O rg a n al Cultulu i creşt in advent is t de z iua a şap tea din R. P. R.

Redacţia şl A-ţia. Bucureşti, Raionul T. Vladimirescu, Str. Mitrop. Ghenadie Petrescu 116

La Tatăl Meu şi Tatăl vostruVenise timpul ca H r i ­

stos să Se înalte la t r o ­nul Tătă lu i Sau. î n a in ­te de m oar tea Sa, El spusese îna in tea Tată lu i Său : „Am sfirşit lu c ra ­rea pe ca re Mi-ai dat-o să o fae“ . După învie ­rea Sa a mai zăbovit un timp pe pămînt , pen tru ca ucenicii Săi să poată să se ob işnuiască cu El în trupul S ău învia t şi proslăvit. Acum era g a ta să-Şi ia r ă m a s -bun. D o ­vedise faptul că era un Mîntuitor viu. Ucenicii Lui nu mai aveau n e ­voie să c readă despre El că a r fi în m orm înt .Puteau să g îndească la El ca Ja o pe rsoană proslăvită îna in tea un i ­versului ceresc .

Ca loc pentru î n ă l ţ a ­rea Sia, Isus a le se co l ­ţişorul acela de at îtea ori sf inţ it de p rezenta Sa pe cînd fusese p r in ­tre oameni. Nici M u n te ­le Sion, locul cetăţii lui David, nici M unte le Mo* ria, locul u n d e se g ă ­sea templul, nu era să

fie cinst it în felul acesta . In locurile acelea Hris tos fusese batjocorit şi lepădat. Acolo v a ­lurile milei, cu toa'te că veneau de fiecare da tă

tot mai puternice, au fost respinse de inimi tari ca stînca. Din locu­rile acestea, şi îm povă ­rat, Hris tos plecase să afle odihnă pe Munte le Măslinilor. Sfinta şechi- na, plecînd de la cel dintîi templu, se oprise ne muntele din răsăr i t , ca şi cum i-ar fi păru t !*ău să p ă răsească ce­ta tea a leasă : Hris tos Se opri ki Măsliniş , pr i­vind cu inima plină de dor la Ierusalim. D um ­brăvile şi vîlcelele m u n ­telui fusese sfinţite de rugăciunile şi lacrimile Lui. P răpăs t i i le lui r ă ­sunase de s t r igă te le de b iruinţă ale mulţimii. Pe coaste le lui de cea ­la ltă p a r te găsise un adăpost în casa lui La- zăr din Betania . In g răd ina Ghetsemani El Se r u g a s e şi Se chinui- se s ingur . De pe M u n ­tele acesta voia El să Se înalte la cer. Tot pe vîrful acestui M unte se va odihni piciorul Lui cînd va veni a doua

oară. El va sta pe Măsl in iş nu ca un om al du­rerilor, ci plin de s lavă şi biruitor, în timp

( Continuare la pag. 5-aJ

2 CURIERUL ADVENTIST

Legea lui Dumnezeu„Teme-te de D um nezeu şi păzeş te poruncile

Lui. Aceas ta es te da tor ia or icărui o m “ . Ecl. 1 2 , 13. (Ps . 119, 160).

Legea m ora lă a celor zece porunci , consti- tue temelia guvernăr i i lui D um nezeu in cer şi pe păm înt , pen t ru to a te fiinţele in tel igente . Ea a fost r îndu i tă spre .a a ră ta dato r ii le omului faţă de sine, fa ţă d e aproape le s ă u şi fa ţă de Dum nezeu .

îna in te de venirea păca tu lu i pe lume, legea m ora lă era expr im ată În tr-un s in g u r p r i n c i p i u : „S ă iubeşti" , ce cupr inde ' toate cele zece p o ­runci. P o ru n c a iubirii a ex is ta t din veşnici i îm ­preună cu D um nezeu , căci, „D um nezeu este iubire“ . La El es te izvorul iubirii ca şi a l vieţii; a rn îndouă îşi au o r ig inea în El. Din cau za de ­generăr i i , ca u r m a r e a venir ii păca tu lu i pe lume, omul nu a mai pu tu t nici în ţe lege şi nici păzi legea m ora lă cu p r in să în po ru n ca : „ S ă iu ­beşt i" . Acestui princip iu sfînt, divin, i s -a dat o explicaţie mai am plă şi s -a spus că el cu­pr inde două porunci : „ S ă iubeşti pe D om nul D um nezeu l tău, ou to ă tă in ima ta, cu tot s u ­fletul tău, şi cu tot cuge tu l itău“ ş i : „ S ă i u ­beşti p e ap roape le tă u ca pe t in e î n s u ţ i11. Apoi Dom nul Isus, c a re a da t a c eas tă explicaţie , a a d ă u g a t : „ In aces te d o u ă porunci se cup r inde t o a tă Legea şi prooroci i '1. Mat. 2 2 , 37— 40.

Aceiaş lege a iubirii a fost îm p ăr ţ i tă in zece porunci. P r im e le pa t ru porunci a r a t ă da tor ia omulu i faţă de Dum nezeu , iar ult imele şase din ele, a r a t ă da tor ia omulu i faţă de semenii săi.

La împlinirea făgădu in ţe lo r lui Dum nezeu , d n a cei mîn tu i ţ i vor tră i în a tm osfe ra cerească, legea m ora lă va cup r in d e din nou un s in g u r principiu, — iubirea. Acest p r inc ip iu va dăinui veşnic . Apostolu l Pavel , lum ina t de Duhul Sfînt, ne lăm u reş te aces t lucru, cînd spune : „ Iub irea deci, este împlin irea legii". Rom. 13, 10. La aces t princip iu divin, sfînt, omul, nici nu poate a d ă u g a şi nici nu poate scoate ceva din el.

Sf în ta Scr ip tu ră ne descoperă în chip m a g i s ­t ra l ca rac te ru l legii m ora le ce cons t i tue dator ia fiecărui om : „Aşa că legea, n eg reş i t es te sf în tă şi porunca este sfîntă , d reap tă şi b u n ă “ . Rom. 7, 12. O am eni i evlavioşi ,din Vechiul T es tam ent , p r e a m ă re a u legea m ora lă a celor zece porunci şi a r ă t a u sf in ţenia , desăv irş i rea şi veşnic ia ei: „ S ă cînte limba mea Cuvîn tu l Tău, căci to a te porunci le Ta le su n t d repte". „D rep ta tea Ta esite o d re p t a t e veşnică şi legea Ta este adevăru l" . Ps . 119, 172, 142. „L egea D omnulu i es te desă- v îrş i tă şi înv iorează sufletul; m ă r tu r i a Domnului este a d e v ă ra tă şi da în ţe lepciune celui neş t i ­utor" . Ps. 19, 7.

Legea m o ra lă ros t i tă de D um nezeu pe M u n ­tele Sinai , din mij locul focului, şi scr isă de de­getul S ău pe cele două tab le de p ia t ră a fost d a tă pen tru toţi oamenii . Deut. 4, 12 ; 5, 2 2 ; Exod 32, 15. 16.

„L egea era ros t i tă acum nu num ai pentru evrei. D um nezeu îi onoră pe aceşt ia făcîndu-i ap ă ră to r i şi depozitari ai legii Lui, d a r ea t r e ­buia să fie socoti tă ca un depozit sf in t pentru lum ea în t reagă . Cuvin te le decalogului s în t po tr i ­v i te p en tru în t r e a g a om enire şi au fost date pen tru ins tru irea şi c î rm uirea tu turor . Zece cu ­v in te scur te , cu p r in ză to a re , şi p line de a u to r i ­ta te , cupr ind da to r ia omulu i fa ţă d e D um nezeu şi faţă de sem enii săi; şi toa te au răd ăc in a in m are le princip iu fu n d am en ta l al iubir ii" .

Isus Hr is tos , Fiul lui D um nezeu , s in g u ru l care a ven i t din cer şi care cunoş tea in totul voia T a tă lu i Său , a a r ă t a t foar te c lar şi lăm uri t că legea m o ra lă , nu se poa te des f i in ţa , ci ea este de n a tu r ă veşn ică : „ S ă nu credeţi că am venit să s t r ic legea sau proorocii; am veni t nu să stric , ci s ă împlinesc . Căci a d e v ă ra t vă spun, cită v rem e nu va t rece cerul şi păm în tu l , nu va trece o iotă sau o f r in tu ră de s lovă d in lege î n a in te ca să se fi în t îm p la t to a t e lucrurile*. M at . 5, 17, 18.

El a ven i t din cer s ă m o a ră pentru cei p ă c ă ­toşi, pen t ru că lcă tor i i de lege. El şi-a da t v ia ţa ca pre ţ de r ă s c u m p ă ra re , a suferit şi a muri t pe cruce p en t ru cei ce au păcă tu i t fa ţă de D u m ­nezeu, prin nesocoti rea legii morale . Dacă legea a r fi fost de a şa n a tu ră că pu tea s ă fie s c h im ­bată , sau desf i in ţa tă , cum g indesc unii, omul ar fi pu tu t fi m in lu i t fără s ă fi fost nevoie ca B u ­nul D um nezeu să sacrif ice pe Fiul S ău pentru c ă lca rea unei legi ce se putea desf iinţa după o vreme. D a r faptu l că a fost necesar ca El să -Ş i dea v ia ţa pen tru neam ul om enesc v inovat, dove ­deşte că legea lui D um nezeu nu scu teş te pe nimeni de a împl in i cerin ţele ei.

„F ap tu l însuş i că Dom nul H r is to s a suferit p edeapsa pen tru neascu l ta rea omulu i , es te un a r g u m e n t pu tern ic pen tru toa te fiinţele in teli­gen te c rea te , că legea nu se poa te sch im ba ; că D um nezeu este drept , milos şi că în guvernă- rnîntul S ău jus t i ţ ia şi mila fără de m arg in i sunt uni te lao la l tă" .

„L egea lui D um nezeu este tot aşa de sf întă ca şi El însuşi. Ea este o descoperire a voinţei Lui, o copie a ca rac te ru lu i Lui, expr im area iu ­birii şi în ţe lepciuni i divine. Armonia creaţ iunii depinde de supunerea desăv î r ş i tă a tu tu ro r fiin­ţe lor şi a totului, a t î t a celor însufleţ ite , cît şi a celor neînsufle ţi te , la legea Creato rului .

(Continuare la pag. 9-a)

_________ ...________________CURIERUL AbVENftST

Un Sabat de neuitat cu fraţii din Moscova„Ca apa p ro a sp ă tă pen tru un om obosit, aşa

este o veste bună veni'tă dintr-o ţa ră d e p ă r ta tă 44. Prov. 25,25.

După o că lă to r ie lungă da r foarte frumoasă, am avut una dintre cele mai m ar i bucurii din viaţa mea, c înd am venit în legă tu ră cu scumpii noştri fraţi din U niunea Sovietică. încă înain te de sosirea mea în oraşul Moscova, înalte le şi im po ­zantele clădir i p reves teau a-propierea de acest m are oraş. Ce ta tea un ivers i ta ră Lomonosov de pe co l ine ­le Lenin, cu cele treizeci şi trei -de e ta je ale sale, se zărea din d e p ă r ta r e şi părea că dom ină imensul oraş, Moscova, c ap i ta la Uniunii Sovietice. Trenul

în ca re mă af lam s-a oprit î<n una din multele găr i ale capitalei, numită G ara Kiev. De la g a ră , cu m a ­şina, am t recu t peste rîul Moscova, apoi f rum oasa s tradă Gorchi, p ia ţa Sverd- lovsca şi pr in multe a l te străzi late, f rum oase şi foarte cura te , pe care le-am admirat, pînă în P ia ţa Le­ningrad, unde am fost g ă z ­duit. Hotelul es te o con ­st rucţie nouă, u l t r a m o d e r ­nă, utilia t cu lifturi rapide, camerele plăcu't mobila te , prevăzute cu tot confortul necesair. Acest m are hotel are 21 de etaje, a r e poştă, telefon, r e s tau ran t , m a g a ­zine cu articole de toaleftă şi altele.

Imedia t după sosirea mea, pr im a grijă a fost ca să te le fonez la sediul Cul tu lui Adventis t din U niunea Sovietică, pentru a a n u n ţa fraţilor de acolo sosi rea mea. La o ju m ă ta te de oră după convorbire, secre taru l Uniunii , fratele Pa- rasei Alexandru , a venit la hotel şi înt ilni rea noastră a fost nespus de em oţionantă , deoarece nu ne văzusem de foarte mulţi ani. îm preună cu dinsul am făcut pr ima vizită la Sediul U n i ­unii care se afla foarte ap roape de hotelul unde locuiam. La sediu am făcut cunoş t in ţă cu co n ­ducătorii Cultulu i din U niunea Sovietică şi a n u ­me, fra te le Kulăjschi Ştefan, preşedin te le U n i ­unii şi fratele S i lm an PioCr, co labora tor pr inci­pal în ;conducerea lucrării de acolo. Birourile Uniunii erau frumos am en a ja te , cura te , şi pline cu o a tmosferă îm bie toare şi sfîntă.

