Juunru Banrlrs s-a n6scut in Leicester, Anglia, in 1946. A studiat la

City of London School intre 1957 ;i 1964, apoi la Magdalen

College, Oxford, absolvind (cu onoruri)in 1968 seclia de limbi

moderne. Dup6 incheierea studiilor, a lucrat ca lexicograf pentru

Oxford English Dictionary timp de trei ani. Din 1977, a devenit

redactor literar ;i a semnat recenzii in New Statesrnen 5i New

Review. lntre 1979 ;i 1986 a realizat cronici de televiziune, mai

int6i pentru Neuz Sfatesmen 5i apoi pentru Observer. Opera lui

Julian Barnes numSrE peste cincisprezece volume de proz6 ;i ese-

uri, cariera sa literari fiind incununati de numeroase premii 5i

distinclii: Somerset Maugham Award pentru Metroland (1981),

Geoffrey Faber Memorial Prize (1985), Prix M6dicis pentru

Papagalut lui Ftaubert (1986). E.M. Forster Award (decernat de

American Academy and lnstitute of Arts and Letters. 1986),

Gutenberg Prize (1987), Grinzane Cavour Prize (1988), Prix Femina

pentru Irois (1992). A fost de trei ori finalist la Booker Prize: in

1984 pentru Papagalul tui Flaubert, in'1998 pentru Anglia' Anglia

;i in 2005 penlru Arthur & George. Statul francez i-a acordat in

1988 titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, in 1995 a fost

numit Officier de l'Ordre des Arts et des Lettres, iar in 2004 a

primit titlul de Commandeur de I'Ordre des Arts et des Lettres. De

asemenea, in 1993 Fundalia FVS i-a acordat Shakespeare Prize,

iar in 2004 a fost recompensat cu Premiul Statului Austriac pentru

Literaturi EuropeanS. ln prezent locuiegte la Londra. ln 2011, i-a

fost decernat Man Booker Prize pentru romanul Sentimentul unui

sfdrsit (Editura Nemira, 20 1 7).

JulionBARNES

Tourde France

Edigia a lI-a, revizltitd

Traducere din limba englezdMrHer Monoru

NEMIRA

CUPRINS

Prefapa ........................................ .......... 7

L. Un englez in pribegie2.Din moartea lor rimAne o vacanli ....................... 41

3. Figlduielile hirotonisirii lor .......,........................ 61

4.larafdrdvarzd de Bruxelles .............795. Tour de France L907 ...........' ......,,.... 97'

6. Tour de France 2000 ........... ........... 115

.7. Vulturul ..........;,........8. Epistolar francez ........ 155

9. Mlgtile mortuare ale lui Flaubert ....................... 20L

10. Nu se ineaci, ci doar ne face cu mina,Cazul Louise Colet .......... .............. 233

11. Bea cerneale! ............... 26I12. O pereche de soboli ...................... 281

13. ConsolaretfaTilc'tdezolarea ..........28914.Jupuitul co2ii,............ ..................... 313

15. Costul acribiei literare......... ............ 33L

16.Trddareloiala .......... ...................... 353

17. Justin: un mare personaj minor ..... 377

Mulpurniri. ............'......'. 395

Ultimul Jeran tipic

TOUR D.E FRANCE 23

In primivara anului 1998 eraminvacangdgi pornisem in drumelie prin Vercors, la sud de Grenoble.tntr-o perfecti dimineagl de mai, doi dintre noi rraver-sam un platou inalt, chiar sub limita zdpezii. Gazon,a,l

impecabil, care i-ar fi f;cut cinste gi circuitului de golfde la Augusta, erasrrlberur de pAraie subqiri 9i limpezi;natura demonstra aici ce gtie ea sI faci dacd. e ldsate inpace - o extraordinari intindere de flori stI mirrurie -genfiane, floare-de-col1, narcise pitice, piciorul-cocoqului

9i orhidee; o dati sau de doui ori, pe fondul alb al zdpe-

zii, amzdrit cdte o vulpe micl, probabil, dacd nu cumvamarmotele cresc ata de mari. O colibi cu lacdt sugera

prezenta omeneasci temporari ln ceea ce, altfel, era unpetic al Frangei dintotdeauna. Dupd-amiazd tirzht amcoborAt intr-un sat mic, vreo patrvzeci de case ingrdmd-dite tntre doi mun1i. CAnd potec a diniarbxa lesat loculunei alei pe care se turnase asfalt, am intAlnit un altelement al Franjei dintotdeauna: rngdrancare-gi pigteacaprele ln zonapublicl, chiar la gardul viu. Un batrinrubicond gi gtirb, tnsogit de un duleu ostil pAna la obse-

sie, de rasi incertd; omul ne-a povestit lunga istorie areumatismului siu, lovind din cAnd in cAnd cu be1ul, in

chip de punctualie, cea mai la indemAni caprtr gi stAr-

nind noriqori de praf.

