EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 182 • ANUL XXI • MARTIE - APRILIE 2017 • 8 PAGINI • 1 leu

http://www.lmmm.ro • E-mail: lmmm1990@yahoo.com

Pentru maiștrii militari de marină, ziua de 6 mai a fiecărui an este zi aniversară. Anul acesta, categoria profesională din care acești tehnicieni fac parte împlinește 108 ani de existență, dar și prezență activă în structura Marinei Militare Române!

MESAJ ANIVERSARLa celebrarea celor 108 ani de la înființarea istorică a Corpului Maiștrilor Militari de

Marină, adresez felicitări tuturor purtătorilor acestui grad militar. Le meritați, domnilor, pentru că au ca fundament truda, abnegația, devotamentul și dăruirea exemplară dovedite neîncetat și care au contribuit decisiv de-a lungul timpului la ridicarea prestigiului Forțelor Navale Române.

Deși mai în toți acești 108 ani de existență acest segment de personal militar a cunoscut un parcurs dificil – aspect care și astăzi, după 13 ani de la aderarea României la NATO încă se mai manifestă, recunoașterea este generală: maistrul militar și-a modelat și își modelează prin fapte noțiunea de încredere, de loialitate față de națiunea română și de disponibilitate de a face prin jertfă o țară mai bună pentru generațiile viitoare.

Cu prilejul sărbătorii de la 6 Mai – ziua în care anul acesta Corpul Maiștrilor Militari de Marină împlinește istorica vârstă de 108 ani, vă adresez, stimați camarazi, salutul Ligii Maiștrilor Militari de Marină, asociație care are mândria și bucuria de a vă fi o demnă repre-zentantă.

LA MULȚI ANI!M.m.p.(rz.) Emil OLTEANU – Președintele L.M.M.M. Citită sau măcar răsfoită, „Timona” se bucură de aprecieri pozitive.

„TIMONA” - 21 ani de existențăPrivind gazeta TIMONA, se poate afirma că în acești 21 de ani ai existenței

sale a atins formula unei maturități despre care putem vorbi cu respect și încre-dere. Editată de către L.M.M.M, această publicație se remarcă printr-o concepție și ținută grafică ce fac din ea, în mod sigur, unul dintre produsele de presă izbutite. Făuritorii săi – condeieri amatori, într-adevăr, dar cu știința punerii în pagină a unor texte scrise – pot fi mândri de produsul muncii lor, produs care în cei 21 de ani a ajuns atât de des în casele și inimile noastre, ale cititorilor. Dominată de pasiune, echipa redacțională a reușit să ofere cititorilor o machetare atractivă, imagini fotografice reușite, precum și o cantitate însemnată de informații bine sistematizate și structurate. Ar fi minunat dacă exemplul marinarilor care făuresc TIMONA ar fi preluat și de alte structuri de presă.

Tuturor celor care dau viață TIMONEI le urez sănătate și...la cât mai multe numere!

M.m.p.(rz.) Petre Maravela -Brăila

La bordul navelor sau în unitățile terestre ale marinei militare, tehnicienii marinari s-au dovedit de-a lungul timpului a fi o categorie de personal formată din specialiști apreciaţi, îndeplinindu-și cu responsabilitate și dăruire misiunile primite în ducerea luptei pe mare și fluviu, în instruirea de specialitate și educaţia marinărească a echipajelor, în gestionarea și mentenanţa tehnicii și a bunurilor materiale de la bordul navelor, din depozite și labora-toare.

Momentul 6 MAI 1909, consemnat în cronici a fi punctul de plecare în procesul constituirii entităţii profe-sionale cunoscută la începuturi sub denumirea de Corpul maeștrilor militari șefi de specialitate, iar mult mai târziu Corpul Maiștrilor Militari de Marină, reprezintă o moti-vație spirituală extrem de relevantă, menită a conduce la creșterea interesului pentru această profesie, în special în rândul tinerilor purtători ai acestui grad militar. La 6 MAI 1909, regele Carol I (1866-1914), cel care după urcarea pe tron (10 mai 1866) stabilise o strânsă legătură cu marina embrionară, a apreciat ca justă propunerea contraamiralului Eustațiu Sebastian - șeful Direcției 5 Marină din Ministerul de Război, de a înființa o cate-gorie de cadre militare capabile nu numai să manevreze și să întrețină tehnica de la bordul navelor militare, dar și să pregătească tinerii veniți pentru a-și servi țara sub drapel. Aprecierea, corectă de altfel, așa cum timpul a confirmat-o, s-a materializat prin semnarea Înaltului Decret Regal nr.1620, document istoric ce confirmă faptul că începând cu acea dată, de 6 mai, a anului 1909, în structura de personal a Marinei Militare Române și-a făcut apariția o nouă categorie de cadre militare, tehnice prin formație.

Au trecut de atunci 108 ani… Ani de zbucium, ani în care personalul ce încadra și încadrează acest corp de cadre a cunoscut și binele și răul vieții militare, dar fără a da nicicum înapoi în acele moment când rolul și locul lor în structura armei le-au solicitat prezența la post, la datorie.

M.m.p.(rtr.) Dumitru MIHĂILESCU

Scormonind prin varii colecţii pentru a reuşi să afle cam care a fost evoluţia istorică a acestui corp de cadre militare, Emil Boboescu, doctorand în cadrul Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand” – Bucureşti, precizează: „Într-adevăr, se poate spune că istoria acestei entități profesionale a fost una extrem de sinuoasă. La înfiinţare, categoria de personal numită maeştrii militari de marină avea următoarea structură: submaestru cls. 2, submaestru cls. 1, maestru cls. 1, maestru cls. 2, maestru cls. 1 şi maestru şef. Conform Legii de organizare a marinei din 1912, unde textul este reluat, aceştia se considerau superiori subofiţerilor şi inferiori ofiţerilor din punct de vedere al piramidei gradelor. Recrutarea submaeştrilor, sau, mai bine-zis, modul de intrare în acest corp, se făcea din rândul plutonierilor de marină, după ce aceştia executaseră cel puţin un an de practică pe o navă de luptă sau din absolvenţii Şcolii Speciale de Maeştri Şefi de Specialități, specializă-rile maeştrilor militari fiind următoarele: tunar, torpilor, minier, pilot, mecanic, electrician sau telegrafist.

Sub auspiciile acelei legislaţii, sistemul gradelor funcţionează până în 1919, când se intervine din nou legislativ asupra acestui corp, inițial prin Decret Lege în 1919, apoi prin amendamentele aduse acestuia în anul imediat următor. În Decretul lege din 1919, îi găsim pe maeştri mili-tari de marină cu o nouă organizare, primind astfel o nouă structură şi noi specialităţi. Structura gradelor, de exemplu, devine următoarea: maestru militar stagiar, maestru militar clasa a III-a, maestru militar clasa a II-a, maestru militar clasa I şi maestru militar principal. Observăm astfel că submaiştrii au dispărut fiind înlocuiţi de stagiari, iar gradele de subofiţeri de marină nu mai există. Era chiar stipulat în lege faptul că vechii plutonieri de marină sunt obligaţi a da un examen de diferenţă pentru a intra în corpul maeştrilor ca stagiari.

Din punct de vedere al funcţiilor ocupate, maeştrii, mai puţin stagiarii, puteau să funcţioneze şi ca ofiţeri de bord în lipsa acestora, atât în serviciul de punte cât şi în serviciul de specialităţi. Aceştia puteau să aibă funcţiile de secunzi, comandanţi sau şefi de maşini pe vasele mici sau de orice servicii de specialitate. Specialităţile mili-tare se diversifică. Astfel maeştrii acum pot fi: tunari, torpilori, minieri, infanterişti de marină, timonieri, piloți, aviatori, mecanici, electricieni, scafandrieri, radio-tele-grafişti, armurieri, agenți contabili, iar un pic mai târziu, şi sanitari. Era menţionat totodată faptul că un maestru putea avea şi două specialităţi.

Admiterea în corp se făcea fie din sergenţii şi plutonierii de marină care urmau cursuri de specializare, fie din sergenţii care îndepliniseră serviciul militar la marină şi erau absolvenţi ai unei şcoli profesionale din ţară sau străinătate, fie din absol-venţii şcolilor de maeştri militari, toţi intrând în gradul de stagiar. După terminarea termenului de 4 ani în care stagiarul îşi urma stagiul în grad, acesta era obligat să susţină un examen în urma căruia i se permitea să acceadă la gradul de maistru militar cls. a III-a. Dacă nu promova acest examen, era trecut direct în rezervă cu gradul de maistru militar stagiar. De menționat e că după amendarea Decretului lege din 1919, lucru făcut după un an de zile, sunt reintroduse gradele de pluto-nier şi plutonier major de marină, acestea fiind însă inferioare gradului de maistru stagiar.

Să vorbim puţin şi despre uniforma maeştrilor de marină. Aceştia aveau tunica scurtă, din postav bleu-marin, închisă la un rând de cinci nasturi, cu guler drept, cu colţurile tăiate şi buzunare îngropate, cele de jos având şi clape. Pentru distin-cţia gradului se aplica pe mâneca stângă, între cot şi umăr, un galon, iar deasupra, însemnul de specialitate, brodat în relief, din fir auriu, pe postav de culoarea fondului. Redingota era ca a ofiţerilor, având la manşete dispuşi nasturi ca elevii de şcoală militară, iar pe braţul stâng, însemnele. Mantaua era închisă la gât, albastră, iar pe braţul stâng avea însemnele ca la tunică. Şapca era ca a ofiţerilor, cu subărbie simplă din lac negru şi cu emblema de marină brodată în mătase roşie, iar din 1923 galbenă.

Semnele distinctive ale gradului se compuneau din galoane late şi înguste, din fir auriu, cusute orizontal, şi anume: stagiarul – un galon îngust, clasa a III-a – un galon lat, clasa a II-a două galoane late, clasa I – două galoane late şi unul îngust, iar principalul purta trei. Întotdeauna se purta centură neagră cu cataramă cu cuie ca a ofiţerilor, însă fără diagonală.

