelor.

3. Trasarea poligonometriei (reţelei geodezice)

Se verifică:

starea tehnică a instrumentelor: teodolitelor, telemetrelor, firelor cu plumb

optice (aparatelor de centrare optică), mirelor de vizare, condiţiile de transport şi

păstrare a lor;

executarea în termenele stabilite a verificărilor şi cercetărilor în perioada de

exploatare.

Prin examinările de birou se stabileşte:

existenţa şi introducerea în termenele stabilite a schemei de serviciu pentru

lucrările de executat;

calcularea în termenele stabilite a neînchiderilor liniare şi unghiulare obţinute

şi admise la drumuiri şi poligoane;

se verifică completivitatea şi corectitudinea de întocmire a schemelor,

registrelor şi măsurărilor liniare, a foilor de determinare grafică a elementelor de

reducere;

se efectuează analiza membrilor liberi ai condiţiilor, a neînchiderilor la

poligoane.

după materialele calculelor de teren se verifică respectarea următoarelor

toleranţe: lungimea drumuirilor, numărul de laturi la drumuire, lungimea laturilor,

neînchiderile unghiulare, neînchiderile liniare, erorile medii pătratice de măsurare a

unghiului şi a laturilor, coincidenţa rezultatelor în punctele de legătură;

se verifică corectitudinea de introducere a corecţiilor la valorile măsurate: de

centrare şi reducţie, de reducere a lungimilor liniilor la orizont, de reducţie la

suprafaţa de referinţă şi la plan;

309

după registrele măsurărilor unghiulare se verifică dacă se respectă condiţiile

prevăzute în instrucţiunile privind metodologia de măsurare după numărul de serii,

după respectarea toleranţelor: oscilarea colimaţiei duble (2C), neînchiderea

orizontului în semiserii, necoincidenţa unghiurilor între serii;

după registrele măsurărilor liniare se verifică dacă se respectă condiţiile

prevăzute în instrucţiunile privind metodologia de măsurare după numărul de serii,

după necoincidenţa între serii;

după foile de determinare grafică a elementelor de reducere se stabileşte

existenţa determinărilor pentru punctele de legătură, coincidenţa rezultatelor obţinute

din diferite măsurări.

Se verifică pe teren volumul de lucrări executate de specialist la efectuarea

măsurărilor unghiulare şi liniare.

Prin verificarea instrumentală se stabileşte precizia de măsurare a lungimii

liniilor şi a unghiurilor prin măsurare repetată la întîmplare.

4. Instalarea reperelor

Prin examinări de birou se stabileşte:

completivitatea, calitatea şi reprezentarea în termenele stabilite a reperelor

instalate, în fişele şi imprimatele tirajate;

corespunderea instalării cu proiectul de execuţie;

admisibilitatea distanţelor între reperele obişnuite şi cele fundamentale;

existenţa şi calitatea impimatelor de mărci;

existenţa actelor de predare a reperelor pentru supravegherea integrităţii.

Se verifică pe teren:

alegerea locului de instalare a reperului din punctul de vedere al integrităţii lui

de durată;

corectitudinea şi completivitatea de descriere a locului de amplasare a

reperului, corespunderea locului de amplasare a reperului cu descrierea lui.

prin dezvelire totală se verifică adîncimea de instalare, corectitudinea

dimensiunilor, construcţia reperului, calitatea betonului, fiabilitatea acoperirii

anticorozire a elementelor metalice.

5. Nivelmentul

Se verifică starea tehnică a nivelmetrului şi a mirelor, condiţiile lor de păstrare şi

transport, dacă se execută în termenele stabilite şi în volumul stabilit verificările şi

reglările nivelmetrului şi a mirelor în perioada de exploatare.

Prin examinările de birou se stabileşte:

existenţa proiectului şi a schemei de serviciu pentru executarea lucrărilor;

efectuarea în termenele stabilite a calculului neînchiderilor obţinute şi

admisibile la secţii, la drumuiri şi la poligoane;

existenţa şi calitatea de întocmire a listelor de teren pentru diferenţele de nivel;

existenţa şi periodicitatea de determinarea a unghiului “i”;

completivitatea şi calitatea de întocmire a registrelor: completarea copertei, foii

de titlu, cuprinsul, condiţiile de observare, lizibilitatea rezultatelor măsurării,

calcularea în timp util la staţii, controlul pe fiecare pagină şi secţie, existenţa schiţelor

de instalare a mirelor la semnalele permanente cu indicarea distanţelor de la sol pînă

310

la marcă, existenţa şi corectitudinea de întocmire a descrierii locului de amplasare a

reperelor, existenţa menţiunilor privind cauza de repetare a măsurărilor la staţii;

după registrele de nivelment şi listele diferenţelor de nivel se stabileşte dacă se

respectă condiţiile privind modul de măsurare la staţii, corectitudinea de alegere a

timpului favorabil pentru nivelment, respectarea următoarelor toleranţe: înălţimea

razei de vizare, lungimea razei de vizare de la nivelmetru pînă la mire la staţii şi

acumularea inegalităţilor pe secţie, necoincidenţa diferenţelor de nivel determinate pe

laturile neagră şi roşie ale mirelor, pe scările fundamentală şi suplimentară, pe

nivelmentele stîng şi drept, diferenţa de nivel de control determinată cu fire

stadimetrice;

după listele diferenţelor de nivel se stabileşte admisibilitatea necoincidenţei

diferenţelor de nivel din drumurile înainte şi înapoi pe secţii între reperele obişnuite,

între reperele fundamentale, pe secţiile de legătură se compară diferenţele de nivel ale

drumuirilor de control cu nivelmentul executat anterior.

după necoincidenţele diferenţelor de nivel dreapta şi stînga, înainte şi înapoi se

analizează manifestarea erorilor sistematice şi întîmplătoare, se verifică calculul

erorilor medii pătratice ale nivelmentului pe 1 km de drumuire.


supravegherea executării nivelmentului, respectarea tehnologiei de executare;

restabilirea formei exterioare a reperului după terminarea nivelmentului;

Prin verificarea instrumentală se stabileşte:

coincidenţa diferenţelor de nivel măsurată şi controlată obţinute de la

nivelmentul repetat al secţiilor pentru nivelmentele de ordinul I, II, III;

admisibilitatea neînchiderilor la poligoane, formate după trasarea legăturilor de

control la nivelmentele de ordinul IV.

6. Pregătirea planimetrică a fotogramelor aeriene


corespunderea lucrărilor executate cu proiectul de execuţie;

asigurarea sprijinului necesar pentru fiecare secţie a reţelei fotogrammetrice;

distanţa maximă pe traseu între perechile de repere;

amplasarea perechilor de repere în limitele stereogramei;

suficienţa reperelor planimetrice pe limitele ridicării;

corectitudinea de alegere a schemelor de asigurare geodezică a reperelor;

alegerea obiectelor de recunoaştere din punct de vedere al asigurării preciziei

necesare;

corectitudinea de înţepare a obiectului de recunoaştere.

corectitudinea de descriere a lui pe verso fotogramei şi a schiţei, concordanţa

între ele, calitatea de întocmire a fotogramelor cu înţepări şi a reproducerilor de

mozaicuri;

existenţa recunoaşterii de control a reperelor planimetrice în lipsa marcajelor.

procentul ei din numărul total de repere determinate, în funcţie de metoda de

pregătire (continuă, discontinuă);

existenţa listei de comparare pentru recunoaşterea de control;

admisibilitatea necoincidenţelor între serii la executarea măsurărilor unghulare

şi liniare;

311

completivitatea şi corectitudinea de întocmire a registrelor pentru măsurările de

teren;

efectuarea în timp util a calculelor de control.


starea tehnică a instrumentelor, condiţiile lor de păstrare şi transport;

fixarea reperelor pe teren;

se execută recunoaşterea de control a reperelor planimetrice de control.

Se verifică instrumental precizia de determinare a coordonatelor reperelor

planimetrice prin trasarea drumuirilor planimetrice de control sau prin observaţii

GPS.

