EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 172 • ANUL XX • MAI - IUNIE 2015 • 8 PAGINI • 1 leu

http://www.lmmm.ro • E-mail: neptun6800@yahoo.com

La 6 mai, Corpul Maiștrilor Militari de Marină și-a sărbătorit cel de-al 106-lea an al existenței Studiul evenimentelor ne ajută să realizăm că data aceasta, 6 MAI, este consem-

nată în cronici ca fiind punctul de plecare pe drumul îndelungatului proces al așezării în matca deplinei normalități a Corpului Maeștrilor Militari Șefi de Speci-alitate, entitate profesională constituită prin Înaltul Decret Regal emis în anul 1909, exact la acest moment al anului, 6 mai.

Privind cu luciditate interogativă trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat al acestui corp militar, constatăm și faptul că prezenţa sa în structura armei-marină a fost așezată, și asta nu o dată, sub lupa întrebării: Este necesară o asemenea categorie de personal în Marina Militară? Da, a fost și este necesară, acesta este răspunsul formulat nu de azi și nici de ieri, ci cu foarte mult timp în urmă, formularea apar-ţinând șefului Direcţiei 5 Marină din Ministerul de Război, contraamiral Eustaţiu Sebastian.

Este posibil, totuși, ca să vă întrebați, mirându-vă totodată: Bine, bine, dar atunci, dacă era necesară o asemenea categorie de personal în marină, de ce s-a renunţat la ea într-o anumită perioadă de timp? Corect, așa e, s-a renunţat, dar nu pentru că nu-și găsea rolul și locul în structura armei! Acum că a fost sau nu o idee româ-nească, mai puțin contează. Contează că la acest segment de personal s-a renunţat cândva, dar nu din motivul că nu era necesară prezența sa în organigrama armei, ci din cauza unei crase lipsă de realism, împănată cu o indiferenţă de neînţeles, arătată față de cei a căror singură vină era dorinţa de a-și îndeplini misiunea pentru care au jurat în faţa Țării!

Ce n-au înţeles domnii aceia, aflaţi pe meterezele puterii în anul 1951, anul desfiinţării enti-tăţi profesionale la care facem referire, dar și cei care au dorit să facă același lucru în perioada 1998-2001, e că nevoia apariţiei acestui corp tehnic nu a fost nicidecum o găselniţă a cuiva! Ea a fost impusă atunci, în acel atât de îndepărtat trecut, dar și totdeauna după aceea, de acuta nevoie de un personal, tehnic prin formaţie, destinat a acoperi o largă paletă de activităţi tehnico-mili-tare la bordul navelor, precum și în cadrul unităţilor terestre aflate în structura armei - marină. Necunoașterea acestor stări de fapt, tratarea lor cu indiferenţă, orgoliile unora mai tot timpul

aflaţi sub imperiul unei camaraderii precare au produs nedumerire - și mai produce încă și acum, din păcate - făcând ca în privinţa existenţei și funcţionalităţii acestui corp de tehnicieni să planeze, în anumite momente ale istoriei armei, acei nori negri care, mai totdeauna, au reflexii negative asupra motivaţiei profesionale.

Să ne amintim cu respect de Înaltul Decret nr. 1620 din 6 mai 1909, document semnat de regele Carol I, în fapt actul de naștere al CORPULUI MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ, segment de personal despre care ne place să spunem, și nu facem acest lucru gratuit, că de-a lungul acestor 106 ani de existență s-a dovedit a avea un rol de mare importanță în ducerea luptei pe mare și fluviu, în instruirea de specialitate și educaţia marinărească a echipajelor, în gestionarea și mentenanţa tehnicii și a bunurilor materiale de la bordul navelor, din depozite și laboratoare.

La mulţi ani cu sănătate tuturor purtătorilor gradului de maistru militar de marină, fie aflați în activitate profesională, fie în rezervă sau în retragere!

M.m.p (rtr.) Dumitru MIHĂILESCU - președinte de onoare al L.M.M.M.

Dacă Filiala Mangalia a fost prezentă prin reprezentanții săi la adunarea festivă dedicată zilei de 6 mai – Ziua Corpului Maiștrilor Militari de Marină, organizată și desfășurată la Constanța, stilul său caracteristic de a marca asemenea evenimente prin invitarea membrilor asociați la un picnic s-a dovedit, ca de fiecare dată de altfel, a fi bine primit și îndeajuns de curtat. Așa că, organizată la Complexul INSULA din stațiunea Neptun, această ieșire în decor a însemnat, pentru cei 85 de participanți, un moment minunat de relaxare, un moment al bucuriei și al veseliei. În fotografie, aspect de la minunata întrunire a celor care definesc echipajul mangaliot al filialei L.M.M.M.

Pregătiri pentru o nouă drumeție...În perioada 29 august-6 septembrie 2015 liga va organiza plecarea într-un nou periplu

european, având ca punct terminus staţiunea Mayrhofen, mirific amplasament în mijlocul Alpilor Austrieci. Până să se ajungă aici, se va „ancora” pentru câte o noapte în Oradea și Graz. Din Mayrhofen, situat lângă cea mai mare cascadă europeană – Krimml (aproape 400 m), se va vizita fosta capitală bavareză Munchen, locul olimpiadei de iarnă din 1964 – Innsbruck, orașul lui Mozart – Salzburg, având rezervată o zi pentru incitanta Vienă. La întoarcere, popasul obligatoriu va fi la Cluj-Napoca, bucurându-ne și de frumuseţile celui mai atrăgător oraș transilvănean.

În total vor fi 5 nopţi în Austria și 2 în România, la un preţ de 340 de euro și 210 lei, sume ce acoperă transportul și cazările la hoteluri de 3 și 4 stele, având micul dejun inclus.

M.m.p.Marian BOZA

6 Mai 2015, aula Școlii Militare de Maiștri „Amiral Ion Murgescu”, momentul și locul desfășurării adunării festive dedicate aniversării Corpului Maiștrilor Militari de Marină.

MODELISM CUPA „TOMIS”Liga Maiștrilor Militari de Marină, în

colaborare cu Muzeul Marinei Române, orga-nizează, în perioada 8-16 august 2015 ediția inaugurală a expoziției-concurs de modelism CUPA TOMIS, a cărui structură cunoaște două categorii de participanți: COPII – ADOLESCENȚI – cu trei categori de participare și HOBBY ADULȚI – cu șapte cate-gorii de partici-pare, și anume: aviație, blindate și vehicule mili-tare, vehicule civile și vehicule spațiale, marină, figurine, H-21 machete scratch (toate scările și perioadele) și L-25 – lucrări de matelotaj.

Înscrierile se pot face prin utili-zarea formularului publicat pe site-ul

L.M.M.M. (www.lmmm.ro) până la data de 7 august, sau direct în data de 8 august, în intervalul 08.00 – 11.00. Fiecare concu-

rent poate să înscrie în concurs 3 modele/categorie, precum

și un număr de 5 modele pentru expoziție.

Informații supli-mentare se pot obține prin e-mail gabriel.eremia@lmmm.ro sau la următoa-rele numere de telefon:

G a b r i e l Eremia

0040722292575Dan Cojocaru

0040745128733Ovidiu Simioneascu

00400723539510În numărul următor al

„Timonei” se va prezenta programul detaliat al acestei expoziții-concurs.

PAG. A 2-A T I MO N A

ZIUA EROILORInstituită cu mai bine de 86 de ani în urmă la propunerea Societății „Cultul Eroilor”, această Zi, în conformitate cu Decretul-lege nr.1693, din

4 mai 1920, a fost considerată sărbătoare națională, urmând să fie celebrată în Ziua Înălțării Domnului (a 40-a zi de la Sfintele Sărbători de Paști). După mai bine de două decenii, prin Decretul-lege nr.71/1949, ziua respectivă, când erau comemorați în forme și modalități multiple toți eroii români căzuți la datorie pe câmpul de onoare, a fost stabilită a se celebra la data de 9 mai, abrogându-se prevederile anterioare.

După revoluția din Decembrie 1989, s-a revenit la prevederile inițiale referitoare la Ziua Eroilor. Astfel, în anul 1995, prin Legea nr.48, Ziua Eroilor a fost proclamată din nou ca sărbătoare națională, iar după opt ani, printr-o altă lege (nr. 379/2003) „se proclamă Ziua Eroilor sărbătoare națională a poporului român cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, Ziua Înălțării Domnului Iisus Hristos, potrivit tradiției românești”.

„Călătorule tânăr și vârstnic, de câte ori vei întâlni pe aceste drumuri o cruce pe a cărei piatră este săpat un nume de erou, oprește-te măcar o clipă, descoperă-te și gândește-te că fără jertfa celui de acolo ar fi fost imposibil ca tu să trăiești astăzi liber, să iubești soarele, florile, munții și râurile pe care le-a apărat și ți le-a lăsat ca moștenire infanteristul, vânătorul de munte, artileristul, tanchistul, marinarul sau aviatorul erou”

(Inscripție aflată pe monumentul eroilor din localitatea Suciu de Sus, Județul Maramureș)MARINARII MILITARI ÎȘI COMEMOREAZĂ EROII

LA MORMÂNTUL AMIRALULUI HORIA MĂCELLARIU…

Cu prilejul Zilei Eroilor, militarii din Fortele Navale au organizat joi, 21 mai, un ceremonial militar și religios acolo unde, alături de Mircea cel Bătrân, la Mânăstirea Cozia, își doarme somnul de veci și contra-amiralul Horia Măcellariu, cel care s-a aflat pe puntea de comandă a mai multor nave de luptă, printre care torpilorul „Vârtejul”, moni-toarele (cuirasate fluviale) „Lascăr Catargiu” și „Mihail Kogalniceanu”, distrugătorul „Regina Maria”. Un ofițer marinar cu o bogată experiență profesională în funcțiile îndepli-nite în organisme militare de conducere unde a lucrat, la Ministerul de Război, Inspecto-ratul General al Marinei, Divizia de Mare, ca șef de stat major, Școala de Război (actuala Universitate Națională de Apărare Carol I) ca șef al Secției Marină și profesor (comandant al acestei prestigioase instituții de învățământ militar era generalul Ion Antonescu), Coman-damentul Forțelor Navale Maritime (șef de stat major), Comandamentul Marinei Regale, ca subșef de stat major și ulterior șef de stat major la Marinei, precum și la Marele Cartier General, acolo unde a fost numit la 22 iunie 1941, data intrării României în război.