Cu aceşti conducător i iubiţi ,şi cu fraţii lucră ­

tori din Moscova, am avut convorbiri pline de că ldură şi iubire fră ţească. Bucuria lor şi a mea

nu se poate descrie în cuvinte.

Punc tu l cu lminant al acestei vizite a fost fru ­

moasa zi de Saba t de la 2 iunie, pe care am

petrecut-o cu comunita tea Adventişti lor de Ziua Şaptea din Moscova. La ora 9 dimineaţa am plecat dela hotel şi după ce am mers numai o sta ţ ie cu metroul şi cîteva minute pe jos am a ju n s la casa de rugăciune. Sala avea cam o mie de scaune şi la ora sosirii mele, toa te locu­rile erau ocupate de credincioşi. Prezenţa mea în mijlocul fraţilor a produs o vie emoţie, de ­oarece aş tep tau sosirea mea. îm preună cu fra ­ţii am stabilit programul pentru Sabatul acela. Pentru începerea serviciului divin au urcat la amvon fraţii Si lman, Kulăjschi, Năilescu, Pa- rasei şi Holodcov. Pr ima par te a serviciului di­vin s-a deschis cu cîn tarea 159 (P e cruce Dom- nu-a făptuit, minunea ce ne-a mîntuit ) după care fra'iele Parase i a înă l ţa t o rugăciune. Corul comunită ţii a in tonat o f rumoasă cîntare. M ă r ­

De la stînga spre dreapta : Kulăjsckt Şt., Preşedintele Uniunii cu so ţ ia ; Parasei Alex. Secretarul Uniunii cu so ţ ia ; Năilescu Şt., Preşedintele Uniunii Rom ine; Melnic Tereza, soţia fratelui Melnic Teodor, conducător al Bisericii Adv. din U craina; Silm an Pvotr, colaboratorul principal

al Uniunii Adventiştilor din U.R.S.S. cu soţia.

4 C U klkkU L ADVENTIST

tu r isesc că es te pen tru p r im a oa ră în v ia ţa mea cînd am auzit o aşa f rum oasă c în ta re de cor. S tudiu l biblic a fost condus de fra te le Kulăjschi, ia r p a r t e a a doua a s tud iu lu i biblic a fost c o n ­dusă de fratele S i lman. P r im a pa r te a t r a t a t din Fap te le Apostoli lo r cap. 8 , iar a doua pa r te des ­pre: „ M a sa punerii plinilor î n a in te “ . La înche ­ierea primei părţi a serviciului divin fra te le Ho- lodcov pas toru l com unită ţ i i , un b ă rb a t foarte v a ­loros şi p re ţu i t de c ă t r e fraţii din com uni ta te , a în ă l ţa t o rugăc iune , după care corul a in tona t un m ă re ţ imn de laudă.

P a r t e a - a doua a serviciului divin a început cu o in troducere în ca re fra te le p re şed in te Kulăj- sohi, m-a s a lu ta t cu cuv in te foarte m işcă toa re ur îndu-mi bun venit în mijlocul lor. î n a in te de a începe predica, am simţi t o p lă c u tă da tor ie dc a t r a n sm i te că ldu roase le s a lu ta r i fră ţeşt i ale f r a ­ţilor advent iş t i din R.P.R. P red ica pe c a re am rost i t -o cu aceea ocazie a fost un îndem n la consac ra re , care s-a încheia't cu o ru g ă c iu n e în scopul acesta . D upă aceea serviciul divin s-a în ­cheia t cu c in ta rea 388 şi cu o ru g ă c iu n e făcu tă de mine. A u rm a t din nou o f rum oasă c în ta re de cor, după ca re f ra te le S i lm an a în t reb a t dacă a d u n a re a ar dori să t r a n sm i tă sa lu tă r i f ra ţi lor din R.P.R. în t r e a g a a d u n a r e s-a r id ica t în p i ­c ioare şi cu m u l tă iubire f ră ţească au tr imis sa lu tă r i le lor tutt iror membri lor Cultului nos tru din R.P.R. rug in d u -m ă ca o r iunde voi m erg e să trafnsmit sa lu tă r i le lor.

D eoarece-fra ţ i i Kulă jschi şi P a ra s e i u rm a u să plece într -o vizită m is iona ră în B ie lo ru s a , p r in ­t re mulţ imile de rmini ca re s-au r id ica t pen tru t ransm i te rea de sa lu tă r i , am r id ica t şi eu mîna , rug ind pe fraţi să ducă sa lu tă r i le fra ţi lo r din ţ a ra noas t ră . D upă aceea corul a in tona t din nou un imn, în ca re se repeta mereu cuvinte le : „ S a lu tă r i la toţi, sa lu tă r i , sa lu tă r i 1“ Am rost it după aceea un scurt cuvîn t de r ă m a s bun şi de despăr ţ i re şi care a ad u s m om en te fo.arte im p re ­s ionante , deoarece nu am fi dor it o despă r ţ i re a şa de repede. Cea mai p lăcu tă su rp r iză a fost cînd, d u p ă cuv în ta rea mea de r ă m a s bun, c o ­rul comunită ţ i i a in tona t în limba romînă cîn- ta rea : „ D u m n e z e u cu voi p în -ne vedem*4. Am co- borît dela amvon şi am s ta t la ieşire pen tru a s t r înge m îin i le tu tu ro r fra ţi lo r şi surorilor. După aceea un g ru p de tineri şi t inere m i-au pus d i ­ferite în trebăr i cu p r iv ire la lucrarea din ţa ra noas t ră . Corul comunită ţ i i a avut p lăcerea ca să s tea de vorbă cu mine. Am m ul ţum i t coriş ti lor pen tru co laborarea la acest f rumos p ro g ra m şi i-am în d em n a t ca să se rvească pe Domnul cu credincioşie, şi să contr ibuie şi mai depar te cu c în tă r i le lor Ia des făşu ra rea f rumoaselor servicii divine. Diri jo rul era o soră în v îrs tă de 65 dc ani, ta le n ta tă în aceas tă ră spundere , şi a cărei v ia ţă era un pre ţ ios exemplu pen tru cor şi co­munita te .

După am iază am făcut cîteva vizite în case le

fraţi lor . Am luat m a sa cu ei îm preună , am cîn- ta t şi ne-am ruga t . M ă r tu r i s e sc că felul de v ia ţă al aces tor fraţi advent iş t i m-a im pres iona t mult. M-a im pres iona t în mod deosebit osp i ta l i ta tea unirea şi d ra g o s te a lor, precum şi nivelul lor de v ia ţă ce au în trecu t orice aş tep tă r i .

Arn c o n s t a t a t că fraţii şi su ror i le n o as t re îşi p ă s t r ează doctr ina şi o rg a n iz a ţ i a a şa cum este specificul Bisericii Advent iş t i lo r de Ziua Şaptea. Serviciile lor divine se desfăşoară în cea mai deplină liber ta te şi pas tor i i îşi exercită ac t iv i ta ­tea lor s t im ulînd şi depunînd toate eforturi le lor pen tru bunul mers al vieţii sp i r i tua le a tu rmei lor. Biserica adv en tă es te în p e rm a n e n tă dezvol ­t a r e şi ea se bucură de un real spri jin din p a r ­tea o rg an e lo r de S ta t din U n iunea Sovietică.

In t impul şederii mele în U n iunea Sovietică am viz i ta t n u m ero ase m o n u m e n te istorice, m u ­zee, expoziţii , galerii de picturi , biserici, metroul şi m area u n iv e r s i ta te Lomonosov. Am re ţ inu t în mod deosebit c u ră ţe n ia şi ord inea oraşe lor , şi înaltul nivel de v ia ţă de c a re s e bucură ce tă ţenii m are i , frumoasei şi puternicei Uniuni Sovietice. P re tu t inden i , a tî t în Kiev cît şi in Moscova, te im pres ionează ri tmul şi am ploa rea construcţ i i lor , unde harnic i i munci tor i ai m a ­relui popor sovietic, au reuşit în t r -un t'imp re ­lativ scu r t să facă din ţa ra lor, o ţa ră puternică şi în a in ta tă .

La plecarea mea din Moscova un g rup de ftaţi au ţinu t să mă sa lu te şi să-mi ureze drum bun. A doua zi, la t recerea t renulu i prin ga ra Kiev, un al t g rup de fraţi şi surori din c o m u n i ­ta tea Kiev, mi-au ieşit îna in te cu flori, rugîn- du-mă să t r an sm i t f ra ţi lor din Romînia , s a l u ­tă r i le f ra ţ i lo r din Kiev şi ale familiei Melnic, c a re a t ră i t mulţi ani în Romînia .

După aceas tă vizită m em orab i lă pen tru mine, am r ă m a s ad ine recunoscă to r Bunului D u m n e ­zeu p en t ru pu r ta rea Sa de gri jă faţă de copiii Săi şi pen t ru spir itu l de iubire şi de sinceră f r ă ­ţ ie ta te din Biserica Sa.

ŞT. N Ă IL E S C U

MUNCAMunca-i o comoară Vara pe ogoare,Că din ea ori cine Işi ciştigă piine .Cine s{u degeaba.Greu îi merge treaba.Eu vă s p u n : La muncă Mergeţi cu curaj Că-n ogor pe Luncă Uiţi orice necaz .Munca este viaţa.Munca-i şi dulceaţa.Munca-i pentru tine

Ce-i mai bun pe lume.Deci la m uncă frate,Te-n d e m n ; nu să stai.Prin ea Domn-mparte, îndestu la t trai.

C. V. T AN A SE

CURIF.RUL ADVENTIST 5

La Tatăl Meu şi la Tatăl vostru(Urmare de la pag. l-a)

ce g lasul celor ră scu m p ăra ţ i ca o oş tire m a re va s t r iga cu putere : „ Incorona ţ i -L ca Domn al tu tu ro r" .

Hris tos locuise treizeci şi trei de ani în lume ; suferise vorbele ei rele, insulte le şi bat jocuri le ei; fusese lepăda t şi răs t ign i t .Acum, cînd era g a ta să Se în a l ­ţe la tronul s lavei Sale — în timp ce pr iveşte din nou la n e ­recunoştin ţa oam enilor pe ca re venise să-i sa lveze — nu cumva va re trage de la ei s im pat ia şi iubirea Lui ? Nu cu m v a afecţi ­unea Lui va fi concentrară a s u ­pra locuiţii aceluia unde este preţuit, şi unde îngeri nevinovaţi aş teap tă să facă ceea ce El Ie s p u n e? — N u ; f ă g ă d u in ţa pe oare El o dă celor iubiţi pe care-i lasă pe pămînt , este : „ I a ­tă că Eu sîn t cu voi, pînă la sfirşitul lumii*4.

Ajungînd la M unte le M ăs l i ­nilor, Isus îi conduse pe drum pînă au trecut de vîrful m u n ­telui, a jung înd in apropiere de Betania. Aci Se opri, iar uce ­nicii se a d u n a ră în jurul Lui.Raze de lumină pă rea că por ­nesc de la faţa Lui pe cînd privea plin de iubire la ei. Nui-a m us t ra t p en t ru greşe l i le şi vinovăţiile l o r ; cele din u rm ă cuvinte ce au porn i t d e pe bu ­zele Domnulu i lor, au fost c u ­vinte de cea mai dulce duioşie.Cu mîinile în t inse spre b inecuvîn ta re , şi ca şi cum ar fi v ru t să-i a s ig u re de gr ija Lui, Se înălţă încet din mij locul lor, a t r a s că t re cer de o pu te re mai m are decît orice a trac ţ ie pămîntească. Pe cînd m ergea în sus, ucenicii înmărmuriţi priveau cu ochii încordaţi să poa ­tă prinde şi cele din urmă raze de la D o m ­nul lor c a re Se înăl ţa . Un nor plin de s lavă îl a scunse de la ochii l o r ; şi, cînd carul de nor al înger i lo r II primi, veniră la ei cuvin ­te le : „ Ia tă , Eu sînt cu voi, p înă la sfirşiiul lumii44. In acelaşi t imp veniră la ei undele celei mai dulci şi mai vesele muzici c în ta tă de co ­rul îngerilor .

Pe cînd ucenicii încă priveau că tre cer, li se adresară niş te g lasur i p lăcute ca cea mai fru­moasă muzică. Se în toarse ră , şi văzură doi în ­geri în chip de oameni, cari le vorbiră şi le zi­seră: „B ărba ţ i Galileeni, de ce staţ i şi vă uitaţi către cer ? Acest Isus, c a re S-a înă l ţa t la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel, cum

l i 16 k i ' ;" 1956, s-au împlinit 41 dc ani de la moartea sorei Ellcn G. White. Publicam prezenta fotografie pentru cei ce n a u avut ocuziU

să vadă vre-o fotografie a dinsei — Redacţia —

L-aţi văzut mergînd la ce r44.