7. Pregătirea altimetrică a fotogramelor aeriene


corespunderea lucrărilor executate cu proiectul de execuţie;

alegerea obiectelor de recunoaştere;

corectitudinea de înţepare pe aerofotograme;

corespunderea lor cu descrierea pe verso aerofotogramelor;

calitatea de întocmire a punctelor recunoscute pe recto aerofotogramelor şi a

descrierilor pe verso aerofotogramelor;

corectitudinea de întocmire a rezultatelor recunoaşterii pe reproducerea de

mozaicuri;

gradul de asigurare cu repere altimetrice a secţiilor fotogrammetrice (la

pregătirea discontinuă);

completitudinea şi amplasarea reperelor altimetrice pe stereogramă la

pregătirea altimetrică continuă;

metoda de determinare a reperelor altimetrice;

respectarea toleranţelor la trasarea drumuirilor;

executarea în timp util a calculelor de control de teren;

asigurarea numărului de cote ale nivelului apei şi posibilitatea de reducere a lor

la nivelul hotarului;

existenţa rezultatelor de la determinarea altitudinii păturii vegetale.

Pe teren se verifică starea tehnică a instrumentelor, condiţiile lor de păstrare şi

transport.

Se execută recunoaşterea de control a reperelor altimetrice nemarcate.

Se verifică instrumental calitatea pregătirii altimetrice prin trasarea drumurilor

alimetrice de control.

8. Descifrarea

Prin examinarea de birou se stabileşte:

corectitudinea de respectare a metodologiei de interpretare adoptate;

gradul de asigurare cu instrumente şi accesorii de desenare;

desenarea în timp util a originalelor de interpretare (fotoplan, fotoasamblaj,

aerofotogramă) după recunoaşterea de teren executată;

corectitudinea de utilizare a semnelor convenţionale şi de executare a

indicaţiilor redacţionale;

claritatea de desenare a semnelor convenţionale;

312

suficienţa şi corectitudinea de amplasare a inscripţiilor explicative şi a

caracteristicilor numerice;

gradul de utilizare a materialelor aerofotogrammetrice, cartografice, altor

materiale, catalogului de unităţi administrativ-teritoriale, indicatorului tarifar, hărţii

de serviciu etc.

9. Actualizarea hărţilor sau planurilor topografice

Prin examinarea de birou a documentaţiei de teren se stabileşte:

concordanţa datelor de reperaj geodezic planimetric şi altimetric în formular şi

pe hartă;

completitudinea şi precizia de trasare pe hartă a punctelor reţelei geodezice

determinate după crearea hărţii de actualizat, corespunderea coordonatelor şi

altitudinilor cu valorile prezentate în cataloagele (tabelele) de coordonate ale

punctelor geodezice;

completivitatea şi calitatea de întocmire a materialelor de actualizare în birou şi

de executare a proiectului de recunoaştere de teren pe traseu;

completivitatea şi corectitudinea de trecere pe originalul de actualizat a

rezultatelor de la recunoaşterea de teren;

claritatea de desenare a obiectelor, contururilor trasate pe hartă şi calitatea de

aplicare a vopsirilor de fond;

existenţa legendei pe marginile originalului pentru contururile vopsite;

corectitudinea de executarea a indicaţiilor de redactare;

completitudinea de culegere şi gradul de utilizare a materialelor din liste şi

cataloage, precum şi a catalogului de unităţi administrativ-teritoriale, indicatorului

tarifar, hărţii de serviciu etc. pentru aplicarea obiectelor nou apărute, a

caracteristicilor cantitative şi calitative;

corectitudinea de alegere şi generalizare a imaginilor obiectelor de aplicat;

calitatea de racordare a tuturor elementelor de conţinut al hărţii pe cadrul

trapezelor.

numărul de cote altimetrice ale punctelor caracteristice de pe teren,

corectitudinea de separare a altitudinilor de comandă, concordanţa orizontalelor cu

imaginile hidrografiei, contururilor şi cotelor altimetrice.

precizia de poziţionare pe originalul de actualizat a conturilor, frontierelor de

împărţire politico-administrativă a obiectelor locale;

corectitudinea de amplasare a inscripţiilor nominale şi explicative pe original.


Completitudinea şi corespunderea obiectelor reprezentate pe originalul de

actualizat prin compararea cu terenul.

Corectitudinea şi completivitatea denumirilor geografice, caracteristicilor

cantitative şi calitative ale obiectelor.

Completitudinea şi corectitudinea informaţiei culese privind teritoriul.

Corectitudinea de utilizare a semnelor convenţionale pentru reprezentarea

obiectelor din teritoriu.

Prin verificarea instrumentală se stabileşte:

Precizia hărţii de actualizat şi aplicarea contururilor şi situaţiilor vechi şi a

celor nou apărute.

313

Corectitudinea de reducere a valorii declinaţiei magnetice la anul de

actualizare.

10. Alte lucrări speciale

La controlul calităţii de executare a diferitelor lucrări geodezice şi cartografice

speciale, volumul lucrărilor de control şi structura lor se stabileşte în fiecare caz

concret aparte. În acest caz se ţine cont de condiţiile specifice de executare a

lucrărilor.

Anexa 2.

NORME ORIENTATIVE DE OPERAŢII PRINCIPALE PENTRU

CONTROLUL TEHNIC ŞI DE RECEPŢIE AL UNOR TIPURI DE LUCRĂRI

GEODEZICE ŞI TOPOGRAFICE

Denumirea

lucrărilor

Operaţii de control Unitatea de

măsură

Volumul controlului în %

din volumul lucrărilor

executate (sau în indicatori

naturali)

Documente şi

materiale

întocmite în

cadrul controlului

1.Construc

ţia şi restabilirea

reţelei satelitară

naţionale

Dezvelirea centrelor (la instalarea

în gropi) la fiecare executant.

Centru Se stabileşte de SCT Actul de control

al lucrărilor de

teren, amprentele

mărcilor Verificarea vizibilităţii la punctele

vecine (dacă se prevede).

Punct 90 %

Controlul tehnic (rigiditatea,

acoperirea anticorozivă).

Punct 90 %

Controlul documentaţiei tehnice

de teren.

Punct 100 %

2.Crearea reţelei

satelitare naţionale de

îndesire.

Determinările repetate ale

diferenţelor de coordonate din diferite serii de observări.

Pereche de

puncte

Se stabileşte de SCT Actul de control

al lucrărilor de teren, registrele de

măsurări

Verificarea respectării tehnologiei

de măsurare (factorul GDOP).

Punct 100 % Inscripţiile în

registrul de lucru

al grupei.

Verificarea condiţiei obligatorii

de rezolvare a neunivocităţii.

Pereche de

puncte

100 % Inscripţiile în

registrul de lucru

al grupei.

3. Dezvoltarea

bazei de ridicare

prin metode

satelitare.

Determinările de control ale

diferenţelor de nivel.

Pereche de

puncte

Se stabileşte de SCT Actul de control

al lucrărilor de

teren

Determinarea satelitară repetată a

punctului.

Punct 10 % Actul de control

al lucrărilor de

teren, registrele de

măsurări

Verificarea respectării tehnologiei de măsurare (factorul GDOP).

Punct 100 % Inscripţiile în registrul de lucru

al grupei

4. Ridicarea

planului de

situaţie şi

reliefului prin

folosirea

metodelor

satelitare

Determinările satelitare repetate

ale coordonatelor altimetrice şi

planimetrice ale picheţilor,

măsurările liniare şi altimetrice

ale elementelor planurilor de

situaţie.

Trapez

(plan)

100 %

minimum 3 staţii în trapez

Actul de control

al lucrărilor de


măsurări

5. Nivelment de

ordinul I,II, III,

IV

Nivelment repetat pe secţii. Secţie Se stabileşte de SCT Actul de control

al lucrărilor de


măsurări, schema cu neînchideri

Trasarea drumuirilor de control,

legăturilor (nivelment de ordinul

IV).

Drumuire Se stabileşte de SCT

Dezvelirea reperelor (instalate în

gropi) (la fiecare executant).

Reper Se stabileşte de SCT

314

Denumirea

lucrărilor


măsură




naturali)

Documente şi

materiale

întocmite în

cadrul controlului

Controlul tehnic de teren a

reperelor (instalaţi în gropi).

Reper 50 %


reperelor (instalate prin forare)(la

fiecare executant).

Reper Se stabileşte de SCT

Analiza neînchiderilor la drumuiri

şi poligoane.

Drumuire 100 %

Verificarea respectării toleranţelor

în timpul lucrului la staţii,

regulilor de efectuare a înscrierii datelor.

Drumuire 10 %

Verificarea respectării tehnologiei

de producţie (la fiecare

executant), supravegherea

executării lucrărilor.

Staţie 5-10

Verificarea calităţii şi executării

în timp util a calculelor,

descrierilor locurilor de amplasare

a semnalelor etc.

Drumuire 100 %

6. Instalarea

punctelor

poligonome-trie.