Acest sistem al uniformei funcţionează până în anii 1930 şi 1931, când sunt date noi norme pentru maeştri. Interpretarea este cel puţin ciudată, deoarece în

1930 este dat un regulament de uniformă, dar o lege pentru noul sistem apare de abia în 1931. Deci, ce se petrece de fapt: cele două grade de submaeştri, suprimate în 1919 sunt acum reintroduse. Deşi legea din 1931 stipulează că aceştia sunt supe-riori plutonierilor majori şi inferiori maeştrilor militari stagiari, în legea din 1930, submaeştri sunt echivalaţi cu subofiţeri, ca şi însemne şi categorie, iar maestrul militar stagiar dispare. Ciudăţenia decretului continuă şi mai mult în locul în care este stipulat ca submaiştri clasa a II-a se recrutează din plutonieri, iar submaeştri clasa I se recrutează din plutonieri majori. Ce mai trebuie menţionat este faptul că pentru submaeştri se alcătuieşte o şcoală distinctă, pe care puteau să o urmeze voluntarii sau sergenţii în termen din marină, în urma căreia intrau în grad, iar pentru trecerea la gradele de maeştri se păstra examinarea de diferenţă. Nu ne rămâne decât să considerăm că submaeştrii iau locul subofiţerilor de marină, lucru de altfel confirmat şi în Legea de organizare a Ministerului Aerului şi Marinei din 1936, unde este stipulat negru pe alb faptul că submaeştrii, ce acum au trei clase, în loc de două, ţinând cont de faptul că gradul de subofiţer instructor, denumit în 1930 sergent instructor ce în 1938 redevine sergent major, este reinstituit, astfel apărând şi gradul de submaistru clasa a III-a. Ca să argumentăm cele de mai sus, vom arăta şi faptul că gradele submaeştrilor erau cele de subofiţer din restul armatei, aşa cum erau ele indicate în regulamentul din 1930. Observăm faptul că acum maeştrii poartă grade în unghi. Din punct de vedere al uniformei, ei acum poartă uniformă precum cea a ofiţerilor, păstrându-se aceleaşi linii de uniformă ca cele precedente, introducându-se însă şi sacoul la două rânduri a patru nasturi, iar mantaua deschi-zându-se la gât. Emblema de la şapcă diferă. Însemnele de specialități rezistă însă numai până în 1932, când este dat un nou decret, prin care şevroanele sunt înlo-cuite cu steluţe la epoleţi. Astfel apare sorgintea însemnelor de grad actuale pentru maiştrii militari. Aşa că începând cu anul 1932, maistrul militar clasa a III-a poartă o steluţă, maistrul militar clasa a II-a, două în linie, maistrul militar clasa I, trei în triunghi, iar maistrul militar principal poartă patru steluţe, trei în linie de-a lungul umărului şi una superioară, formând un triunghi. Şi acest sistem nu va dura prea mult, pentru că destul de curând, maistrul militar principal va înlocui a patra steluţă cu o tresă subţire de subofiţer, purtând astfel trei steluţe în triunghi şi o tresă. Toto-dată trebuie menţionat faptul că însemnele submaiştrilor nu se modifică. Aceste însemne vor fi prezente până în 1948.

Un alt aspect ce merită menţionat este apariţia, din 1936, a ofiţerilor de echipaje, categorie similară cu cea a ofiţerilor de echipaj din aeronautică. Maeştrii principali, după o examinare, puteau să treacă la gradul de sublocotenent de echi-

paje şi să promoveze până la gradul de căpitan de echipaje. Pentru ceilalţi maeştri, această promovare se putea face numai în urma unei şcolarizări prealabile, speciale pentru trecerea la gradul de sublocotenent de echipaje, însă posibilitatea înscrierii la această şcolarizare începea odată cu atingerea gradului de maestru militar clasa a II-a. În 1948 se schimbă situaţia. Maiştrii militari sunt împărţiţi atât pe grade cât şi pe clase. Gradele sunt prezentate ca fiind trei: submaistru, maistru şi maistru prin-cipal. Fiecare grad însă este împărţit în trei clase: clasa a III-a, clasa a II-a şi clasa I. Astfel rezultă o ierarhie a maiştrilor de nouă trepte! Specializările lor se împuţi-nează însă, apărând doar cele de: miner-dragor, electrician, sanitar, tunar, torpilor, timonier, mecanic, T.F.S. şi contabil. Uniforma se schimbă puţin şi ea. Acum maeştrii poartă şapcă bleu-marin cu bandă neagră ripsată şi subbărbie de piele simplă, iar însemnul acum nu mai este ancora, ci o emblemă rotundă cu drapelul în culori natu-rale înscris într-un cerc, cu iniţialele R.P.R. aurii pe fiecare bandă de culoare. Acest însemn rotund este plasat pe un trunchi de con circular lucrat cu raze radiale. Când nu se poartă şapca, se poartă boneta, care acum are forma alungită, cu două clape în coborâre în faţă, ce încă aduce cu vechile capele româneşti. În faţă, se poartă tot însemnul rotund cu tricolor. Vestonul bleu-marin este acum închis la gât, cu patru buzunare cu clape dar îngropate, iar nasturii nu mai sunt la vedere. Pe gulerul răsfrânt se aplică ancore metalice. Pe umeri se aplică epoleţi bleu-marin. Pe mâneca stângă se aplică însemnul de specialitate. Pantalonii sunt fie drepţi, fie de cizmă, precum cei ai întregii armate. Acum apar şi pantalonii vătuiţi, pe model sovietic, ce se poartă şi cu o bluză vătuită aferentă, la care se pun doar epoleţii. Bluza albă se păstrează pentru vară, dar cu aspectul vestonului mai sus descris. Şapca poate primi coafă albă tot pentru timpul de vară, dar pantalonii şi pantofii albi au dispărut. Mantaua preia şi ea modelul general al armatei, cu cinci nasturi la două rânduri şi cu epoleţii aferenţi, iar pe post de coifură, acum este introdusă căciula cu clape. În ceea ce priveşte echivalarea noii trepte de grade, până acum am descoperit faptul că submaistrul clasa a II-a era echivalat cu sergentul instructor, un grad reapărut acum în 1948, între sergent şi sergent major, submaistrul clasa a II-a era echivalat cu sergentul major, submaistrul clasa I cu plutonierul, maistrul clasa a III-a cu plutoni-erul major, maistrul clasa a II-a şi clasa I cu plutonierul major şef, ce în 1948 înlocuia plutonierul adjutant. Interesant este că maeştrii militari principali erau echivalaţi ca funcţie cu ofiţerii inferiori. Astfel maestrul principal clasa a III-a echivala cu sublo-cotenentul, maistrul principal clasa a II-a, cu locotenentul, iar maistrul principal I, cu căpitanul.

Situaţia descrisă mai sus nu durează decât doi ani, pentru că în anul 1950, corpurile maiştrilor militari şi ale subofiţerilor, de toate categoriile, se desfiinţează. În locul lor este înfiinţat un singur corp numit Corpul Sergenţilor şi Cartinicilor, iar în locul gradaţilor şi soldaţilor apare Corpul Soldaţilor. Acest corp al soldaţilor avea, pentru armata de uscat şi aviaţie, doar două grade, cel de soldat şi cel de fruntaş.

La marină, urmând identic sistemul sovietic, gradul de soldat acum se numeşte matroz, iar gradul de fruntaş acum se numeşte matroz major. Corpul Sergenţilor şi Cartinicilor avea în componenţă gradele de caporal, sergent, sergent major şi plutonier, pentru armată şi aviaţie, iar pentru marină, iarăşi copia sistemul sovietic, denumind gradele mai sus descrise: cartnic, cartnic major, cartnic şef şi miciman. Aceste grade însă nu difereau corpurile între ele. Un militar în termen putea ajunge până la gradul de miciman, dacă putea şi avea posibilitatea. Singura diferenţiere care apărea era aceea că sergenţii şi cartnicii de carieră căpătau denumirea de „rean-gajat”. Însemnele adoptate erau eminamente sovietice. Tot acum, în 1950, drapelul de la coifură este înlocuit cu steluţa roşie. Aceasta era realizată în email roşu iar în cercul înscris stelei se aflau două cercuri concentrice, unul galben exterior şi altul albastru, interior. În cel interior era scris R.P.R. cu litere ronde aurii. În 1952 însă, pentru cartnicii de marină, steluţa este înlocuită de o ancoră cu o cunună de frunze de stejar, având deasupra, la împreunarea cununii, steluţa roşie mai sus descrisă. Din punct de vedere al uniformei, numai micimanii (plutonierii) purtau uniformă cu veston deschis la gât, cu revere şi patru nasturi la două rânduri. Cartincii şefi purtau doar vestonul închis la gât, cu cinci nasturi şi guler răsfrânt. Toţi ceilalţi, dacă erau reangajaţi, purtau ţinută de trupă de marină dar cu şapcă în loc de bonetă. Aici mai trebuie menţionat faptul că acum ţinuta de marină devine neagră, înlocuind bleu-marinul de tradiţie al marinei. Specializările, purtate acum pe braţul drept ca insigne, erau: semnalizări, scafandru, telemetrist, torpilor, T.F.F. şi cifrator, miner şi dragor, electrician, mecanic, timonier, tunar, boţman şi alte specialităţi. Dar nici această situaţie nu ţine prea mult, pentru că în 1958 se revine asupra acestor decizii. Mai exact, reapar gradele româneşti, atât ca grade cât şi ca însemne şi se reintroduce gradul de plutonier major, iar acum cartnicii se redenumesc subofiţeri. Totodată, marina poartă din nou bleu-marin în loc de negru.

Anul 1965 este un an de turnură în istoria maeştrilor militari de marină. Spunem aceasta deoarece în 1965 acest corp este reînfiinţat, dar de această dată în toată armata română, sub denumirea de Corpul Maiştrilor Militari. Cum era de aşteptat, există diferenţe de grad între cei tereştri şi de aviaţie şi cei de marină. Dacă maiştrii militari tereştri şi de aviaţie primesc şevroane şi galoane ca însemne de grad, pentru maiştrii militari de marină se reintroduc steluţele, însă acestea sunt dispuse după un nou model. Maistrul militar clasa a IV-a, echivalent sergen-tului major poartă o steluţă galbenă, maistrul militar clasa a III-a poartă o steluţă galbenă şi o tresă galbenă, maistrul militar clasa a II-a poartă două steluţe galbene în linie şi o tresă, maistrul militar clasa I, trei steluţe în triunghi şi tresa aferentă,

iar maistrul militar principal poartă patru steluţe, trei în triunghi şi una superioară celei din vârf şi o tresă. În plus, acesta are un şnur împletit subţire de culoare galbenă ce înconjoară epoletul mai puţin pe partea dinspre umăr. Emblema de la şapcă se modifică şi ea, acum purtându-se stema de stat montată pe un oval de raze. Acum maiştrii militari sunt echivalaţi în grad cu subofiţerii, mai puţin maistrul militar principal, deoarece gradul de plutonier adjutant şef nu fusese încă instituit. După cum era de aşteptat, vechii subofiţeri de marină sunt puşi a intra în noile grade, cu un examen de diferenţă. Şcoala de subofiţeri de marină îşi schimbă şi ea numele în Şcoala de maiştri militari de marină.