Hris tos Se înăl ţase la cer cu chipul de om. Ucenicii văzuse norul care-L primise. Acelaşi Isus oare a umblat , a vorbit şi S-a ruga t cu ei; care fr însese pline împreună cu ei; care fusese c li ei în bărcile lor pe lac; şi care în ziua aceea Se ostenise ureînd împreună cu ei Măslin işul,— acelaşi Isus m ergea acum să şadă pe tron cu Tată l Său. Şi îngerii i-au as igura t că Acelaşi pe care ei L-au văzu t mergînd la cer, va reveni t:>t aşa cum S-a înăl ţa t. El va veni „pe nori; şi orice ochii II va ved ea44. „Căci însuşi Domnul; cu un s t r igă t , cu g lasul unui arhanghel şi cu Irîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, şi întîi vor învia cei morţi în H r is tos44. In felul acesta se va împlini însăşi făgăduinţa dată de Domnul ucenicilor Săi : „Şi după ce Mă voiu duce şi vă vou pregăti un loc, Mă voiu în toarce şi vă voiu lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu să fiţi şi voi44. De aceea ucenicii se puteau foarte bine bucura în nădejdea revenirii Domnului lor.

E. G. W H ITE

6 CURIERUL ADVENTIST

Caracterul sacru al slujitorului EvanghelieiÎnalta sa chemare.

O am eni i s în t deseori ispitiţi s ă pr ivească lucrarea în care s în t a n g a ja ţ i , sub un aspect prea limitat, oric ît de îna l tă a r fi ch e m a re a lor. D a r omul nu va rea l iza (tot ce poate mai bine, a t î ta timp cît socoteşte că ceea ce face el, nu este ch ia r aşa de im por tan t . P e n t ru a a ju n g e la cea mai îna l tă realizare , pas to ru l t r e b u e să fie pe depl in înc red in ţa t că ocupa ţ ia sa es te de o î n s e m n ă ta te v ita lă . Cu cit el va acorda o mai m a re im por tan ţă lucrării sale, cu a tî t va fi mai ho tăr î t şi mai d ispus să folosească to a te p u te ­r i le sa le p en t ru îndepl in irea sf intei sa le chemări .

D um nezeu însuş i , a a r ă t a t o îna l tă p re ţu ire poporului S ău şi îndeosebi profeţilor Săi, — atî ta v rem e cît aceşt ia a u t ră i t în depl ină a scu l ­t a re fa ţă de El.

Bărbaţi ai lui Dumnezeu.

Sfîn ta S c r ip tu ră ne p rez in tă deseori bărba ţ i credincioşi, descr i indu-ne îna l ta p re ţu i re pe care le-a a ră ta t -o Dum nezeu .

In 1 Timotei 6 , 6 — 12 g ă s im un înd em n care se potr iveşte pen tru toţi s lu jitor ii Evanghel ie i .

Pas'torii sau predicatorii , s în t oam eni ca toţi ceilalţi. Unii poate că au diferite slăbic iuni, sîVit lacomi de bani şi iubesc cîştigul , cum a fost cazul cu Ba laam . Alţii poate că zic : Noi s în ­tem sărac i , însă iubim banii, si lucrurile pe care le putem procura cu bani. Dar, d a c ă un pas to r nu acceptă cu bucurie să t ră iască şi in lipsă, nu t rebue să p r im ească să in tre în luc ra ­rea lui D um nezeu . Se pa re că nu a fost nici­oda tă in in tenţ ia lui D um nezeu ca s lu jitor ii Săi să fie bogaţi . De ce, ci să fie bogaţi , în t imp ce m area m a jo r i ta te a o am en i lo r că ro ra ei le slujesc, să t ră ia scă în lipsuri si nevoi ?

Noi cetim că bă rb a ţ i i lui D um nezeu , cum a fost de pildă, Moise, Ilie sau Ioan Botezăto rul ,— au co n sac ra t totul in s lu jba lui Dumnezeu. Apostolul Pavel , ad res îndu -se lui Timotei, şi f iecăruia din tre noi, ne î n d e a m n ă să fugim de iubirea de bani, şi să evi' tăm lucrurile pe care le ca u tă lumea. Noi nu t rebue să t ră im pentru aces te lucruri, nici să nu încercăm a le aduna şi acum ula . C i t de con tra r iu es te lucrul aces ta cu firea no as t ră p ă m în te a s c ă 1 Un om nu poate trăi potr ivit cu aces'te înd rum ăr i , decît num ai dacă a pr imit o viz iune despre m oşten irea vii­toare şi nu m a i c ind in ima sa a fost sch im bată şi înnoită , ia r el a fost educa t prin Duhul Sfînt spre a tră i in aşa fel, încît să v ad ă lucrurile ca re nu s e pot vedea 1

David a fos't un m a re bărba t , profet şi poet, o rg a n iz a to r şi c î rmuitor , bă rba t superior în orice p r i v i n ţ ă ; şi cu toate aces tea , el a recunoscut au to r i ta tea profetu lu i t r im is la el, p ă ră s ind

planul s ă u propriu şi in tenţi ile s a le personale— cu pr iv ire la c lăd i rea Templului , — subor- donînd voin ţa sa cuvintului rost i t de profetul N a tan . ( 2 Sam . 7) .

împreună lucrător cu Dumnezeu.

In 1 Cor. 3, 9 pr. p., aposto lul Pave l zice: „Căci noi s în tem îm p reu n ă lucrăto r i cu Durn- zeu“ .

Ce privi legiu, pen t ru niş te oam eni mur itori, să fie asocia ţi cu Dum nezeu , lucrînd îm preună cu E l ! C um ar fi pu tu t D um nezeu on o ra pe un om mai mult decît a l c g în d u -1 ca to v a ră ş in lu­c ra rea Sa ! Cc s -a r pu'tca sp u n e m a i mult despre un om ca să-l ridice pe o t reap tă mai înaltă , decît să poţi spune că el es te co labora to ru l lui D um nezeu ?

Uneor i, u i tăm cu totul P e r s o a n a Suprem ă, a sc u n să şi invizibilă şi ne m ăg u l im cu ideia că toa te rezu l ta te le m in u n a te pe ca re le-am ob ­ţinut, s -a r da'tora capac i tă ţ i i noas t re proprii. Cît de adesea 3e poa te auzi : „Eu a m făcut cu ta re şi c u ta re luc ru“ . Oam eni i s în t adesea ispitiţi să sc laude şi să se m ă g u le a sc ă unii pe alţii însă aposto lul Pavel a t r ibue toa tă lauda lui Dum nezeu , C ăru ia i se cuvine de drep t .

Nu num ai corpul pas tor i lor , ci şi toţi membri laici s in t ridicaţi pe o ‘t reap tă îna l tă p r in lucra ­rea Evanghel ie i , căci în 1 P e t ru 2, 9, apostolu l Pe t ru ii inc lude pe toţi credincioşii ca păr taş i la lucrare . El vorbeş te aici despre Biserica lui D um nezeu şi descrie pr iv ilegiu l de care se poate bucura orice om cînd e chem at a fa ră dintr-o v ia ţă d e păca t , şi r id ica t la r an g u l de fiu al lui Dum nezeu .

Trimişi împuterniciţi.

In Noul T es tam en t lucrători i din via D om ­nului se bucură de o îna l tă s t im ă în ochii lui D umnezeu . Ia tă cum scrie aposto lu l Pave l în2 Cor. 5, 20 pr. p. ; „Noi dar , s în tem trimişi împuternic iţ i ai lui H r is to s" . U ne le t raduceri redau aceste cuv in te ast fel : „Noi dar, s în tem am basador i ai lui H r is to s" .

Ce poate să fie mai onorabil , decît s ă fie cineva, am b a sa d o ru l lui Dumnezeu rep rezen ­tan tu l S ău împutern ic i t I Ia tă ce titlul d e d e o ­sebită onoare poar tă s lu jitor ii lui Dumnezeu. D acă cineva poa te să spună cu a d e v ă r a t : „Eu sîn t un a m b a s a d o r al ceru lu i ; şi dacă viaţa sa es^e în a rm onie cu dec la ra ţ ia sa, atunci, in chomarea sa, el află o d e m n i ta te a tî t de înaltă in ch em area lui, încî't ea în trece orice poziţie păm în tească ! Dacă s în tem cu a d e v ă ra t s lu j i ­torii Domnulu i , a tunci, rep rezen tăm mai mult deoît o Confer in ţă , o Uniune, sau ch ia r în t r e a ­ga Biserică : in cazul acesta , s în tem am basador i ai Cerului ,

CURIERUL ADVENTIST 7

Datoria unui ambasador.

Nici un a m b a s a d o r nu poate să vorbească în- tr-um chip dezonoran t despre propria lui ţa ră şi în ace laş timp să con t inue să deţ ină slujba lui de a m basador . El nu a re l iber ta tea — în nicio ocazie, — să ros tească vreun cuvîn t care să dăuneze in te reselo r ţări i care l-a tr imis pe el ca .ambasador. Sluji to rul Evanghel ie i este a m ­basadoru l Împără ţ ie i lui D um nezeu şi ca atare, el nu are nic iodată dreptul să pună la îndoială Cuvîntul lui Dumnezeu , sănl interpre teze greşit, sau să facă vreun alt lucru în dauna îm p ă r ă ­ţiei sp ir i tua le pe ca re o reprez intă . El t rebue să trăiască, cum a ' trăit Domnul Hris tos , să se d ă ­ruiască aşa cum S-a d ă r u i t Domnul Hristos, a ră tînd a l to ra ca lea spre ceruri , el însuşi fiind o că lăuză s igură .

Ca unii ca re vorbim din pa r tea lui D u m n e ­zeu, fie la amvon, fie in alt loc, nu este niciodată admisibil să a v em o a t i tud ine de clowni, făcînd din am von o scenă de provocat rîsetele' a d u ­nării, înoura j înd astfel indiferenţa şi nepăsa rea faţă de lucruri le sp ir i tua le în v ia ţa a scu l tă to r i ­lor. D um nezeu nu ch eam ă pe nici un om să urce la amvon şi să înşire acolo n iş te lucruri hazlii şi 'banale. P as to ru l t rebue să onoreze pe D u m ­nezeu, a tît la am von cît şi în orice a ltă îm pre ­jurare a vieţii sale. P e n t ru a reprezenta Îm p ă ­răţia Sa, D um nezeu nu a lege nişte am basador i uşurateci şi glumeţi , care să sp u n ă tot felul de poveşti hazlii.

Totdeauna la datorie.

Un om care reprezin tă o ţa ră de pe pămîntu l acesta, — un am b asad o r , — va fi to tdeauna la datorie. Aceas ta vrea să spună că nu va exista niciun timp din per ioada acreditări i lui oa am basador , cînd el nu şi-ar reprezenta ţa ra lui, nici un t imp cînd el să spună : „Eu sînt am basadoru l ţăr ii mele, numai în cele opt ore de birou. In restul timpulu i, refuz de a repre ­zenta ţa ra m e a “ .

Ca am basador i ai lui Dumnezeu, nu trebue să ne permitem să lipsim de la datorie, nici măcar un moment. Nu ne pu tem lua timp pen ­tru dis tracţii lumeşt i şi nici a ne încurca în afaceri băneş t i de c u m p ă ră r i şi vînzări, în ve ­derea realizări i de cîş tiguri . Alţi oameni îşi pot permite aceas ta , însă a m b a sa d o ru l lui D u m ­nezeu, nu şi-l poate permite. Nu există nicio clipă din via ţa n oas t ră cînd am putea renun ţa şi refuza d e a ne îndeplin i dato r ia noas tră . Fie că s în tem in că lă tor ie cu trenul s a u cu m aş ina , fie că m e rg e m în tr -un Ioc s a u altul şi ne în- ttlnim cu oamenii , fie că ne îndeplinim dator iile obişnuite ale vieţii, noi t rebue să ţinem to t ­deauna m in te că s în tem am basador i i lui Hris tos.

Prietenii lui Dumnezeu.

Sluji tor ii lui Dumnezeu, s tau însă, într-o şi

mai s t r însă legătură cu El. In Ioan 15, 14 g ă ­sim scris astfel : „Voi sînteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu !“ Cuvîntul acesta se poate aplica tu tu ro r credincioşilor în g e n e ra l ; dar el se aplică servilor Evangheliei în special.

Cînd cineva este în necaz, a sufer it o pierdere ori a veni peste el o încercare de nesuporta t, s imte nevoia unui prieten cu care să se consfă- tu iască, să se încurajeze şi să se ajute. P r ie ­tenul sincer este un a ju tor preţios. Despre A vraam se spune că el a fost numit prietenul lui Dumnezeu. Toţi bărbaţii consacraţ i , che ­maţi de Dumnezeu să-L reprezinte pe acest p ă ­mînt sînt numiţi de asemenea, prietenii Săi.

A cunoaşte pe Dumnezeu ca prietenul nostru personal şi a ne da seama că Domnul Hris tos vede în noi prietenii Lui, es'te o experienţă deo­sebit de preţioasă. Deoarece lucrurile s tau aşa, se a ş teap tă din partea noastră să ne ordonăm viaţa şi lucrarea noas tră în a şa fel, inert să în tăr im această prietenie cu Dumnezeu, dove­dind astfel cît de mult o preţuim.

Fraţii lui Hristos.