Controlul tehnic de teren. Punct 90 % Actul de control

al lucrărilor de

teren, imprimatele

mărcilor.

Verificarea distanţelor între

punctele de orientare.

Punct 10 %

Verificarea tehnologiei şi precizia

observaţiilor asupra lucrărilor

fiecărui executant.

Punct 1-2

Dezvelirea centrelor (instalate în

gropi).

Punct Se stabileşte de SCT

7.Poligonometria de ordinul IV,

categoriile 1 şi 2.

Măsurarea unghiurilor şi liniilor (la fiecare executant).

Punct Se stabileşte de SCT Actul de control al lucrărilor de


măsurări, schema

cu neînchideri

Analiza neînchiderilor. Drumuire,

Sistem

100 %

Supravegherea lucrărilor (la

fiecare executant).

Punct 5-7

8. Pregătirea

altimetrică şi

planimetrică a

aerofotografiilor

Recunoaşterea de control a

reperelor altimetrice nemarcate la

pregătirea altimetrică continuă.

PO 25 % Actul de control

al lucrărilor de

teren, aero-

fotografiile cu

recunoaşterea de

control

aerofotografiile cu

reperele de

control registrele

de măsurări, schema cu

neînchideri.

Concomitent cu

recunoaşterea de

control

Idem, la pregătire altimetrică

discontinuă

PO 100 %

Recunoaşterea de control a

reperelor planimetrice nemarcate

PO 100 %

Trasarea drumuirilor planimetrice

şi altimetrice.

Drumui-re Se stabileşte de SCT

Verificarea corespunderii

amplasării reperelor şi a punctelor

de control cu proiectul de execuţie

Punct 100 %


reperelor.


Verificarea asigurării numărului necesar de cote ale nivelului apei

şi posibilitatea de reducere a lor la

nivelul de hotar

PO 100 %

Verificarea calităţii imaginii

mărcilor.

PO 100 %

Verificarea întocmirii rezultatelor

recunoaşterii pe aerofotografii, pe

reproducerile de mozaicuri şi a

materialelor de măsurări.

PO 100 %

315

Denumirea

lucrărilor


măsură




naturali)

Documente şi

materiale

întocmite în

cadrul controlului

Verificarea preciziei şi

tehnologiei de racordare (în

funcţie de metodă).

PO Pînă la 100 %

9. Interpretare

topografică

Examinare stereoscopică şi

comparare cu terenul a

aerofotogramelor interpretate (se

verifică completivitatea imaginii

şi detaliile, precizia de desenare şi utilizare a semnelor

convenţionale), măsurarea de

control a caracteristicilor

numerice pentru obiectele de pe

teren:

- interpretarea continuă

Trapez

(plan)

20 %

Determinarea locului de

amplasare a obiectelor recent

apărute prin metoda

instrumentală.

Trapez

(plan) 20 %

10. Ridicări cu

planşeta şi

tahimetrică,

ridicări orizontală şi verticală

Trasarea drumuirilor altimetrice

de control sau cu planşeta, sau a

staţiilor separate, cu determinarea

picheţilor altimetrici şi planimetrici măsurările şi

controlul caracteristicilor

elementelor planului de situaţie

(pe fiecare trapez).

Trapez

(plan)

100 % Actul de control

al lucrărilor de


măsurări

Verificarea calităţii de desenare şi

de utilizare a semnelor

convenţionale

Trapez

(plan)

100 %

11. Ridicarea pe

pătrate

12. Lucrări de

trasare şi divizare

Trasarea drumuirilor diagonale cu

teodolitul şi nivelmetru (în

pătratele de bază) cu setul de

picheţi la 20 m (pe fiecare trapez)

Trapez

(plan)

10 % Actul de control

al lucrărilor de


măsurări

Măsurările de control ale lungimii

laturilor şi unghiurilor în

drumuirile de bază (la fiecare executant).

Drumuire Se stabileşte de SCT Actul de control

al lucrărilor de

teren, registrele de măsurări

Măsurările de control ale

distanţelor între punctele de

aliniere.


Nivelmentul de control pe

diagonale.

Diagonală Se stabileşte de SCT

Verificarea calităţii de întocmire a

materialelor

Traseu 100 %

13. Ridicarea

căilor de

comunicaţii

subterane

Corecţia planurilor

(completivitatea materialelor

folosite, corectitudinea de

aplicare, respectarea uniformităţii

de înclinare a ţevilor în limitele

fiecărei direcţii, corectitudinea de

utilizare a semnelor convenţionale) – fiecare planşetă.

Planşetă 10-15 % Actul de control

al lucrărilor de

teren

Măsurarea de control a

caracteristicilor numerice ale

căilor de comunicaţii subterane,

verificarea instrumentală a cotelor

şi a poziţiei traseelor şi

construcţiilor – fiecare planşetă

Planşetă 20 %

316

Denumirea

lucrărilor


măsură




naturali)

Documente şi

materiale

întocmite în

cadrul controlului

14. Îndesirea

fotogrammetrică

planimetrică şi

altimetrică


proiectelor tehnice de execuţie cu

tehnologia adoptată.

Proiect 100 % Înscrieri în

registrul de lucru

al grupei, registrul

punctelor de

control Verificarea necoincidenţelor

remanente la punctele de sprijin şi

de control.

Punct 100 %

Verificarea după necoincidenţe la

punctele comune din traseele

vecine.

Punct 100 %

Verificarea racordărilor între reţele sau blocuri.

Racordare 100 %

Verificarea după punctele

planimetrice şi altimetrice de

control ale SCTC.

Punct 100 %

Verificarea respectării regulilor de

ţinere a documentaţiei tehnice la

determinarea coordonatelor

punctelor fotogramelor

În medie

pentru

fiecare

execu-tant

1-2 ori pe

săptămî-nă

15. Ridicarea

stereotopog-rafică

Verificarea cu un set de picheţi

repetaţi de către şeful grupei sau

de către alt executant (în caz de

necesitate).

Trapez

(plan)

100 % Cartea de

inventar, listele de

orientare a

stereogramelor,

Suportul şi foaia de corectare

Verificarea completivităţii şi

corectitudinii de reprezentare a formelor de relief şi a conturilor:

- prin examinare

- instrumental.

Trapez

(plan)

100 %

Verificarea dimensiunilor

cadrelor şi aplicarea punctelor.

Trapez

(plan)

100 %

5-10 %

Verificarea racordărilor Trapez

(plan)

Racordare

100 %

100 %

16. Crearea

produselor

cartografice

numerice

Controlul materialului cartografic

iniţial

Trapez

(plan)

100 % Actul de control,

formular.

Controlul hărţii topografice

numerice în procesul creării ei.

Trapez

(plan) 100 % Actul de control,

formular.

Controlul hărţii topografice

digitale de către SCT

Trapez sau

obiect 100 % Formular, aviz,

reclamaţie.

Controlul automat la recepţia în

păstrare în FCGC

Trapez sau

obiect 100 % Actul de control

Controlul interactiv la recepţia în

păstrare în FCGC

Trapez Determină conducerea

Fondului

Actul de control .

17. Întocmirea

ortofotopla-

nurilor

Verificarea calităţii de scanare. pozitiv 100 % Actul de control

sau foie de

corecţie Verifivarea calităţii

fototriangulaţiei executată.

Bloc 100 %

Verificarea orientării interioare. Negativ 100 %

Verificarea calităţii creării modelului digital al terenului.

modelul 100 %

Verificarea trasării reţelei

poligonometrice de creare a

ortofotoplanurilor.

Poligon 100 %

Verificarea omogenităţii poziţiei

ortofoplanurilor

Plan 100 %

18. Interpretare de

birou

Examinarea stereoscopică Trapez

(plan)

20 % Foaie de corecţie

317

Denumirea

lucrărilor


măsură




naturali)

Documente şi

materiale

întocmite în

cadrul controlului

Verificarea prin examinare a

completivităţii şi corectitudinii de

reprezentare a obiectelor de

interpretat

Trapez 100 %

Verificarea completivităţii şi

utilizării materialelor de

importanţă cartografică

Sector 100 %

19. Lucrări de

calcul


măsurărilor şi calculelor cu condiţiile instrucţiunilor tehnice,

efectuarea controlului privind

concordanţa cu materialele

adiacente, prezenţa semnăturii de

verificare şi confruntare.

100 %

Verificarea completivităţii de

întocmire şi prezenţa semnăturilor

în foaia de control anexată la

materialele de calcul

100 %

20. Întocmirea

registrelor

Verificarea corectitudinii şi

preciziei listei de coordonate şi

altitudini

Regist-ru 100 % Foaia de control

Verificarea textului (laconism,

completivitate, scrierea corectă).