Satul se prezenta conform a$teptirilor: o bisericI, o

f|ntinlt secati, o fostl gcoale, pe frontonul cdreia se mai

distingea vag RF, o brutirie deschisl o orl pe zi, r:ri,hart

gi doui cabane pentru drume1i. Unele case erau abia re-

novate, cu gresie ca pergamentul gi mortar cremosl cele-

lalte se aflatinrestauro.ln timpul cinei, am intrebat-o pe

Madame ci4i indigbnes mai locuiau in sat. Numai unul

singur, ne-a rtrspuns, cel pe careJ intAlnisem. Chiar dacd

i-ai da optzeci de ani, a adeugat ea, nu are decAt vreo

gaizeci. ,,$i, cu toate astea, duce o existenli f.oarte bio,

foarte 6colo." Am cizut de acord ci in viaqd poate si existe

gi un exces de bio Ei de 6colo. Str fie cumvabdutura cauza

aparentei sale uzuri? Nu, nu el, doarvdrul lui, penultimul

ldran alsatului, tdgeala mdsea. Sau cel pufin a tras pAnd

in ziuain care a coborAt din munte ca sl.vofieze, iar ci-

neva dintr-o caleneai-a spus cd mt aratdprea bine. Aga cil-au dus la spital sdl consulte, unde n-a putut si bea opt

zilelarAnd, qi aqa, subit, s-a stins.

Ultimul leransupraviequitor urma un plan riguros:

setrezeala cinci dimineala gi urca pe munte, ca si adune

lemne pentru focul aprins, ritualic, la cinci dupd'amiaza,

indiferent de anotimp qi de vreme . Trdia impreuni cu

gi de pe urma caprelor; avea ceva bani, dar nu cheltuia

nimic. Nu fusese niciodati cdsdtorit. ,,Cred cd ar putea

si ia o rusoaicd", a comentat Madame. Se mai organi-

zeazd o sirbdtoare a holteilor, nu prea departe, unde,

prin tradigie, femeile vin sd-gi caute barbali. Cu ani inurmi, se adunau portugheze gi spanioloaice; acum sunt

numai poloneze qi rusoaice. Dar solulia este pulin

24 JurreN BanNrs I'OUR DE FRANCE 25

probabila. tntre timp, toati lumea din sat a ajuns s5-i

facl diverse servicii Ultimului ldran (,A fost nevoie

de cincisprezece anica sd spund: "Vi mulpmescr'"). Nuconduce magina gi - potrivit noilor sosiqi - nu ar trece

iarna fdrd ajutorul lor. Iar intr-o b,and. zi el, ultimulindigdnevamuri, gi atunci acest sat, carelaprima vedere

pare atit de autentic, se va transforma lntr-un fals com-

plet - sau, dacd. preferati, va desivArgi propria sa rein-

ventare pentru lumea modernd. Va fi suslinut de turism

rnai mult decAt de agriculturi; va depinde de magini gi

de cumpirituri din afard; iarna va fi nelocuit. Un sat

sezonier, implinind din timp in timp canoane comuni-

tare pe care intemeietorii aqezdrii 9i urmagii lor le im-

plineau din necesitate, din credingi 9i din obignuinpd.

La France profonde a dispirut de-a lungul secolului

nostru; sau, cel pufin, acum poate fi perceputi doar

intr-o formi alteratd. Edith \Tharton a avut revelalia ciircest lucru se va petrece, in timp ce stribitea Franga

vAjAind cu automobilul, aleturi de Henry James.

,,Automobilista triviale", cum se caracteriza ea, avea sise dovedeascl premergltoare gi altor agenli distructivi:rdzboiul, pacea, tehnologiile de comunicare, turismulin masi, industrializarea agriculturii, piala libern gi neli-

mitatd", americanizarea, europen izar ea, lecomia, gAndirea

pe termen scurt qi anistorismul tnglmfat.