D ar Domnul nostru merge şi mai departe. El vrea să fie fratele prietenilor Săi. In Ioan 2 0 , 17 u.p. cet im a s t fe l : „Du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi ta tăl vost ru la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vos t ru“ .

Domnul Hris tos este fratele fiecărui credin ­cios şi cu deosebire al fiecărui pas'tor şi slujitor credincios . Noi intrăm chiar în lucrarea Dom­nului Hris tos spre a îndeplini ce ar fi îndeplinit El dacă ar fi fost pe acest pămînt.

Pastorul, un mijlocitor.Adevăratul pa s to r sau predicator este de ase ­

menea un mijlocitor. După cuvintele din Ioel 2 , 17, pastorul nu es'te chemat a ţine niş te d is ­cursur i savan te sau niş te predici elocvente. El este ohemat a prezenta înain tea Domnului s ituaţia necorespunză toare a credincioşilor, — prin rugăciuni pînă la agonia sufletului.

Uneori se în tîmplă ca anumite Comunităţi să se ruineze şi să moară în cele spir ituale pen tru că slujitorii Evangheliei n-au m an ifes ­t a i o adevăra tă iubire pentru ele şi nu au simţi to adevăra tă povară pentru starea lor spiri tuală. S lu jba noas t ră este să împăcăm pe cei pier­duţi, cu Dumnezeu şi să pledăm fără încetare înain tea Domnulu i pentru ei.

Trebue sa avertizăm pe credincioşi împotriva primejdiei învăţă tur i lor false, a păca tu lu i şi a oricărui lucru care duce sp re ruină. Nu este de a juns a fi niş te predicatori vestiţi, ci este necesar a fi nişte credincioşi convinşi. Nu există nimic în lumea aceasta , ca re s -a r putea co m ­para cu cinstea de a fi sluj itorul Domnului nostru Isus Hristos. Aceasta este o lucrare care trebuie savîrşi tă de oameni sfinţi, chemaţi şi binecuvîntaţi de D u m n e z e u !

CURIERUL ADVENTIST

Sfîrşit de an la Seminarul TeologicD upă 8 luni şi j u m ă ta t e de cu r su r i pline de

folos şi de b inecuvîn tă r i pen tru p regă t i rea t ine ­rilor şi tinerelo r in vederea lucrări i d e s lujire, am a ju n s la Încheierea anulu i şcolar. E n tu z i a s ­mul şi însuf le ţi rea de la începutu l anulu i şco ­lar, s -au v ăzu t şi s im ţi t şi la încheie rea lui. Pu tem să m ăr tu r i s im ca Dom nul a binecuvinta't d in plin S em inaru l nostru , li vom răm îne ad ine recunoscător i pen tru spr i j inul ceresc pe ca re

m -

O i O

Clasa de absolvire a anului şcolar 1955156, împreună cu CorpulProfesoral.

ni l-a acorda t şi pen tru b u n ă ta te a pă r in tească pe ca re a întins-o asup ra noas t ră .

Seria m ar i lo r şi f rumoaselor se rbă r i a în ­ceput joi 14 Iunie, cu ocazia desfăşurăr i i p ro ­g ram ulu i elevilor din anul al I IM ea . Cuvîntă- rile lor în suf le ţ i te şi poeziile lor m işcă toa re au l ă sa t o impresie pe cî t de adîncă , pe atît de p lăcută a su p ra în tregei as is tenţe . Elevii anului III şi-au luat ca ţintă : S ta to rn ic ie şi cură ţie .Coruri le p regă t i te cu luni de zile mai înainte şi d ir i ja te ele că tre elevi şi eleve, p regăti ţi te ­meinic dc că t re fr. G ehann , au reuşit să aducă o a tm osfe ră cerească a su p ra se rbăr i lo r noas t re

Vineri sea ra cu ocazia serviciului divin, S e ­minaru l a fost c h e m a t la co n sa c ra re îna in tea Domnulu i. Rugăciuni le pline de că ld u ră şi p u ­tere, au a r ă ta t că unica lor dorin ţă este să răm înă predaţi în isltijba Domnului . Serviciile divine d in Saba t atit d im inea ţa cit şi după masă , s-au dovedit o m a r e b inecuv în ta re pentru cei prezenţ i . Oaspeţi i veniţi d in provincie cît şi fraţii şi cunoscuţi i din Bucureşt i, au p a r t i ­cipat cu bucur ie la aceste so lemnită ţi . Nu se poate descr ie fericirea şi bucur ia unui asemenea

S aba t , petrecut în cur ţi le casei Dum nezeulu i nostru. Cu ocazia aceas ta ne-am a d u s aminte de cuvin te le P sa lm is tu lu i c a re z i c e : „Cît de p lăcu te s in t locaşurile Talc, D o am n e al oş t i r i ­lor !... Mai mult face o zi în cur ţ i le Tale decît o mie în al ta parte* I Deşi În tunericul nopţii se lăsase demult şi luminile se s t insese din săli şi din cu r tea adunăr i i , totuşi fraţii încă mai d iscu tau pe grupe , şi se bucurau de ocazia a*

vută a revederii laolaltă .P unc tu l < u k n ln a n t ;ii

se rbă r i lo r a fost p r o g r a ­mul abso lvenţ i lo r din d i ­

m inea ţa zilei de 17 iunie. La orele 1 1 se rb a rea a în ­ceput în sune te le unui p re ­ludiu execu ta t la ha rm oniu . Cei 13 absolvenţ i : Borba th Zoltan, C h d b e g e a n u A pos ­tol, C r işan T ra ian , Duiml- t ra şcu Dum itru , Ionescu

Mihai , J ig ă u D um itru , Kis

I oa n , M alte esc u G h eo r g h e ,

P enca Ilie, Pop Iacob, P o ­pa Mi ha i 1, S oare Ioan şi

Zanfir Daniian , şi cele 6

eleve ca re au te rm in a t

cu rsu r i le de doi ani : Clo-

riciu Olimpia , G heorghe Ş te fa n ia , Ir imia G abr ie i :\,

Laszlo Leana, M athe I lea ­na şi T hom as Lucia, In

to ta l 19 la n u m ăr , s-au opri t la amvon. După o c în ta re de cor şi r u g ăc iu n e înă l ţa tă de un absolvent , fra te le P opa Mihai l, p reşed in te le c l a ­sei absolvenţi lo r , a ad re sa t un că lduros: „Bun venit ' , Comite tu lu i Uniunii, oaspeţilor, corpului profesoral, precum şi colegilor şi colegelor . Punc te le ca re au u rm a t în p ro g ram au fost atît de p lăcu te şi In teresante , încît nici n-am o b se r ­vat cînd au trecut două ore. Istoricul celor 19 absolvenţi , ţ inta .şi motUrtfl clasei, în dn ioşă toarea poezie a clasei, cuv in te le de laudă şi mulţumire , precum şi solia a d re sa tă juniorilor , au influ ­en ţa t adînc as is ten ţa din sa lă , din au lă şi din curte . După te rm inarea p ro g ram u lu i , absolvenţ ii au ooborlt dela a m von şl şi -au ocupat locurile lor rezerva te în faţă,

F ra te le Şte fan Năilescu, P reşed in te le Uniunii a ad re sa t abso lvenţ i lo r 'cuv în tu l de trimitere. Ei au fost Întrebaţi foarte so lemn dacă Mîntuito- ml, ca şi pe vremea ucenicilor, S-a apropia t de ei, dacă ;i vorbit cu ei, dacă ei I au auzit g lasul şi soliile Sa le duioase, iubitoare şi puternice. A b ­solvenţii au r ă sp u n s In tr -un g las că In timpul anilor de studiu au simţit prezenţii Mîntuitoru-

__________________________________________ CURIERUL ADVENTIST- ' ........................................ — ..... , --yX

! V ' .Jlui, au auzit soliile Sa le şi că doresc să-L s e r ­vească cu zel şi credincioşie. Ult imele cuvinte au fost cuvin te le din Însă rc ina rea Mîntuitorulu i: „Duceţi-vă în toa ta lumea şi propovăduiţ i E v a n ­ghelia la orice f ă p tu r ă 1. Absolventu l Chelbegea- nti Apostol, a ad resa t conducă to ru lu i Uniunii c u ­vinte de recunoşt in ţa , a s igu r înd prin dînsul în ­treg Comite tu l Uniunii , ca vor lucra pentru bi­nele Bisericii şi patrie i iubite.

Din par tea Sem inaru lu i s-au împărţ i t diplo ­mele şi cert if icate le dc absolvire. S-au adresat

cuvinte de mul ţumire Iui Dumnezeu, conducerii Bisericii, Autorită ţilor care ne-au .acordat liber­tate şi gazdelor care au îngriji t şi adăposti t pe elevi. Cu aceas'ta anul şcolar 1955/1956, s-a de­c la ra t încheiat.

In mijlocul unei însufleţiri sfinte şi .a unei bucurii ca la serbările Domnului , ne-am d esp ă r ­ţit, ur îndu-le pace şi prosperita te pînă la 15 oc­tombrie, cînd se vor deschide din nou cursur ile Seminarulu i, pentru anul şcolar 1956/957.

H. ARTINIAN

Legea lui Dumnezeu(Urmare de la |>ng. 2-a)

Dumnezeu a pus legi de gu v e rn a re nu numai fiinţelor vii, ci şi tu turor lucrurilor naturii . IV.ul se află sub s tăp în irea unor legi nesch im ­bate, ce nu pe’t fi trecute cu vederea. Dar in timp ce totul in na tu ra e guverna t de legi naturale, num ai omul, d in tre toate vie ţu itoarele pămîn'lului, este supus legii morale , Omului, coroana crea ţ iuni i , Dum nezeu i a dat pute re sa înţe leagă cer in ţe le Sale, sa pr iceapă d re p ta ­tea şi bună ta tea legii Sale şi cerin ţele ei sfinte fată de El; iar dela om se a ş teap tă ascu l ta re ne împărti ta".

Poziţia Domnului Isus faţă de legea morală este a ră ta tă prin cele profeţite despre El în V e ­chiul Tes tament: „ l a t ă vin ! — in sulul cărţii este scris despre mine — vreau sa fac voia Ta, D umnezeule! Şi legea Ta eslte in fundul inimii mele". Ps. 40, 7, 8 . Cînd era aci pe pămînt , în minunatele Sale învăţa tur i , El a scos în ev iden ­tă necesi ta tea de a păzi legea morală , d îndu-Se pe Sine ca exemplu : „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi răm îne în d ragos tea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tătă lu i Meu şi rămîn în d ragostea Lui“ . Ioan 15, 10.

El n-a că lca t nlciuna dintre cele zece porunci, căci: „El n a făcut păcat, şi în gu ra Lui nu s-a găsi t vicleşug'*. 1 Peftru 2 , 2 2 . Adresindu-Se contemporanilor Săi, EI zicea: „Cine dintre voi mă mustră pen tru păca t" , adică pentru că lcarea legii? Nici chiar S a ta n a n-a putut afla în El vreun păcat. „Vine stăpîni torul lumii' , zicea Domnul Isus, „da r în Mine nu găseş te nimic41, Dacă şi în Domnul Isus s-ar fi găs i t vreun p ă ­cat, dacă şi El s-ar fi făcut v inovat de că lcarea legii morale, S a ta n a ar fi avut cu ce să-L învi- miiască. EI ne este exemplul nost ru desăvîrşi t în ce pr iveşte respec ta rea cu sf inţenie a legii morale.

Apostolii au u rm at în totul exemplul lăsa t de Domnul Isus, ca re zicea: „Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile". Mat. 19, 17. Ei au p ă ­zit legea şi au recom andat-o şi ,a ltora: „ P e n t r u ­că nu cei ce aud legea sunt nepr ihăniţ i înaintea

lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta , vor fi socotiţi neprihăniţ i" , zicea Sf. Pavel. Rom. 2, 13. Apoi adresîndu-se unora , care susţineau că este deajuns să crezi şi nu mai e nevoie să păzeşt i legea celor zece porunci, tot Pavel spunea : „Deci, prin credinţă desfiinţăm noi le­gea ? Nicidccum. Dimpotrivă, noi în tărim le­gea". Rom. 3, 31.

Apostolul lacov merge şi mai departe, cînd spune: „Căci, cine păzeşte toată legea, şi g re ­şeşte într-o s ingură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti , a zis şi: „Să nu ucizi". Acum, dacă nu prea- curveş'li, dar ucizi, te faci călcător al legii". Ia- cov 2 , 1 0 , II.

Apostolul Ioan, ucenicul iubit, care a primit multe descoperiri de la Dumnezeu, pentru toa tă biserica creşt ină, pînă la sfîrşitul timpului, su s ­ţine şi el aceleaşi lucruri ce Ie învăţase dela Domnul Isus: „Cunoaştem că Iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceia că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea lui D u m ­nezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi porun ­cile Lui nu sînt grele". „Şl d ragos tea s!tă în vie ­ţuirea după poruncile Lui".

„Şi prin aceasta ştim că II cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine z ice : „II cunosc’ şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el". 1 Ioan 5,2.4 ; 2 Ioan 6 ;I ioan 2,3.4.