În timpul războiului, la 20 august 1941, a fost numit șef de stat major român în cadrul Misiunii Navale Germane din România, iar după patru luni, comandant al Escadrilei de distrugătoare compusă din patru nave puter-nice, calitate în care era comandant operativ al forțelor navale române și germane din Marea Neagră. A executat numeroase misiuni de luptă pentru asigurarea minărilor, apărarea litoralului și a convoaielor care executau transporturi pe mare. Pentru merite deose-bite a fost decorat cu ordinul Coroana Româ-niei, iar ulterior, ordinele Mihai Viteazu (cea mai înaltă decorație de război română) și a devenit cavaler al Crucii de Fier (cea mai înaltă decorație germană). În anul 1943, a devenit comandant al Forței Navale Maritime Române, aflată în subordinea Comandamentului german. În martie 1943, a fost înaintat la gradul de contraamiral, devenind și locțiitor al vicea-miralului Helmuth Brinkman, care era comandant al coman-damentului german amintit. În perioada 12 aprilie -14 mai 1944, a condus una din cele mai mari operații de retragere a unor armate pe calea mării, din cursul celui de-al Doilea Război Mondial. Este vorba de „Operația 60.000", în cadrul căreia, datorită puternicei ofensive a armatei sovietice, au fost evacuați cu navele din Crimeea, la Constanța, 130.000 de militari români și germani, salvați de la pieire sigură. A fost decorat cu „Steaua României". Datorită competenței cu care a condus forțele navale în luptă, marina noastră, în cei patru ani de război, nu a avut pierderi majore în nave de luptă. Nu a fost scufundat niciun distrugător, niciun submarin, cu toate că în comunicatele de război sovietice, multe din aceste nave erau date scufundate. La 30 august, când sovieticii au ajuns cu navele la Constanța, au rămas surprinși văzând că navele noastre pluteau în port.

În noaptea de 23/24 august 1944, vicea-miralul Ioan Georgescu, șeful Statului Major al Marinei Române i-a ordonat contraamira-lului Măcellariu să înceteze orice subordonare față de Comandamentul german, să oprească luptele contra sovieticilor și să riposteze în cazul că trupele germane îi vor ataca și „să se evite orice fel de provocare față de forțele

germane". Horia Măcellariu a luat legătura cu viceamiralul german Brinkman, comandantul suprem german, care avea dispoziții să nu cedeze Constanța, să lupte pentru menținerea ei cu orice preț și să captureze flota română. Amiralul român s-a deplasat la bordul puter-nicei baterii germane Tirpitz. În cartea sa de memorii, În plin uragan, amiralul român a descris felul în care a decurs discuția sa cu amiralul german: „Între patru ochi, am examinat împreună situația și l-am deter-minat să se retragă fără luptă și distrugeri, care ar fi făcut victime în populația nevino-vată. (...) Deci, bătălia dintre flota germană și flota română s-a dat între mine și amiralul Brinkmann, în bateria germană Tirpitz." Ca urmare a acestor discuții, flota germană s-a retras fără luptă la 25 august 1944.

Pentru că nu a atacat flota germană și a salvat orașul Constanța de la distrugere, amiralul român a fost anchetat de către condu-cerea Marinei Române la indicațiile aliaților sovietici și trimis în fața Tribunalului Popo-rului, fiind acuzat de „pactizare cu inamicul". El s-a justificat prin faptul că flota germană era superioară din punct de vedere militar față de flota română și atacarea flotei germane ar fi cauzat distrugerea flotei române. Tribu-nalul Poporului l-a considerat nevinovat, achi-tându-l. La data de 24 martie 1945, contraami-ralul Horia Măcellariu a fost trecut în rezervă, la vârsta de 51 ani neîmpliniți.

Odată cu preluarea puterii de către Partidul Comunist Român, a început o peri-oadă de suferințe pentru contraamiralul Horia Măcellariu. În august 1945, el a luat legătura cu Ion Bujoiu, pentru alcătuirea unui comitet de conducere a organizațiilor anticomuniste din țară ce se opuneau guvernului Dr. Petru Groza. În septembrie 1945, în timpul grevei regale, a luat legătura cu generalul Aurel Aldea și s-a numărat printre organizatorii manifestației promonarhiste de la 8 noiembrie 1945. În

primăvara anului 1946, amiralul Măcellariu era considerat condu-cătorul forțelor de rezistență din zona Bucureștiului, grupate într-o organizație de luptă antibolșevică și pro-germană, numită "Valurile Dunării".

Generalul rus Susaicov a cerut punerea sa sub acuzație pentru crime de război. Era acuzat că a condus acțiunile de luptă pe mare împotriva flotei URSS, că nu a atacat flota germană la Constanța până la venirea trupelor sovietice și că s-a opus capturării navelor din subor-

dine după 23 august 1944. După analizarea dosarului, Tribunalul Poporului a decis că în sarcina contraamiralului Măcellariu „nu s-a găsit nici o culpabilitate". La insistențele sovieticilor cazul a fost reanalizat de către o nouă comisie de anchetă care, tot din lipsa motivelor reale, l-a scos din cauză la 10 august 1946. Pentru că se dorea totuși arestarea sa, a fost implicat în organizația "Sumanele Negre", fiind acuzat de complot împotriva orându-irii de stat și condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață, la 18 noiembrie 1946. În noiembrie 1947, prin intermediul ingine-rului Ion Bujoiu, în jurul lui Macellariu s-au grupat ofițerii Ștefan Eftimie, Matei Toma, Dumitru Condeescu și avocatul Puiu Polizu, formându-se Comitetul Mișcării Rezistenței Românești în casa din strada Toamnei nr. 104, a doamnei Irina Romanov. La 10 februarie 1948, Macellariu i-a trimis o scrisoare gene-ralului Nicolae Rădescu, aflat în S.U.A. (prin intermediul colonelului american Lowel), în care cerea ajutor anglo-american și precizarea unei date la care să declanșeze operațiunea de răsturnare a guvernului comunist. După deconspirarea grupului Popp-Bujoiu, a fost

nevoit să-și schimbe de mai multe ori domi-ciliul, fiind urmărit în permanență de către organele represive.

A fost arestat abia pe 19 aprilie 1948 la întâlnirea aranjată cu colonelul Alexandru Popovici și deținut preventiv la închisoarea Jilava. A fost condamnat la muncă silnică pe viață, prin sentința nr. 1834/1948, pentru crima de organizare și înaltă trădare, sentință care a fost redusă apoi la 25 de ani de temniță și degradare militară. A stat în închisoare 16 ani în perioada 1947-1964. A fost deținut în penitenciarul Aiud, unde s-a aflat în regim de totală izolare „fără aer, lumină sau soare", apoi la 4 aprilie 1958 a fost mutat în închisoarea de la Râmnicu Sărat. Aici, el s-a adresat pe 23 aprilie 1958 directorului general al penitenciarelor, expunându-și situația de sănătate: „Sunt bătrân (64 de ani) și bolnav (distrofic cu o debilitate generală, astenie și frecvente lipotimii, cardio-miocardită, afecțiuni pulmonare, afecțiuni digestive - gastrită și enterocolită, tulburări de vedere - imagini suprapuse, vedenii colorate, orificiile herniare slăbite, picioarele se umflă din cauza țesuturilor slăbite etc.). În această stare a sănătății și a vârstei sunt pus într-un regim de execuție înăsprit, în care nu pot, la nevoie, să mă întind zilnic timp de 17 ore și cu regimul alimentar - pe care-l aveam la penitenciarul Aiud din cauza boalei - suprimat. În continuarea acestei situații căreia nu-i pot face față, cu slabele mele puteri rămase, îmi văd sfârșitul vieții grăbit, fără ca să am vreo vină care să justifice înăsprirea tratamentului impus." Memoriul său a rămas fără ecou, fiind supus în continuare la regimul alimentar drastic (fiind nevoit să mănânce toate paiele din saltea) și fără medicație, cu izolări și sancțiuni punitive. După desființarea închisorii de la Râmnicu Sărat la 13 aprilie 1963, a fost transferat la penitenciarul Gherla, unde a fost deținut în aceeași celulă cu marele gânditor Nicolae Steinhardt, apoi la 3 decem-brie 1963 la Dej, revenind la Gherla de unde a fost eliberat la data de 29 iulie 1964, odată cu grațierea colectivă acordată deținuților politici de către Gheorghiu-Dej prin Decretul 411.

După eliberarea din închisoare, Horia Macellariu a fost reabilitat și i s-a redat gradul de contraamiral. A decedat la data de 11 iulie 1989 în București, și a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cozia, alături de părinți și de soția sa.

Acesta a fost bravul ofițer marinar, contraamiral Horia Măcelariu, cel căruia la 21 mai 2015 garda de onoare, alcătuită din patru studenți ai Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, i-a dat onorul cuvenit eroilor neamului românesc.

La locul unde își doarme somnul de veci bravul amiral, au fost depuse coroane de flori din partea Statului Major al Forțelor Navale și a Ligii Maiștrilor Militari de Marină.

Notă: Datele referitoare la viața și activi-tatea amiralului erou Horia Măcellariu, au fost extrase dintr-un material publicat cu ani în urmă în revista „Marea Noastră”, scris de: Contraamiral (r) George PETRE și Emilian ANDREI.

La Constanța, Mangalia, Babadag și Tulcea, marinarii militari au participat joi, 21 mai, la ceremonii militare si religioase pentru cinstirea memoriei eroilor. La ceremonii au luat parte reprezentanți ai Ministerului Apărării

Naționale, ai autorităților publice locale, Bisericii Ortodoxe Române, Ligii Navale, Ligii Maiștrilor Militari de Marină, vete-rani de război, cadre militare în rezervă și în retragere.

