NEVOI, RESURSE, RAŢIONALITATE, COST DE OPORTUNITATE

ECONOMIE

CLASA A XI A

NEVOILE

Nevoile reprezintă ansamblul trebuinţelor, cerinţelor, preferinţelor, aşteptărilor a căror satisfacere condiţionează existenţa oamenilor şi calitatea acesteia.

Tipuri de nevoi după subiectul purtător, pot fi:

– individuale– de grup sau colective– sociale-generale

după gradul de complexitate, sunt:– nevoi elementare– nevoi complexe

după natura lor, pot fi: – nevoi biologice, fiziologice, vitale sau de subzistenţă – nevoi sociale (de asociere la un grup, de comunicare, de securitate) – nevoi spirituale, psihologice, de vârf, elevate (de stimă, de respect, de afirmare, de

cunoaştere, de activităţi culturale, de activităţi creative)

CARACTERISTICI ALE NEVOILOR

Principala caracteristica a nevoilor: sunt virtual nelimitate (ca număr) - progresul societăţii determină creşterea, multiplicarea şi diversificarea nevoilor

Caracter dinamic – se modifică: odată cu evoluţia societăţii (condiţionare obiectivă) odată cu evoluţia individului (condiţionare subiectivă)

Acoperirarea nevoilor se poate face: direct, din producţia proprie (autoconsum), prin economia naturală,

fără a fi necesar schimbul de produse indirect, prin schimbul de produse, prin economia de schimb

BUNURI ŞI SERVICII

Bunurile - reprezintă concretizarea materială a elementelor necesare satisfacerii trebuinţelor prin consum.

În funcţie de diferite criterii, bunurile pot fi clasificate astfel: Bunuri libere – cele la care accesul este liber; ele sunt un dar al naturii care poate fi consumat liber în

funcţie de loc şi timp(aerul, caldura solara, apa izvoarelor etc.). Bunuri economice - care provin din activitatea economică, fiind caracterizate de raritate(sunt limitate),

iar obţinerea lor presupune un efort (consum de resurse materiale, umane, băneşti).

Bunurile economice pot fi: după destinaţie: de consum (satisfactori) şi de producţie (prodfactori) după gradul de prelucrare: primare, intermediare şi finale după modul cum circulă: marfare şi nemarfare după raportarea în consum la alte bunuri: substituibile şi complementare

Serviciile - reprezintă concretizarea nematerială a elementelor necesare satisfacerii trebuinţelor prin consum (prestaţii utile consumatorului: lecţii predate, asistenţa medicală, îngrijirea acordată aspectului exterior)

RESURSELE ECONOMICE

Resursele economice cuprind ansamblul elementelor materiale şi umane ce sunt atrase, utilizate şi consumate în activitatea economică, în scopul satisfacerii nevoilor.

Tipuri de resurse

după provenienţă: - primare ( resurse umane şi naturale)

- derivate - prin prelucrarea resurselor primare

după natura lor: - resurse umane

- resurse materiale

- financiare

- informaţionale

există resurse: - care pot fi reproduse de oameni, sunt regenerabile

- care nu pot fi reproduse - sunt neregenerabile

există resurse: - care pot fi refolosite, reintroduse în activitatea economică

- care nu pot fi refolosite în activitatea economică

CARACTERISTICI ALE RESURSELOR

- Principala caracteristica: sunt limitate sub aspect cantitativ şi calitativ, deşi în timp au sporit ca volum şi s-au diversificat structural.

- au întrebuinţări alternative (aceeaşi resursă poate fi folosită pentru satisfacerea unor nevoi diferite, desigur nu în acelaşi timp)

- raritatea - conturată în raport cu diversitatea şi multitudinea de nevoi

Raritatea determină preocupări pentru economisire, utilizare raţională, ţinând cont de caracterul nelimitat al nevoilor.

UTILIZAREA RAŢIONALĂ A RESURSELOR

Activitatea economică - efortul conştient de atragere şi utilizare a resurselor economice rare pentru producţie, repartiţie, circulaţie, consum de bunuri şi servicii.

În sens economic, raţionalitatea utilizării resurselor desemnează o astfel de folosire a lor, încât să permită obţinerea unor rezultate cât mai mari cu un consum de resurse cât mai redus (maxim de efecte cu minim de efort).

Raţionalitatea economică se poate traduce prin două reguli: regula maximumului, care are în vedere obţinerea unui maxim de rezultate utile, cu

mijloace, resurse date; regula minimului, care are în vedere folosirea a cât mai puţine mijloace, resurse pentru

obţinerea unor rezultate utile.

Nerespectarea principiului raţionalităţii în economie conduce la risipă, care constă în comsumul prea mare de resurse comparativ cu rezultatele obţinute.

COSTUL DE OPORTUNITATE

Insuficienţa resurselor , ne pune în situaţia de a alege nevoia cea mai stringentă, care se cere a fi satisfăcută şi, totodată, de a renunţa la satisfacerea celorlalte.

Alegerea se face în temeiul unui raţionament care pune în balanţă mărimea avantajelor unei alegeri cu dimensiunile pierderii provocate de renunţare.

Criteriul este acela al celui mai mare câştig posibil în condiţiile celei mai mici pierderi posibile.

Costul de oportunitate este beneficiul asociat celei mai bune alternative la care s-

a renuntat în favoarea alternativei alese.

ŞTIINŢA ECONOMICĂ

Ştiinţa economică îşi propune : să descrie fapte şi procese economice să explice, încercând să răspundă la întrebarea “de ce” cu privire la fapte,

fenomene şi procese economice să prognozeze, pronunţându-se cu privire la evoluţiile viitoare, pe baza legilor şi

principiilor cunoscute să raţionalizeze activitatea economică, încercând să se apropie cât mai mult de

optimumul economic.

mai este numită: Economie, Teorie economică, Analiză economică. studiază comportamentul uman în procesul de alocare a resurselor

limitate, cu întrebuinţări alternative, pentru satisfacerea unor nevoi nelimitate.

formulează principiile, legile de înfăptuire şi creştere a raţionalităţii şi eficienţei în domeniul economic.