In ultima carte a Noului Testament, viz iona­rul Ioan, vorbind despre adevăra ta şi ultima biserică a lui Dumnezeu, care va exista înain'te de venirea lui Isus, spune despre ea că se va deosebi de celelalte biserici prin chiar faptul acesta că în doctrina ei a prevăzut respectarea legii lui Dumnezeu : „Aici este răbdarea sf inţi­lor, oare păzesc poruncile Iui Dumnezeu şi c re ­dinţa lui Isus". A poc. 14, 1 2 .

Păzirea cu sf inţenie a legii morale a celor zece porunci aduce cu sine fericire şi pace. Ea este şi o oglindă ce arată omului păcatul , şi ea va constitui m ăsura după care va fi măsura t caracterul fiecăruia la judecaUa Iui Dumnezeu. Împlinirea ei cu conşt iinciozitate, este o datorie a flecarul otn.

M. MANliA

10 CURIERUL ADVENTIST

I o a n H u sAnul acesta, Republica Populară Cehoslovacă a an i­

versat 541 de ani de da arderea pe rug a lui Ioan Hus, care a a vu t loc in anul 1415.

Despre acest bărbat de seamă se pot spune m ulte lucruri importante, pline de 'învăţături ipentru oricine ia seama la ele.

Iată cîteva din cele ce cunoaştem despre din s u l :De origină umilă dintr-o familie m odestă, Ioan Hus,

rămase de timpuriu orfan, din cauza mor(ii tatălui său. Mama sa era o femeie evlavioasă, care considera şcoala şi creşterea in temere de Dumnezeu ca cel mai preţios bun al omului. Ea se strădui să asigure şi fitului ei această moştenire. H us merse m ai întîi la şcoala primară provincială, apoi intră la Universi­tatea d in Praga, unde fu primit să studieze gratuit, din cauza sărăciei sale. Marna sa il însoţi in călă­torie ; văduvă şi săracă, n-avea de unde să-i dea bu­nuri păm în t e ş t i ; totuşi, cînd se apropiară de marele oraş, ea ingenunchie împreună cu tinărul orfan de tată şi ceru asupra lui binecuvM area Tatălui ceresc. Cît de puţin bănuia această \mamă, in <ce chip avea să fie ascultată rugăciunea ei 1

La Universitate, Hus, se distinse curînd prin silinţa sa neobosită şi prin progresele sale repezi, în .timp ce viaţa sa fără cusur şi purtarea sa amabilă, îi atraseră respectul tuturor. El era un sincer aderent al Bisericii catolice, şi căuta cu ardoare binecuvîntările spirituale, pe care ea pretindea că le putea acorda. Cu ocazia unei serbări jubiliare se spovedi, dărui cei din urmă bănuţi ce poseda şi merse alături cu ceilalţi în proce­siune, (pentru a obţine şi el iertarea de păcate promisă După terminarea studiilor sale, el intră in tagm a preo­ţească, unde cîştigă repede o mare reputaţie şi fu aurind ataşat la curtea regală. Apoi fu num it mai întli profesor şi mai tîrziu rector al Universităţii unde-şi făcuse studiile. N um ai după cîţiva ani modestul şcolar, care studiase pe cheltuiala Universităţii, ajunase gloria ţării sale şi niunele său ajunse să fie vestit în toată Europa.

Dar Mus trebuia să inaugureze pe alt tărim opera Reformei sale. Mai mulţi ani după învestirea sa ca preot, fu num it predicatorul Capelei Betleem. în tem eie­torul acestei Capele dăduse mare importanţă predicării Sfintei Scripturi în limba poporului. Cu toată opoziţia Romei, acest obicei nu fusese complet înlăturat în Boemia. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu era cunoscut aproape deloc ş i viciile cele mai hidoase se întinseseră în toate clasele societăţii. Contra acestor rele se ridică Hus fără cruţare, bazîndu-se pe C uvîn tu l lui Dumnezeu, pentru a proclama principiile adevărului şi ale cură- ţiei, pe care le învăţa.

Vestea despre lucrarea făcută în Praga fu dusă la Roma, şi curind după aceea Hus fu som at să se în ­făţişeze înaintea papei. Dacă s-ar fi supus s-ar f i dus la moarte sigură. De aceea regele şi regina Boemiei, Universitatea şi nobilimea, se uniră să ceară ca Hus să fie autorizat de papa \să rămîie la Praga şi să fie reprezentat la Roma printr-un delegat. Jn loc de a aproba această cerere, papa procedă la judecarea lui Hus, U condamnă şi puse Praga sub anatemă.

După potolirea agitaţiei din Praga, Hus se întoarse la Capela sa din Betleem, unde continuă să predice

Cuvhntwl lui Dumnezeu cu mai mult zel şi cu mai mare curaj decît oricind. Duşmanii săi, fireşte, erau activi şi puternici, dar regina, mai mulţi membri ai nobilimii şi o bună parte din populaţie ţineau cu el. Comparind învăţăturile sale curate şi înălţătoare şi viaţa sa sfîntă, cu dogmele înjositoare pe care ie propovăduiau disci­polii Romei şi cu avariţia şi desfrîul vieţii lor, foarte mulţi socoteau ca o onoare a sta de partea lui.

Pentru a pune capăt discuţiilor care frămîntau Eu­ropa, fu convocat un conciliu general la Constanţa. Acest conciliu fu convocat după cererea împăratului Sigism und, de unul din cei trei papi rivali. Ioan XXIII. Papa Ioan nu vedea deloc cu ochi buni convocarea acestui conciliu, căci caracterwl său şi viaţa sa politica puteau suporta foarte greu o cercetare întreprinsă de chiar acei prelaţi, cari în moravurile lor erau tot atit de slăbiţi ca toţi în genere din acel timp. El insă nu îndrăzni să se opuie voinţei împăratului Sigism und.

Cele două obiecte capitale pe care şi de propusese conciliu!, erau de a pune capăt schismei în Biserică şi de a stîrpi erezia. De aceea, cei doi anlipapi şi prin­cipalul propagator al nouilor idei, Ioan Hus, fură so­m aţi să compară înaintea •adunării. Papa Ioan XXIII, veni la C onstanţa cu mare pom pă, înconjurat de m em ­brii înaltului cler şi de o sultă de curteni. În treg clerul şi notabilităţile oraşului, cu o imensă m ulţim e de ce­tăţeni veniră să-i ureze bun venit. Patru d in cei max înalţi magistrafi purtau un baldachin de aur deasupra capului său. înaintea lui era purtată ostia şi cele mai bogate odăjdii ale cardinalilor şi ale nobilimii, măreau strălucirea cortejului.

In acelaş timp se apropie de Constanţa un alt că­lător. Hus fu conştient de primejdiile care îl amenin­ţau. El se despărţi de amicii săi ca şi cum nu s-ar mai întoarce niciodată în mijlocul lor, şi porni la drum cu sim ţlm în tu l că se duce să fie ars pe rug. Deşi obţinuse un bilet de liberă trecere din partea regelui Boemiei şi un altul din partea împăratului Sigism und. primit pe drum in tim pul călătoriei sale. luase toate dispoziţiunile in vederea probabilităţii morţii sale.

In una din scrisorile adresate amicilor sâi din Praga, el sc r ia : „Fraţii mei... Eu plec cu un bilet de liberă trecere de la rege, spre a mă înfăţişa înaintea inamici­lor, care mă urăsc de moarte. Mă încredinţez deplin Dumnezeului Atotputernic şi Mintuitorului meu. Sper că va asculta rugăciunile voastre arzătoare, ca să punâ prudenţa şi înţelepciunea pe buzele mele, aşa Incit sâ le pot rezista, şi să-mi dea Duhul Său S fîn t, spre a mă întări în adevăr, astfel, incit să p o t înfrunta cu bărbăţie ispitele, închisoarea, şi dacă va fi necesar, chiar o moarte crudă. Isus Hristos însuşi a suferit pentru aleşii Săi iu b i ţ i ; să ne mirăm noi oare dacă ne-cn lăsat exemplul Său, oa să suferim şi noi înşine cu îndelungă răbdare orice pentru mintuirea noastră? El e Dumnezeu, şi noi sîn tem făpturile S a l e ; Bl e Domnul nostru, şi noi sîntem servii S ă i ; El e stăplnul lumii, şi noi sîntem nişte bieţi muritori vrednici de ocară. Cu toate acestea El a s u fe r i t ! De ce să nu suferim şi noi, mai cu seamă utunci, cînd suferinţa este o curăţire pentru noi ? De aceea, iubiţii mei, dacă moartea mea trebue să contribue la gloria Sa, ruga- ţi-vă ca ea să vie repede şi El să-mi a ju te să pot

CURIERUL ADVENTIST 11

suporta cu credincioşii* orice ruu , ori cure ar fi el. Dar daca va f i mai bine să reviu între voi, să ne rugăm iui Dumnezeu să mă hnapoiez fără pată de la acest Con­ciliu, adică, fără să fi suprimat o iotă din adevărul Evangheliei, cu scopul de a lăsa frafilor mei o stră­lucită pildă de urmat. Se poate deci să nu mai vedeţi niciodată fa(a mea în Praga, dar dacă este voia A to t­puternicului Dumnezeu de a mă reda vouă, atunci să înaintăm <cu o inimă mai hotărită în cunoaşterea şi iu­birea legii Sale".

In altă scrisoare adresată unui preot care devenise un discipol al Evangheliei, Hus vorbeşte cu o pro­fundă umilinţă de greşelile sale, acuzîndu-se pe sine de faptul că i-a plăcut să poarte veşminte bo­gate şi Că a risipit ore cu ocupafiuni frivole. A- poi a adăugat următoa­rea admonestare mişcă­toare : ,,Fie, ca mărirea lui Dumnezeu şi mîntui- rea sufletelor să preocupe mintea ta şi nu pose­siunea de beneficii şi averi. Fereşte-te de a îm ­podobi casa ta mai mult decît sufletul tău, şi mai presus de toate, îngri- jeşte-te de edificiul sp i­ritual. Fii pios şi umil cu cei săraci şi nu pră­pădi avuţia ta în ospeţe.Dacă nu-ţi vei îndrepta viaţa, şi dacă nu te vei abţine de la lucruri de prisos, mă tem să nu fii aspru pedepsit. Tu cu­noşti doctrina mea, căci ai primii încă din copi­

lăria ta instrucţiunile mele, de aceea nu mai e necesar să-ţi scriu mai departe. Dar te conjur pe har ui Domnului nos­tru să nu mă imite zi in nici una din deşertăciu­nile, în oare m-ai văzut cazînd. Pe plicul scri­sorii a mai adăugat cu­v in tele: ,,Te conjur, prie- tSnul meu, să nu rupi acest sigiliu înainte de a fi dobîndit asigurarea că sînt mort".

La sosirea lui în Con­stanţa s-a bucurat în pri­mele zile de deplină li­bertate dar puţin după aceea, Reformatorul fu arestat din ordinul papei şi a cardinalilor şi a- runoat intr-o închisoare dezgustătoare.

Slăbit de boală şi de detenţiune lungă în în ­chisoare — aerul umed şi infectat al temniţei sale îi provocase friguri care ii ameninţau serios viaţa, — în cele din urmă Hus fu adus în faţa conciliului. încărcat cu lanţuri apăru în faţa împăratului, care pe temeiul cuvîntului său de onoare şi al bunei sale credinţe se angajase să-l protejeze. In timpul îndelungatului său proces Re­formatorul susţinu cu tărie adevărul, şi, în prezenţa demnitarilor Bisericii şi r.i S tatului reuniţi, el rosti un protest solemn contra corupţiei Potentaţilor Bisericii. Cind i s-a cerut să-şi aleagă între a tăgădui învăţă­turile sau să sufere moartea, el preferă moartea,

Arderea pe rug a Iui Ioan Bus.

Cînd fu somat să-şi exprime ultima hotărîre, Hus refuză să abjure, apoi indreptînd privirea sa pătrun­zătoare spre Monarhul, al cărui cuvînt de asigurare fusese atît de ruşinos călcat, el declară: ,,Am compărut de bună voia mea în fa(a Conciliului, sub protecţia publică şi pe baza cuvîntului de onoare al împăratului, care e de f a ţ ă C i n d ochii tuturor celor ce erau in adunare se întoarseră spre el, faţa lui Sigismund fu ,inundată de o profundă roşeaţă.