CONSTANȚA - ZIUA EROILOR: Reprezentații asociațiilor neguvernamentale depun coroane de flori la cimitirul eroilor neamului care își dorm somnul de veci în Cimitirul central. În fotografie, depun coroana de flo-ri domnii: Contraamiral (rtr.) Petre Zamfir și general de aviație (rtr.) Constantin Gheorghe, reprezentanții A.N.V.R. Filiala Constanța.

Ceremonial religios la locul unde odihnește pe veci amiralul Horia Măcellariu, moment al recunoștinței față de memoria bravului ofițer marinar, la care a parti-cipat și L.M.M.M. prin reprezentantul său, M.m.p.(rz.) Nicolae Radu, prim-vicepreședintele asociației (în stânga, cel aflat lângă preot)

10 mai, ziua regelui?! De unde până unde?

Nimic mai fals: Ziua de 10 mai, nu este ziua regelui! Însemnătatea istorică a acestei zile este cu totul alta:

– 10 mai 1886: Prințul Carol din dinastia Hohenzollern este proclamat de Adunarea Constituantă domnitor al României, sub numele de Carol I;

– 10 mai 1877: Carol I proclamă independența României;

– 10 mai 1881: Carol I a fost încoronat rege al României.

În România, ziua de 10 mai, cunoscută ca ZIUA REGALITĂȚII, a fost considerată ZI NAȚIONALĂ, fiind sărbătorită între anii 1886-1948.

PAG. A 3-AT I MO N A

Stau eu, stau, dar gândurile nu-mi dau pace...

Sunt acasă... Am deschis calculatorul și stau în fața tastaturii, gândindu-mă ce aș putea scrie pentru a încerca și prin această metodă să schimb percepția negativă a unora dintre colegii mei, maiștri militari marinari, cu privire la activitatea Ligii Maiștrilor Militari de Marină?! Dorința, a mea cel puțin, e ca toți camarazii de profesie și armă să se simtă reprezentați de către această asociație! De ce oare nu se reușește?! Starea asta de spirit, mai puțin cunos-cută în urmă cu patru-cinci ani, să se datoreze celor care îi coordonează activitatea?!? Parțial, poate, și asta mai ales că un reproș ar consta în nereușita menținerii eficienței, dar și dezvoltarea acesteia în comunicarea permanentă cu acei membrii asociați ce provin din rândurile cadrelor militare active. De aici și apariția sentimentului de neîncredere în ligă, lipsă încurajată în dezvoltarea sa de anemia cu care conducerea ligii reușește să ia „pulsul” real al celor existente în unitățile militare. Consecința: foarte mulți dintre maiștrii militari activi au ajuns la concluzia – categoric greșită, precum că liga îi reprezintă de fapt doar pe cei care s-au pensionat, ei, activii, neregăsindu-se în activitățile asociației! Iată o concluzie care, deși se bazează pe neadevăr, ar trebui să pună serios pe gânduri pe toți cei care compun Consiliul Director. Categoric că aceasta este falsă, dar trebuie văzut cum se poate elimina acest fals și nicidecum să se apeleze la acuze, pentru că o asemenea comportare ar alimenta și mai mult credința acelor oameni atât de puțin informați sau prea puțin dornici să facă acst lucru.

Trebuie plecat de la asumarea de către fiecare „tabără” a părții de vină, pentru că numai așa lucrurile pot intra pe făgașul normalității. Cred cu convingere că acesta este drumul bun, așa cum cred că nu dușmănia sau altceva se postează ca o barieră între aceste două părți, ci necunoașterea cu concretețe a activității ligii, dar mai ales în ce limite ale legalității își poate aceasta desfășura activitatea.

Conform Statutului ligii, membrii ligii de la fiecare unitate militară au dreptul de a-și delega un anumit număr de reprezentanți în cadrul Consi-liului Director al asociației, reprezentanți care au un rol determinant în alcătuirea planului de activități anual. Ei sunt de fapt cei care trebuie să asigure legătura celor activi cu liga, participând la ședințele lunare ale Consiliului Director, aducând la cunoștința acestui organ coordonator proble-mele, doleanțele, propunerile membrilor celor pe care îi reprezintă. Dacă lucrurile ar urma acest curs și dacă informația ar ajunge la membri asociați așa cum este ea, nu trunchiată, atunci am vorbi de o cu totul și cu totul altă atmosferă în cadrul „echipajului” ligii, una care îndeamnă la bună înțelegere și nu la cea gene-ratoare de energie negativă.

Se întâmplă cumva ca în cadrul ședințelor de lucru ale Consiliului Director să fie prezenți și cei care se consideră nedreptățiți? În deplină cunoștință de cauză vă spun că nu, dar se preferă bârfa în locul prezenței sau măcar a informării, iar aceasta nu poate duce decât la atât de nedoritele frecușuri umane.

Se susține ideea că liga este a pensiona-rilor? GREȘIT! Lipsa de implicare în activitatea ligii, dar și lipsa de implicare și de comunicare a celor pe care i-ați ales să vă reprezinte, astea sunt cauzele principale care vă îndeamnă să credeți că această ligă este a pensionarilor. Atâta doar!... S-a ajuns până acolo, încât unii dintre colegii noștri susțin că liga are un program croit după modele comuniste! Asta-i culmea! Păi, dacă gândiți atât de democratic, cine vă împiedică să participați la ședințe pentru a înțelege raționamentul acestui program sau să

propuneți un altul, care să nu se mai plieze pe actu-alul calapod considerat, numai dumneavoastră știți de ce, a fi comunist!

Se simte cumva nevoia unui suflu nou în activi-tatea asociației? Foarte bine, dar așa ceva nu se poate realiza fără implicarea activă a celor mai tineri, nu prin intermediul acelor camarazi „binevoitori” care, din oportunism se vor „formatori de opinie”, fără a da nicio importanță faptului că soluțiile prezen-tate sunt adesea atât de ridicole, încât devin ei ridicoli, atrăgându-vă pe mulți în această capcană, deși poate chiar susțineți lucruri demne de luat în calcul. În realitate acești așa-numiți „formatori de opinie” sunt niște simpli cârcotași, oameni care au idei puține, dar și astea fixe!

Exprimările de genul „Ce face liga pentru mine?”, „Nu mă simt reprezentat de către ligă”, „De ce să dau eu cotizație pentru ca cei de la ligă să se distreze?” sunt de fapt lozinci ale acestor cârcotași, care de fapt nu au nicicum acoperire în real. Însă, pentru a înțelege aceste lucruri, este nevoie de prezență la ședințele de lucru, la activitățile organi-zate, la viața de organizație pur și simplu.

Îmi doresc din tot sufletul ca această percepție greșită a rolului și activității ligii să se schimbe, deoa-rece această stare de spirit nu face bine nimănui. Reamintindu-vă că L.M.M.M. este o asociație socio-profesională de tip ONG, care nu are nicicum caracter de sindicat, îi invit cu tot respectul pe cei care consideră că îi pot sprijini activitățile să o facă folosind propunerea și discuția corectă și concretă, nu dialogul fals și de la distanță.

Stau în fața calculatorului și trec în revistă tot ce am scris... În final mă întreb, dar vă întreb și pe dumneavoastră: Vom reuși vreodată să vorbim cât mai mulți aceeași limbă? Vom reuși oare să înțelegem că una dintre regulile principale ale democrației e ca să nu fim deranjați prea mult de faptul că nu toți cei din jur sunt de acord cu ideile noastre? Vom reuși să înțelegem că dacă nu ne convine rezultatul votului, asta nu presupune să cădem pradă acelor stări care abundă în supărare și emite dispreț?

Eu sper că da, însă va dura, iar după cum merg lucrurile, va dura chiar destul de mult!

M.m.p. Dan Cojocaru

OAMENI, OAMENI MINUNAȚI...O discuție purtată de reporterul

nostru, Ovidiu Oprea, cu maistrul militar Eremia Gabriel

R: Cine este maistrul militar Eremia Gabriel? Ce vârstă aveți, unde v-ați născut?

E.G: Maistrul militar principal Eremia Gabriel este un om obișnuit, familist, cu o meserie ce presupune instruire continuă, cu pasiuni, cu speranțe și dezamăgiri cu tot ceea ce presupune trecerea prin cei 46 de ani de viață împliniți. M-am născut în Constanța, unde trăiesc și lucrez la momentul acesta. Fiind constănțean, asta explică întru-câtva opțiunea de a urma o carieră în domeniul marinei, iar aceasta a fost cea militară.

R: Ați avut pe cineva în familie care v-a îndrumat sau pur și simplu a fost decizia dumneavoastră?

E.G.: La începul anilor ’90, dorind să fac parte dintr-un corp tehnic de elită, am susținut examen la Școala Mili-tară Maiștri de Marină “Amiral Murgescu”, la secția Radiolocație navală, deoarece electronica și automatizările erau vârf de lance în domeniul militar. La momentul admiterii, concurența era la cote înalte, motiv pentru care în promoția mea au fost elevi buni, ba chiar foarte buni, pregătirea în cei trei ani de școală dovedindu-se temeinică datorită calității profesionale a corpului didactic.

R: Când ați terminat S.M.M.M și unde ați fost repartizat?E.G.: Sunt absolvent al promoției 1993 „Marea Unire 75”, specialitatea “Electro-

nică și Automatizari”, iar prima funcție a fost pe una dintre navele Divizionului 79 vânătoare de submarine.

R: De-a lungul timpului pe ce nave ați servit, și care este locul de care vă leagă cele mai frumoase amintiri?