Uniformele şi gradele rămân în uz până în anul 1989. După acest an, maiştrii militari de marină îşi primesc gradele ce sunt în uz inclusiv astăzi”

După cum se poate observa din cele relatate în scris de către domnul Emil Boboescu, maiştrii militari de marină au, aşa cum am afirmat de la bun început, o istorie interesantă şi sinuoasă, având evoluţii şi invo-luţii, fiind înfiinţaţi, dezvoltaţi, desfiinţaţi şi apoi reînfiinţaţi ca un corp specific al Marinei Române. Astăzi Corpul Maiştrilor Militari de Marină se prezintă ca o entitate importantă în sistemul funcţional specific marinei, fiind de altfel o piesă absolut necesară în angrenajul de zi cu

zi al acestei categorii de forţe.Redacția

Corpul Maiștrilor Militari de Marină – 108 ani de sinuoasă, dar și interesantă istorie…

PAG. A 2-A T I MO N A

Emis în cea de a 6-a zi a lunii mai, Anul Domnului 2017, acest document atestă faptul că entitatea profesională numită Corpul Maiștrilor Militari de Marină împlinește 108 ani de existență în structura Marinei Militare Române. Categoria de cadre militare care la 6 mai 2017 își sărbătorește onomastica, a fost înfiinţat prin Înaltul Decret Regal nr. 1620 din 6 mai 1909, fiind primul de acest tip creat și luat ca o categorie distinctă de grade. Luați notă de faptul că, la momentul acela, marina militară a fost prima armă a sistemului militar românesc care adoptă o categorie nouă de funcţii și grade. Prin înființarea Corpului Maeștrilor Militari, conform decretului mai sus menţionat, dar și a decretelor ulterioare, maeștrii militari de marină erau consideraţi superiori subofiţerilor și inferiori ofiţerilor.

Ținuta antebelică a marinarilor militari români (de la stg. la dr.): soldat, locotenent, căpitan, viceamiral, comandor, maistru, elev.

Fiecare specialitate militară a maiștrilor își avea semnul său, aspect care nu numai că oferea o informație asupra activității profesionale a purtătorului, dar îi și crea acestuia o mândrie, arătând tuturor ce preocupări are la locul său de muncă.

6 mai 2017

PAG. A 3-AT I MO N A

CONCURS TEMATIC - Răsfoind file de istorieREGULAMENT

Dedicat zilei aniversare a Corpului Maiștrilor Militari de Marină, concursul conţine 10 întrebări, toate vizând apariția și evoluția în timp a acestui segment de personal militar. Poate participa oricine dorește acest lucru, răspunsurile fiind comunicate în scris - fără a repeta conținutul întrebării, ci doar a se preciza numărul ei. Comunicarea se poate face online (e-mail lmmm1990@yahoo.ro) sau direct la sediul ligii, aici depunându-se plicul ce trebuie să conțină hârtia suport pe care sunt inserate respectivele răspunsuri. Limita maximă de primire a răspunsurilor va fi, miercuri, 17 mai, orele 15.00. Nu pot participa la concurs membrii Consiliului Director, și anume cei care dețin funcții conform organigramei ligii.

Se vor acorda trei premii, astfel:- Premiul I (răspuns corect la toate întrebările): suma

de 100 lei și emblema ligii;- Premiul II (răspuns corect la 9 întrebări): suma de

70 lei și obiecte purtătoare a însemnelor Ligii; - Premiul III (răspuns corect la 8 întrebări): suma de

30 lei și obiecte purtătoare a însemnelor ligii.În cazul mai multor persoane care au dat răspun-

suri corecte așa cum reiese din modalitatea de acordare a premiilor, câștigătorul se va desemna prin tragere la sorți.

ÎNTREBĂRI1. Motivaţia apariţiei segmentului profesional, care

anul acesta la 6 mai va împlini venerabila vârstă de 108 ani, este reținută de către istoria armei-marină ca fiind apariţia Flotilei militare de Dunăre. La ce dată a fost constituită această flotilă, ce document atestă acest lucru și de către cine a fost semnat?

2. Prin intrarea în serviciul flotilei a navelor „Smârdan”, „Opanez”, „Şoimul”, precum și a altora, lucru petrecut în anul 1881, în Ţara Românească se contura apariţia unei Flotile de Război, bastimentele căreia, fiind dotate cu tehnică - atât cât era aceasta de performantă la acea vreme, solicitând un personal capabil să o cunoască, să o exploateze și să o întreţină. De aici și până la apariţia școlilor pregătitoare drumul a fost foarte scurt. Când s-a produs debutul învăţământului de marină și care a fost prima sa formă organizatorică?

3. Pentru că relaţia interumană între cele două cate-gorii de personal existente: ofițeri și trupă, era departe de a fi una constructivă, dar și pentru faptul că lipsea o lege prin care să se stabilească drepturile absolvenţilor școlilor marinei se impunea, atât apariţia unei noi cate-gorii de personal militar, cât și o legislaţie adecvată. Cine a sesizat aceste aspecte Ministerului de Război și care a fost prima măsură luată de factorii decizionali ai Româ-niei?

4. Care este documentul reţinut de istoria armei-ma-rină, prin care se consfinţește apariţia Corpului Maeștrilor Militari Şefi de Specialitate și cine l-a semnat?

5. Datorită condiţiilor speciale impuse prin ocuparea militară a ţării de către trupele sovietice, dar și datorită măsurilor abuzive luate de către comandamentele aces-tora, efectele negative s-au făcut cunoscute și în struc-tura de personal a Marinei Militare Române. Tocătorul desființării odată activat, a acționat și asupra Corpului

Maeștrilor Militari șefi de Specialitate, personalul acestei entități profesionale fiind „aranjat” după modelul flotei sovietice. În ce an a fost desființat Corpul Maeștrilor Militari Şefi de Specialitate, cum a fost acesta denumit pe mai departe, care era ierarhia gradelor și până în ce an s-a menținut acest aspect?

6. Ieșind ușor-ușor de sub mantia rusească, condu-cerea Armatei Române încearcă să readucă la realitate tradiţiile armatei, printre acestea fiind și reînfiinţarea Corpului Maeștrilor Militari Şefi de Specialitate, dar sub denumirea Corpul Maiștrilor Militari. În ce an a avut loc această repunere în drepturile tradiţionale firești ale tehnicienilor marinei și, dacă ne referim la nivelul întregii armate române, prin ce s-a caracterizat această revenire la normal?

7. Reapariția corpului de maiștri în cadrul Marinei Militare a făcut posibilă trecerea în această entitate și a absolvenţilor școlii, promoţiile 1961, 1962, 1963 și 1964, dar și a subofiţerilor reangajați proveniți din trupă. Trecerea în segmentul profesional nou înfiinţat s-a făcut prin examene de diferenţă, atât teoretice, cât și practice. Care a fost perioada stabilită pentru a se realiza această trecere?

8. Desființarea Corpului Maeștrilor Militari, precum și întreruperea activității școlii pregătitoare, au făcut ca recrutarea personalului militar care urma să aibă în responsabilitate tehnica navală să se facă din rândul trupei. După un număr însemnat de ani, mai marii ierarhiei militare române au fost obligați să realizeze că întreruperea funcţionării școlii pregătitoare a fost o mare eroare, tehnica militară aflată în plină evoluţie soli-citând prezenţa unor oameni capabili să ţină pasul cu ea. Asemenea stare de fapt a condus la reluarea activităţii școlii. În ce an s-a petrecut acest lucru și care era gradul militar la absolvire?

9. La finalul anului 1989, confruntându-se cu una dintre cele mai complexe situaţii din istoria ultimilor 50 de ani, maiștrii militari, alături de celelalte categorii de cadre militare, au reușit să treacă cu brio examenul suprem al atașamentului, al datoriei. Evenimentele din această perioadă, uneori nemotivat de sângeroase, au făcut ca acest corp de cadre tehnice să se înregistreze cu un erou, căzut la datorie în garnizoana Mangalia. Care este gradul militar și numele acestui erou și ce modali-tate a găsit L.M.M.M. de a-l pomeni an de an cu deosebit respect?

10. O armată de profesioniști nu poate fi conce-pută fără ca ponderea principală să nu o deţină cadrele tehnice. Acesta este prezentul, dar mai ales viitorul oricărei categorii de forţe aflate în componenţa Armatei Române, iar atunci când ne referim la Forţele Navale, acesta este prezentul dar mai ales viitorul Corpului Maiștrilor Militari de Marină. Vorbind despre prezenţa tehnicianului militar la bordul navelor sau în unităţile terestre ale marinei, amintim cu respect că această cali-tate o pot avea și fetele, nu numai bărbaţii. Precizaţi anul în care au fost admise în Şcoala Militară de Maiștri a Forţelor Navale primele candidate, tinere fete dornice să îmbrăţișeze cariera militară ca specialiste în domeniul tehnicii navale.

Bibliografie: Colecția ziarului „Timona”, în principal numerele:123, 130, 131, 139, 152, 166, 172, 178.

Test privind verificarea

cunoștințelor de marinărie

Vă supunem atenției un număr de 10 întrebări din domeniul profesiei de marinar, fiecare având trei variante de răspuns, numai unul dintre acestea fiind corect.

1. Ce denumire poartă curba imaginară care unește toate punctele de pe glob cu înclinația magnetică zero?

A. Aclamf; B. Aclină; C; Acic. 2. Ansamblul arboradei, vela-

turii, manevrelor fixe și mobile poartă denumirea de:

A. Gren; B. Grapină; C. Gree-ment.

3. Cum este denumit compar-timentul de coleziune pupa?

A. Forpic; B. Agonă; C; Afterpic.

4. Cum se numește acea supra-față de apă ce are anumite limite, ca de exemplu bazinul portuar (inclusiv rada închisă a acestuia), o porțiune de mare, golf, s.a.m.d.?

A. Acvatoriu; B. Avanport; C. Acvaplan.

5. Locașul în formă de U, practicat în copastia unei bărci pentru sprijinirea brațului ramei se numește?

A. Furchet; B. Strapazan; C. Damă.

6. Ce denumire poartă operați-unea prin care se descarcă balastul de pe o navă care a trebuit să navige

„în balast”? A. Debar-

care; B. Deba-lastare; C. Delestare.

7. Pentru legarea chilei/carlingii de coaste, se folosește această piesă ce face parte din osatura transversală a navei. Ce denumire poartă piesa respectivă?

A. Varangă; B. Crevace; C. Varaculă.

8. Manevra fixă care asigură catargul în borduri și spre pupa poată denumirea de?

A. Patarață; B. Patarațină; C. Patașă.

9. Cum este denumit stâlpul vertical ce susține o punte de navă sau bancul unei bărci?

A. Pontil; B. Portant; C. Portbarje;

10. Această instalație este folo-sită în navigație pentru a produce semnale acustice cu ajutorul vapo-rilor sau al aerului comprimat. Ce denumire are instalația despre care vorbim?

A. Sirenă; B. Torent; C. Tifon.Bifați răspunsurile conside-

rate corecte, apoi comparați-le cu cele inserate la pagina 6, acordân-du-vă câte un punct pentru fiecare reușită. Dacă realizați 8, 9 sau 10 puncte, sunteți un bun cunos-cător al termenilor marinărești. Dacă nu, e bine să vă mai uitați prin Dicționarul Enciclopedic de Marină, o excepțională lucrare de unde am selectat aceste întrebări.

Redacția

ȘCOALA PROFESIEI NOASTREAșezământul de cultură tehnică și marinărească intitulat Şcoala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale

își va sărbători anul acesta, la data de 8 octombrie, cei 120 de ani în care a călăuzit pașii spre profesie a foarte mulți tineri care au optat pentru cariera de tehnician marinar. Impunătorul edificiu poartă cu onoare pe frontispiciu, înce-pând cu data de 8 octombrie 1992, numele lui ION MURGESCU, un brav ofițer care a condus Marina Militară în perioada 10 mai 1888 – 1 aprilie 1901, și de numele căruia se leagă aproape toate eforturile de modernizare a acestei categorii de forțe a Armatei Române.