Verificarea schemelor şi

desenelor centrelor


21. Rapoartele tehnice

Verificarea corespunderii conţinutului programului cu

instrucţiunile în vigoare

Raport 100 % Foaia de corectare

Verificarea textului (laconism,

completivitate, scrierea corectă).

Raport 100 %

Anexa 3.

NORME MODEL ALE OPERAŢIUNILOR DE BAZĂ ÎNTRU EXECUTAREA LUCRĂRILOR CADASTRALE

Nr. d/o

Denumirea lucrărilor Operaţiuni de control Unitatea de

măsură

Volumul controlului în % la volumul lucr. execut.

(sau în natură reprez.) Executant lucrărilor

Volumul controlului în % la volumul lucr.

execut. (sau în natură reprez.)SCT

Volumul controlului în % la volumul lucr. execut.

(sau în natură reprez.) Agenţia

Doc. şi materialele îndeplinite în timpul

controlului

1. Cercetarea punctelor bazei geodezice

Verificarea calităţii cercetării punctelor: găsite; pierdute; distruse.

Punct Punct Punct Punct

10 100 100 100

5 5 5 5

Până la 1 Până la 1 Până la 1

Actul controlului lucrărilor de teren

2. Colectarea informaţiei juridice

pentru sectoarele de pământ, precizarea

hotarelor, identificarea datelor,

crearea schemei cadastrale.

Verificarea colectării informaţiei: Colectarea informaţiei juridice; Determina-rea juridică a hotarelor sectoarelor de pământ; Verificarea îndeplinirii.

Obiectul

Obiectul

Obiectul

10

30

10 %

Până la 3

Până la 1

Până la 1

Până la 0.5 Actul controlului de teren

Actul controlului de teren

Actul controlului de teren

3. Crearea informaţiei cadastrale pe planul

topografic.

Concordan-ţa hotarelor, adreselor, memoriilor explicative ale topoplanurilor, schema cadastrală de împărţire a teritoriului pe unităţi cadastrale la nivelul sectorului, cvartalele şi schiţele cu dimensiuni. (prezenţa lor)

Obiect 100 Până la 30 Până la 1 Foaie de corecţie. După necesitate şi actul de control .

4. Elaborarea planului cadastral, finalizat pentru editare (pe

suport de plastic sau bază de hîrtie)

Verificarea situaţiei trecerii pe planul cadastral (hotarele sectoarelor de pământ, construcţii ş a.) Verificarea se realizează instrumen-tal din punctele reţelei geodezice sau drumuirilor de

control cu elaborarea tabel. după X, Y.

Obiect,

Trapez

100 10 Actul de control al lucrărilor de teren

Anexa 4.

ORDINEA SEMNĂRII LUCRĂRILOR GEODEZICE, TOPOGRAFICE

ŞI CARTOGRAFICE RECEPŢIONATE

Tipul de materiale Semnatar Locul semnării

Registre de teren Şeful de echipă (conducătorul

grupei de birou)

Înventarul de pe mapă şi în

fiecare registru

Originalele ridicărilor

stereotopografice şi

topografice

Executant, conducătorul grupei

de birou, şeful de subdiviziune

şi specialistul SCT (ştampila)

În afara cadrului de est al

foii, al formularului

Originalele hărţilor la scara

1: 50 000 şi mai mici,

planurile oraşelor la scara

1:10 000 şi mai mici,

precum şi hărţile create

pentru prima dată la scara

1:25 000


de birou, redactorul,

conducătorul de subdiviziune şi

specialistul SCT (ştampila),

şeful SCT şi inginerul şef al

organizaţiei



Originale a hărţii

Întocmite sau actualizate la

scara 1:25 000, precum şi

originalele hărţilor şi

planurilor la scările 1:10

000 şi mai mari


de birou, redactorul, şeful de

subdiviziune şi specialistul SCT

(ştampila)



Rapoarte tehnice, inclusiv

cataloagele contractuale,

centralizatoare şi obiectuale

de coordonate ale punctelor

şi altitudinilor semnalelor de

nivelment

Inginerul-şef al organizaţiei şi

şeful SCT


de birou.

Pe foaia de titlu

Pe ultima foaie

Rapoarte tehnice privind

lucrările contractuale

executate de subdiviziunile

Agenţiei

Conducătorul de subdiviziune

Conducătorul de grupă de birou,

executantul, specialistul SCT

(ştampila)

Pe foaia de titlu

Hărţi digitale topografice la

scara 1:10 000 şi mai mici

Executant, conducătorul de

grupă, redactor, conducătorul de

subdiviziune, şeful SCT

Formular

Planuri digitale cadastrale şi

ortofotoplanuri la scara 1: 5

000, 1: 2 000

Inginerul-şef, conducătorul

grupei de birou şi specialistul

SCT



Planuri digitale topografice,

la scara

1: 5 000, 1: 2 000,

1: 1 000, 1: 500

Conform instrucţiunilor de

ridicări topografice, la scara

1: 5 000, 1: 2 000,

1: 1 000, 1: 500

Alte materiale Inginerul-şef conducătorul

grupei de birou şi specialistul

SCT

Pe foaia de titlu

Anexa 5.

ORDINEA SEMNĂRII MATERIALELOR RECEPŢIONATE ALE

LUCRĂRILOR CADASTRALE

Tipul materialelor Semnatar Locul

semnării

Registrele şi schiţele

ridicărilor de teren

Executantul nemijlocit, reprezentantul serviciului

tehnic al firmei

Conţinutul pe

mapă pentru

fiecare

registru

Originalele de teren

(planuri la scara 1: 2000

pe suport dur sau

plastic)

Conducătorul organizaţiei, reprezentantul

serviciului tehnic al firmei, executantul nemijlocit.

Exemplu:

Directorul ______________ / semnăt. NPP

Sp. principal _____________/ semnăt. NPP

Actualizarea _____________/ semnăt. NPP

Materialele informaţiei

juridice după colectarea

nemijlocită pe sector

Executantul nemijlocit, reprezentantul serviciului

tehnic al firmei.

Exemplu:

Forma a alcătuit-o ________ / semnăt. NPP


Schiţa copiată ____________/ semnăt. NPP


În conţinutul

de pe mapă

pentru fiecare

document

finalizat

Rapoarte tehnice Conducătorul organizaţiei, reprezentantul

serviciului tehnic al firmei, executantul nemijlocit.

Exemplu:

Directorul ______________ / semnăt. NPP


Rap. tehn. _____________/ semnăt. NPP

Informaţia în formă

electronică

Detaliat se reprezintă în raportul tehnic

Semnăturile de pe planuri, de pe materialele informaţiei juridice şi în rapoartele

tehnice trebuie să fie avizate prin ştampila firmei, dacă ştampila lipseşte prin recepţia

SCT.

Anexa 6.

RAPORT PRIVIND CONTROLUL LUCRĂRILOR DE TEREN

În trimestrul ____________ anul _______ organizaţii (subdiviziuni) __________________________ Denumirea Număr

echipe

Număr

grupe

Numărul controalelor: total ____________________________

inclusiv instrumentale

subdivi Şef Şef Inginer-şef Specialişti Redactori SCT Cond. inspect a

organizaţiei

Total

controale

Controale grupe

ziunii echipă serviciu adjuncţi

geodezic pentru

topograf.

p

l

a

n

exec p

l

a

n

exec p

l

a

n

exec. p

l

a

n

exec

p

l

a

n

exec

p

l

a

n

exec

p

l

a

n

exec

p

l

a

n

exec p

l

a

n

exec.

Expl

Şef SCT ______________________________

322

Anexa 7.

ACT

DE CONSTATARE A REZULTATELOR CONTROLULUI

LUCRĂRILOR DE TEREN

Obiectul ________________________ Data _____________________________

Întreprinderea ___________________ Serviciul geodezie __________________

Actul a fost întocmit de : ________________________________________________

____________________________________________________________________ (funcţia, N.P. controlorului)

La efectuarea controlului: _____________________________________________

denumirea subdiviziunii

Au fost obţinute următoarele rezultate prin controlul instrumental: Tipul de lucrări,

ordinul

Mărimea Volumul

controlului

Rezultatele măsurărilor sau EMP a

lor

Conform DN Efective

Poligonometrie de

ordinul 1

Linie 5 linii EMP 1:25 000 EMP

1:40 000

Notă: Prin “mărime” se înţelege linie, diferenţă de nivel, coordonată

planimetrică, direcţie, unghi ş.a.