Sentinţa de condamnare la moarte fiind pronunţată, ceremonia degradării începu. Episcopii gătiră pe prizo­nierul lor cu veşminte preofeşti, şi cind îl îmbrăcară, el z i s e : „Cind Irod L-a dus înaintea lui Pilat, Domnul

nostru Isus Hristos, fu îmbrăcat intr-un veşmint alb, în semn de batjocu­r ă S o m a t din nou să abjure, întonclndu-se spre popor, el răspunse: „Cu ce ochi a ş mai putea privi cerul ? Cum aş mai putea privi spre a- ceastă mulţime de oa­meni, cărora le-am pre­dicai Evanghelia cea cu­rată? Nu, n u ! Socotesc mintuirea lor mai de preţ decît acest biet corp, slăbit. Apoi fu predat <autorităţilor lumeşti şi condus spre locul de exe­cuţie. 0 procesiune i- mensă, sute de oameni înarmaţi, preoţi şi epis- copi în odăjdii prefioase şi locuitorii din Constan­ţa îl urmară. După ce fu legat de stilp şi cînd rugul era gata spre a fi aprins, mai fu încă odată somat să abjure, şi să se salveze, renegind ere- zile sale. „Ce erezii ? — zise Hus — Ce să re­neg, cînd nu mă ştiu vinovat de nicio erezie? Chem pe Dumnezeu oa martor, >că tot ce am scris şi tot ce am pro­povăduit nu am făcut cu alt scop decît pentru m in­tuirea sufletelor de pă­cate şi de la pierzare ; şi de aceea sint gata să pecetluesc bucuros cu singele meu adevărul pe care l-am scris şi predicat" Cînd vâlvătăile focului l-au cuprins, Hus începu să c în te : „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mi­ne I" şi aşa continuă pînă cind vocea lui se stinse pentru totdeauna.

Chiar duşmanii sâi ad­mirară ţinuta lui eroică.

După ce corpul lui l iu s fu în întregime mistuit de flăcări, cenuşa lui împreună cu pămîntul pe care se aflase, fură adunate şi aruncate in Rhin. care le luă cu sine în Ocean. Prigonitorii lui îşi inchipuiră în zadar că in felul acesta au dezrădăcinat adevărurile predicate de el. Dar ei nici n-au visat ca cenuşa care fu dusă de undele riului in mare, trebuia să fie ca o sămînţă împrăştiată spre mărturie în toate ţările pă­mântului, pentru a prrxtuce în ţinuturile încă necunoscu- le roadele abundente ale gloriei adevărului.

Prelucrare de GH. GRAUR

12 CURIERUL ADVENTIST

B o l i l e c o n t a g i o a s e

Prin boli con tag ioase în ţe legem acele boli care se t r a n sm i t dela omul bo lnav la cel s ă n ă ­tos, p r in tr -un contac t direct sau indirect. E con ­secinţa pă t runder i i în o rg an ism u l omului a unui ge rm en cunoscut sau necunoscut , c a re se hrăneş te , şi se înm ul ţeş te pe seam a corpului pe c a re -1 intoxică cu o trăvur i le pe care le secretă .

Bolile c o n ta g io a se s în t boli genera le , în c u r ­sul că ro ra niciun o r g a n sau s is tem de o rg a n e din corpul bo lnav nu răm îne neat ins .

N u m ăru l bolilor im-fecţioase ale copiilor este destu l de mare. Unele din ele, cum de exemplu s ca r la t ina , difteria, po ja ru l şi tuşea convuls ivă , pot avea u rm ăr i mai înde lunga te , p rezent înd un pericol mai accen tua t pen tru cel ce le c o n t r a c ­tează . Ele a tacă îndeosebi copii de v î r s ta p re ­şcola ră . Unele cum ar fi ru jeola , var icela şi ore- ionul nu lasă nic iun fel de urm e (dacă nu s u r ­v ine nicio complicaţie în tre t im p) .

Transmiterea germenului. Microbi i plutesc peste tot în jurul nostru . Două s în t căile de p ă ­trundere a lor îin oonpul nos tru : 1) Directă şi 2 ) Indi rectă .

1) Directă. P r in contac tu l direct cu bolnavul sau cu persoane le ce au venit în a t inge re cu bolnavul.

2 ) Indirectă. C onsum lnd a l im en te infectate cu microbii acesto r boli, a tunci c înd s în t co n su m a te c rude sau nespăla te . De exemplu; lapte le şi de ­r iva te le lui, legumele , za rzava tu r i le , fructele. U n rol foar te m a re în ră sp în d i rea microbilor îl j o a ­că m uş te le ca re m e rg pr in toa te locurile şi apoi se .aşează şi pe a l imente . De aici neces i ta tea de a lupta pen tru st î rp irea lor, cum şi neces i ta tea de a feri a limente le de a t in g e rea lor.

La copii, v î rs ta joacă un rol destul de im por ­tan t in c o n t rac ta rea bolilor infecţioase. S-a ob ­se rva t că într-o o a reca re m ă su ră , copii în pr im ul an de v ia tă , în deosebi cei a lăp ta ţ i la sîn, au o rez is ten tă mai m are co n t ra scar la t ine i , ore ionu- lui, febrei 'tifoide, etc. Aceasta , da to r i tă puterii pe care copilul o pr im eş te oda tă cu h rana , de a rezis ta aces tor boli; — nu-i exclus totuşi ca şi la aceas tă v îrs tă copii să sufere de tuse con v u l ­sivă, difterie, te tanos , ş.a. D upă în tercare , pu ­terea de rez is ten ţă scade fată d e aceste boli.

Ia tă cîteva d in tre cele m.ai frecvente boli in- fecţioase ale copiilor:

Pojarul ( rugeo la) este o -boală c o n tag io asă acută . V îrs ta prie ln ică pen tru înbolnăvire , dela2 — 6 ani, dar orice individ poa te s ă sufere de ea dacă nu a contrac ta t-o p înă acum, aceas ta indiferent de v îrs tă . C o n tag iu n ea se face pe cale directă dela bolnav la sănă tos , prin s tropi i pe care bolnavul îi îm prăş t ie în ju r c înd tuşeş te , s t r ă n u tă sau vorbeşte . Atunci în jurul lui se for ­m ează un cerc infectat pe o d is tan tă de 1 pină

la 3 m. Deci în .aceste si tuaţi i , e suficient ca să treci num ai pe l îngă o pe r so an ă sufer indă de pojar , pen t ru a primi microbul.

Sim ptome: D upă ap rox im at iv 10 p înă la 12 zile dela infecţiune, boala începe în mod brusc pr in tr-o te m p e ra tu ră de 38— 39 grade , bolnavul a re frisoane, secreţie a b u n d en tă a nasu lu i , bol ­navul s t r ă n u tă des, ochii îi su n t roşii, injectaţi, mereu lăcrămrnd. A ceas tă in f lam atie se în tinde şi a su p ra la r ingelui , a că i lo r respira tor i i , a g u ­rii, g îtulu i şi a am igda le lo r . Bolnavul are o uşoa ră som nolen tă , durer i de cap, şi în genera l o s ta re proas tă . Pe m ucoasa obraji lor , iar uneori a g ing i i lo r a p a r n iş te pete a lb ic ioase , (cam 5— 1 0 ) im p o r tan te mai mult pen t ru d iagnostic . Aşa num ite le sem ne ale lui Koplik.

După 4— 5 zile dela aceas tă apar i ţ ie s ta rea gen e ra lă se în rău tă ţe ş te . T e m p e ra tu ra 39— 40 grade , o sete ch inui toare . In ace laş timp apar acele pete mici roşii, cu un c o n tu r ne regu la t (ex an tem u l) . E le a p a r pe fa tă în p r ima zi, iar după .aceea cupr inde în t reg corpul. In 48 de ore ele se dezvoltă deplin. Cind ap a r la extremităţ i , cele depe fa tă încep să d ispară . Se m enţ in feno­menele genera le . T em p era tu ra 39— 40 g rade timp de 1 p înă la 2 zile apoi începe să scadă îm preună cu d ispar i ţ ia petelor. In acelaş timp s ta rea g e n e ra lă se îm bună tă ţe ş te .

De obicei pojarul e o boală u şoară , dacă nu in te rvin com plica ţ iun i . Ea lasă o debil ita te g e n e ­ra lă , de unde neces i ta tea de a fi a tenţ i fa ţă de răceli şi infecţ iuni pu lm onare .

Tratament. In formele obişnui te de po jar , t r a ­t am en tu l se reduce la s t imulen te , reg im lactat, l ichide în t impul c î t se m enţ ine tem pera tu ra , iar oda tă cu scăderea tem pera tu r i i , se va t rece la un reg im mixt. Se va da bo lnavulu i m ul t de băut, deasem enea şi p u rg a t iv e uşoa re la 3 zile pen tru a favoriza e l im inarea toxinelor . In caz de ag i ta ţ iun i , convuls iuni se vor a d m in is t r a băi că ldu ţe s a u îm pache tă r i cu cearceafur i înm uia te în apă la tem p e ra tu ra camerei. Se vor da c a l ­m a n te în doze mici.

Tuşea convulsivă. E o boală epidemică, c a r a c ­te r iza tă pr in tr-o tu se spas t ică , cu accese spec i ­ale. C o n ta g iu n e a se face în mod direct prin s tropi i îm prăş t ia ţ i prin tuse sau vorb it de un bol­nav de tuse convuls ivă . V îrs ta cea mai propice se află în tre 2 — 5 ani, dar se poa te înt îlni şi la su g a r i , c înd au fost c o n tam in a ţ i t impuriu . în ce ­putu l bolii es te ap roape neobservat . In tre 8 pînă la 15 zile tuşea ia ca ra c te re specia le sub formă de accese. Un acces s e com pune din zguduir i de tuse c a re se succed aşa de repede încît copilul ap roape se sufocă. A ceas ta s e repetă de cîteva ori. La sf îrşi tu l unui acces gu ra copilului se u m ­ple cu mucozi tă ţ i g ro ase şi lipicioase. Uneori

CURIERUL ADVENflâî 13

tuşea es te u rm a tă de vă rsă tu r i . Aceste accese sunt n um eroase într-o zi. In tre 10— 50. Ele nu se în trerup in cursul nopţii. La început s ă n ă t a ­tea pare norm ală , dar mai tîrz iu copilul s l ă ­beşte. Complica ţ ia cea mai de temut este bron- ho-pneumonia, ce se iveşte la copiii debili mai ales sub vîrs ta de 3 ani.

Tratament. V acc ina rea , am eliorează şi scu r ­tează du ra ta bolii. Ca 'medicamente: Tusocalmin , Cloranfenicol. Dezin fec tarea nasu lu i şi faringe- lui. Aşezarea bolnavulu i într -o c a m eră lum inoa ­să, uşor de aerisit . Băile că ldu ţe obişnuite , nu vor fi în trerupte . Nu se tine niciun regim. Copii vor fi a l im en ta ţ i în mod normal . Dacă bolnavul are febră, el va fi ţ inut în casă la pat, dacă nu, se va perm ite p l imbarea , fer indu-se de a nu răci.Se recom andă raze u l tra-vio le te şi inhalaţ i i cu substanţe an t isep t ice şi an t ispas t ice . Că tre sfîr- şitul bolii se recom andă sch im barea localităţii. Boala fiind co n tag ioasă , din clipa cînd se b ă n u ­ieşte că bolnavul su feră de ea, va fi complect izolat.

OreionuL (P a ro l id i ta ep idemică) . E o boală infectio.asă epidemică. Se ca rac te r izează prin in ­flamarea g lande lo r sa l ivare , în special a paroti- dei. C o n tam in a rea se face în mod direct, deld bolnav la sănă tos . In mod excepţ ional se face şi indirect prin a t inge rea obiectelor ce au fost în trebuin ţate s a u a t inse de un bolnav.

Simptome. Boala începe cu o febră uşoară , oboseli, dureri de cap. Regiunea paro t id iană (cu fata şi p a r t e a de jos a urechilor) se umflă, lărgind faţa. Durer i le se m ăresc prin mişcarea maxilarului; apăs ind aceas tă reg iune bolnavul simte dureri. La început um flă tu ra e n um ai într-o pa r te (u n i la te ra lă ) ; după 3 zile devine bilaterală (in ambele pă r ţ i ) . După 7— 8 zile umflătura dă înapoi. D ura ta to ta lă a bolii este de 8 - 1 2 zile.

Tratament. Regim lac to-vegetar ian . Copii sub 10 ani vor sta în pat. G a rg a re frecvente cu slabe soluţii an t isep t ice pentru ca lm area d u ­rerilor şi m icşorarea umflături i . Se vor aplica iprijnite locale. (Apa la tem pera tu ra cam ere i ) , iar bolnavul să stea în acest t imp la pat.

Paralizia infantilă. (Po l iom el i ta ) . E o boală contagioasă în special a copiilor care dă p a r a ­lizii la diferite părţ i ale corpulu i. Agentu l pa-

Despre gospodăriileReforma a g ra ră din anul 1945 a îm bună tă ţ i t

simţitor s i tua ţ ia ţă ran i lo r să rac i şi mijlocaşi, însă, ea n-a pu tu t şi nici nu putea să aducă t r u ­ditorilor de pe ogoare, b u n ăs ta rea la care ei au tot dreptul. Comitetu l Centra l al P.M.R., în re ­zoluţia sa din 3— 5 m ar t ie 1949, a indicat ţ ă r ă ­nimii m unci toare ca lea pe ca re trebuia să apuce. Calea indicată de su sam in t i ta rezoluţie este ace ­ea a gospodări i lor agricole colective. Dînd ur-

raliziei este un virus care se poate vedea n u ­mai cu microscopul electronic (măreşte pînă la50.000 ori) ; acest v irus rezis tă mult la frig şi puţin la căldură. N-au influenţă asupra lui sulfamidele, penicilinele, streptomicina, auromi- cina. El pă trunde în o rgan ism pe căile respi ­ratorii superioare şi la nivelul mucoasei tubu ­lui digestiv. Trece în s înge şi după 3 — 4 zile pă t runde în m ăd u v a spinării sprij inindu-se pe celulele nervoase pe care le dist ruge. Boala se cap ă tă în mod direct, dela om la om. Venind în .atingere cu un bolnav >sau inspirînd m i ­crobii împrăşt ia ţ i prin tuse sau vorbire de om bolnav. Para l iz ia infanti lă se mai t ransm ite şi direct prin consum area alimentelor con tam i ­nate.