Unică, prin produsul uman realizat, instituția militară de învățământ ce-l are ca patron spiritual pe amiralul Ion Murgescu, dă prin prezența sa multă valoare civică cartierului constănțean Coiciu. Chiar dacă până la onomastica ta mai e ceva timp, îți spunem de pe acum La mulți ani, școală a profesiei noastre! În acești 120 de ani pe poarta ta au ieșit peste mii de absolvenți, oameni care au știut și știu să-și facă datoria către țară cu onoare, demnitate și sacrificiu. La mulți ani școală care ai făurit destine!

Elev caporal Maria Magdaleba Tâlvan

ÎN DIALOG CU CITITORIIIng. Lucian-Ovidiu Pop – Arad: Domnule inginer, dorința

dvs. de a deveni membru al L.M.M.M. ne onorează. Obținerea calității de membru al acestei asociații socio-profesionale este foarte simplă. Dacă accesați site-ul ligii (lmmm.ro) veți găsi informațiile care vă interesează cu privire la procedura de înscriere. Noi, așteptăm!

M.m.p.(rz.) Marius Găman: În primul rând pensie cât mai lungă, domnule Găman! În ceea ce privește modalitatea achi-tării cotizației percepute de către ligă membrilor săi, dvs., dacă nu mai locuiți în Constanța, puteți face lucrul acesta depunând suma respectivă în contul bancar al asociației, cont ce poate

fi aflat de la secretariatul ligii. Depunerea se poate face lunar, trimestrial sau semestrial.

Prof. pens. Traian Poenaru – Focșani: Vă mirați, domnule profesor, că imaginile văzute de dvs. pe facebook - imagini care arătau marinarii militari în diverse posturi pe timpul unor misiuni pe mare, îi prezentau pe aceștia într-o ținută ce nu mai are nimic comun cu cea a marinarului militar român pe care o știați de pe vremea când ați făcut armata la marină. Aveți dreptate, așa este, dar asta e! Vremurile s-au schimbat. Suntem membrii NATO și trebuie să respectăm anumite reguli, iar noi, așa cum ne știm, pe lângă faptul că mai și inventăm, ne adaptăm și foarte repede la ce vedem prin grădina altora!

Cap. Dănuț Albu – peședintele Ligii Militarilor Profe-

sioniști: Că sunt și maiștri militari care doresc să facă parte din asociația a cărei activitate o coordonați, e treaba dumne-alor! Dacă statutul asociației vă permite accesul în rândul membrilor și a altor categorii socio-profesinale, atunci care-i problema?! Opțiunea e opțiune, așa că dacă Domniile lor cred că se regăsesc mult mai bine în proiectele și acțiunile intre-prinse de L.M.P, atunci n-au decât…

M.m.cls.I Leontin Spătaru: Dacă ați fi citit Timona nr.181 sau ați fi intrat pe site-ul ligii, cu siguranță nu ne-ați mai fi întrebat ce planuri are această asociație în acest an! Hai, să zicem că n-ați avut timp să faceți lucrul acesta. Dacă este așa, atunci treaba-i foarte simplă: Găsiți-vă acest timp!

NEPTUN

Eleganța constructivă a clădirii Şcolii Militare „Am.Ion Murgescu” încântă și îndeamnă la a-i deschide poarta pentru a ști ce se află și dincolo de ea…

PAG. A 4-A T I MO N AEmiterea Înaltului Decret nr. 1620 din 6 mai 1909, docu-

ment semnat de regele Carol I, actul de necontestat privind apariția corpului maiștrilor militari de marină, ne reunește în faptă, gând și spirit la anuala aniversare a acestei categorii de personal. Ansamblul de impresii și de sentimente trăite în această zi aniversară când participăm în calitate de organiza-tori sau ca invitați la onomastica acestei categorii de cadre mili-tare, ne fac să trăim, dar și să analizăm prezentul prin prisma trecutului. Iată o stare sufletească ce ne este de mare ajutor în lămurirea multor aspecte legate de cine sunt cei care fac parte din entitatea profesională sărbătorită, de unde vin, ce au repre-zentat și ce reprezintă pentru Marina Militară Română. Să nu ne sfiim să spunem acest lucru, deoarece în cugetul fiecărui purtător al gradului de maistru militar este necesar să existe și să prindă rădăcini ideea că o conștiință a trecutului ajută la înțelegerea multor lucruri, aceasta presupunând nu numai trăirea prezentului în demnitate, dar și făurirea de speranțe pentru viitor.

ONOARE VOUĂ, CELOR CARE AȚI FOST…Ne place să spunem, și nu facem acest lucru gratuit, că maiștrii militari de

marină s-au dovedit de-a lungul timpului a fi o categorie de personal formată din specialiști apreciaţi, rolul și locul acestora în ducerea luptei pe mare și fluviu, în instruirea de specialitate și educaţia marinărească a echipajelor, în gestionarea și mentenanţa tehnicii și a bunurilor materiale de la bordul navelor, din depozite și laboratoare impunându-se cu deplină evidenţă. Timpul a trecut și, așa nemilos cum îl știm, pentru mulți dintre camarazii noștri vântul nu mai creează acea teamă a... fluturatului pletelor în vânt!

Cine este de fapt maistrul militar?... Indiferent de categoria de forțe la care activează sau a activat profesi-onal, maistrul militar înainte de toate este un membru al societății umane, fiindu-i caracteristic tot ce presu-pune cuvântul OM: trebuințe, nevoi, trăiri sufletești, iluzii, împliniri, nereușite. Îl deosebește de ceilalți membri ai societății uniforma pe care o poartă, precum și meseria de apărător profesionist al țării. În prezent membrii ai acestei categorii profesionale își fac cu demnitate și responsabilitate datoria la bordul navelor sau în unitățile terestre ale Forțelor Navale Române, chiar dacă mai tot timpul greutățile vieții îi pun la grea încercare. Tuturor le urăm realizări depline pe parcursul complexului proces de pregătire în condiţiile impuse de standardele NATO și ale Uniunii Europene.

6 MAI 2009… Aspect de la sărbătorirea celor 100 de ani de existență a Corpului Maiștrilor Militari de Marină, un amplu eveniment care va dăinui în istoria acestui segment profesional. Au trecut de atunci 8 ani! Doamne, că repede mai trece timpul…

Astăzi aflați în băncile școlii, în laboratoarele sale, dar și în practică la bordul navelor, elevii Şcolii Militare „Amiral Ion Murgescu” parcurg etapele procesului de formare ca tehnicieni militari mari-nari, pregătindu-se astfel atât pentru schimbul de mâine al celor ajunși la limita activității profesionale, cât și pentru a contribui la creșterea valorii tehnicianului aflat în pas cu tehnica în plină evoluție.

Tinerii, băieți/fete, vor intra la etape diferite în marea familie a acestei categorii soci-o-profesionale, acolo unde sperăm că își vor găsi locul și rolul cât se poate de repede. Vă așteptăm să ne fiți alături!

Mulţi ani de viaţă în deplină sănătate și realizări profesionale cama-razilor noștri maiștri militari marinari, precum și celorlalte categorii profesionale: ofiţeri, subofiţeri, soldaţi gradaţi profesioniști, alături de care membrii entității ce își sărbătorește la 6 mai cei 108 ani de existență, cunoscându-și locul și rolul în organigrama armei, participă cu responsa-bilitate la îndeplinirea misiunilor ce le revin.

BUN CART ÎNAINTE CELOR CARE SUNT…

EI VOR ASIGURA VIITORUL…

Promoția 1964… Parcă mai ieri se aflau pe platoul școlii, pregătiți pentru ceremonialul avansării!… Parcă mai ieri pășeau cu sfiala proprie oricărui început pe schela navelor sau pe porțile unităților terestre ale Marinei Militare, acolo unde fuseseră repartizați!... Parcă mai ieri au fost sărbătoriți cu ocazia pensio-nării! Acum, mulți dintre ei au trecut din lumea reală în cea veșnică. Ceilalți, ocrotiți de Tatăl Nostru Ceresc, ne sunt alături cu frumusețea sufletului și amin-tirile tinereții, precum și a vieții lor profesionale. Să aveți numai clipe bune, vete-rani ai profesiei noastre…

PAG. A 5-AT I MO N A

Acordarea bursei „M.m.Cătălin Rădoi”5 iulie 2010... Un nefericit accident aviatic ce a avut loc pe aeroportul din loca-

litatea Tuzla, județul Constanța, a făcut ca 12 oameni minunați, toți militari profe-sioniști, să-și piardă viața. Printre aceștia s-a aflat și M.m. Cătălin Rădoi, făcând parte dintr-un grup de elită al scafandrilor de incursiune. În semn de recunoștință, L.M.M.M. acordă, începând cu anul 2011, o bursă semestrială la doi elevi ai Şcolii Militare de Maiștri a Forțelor Navale, cei doi – fiecare aflat într-un anume an de studiu, evidențiindu-se prin rezultate meritorii în procesul de formare ca tehnicieni militari marinari.

Bursa semestrului I, perioada septembrie 2016 – februarie 2017, a fost acor-dată elevilor: Grosu Cătălin - anul I și Grosu Gabriel - anul II, persoana care a asigurat înmânarea fiind doamna Mariana Rădoi, îndurerata soție a camaradului nostru căzut la datorie.

Din activitățile imediat următoare ale L.M.M.M.:• 6 MAI: Marcarea evenimentului aniversar 108 ani de la consituirea Corpului Maiștrilor Militari de

Marină, prin:1. Simpozion cu tema „Răsfoind filele istoriei”;2. Organizarea expoziției „Am fost, suntem și vom fi!”;

3. Balul maiștrilor militari marinari.Activitățile de la punctele unu și doi se vor desfășura, sâmbătă, 6 mai, începând cu orele 10.00,

în incinta Muzeului Marinei Române.• 13 MAI: Cupa Ligii la tenis de masă, ediția XVI, loc desfășurare: Școala Sportivă nr.2 Constanța.

• 18 – 25 MAI: Expoziție machete, organizată și oferită spre vizionare publicului interesat în holul de la intrarea în Muzeul Marinei Române.

• Expoziția denumită „Printre colecționari”, care va avea ca tema-tică: filatelia, numismatica, filumenia (colecție de chibrituri), embleme, insemne de specialitate etc.

• În privința Balului maiștrilor militari, acesta se va desfășura tot sâmbătă, 6 mai, începând cu orele 20:00, în salonul constănțean „Amore“, situat în zona ICIL, pe lângă tipografia Cuget Liber.

M.m.p(rz.) Gheorghe CALEN - secretar LMMM

Noi apariții editoriale, autorii deținând calitatea de membri ai ligii...