Notă: În coloana “Rezultatele măsurărilor”, în funcţie de tipul lucrărilor se pot

înscrie valorile: EMP, neînchiderii, abaterile de la valorile prezentate de executant

sau alte caracteristici numerice ale preciziei, indicate în proiectul tehnic ca bază

pentru recepţia lucrărilor. Denumirea caracteristicii trebuie să fie indicată în această

coloană.

2. Au fost constatate următoarele neajunsuri: ______________________________

__________________________________________________________________

3. Au fost făcute următoarele propuneri pentru executarea în continuare a lucrărilor

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Concluzia privind posibilitatea de achitare a lucrărilor şi de includere în raportul

privind indicatorii naturali şi în valoarea de deviz ____________________________

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

Semnătura Semnătura (în clar) (în clar)

323

Anexa 8. Prezenta anexă cuprinde metodele de acte de recepţie a lucrărilor geodezice şi

cartografice, de concluzie a SCT, precum şi de liste de lucrări şi materiale

recepţionate aferente proceselor principale

__________________ Cod obiect

ACTUL NR.

de recepţie a lucrărilor geodezice şi cartografice

de la executant

Actul a fost întocmit de şeful echipei nr. __________________________________ N.P.P

şi de ______________ din aceeaşi echipă _________________________________

Funcţia

N.P.P

prin care se confirmă, că cel din urmă ca executant de lucrări a prezentat pentru

recepţie, iar şeful echipei a recepţionat lucrările în volum de ____________________

____________________________________________________________________

Lista documentelor normative şi tehnice, în baza cărora a fost efectuată recepţia: Tabelul 1

LISTA LUCRĂRILOR RECEPŢIONATE

Tipul de lucrări Unitatea de

măsură

Volumul de lucrări Codul, numărul

documentului în

lista

în unitatea de

măsură

în valoarea de

deviz

Tabelul 2

ABATERILE DE LA CONDIŢIILE DN CONSTATATE ÎN LUCRĂRI

Tipul de lucrări (conform tab. 1) Caracteristica abaterilor (depăşirea toleranţei sau

altor limitări)

Tabelul 3

LISTA LUCRĂRILOR NERECEPŢIONATE

Tipul de lucrări Cauza respingerii lucrărilor

324

Anexe:

Lista lucrărilor şi materialelor recepţionate ________________ foi

Acte pentru lucrările rebutate ___________________________ foi

Lucrările au fost recepţionate de şeful echipei nr. _____________________________

semnătura

Lucrările au fost predate de ____________________________________________

funcţia semnătura

La actul nr. ____________________ din ______________________

CONCLUZIA

CONDUCERII SERVICIULUI GEODEZIC PRIVIND RECEPŢIA

LUCRĂRILOR

Lista documentelor normative şi tehnice, care au fost utilizate la întocmirea

concluziei.

1.___________________________________________________________________

2.___________________________________________________________________ Tabelul 4

LISTA LUCRĂRILOR RECEPŢIONATE

Tipul de lucrări Unitatea de

măsură


documentului în listă

în unitatea de

măsură

în valoarea

de deviz

Indicatorii tehnice principali satisfac condiţiile prevăzute în DN

Pe baza examinării materialelor prezentate a actelor de control de teren lucrările

conform tabelului 4 au fost recepţionate.

Şef secţie geodezie _______________________________________________ semnătura, data

325

La actul nr. ______________

CONCLUZIA SCT3

Lista documentelor normative şi tehnice, care au fost utilizate la întocmirea

concluzia.

1. __________________________________________________________________

2. __________________________________________________________________

Din lucrările prezentate pentru control (recepţie) au fost recepţionate şi luate în

evidenţă:

____________________________________________________________________

LISTA LUCRĂRILOR (PRODUSELOR) RECEPŢIONATE

Tipul de produse

(lucrări)

Unitatea

de măsură



în unitatea de

măsură

în valoarea

de deviz

Din lucrările prezentate pentru control (recepţie) au fost respinse:

LISTA LUCRĂRILOR RESPINSE

Tipul de produse (lucrări) Cauza respingerii lucrărilor

Specialistul SCT ___________________________ semnătura, data, anul

3 Forma concluziei este aceeaşi la recepţia produselor finite de la subdiviziune şi

la recepţia lucrărilor care se transmit dintr-o subdiviziune în alta.

326

LISTA PE OBIECTE A LUCRĂRILOR RECEPŢIONATE,

ANEXATE LA ACTELE DE RECEPŢIE A LUCRĂRILOR

__________________ cod obiect

La actul nr. _____ din ________________ _____

CONSTRUCŢIA, RESTABILIREA PUNCTELOR REŢELEI GPS ŞI A

POLIGOMETRIEI

Denumirea

numărul

Tipul de semnal Controlat prin Codul, numărul


din

punctului Examin

are

dezvelire (a centrului) actul

DETERMINĂRILE SATELITARE ÎN REŢELELE DE STAT ŞI SPECIALE

Denumirea

punctelor de

bază

Ordinul

(categoria)

reţelei

Necoincidenţele maxime ale

liniilor de bază în serie

Numărul

Punctelor de

determinat

Menţiuni

Efective Admisibile

DETERMINĂRILE SATELITARE PENTRU REŢELELE DE RIDICARE

Scara1: _________________

Înălţimea secţiunii, m ___________________ Denumirea punctelor

de bază (se indică

toate)

Trapez Numărul punctelor

de determinat

Metoda de

determinare

EMP de calculare a

diferenţelor de

coordonate

Pentru fiecare tip de lucrări se face o listă aparte

327

POLIGONOMETRIA

Tabelul 1

Denumirea sistemului de

drumuiri (sau a drumuirii

separate)

Ordinul

(categoria)

Lungimea laturilor EMP ale

unghiurilor

măsurate

max. min. med.

Tabelul 2

Denumirea

drumuirii (se

indică toate

punctele)

Ordi

nul

(ca-

tegor

ia)

Numărul

punctelor

Necoincidenţ

ele maxime

între serii

(mm)

Neînchideri

unghiulare

Codul, numărul

documentului în

lista din actele de

recepţie

Efecti

ve

admisibile

NIVELMENTUL

Denumire

a liniei

Ordin Lungi

mea, km

Neînchideri Codul, numărul documentului

în lista din actul de recepţie

obţinute Admisi-

bile

INSTALAREA, EXAMINAREA

Numărul

mărcii

Tipul de semnal Controlate (data) prin: Codul, numărul documentului

în lista din act

examinare

vizuală

dezvelire

PREGĂTIREA ALTIMETRICĂ ŞI PLANIMETRICĂ A FOTOGRAMELOR

AERIENE

Scara 1: ________________________

Înălţimea secţiunii, m _____________ Trapez

(plan)

A

ri

a

EMP de

recunoaş

tere

EMP de

determinare a

înălţimilor

EMP de

măsurare a

unghiuri-lor

EMP a

coordonate-lor

Codul, numărul

documentului

în lista din act

INTERPRETAREA

Scara 1: ____________________ Trapez

(plan)

A

ri

a

Verificate prin

examinare

Necoincidenţe la măsurări Codul, numărul

documentului în lista din

act

aria data maximă Medie

328

LISTA MATERIALELOR RECEPŢIONATE, ANEXATE LA ACTELE

DE RECEPŢIE A LUCRĂRILOR

__________________ cod obiect

La actul nr. __________din ________________________

Listele materialelor prezentate se semnează de către şeful echipei cu indicarea

datei; se anexează cartograma lucrărilor.