Vechile naqiuni-stat ale Europei sunt treptat omo-

genizate in gloate de consumatori internalionali,separate doar de limba. Se fie acesta un pre! cinstit - sau

unic, cel pulin - care trebuie pletit pentru evitarea con-

vulsiilor rezboinice la nivel continental ce au marcat

istoria noastrl recente? Se poate. Ar prefera oare

Ultimul leran sd-gi inceapi viala acum, beneficiind de

o munci mai ugoarl, de privilegii sociale, de subvenlii

de la Bruxelles, de pornografie prin satelit gi de vehicule de

teren? Se poate. Dar trebuie sI remarclm atXt sciderea

ambiliei in rAndul conducdtorilor europeni, cAt gi sci-

der ea caracterului specific al populaliilor europene. Noi

atribuim caracter propriei noastre regiuni de monoto-

nie prin anumite culte totemice gi, acolo unde e nevoie,

prin inventareatradiliei. Francezii s-au priceput cAt se

poate de bine; iar exasperarea francofilului fala de ac-

ceptareadilunrii esenlei galice este cu atdt mai mare, cu

cit francezii au avut cele mai multe pretenlii, in ceea

ce-i privegte, ca gi in numele Europei.

Istoricul Richard Cobb a vizitatErantaprima dati in

1935 9i Parisul tn care se afla (incI) Edith \7harton, degi

s-a lesat fascinat mai degrabd de viaga popularl decAt de

pelerinajul liter ar : negustorii ambulanli 9i tn ghilitorii de

fleceri, muzicienii ambulanli gi prostituatele, tinerii so-

Iizi, cucituge, bucurAndu-s e de ,droit de pavd petrotuarul

nemdsurat de lat"; lumea barurilor intunecoase qi a resta-

urantelor minuscule, cu doar patru mese; exuberanqa,

volubilitatea 9i anarhia vesele a cotidianului; 9i, in culise,

combinajia de invidiat dintre tihnd 9i pldcere, care ti

atrage aga de tare pe englezii cei rezervagi. il incAntau

cdhtoriile pline de atrac19ii picante cu M6tro-ul gi cu

simpaticele plateforrnes d'autobus (un laitmotiv al lui

Cobb, tmpreund cu zidurile leproase ale lui Utrillo;ifawx

manoir normand), afirmAnd gi demonstrAnd tn acelagi

timp ci un ora$ poate fi cu adevirat explorat doar la pas.

A dobAndit ceea cb el numea ,,a doua identitate", fara se

regrete pierde re paqi^daspirinrlui englez, bucurAndu-se la

26 Jurr,r.N BenNrsI OUR DE FRANCE

nebunie cind eraintrebat daci esre belgian (degi, in mod

normal, e un compliment otrivit cAnd e ficut de un fran-

cez unui francofon). A avut fie o sogie franjuzoaicd,(dacd

tLxm crezare indicelui din cartea sa Paris and Elsezahere),

lie doui (dacd urmim logica descrierilor sale foarte dife-

rit fecute, teoretic vorbind, uneia gi aceleiagi femei), iar*poi una englezoaicir;au existat gi copii, se pare. inainte,

siru poate intre timp, a dobAndit cunogtinge vrednice de

run specialist in prostituqie: ,,Majoritatea bordelurilor dinl)aris aritau ca nigte toalete publice - englezegti, nu fran-

luze;ti." Stilul vielii lui Cobb a devenit intr-atit de fran-

cez, incAt au inceput si i se intAmple lucruri tipicl'ranjuzegti: a frecventat-o pe Gaby la Landaise, o prosti-

tuati din Dax, in fiecare zi de salariu, vreme de un an

(crred cd era pe la sfArgitul deceniului cinci sau inceputul

t:elui urmdtor), pAni in vinerea cAnd a allat cd.ea-gi vArAse

in gurl leava unui revolver gi se impugcase, ,,tntr-unul dindormitoarele risipite pe etajul cinci, la numirul 78".incd,

rn mic caz pentru comisarul Maigret. tr, "..rt

ristimp,istoria carel-a absorbit pe Cobb a devenit ror arar de

li,rancezd,pe cAt identitatea sa. Nu numai ci se referea doar

la Franga, mai exact la Revolulie gi, mai exacr, la perioa-

dele ei tirzii, ci a fost scrisi gi publicati infrancezd: cea

clintAi carte a lui in limba englezd a apdrut de-abia dupd

c,e implinise cincizeci 9i doi de ani.