Aflat la venerabila vârstă de 75 ani, maistrul militar principal în retragere Dumitru Mihăilescu și-a invitat cititorii de carte la o nouă întâlnire. Spunem la o nouă întâl-nire, deoarece Domnia sa a fost deja de cinci ori prezent pe piața cărții, ceea ce îl recomandă ca un condeier cunoscut de către o bună parte dintre cei care preferă umorul ca gen literar. De această dată, lucrarea intitulată „Bine ar fi de n-ar fi rău!” oferă spre lecturare un număr de 63 schițe, fiecare având o tematică diferită, subiectele fiind generate de tarele comportamentale ale unora dintre semenii noștri. Şi cum umorul ajută la obținerea de clipe relaxante, recomandarea noastră e să intrați în posesia acestei cărții, cele 372 de pagini ale sale urmând a vă stimula buna-dispoziție.

M.m.p.(rz.) Aurel Lăzăroiu, cel care are toate atuurile pentru a fi recu-noscut ca un om de cultură, a reușit să finalizeze primul număr al revistei trimestriale sugestiv intitulată LITERE EUXINE, Domnia sa semnând în calitate de fondator/coordonator actul de naștere al acestei prestigioase lucrări, în paginile căreia se regăsesc condeierii atât de cunoscutului și apreciatului Cenaclu literar „Mihail Sadoveanu” ce funcționează pe lângă Cercul Militar Constanța. Măiastra pană, Aurel Lăzăroiu, dar mai ales viziunea sa artistică, dau acestei reviste personalitatea necesară, reușind încă de la primul număr să atragă atenția iubitorilor de literatură, chiar dacă lecturarea se poate face numai online, accesând site-ul Cenaclului literar sau intrând pe facebook. Felicitări, domnule Lăzăroiu, și... la cât mai multe numere!Mangalia: BALUL PRIMĂVERII!

Crama Murfatlar din stațiunea Neptun, 8 Martie, 2017: Veselia, dorința de distracție a celor 110 persoane care au răspuns chemării conducerii filialei Mangalia a L.M.M.M. de a participa la Balul primăverii, au făcut ca salonul acestuii frumos local „plantat” la mal de mare, să arate ca un tablou ce deborda voie bună, un tablou al bucuriei ce îndemna pe fiecare să consume clipa la cele mai înalte cote sufle-tești. Misiunea celor care s-au ocupat de organizarea acestui bal menit a marca venirea primăverii, nu a fost deloc ușoară. Reușita însă este demnă de toată lauda, confirmarea acestei aprecieri venind de la toți cei care, prezenți acolo, au cunoscut frumusețea acelei seri. Feli-citări, domnului președinte Alexandru Baciu, precum și colaboratorilor săi, pentru că au arătat pentru nu știu a câta oară că se poate face așa ceva, diminuând astfel „consis-tența” obiectului muncii veșnicilor noștri cârcotași.

PAG. A 6-A T I MO N A

„Paște fericit” – urare rostită în mai multe limbi pe mapamodAlbaneză – Gëzuar Pashkët!Bulgară – Cestit Velikden!Chineză – Fu huo jie kuai le!Croată – Sretan Uskrs!Cehă – Veselé Velikonoce!Daneză – God pĺske!Engleză – Happy Easter!Estoniană – Häid lihavőttepühi!Finlandeză – Hyvää pääsiäistä!Franceză – Joyeuses Paques!Germană – Frohe Ostern!Indoneziană – Selamat Paskah!Italiana – Buona Pasqua!Latină – Prospera Pascha sit!Lituaniană – Sveiki sulauke velyku!

Macedoniană – Sreken Veligden!Maghiară – Boldog Húsvéti Ünnepeket!Norvegiană – God pĺske!Olandeză – Gelukkig Paasfest!Poloneză – Wesolych Swiat Wielkanocnych!Portugheză – Páscoa Feliz!Rusă – Schtsjastlivyje Paschi!Sârbă – Srecan Uskrs!Slovacă – Milostiplné prežitie Velkonocných sviatkov!Slovenă – Vesele velikonocne praznike!Spaniolă – Felices Pascuas!Suedeză – Glad Pask!Vietnameză – Chúc Mung Phuc Sinh!

Fenomenul de la TunguskaÎndepărtata Siberie, anul 1908. Soarele se pregătea

să răsară, când cerul a fost brusc inundat de o lumină orbitoare. O minge de foc își face apariţia, străbate cu o viteză colosală taigaua siberiană și se prăbușește cu un zgomot asurzitor. Impactul este atât de puternic, încât undele seismice înregistrate s-au simţit până la Londra, iar sunetul exploziei s-a auzit până la o distanţă de peste 800 de kilometri. În urma ciocnirii cu solul, chiar dacă conform calculelor ulterioare ar fi avut o masă de o mie de tone și a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproximativ 50 de mii de kilometri pe oră, nu s-a format nici un crater. Totul însă pe o supra-faţă de peste două mii de kilometri pătraţi a fost culcat la pământ, aproximativ 80 de milioane de copaci fiind smulși din rădăcini.

De-a lungul seco-lului, s-au vehiculat zeci de ipoteze și posibile explicaţii ale acestei senzaționale întâmplări, începând de la comete, asteroizi, fulgere globulare sau blocuri de gheaţă, până la teoria că Pământul s-ar fi intersectat cu o gaură neagră. Ce s-a petrecut în reali-tate acolo însă rămâne totuși un mister... La 8,5 kilometri distanţă de pământ, din motive încă neelucidate, obiectul acela a explodat cu o putere de 185 de ori mai mare decât bomba atomică de la Hiroshima! Dacă nu s-ar fi descompus înainte de impactul cu solul, poate că Pământul, astăzi, nu ar mai fi fost. Printre numeroasele ipoteze legate de accident, a existat și opinia că explozia s-ar datora unei nave extraterestre care s-a interpus, eroic, impactului cu un meteorit gigantic, ce se îndrepta spre Pământ. Cel puţin așa susţine inginerul rus Iuri Labvin, preșe-dintele Fundaţiei Tunguska și directorul Muzeului Meteoritului Tunguska și al altor obiecte cosmice. Teoria sa are la bază argumente aduse încă de la jumă-tatea secolului al XX-lea, când, în urma expediţiilor organizate în regiune, din pământurile răscolite au ieșit la iveală fragmente minuscule de sticlă, compuse din mari cantităţi de iridiu, nichel și elemente chimice de origine nepământeană... Şi uite așa în Rusia, încă din anul 1950, a început să se vehiculeze ipoteza conform căreia obiectul căzut în taigaua siberiană nu fusese un meteorit sau un asteroid, așa cum se susţinea oficial, ci o navă ex-traterestră, teoria fiind susținută și de către scriitorul și inventatorul rus Alexandr Kazanţev, acesta sugerând faptul că incidentul de la Tunguska se dato-rase unei explozii nucleare provocate de un aparat de zbor de origine nepământeană.

Tocmai aici, în acest loc atât de misterios, în anii ‘60 ai secolului trecut, fizicianul rus Kiril Kabanov, aflat în expediţie știinţifică secretă desemnată de Kremlin pentru a găsi probe care să ateste dacă într-adevăr acolo se prăbușise sau nu o navă extraterestră, a desco-perit în solul nisipos din taiga un obiect aparent banal, care putea revoluţiona toate teoriile referitoare la feno-menul Tunguska. Printre copacii căzuţi la pământ, savantul găsise, absolut întâmplător, un pocal dintr-un material straniu. În loc să declare obiectul, acesta a preferat să și-l însușească. Ajuns acasă, Kiril Kabanov a început să studieze pocalul și a depistat că acesta este creat dintr-un material care are la bază siliciul, un element chimic răspândit în natură, dar care nu se

găsește în stare liberă. Cercetătorul a realizat că vasul este unul cu totul special și a hotărât să se folosească de el. Pocalul devenise aproape un obiect de cult. Noaptea dormea cu el lângă cap, iar ziua îl folosea pentru a bea apă din el. Cu timpul, a constatat că se simte excelent, că are mult mai multă energie și vigoare, deși nu mai era de mult la vârsta tinereţii. Kiril Kabanov a trăit 103 ani și nu a suferit niciodată de vreo afecţiune. Înainte de a muri, i-a povestit nepotului său că obiectul are o legătură directă, specială, cu locul în care s-a petrecut explozia de la Tunguska. Cel mai probabil, pocalul are o origine extraterestră și a fost creat în scopuri tera-peutice: „Așa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de acolo.”, a spus Kiril Kabanov cu privirea aţin-tită în sus. Povestea pocalului a fost relatată în presa rusească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului,

cel care în urmă cu ceva ani moștenise vasul miraculos. Iată ce s-a spus despre acest graal rusesc: „Când a primit pocalul, Igor Poduhe-vici, un om prag-matic, nu a crezut o vorbă din spusele bunicului. A pus vasul într-o cutie din garaj și a uitat complet de existenţa lui. Până într-o zi, când soţia lui a fost diagnosticată cu cancer la pancreas. Deși

a fost operată de urgenţă, medicii nu erau deloc opti-miști în privinţa supravieţuirii sale. Sentinţa a căzut nemilos peste familia lui Igor Poduhevici, care de abia atunci și-a amintit de spusele bunicului și de pocalul tămăduitor. L-a adus de îndată și, punându-l pe masă, i-a spus soţiei pe un ton poruncitor: „De azi înainte, vei bea doar din acest vas. Sunt sigur că el este salvarea noastră!”. Şi așa s-a întâmplat. În mai puţin de un an, Vera Poduhevici, spre uimirea medicilor, era complet vindecată: nici urmă de celule canceroase active în organism.

Acest caz al însănătoșirii miraculoase, cu ajutorul pocalului misterios, a fost larg dezbătut în presa din regiunea Krasnoiarsk și, curând, vestea s-a răspândit în întreaga Siberie. În câteva luni, știrea a ajuns până la Moscova și familia Poduhevici a fost contactată de mai multe institute de cercetare, cu cererea de a le oferi pocalul către studiu. Astfel, cupa miraculoasă a făcut înconjurul Moscovei, trecând prin mâinile diverșilor experţi. Rapoartele sunt absolut uluitoare. „După toate probabilităţile, conform compoziţiei sale chimice, obiectul nu are o origine pământeană. A fost creat din 95,5% siliciu și restul dintr-un amestec din metale, precum: molibden, zirconiu, cupru, osmiu, argint, seleniu, cobalt și neodim”, atestă Nikolai Podgornâi, directorul Institutului Naţional de Geologie și Mine-ralogie de la Moscova.

Deși obiectul a fost studiat și analizat de diverse instituţii știinţifice, cercetătorii ruși nu au reușit să stabilească cu exactitate originea și tehnologia lui de fabricare. Toţi au căzut însă de acord asupra aceleiași păreri: pocalul, cel mai probabil, nu a fost creat de mâna omului. Dar care este provenienţa lui, nu se poate spune cu siguranţă. Cert este faptul că între acest obiect misterios și evenimentul petrecut în taigaua siberiană există o tainică legătură. O legătură care ne duce cu gândul către aceeași idee: cineva sau ceva din Univers, o inteligenţă superioară, necunoscută, ne veghează și ne susţine.