CONSTRUCŢIA, RESTABILIREA PUNCTELOR REŢELEI GPS ŞI

POLIGONOMETRIEI

Denumirea materialelor Cantitatea

1. Fişele de construcţie a punctelor reţelei GPS

2. Fişele de restabilire a punctelor

3. Fişele de construcţie a punctelor poligonometriei

4. Actele de predare a punctelor pentru supravegherea integrităţii

5. Lista punctelor construite, examinate şi restabilite

6. Memoriu justificativ

OBSERVAŢIILE DE PUNCTE ALE REŢELEI GPS ŞI POLIGONOMETRIEI


1. Registrele de măsurări ale unghiurilor orizontale Buc. nr.

2. Registrele de măsurări ale distanţelor azimutale Buc. nr.

3. Lista rezultatelor măsurării unghiurilor Foaie

4. Materialele calculelor de teren Caiet. Foaie

5. Foile de determinare grafică a elementelor de reducere Foaie nr.

6. Materialele cercetărilor de teren ale instrumentelor Foaie

7. Schema şi registrul de măsurări GPS Buc.nr.

8. Memoriu justificativ Foaie

DETERMINĂRILE SATELITARE ÎN REŢELELE NAŢIONALE ŞI

SPECIALE


1. Registrele de observaţii satelitare, dischete Buc. nr.

2. Foi de centrări Buc. nr.

3. Schema lucrărilor executate Buc. nr.

4. Rezultatele prelucrării prealabile Foaie


329

DETERMINĂRILE SATELITARE PENTRU REŢELELE DE RIDICARE


1. Registrele de observaţii satelitare, dischete Buc. nr.

2. Foi de centrări Buc. nr.

3. Schema lucrărilor executate Buc. nr.

4. Rezultatele prelucrării prealabile Foaie


POLIGONOMETRIA


1. Registrele de măsurări ale lungimilor laturilor Buc. nr.

2. Registrele de măsurări ale unghiurilor Buc. nr.

3. Foile de determinare grafică a elementelor de reducere Buc. nr.

4. Calculele prealabile ale lungimilor laturilor Foaie

5. Registrele măsurărilor de control Buc. nr.

6. Materialele determinării corecţiei constante Foaie

7. Certificat (extras) de etalonare a frecvenţelor Foaie

8. Schema drumuirilor cu neînchiderile extrase Buc. nr.

9. Copiile de pe atestatele aparatelor meteorologice Foaie


NIVELMENTUL


1. Registrele cu schiţele Buc. nr.

2. Cercetările de teren ale nivelmetrului şi mirelor Foaie

3. Extrasul cu ecuaţia riglei de control Foaie

4. Listele de teren a diferenţelor de nivel Caiet

5. Schema nivelmentului Foaie


INSTALAREA, EXAMINAREA


1. Fişele de instalare a reperelor cu schiţele Buc. nr.

2. Lista reperelor instalate, examinate şi restabilite Foaie

3. Schema reperelor instalate, examinate şi restabilite Foaie

4. Acte de predare pentru supravegherea integrităţii Foaie


330

PREGĂTIREA PLANIMETRICĂ ŞI ALTIMETRICĂ A FOTOGRAMELOR

AERIENE


1. Registrele de pregătire altimetrică Buc. nr.

2. Registrele de racordare planimetrică Buc. nr.

3. Schema de reproducere a mozaicului Buc. nr.

4. Schema lucrărilor executate Foaie

5. Aerofotogramele cu înţepări Buc. nr.


INTERPRETAREA


1. Aerofotografii cu interpretarea Buc. nr.

2. Fotoplanuri cu interpretarea Buc. nr.

3. Schema de redactare Foaie


331

Anexa 9. „APROBAT”

Conducător al organizaţiei

_____________________

„____” _______________

ACT

de control al produselor, prezentate de ____________________________________

___________________________________________________________________

„____” _________________anul ______

Comisia în următoarea componenţă:

Preşedinte __________________________________

Membri ai comisiei ___________________________

___________________________________________

___________________________________________

a întocmit prezentul act prin care se confirmă că la controlul produselor __________

______________________, prezentate de _______________________ au fost

constatate următoarele neajunsuri:

1. __________________________________________________________________

2. __________________________________________________________________

3. __________________________________________________________________

Consumul de muncă pentru înlăturarea lor constituie ______________ zile-om

Preşedinte __________________________________

Membri ai comisiei ___________________________

___________________________________________

___________________________________________

332


Conducător al organizaţie

_____________________________

„______” ______________ ______

RECLAMAŢIE

PRIVIND PRODUSELE PREZENTATE DE _______________

Vă aduc la cunoştinţă, că în foile de hărţi la scara ________________ pentru

localitatea

_______________ pe care le-aţi prezentat există următoarele neajunsuri: _________

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

În legătură cu cele indicate produsele sus-menţionate, nu pot fi recepţionate de către

sectorul de control tehnic pentru utilizare ulterioară / pentru predare în păstrare.

Şef SCT ________________________

Anexa 11.

AVIZ

DE REMITERE PENTRU CORECTARE, DEFINITIVARE SAU REFACERE

Vă remitem pentru ______________________ hărţile digitale

Nomenclatura _________________________________________cu lista

neajunsurilor constatate de SCT în procesul de verificare:

1. __________________________________________________________________

2. __________________________________________________________________

3._______________________________________________________________ etc.

Şef SCT ______________________ „____ „_______________ _______

Şef secţiei _____________________ „____”___ ____________ _______

333



_________________________ N.P.P

„______” _______________ ______

ACT DE RECEPŢIE-PREDARE

Organizaţia (denumirea) prezintă pentru includerea în Fondul de HTD

următoarele materiale şi documentaţie Nr. crt. Nomenclatura Suport Materialele accesorii Cantitatea

1 2 3 4 5

Reprezentantul Reprezentantul

organizaţiei predătoare Fondului

funcţia funcţia

_____________________N.P.P ________________ N.P.P

„_____” ______________ _____ „ _____” __________ _____

Concluzie ____________________________________________________________ Notă: În compartimentul actului „concluzie” pot fi plasate următoarele variante de concluzii:

1. Produsele prezentate pentru predare corespund prevederilor din documentaţia

normativă şi sînt bune pentru includerea şi păstrarea în Fondul de hărţi

topografice digitale.

2. Produsele prezentate pentru predare nu corespund prevederilor din documentaţia

normativă şi nu sînt bune pentru includerea şi păstrarea în Fondul de HTD.

Necorespunderea cu prevederile constă în următoarele

_______________________

____________________________________________________________________

Şef _______________________N.P.P

Subdiviziunea de

păstrare a datelor „____” __________________ ___

334



______________________

„____” _______________

ACT DE REVIZIE

Conform ordinului emis de conducătorul organizaţiei

din ______ ____________________ a fost efectuată revizia materialelor din Fond.

REZULTATELE REVIZIEI

Nr.

crt.

Nomenclatura,

denumirea

Date numerice Materialele

accesorii

Numele

de familie,

Data

Su

po

rt

datele

reviziei

Cau

zele

ero-

rilor

Totalita

tea lor

păstrare

a

lor

Semnătu

ra

verific.

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Şef

Subdiviziunea de păstrare a datelor

_______________________ N.P.P

„____” _________________ _____

Anexa 14.

RECOMANDĂRI PRIVIND EVALUAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ÎN

ORGANIZAŢII

Indicatorii principali ai produselor (lucrărilor) sînt prevăzuţi în documentele

normative, aprobate de ASRFC, şi servesc drept bază, la elaborarea de către

organizaţii, a criteriilor de evaluare a calităţii diferitelor tipuri de lucrări ţinînd cont

de condiţiile concrete de activitate în organizaţii. Criteriile principale de evaluare a

calităţii LGTC sînt: stabilitatea punctelor geodezice şi de nivelment, precizia de

determinare a coordonatelor planimetrice şi a altitudinilor, gradul de severitate la

prelucrarea matematică a măsurărilor, autenticitatea, informativitatea şi

completivitatea de reprezentare a suprafeţei de cartografiat; corectitudinea

caracteristicilor calitative şi cantitative ale obiectelor reprezentate pe hartă şi plan,

precizia de reprezentare a reliefului; perfecţiunea de executare a proceselor de

aerofotografiere, precizia măsurărilor şi lucrărilor fotogrammetrice şi nivelul artistic

şi estetic de întocmire a hărţilor şi atlaselor etc.

La executarea lucrărilor prin contract, criteriile de evaluare a calităţii lor se

stabilesc în sarcina tehnică sau prin condiţii speciale stipulate în contract.

335

Calitatea muncii depuse de specialiştii-executanţi se evaluează de către şeful de

echipă, conducătorul de grupă de birou. Dacă lucrarea specialistului a fost evaluată ca

nesatisfăcătoare, atunci lucrarea se reface. Cauzele de apariţie a lucrărilor

nesatisfăcătoare se cercetează, şi vinovaţii se trag la răspundere. După refacere

lucrarea se recepţionează şi se evaluează din nou.

În procesul de recepţie în continuare a lucrărilor, munca specialiştilor-

executanţi, se evaluează de către persoanele cu funcţii de răspundere. Evaluare

definitivă se consideră evaluarea făcută de specialistul SCT (specialistul principal al

serviciului) pe baza actelor de control al lucrărilor de teren şi de birou.