E.G.: La unitatea de nave antisubmarin – așa se numea atunci, am avut parte de o experiență deosebită, participând la diverse misiuni naționale dar și internaționale desfășurate în Marea Neagră. Toate aceste misiuni aveau particularități ce le diferențiau între ele, făcându-le astfel interesante din toate punctele de vedere, începând cu tehnica și terminând cu coeziunea echipajelor. Ultima funcție avută în acest divizion a fost de „Specialist I grupa radiolocație” la Corveta 261 din cadrul Divizionului 50. A doua funcție a fost la una din unitățile de elită a învățământului din Marina Militară și anume: Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. Ca personal auxiliar - șef de cabinet la “Bazele electrotehnicii și electronicei navale” în cadrul Departamentului de Inginerie Electrică și Electronică Navală am avut propriul aport în a întreține și repara tehnica din laboratoarele catedrei, cât și de a propune soluții ce aveau ca scop îmbunătățirea orele de laborator.

R: Ce înseamnă pentru dumneavoastră tradițiile marinărești?E.G: Pe perioada practicii de vară eram detașat ca maistru militar instructor la

“Centrul de Pregătire Marinărească Palazu Mare”, unde desfășuram activități de punere în practică a teoriei învățate de către studenții din anul întâi în domeniul marinăriei. Aici se puneau bazele aptitudinilor marinărești, cursurile realizate de către îndrumătorii de practică în domeniile: conducerea ambarcațiunilor cu vele, marinărie, învățarea de noduri marinărești și de asemeni punerea în practică a cursurilor de semnalizare navală, unde am fost implicat fiind definitorii. Pregă-tind acești tineri în spiritul tradițiilor marinărești, am avut onoarea de a participa împreună cu studenții AN.M.B. la cel mai emoționant moment și anume de arbo-rare a pavilionului național la catargul din fața Comandamentului Flotei de Ziua Marinei Române. Lăsând la o parte emoția momentului, satisfacția era enormă atunci când pavilionul țării, cel care avea o suprafață de 70 de m.p, era desfășurat în vânt pe ritmul imnului național și în aplauzele participanților la festivitățile dedi-cate anual evenimentului de la 15 august.

R: Știu că aveți o pasiune foarte frumoasă – navomodelismul. Povestiți-ne câte ceva despre această pasiune.

E.G.: Continuând pe această linie a tradiției marinărești, mi-am dezvoltat acest hobby, al navomodelismului. El întrepătrunde respectivele tradiții cu istoria și dezvoltarea tehnicii navale în diferite perioade ale existenței sale. Recunosc că sunt încă un novice al acestui domeniu, dar și așa am participat la multe dintre concursurile naționale ale Federației Române de Modelism ca sportiv al clubului Farul Constanța, unde am obținut și premii. R: Care a fost feedback-ul celor care v-au apreciat lucrările. Când este următoarea expoziție?

E.G.: Am participat cu exponatele mele la Salonul Național de Modelism desfășurat la Muzeul Militar Central din București, la Concursul internațional de Machete Statice "Cupa Alba Carolina", unde lucrările mele au fost apreciate cu diferite distincții. Rămânând în sfera acestui domeniu doresc pe această cale să prezint inițiativa Ligii Maiștrilor Militari de Marină de a organiza o expoziție - concurs de modelism intitulată “Cupa Tomis”, la care pot participa toți cei care s-au dedicat domeniului modelistic. Perioada de desfășurare și condițiile de participare vor fi afișate pe site-ul www.lmmm.ro/concurs.

R: Știu că în prezent activați într-o altă unitate. Povestiți-ne ceva despre actualul loc de muncă.

E.G.: Da, așa este, în momentul acesta activez profesional într-un colectiv de cercetare oceanografică din cadrul Direcției Hidrografice Maritime Constanța, o echipă unită și cu o permanență preocupare în domeniul dezvoltării profesionale. Activitățile de pe teren de colectare date sunt întrepătrunse cu orele de birou în care sunt analizate și interpretate datele. În acest moment al carierii mele sunt la un nou nivel de învățare, fiind totuși entuziasmat că lucrez cu unele din cele mai performante instrumente de cercetare oceanografice ale Marinei Militare.

R: În final adresați vă rog câteva cuvinte tinerilor care doresc să se orienteze spre o specialitate militară.

E.G.: Le doresc să aibă parte de optimismul meu și atunci să fie convinși că orice domeniu în care ești dedicat îți va aduce satisfacții multiple.

R: Vă mulțumesc domnule maistru militar!

ÎN MEMORIAMÎn ziua de 27 aprilie, cama-

radul nostru de asociație, profesorul Oprișan Nae, a trecut în neființă… Era lector universitar doctor la Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ Constanţa. A fost unul dintre fondatorii Institutului de Marină Civilă din Constanţa și constructorul bazei nautice a studenţilor de pe lacul Siut-ghiol. Pentru studenți a fost un adevărat îndrumător, iar pentru toți cei care l-au cunoscut, un profesor dedicat și un bun coleg. Timp de 15 ani, a îmbrăcat costumul Zeului Neptun la sărbătoarea marinarilor, apărând din valurile mării însoţit de frumoase nimfe. Era înveșmântat în hlamidă, iar pe cap purta o coroană aurită. În mână ţinea tridentul, cu care învolbura marea și sfărâma stâncile. La gât purta un căluţ de mare, o stea și un șirag de scoici. Din 2000, semna regia festi-vităţii botezului marinăresc din cadrul serbărilor dedi-cate Zilei Marinei Române. Făcea totul cu reală plăcere și cu o admirabilă dragoste față de profesie, față de viață… Și asta până în acea zi, de luni, 27 aprilie 2015, când Dumnezeu l-a chemat în echipajul său celest!

Adio, domnule profesor!

M.m.p. Gabriel Eremia, un talentat creator de navomodele

O nouă misiune pe mare, o nouă posibilitate ca echipajele navelor Forțelor Navale Române să-și arate profesiona-lismul și calitățile marinărești.

T I MO N APAG. A 4-A

Omul anului în Forţele NavaleAjuns deja la cea de-a V-a ediţie, acest concurs a cunoscut o dezvoltare semnificativă

pe parcursul timpului. Desemnarea Omului anului 2014 în Forțele Navale Române, festi-vitatea de premiere având loc sâmbătă, 9 mai, în spațioasa sală a Bazei Navale Pontica, a cunoscut o selecție riguroasă, dar apreciată ca număr, la cele douăsprezece secțiuni fiind nominalizați peste optzeci de concurenţi. Evenimentul, transmis în direct de către Televi-ziunea Română pe canalul 1, s-a bucurat de o largă audiență, fiind considerat interesant, atractiv și binevenit.

Spre bucuria noastră, la multe dintre aceste secțiuni pe cele trei locuri ale podiumului de premiere s-au aflat maiștri militari și subofițeri. Îi felicităm pe toți, în această pagină prezen-tându-i doar pe cei clasați pe locul întâi.

Secțiunea: Cultură şi tradiţii marinăreştiMaistrul militar principal Liviu Tănase: Este șeful Cercului Militar Constanţa. A avut

inițiativa organizării Concursului Naţional de Creaţie Literară „Fascinația mării”, singurul concurs de acest gen din Armata Română. Concursul s-a bucurat de un succes deosebit, numărul participanţilor fiind de peste 160 de scriitori din toate colţurile ţării. În anul 2014, a făcut demersurile necesare pentru lansarea a 19 volume, în cadrul Cenaclului Literar Mihail Sadoveanu. A înfiinţat „Careul Artelor Amfora”, care include 40 de artiști plastici din Constanţa. A înfiinţat pentru elevii constănţeni mai multe cercuri, precum Cercul de Artă Dramatică, Cercul de muzică populară, precum și Cercul de muzică ușoară.

Secțiunea: Navigaţie şi matelotaj.Maistrul militar principal Ion Stoiean: Șef echipaj nava-școală „Mircea”. A promovat

permanent arta împletiturilor marinărești în rândul cadeţilor prezenți la bordul navei. În perioada premergătoare marșului internaţional din anul 2014, a executat, împreună cu tinerii marinari, activităţi de reprezentare pentru diferite modele de lucrări de matelotaj, pe care, ulterior, le-a introdus în Planul stagiului de practică al studenţilor și elevilor. De asemenea, a avut ocazia să instruiască, în spiritul marinăresc românesc, și cadeţii străini care s-au aflat la bord.

Secțiunea: SportMaistrul militar clasa a V-a Sorin Balaban: Face parte din Batalionul 110 Comunicaţii și Informatică.

Este component al lotului naţional de KEMPO-FULL CONTACT. În anul 2014 a obţinut titlurile de campion naţional, european și vice-campion mondial la acest sport. S-a clasat pe locul I la Campionatul naţional „SUBMISSION”, București și pe locul I la campionatul militar de JUDO de la Sibiu.

Secțiunea: Voluntariat, ajutor umanitar şi asistenţă religioasă.Plutonier adjutant principal Liana Naum: Este șeful Cercului Militar Mangalia. Pe parcursul anului 2014,

a îndrumat și a coordonat mai mulţi tineri din Forţele Navale în diferite activităţi înscrise pe linia protecţiei mediului și a voluntariatului. În plus, Teatrul ,,Magic”, pentru copii și tineret, al Cercului Militar Mangalia, a obţinut Premiul I la Gala Societăţii Civile Tinere, de la Covasna. Finalul anului 2014, i-a adus două trofee, la Gala Naţională a Voluntarilor, unul dintre acestea pentru plantarea a 10.000 de puieţi, acţiune la care au participat și elevii și studenţii marinari.

Secţiunea: Soldatul universalSergent-major Florin Nicolae STAICU.

Pe scena bucuriei, toți cei care au fost onorați cu premii la gala OMUL ANULUI 2014

M.m.p.(rz.) Emil Olteanu – președintele L.M.M.M., îl premiază pe M.m.p. Ion Stoiean, cel care a fost declarat Omul anului 2014, secțiunea Navigație și matelotaj.

Prieteni de suflet, parteneri în educațieLuni, 11 mai 2015, Școala Jean Bart din Constanța și-a sărbătorit cel de-al 83-lea an al existenței sale,

eveniment la care reprezentanții echipajului fregatei „Mărășești” au fost prezenți, așa cum o fac încă din anul 1997, an în care acest echipaj a devenit nașul spiritual al acestei prestigioase școli.