Redacția (sursa Internet)

10 mai ziua regelui?! De unde până unde?Amnezie sau neștiință?! Ziua de 10 mai, nu este ziua

regelui! Însemnătatea istorică a acestei zile este cu totul și cu totul alta:

- 10 mai 1866: prințul Carol din dinastia Hohenzollern este proclamat de Adunarea Constituantă domnitor al României, sub numele de Carol I;

- 10 mai 1877: Carol I proclamă independența României; - 10 mai 1881: Carol I a fost încoronat rege al României.În România, ziua de 10 mai este cunoscută ca ZIUA REGALITĂȚII, fiind

considerată ZI NAȚIONALĂ, între anii 1886-1948.

FEMEI INVENTATOAREO inventie este o descoperire, o

creație, o iscodenie, o rezolvare sau o realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii. Un inventator este un născocitor, un plăsmuitor, un creator, un izvoditor, persoana autoare a unei invenții. Să cunoaștem pe câteva dintre celebrele iscoditoare femei ale lumii și ce au născocit ele:

1. Sistemul de încălzire autoCea căreia trebuie să-i mulțumim

pentru inventarea câtorva lucruri foarte importante în viața oame-nilor precum: radiatorul la auto-mobile (1893), haina de lucru tip combinezon și mașina de spălat, este Margaret A. Wilcox.

2. MonopolyAcest popular joc a fost proiectat

de Elizabeth Magie în 1904, numin-du-l inițial Jocul Proprietarului. Jocul a fost furat de către Charles Darrow, care l-a vândut la Parker Brother’s 30 de ani mai târziu. Cu toate acestea, Parker Brothers i-a plătit mai târziu lui Elizabeth 500 $ pentru jocul ei.

3. Scara de incendiuScara de incendiu a fost inventată

de Anna Connelly in 1887.4. Barca de salvarePluta/ barcă de salvare au fost

inventate de Maria Beasely în 1882. Tot această femeie a inventat un dispozitiv care face butoaie.

5. Încălzire solară case de locuit Sistemul de încălzire a unei case

cu ajutorul căldurii solare a fost inventat în 1947 de către dr. Maria Telkes, de profesie doctor psihiatru.

6. Seringa medicalăSeringa medicală care poate fi

utilizată numai cu o mână a fost inventată de o femeie pe nume Letiția Geer, în 1899.

7. Frigiderul electricFrigiderul electric a fost inventat

de Florența Parpart în 1914. Pe lângă frigiderul electric, Florența a inventat o mașină îmbunătăţită de curăţat strada.

8. Mașina de făcut înghețatăAceastă mașină a fost inventată

de Nancy Johnson în 1843. Designul patentat de ea este încă utilizat și astăzi.

9. Algoritmul calculatoruluiAda Lovelace este în esenţă

primul programator de calcu-lator datorită muncii ei cu Charles Babbage la Universitatea din Londra în 1842. De fapt, notiţele ei au repre-zentat un factor esenţial în a-l ajuta

pe Alan Turing în munca lui pentru primele calculatoare moderne din anii ‘40.

10. Mașina de spălat vaseMașina de spălat vase a fost

inventată de Josephine Cochrane în 1887, deschizând propria fabrică fără ajutorul nici unui bărbat!

11. Asigurarea securităţii prin televiziune cu circuit-închis (CCTV)

Marie Van Brittan Brown a inventat CCTV din cauza răspun-sului încet al ofițerilor de poliție din 1969 la solicitările oamenilor pentru a le asigura securitatea. Această invenţie a influenţat sistemele moderne CCTV de astăzi, folosite pentru securitatea casei și pentru acţiuni ale poliției.

12. Pungile de hârtie moderneMargaret Knight a inventat în

1871 o mașină de făcut pungi de hârtie cu fund pătrat. Aproape că nu i-a venit să creadă când Charles Anan a încercat să fure munca ei, susţinând că nu era posibil pentru o femeie de a crea această invenţie stră-lucitoare. Margaret, de asemenea, a inventat și un dispozitiv de siguranţă pentru presele de bumbac atunci când era de 12 ani. Invenţia este încă folosită și azi.

13. Încălzirea centralăDe altfel invenţia lui Alice Parker

în 1919 a unui încălzitor central alimentat cu gaz nu a fost pusă în practică niciodată. Ideea ei, care a fost prima care s-a bazat pe utilizarea gazelor naturale pentru a încălzi o casă, a inspirat sistemele de încălzire centrală, utilizate astăzi.

14. Materialul KEVLARAcest material de salvare, care

este de 5 ori mai puternic decât oţelul și este folosit pentru a face veste anti-glonţ a fost inventat în 1965 de Step-hanie Kwolek.

15. Programul de calculatorDr. Grace Murray Hopper a fost

un om de știinţă de computer care a inventat în anii 1940 programul COBOL, care este primul sistem software de calculator ușor de utilizat. Ea a fost, de asemenea, contraamiral în marina SUA, și prima persoană care a folosit termenul „bug”, refe-rindu-se la o eroare într-un sistem informatic, atunci când a găsit lite-ralmente un bug (molie) care cauza probleme în calculatorul ei.

Comunicate de Silviu Cristache

Realizare de exceptie privind promovarea si dezvoltarea radioamatorismului în YO

Lecturând online gazeta „Timona”, inginerul arădean Lucian-Ovidiu Pop ne-a contactat telefonic, vorbin-du-ne în termeni elogioși despre

această publicație și impactul său cu materialele inserate în cele 8 pagini. Domnia sa, un pasionat radioamator având indicativul YO2LDS, ne-a mai comunicat, printre altele, că a realizat, și asta încă de pe la începutul anului 2013, primul Ghid în format digital, prin care oricare dintre cei cuprinși de pasi-unea radioamatorismului să poată înțelege cu mare ușurință tainele acestei categorii sportive. Autorul, dispunând de o pregătire tehnică de excepție, vine astfel cu deplină concretețe în sprijinul celor care doresc să pătrundă pe terenul acestui sport tehni-co-aplicativ, motivându-și proiectul astfel: Lumea este puternic formată spre „munca la calculator” – într-o tendință de completare și ușurare a activi-tăților cotidiene. Prin urmare se renunță masiv la

deplasare, la cititul de carte ș.a.m.d. Referindu-mă la radioamatorism, doar o motivație foarte serioasă poate determina derularea unor aspecte precum: asistarea la o demonstrație concretă, participarea la cursuri, întâlniri cu radioamatori experimentați și studiul suplimentar… Argumentele expuse, dar și ideea precum că o imagine poate face cât o mie de cuvinte, l-au determinat pe inginerul arădean Lucian-Ovidiu Pop să realizeze acest Ghid, format dintr-un CD și un DVD, acestea conținând texte de prezentare, multe imagini, inclusiv filme cu radi-oamatori. La un „click distanță” - așa cum bine ne preciza inginerul Pop, Ghidul radioamatorului oferă material suficient pentru a inocula atracție către acest sport, dar și pentru perfecționarea și aprofun-darea activității radio a celor „proaspăt” autorizați.

Pentru obținerea ghidului - prețul său fiind de 27 lei, cei interesați îl pot solicita prin e-mail yo21ds@yahoo.com sau la telefon 0754 783 478. Este o realizare de excepție în privința promovării și dezvoltării radioamatorismului în YO, eforturile domnului inginer Lucian-Ovidiu Pop mulțumind astfel atât pe începători, cât și pe mult avansații în tainele acestui sport tehnico-aplicativ.

ÎN ARMATĂORIZONTAL: 1) Comanda la mine...

(2 cuv.). 2) ...Culcat... – ...La atac înainte! 3) Adrian Dorobanțu – Iscoadă în față! – La intrarea în armată! 4) Un artilerist – Emil Militaru. 5) Una fară nume – Armata în trecut. 6) Utilă la război – Noi în armată 7) În raniță! – Dă tare cu capul – Carabinier în centru! 8) Armă pentru luptele la sol. 9) Apărătoare pentru cei din mașini. 10) Ieșit din război – Mijloace de luptă.

VERTICAL: 1) Terenuri grele de luptă 2) Sunt niște trădători – Lovite de militari în război. 3) Rămân pe margini! – Haină – Purtat cu interes. 4) Partea anterioară a unei bombe – Mic blindat. 5) Firidă – Lovită în luptă. 6) Cete! – Timp propice pentru ambuscade. 7) Ofensivă a forțelor armate – Timp istoric. 8) Bătut de tablagii – Luptător cu o arma albă. 9) Militar în termen (abr.) – Anumite popoare. 10) Viteji în lupte – Maior erou la Războiul din ‘77.

Autor: Costică ISPIR

CONFERINŢADe multe ori aţi participat la asemenea manifestări publice, invitaţi, neinvitaţi, inspiraţi, neinspiraţi, încântaţi sau dezamăgiţi, uneori cu concluzia care vă stă pe buze: „Fugiţi!”…

Iată o viziune mai detaliată, privind doar... începutul unei asemenea conferinţe, adesea caracterizată drept... circ-conferinţă: Sala plină, lumea freamătă, semne de salut, fluturări de mâini, blitz-uri, fotografii, câte o filmare, rumoare... Şoșoteli, comentarii, variate ţinute, telefoane date pe mute, se aranjează cucoanele, se verifică microfoanele, toate ţiuie, piuie, lovesc timpanele, gesturi pline de politeţe, bineţe, aplauze răzleţe. Încet-încet, lumea iritată,

ici-colo întrebări gen „Nu-ncepe, odată?”. Şi, în sfârșit, intră cunoscutul conferenţiar, se-nclină protocolar, lumea se ridică, aplaudă încântată, comentarii gen „Iote, fată, cum arată!”; „A mai îmbătrânit...”; „Dragă, dar ce-a înnălbit!”; „Ia te uită, ce zglobiu. Parcă e viu!” etc… Se ridică moderatorul „dă tonul”, lovește microfonul, difuzoarele bubuie, cel cu acustica suduie. 2, 10, 2, 10... „Total, 24!”, calculez eu. Începe prezentarea, cu înșiruiri de titluri, funcţii și merite... menite a-i face statuie celui ce urmează a ţine respectiva conferinţă: „Mare om de știinţă, profesor universitar doctor docent, scriitor eminent, genial și magistral autor a j’de mii de cărţi de specialitate, membru în nu știu câte comisii și comi-tate, președinte de onoare, om de mare valoare” ș.a.m.d. Aplauze de convenienţă, prezentatorul, cu aplecată reverenţă: „Excelenţă, vă rugăm respectuos a ne face cinste să luaţi cuvântul!”

Şi, iată, cu o întârziere de nici 37 de minute, începe conferinţa, evident, cu un citat elocvent al unui celebru filozof antic, aforismul unui genial poet sau un cunoscut proverb chinez, maltez, englez sau somalez. Citez: „...”

Iată și unele consecinţe ale unei astfel de conferinţe: câte un telespec-tator, aflat acasă schimbă, cu o grimasă,

canalul la televizor; unii din sală aţipesc, alţii citesc, câţiva se hlizesc, o parte butonează telefoanele, altă parte admiră cucoanele; câte unul iese din sală, rostind „Mare scofală!"

În sfârșit, se-ncheie interminabila conferinţă, pentru câţiva specta-tori cu o sentinţă care „sună” cumplit: „Flit!”