Franla lui Cobb nu este acee ^

francofilului englez

tradijional, care preferd,, in general, sudul, spajiul rural,

soarele, amigitorul sat originar, cIruia ii plac lucrurile cAt

rnai diferite de Anglia. Cobb prefera oragele (aproape cd

rrici nu abe,gat de seami latura pastorale); ti pldceafoarte

rnult in nord, inclusiv Belgia, iar cind pornea spre sud

alegea marile centre caLyon sau Marsilia. Avea Patima

mersului pe jos, dar in marile orage; nu este limpede dacS'a

gofat vreodatd, dar cu sigurangi a ales transportul public,

care-i oferea ocdra de atrage cu urechea gi de a vedea tot

soiul de intAmpliri. Nu era defel snob - perioada petrecuta

inarmatabritanicl, pretindea el, il lipsise de apartenenla la

vreo clasi -, doar cd, eran tentat sd nu acorde privilegiul

indoielii claselor mijlocii gi de sus (privilegiu acordatdela,

am putea spune, chiar de istorie). Prefera les petites gms atdt'

inviald,,cAt gi tn scrierile sale: mici negustori, muncitori,

servitori, spilStorese, calfe de peruchieri, triqori, sacagii,

prostituate, vagabonzi, firrtdcercrimdrun1i; cel mai apro-

piat prieten al sdu francez era dezertor, dar gi ho1.

Degi democ rat, prininclinaliile sale sociale, cuno$tea

Partidul Comunist Francezsuficient de bine pentru a fi

nelncrezdtor in sistemele de credinld generalizatd; ntavea apetit pentru farfuriile tovtrrigegti care, Pe mdsurl

ce se goleau, dezvrluiau incetul cu incetul icoana benigni

fdctrtd de Picasso lui Stalin. Era, potrivit propriei sale

descrieri, ,,o persoani extrem de singuraticl", dar ii ple-

ceau, in acelagi timp, societatea 9i petrecerile gi era bun

companion la chefuri. IJn om paradoxal, un solitar care

socializa frecvent; qi un istoric paradoxal, de vreme ce,

a$a cum se vede limpede, avea nevoie in viala lui de or-

dine qi de ritual pentru a iine in frAu haosul gi violenp,

dar gi-a dedicat cariera uneia dintre cele mai haotice gi

mai violente perioade din istoria Frangei.

Stilul scrierilor lui sociale este personal gi impresio-

nist, in vreme ce istoria sa e aproape un fel de arhivistici

prin fanatismul pentru detaliu. tnsd ambele depind de

aceleagi principii qi de aceeagi convergenfd: un gust foarte

28 JurraN BanNts 'I'OUR DE FRANCE so

cnglezesc pentru ceea ce este particular gi local, descon-

siderAnd teoria, schemele gi structura de bolta, precum

9i generalizirile peste secole, ca si nu mai vorbim de

,,rnodele". tn mijlocul unei f.razecaracteristice, enorme,

dcspre dificultatea stabilirii adeviratei identitali a diferi-

telor personaje istorice, dupi cinci ani de risturnlri re-

volulionare, mai ales la nivelul cel mai de jos al societlqii,

Oobb se referdla,istoric ca organ de poliqie sau o altilutoritate de represiune dinaintea ei". ii plicea urmltoa-rca comparagie, in forma ei benigni: istoricul este ca un

detectiv care nu se gribegte, nu se repede sI tragl con-

r:luzii, studiazd,geografiacrimei, merge pe strdzi, bea un

pahar de absint, adulmecl aerul gi pune intrebdriaparent

irelevante. Figura de stil se poate gi inversa: astfel, pentru

Oobb, inspectorul Maigret este ,,un istoric al conduitei,

illui d.6j) ou... un istoric al imprevizibilului... un istoric

de clasd"; s-ar putea sI nu ia in seami schimbarea, dAnd

semne de limitare, fiind insi extrem de vigilent cu tot ce

se cheaml ,,obicei, rutini, presupunere, banalitate, coti-

dian, oportunitate, conservatorism popular". Acesta este

istoricul-detectiv tn postura sa de investigator desivArqit,

dar aluzia aparent intAmpletoare a lui Cobb la ,,altd. ar-

t oritate de represiune" (abordare a gr amaticald vag dez-

llnati permite un grad de ambiguitate) ne pune in garde

pi in legdturi cu neajunsul ciutlrii claritilii gi certitudinii

flcute tocmai de specialistul in istorie: punerea omenirii

in ordine, clasificarea ei rigide qi hotlrArile luate de la

distanld, depersonalizarea;i disparilia unor oameni gi

inchisoarea subterani - spre uitare convenabila.