Colaborarea cu membrii echipajului fregatei „Mărășești” - o certă legă-tură sufletească, a început în luna iunie a anului 1996, când Școala nr. 18, un segment din spiritualitatea constăţeană, și-a găsit o nouă identitate prin elevii ei actuali și viitori oameni ai mării. Atunci, comandorul Dumitru Preda și maistrul militar Gheorghe Marica, comandantul și respectiv șeful de echipaj al navei, au hotărât să devină nașii spirituali ai Școlii nr.18, Constanța, alegerea datorându-se și faptului că mulți copii ai membrilor echipajului fregatei învățau la acea vreme aici. De atunci, școala poartă cu mândrie numele scrii-torului marinar: Comandor Jean Bart.

Începând din luna iunie a anului 2002, echipajul Navei Amiral a instituit premiile anuale „Mărășești”, care se acordă celor mai merituoși elevi însoțite de plachete și „atestate" ce au adus în sufletul copiilor mândria de a fi declarați membri de onoare ai echipajului fregatei.

Tuturor celor care au contribuit și contribuie la existența și dezvoltarea acestui parteneriat de suflet:

BUN CART ÎNAINTE!M.m.p. Cristian Cișmașu

Concurs de machete statice “Cupa Carolina”Organizat de Asociația de Modelism Alba – IPMS România, concursul de

machete statitice intitulat Cupa „Carolina 2015”, s-a desfășurat la Alba Iulia, în zilele de 30 și 31 mai, partitcipanții expunându-și lucrările în cadrul galeriei „RYMA”. Toate exponatele – modele realizate în cele mai mici detalii repre-zentând: scene de lupta, mașini de război, corăbii, dar si motociclete, masini de epocă sau personaje, au stârnit interesul și admirația nu numai a celor desemnați să le jurizeze, dar și a celor forte mulți privitori care le-au admirat, minunându-se de talentul realizatorilor. În privința participării, aceasta a fost pe măsura importanței concursului, concurenții venind la Alba nu numai din România, ci și din Italia, Ungaria, Marea Britanie. Printre ei toți acești foarte mulți concurenți s-au aflat și machetiștii dobrogeni, care, remarcându-se prin lucrările prezentate, au obținut premii la multe dintre categoriile concursului.

L.M.M.M., prezentă și ea la Alba Iulia prin reprezentantul său, M.m.p.Gabriel Eremia, a oferit Diploma pentru măiestrie multora dintre modeliștii care au dovedit, prin realizările lor, îndemânare și inventivitate.

Pentru prima dată în existenţa Școlii nr.18, la 15 septembrie 2002 s-a înălţat pe catarg, alături de drapelul tricolor al ţării, steagul alb-albastru cu sigla Școlii „Jean Bart”, cel dintâi în acordurile Imnului de Stat, cel de-al doilea în acordurile Imnului Școlii – cântec de cinste și de mândrie pentru elevii și dascălii de azi, pentru cei de mâine, pentru mereu...

Așa cum îi stă bine unei zi de sărbătoare, în curtea școlii „Jean Bart” au răsunat glasurile bucuriei.

T I MO N A PAG. A 5-A

Cea de a XV-a ediție a Cupei Ligii la tenis de masă, o dezamăgire totală... Dacă cele paisprezece ediții anterioare au fost

considerate, pe bună dreptate, reușite certe, despre aceasta, cea de a cincisprezecea, nici vorbă de așa ceva! Mai concret, ediția din anul acesta, programată a se desfășura pe data de 16 mai la Școala Sportivă nr. 2 din Constanța, s-a „remarcat”, deși organizatorul a băgat serios mâna în pungă, doar prin absenteismul concurenților! Păi, se poate vorbi despre reușită când competiția a fost onorată doar de patru concurenți?! Nici pe departe și tocmai acesta este și motivul pentru care eu, cel puțin, consider că domnului Claudiu Ilea, vicepreședintele trei al ligii, cel care s-a ocupat direct de organizare, i-a lipsit total inspirația (sau puterea de a lua o decizie corectă!) de a amâna la altă dată competiția, încercând astfel să dreagă busu-iocul printr-o meditatizare mult mai concretă și la obiect. Lăsând-o să se desfășoare, toată strădania de a oferi participanților câștigători cupele, medaliile și diplomele s-a transformat într-o simplă și lipsită de efect premiere, principiul fiind inpopulara consta-tare: noi centrăm, noi dăm cu capul! De ce așa? Doar de dragul de a bifa o activitate ca făcută?!... Nu e nici corect, nici constructiv, ci doar păguboasă pentru bugetul asociației...

Dumitru MIHĂILESCU

Cupele și medaliile procurate prin cumpă-rare de către organizator, pentru a fi oferite celor care urmau să urce pe podiumul de premiere al competiției Cupa Ligii la tenis de masă, ediția a XV-a.

Ei au fost singurii participanți, dar și unicii premiați: (de la stg. la dr.) Barbu Mircea, Solcan Florin, Panaite Ionel și Stănescu Marian, adevărați iubitori ai acestei categorii sportive cărora le mulțumim pentru participare, felicitându-i pentru succesul obținut, deși el este, pe undeva, umbrit de evidenta comoditate a multora dintre camarazii noștri, marea majoritate tineri militari pentru care sportul ar trebui să însemne ceva…

Pentru conducerea ligii, în calitatea sa de organizatoare, de doi-trei ani ziua de 1 iunie – ZIUA COPILULUI – a intrat într-un con de umbră, aspect motivat, dar asta numai în maniera „ascunderii gunoiului sub preș”, doar de lipsa de interes a părinților! Cu siguranță se mani-festă și așa ceva, dar dacă această stare se combină și cu lipsa de

soluții organizatorice, atunci rezultatul din „teren” chiar că se explică! Dureros e că lipsa evidentă a forței umane la nivelul de vârf al Consiliului

Director, și asta cu toată încadrarea pe posturi, a condus la diminuarea implicării în procesul organizatoric a multora dintre activități, iar de aici până la nereușită nu mai e de făcut decât un pas... Anul acesta, în privința acțiunii Ziua Copilului, pasul s-a făcut: Din lipsă de participanți, nu s-a mai organizat!... Concluzia vă aparține.

ZIUA REZERVISTULUI MILITAR – O ZI OMAGIU PENTRU TOȚI OȘTENII ȚĂRII

Ziua Rezervistului Militar este închinată omagierii camarazilor noștri care și-au dedicat întreaga carieră slujirii țării sub Drapelul tricolor și care continuă să acționeze sub deviza PATRIE – ONOARE – DEMNITATE, în calitate de militari în rezervă sau retragere pentru aceleași țeluri nobile ale Armatei Române.

Este o zi importantă pentru toți militarii, zi în care, poate cu mai multă bunăvoință decât în altele, ne aducem aminte că acești oameni au însemnat enorm pentru țara în care trăim.

La Mangalia, această Zi omagială, consfințintă prin lege a se marca în fiecare an la data de 31 iunie, a cunoscut anul acesta o frumoasă organizare din partea A.N.C.M.R.R. – Filiala „Amiral ing. Grigore Marteș” ce funcționează în această localitate, printre personalitățile militare și civile prezente la ceremonialul aniversar aflându-se și o bună parte dintre membrii Consiliului Director al Filialei L.M.M.M. din Mangalia. Organiza-torul solemnei întruniri a oferit Diplome de excelență multora dintre invitați, din rândul cărora amintim pe: Cristian Radu - primarul orașului, inginer Griguță Ioan – sponsorul multora dintre activitățile asociațiilor neguvernamentale din localitate, contraamiral (rz.) Petrică Stoica – președintele filialei L.N.R. Mangalia, precum și maistrul militar principal (rz.) Alexandru Baciu – președintele filialei L.M.M.M. Mangalia.

Concursul de table la cea de-a cincea ediție

Sâmbătă, 20 iunie, la Clubul Ligii Maiștrilor Militari de Marină se desfășoară, începând cu ora 09.00, cea de-a cincea ediție a concursului de table, activitate care, cel puțin până acum, s-a bucurat de o prezență numeroasă, dar și de o confruntare pe măsură.

Toți știm să jucăm table, toți ne credem imbatabili, dar nu știu câţi ne-am pus vreodată întrebarea care este originea acestuia și când a apărut, pentru că este unul dintre cele mai populare jocuri din lume… Indicii ale primelor jocuri asemănătoare provin din Egiptul Antic. Jocul se numea „Senet”, iar mutările pieselor erau decise prin mișcarea zarurilor. În Mesopotamia s-a jucat un joc asemănător numit „Jocul Regal al lui Ur”. În Iranul de astăzi, mai exact în Shahr-i Sokhta („Orașul Ars”), s-a descoperit un joc asemănător, datând din jurul anului 3000 Î.Hr. În urma săpăturilor, au fost găsite zaruri împreună cu 60 de piese de joc. În privința jocului mai apro-piat de cel practicat acum, un strămoș a fost găsit în orașul iranian Jiroft. În Europa, jocul de table a apărut pentru prima dată în secolul IX și a devenit foarte popular printre

împătimiții de jocuri de noroc, pentru că la urma urmei jocul acesta combină stra-tegia cu norocul, e clar! Trebuie să-ţi învingi adversarul cu ajutorul unor mutări inteligente pe tablă, dar și cu ajutorul unui gram de noroc la aruncarea zarurilor, altfel…

În organizarea ligii, acest joc „a apărut” mult mai încoace, mai precis în data de 13 aprilie 2013, când experimentatul șahist, mais-

trul militar Iulian Mihailov, a organizat, la clubul ligii, prima ediţie a acestui gen de întrecere, despre care să nu credeți că se desfășoară ca prin parcuri! Nici pe departe! Aici există un regulament, niște norme dras-tice care cer din partea partici-panţilor nu numai respectarea

ad-literam a acelui regulament, dar și un fair-play deplin.

A sosit ziua pensionării pentru comandorul Tiberiu Chodan, cel care a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Flotei. În fotografie, viceamiralul Nicolae Mîrșu, șeful S.M.F.N, (cel din stînga) îi strânge mâna proaspătului pensionar, mulțumindu-i pentru întreaga sa activi-tate în serviciul acestei categorii de forțe.