DE PE RAFTURILE BIBLIOTECII... Scrieri umoristice

SA TRĂIASCĂ ARHITECTUL de G. Topârceanu

Pe strada Toamnei unde,Pomii-și scuturau povara,Locuia o cuconiță:Blonda și frumoasa - Clara!

Avea trup de crin și guraRoșie ca o mușcată;Sânii - două crizantemeŞi... era și măritată!

Soțul ei - Avram Barbulea -Voiajor prin toată țara,Pleca luni de dimineațaŞi venea sâmbată seara.

Astfel ca, în alte zile,Clara dulce, drăgăstoasăMarți și joi - să se distreze -Mă primea pe mine-n casă.

Îi citeam poeme, versuri,Mă-mbătam de glasul ei,Ne spuneam povești, și-n urmăPetreceam ca de-obicei.

Casa-n care dragei meleÎi fusese scris să șadă,Avea două-apartamenteCu balcoanele spre stradă.

Jos în gang, urcai o scarăCare-așa - din construire -Nu avea altă intrare,Nu avea altă ieșire.

Iar alături, stătea SprințaCu bărbatul - Haim Nane,Care-avea tot astfel casaŞi tot astfel de balcoane.

Nimeni, nimeni; numai scaraLuminată de un bec,Mă știa când vin la Clara,Mai ales știa când plec.

Vremea-și împletea cununa,Şi destinul privegheaSă gustăm din fericireaDragostei - și eu și ea!

Da-ntr-o noapte violentă,Când cu draga mă... distramSe-auziră pași pe scară,Şi ea-mi spune: Vine-Avram!

Mă îmbrac în fugă, fulger,Vinovat ca un borfașSi deschid în grabă ușaŞi-mi dau drumu-n balconaș.

Doamne, Tu, care scăpat-aiDe la jertfă pe Isac,Fă și-acuma o minuneŞi mă-nvață ce să fac?

Şi precaut, fără voie,Instinctiv, eu fac un saltŞi-ntr-o clipă sunt alături,În balconul celălalt.

Situația e gravă;Simt în creier un ciclon!Ce mă fac dacă vecinulMă găsește în balcon?!

Să sar jos, cu neputință!Trotuarul e departe,Simt în cerebel o luptăŞi pe viață, și pe moarte!

Şi de-odată se deschideUșa-ntr-un moment fatal,Şi-n chenarul ei apare...Soțul Clarei, personal!

Eu îngheț și gura-mi mutăNici o șoaptă nu îndrugă!Şi ridic în semn de spaimăBrațele, în semn de rugă...

Pe când el, văzându-mi halul,Ca să-mi cruțe umilința,A dedus fără-ndoialăCa am fost surprins la... Sprința.

Şi înțelegând din semneCă-i cer mila ca un prost,Mi-a dat mâna să sar iarășiÎn balconu-n care-am fost!

A deschis cu grijă ușa,Nici un zvon să n-o alarmeŞi, cu patos i-a spus Clarei,Care se făcea că doarme:

- Nu ți-am spus eu, Clara dragă,Cum că Sprința-i o stricată?Uite de-unde are blana Skong - cu care-i îmbrăcată!

Vino-ncoa, poete dragăŞi îți jur pe DumnezeuCă n-o să te știe nimeni.Nici soția, nici chiar eu!

M-a condus de mână vesel,Iară eu priveam cuminte,Trupul Clarei strâns în brațeCu o oră înainte.

Şi când m-am văzut în stradăM-am rugat, c-așa mi-e firea,Sa trăiască arhitectulCare-a construit clădirea!

Fiindcă ce făceam eu dacăMă păștea un ghinion,Si această casă-a ClareiAvea numai un balcon?!

Flori pentru mame, soacre, nurori…Cum de 8 martie doamnele, amantele, iubitele, soţiile,

chiar și soacrele au primit binemeritatele flori, am făcut un sondaj privind reacţiile femeilor la momentul acestui moment (repetare intenţionată!). Iată spusele a câtorva dintre ele:

- O soacră: De unde ai avut bani, măi prăpăditule? O pâine nu puteai să cumperi?

- O soție: R’ai al dreacului, cu florile tale, beţivule! Crezi că te iert cu trei fire, patru paie? C-acu' te iau la bătaie!

- O logodnică: Mulţumesc, dar de ce ai cumpărat flori cu soţ? Credeam că mă vrei vie...

- O altă soție: N-am mă nevoie de flori, am nevoie de tine! Ai de gând să te-mbeţi și-n seara asta?

- O amantă: Flori să-i dai lu' mă-ta, că e rumegătoare! Mie să-mi aduci cadouri scumpe, tăticu, dacă vrei să-ți mai dau… bip!

- O bunică: Ce flori frumoase, Costele! De unde le-ai furat? Ţi-am zis să te lași de obiceiul ăsta...

- O domnișoară: Ai uitat că mie îmi plac trandafirii japonezi? Ce e cu buruienile astea?

- După 50 de ani de căsătorie: Iote, a mai trecut un an! Ce repede zboară timpul!

- O nevastă tare necăjită: Dă-mi florile încoace și du gunoiul, măcar azi, de 8 martie!

- O nevastă geloasă: Ce gest frumos! Şi neașteptat! Te-aș pupa, dar ești nebărbierit, ai damf de băutură și mai miroși și a parfum străin. Că iau un par și... fum iese din tine!

- O nașă: Chiar mă miră, finule! Că anul trecut i-ai spus lui nași-tău că nu-mi mai iei flori! Ai luat odată și, dac-ai văzut că nu mănânc, ai renunţat...

- O soție de fost militar: Da, domnule, de adus flori îți arde! Hai, lasă chesita asta și zi unde-i pensia?

Dragi doamne și domnișoare, cele mai sus relatate sunt... inventate. De s-o potrivi vreuna, e o excepţie, care întărește regula. Şi nu numai…

Ananie Gagniuc

Un turist care se da mare la mare...

După multe zile și nopți de parti-cipare din iarnă până-n primăvară la diverse mitinguri antiorice, liber profesionistul Virgilică Cănănău se afla acum la Mamaia, dar ca turist, nu mitingist! Obișnuit să nu se dezlipe-ască nicicum de morga sa intelectuală - ochelarii de vedere purtați fără a fi pierdut nici măcar o dioptrie din cele avute în dotare la născare susținându-i nestrămutata ambiție, într-una din zile, văzând el că e ceva aglomerație la un stand cu cărți, s-a băgat în seamă spunându-i calm, dar convingător, vânzătoarei:

- Domnișoară, aș dori o carte de Eminescu…

- Care? întreabă vânzătoarea.- Mihai, răspunde Virgilică

Cănănău… Inteligență, nu glumă la turistul cu aliură de intelectual, parti-cipant cu țipurituri proprii la mitingu-rile antiorice, desfășurate pe șosea sau caldarâm de trotuare cu sau fără vrea hârtie aprobatoare…

Solidaritate la ChișinăuPlecat din marea piață a Chișinăului, după ce și-a strigat păsul la mitingul

organizat acolo împotriva corupției care ucide și la ei ca și la noi, un moldo-vean a intrat chinuit de sete în primul bar întâlnit în drumul de costișă ce-l ducea spre casa lui:

- O biere, ti rog !- Da, cum să nu! Dă matali douăzeci di lei...- Nu zău! D-acum o săptămână când tot așa, veneam de la miting, iera zeci

lei!- D-așa cum îi la fel! Zeci lei o biere, și zeci lei să acopierim miliardul furat

di la bănci de niște politicieni bandiți...- Binee... uiti douăzeci di lei !Barmanul primește banii, dar îi dă înapoi zece lei:- Şi bierea?!...- Biere?! Păi, biere n-avem!

Gânduri ... optimiste..... !Iată ce ne-ar spune acum, dar mai ales în viitor,

acei tineri care, disprețuind cartea, au ca principală ocupație selfi-ul și facebook-ul:

* Pe Nichita o știu, cum să nu?! Nu, nu știam că o cheamă și Stănescu... Dacă a scris poezie? Probabil că între două cafteli o mai fi scris și d-astea!

* Eminescu a fost poet doar cât a trăit. Ce meserie a avut în rest, asta nu mai știu!

* Să dea dracu’ dacă scriitorii ăștia știu ce scriu! Păi, altfel de ce mai sunt întreabați elevi ce a vrut să zică autorul?

* Ştefan Augutin Doi Nași a scris „Mistrețul cu dinți de argint”, în care la sfârșit el moare, dar porcu’ scapă.

* Baltagul e un fel de topor cu care babele își pot căuta soții prin pădure.

* După titlu, poezia „Zdreanță” pare să fie despre o femeie de mora-vuri ușoare, dar nu e așa! Vă spun sigur, că este vorba de un câine care punea botul la ouă!

PAG. A 7-AT I MO N A

D-ale lui nea Mitică!

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

182

T I MO N A

I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

T I MO N APAG. A 8-A

Există în cadrul entității noastre profesionale stări contradictorii catalogate drept conflicte între generații? (discuție moderată de către M.m.p.Ovidiu Oprea)

Moderator: O dată la 25-30 de ani se schimbă generațiile și aproape nimic nu va mai fi așa cum era în urmă cu ani. În acest caz, apariția unor stări contradictorii devin firești, argu-mentul principal ce stă la baza constituirii lor fiind formarea după anumite seturi de valori, ceea ce conduce la conturarea de convingeri ce pot provoca neînțelegeri, ba chiar ciocniri de inte-rese. Discuția noastră, domnilor invitați, mai ales că dvs. reprezentați generații diferite, se va purta exact în jurul întrebării ce servește drept titlul materialului ce-l vom realiza pentru citi-torii „Timonei”. Așa că vă întreb: se confruntă Corpul Maiștrilor Militari de Marină cu acele stări contradictorii catalogate drept conflicte între generații?

M.m.p.(rz.) Gheorghe Dragomir: Dați-mi voie să sparg eu „gheața”.Moderator: Da, domnule maistru militar principal Gheorghe Dragomir, de acord, mai ales

că dvs., în calitate de reprezentant al promoției 1963 a școlii care ne-a format ca tehnicieni mili-tari marinari, aveți suficientă experiență în a ne preciza dacă pe parcursul exercitării profesiei v-ați confruntat cu asemenea stări ce pot perturba într-un anume fel sentimentul de camara-derie.

M.m.p.(rz.) Gheorghe Dragomir: În cei 34 de ani de prezență atât la bordul navelor cât și în unitățile de uscat ale marinei, sigur am întâlnit așa ceva. Dar, mai întâi, cred că ar fi bine să ne lămurim întrucâtva cam ce presupune sintagma aceasta, generație, și cum poate fi încadrată în timp. „Biblia” limbii române - și când spun așa ceva mă refer la Dicționarul explicativ, precizează că generația este formată din totali-tatea oamenilor care sunt cam de aceeași vârstă. Conectând această explicație la răspunsul pe care îl așteptați să îl dau la întrebarea adresată și luând în calcul camarazii cam de aceeași vârstă dintr-o comunitate socială dată, categoric că am întâlnit asemenea stări de neînțelegere, dar acestea, după știința mea, n-au cunoscut niciodată forma antagonică, unele devenid chiar constructive.

