Laureat: Victor Scoradeţ Critic de teatru şi traducător

Criticul de teatru şi traducătorul Victor Scoradeţ se asigură ca în România piesele de teatru germane să

reprezinte repertoriul străin cel mai des jucat.

De opt ani Goethe-Institut i-a încredinţat traducerea anuală a trei piese în limba română, intensificând

astfel colaborarea teatrelor din România şi Germania.

În 2002 Victor Scoradeţ se aventurează împreună cu Teatrul Act din Bucureşti pe un teritoriu nou:

a fost primul teatru românesc care a inaugurat o „Bursă a textelor de teatru “. În cadrul unor seri de

lectură se prezentau piese din dramaturgia germană contemporană, urmate de discuţii ale

publicului pe marginea textelor. Succesul a fost atât de mare încât mai multe dintre piesele

prezentate au fost puse în scenă, printre care „Şefele“ de Werner Schwab, „La noroc“ de Franz

Xaver Kroetz, „Chip de foc“ de Marius von Mayenburg şi piesa „Top Dogs“ a lui Urs Widmer. Un

an mai tarziu a urmat programul „Piese noi“, prin care erau prezentate texte noi din Europa: la

Bucureşti, Târgu Mureş, Sfântu Gheorghe şi Oradea au avut loc lecturi scenice cu douăzeci de piese

din Germania, Ungaria, Elveţia, Rusia, Norvegia şi Suedia. Susţinerea dramaturgiei contemporane

germane constituie demult centrul activităţii lui Victor Scoradeţ. Lista traducerilor sale de teatru se

citeşte asemenea unui „Who’s who“ al dramaturgiei germane contemporane: Lukas Bärfuss, Sibylle

Berg, Oliver Bukowski, Tankred Dorst, Thomas Hürlimann, Thomas Jonigk, Marius von

Mayenburg, Dea Loher, Moritz Rinke, Roland Schimmelpfennig.

Datorită implicării lui Scoradeţ multe dintre piesele sale traduse sunt puse în scenă în teatre

româneşti, piesele de teatru germane reprezentând astfel în prezent repertoriul străin cel mai des

jucat pe scenele româneşti.

Totodată el îşi foloseşte extraordinarul simţ lingvistic şi pe planul traducerilor literare: a tradus

opere de Günter Grass, Martin Walser, Hans Magnus Enzensberger, Dieter Schlesak, Botho Strauss,

Friedrich Nietzsche şi Kurt Drawert.

Victor Scoradeţ s-a născut în 1953 la Strehaia. După absolvirea studiilor de limba germană la

Universitatea din Bucureşti a lucrat ca profesor de limba germană şi engleză, după care şi-a început

activitatea de redactor la ziarul „Neuer Weg“. Scoradeţ a lucrat la redacţia ziarului care se adresa

minorităţii germane din România până în anul 1989. După Revoluţie a trecut la revista lunară

„Neue Literatur“, iar de acolo în 1992 la magazinul cultural „Contemporanul“. Peste doi ani a

preluat secţia „Programe & Proiecte“ în cadrul UNITER şi a rămas directorul acesteia până în anul

2000. Pe lângă această activitate, între 1996 şi 2000 Scoradeţ a fost directorul artistic al Festivalului

internaţional de teatru de la Piatra Neamţ şi consilier artistic al teatrului din localitate. În acea

perioadă, teatrul a fost distins cu premiul de critică „Cel mai bun teatru românesc“. Începând cu

anul 2001 Scoradeţ traduce anual, din însărcinarea Institutului Goethe, trei piese de teatru din

limba germană în limba română şi depune eforturi ca acestea să fie puse în scenă. Scoradeţ a

înfiinţat teatrul ARCA, cel de al doilea teatru independent din România. În prezent Scoradeţ este

consilierul artistic al Festivalului Internaţional de Teatru Underground din Arad. În 1993 a fost

distins cu premiul pentru critică de teatru al UNITER. Victor Scoradeţ trăieşte la Bucureşti.

Victor Scoradeţ Traduceri din literatura germană:

Friedrich Nietzsche: Dincole de bine şi rău. Contemporanul, 1990. Editura Fundaţiei Culturale

Ideea Europeană, 2004.

Dieter Schlesak: Zile acasă şi arta dispariţiei. Roman. Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995.

Kurt Drawert: Totul e simplu. Dramă. UNITEXT publishing house, 1996.

Hans Magnus Enzensberger: Filantropul. Piesă de teatru. Editura ALLFA, 1997.