Conducerea Fililalei Mangalia a L.M.M.M. - implicându-se în organizarea Zilei Copilului, a reușit să organizeze o reușită plimbare pe lacul Mangalia, mijlocul de locomoție fiind o spațioasă ambarcațiune cu motor, denumită „Dragonul”, avută la dispoziție prin bunăvoința maistrului militar principal în rezervă Ion Baltag. Alături de domnul Baltag, un al camarad, maistrul militar principal în rezervă Niculin Brosban, a susținut plăcerea celor douăzeci de copii de a participa de ziua lor la frumoasa și interesanta plimbare pe apele lacului cu o sumă de bani, care a contribuit și ea la bunadispoziție a sărbătoriților. Frumos și de apreciat. Bravo, domnilor!

T I MO N APAG. A 6-A

Salvarea victimelor în cazuri de înec

Salvarea în asemenea situații nu este o operațiune ușoară. Dimpo-trivă, este foarte grea și comportă riscuri mari, mai ales dacă salva-torul este amator și neantrenat. Înecul, definit de pătrunderea de lichid în căile aeriene, este un accident frecvent, reprezentând a treia cauză a mortalității la adult. Referindu-ne la victimele înecului și privind lucrurile din punct de vedere medical – profesional, amintim că există două tipuri de înecați: - înecatul alb, cel care a aspirat apa și la care moartea este urmarea unei sincope produse pe cale reflexă (așa zisul înec uscat); - înecatul albastru, la care apa a pătruns în plămâni și în stomac și la care moartea este urmarea unei asfixii (înecul umed). Salvarea de la înec este necesar a fi făcută doar de cei care sunt realmente înotă-tori experimentați, oameni care au o conduită de sănătate (fizică și psihică) perfectă. Primul gest al salvării, cel mai greu, desigur, este scoaterea victimei din apă. Săritura în apă, atunci când se impune a fi făcută, trebuie execu-tată cu picioarele înainte. Dacă victima este conștientă și știe să înoate, se poate veni în ajutorul ei, oferindu-i spre sprijin umerii, șoldul. Nu totdeauna însă când vedem pe cineva că se luptă cu apa trebuie să acționăm la primul impuls, adică să sărim în apă. Bunele intenții pot fi urmate de insucces. Dacă cel aflat în situația disperată este aproape de mal sau de salvator, orice creangă, vâslă,

prăjină, colac de salvare, balize sunt foarte bune. Acesta se aruncă în apă pentru ca victima să se prindă de ele. Atunci când nu există așa ceva, improvizați. Înlă-turarea consecințelor înecului, un alt aspect de mare importanță în tehnica salvării, are ca punct de plecare reanimarea cardiorespi-ratorie (resuscitarea), ceea ce se impune când: pulsul încetează, s-a instalat pierderea cunoștinței, nu mai este vizibilă mișcarea respi-ratorie, pulsul la artera carotidă este absent, paloare externă (sau cianoza) cu globi ocular imobili, sfincterele și muscultura este rela-xată. Atenție: În cazul înecului, sufocarea se produce întotdeauna brusc, iar intrarea în stare de inconștiență (precoma-coma) nu este conștientizată, trecerea are loc sub acțiunea fluctuației luminii naturale, reprezentată prin cadențele ciclurilor ultradian (T<20 ore), circadian (20 ore - 28 ore) și infradian (T>28 ore), unde T este perioada ciclului.

De reținut:1. Tabloul clinic de bază

la înecat, ușor de recunoscut întotdeauna și de orice trecător, salvamar, medic, urgentist speci-alist este: Tuse, o jenă respira-torie ușoară, eventual hemoptizie, tahipnee, tahicardie (accelerarea repirației și ritmulul cardiac), ascultarea pulmonară.

2. Resuscitarea cardiorespira-torie a victimei scoasă din mediul ostil se realizează cu masaj cardiac extern în raport 30:2, compresiuni toracice și apoi 2 respirații ce se fac gură la gură, fie balon mască.

Pe lângă cele până acum precizate, în cadrul minimelor cunoștințe medicale salvatorul profesionist sau aflat întâmplător la locul accidentului trebuie să aibă neapărat în vedere o cât mai posibilă siguranță personală, fără a omite în niciun fel alertarea la 112, unde va prezenta motivul acțiunii sale, solicitând o ambulanță, dar nu una oarecare, ci una de tip „C”.

Dr. Aliu Florin OCTAVIAN

De-a lungul timpului, sirenele își schimbă înfățișarea. Primul lor istoric, rapsodul cărții a douăsprezecea din ODISEEA, nu ne spune cum erau, lăsând fantezia să lucreze: Ovidiu le vedea ca pe niște păsări cu penele roșiatice și cu fețe de fecioare; pentru Apollonios din Rhodos, partea de sus a trupului e de femeie și cea de jos, de pasăre mare; maestrul Tirso de Molina le vedea jumătate femei, jumătate pești. Genul lor e la fel de controversat: dicționarul clasic al lui Lampriere spune că sunt nimfe, cel al lui Quicherat spune că sunt monștri, iar cel a lui Grimal, că sunt demoni. În privința reședinței, aceasta era pe o insulă din Apus, aproape de Insula lui Circe, însă cadavrul uneia dintre ele, Parthe-

nope, a fost găsit în Campania și a dat numele vestitului oraș, care poartă acum denumirea de Neapole. ODISEEA relatează că sirenele atrăgeau și duceau la pieire corăbierii și că Ulise, pentru a nu cădea în această capcană, a astupat cu ceară urechile vâslașilor, poruncind ca pe el să-l lege de unul dintre catarge. O tradiție culeasă de mitologul Apollodor, spune că Orfeu, aflat pe corabia argonauților, a cântat mai mieros decât sirenele și că acestea s-au aruncat în mare fiind preschimbate în stânci, și asta pentru că ele trebuiau să moară dacă cineva ar fi rezistat la farmecul lor. Așa s-au petrecut lucrurile și cu Sfinxul, acesta aruncându-se de pe un vârf de munte când i s-a ghicit taina. În secolul al VI-lea, o sirenă a fost prinsă în nordul țării Galilor, aceasta figurând ca o sfântă în unele calendare vechi, fiind botezată Murgen. Alta, în 1403, a trecut printr-o spărtură dintr-un dig și a locuit în Harlem până în ziua morții ei. Nimeni nu o înțelegea, dar a fost învățată să țeasă și, ca prin instinct, venera crucea. Un cronicar din secolul al XVI-lea a demonstrat că nu era un pește, fiindcă știa să țeasă, și nu era femeie pentru că putea să trăiască în apă. SIRENA din mitologia greacă, precum o explică și Dicționarul limbii române, este ființa fabuloasă închipuită având partea superioară a corpului de femeie și partea inferioară de pește, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri periculoase. De unde și expresia; sirenă = femeie periculoasă.

Enigma sirenelor

D-ale scriitorilor…Nevasta șefului de gară

În toamna anului 1911 a avut loc aniversarea a 57 de ani a Teatrului Naţi-onal din Craiova (fondat în 1854), director fiind Emil Gârleanu, iar secretar literar Liviu Rebreanu. Din Capitala României se urcă în același comparti-ment al trenului spre Cetatea Banilor - Craiova, scriitorii: Victor Eftimiu, Octavian Goga și Ștefan O. Iosif. Pe la Slatina sau Piatra Olt, la una din feres-trele gării, probabil locuinţa șefului, o tânără femeie privea trenul și-i urmărea plecarea, cu melancolie. Și-n ritmul roţilor de tren, cu imaginea acelei tinere femei în suflet, cei trei amintiţi mai sus, „ am început să scandăm", scrie V. Eftimiu, poezia „Nevasta șefului de gară", apărută sub o triplă semnătură în revista Flacăra:

Ducându-și viaţa solitară,Un suflet trist și visător,Nevasta șefului de garăS-a îndrăgostit de-un călător.Dar trenul a plecat, și-n goanaCu care monstrul a trecutÎn suflet i-a lăsat icoanaFrumosului necunoscut.De-atunci trec zile, nopţi de-a rândul,Și trenuri trec neîncetatEa stă și astăzi, așteptându-lLa geamul veșnic luminat.Și trenuri vin și pleacă iarȘi nu știu rănile ce-o dor.Nevasta șefului de garăS-a îndrăgostit de-un călător! La un moment dat, a venit în compartimentul

celor trei Cincinat Pavelescu care, ascultând „creaţia", a propus un alt final:

Și trenuri vin și pleacă iarȘi plictisită-ntr-un târziu,Nevasta șefului de garăA deraiat c-un macagiu.... Și iată cum, în anul de graţie 1911, s-a realizat

colaborarea a patru poeţi români în drum spre Cetatea Banilor.

Sursa: Victor Eftimiu, Portrete și amintiri, Bucu-rești, Editura pentru Literatură, 1965, pag.152-154

Curiozități Albinele existau pe pământ acum 65 de milioane

de ani. Ele au 5 ochi – 3 sunt mici și se află în vârful capului, și doi mai mari, în față. Albina poate distinge culorile verde, albastru și violet, dar roșu îi apare ca negru. Albina are două stomacuri – unul pentru mâncare

și altul pentru miere. Pentru a face o lingură de miere, ea trebuie să viziteze 4000 de flori Aligatorii și rechinii

pot trăi până la 100 de ani. Rechinul Marele alb poate rezista până la 3 luni fără să mănânce. Balenele ucigașe

omoară rechinii izbindu-i de jos în sus în stomac și făcându-i să explodeze. De fapt, ele nu sunt balene, ci o specie de delfini. Creveții înoată numai înapoi. Inima lor este loca-

lizată în cap. Un homar poate trăi 50 de ani și îi trebuie 7 ani ca

să ajungă la greutatea de ½ kg. Stridiile își pot schimba sexul în funcție de opor-

tunitatea de împerechere care li se ivește. De fapt, există mai multe specii de pești care își schimbă sexul în cursul vieții. Alții, în special cei de mare adâncime, pot avea și organe masculine și feminine. Tarantula (un păianjen mare și păros) poate

supraviețui mai mult de doi ani fără să mănânce. Cornul rinocerilor este format din păr compactat

și cheratină, și nu din os, cum s-ar crede. Pulberea din corn de rinocer este considerată în medicina asiatică drept unul dintre cele mai eficiente mijloace de comba-tere a febrei. Șobolanii se înmulțesc atât de repede, încât în

numai 18 luni, dintr-o pereche pot rezulta peste un milion de descendenți. Așa se explică de ce natura i-a făcut, în același timp, hrana preferată a multor păsări și animale carnivore. Pasărea-spin, care trăiește în Australia, este cea

mai rapidă zburătoare din lume. Ea poate atinge viteza (confirmată oficial) de 111,6 km pe oră. Ursul polar, pe care noi îl vedem alb și pufos,

are pielea neagră. El nu poate fi detectat de camerele în infraroșu, deoarece blana lui este transparentă.