Simptome. Primele semne de boală sînt cam greu de recunoscut. La început apar dureri de cap, tempera tură , dureri în tot corpul, în ab ­domen, diaree, uneori chia r dizenterie — alte ­ori bolnavul are sem ne de gr ipă: Gutura i, d u ­reri de gît, -strănută, tuşeşte, răguşea lă . Dar intrucî t acestea sunt s imptomele multor boli contagioase , e greu de pus diagnost icul ime­diat. Bolnavul es te indispus, plinge, e neli­niştit, nu doarme bine, are durer i în muşchi. Febră 38— 39 grade. S în t cazuri cînd copilul nu a re febră şi totuşi face paralizie.

Tratament. Bolnavul trebuie să stea la pat. Izolare complectă de ceialaţ i din casă . A n u n ­ţaţi imedia t medicul ca re va consta ta şi va proceda la in ternarea bolnavului.

In concluzie, sarcina prevenirii bolilor infec- ţioase ale copiilor nu pr iveşte numai pe medici, ci şi pe păr in ţ i , educator i şi alţii. Prevenirea lor prin măsuri genera le de hig ienă, este o d a ­torie ce revine toturor.

Vaccinarea copiilor, la timp, aduce cu sine scăparea de multe neplăceri.

O luptă pentru dis trugerea insectelor, agenţii cei mai activi în răspîndirea bolilor, să fie me­reu activă. Folosirea zarzava tur i lo r şi a lapte ­lui cum şi o cură ţen ie exemplară a caselor de locuit, a corpului nostru şi a lenjeriei ce pur ­tăm, va aju ta la p ă s t r a re a unei sănă tă ţ i înflori­toare, pentru fericirea noastră şi a întregei societăţi.

Dr. ELEFTERA IACOB

agricole colectivem are îndemnurilor cuprinse in rezoluţia din3— 5 m ar t ie 1949, încă în acelaş an,^ numeroşi ţă ran i să raci şi mijlocaşi, unindu-şi pămînturile , vitele şi uneltele de muncă în gospodării colec­tive, au -păşit pe un drum nou. După doi ani numai, peste 1 0 0 0 de gospodări i ag r ico le colec­tive se înfiinţa ră in toată ţara.

Gospodăria agricolă colectivă este o gospodă ­rie mare, în care se lucrează după regule co­

14 GîJftiERUL ADVENTIST

operatis te , adică se lucrează în comun şi p ro ­dusele agon is i te ap a r ţ in tot com uni tă ţ i i întregi . P e n t ru a se pu tea dezvolta , G o spodăr ia agr ico lă colect ivă se co nduce după a n u m i te legi. Legea ei de bază este S ta tu tu l model. In S ta tu t se a- ra tă l im pede scopul şi sa rc in i le gospodări i lo r colective. Scopul gospodăr i i lo r colective — spu- he S'tatutul — este, ca p r in tr-o m uncă o r g a n i ­za tă in com un şi cu mij loace co m u n e de p ro d u c ­ţie, să în lă tu re mizeria , în tuner icu l şi s ta re a de înapoiere a ţă răn im i i m unci toare ; să obţ ină o p roducţ ie agr ico lă m are ; să îm b u n ă tă ţe a sc ă c o n ­diţiile d e m u n că şi să a s ig u re un tra i m a i bun pen tru membri i asociaţiei .

Cei c a re ade ră la g o sp o d ă r ia colect ivă îşi aduc o p a r t e d in bunur i le lor în gospodăr ie , ia r o p a r te şi le p ă s t r e a z ă în p rop r ie ta te persona lă . F iecare m em bru aduce în g ospodă r ie păm întu l , vitele de m uncă , nu'treţul, căru ţe le , p lugu r i le etc. şi îşi p ă s t r e a z ă pen tru folosinţă p e r s o n a lă casa de locuit, o vacă, zece oi, c inc isprezece s tupi , păsă r i , etc.

In truoît o g ospodă r ie colectivă c u p r in d e zeci şi su te de oameni, ea a re nevoie de plan. In p lan se prevede cîte h ec ta re vor fi sem ăna te , ce p roducţie se va obţine la hectar , cu c î te capete va creşte n u m ă ru l vitelor, ce cons truc ţ i i se vor face.

Articolul 9 d in S ta tu tu l model a r a t ă că m e m ­brii gospodăr i i lo r colect ive t rebuie să lupte pen- t fu a obţine producţi i d in ce în ce mai m ar i la hec ta r pr in folosirea celor m ai bune metode: ară tu r i adinei, a so lam en te ra ţ iona le , s e m ă n a tu l cu maşin ile , ap l icarea de în g ră ş ă m in te etc.

V en i tu r i le gospodăr ie i s în t folosi te potr iv it indicaţi i lor s ta tu ta re . Din ven i tu r i le băneş'ti se c re iază un fond de bază. Din recolte s e re ţin sem in ţe sp re a se face rezerve pen tru cazuri de secetă; o pa r te din p roduse se v înd sp re a se obţine venituri mai mari. Din veni tur i le g o s p o ­dărie i o p a r te m e rg e pen tru repa ra ţ i i de m aş in i şi unelte, pen t ru a p ă ra re a s ă n ă tă ţ i i an imale lor , pen>tru com plec ta rea fondulu i de bază.

In g ospodăr ia colectivă veni tur i le se îm par t după m unca fiecărui m em bru . Toa te veniturile , atît cele în n a tu ră (cereale, za rzav a tu r i , brînze- turi , etc.), cît şi cele în bani , se (repart izează în r a p o r t cu can t i ta tea şi ca l i ta tea muncii p re s ta te în gospodărie . M ă su ra după c a r e se face repa- tiţ ia ven i tur i lo r es te z iua-m uncă . Z iua -m uncă a r a tă precis ce p a r t e i se cuvine fiecărui m e m ­bru din veni tur i le gospodărie i colective. M e m ­brii gospodăr i i lo r colective găsesc un spri jin p u ­ternic în gospodăr ie atunci cînd sînt bolnavi , în cazur i de naş tere , etc. P e n t ru a sem en ea cazuri , S ta tu tu l p revede dreptu l la a ju tor .

O rg a n e le de conducere ale unei gospodăr i i co ­lect ive sînt: ad u n a re a genera lă , consi l iul şi p re ­şedintele. Cea mai m a re p u te r e în gospodăr ie o are ad u n a re a g en e ra lă din c a re fac p a r t e toţi m em bri i gospodărie i . Nici o ho tă r î re im por tan tă

p en t ru v ia ţa gospodăr ie i nu se ia fără aduna- j

rea genera lă . P r im irea şi excluderea de membri se face num ai de a d u n a re a genera lă . Tot ea este aceea c a r e ap robă p lanu l an u a l de producţie , bu- l getu l de veni tur i şi cheltuiel i, no rm ele de lucru, con t rac te le cu S.M.T., c a n t i t a t e a de p ro d u se şi sum ele de bani ce u rm ează «să fie p lă t i te pentru fiecare z i-muncă. H otă r î r i l e ad unăr i i genera le s în t obligatorii a t î t p e n t r u consi liu l de conducere cît şi pen t ru fiecare m em b ru în parte . Nici c o n ­siliul de conducere şi nici p reşed in te le , nu au dreptul să ca lce aces te hotă rîr i .

P a r t id u l şi G uvernu l poa r tă o gr i jă p e rm a ­nen tă gospodăr i i lo r colective. Au pus la înde- m îna lor t r ac to a re şi m aş in i agr icole, cu ajuto- j rul c ă ro ra să lucreze mai uşor şi mai bine pă- I mîn tu l. Le acordă cred i te pe te rm ene lungi şi le spr i j ină în toa te ac ţiunile lor. In pr imul P lan Cinc ina l s -au p re v ă z u t 30 de m i l ia rde lei credi te pen tru gospodăr i i le colective.

In gospodăr ia colectivă in t roducerea asola- mentu lu i , a r ă tu r a adîncă , s e m ă n a tu l şi reco l ta ­tul cu m aş in i le s în t uşor de realizat. Gospodă- ; riile colective au în acest scop spr ij inul pu te r ­nic al S.M.T. T rac to a re pu te rn ice şi tot felul de cilte m aşin i agr icole , le s în t puse la îndemină de c ă t re s ta t . Nu mai încape nici o îndo ia lă că m unca bună a t r ac toa re lo r şi m aş in i lo r agr icole a con tr ibu i t într-o m a re m ă s u ră la ob ţ inerea de recol te bogate . Nu p u ţ ine s în t c azu r i le c înd s-a ob ţ inu t 2500 şi ohiar 3000 Kg. gr îu la hectar .

D a to r i tă spr i j inu lu i de ca re se bucură din p a r ­te a S ta tu lu i , gospodăr i i le agr ico le oferă ţ ă r ă n i ­mii m u n c i to a re a v a n ta je ce nu pot fi gă s i te în gospodăr i i le indiv iduale , care în cea m ai mare pa r te îşi fac a r ă tu r i l e folosindu-se de pluguri mai m ul t sau mai p u ţ in co re spunză toa re .

P re sa scr ie adeseori despre a v a n ta je le pe care le aduc gospodăr i i le colect ive. D ate le concrete pe oare le oferă ziarele, s în t 'g ră i toare în această pr iv in ţă , deşi pr in unele părţ i , „ în gospodării s -au s t recu ra t unii p ie rde-vară că ro ra nu prea le place s ă m uncească , sau alţii c a r e vor să t r ă ­iască cu viclenie şi şmecherie, să m u n c e a sc ă cît mai puţin şi s ă ia cît mai m u l t“ . (D reptur i le şi înda to r i r i le m em bri lo r gospodăr i i lo r agr icole co­lective de Gh. Nechiti , pag. 15).

Recolte b o g a te a ob ţ inu t g ospodăr ia colectivă din Ţibucani, reg iunea Bacău . In anul 1955 a- ceas tă gospodăr ie a recol ta t la hec ta r după cum urm ează : 3106 Kg. gr iu, 2850 Kg. porumb, 2560 Kg. orz det p r im ăv a ră , 23.000 Kg. ceapă şi 25.000 Kg. cartofi. La cartofii s e m ă n a ţ i experimenta l rn rigole, a scos 58.000 Kg. la hecta r . In 1955, g r ă ­d ina de legume, c a re nu e prea m are , a adus un veni t de pes te 243.000 lei. Gu trei ani în urmă g ospodă r ia avea doar 6 vaci, 13 că ru ţe şi 20 p luguri. In scur tu l timp de trei ani această avere a. c rescu t de 27 de ori. (Scîn te ia nr. 3617 din 9 iunie 1956).

(Continuare la pag. 16*a)

CtiRlERUL ADVENTIST {5

Felul de a cînta la poporul IsraelLa poporul Israel, cîntările au fost cintate ori de un

singur cantor, num it în Psalmi „marele cîntăreţ", sau au fost cintate de marele cîntăreţ împreună cu unul sau două coruri, în mod alternativ. Oricum a fost cintată dntarea, totuşi cintarea s-a cintat numai la unison. 2 Cron. 5, 13. A stfe l, găsim scris in E xod 15, 21, cu ocazia cintării lui M o ise : ,,Maria răspundea copiilor lui Israel"; cu alte cuvinte, — cum s-a mai amintit deja, Moise cinta singur, acompaniat, şi primea răspuns, tot cintat, din partea copiilor lui Israel, iar Maria răspundea îm­preună cu celelalte femei — prin cîntare, folosind în acelaş timp instrumentul cunoscut „timpanul".

Un alt exemplu de clntec alternativ, adică cintat de două coruri, găsim scris în Neemia 12. la tă raportul lui Neemia; „...am făcut două coruri mari, cel d in ţii a por­nit pe partea dreaptă a zidului., al doilea cor a pornit spre stînga... cele două coruri s-au oprit în casa lui D um ­nezeu... şi cîntăreţ ii şi-au înălţat glasul, cîrmmţi de Izrahia1. In general cintârile au fost scurte, cîteodată numai un singur verset, şi potrivit situaţiei momentane, iar versetul fiind mereu repetat a făcut ca inima să tre­salte de bucurie, evenimentul devenind de neuitat. Tot astfel în 1 Sam. 18, 6. 7. se spune: „Femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, clntînd şi jucînd, in sunetele timpanelor şi alăutelor, şi scofînd strigăte de bucurie. Femeile care cîntau îşi răs­pundeau unele aMora şi ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile de mii". Doar din atît se compunea toată cintarea lor, dar era mereu repetată.