Dieter Schlesak: Revolta morţilor. Essay. ALLFA, 1998.

Martin Walser: Clocot. Roman. ALLFA, 2002.

Martin Walser: Vânătoare. Roman. ALLFA, 2003.

Botho Strauss: Trilogia revederii; Mare şi mic. UNITEXT, 2004.

Martin Walser: Moartea unui critic. ALLFA, 2005.

Günter Grass: Decojind ceapa. Editura Polirom, 2006.

Piese de teatru germane traduse de Victor Scoradeţ, regizate ulterior:

Walter Jens: Sfârşitul Troiei. Teatrul Mic Bucureşti, 1994.

Peter Handke: Scandal cu publicul. Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, 1997.

Tankred Dorst: Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare. Teatrul Tineretului Piatra Neamţ,

1998. Teatrul Maria Petculescu Reşiţa, 2001. Teatrul Municipal Ioan Slavici, Arad, 2004.

Radiodifuziunea Română, 2004.

Oliver Bukowski: Până la Denver. Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, 1999.

Bertolt Brecht: Opera de trei parale. Teatrul Nottara, Bucureşti, 2000.

George Tabori: Canibalii. Teatrul Radu Stanca Sibiu, 2001.

Sibylle Berg: Viaţa lui Helge. Teatrul ACT, Bucureşti, 2001.

Igor Bauersima: norway.today. Teatrul Odeon Bucureşti, 2002.

Dea Loher: Casa străină. Teatrul Ariel Târgu Mureş, 2003.

Arthur Schnitzler: Anatol. Teatrul Radu Stanca, Sibiu, 2003. Radiodifuziunea Română, 2003.

Hans Magnus Enzensberger: Filantropul. Radiodifuziunea Română, 2003.

Marius von Mayenburg: Chip de foc. Teatrul Odeon, Bucureşti, 2003.

Dea Loher: Barbă albastră, speranţa femeilor. Teatrul ACT, Bucureşti, 2003.

Lukas Bärfuss: Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri. Teatrul Toma Caragiu Ploieşti, 2003.

Dea Loher: Adam Geist. Teatrul Maria Filotti, Brăila, 2004.

Urs Widmer: Top Dogs. Teatrul ARCA, Bucureşti, 2004.

Marius von Mayenburg: Paraziţii. Teatrul Ariel Târgu Mureş, 2004.

Roland Schimmelpfennig: Noapte arabă. Teatrul Inexistent şi Teatrul foarte mic, Bucureşti, 2005.

Franz Xaver Kroetz: Concert la cerere. ACT, 2005.

Heiner Müller: Cvartet. MAD, Bucureşti, 2006.

Lukas Bärfuss: Dragoste în patru tablouri: Teatrul Bacovia, Bacău, 2006. Teatrul George Ciprian,

Buzău, 2007.

Erhard Schmied: Patru din hârtie. Teatrul Ion Creangă, Bucureşti, 2006.

Frank Wedekind: Spiritul pământului, Cutia Pandorrei. Teatrul Naţional Radu Stanca, Sibiu, 2007.

Irmgard Keun: Fata de mătase artificială. Teatrul de comedie Bucureşti, 2007.

Andri Beyeler: Vaca Rosmarie. Teatrul Mihai Popescu, Târgovişte, 2007.

Lutz Hübner: Inimă de boxer. Teatrul George Ciprian, Buzău, Teatrul Arca, Bucureşti, 2007.

Citate de Victor Scoradeţ

„După părerea mea există ceva precum ‚spiritul unei culturi‘, iar acesta este foarte important pentru

mine ca traducător. Am tradus texte foarte diferite din limba germană, proza lui Martin Walser şi

Dieter Schlesak, Nietzsche şi numeroşi autori incredibil de diverşi din teatru şi reîntâlnesc tot

mereu acest ‚spirit german‘. Ca să poţi avea acces la o cultură, abandonarea prejudecăţilor, a

clişeelor e obligatorie, fiindcă acestea influenţează traducerea.”

Interviu de Iulia Popovici, 3 octombrie 2003

„M-am apucat să traduc teatru contemporan din spaţiul de expresie germană, tocmai în speranţa ca,

în sfîrşit, să contaminez teatrul românesc de nevoia de a se confrunta cu ceea ce se-ntîmplă acum,

aici, în noi şi-n jurul nostru. Mi se pare scandalos ca o artă care lucrează cu materia vie să ignore

tocmai viaţa: teatrul lucrează cu viaţa – actorul viu, obiectul concret, timpul. Ignorarea ei e

aberantă şi mortală pentru arta teatrală.”