Comunicate de M.m.p.(rz.) Constantin Călin

Greşeli păcătoase din limba românăAdesea vorbim greșit și

nici măcar nu știm! Pleo-nasmul este mai întotdeauna „sursa” greșelilor de exprimare, acesta fiind, așa cum preci-zează specialiștii Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române, și un mod de a insista asupra unei idei, ca de exemplu: am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele, întuneric beznă, taci din gură, ieși afară, aversă de ploaie, avalanșă de zăpadă, cutremur de pământ. Lingviștii spun că o sursă a pleonasmului o reprezintă împrumutul din alte limbi, mai ales din franceză. Astfel, pleonasmele din alte limbi au fost traduse „mot-à-mot” în română și preluate ca atare: a îngheţa de frig – geler de froid (franceză), a coborî în jos – descendre en bas, a urca în sus – monter en haut. O altă cauză ar fi, spun ei, necunoașterea sensului cuvintelor împrumutate, lucru care se întâmplă acum cu neologismele din engleză: board de conducere, conducere managerială, hit de succes, reclamă publicitară, summit la vârf, mașină de floricele popcorn.

Pleonasme des întâlnite în limba română:• abundenţă mare • folclor popular• gamă diversificată • garderobă de haine• lihnit de foame• nul și neavenit • omletă de ouă• pacient bolnav • perioadă de timp • perspectivă de viitor• polemică contradictorie• procent la sută • a survola peste• abuz exagerat

• epilog final• amploare mare• a anticipa dinainte• a avansa înainte• bancnotă de hârtie• a se bifurca în două• biografia vieții• ceremonie solemnă• a coabita împreună• coridor de trecere • deplină unanimitate • amestec eterogen• limonadă de lămâie

Florin GUSMAN

 Cea mai joasă temperatură (-94,5°C) a fost atinsă în Antarctica. La aceasă temperatură, mercurul devine dur, iar fierul – casant ca sticla. Cea mai înaltă temperatură de pe pământ a

fost atinsă în Al Aziziyah, Libia (+ 57,7°C) Marea cu cele mai scăzute temperaturi este

Marea Albă din Rusia, apa având -2°C. Golful Piersic are statutul de cea mai caldă

mare. În timpul verii apa ajunge și la +35,6°C. Dry Valleys (Dealurile Uscate) este locul,

după cum îi zice și numele, cel mai uscat din lume. În această zonă a lumii nu a mai plouat de peste două milioane de ani! Temperatura medie în Antarctica este -37°C,

așa că deocamdată nu există pericolul topirii gheții. Dacă această gheață s-ar topi, nivelul mărilor și ocea-nelor planetei ar crește cu circa 61 metri.

Comunicate de Ing.nav. Ilearion Barbu, București

PAG. A 7-AT I MO N A

Anunțuri:• În fiecare zi, mii de plante

nevinovate sunt ucise de vege-tarieni. Ajută și tu la oprirea violenței: Mănâncă slănină !

•Casăcombatăefectelecrizeieconomice, șeful guvernului le-a promis tuturor șomerilor din țară câte o slujbă. Aceasta va fi oficiată gratuit de preoții din parohia de care aparține fiecare.

• Cel mai bun sfat în viață îlprimești de la frizer: Ține capul sus!

Nu vă temeți de lumină, de soare și de râs

Uite așa, niște reflecții…

- Ca românu' nu-i nici unu', unde-s mulți putea fi unu’!!

- Fie pâinea cât de rea, tot ți-o fură cineva.

- Cine NE viziteză ne face ONOARE, cine NU, PLĂCERE.

- De urâtă nu-i frumoasă, da'i deșteaptă, proasta dracu’!- Ne naștem goi, uzi și flămânzi. De abia după aceea lucrurile

se înrăutățesc.- Când nevasta tace, să n-o-ntrerupi.- În viață sunt două cuvinte care deschid multe uși: „trage"

și „împinge".- Omul înțelept își face vara sanie și iarna o pune pe foc.- Cine fură azi un ou… e un bou!- Proverb marinăresc: „Iubește-ți copilul ca și cum ar fi al

tău"- Nicio faptă bună nu scapă nepedepsită!- Cum îți așterni, cum vine altul și se culcă în locul tău.- Dacă totul a ieșit bine, înseamnă că ai greșit undeva.- Mama proștilor e mereu gravidă...- Mai bine burtos de la bere decât cocoșat de la muncă!- Când ai intrat în rahat până la nas, ține-ți gura închisă.- Nu ești beat atâta timp cât poți sta întins pe podea fără să

te sprijini.De la lume adunate...

Dorul de Mamaia-reflecțiile unui bugetar care nu locuiește pe litoral - Soarele, plaja, marea și câte și mai câte, te îmbie să-ţi faci bagajul pentru a-ţi petrece conce-

diul la malul mării!… Însă, pentru a poposi pe meleagurile dorite, neapărat îţi trebuie un „dar” de bani… Mamaia! Ce mult visez să ajung la Mamaia! Cu forţa mea financiară însă n-aș putea! Dacă aș ajunge totuși, decât să dorm în faţa unui hotel, să mă plimb prin Satul de Vacanţă, aici având posibilitatea să ascult muzică atât de diversificată, dar și să savurez aromele ce răzbat de pe la grătarele pe care se perpelesc micii, fleicile și baboii, mai mult chiar că nu știu ce-aș face!… Așa că rămân acasă și-n concediul ăsta, pentru a-mi încărca (mai corect ar fi: repara, dar la nervi nu-ţi mai dai seama!) bateriile… de la chiuvete! În cazul că-mi va rămâne ceva timp, o să mă reped

Tranzacție uşoară...Vând camere de luat vederi, care, deși cam

bătrâioare, sunt în perfectă stare de funcționare!

Întâmplare sau semn divin?!Lume multă în cimitirul orașului. Decedase buna

doamnă Vasilica Cătrănescu, o bătrânică de aproape nouăzeci de ani. Pe timpul ceremonialului de înhu-mare, una dintre acele multe coroane de flori aduse în semn de omagiu de nepoți, copii, rude și prieteni, era gata-gata să cadă în groapă. O vecină de-a răpo-satei, și aceasta destul de în vârstă, s-a repezit și a oprit căderea acelei coroane. Atunci, din mulțime, cineva a spus:

-Bravo, tanti Gherghino! Ai prins buchetul!...

Leac împotriva tristeții…Atunci când te năpădește tristețea, fă tot posibilul și gândește-te

că undeva, pe lumea asta, un fraier trage de o ușă pe care scrie „împinge”. Cu siguranță tristețea te va părăsi…

puţin și pe la Mamaia… Hopa! Stai așa că biata Mamaia (bunica, de!) a murit de aproape 10 ani… Mi-e dor de Mamaia – și de aia și de aia – dar ce e dor… ca dorul trece!

D.M.

Examenele din vară, spaima

A t e n ț i e l a s a l v a m a r …A venit mult așteptata vară, iar litoralul și-a triplat, cel puţin,

numărul de locuitori, ai noștri sau ai altora de pe alte meleaguri dând năvală aici pentru a se îmbăia la soare și în val de mare… Toate bune și frumoase, dar ce ne facem cu acei doritori de plajă și băi care nu le prea au cu înotul, dar sunt stăpâniţi de-o dorinţă tare greu de stăpânit în a se da mari meșteri în plutitul și depla-satul prin ape, de parcă nici n-ar fi auzit de Arhimede, sau de necazul acela cu datul colţului datorită cantităţii de apă înghi-ţite, fără măcar a avea cât de cât senzaţia de sete!?… Specialiștii în sesizarea și frânarea acestor acte de vitejie acvatică mai tot timpul aducătoare de durere și ofuri sunt salvamariștii, oamenii aceia arși de soare și bătuţi de vânt care stau câtu-i ziulica de mare în bărcile lor scorojite de intemperii.

Așa că, de nu vă puteţi (și rău faceţi!) ţine sub control glanda aia care generează adrenalină, iar spiritul de aventură vă dă ghes să treceţi la spargerea de valuri, încercaţi cel puţin să nu ieșiţi din zona de observare a salvamariștilor, pentru ca, la o adică, băieţii ăia să poată interveni în a vă întrerupe imersiunea și… “neostoita sete de apă sărată!”. Dacă nu, e posibil să aflăm cum vă cheamă prin Radio Vacanţa sau, și mai grav, prin tradiţio-nalul element de lemn pe care, spre veșnică amintire, vă stă scris numele, data nașterii și data opririi respiraţiei, element ce spri-jină una din ușile de la “Casa albastră”, ori cine știe la care casă de luat adio! Nu e de glumă, băi, nene!… Eu am avut un asemenea necaz în familie cu un neastâmpărat de văr, care m-a făcut să vărs ceva lacrimi, dar să și mă port în negru ceva timp!