Melodiile poporului Israel erau de altă natură, decît melodiile noastre. Gama se compunea numai din cîteva tonuri. Iar silabele cuvintelor se cîntau pe mai multe note, (M e lism e— ) ceeace e destul de greu de executat, dar folosit şi astăzi la diferite popoare orientale. Cîntă- rile poporului Israel au avut un conţinut bogat şi erau foarte cunoscute şi de popoarele vecine. Cîntările lor cele truii cunoscute s în t „Psalmii". David, unul dintre cei mai mari cintăreţi, împreună cu alţii, au alcătuit mulţi psalmi, care au fost aranjaţi sub formă de cintări, şi apoi cîntaţi de închinătorii care tuau parte la servi­ciul templului. Preoţia levitică rîndui ca psalmii aceştia să fie cîntaţi la serviciile templului, conduşi fiind de cintăreţi învăţaţi. După cum se poate deduce, „Psalmii" se cîntau pe melodii deja cunoscute, de exemplu: Ps. 9, se cîntă ca „Porumbelul din stejari depărtaţi4 etc. Ade­sea găsim şi felul instrumentului care se întrebuinţează la cintarea respectivă, ca Ps. 5, t/e de cintat cu flautele", iar Ps. 6, ,4 e cintat pe arfa cu opt coarde".

Din toate -cele descrise m ai sus reiese clar că poporul Israel, a fost un popor căruia i-a plăcut muzica. După cîte ne redă un istorician, Solomon ar fi pregătit pentru ocazia sfinţirii Templului zeci de mii de arfe şi peste o su>tă de mii de trimbiţe de argint, desigur cel mai mare număr de instrumente folosite vreodată cu acazia unui serviciu divin. Iată ce ne spune Sf. Scriptură despre acest eveniment măreţ (2 Cron. 5, 13.14): „Şi cind cei ce sunau din trîmbiţe şi cîntau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să luade pe Domnul, au sunat din trim- biţe, chimvale şi celălalte instrumente şi au murit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci îndurarea Lui ţine In veci I", în clipa aceea casa, şi anume casa Domnu­lui, s^a umplut cu un nor... căci slava Domnului, um ­pluse casa lui Dumnezeu". Astfel de asemenea şi David, a rînduit ca „patru mii să fie însărcinaţi să laude pe Domnul cu instrumentele", făcute de el, pentru a prea­mări pe Dumnezeu.

Mare întristare trebuie să fi venit asupra poporului Israel, cind amuţeau cîntările. Despre această situaţie ne vorbeşte Ps. 137,2 în care ni se spune că atunci cînd Isnael a fost dus in robia BabUionană, cîntăreţii Tem­plului şi-au atîrnat arfele in sălciile de pe malurile rî-

urilor Babilonului şi cîntările au amuţit complet, încît asupritorii lor, care preţuiau cîntările lor, le cereau să etnie z ic în d : „cîntaţi-ne chteua din cîntările Sionului".

Iar după ce poporul Iudeu, — s-a reîntors din pri­zonierat, din nou a răsunat muzica şi chntecul în tem ­plul lui Dumnezeu, spre slava şi spre mărirea numelui Său.

Prel. OTTO HERMANN

VARA DUPĂ PLOAIEDin nou al verii soare îşi varsă-a lui văpaie —Pe umerii naturii punînd de aur, straie.

Cu apă-i plină g îr la ; abia mai pot să-ncapă In albia ei strim tă şivouiele de apă.

înmiresmatul aer acum e mai curat, începe iarăşi zorul şi forfota în sat.

In curte, în grădină iar iese gospodarul;Ba unii-njugă boii şi merg în cîmp cu carul.

De prunci e plină s tra d a ; ,prin şanţuri şi băltoace, Cu seînduri şi cu beţe, ieşit-au să se joace.

Din porumbar hulubii pe rind ies toţi. In stol S-adună-apoi, şi zboară dînd satului ocol.

Albinele prind iarăşi să plece din ştiubeie Ca florilor din luncă nectarul să li-l ieie.

Pe-un gard cîteva vrăbii întruna larmă fac,Doi cocoşei în curte se bat pentr-un glndac.

Rid florile-n grădină... Se simt a tît de bine...Cu sevă hrănitoare <l i s lujer ele pline.

In crîng s-aude iarăşi al păsărilor cor:Cu mii de glasuri cîntă nenumărat popor.

Oriunde-ntorci privirea nu vezi decît z îm b ire ;Se simte-nviorată acum întreaga fire.Ce binefăcătoare a fost această ploaie!Dumbrăvi, livezi, fineţe, ogoare şi zvoaie Altfel se simt acuma sub largul cer sen in:Tinjeau m ai ieri, dar astăzi se bucură din plin.Imi dau azi s e a m a : ploaia e însăşi viaţa firii / Privind in juru-mi iarba, copacii, trandafirii Imi z i c : „De n-ar da Domnul ploi calde-n orice vară Pustiu ar fi pămi ritul, pustiu ca o sah ară".

ION BAT R IN A VOIVODENI

CUNOAŞTEŢI?1. Despre care bărbat cetim, că invidia l-a împins

spre păcate tot mai g ra v e ?2 Unde se aminteşte ■ că persoana cea mai săracă a

fost totodată ş i cea mai darnică?3. Care profet aminteşte într-una din rugăciunile sale

faptul, că soarele şi luna s-au oprit d in mersul lor pe timpul lui Iosua ?

4. Cine şi-a păstrat pînă la adinei bătrineţe o vedere bună ?

5. Care ospăţ a durat aproape o jumătate de an ?6. Care două lucruri s in t vătămătoare pentru ochi,

cum se exprimă S fîn ta Scriptură?7. Cum s-au num it primii doi vinători renumiţi ?8. Cine s-a \rugat pentru sora sa bolnavă cu patru

cuvinte şi după cîteva zile a fost ascultată rugă­ciunea sa ?

9. Unde ise spune, că unele cetăţi au fost întărite pină la \cer ? ^

10 Care \este icea mai mare scrisoare amintită în ' Biblie?

16

Meditaţi asupra subiectelor

1) Tot ce faci fă cu toa tă pu terea

Adevărata fericire se găseşte numai in a fi bun şi a face binele. Cea mai curată şi cea mai înaltă bucurieo simt aceia care împlinesc cu credincioşii' dator,ile care le-au fost încredinţate. Nicio muncă cinstită nu este înjositoare. Este o atitudine vrednică de osindit aceea care face ca fiinţele omeneşti să privească cu dispreţ la datoriile simple şi de fiecare zi ale vieţii.

N eimplinirea acestor datorii aduce o pierdere atît mintală cit şi morală, care într-o bună zi va fi s im ­ţită cu amărăciune. Odată, în viaţa celui leneş, defectul acesta va ieşi la iveală cu putere. Pe amintirea vieţii sale stă scris: Om care consumă, dar nu produce.

E bine să nu pierdem niciodată din vedere, că toţi bărbaţii Lui Dumnezeu şi adevăraţii credincioşi ai lui Dumnezeu, au fost oamenii, care oriunde şi oricind şi-au îndeplinii cu credincioşie munca încredinţată lor. Ei au fost conştiincioşi in serviciile lor şi au dus la bun sfîrşit orice lucrare, fie în viaţa bisericeasca fie in viaţa socială, lucrînd din toată puterea. Ei au fost un model pentru semenii din timpul lor, iar astăzi şi noi sîntem chemaţi să urmăm exemplul lor.

2. El este ca un pom săd i t l îngă un izvor de apă !

Ferice de omul care, asemenea unui pom, este sădit de Domnul in ţarina părtăşiei S a le ! Hrana pentru prosperitatea sa este pomul şi apa vieţii. Dumnezeu l-a sădit ca să aducă fructe, ca să crească şi să în­verzească. Din întreaga sa fiinţă se poate observa că este adăpat din izvorul vieţii, care nu seaca nic iodatu! Cfnd vijelia vuieşte prin coroana lui, se scutură şi se luptă cu v in tu l ; şi chiar dacă ar trosni şi i s-ar înco­voia ramuriie, ei rămîne tare. Furtuna scutură din pom cîte o ramură uscată sau putredă şi cîte o frunză ofilită, dar soarele vindeca rănile sale. După ce a trecut un an, un noi inel s-a închegat cu putere in jurul tulpinei sale şi, în timpul recoltei, se împodobeşte cu fructe din belşug. Ferice de omul oare, ca un astfel de pom, stă în biserica lui D umnezeu ca mărturie vie a adevărului, crescut împreună cu Hristos şi înrădăcinai în sfînt cuvîntul Său. Ferice de credinciosul ce se adapă zilnic cu prisosinţă din izvorul vieţii.

Răspunsul la întrebările „CUNOAŞTEŢI" din Curierul nr. 4 — aprilie

1. los if cu 5 fra ţi în faţa lui Faraon. — Gen. 47, 1,2.2. Barnaba. — Fapte. 9, 27.3. losua şi Caleb.4. Saul. — I Sam uel 9, 19— 27.5. Pe muntele schimbării lu faţă. Şi anume Moise

şi IIie.

G. Poporul Israel. — Deut. 29, 5. 6.7. La crucea tai Isus. — Ioan 19, 25.

CUVINTE DE AUR— - Linguşirea e ca umbra: nu ie face nici mai mare,

nici mai mic.

—r Spiritul de critică trebue să fie creator.— - Cercetaţi corpul omenesc, sufletul nu e departe.

Mulţi înţeleg rugăciunea ca o tocmeală cu Dumnezeu.— Tăcerea e cîieodată cel mai lămuritor răspuns.

Dovada unei iubiri curate este o lacrimă.Fii mai mult decît arăţi.

CRINULFloare scumpă, mlădioasă Cu potir imaculat,Aşa albă şi frumoasă,Cine oare te-a creiat ?

Cu parfumul tuu ce-mbie Şi te face-atrăgător,Cunoscut Iaci, cu tărie,Pe ut nostru Creatori

Ca şi tine-n curăţie,Vreau, o, prea frumoase crin,Sa aduc, — o veşnicie,Slavă Tatălui D iv in !

E LEN A H R U B A N

Despre Gospodăriile Agricole Colective

(Urmare de la pag. 14-a)Anul ' trecut, g ospodă r ia colectivă din comuna

Borş ra ionul O ra d e a , a ob ţ inu t o producţie m e ­die Ia hec ta r de 2160 Kg. gr iu şi 3740 Kg. po­rum b boabe. La înfi in ţa re , a ceas tă gospodărie colectivă a v ea doar cî teva an imale . Astăzi, are 57 vaci dc lapte, 48 cai, 44 boi ele. Şi-a c u m p ă ­ra t doua au tocam ioane , a cons t ru i t un g ra jd cu o capac i ta te de 126 capete , 2 m agaz i i cu o c a p a ­cita te de 6 6 vag o an e , o remiză, baie, a te liere de fierărie, t împiărie , ro tăr ie şi altele. (Scînte ia nr. 3616 din 8 iunie 1956).

G ospodăr ia colcct ivă din com una Ira toş, a re ­co l ta t anul t recut după cum u rm ează : 2200 Kg. gr îu în medie la hectar , adică cu 1000 Kg. la hectar mai mult decît ţă ran i i cu gospodari i in­d iv iduale şi 4800 Kg. porum b la hectar , cam cu vreo 2000 Kg. la hec'.ar mai mult decît în sec­torul par t icu la r . (Romînia libera nr. 3482 din 16 decembrie 1955).

Dacă gospodăr i i le colective sînt prospere , se în ţe lege de la s ine că şi membrii lor realizează venituri considerabi le . Să dăm un s in g u r exem­plu în aceas tă pr iv in ţă . Colectivis tu l Aurel Far- caş din com una I ra tos a făcut în 1955 laolal tă cu fiica lui Anica, 477 zile muncă. Ca rezulta t al munci'i lor au primit: 4770 Kg. porum b boa-' be, 3339 Kg. gr iu , 527 Kg. orz, 190 Kg. floarea soare lu i, 238 Kg, cartofi, 143 Kg. zah ă r şi 4531 lei. La aces tea trebuie să se mai a d a u g e ven i tu ­rile din gospodăr ia personală . (Romînia liberă nr. 3482 din 16 decembrie 1955).

In încheie re am in t im că membrii g o sp o d ă ­riilor colective pot în t rebu in ţa după găs i rea lor cu cale veni tur i le lor personale . Cu aceste veni­turi, ei îşi pot a s ig u ra o h ra n ă îm be lşuga tă şi îm b răcăm in te corespunză toa re . Nu puţ ine sînt cazur i le c :nd membrii gospodăr i i lo r colective îşi constru iesc case noi. In com una Borş, ra ­ionul O radea , despre ca re am am int i t mai sus, peste 70 de colectivişti şi -au constru i t case noi de cînd s-au înscris în gospodăr ia colectivă.

ION BATRINA V O IV O D E N I

Redacţia Str. Mitrop. Ghen. Petrescu 116 Raionul T. Vladimirescu Bucureşti. Redactor responsabil Gl. G raur . Tel. 9.59.60.—

I. P. 2 — c. 2232