Moderator: Să vedem care este opinia unui camarad ce aparține altei generații. Cum priviți dvs. această problemă, domnule maistru militar principal Gheorghe Marica?

M.m.p.(rz.) Gheorghe Marica: Îl privesc ca pe o constantă a vieții sociale. Din câte îmi amintesc, Mihai Eminescu, un moldovean de-al meu, da sintagmei „generație” o anume dimensiune, spunând cândva următoarele: Macroscopice popoare, regi, oșteni și învățați. Ne succedem generații și ne credem minunați! Concluzia?! Este clar că anii curg ca un flux necontenit de valuri, generațiile vechi împingând pe cele noi… În privința DEX-ului, domnul maistru Dragomir are dreptate, însă unii sociologi susțin că intervalul dintre generații ar fi de 25-30 de ani…

Moderator: Da, este adevărat, încadrarea în timp a generației este oarecum discutabilă. Totuși, precizările DEX mi se par destul de apropiate de realitate.

M.m.p Nicușor Marin: Așa și este, dacă-mi permiteți, dar până la urmă, deși părerile în privința încadrării în timp pot fi diferite, membrii unei generații, mai noi sau mai vechi, nu contează, sunt purtați în societate de interese deosebite, nutrind idealuri diferite, având convin-geri variate. Ciocniri de interese, neînțelegeri, dezacorduri, contradicții între cei legați prin jură-mânt față de țară au existat chiar și între vârste apropiate, nu numai între „bătrâni” și „tineri”, dar acestea, așa cum preciza și domnul maistru militar Dragomir, n-au devenit antagonice.

Moderator: Să înțeleg că din cele afirmate până acum dvs. aveți convingerea că deși în privința apariției, ba chiar a existenței ciocnirilor între generațiile de maiștri militari, relația dintre scop și interes a rămas neafectată?

M.m.p. (rtr.) Gheorghe Dragomir: Corect, așa ceva trebuie să se înțeleagă. În ceea ce mă privește, repet: în cei 34 de ani de prezență în structura activă a marinei militare, nu am cunoscut să fi existat diferendumuri majore. Că unii dintre camarazii mai în vârstă au dovedit uneori mai puțină receptivitate la schimbări este adevărat, aici un cuvânt greu avându-l menta-litatea. Dezacordurile însă nu au conturbat nicicum procesul de instruire sau contribuția tehni-cianului militar marinar la reușitele misiunii primite sau existente în fișa postului.

M.m.p.(rz.) Gheorghe Marica: Același lucru pot afirma și eu, pentru că în cei 28 de ani de activitate la bordul navelor mili-tare nu m-am confruntat cu evenimente majore generate de mult discutatul conflict între generații. De existat, da, au existat și poate chiar există, nu putem nega acest lucru, dar totdeauna s-au situat la distanță față de ceartă sau discuții violente. De altfel la bordul navei, acolo unde cutuma „o mână pentru tine și alta pentru navă” a constituit și constituie forța care definește echipajul ca pe o familie, asemenea conflict, chiar dacă apare, nu are cum să se instaleze. Marea nu te întreabă din ce gene-rație faci parte. Ea cere de la fiecare profesionalism și dăruire.

Moderator: Dumneavoastră ce opinie aveți, domnule Lungu? Sunteți mult mai tânăr decât domnii Dragomir, Marica și Martin, așa că aparțineți unei alte generații. Cum percepeți acest subiect?

M.m.cls. a III-a Marius Lungu: Așa este, m-am născut în anul 1988… E clar că nu pot fi același contigent cu Domniile lor. Opinia mea privind problematica discuției, este că indiferent de

epocă, ţară, cultură, segment lucrativ sau educaţie, conflictul dintre generaţii a existat dintotde-auna. Această fractură logică între oamenii veniți pe lume la intervale mai mari de timp, a fost și va rămâne una dintre problemele acute și tot timpul actuale în societate…

M.m.p. Nicușor Martin: Corect, însă în cazul nostru nu trebuie să pierdem din vedere faptul că deși camarazii de armă pot proveni din generații diferite, scopul final al activității este același, iar acest aspect, privit cu realism nu altfel, îndeamnă la solidaritate.

M.m.cls. a III-a Marius Lungu: Întru-totul de acord, domnule maistru militar, așa este, dar nu trebuie tratat cu ușurință contrastul dintre puterea în creștere a maiștrilor militari tineri sau mai tineri și cea în descreștere a celor care au ieșit de pe băncile școlii militare cu mulți ani în urmă. Noi, militarii, fie că ne facem datoria la bordul navei, fie în cadrul unităților terestre ale marinei, formăm o familie. Și, la fel ca în orice familie, obligatoriu trebuie să

existe comunicare, pentru că cel mai adesea conflictul apare ca un simptom al lipsei acesteia.

Moderator: Când vă referiți la acel contrast de putere, nu cumva aveți tendința de a minimaliza experiența profesională a părții vârstnice?

M.m.p.(rz.) Gheorghe Marica: Bună întrebare! Mi s-a s-a părut și mie că domnul maistru militar Lungu a cam uitat de așa ceva, exact cum procedează mulți dintre tinerii noștrii camarazi care uneori mai uită ce înseamnă respectul atunci când, crezân-du-se inventatorii roții, îi consideră pe cei în vârstă ca fiind înve-chiți, ca să nu spun că unii îi mai fac și toxici…

M.m.cls. a III-a Marius Lungu: Nu, domnule maistru militar Marica, categoric că nu am pierdut din vedere acest aspect, iar dacă sunt și dintre acei amintiți de dvs., marea masă a maiștrilor militari tineri nu împărtășesc asemenea afirmații. Cum poți trece cu ușurință peste ceea ce au făcut în marină acești oameni?! Nu se poate! Din contră, dumnealor, chiar dacă nu toți, pot servi drept modele celor tineri. Când am vorbit despre acel contrast nu am avut în vedere puterea fizică și psihică, ci doar dorința de a-și afirma identitatea și altfel decât cea intrată în obișnuință!

Moderator: Capabilitatea noastră de a alege în mod corect între două sau mai multe alter-native o anume cale de urmat, cale care să ne ajute să funcționăm mai bine ca agenți raționali, categoric există. Acest argument îmi întărește convingerea că, deși apar acele mici dezacor-duri între generații, relația dintre scop și interes își va păstra dimensiunea normală, tendința de mișcare manifestându-se doar către o direcție, aceasta fiind interesul…

M.m.p. Nicușor Martin: Mai ales că gândirea critică ne ajută să evaluăm raționamente și argumentații, să detectăm greșelile intenționate sau neintenționate. Dar atenție: gândirea critică - dar nu cea egocentric, pentru că aceasta contaminează gânditorul cu motive ce se dovedesc ulterior eronate. O astfel de gândire nu ajută nicicum la punerea de întrebări rele-vante, la analiza unor dovezi menite a sprijini argumente, la luarea de decizii înțelepte evitând astfel atât de nedoritele frecușuri umane.

Moderator: Să ascultăm și părerea reprezentantului celei mai tinere generații.

Elev fruntaș Cosmin Grigoraș: Foarte interesantă tema discuției, așa cum interesante sunt și opiniile domnilor maiștri militari prezenți la acest dialog. În ceea ce mă privește, experi-ența de viață a depășit foarte puțin nivelul cotei zero. Ce pot să spun?! Cunoașteți și dvs. destul de bine că o mare parte dintre tinerii de astăzi se simt astăzi dezorientaţi și neînţeleși. De aici și acest litigiu între generații, mai ales atunci când libertatea pros-t-înţeleasă este o sursă sigură de efecte negative. În acest deze-chilibru, marea artă e de a găsi calea rezolvării amiabile, apelând, așa cum bine preciza domnul maistru militar Martin, la analiza pe argumente și luare de decizii înțelepte. Oricum, convingerea mea ca viitor tehnician marinar militar e că relația scop-interes nu trebuie să sufere nicicum mutații. Scopul este ținta, obiec-tivul spre care tinde cineva – în cazul nostru apărarea țării, iar interesul, adică acea preocupare de a cunoaște sau înțelege pe cineva sau ceva, precum și de a obține un succes, un avantaj, este cu totul altceva…

M.m.p.(rz.) Gheorghe Dragomir: Și crezi că aceste elemente ale interesului ar trebui lăsate sau ajutate să acționeze împotriva scopului?

Elev fruntaș Cosmin Grigoraș: Categoric nu, domnule maistru militar. În cazul nostru, al purtătorilor de uniformă militară, scopul este unic, dar sentimentele de simpatie și prie-tenie, precum și sentimentul apartenenței la o anume categorie socio-profesională – cu toate că reprezintă sursele celor mai minunate experiențe umane, nu sunt factorii care au produc neapărat relații sociale. Sunt doar fructele cooperării, care nu înfloresc decât în cadrul ei.

M.m.cls. a III-a Marius Lungu: Împărtășesc spusele lui Cosmin. Așa este. Sentimentele la care el a făcut referire sunt cele mai prețioase ornamente ale vieții, dar asta nu presupune nicicum nemulțumiri sau frâne arătate sau spuse cuiva, indife-rent de generația din care face parte, atunci când acesta își arată dorința de a cunoaște, de a înțelege ceva, aspecte dictate de propriul său interes, dar care, odată realizate, se pot alinia inte-resului general, și anume: Acela de a consolida scopul!

M.m.p. (rtr.) Gheorghe Marica: Corect, că de n-ar exista ornamentul acesta al vieții, compus din sentimente de simpatie și prietenie, ar fi foarte ușor pentru unii oameni să-i privească pe ceilalți ca dușmani ai lor, dorinţa lor intensă de a-și satis-face propriile pofte îndreptându-i spre implacabile conflicte cu semenii care nu le împărtășesc ideile.

Moderator: Da, domnilor, așa este și înțelegem destul de bine această stare, mai ales că suntem martorii a tot ceea ce se întâmplă în societatea românească, unde politica a implementat ideea că dacă nu zici ca mine ești dușmanul meu! Dar, mă rog, asta e cu totul o altă poveste. Important e că maiștrii militari de marină s-au dovedit, în cei 108 ani de existență, a fi o categorie de personal formată din specialiști apreciaţi. Că există și stări contradictorii catalogate drept conflicte între generații nu putem nega, așa cum bine ați precizat și dvs., dar totdeauna s-au găsit soluții ce au condus la rezolvarea lucrurilor. Din păcate, spațiul tipografic nu ne mai permite să prezentăm continuarea discuției. Așa că dați-mi voie să vă mulțumesc pentru participarea la acest scurt dar edificator dialog între generații. Tot respectul pentru opiniile dumneavoastră…

M.m.p.(rz.) Gheorghe Marica, promoția 1981

M.m.p. Nicușor Martin, promoția 1992

M.m.cls. a III-a Marius Lungu, promoție 2009

Cosmin Grigoraș, elev fruntaș aflat în anul II de studiu la Şcoala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale

M.m.p.(rtr.) Gheorghe Dragomir, promoția 1963