În afara celor zise, mai e o chestie de care alde matale, turiști sau localnici, trebuie neapărat să ţineţi cont: nu staţi pe nisip de dimineaţă până seara, pentru că are cine să ia “cheia” de la plajă! Dorinţa unora de a se bronza din prima, a doua sau cel mult a treia zi, poate să conducă la domn’ doctor de arsuri, care, în funcţie de halul în care veţi arăta, e posibil să vă „cazeze” la umbra unui salon de spital, tratamentul pentru „grătarul” încins la care v-aţi expus subţiindu-vă bugetul până la epuizare… Asta e! Vreţi să-mi ascultaţi sfatul, e foarte bine! De nu vreţi, treaba dumneavoastră! E democraţie, faceţi ce doriţi, dar să nu ziceţi că nu v-am spus! În rest, bine aţi venit pe litoral, concediu plăcut, zile frumoase și, dacă se poate (asta nu mai depinde de condu-cerea litoralului), fără ploaie!

Stan Pățitu

Reguli de viață:1.Banii nu-ți aduc fericirea, dar e mult mai confortabil să plângi într-un Mercedes decât pe bicicletă!2.Iartă-l pe cel care ți-a făcut rău, dar reține-i numele.3.Ajută pe cineva care are probleme și își va aminti de tine când problemele o să apară din nou!4.Foarte mulți oameni sunt în viață doar pentru că e ilegal să-i împuști.5.Alcoolul nu rezolvă problemele, dar nici dacă bei lapte nu vei scăpa de ele.

elevilor „silitori“!Pe timpul pregătirii…

SCURTISIME...Gelozie I:Două vecine se ceartă la gard:- Nenorocito, bărbatu-meu iar a dormit

la tine în noaptea asta!- Poate la tine doarme! La mine stă

treaz...

Gelozie II:Două bătrâne stau pe bancă în faţa

blocului.Trece o vecină pe lângă ele... - Știi tu ce noroc are asta? Are și soţ și

amant!- Auzi, și a mai fost și violată ieri seară!

Un om necăjit:- Ce mai este nou, măi Gigi ?- Sunt supărat rău, mă Vasile! Am aflat că

nevastă-mea mă înșală.- Bine, bine, dar eu te-am întrebat ce mai

e nou ...

La angajare:La serviciul „Personal” se prezintă un

bărbat.- Vă rog să mă angajați, zice el, am 9

copii!- Bine, bine, i se răspunde, dar ce altceva

mai știi să faci?

Insistență, nu glumă!Voi bărbații nici nu știți ce complicată e

viața femeilor! Azi pot fi în brațele soțului, iar mâine pot ajunge în brațele Domnului!

- Dar poimâne sunteți liberă?

Curiozitate I:Un băiețel îl întreabă pe tatăl lui: "Tati, cât

costă să te căsătorești? Tatăl i-a răspuns:"Nu știu fiule, încă plătesc".

Curiozitate II:Un cioban îl întreabă pe colegul cu care

păzea oile:- Băi, Ioane, cum se spune corect: funi-

cular sau furnicular?- La ce?

Nedumerire:Unu' trecea pe lângă o piatră funerară pe

care scria: „Aici se odihnește un avocat, un om cu un suflet bun, un om onorabil"

- Doamne Sfinte! își face cruce tipul. Ăștia-s nebuni! Au băgat trei oameni în același mormânt...

Din prea multă „iubire!”:Câinele dumneavoastră mi-a mușcat

soacra! - Și ce pretenții aveți? - Știți, dacă se poate, aș dori să-l cumpăr!

A venit vara...ORIZONTAL: 1) Clasic al literaturii universale, autorul comediei

„Visul unei nopți de vară”. 2) Personal – Poet clasic român, autorul poeziei „Vara”. 3) Diminutiv feminin – Autorul pânzei „Tătăroaice la malul mării” – Notă muzicală din... vechime! 4) Astrul nopții – A polei cu aur. 5) Munte asiatic cu „răcoare” veșnică! – Vechiul nume al Romei. 6) Traian Anto-nescu – Poeta ieșeancă, autoarea poeziei „Imn pentru soare”. 7) Măsură agrară – Trup mijlociu! 8) Autoarea poeziei „La izvor” – Răcoritoare vara (pl.). 9) Săpătură făcută pentru scurgerea apei de ploaie – Strânge roadele verii într-un tablou de Camil Ressu (pl.). 10) Fizician german – Formație vocală – Răsar, dar avocalic!. 11) Autorul tabloului „Țăranca cu snop de grâu”.

VERTICAL: 1) Chip – Cadru pentru pastelul lui G. Coșbuc „Noapte de vară”. 2) Intrarea în Enisala! – Particulă a viitorului – Autorul tablo-ului cu subiect estival „Odihnă la câmp” 3) Atuuri – Pictor francez, autorul tabloului „Pe malul mării”. 4) Kilometru... pe la început! – Plantă erbacee cu flori roșii-purpurii - Nota traducătorului (abr.). 5) Strălucit poet român, autorul poeziei „Murmură glasul mării” - Precum. 6) Scri-itor român (Pană) – Rezultat sportiv. 7) Monedă indiană – Râu în Rusia – Ceasuri. 8) Sărbătoare ateniană în cinstea Erigonei - Constanța, de exemplu! 9) Cel mai bun – Umblă vara după zmeură și mure – Dumbravă citadină. 10) Ape curgătoare – Autorul pânzelor „Tânără fată pe țărmul mării!” și „Odihnă pe câmp”. 11) Autorul piesei de teatru „Noapte de vară” – Alifie... populară!

Dicționar: ABE. PIE, TNA. EORA REDACȚIA

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

PAG. A 8-A T I MO N A

172

LITORALUL ROMÂNESC M A M A I A I E R I

Potrivit precizării lui Nicolae Iorga, făcută la Conferinţa „Politica Mării Negre”, și publi-cată în „Neamul Românesc”, numele de Mamaia este de origine tătară și vine de la Hanul Crimeii Mamai, conducătorul Hoardei Albastre din timpul anilor 1370. Numele de ”Mamaia” este pentru prima dată consemnat de către Alexandre de Launay, care, în drumul său spre Constantinopol, a traversat Dobrogea în anul 1799. El scrie despre localitatea ”Mamay”, denu-mită, astfel, conform unei hărţi rusești din 1855. Numele turcesc al localităţii era ”Mamakioi”, ceea ce însemna Mamaia Sat (Mamay Kyoi).

Povestea stațiunii Mamaia începe în anul

1905, când pe fâșia de pământ dintre mare și lacul Siutghiol începe construcția primelor amplasamente turistice de pe litoral. Stațiunea a fost inaugurată un an mai târziu, pe data de 22 august. Mica stațiune, denumită popular „băi de mare”, a devenit în scurt timp oaza de liniște și relaxare a elitelor vremii, dar și a familiei regale, fiind vizitată de un număr record de turiști.

Pentru a facilita accesul în stațiune, autoritățile vremii construiesc o cale ferată care face legătura între Mamaia și gara din Constanța, pe traseul de astăzi al bulevardului Mamaia. Stațiunea cunoaște o „înflorire" accelerată în perioada interbelică, atunci când renumele său trece granițele țării. Mamaia continuă să se extindă și devine un paradis al turiștilor din fostul bloc sovietic. Anii '90 aduc un declin al stațiunii, dar cu trecerea anilor Mamaia își recapătă renumele de “Perla litoralului românesc”.

Accesul în Mamaia, prin anul 1914, se făcea cu trenul sau cu câteva mașini decapotabile, o premieră la acea vreme.

M A M A I A A Z IMAMAIA este cea mai mare și cea mai cunoscută stațiune a rivierei românești.

Situată în nordul litoralului, Mamaia are o poziție privilegiată. Stațiunea este alipită municipiului Constanța și desparte lacul Siutghiol de Marea Neagră. Destinația prefe-rată a turiștilor pe timp de vară, Mamaia a fost supusă în ultimii ani unui amplu proces de modernizare, căpătând un frumos aer occidental. Palmieri, fântâni arteziene specta-culoase, evenimente mondene și spectacole de senzație, restaurante și cluburi luxoase, terase și grădini liniștite, zone de promenadă, parc acvatic, telegondola și centre de agrement, toate aceste facilități fac din Mamaia o stațiune a bunului-gust, a distracției și relaxării. Dacă „ieri” toboganele făceau parte din deliciul turiștilor – așa cum se poate observa privind fotografia din stânga, „astăzi” perla litoralului românesc le oferă aces-tora numeroase alte posibilități, care mai care mai atractive.

CAZINOUL DIN CONSTANȚAÎnaintea acestei clădiri pe care o priviți dumneavoastră, și care a arătat superb atunci când nu

meschine interese ne patronau viața, ci dorința sinceră de a acționa în toate direcțiile solicitate de existența unei urbe, Constanța a beneficiat de o altă construcție numită Cazino, materialul folosit la ridicarea acesteia fiind lemnul. Bătrâna baracă, a ocrotit atâtea întâlniri și extazuri, dar, așa cum preci-zează Ion Adam în cartea sa „Constanța pitorească și împrejurimile ei”, editată în 1908: Primăria s-a gândit la o schimbare îndrăzneață, potrivit și zborului pe care l-a luat orașul și a hotărât să facă un Cazino cu toate înlesnirile moderne și de petrecere... Și uite așa, după aproape 24 de ani de funcționare a primului Cazino, în anul 1904 începe construcția noului edificiu, gândit să se poată alinia marilor orașe europene. Inițial planurile sunt întocmite de arhitectul român Petre Antonescu, dar după terminarea fundațiilor planurile sunt schimbate, primăria încredințând modificarea lor unui arhitect

francez, Daniel Renard. Francezul renunță la stilul românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative. Construit sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii, edificiul constănțean este terminat în anul 1910, când este și inaugurat. Așadar, ridicarea Cazi-noului a început în anul 1904, a fost restaurat în perioada 1985 – 1988, după care a fost lăsat să „moară” încet, dar sigur, ajungând să arate acum, datorită „grijii” ce i-o poartă avuții vremii, ca o construcție-epavă la malul mării... Se aude că din toamnă guvernanții s-au hotărât să îndrepte nedreptatea făcută acestei somptuoase clădiri! Dacă va fi așa, nu putem decât să fim mulțumiți...