Evaluarea calităţii lucrărilor executate de echipe, secţii, grupe, servicii,

organizaţii se face pe baza datelor prezentate de specialişti SCT ţinînd cont de actele

de control al lucrărilor de teren şi de birou.

Evaluarea calităţii lucrărilor executate de organizaţii în ansamblu se face

trimestrial de către şeful SCT (serviciul tehnic) ţinînd cont de calitatea obiectelor

terminate.

Evidenţa lucrărilor se ţine de către specialistul SCT (specialistul principal al

serviciului), în sistem cumulativ cu prezentarea totalurilor în listele comulative.

Înregistrarea lucrărilor recepţionate se execută în ordinea cronologică, pe tipurile de

lucrări şi obiecte cu indicarea caracteristicii calitative a lucrărilor (neînchideri, erori

de măsurare, evaluări).

Lunar şi trimestrial, în listele de evidenţă cumulativă se fac totalurile pe tipurile

de lucrări şi obiecte, pe care le semnează conducătorul de subdiviziune şi

specialistului SCT.

Lunar şi trimestrial pe baza listelor pe tipuri de lucrări se întocmeşte “Lista

centralizatoare de lucrări recepţionate de SCT”, care serveşte drept material iniţial

pentru întocmirea rapoartelor anuale şi trimestriale privind calitatea lucrărilor, sau

drept bază pentru inventarierea produselor.

Se recomandă ca raportul privind îndeplinirea planului şi lista centralizatoare de

lucrări recepţionate de SCT, să se întocmească şi să se prelucreze cu ajutorul

calculatoarelor electronice unindu-le în prealabil într-un singur formular.

În organizaţiile care execută lucrări geodezice ce nu se supun recepţiei de stat,

conţinutul informaţiei trimestriale şi termenele de prezentare a ei se stabileşte de către

conducătorul organizaţiei sau se reglementează conform documentaţiei normative în

vigoare.

În subdiviziuni, unde în state nu este prevăzută funcţia de specialist SCT,

informaţia trimestrială privind calitatea lucrărilor se întocmeşte şi se semnează de

către inginerul-şef sau conducătorul de subdiviziune.

336

Anexa 15.

RAPORTUL PRIVIND REBUTUL PE SUBDIVIZIUNILE AGENŢIEI

_________________________ trimestru _______________ ______ Subdiviziunea Recepţionat de către SCT în %

din lucrările executate

Rebutul fixat

valoarea

de

Pierderile din rebut

deviz, lei în lei în % din valoarea

de deviz

PE ORGANIZAŢII

Pe trimestru

De la

începutul

anului

Şef SCT ___________________data ________________

Anexa 16.

LISTA CENTRALIZATOARE DE LUCRĂRI RECEPŢIONATE DE SCT

Tipul de produse,

scara, ordinul

Unitatea

de măsură

Volumul lucrărilor executate Volumul lucrărilor

recepţionate

de la începutul

anului

pe trimestru de la începutul

anului

pe

trimestru

în

unit.

în lei în

unit.

în lei în

unit.

în lei în

unit.

în

lei

Şef subdiviziune ___________________________

Specialist SCT ___________________________

LISTA DE RECLAMAŢII DEPUSE LA ORGANIZAŢIE

De la începutul anului _____________________ anul Organizaţia care

a depus

reclamaţia,

obiectul

Tipul de

produs

Unitatea

de măsură

Volum Valoarea de

deviz, lei

Pretenţii

le

beneficiaru

lui

Măsurile

luate pentru

soluţiona

rea

reclamaţiei

Şef SCT _______________________

337

Anexa 17.

FIŞA DE EVIDENŢĂ A REBUTURILOR

Secţia geodezie ________________ Secţia de producţie (brigada) _______________ Obiectul Tipul de lucrări Sectorul de lucru N.PP., funcţia persoanei care a

admis rebutul

Caracterul rebutului (total, parţial, volumul în

% din unitatea de măsură a tipului dat de

lucrări

Esenţa rebutului

Baza pentru stabilirea rebutului

Cauzele rebutului

Propuneri de corectare a rebutului

Fişa a fost întocmită de _______________ __________________ _____________ Semnătura N.P.P. Data

Măsuri luate privind corectarea şi prevenirea

rebutului

De către cine şi cînd a fost corectat rebutul

Specialist SCT

________________ _______________

Semnătura Data

Valoarea de deviz a

lucrărilor

Valoarea efectivă de

corectare a rebutului

Suma reţinută de la

vinovaţi

Pierderile din rebut

Şef secţie geodezie _________________ data __________________

Contabil-şef _______________________data __________________

Anexa 18.

LISTA CUMULATIVĂ

Situaţia privind rebuturile constatate în lucrările organizaţiei _________________în trimestrul ______________ _____anul Tip de lucr. Anul

de

exe-

cu-

tare

Unita-

tea de

măsură

Volu-

mul

Valoa-

rea de

deviz

Valoa-

rea

rebutu

lui

corec-tat

Suma

reţinut

ă de la

vino-

vaţ.

Pierde-

rile

din rebut

N.P., funcţia

persoanei

care a admis

rebut.

Caracteris-tica

scurtă a

rebutului

Cauza

rebutu-

lui

Sancţiunea

aplicată

vinovaţilor

Pe între-

prindere

Pentru un

trimestru

Începutul

anului

Şef SCT ____________________

Anexa 17

ACT

PRIVIND OBIECTELE ŞI LUCRĂRILE GEODEZICE, TOPOGRAFICE ŞI CARTOGRAFICE EXECUTATE,

RECEPŢIONATE DE SCT ŞI PREDATE DE ORGANIZAŢIE

În trimestrul ________________ anul _____________ organizaţia a executat, SCT a recepţionat şi a predat pentru acumularea în fond

cartografic următoarele obiecte şi lucrări: Nr. crt. Codul obiectului

şi tipurile de

produse

Sursa de finanţare

(bugetul de stat sau alt

buget)

Unitatea de

măsură

Volumul de lucrări recepţionate Termenele (luna, anul)

de executare de predare a

materialelor (Nr.

de ieşire)

Obiectele terminate

Lucrările total terminate

Notă: Cartogramele obiectelor terminate, a originalelor de editare cu indicarea codului şi denumirii obiectului, scării de ridicare şi a

semnelor convenţionale pe ______________ foi.

Inginer-şef__________________Şef direcţia finanţe şi economie ____________________Şef SCT _______________________

340

CUPRINS

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA GEODEZIE ŞI CARTOGRAFIE ...... 1

1. DISPOZITII GENERALE ......................................................................................................................... 1 2. COMPETENTELE AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE ÎN DOMENIUL GEODEZIEI ŞI

CARTOGRAFIEI .................................................................................................................................................... 4 3. DESFASURAREA ACTIVITATII ÎN DOMENIUL GEODEZIEI ŞI CARTOGRAFIEI ............................ 6 4. DISPOZITII FINALE ................................................................................................................................ 8

CU PRIVIRE LA CREAREA REŢELEI GEODEZICE NATIONALE ŞI INTRODUCEREA

PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA A SISTEMULUI GEODEZIC GLOBAL

WGS-84 ......................................................................................................................................... 8

PENTRU APROBAREA REGULAMENTULUI CU PRIVIRE LA REŢEAUA GEODEZICĂ

NAŢIONALĂ ................................................................................................................................ 9

REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA REŢEAUA GEODEZICĂ NAŢIONALĂ ................. 10

1. DISPOZIŢII GENERALE ....................................................................................................................... 10 2. SISTEME DE REFERINŢĂ A COORDONATELOR ŞI TIMPULUI ...................................................... 11 3. STRUCTURA REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE ............................................................................ 12 4. PROIECTAREA REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE ........................................................................ 13 5. PRELUCRAREA MATEMATICĂ A MĂSURĂTORILOR GEODEZICE .............................................. 14

REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA TRECEREA LA SISTEMUL DE COORDONATE

GLOBAL ŞI DE REFERINŢĂ ŞI LA PROIECŢIILE CARTOGRAFICE RESPECTIVE ... 15

1. DISPOZIŢII GENERALE ....................................................................................................................... 15 2. INTRODUCEREA NOULUI SISTEM GEODEZIC NAŢIONAL ............................................................ 16 3. CONSTRUIREA REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE ........................................................................ 16 4. LEGĂTURA REŢELELOR GEODEZICE EXISTENTE CU NOUL SISTEM DE COORDONATE ........ 17 5. TRANSFORMAREA INFORMAŢIEI GEOMETRICE ........................................................................... 17