Interviu de Iulia Popovici, 3 octombrie 2003

„Am impresia că noi avem un respect uneori paralizant faţă de noţiunea de cultură. Cultura poate

fi cunoscută într-un mod mai uman, mai direct şi poate mai intim, fără să cazi pe spate de emoţie.

Între timp circulaţia între cultură şi subcultură a devenit foarte intensă în ambele sensuri, ceea ce

mă bucură foarte mult.”

Interviu de Iulia Popovici, 3 octombrie 2003

Citate despre Victor Scoradeţ

„Într-o lume în care cei mai mulţi dintre noi urmăresc show-ul, acest germanist discret vede dincolo

de imagini şi sunete, indiferent dacă este vorba de un spectacol sau de un text. Un critic de teatru şi

traducător, căruia teatrul românesc şi relaţiile sale cu scena internaţională îi datorează multe. Un

Mercedes Benz al peisajului nostru de teatru.”

Bedros Horasangian, Scriitor, fost ataşat cultural în Grecia,

Observator cultural, aprilie 2001

„Victor Scoradeţ, un germanist excelent cu un renume excelent ca traducător (...) este în prezent

cel mai bun cunoscător al mişcărilor de teatru europene de la începutul secolului XXI.“

Iulia Popovici,

Observator cultural, septembrie 2003

„Un nume care este sinonim cu conceptul de profesionalism: Victor Scoradeţ, cel mai bun şi cel mai

profund cunoscător al teatrului contemporan românesc, cât şi al teatrului contemporan în general

(prin „în general“ înţelegându-se în special cel în limba germană).“

Cristina Rusiecki,

Cultura, ianuarie 2005

Laudatio: Dea Loher

Dramaturgul Dea Loher este una dintre cele mai importante personalităţi ale teatrului contemporan

din Germania. „În textele sale Dea Loher formulează întrebări cu caracter social într-o manieră

mereu nouă: fiind receptivă dar şi sensibilă la nedreptăţile şi distrugerile sociale, precum şi la

alterarea personajelor sale de către sistem, ea păstrează mereu un ton personal în conflictele

ilustrate, nu se aventurează pe tărâmul tezelor şi al pieselor tendenţioase. Mai degrabă ea descrie

societatea prin poveştile de la marginea ei, prin rănirile şi periclitările acelora, care se mişcă la

periferia realităţii şi a percepţiei noastre sociale. Simţul ei pentru tot ce este străin, incompatibil, dar

şi de neînţeles, fac din ea o autoare care pune teatrul în permanenţă în faţa unor noi încercări. Ea

nu deserveşte teatrul, ci îl provoacă – şi găseşte astfel în regizori ca Andreas Kriegenburg parteneri,

care prin povestire şi prin ludic fac ca lumea şi vocea ei să devină realitate pe scenă – chiar şi acolo

şi tocmai acolo, unde disperarea Deei Loher se sustrage sferei dramatice şi tristeţea ei se apropie de

tăcere.”

(argumentul juriului pentru acordarea Premiului berlinez pentru literatură 2009).

In cariera sa teatrală de aproape douăzeci de ani, Dea Loher a fost distinsă cu numeroase premii.

Chiar prima ei piesă, „Camera Olgăi“, care a avut premiera mondială în 1990 la Hamburg, la

teatrul Ernst-Deutsch, a fost distinsă cu Premiul de Dramaturgie al Scenei Naţionale din Hamburg.

Au urmat apreciatele piese sociocritice „Tatuaj“ şi „Leviathan“ şi mai multe lucrări comandate,

printre care piesa „Piaţa Roosevelt“, comandată de Goethe-Institut São Paulo şi Teatrul Thalia din

Hamburg în 2004. Dea Loher, care din 1990 trăieşte şi lucrează la Berlin, a fost de două ori

laureata Premiului Goethe în cadrul Zilelor de Teatru din Mülheim, în1998 pentru „Adam Geist“ şi

în 2008 pentru „Ultimul incendiu“. A obţinut Premiul de dramaturgie al Fundaţiei Autorilor din

Frankfurt în 1993, pentru opera completă a fost distinsă în 2005 cu premiul Else-Lasker-Schüler, iar

în 2006 cu premiul Bertolt-Brecht al oraşului Augsburg. Premiul berlinez pentru literatură din 2009

este cea mai recentă distincţie a Deei Loher.