INSTRUCŢIUNI DE CREARE A REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE .......................... 17

1. PRINCIPII GENERALE.......................................................................................................................... 17 2. PROIECTAREA ŞI RECUNOAŞTEREA REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE .................................. 20 3. BORNAREA ÎN SOL A PUNCTELOR REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE .................................... 25 4. DISPOZITIVE ŞI UTILAJ GEODEZIC .................................................................................................. 27 5. MĂSURĂRI DE TEREN ........................................................................................................................ 28 6. PRELUCRAREA MATEMATICĂ A MĂSURĂRILOR GPS ................................................................. 34 7. ÎNTOCMIREA RAPORTULUI TEHNIC ................................................................................................ 36 8. GLOSARUL ........................................................................................................................................... 37 9. LITERATURA: ....................................................................................................................................... 37 10. LISTA DE ABREVIERI ........................................................................................................................ 37

INSTRUCŢIUNE CU PRIVIRE LA CREAREA REŢELEI GRAVIMETRICE NAŢIONALE

..................................................................................................................................................... 42

1. DISPOZIŢII GENERALE ....................................................................................................................... 42 2. CERINŢELE TEHNICE DE BAZĂ ........................................................................................................ 43 3. ELABORAREA PROIECTELOR TEHNICE .......................................................................................... 47 4. RECUNOAŞTEREA ŞI CERCETAREA PUNCTELOR.......................................................................... 48 5. MATERIALIZAREA PUNCTELOR GRAVIMETRICE ......................................................................... 51 6. PERFECTAREA REZULTATELOR MĂSURĂTORILOR ..................................................................... 52 7. PRELUCRAREA REZULTATELOR DETERMINĂRILOR GRAVIMETRICE ŞI EVALUAREA

PRECIZIEI ............................................................................................................................................................ 53 8. ÎNTOCMIREA RAPOARTELOR TEHNICE .......................................................................................... 58

INSTRUCŢIUNEA PENTRU RIDICAREA TOPOGRAFICĂ LA SCĂRILE 1:5000, 1:2000,

1:1000, 1:500 ŞI EXECUTAREA PROSPECŢIUNILOR INGINERO – GEODEZICE ÎN

CONSTRUCŢII .......................................................................................................................... 84

1. GENERALITĂŢI .................................................................................................................................... 84 2. PROIECTAREA LUCRĂRILOR TOPOGRAFO-GEODEZICE .............................................................. 91 3. CREAREA BAZEI GEODEZICE A RIDICĂRILOR TOPOGRAFICE ................................................... 93 4. METODELE DE EXECUTARE A RIDICĂRILOR TOPOGRAFICE.................................................... 120

341

5. ÎNTOCMIREA RAPOARTELOR TEHNICE ........................................................................................ 155 6. PROSPECŢIUNI INGINERO-GEODEZICE PENTRU CONSTRUCŢII ............................................... 157

INSTRUCŢIUNE PRIVIND SUPRAVEGHEREA GEODEZICĂ DE STAT ÎN REPUBLICA

MOLDOVA ............................................................................................................................... 172

1. NOŢIUNI GENERALE ........................................................................................................................ 172 2. MODUL DE EXECUTARE A LUCRĂRILOR TOPOGEODEZICE ŞI CARTOGRAFICE................... 173 3. ELIBERAREA AUTORIZAŢIILOR PENTRU EXECUTAREA LUCRĂRILOR TOPOGEODEZICE ŞI

CARTOGRAFICE............................................................................................................................................... 173 4. DAREA DE SEAMĂ CU PRIVIRE LA LUCRĂRILE EXECUTATE .................................................. 175 5. CONTROLUL DE STAT ...................................................................................................................... 176 6. RECEPŢIA DE STAT A LUCRĂRILOR .............................................................................................. 177 7. EVIDENŢA PUNCTELOR GEODEZICE ŞI SUPRAVEGHEREA ASUPRA PĂSTRĂRII LOR .......... 180 8. DEPOZITAREA MATERIALELOR ŞI ACTIVITATEA TEHNICO-INFORMAŢIONALĂ ................. 180 9. ŢINEREA HĂRŢII INFORMATIVE DE SERVICIU ............................................................................ 181

HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA CREAREA

SISTEMULUI INFORMAŢIONAL GEOGRAFIC NAŢIONAL .......................................... 200

CONCEPŢIA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL GEOGRAFIC NAŢIONAL .................. 201

1. NOŢIUNI PRINCIPALE ...................................................................................................................... 201 2. CADRUL JURIDICO-NORMATIV...................................................................................................... 207 3. ASPECTE TEHNOLOGICE PRINCIPALE ALE CREĂRII SIGN ........................................................ 207 4. STRUCTURA ORGANIZAŢIONALĂ ................................................................................................. 211 5. SPAŢIUL FUNCŢIONAL .................................................................................................................... 212 6. SPAŢIUL INFORMAŢIONAL ............................................................................................................. 215 7. SPAŢIUL TEHNOLOGIC .................................................................................................................... 218 8. SECURITATEA INFORMAŢIILOR .................................................................................................... 223 9. ÎNCHEIERE ......................................................................................................................................... 224

INSTRUCŢIUNE CU PRIVIRE LA EXECUTAREA LUCRĂRILOR

FOTOGRAMMETRICE .......................................................................................................... 229

1. DEFINIŢII ............................................................................................................................................ 229 2. DISPOZIŢII GENERALE ..................................................................................................................... 229 3. LUCRĂRI FOTOGRAMMETRICE PRELIMINARE (PREGĂTOTOARE) .......................................... 233 4. ÎNDESIREA FOTOGRAMMETRICĂ A REŢELEI DE SPRIJIN ......................................................... 243 5. ÎNTOCMIREA FOTOPLANURILOR .................................................................................................. 250 6. DESCIFRAREA FOTOGRAMMETRICĂ DE BIROU ......................................................................... 253 7. ÎNTOCMIREA ORIGINALULUI DIGITAL ......................................................................................... 256 8. COLECTAREA INFORMAŢIEI CU PRIVIRE LA CONTURURI. ....................................................... 260 9. LUCRĂRI REDACŢIONALE .............................................................................................................. 263 10. OPERAŢIUNI DE CONTROL ŞI TOLERANŢELE DE BAZĂ .......................................................... 266 11. REPREZENTAREA GRAFICĂ A HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR DIGITALE TOPOGRAFICE ....... 269 12. ABREVIERI ....................................................................................................................................... 269 13. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................. 270 14. ANEXE .............................................................................................................................................. 270

INSTRUCŢIUNI PENTRU CONTROLUL ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR GEODEZICE,

TOPOGRAFICE ŞI CARTOGRAFICE ................................................................................. 286

1. INTRODUCERE .................................................................................................................................. 286 2. PRINCIPII GENERALE ....................................................................................................................... 287 3. SISTEMUL DE CONTROL TEHNIC AL LGTC ŞI DE RECEPŢIE A PRODUSELOR ........................ 289 4. CONTROLUL LUCRĂRILOR DE TEREN .......................................................................................... 291 5. CONTROLUL LUCRĂRILOR DE BIROU .......................................................................................... 293 6. CONTROLUL DE INSPECŢIE ............................................................................................................ 294 7. RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE TEREN ............................................................................................... 295 8. RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE BIROU ............................................................................................... 298 9. PARTICULARITĂŢILE CONTROLULUI ŞI RECEPŢIEI MĂSURĂRILOR EXECUTATE CU

APARATURĂ GEODEZICĂ SATELITARĂ ..................................................................................................... 298 10. CONTROLUL ŞI RECEPŢIA PRODUSELOR CARTOGRAFICE DIGITALE .................................. 299 11. PARTICULARITĂŢILE RECEPŢIEI LUCRĂRILOR DE RIDICARE AEROFOTOGRAFICĂ ......... 303 12. CONTROLUL ASIGURĂRII METROLOGICE A PRODUCŢIEI ...................................................... 304 13. EVALUAREA ŞI EVIDENŢA CALITĂŢII LUCRĂRILOR ............................................................... 305

342

14. RESPONSABILITATEA PENTRU CALITATEA LUCRĂRILOR ..................................................... 306 15. MODUL DE CERCETARE ŞI EVIDENŢĂ A LGTC REBUT ............................................................ 306 16. SOLUŢIONAREA DIVERGENŢELOR LA ETAPA DE RECEPŢIE A LUCRĂRILOR ..................... 307

legea-republicii-moldova-cu-privire-la-geodezie-Şi-cartografie

Documents