Cobb rimAne un ,,istoric al individualitljii", in am-

bele sensuri ale expresiei. Pentru el, istoria ,,nu a fost

niciodatd o dezbatere intelectuale", nu porneqte de la

un argument sau de la o teorie. Cu pragmatism robust

gi deliberat agresiv, suslinea: oEu nu $tiu ce anume este

istoria, nici ce funcfe sociali indeplineqte. Nu am acor-

dat in niciun fel atenlie acestei chestiuni." Prefera sitnceapd de la capdtul opus, cu o persoani anume,

lntr-un loc anume gi tntr-un moment anume. Iar dupd

ce a bdtut strade cu strade Cobb avea con$tiinla gi ima-

ginea efectelor geografiei urbane asupra desfiguririlor

posibile ale unui eveniment istoric: un fluviu aduce gtiri,

a$a cum aduce bugteni; gi podurile determini migcarea

populajiei din orag, in favoarea verificirii identitaqii, a

arestirilor, ba chiar gi a asasinatelor. Maniera in care

dezvrluie efectul dispunerii geografice gi al graniqelor

administrative asupra dezvolteriilyonului - clediri mai

inalte, strdzi mai intunecoase, societate mai perpendi-

culardgi o relea de pasaje propice pentru delicte gi fugd -reprezintd momentul lui Cobb de adevdratd miiestrie.

El igi cautd personajele istorice tot la nivelul strazli.

Cei care au proclamat Revolugia il intereseazi mai pufndecAt micelarul zelos, brutarul sceptic gi lumAnlrarul

beat, care se afld undeva, jos, pe lanlul de comande.

trrt.-o declaralie de intengie, Cobb face o deosebire esen-

giali dintre maniera lui de abordare a elitelor revoluli-

onare qi aceea a lui Albert Soboul:

ti amintegte pe militanli, dar nu le acordd statut de

personalitili. Vedem cum au acjionat, dar nu oblinem

nicio impresie despre cum erau ei in realitate, posibil

sinceri sau doar pierde-vari, daci urmireau publicita-

tea sau beneficiile funcgiei, dacd aveau capul pe umeri

30 JurraN BanNes,I'OUR DE FRANCE J7

sau minte pufini. Nu ne rimAne decAt sd acceptdm cierau militangi 9i ceva anume, ambilia ori sinceritatea,

ii deosebea de masa informd a vecinilor 1or.

Cobb ingelegeaclo mullime de indivizi - chiar dacl,

tparent idealigti - se alituri unor migciri din motive

arnestecate, dar cd. miqcirile in sine preferd si pretindl,

in timp ce sustinetorii lor sorb din farfuriile lui Stalin,

ci motivele care le animl sunt de o puritate desivArgitl;

mai gtia cd indivizii igi vor purifica motivele, retrospec-

tiv, numai daci ;i atunci cAnd migcareavafiincununatd

de succes. Cobb se arati impotriva unei motivaqii abso-

lute - cineva cu un motiv absolut intre probabil in cate-

goria celor cu ,,mintea dusi", intr-un fel sau altul (nu ciasemenea nebuni nlr

^r ^vea influenga lor asupra isto-

riei) -, precum gi impotriva solugiilor absolute. Indiferent

daci examinim o revolulie pornind delabazd,in sus oride la teorie in jos, mereu vom intAlni ,mister gi intAm-

plare" chiar in inima evenimentului sau foarte aproape.()a adept al lui Maigret, gi el crede in ,,rutini,'presupu-nere, banalitate". Studiul momentului de violenll revo-

lupionarl este necesar; dar Cobb nu uitd nicio clipd cd

irsemenea momente sunt rare in istoria omenirii. Frica,

itnticiparea gi amintirea violengei pot fi universale, dar

tnomentul insuqi este inconjurat gi primeqte un context

din partea unei vieqi intregi de muncd, dragoste, jale,

lroald, cumpdrdturi,joaci, plictiseald gi cAte altele.

Individualismul pornind de jos gi scormonirea neo-

bositd prin arhive l-au ferit pe Cobb de picatul recon-

sideririi. Desigur, istoria este prin firea ei un act de

reconsiderare, de ingelegere, de inlelegere mai buni a

ceea ce a fost inleles mai puqin bine la momentul respec-

tiv, ori de inqelegere din nou a ceea ce a fost o vreme

uitat. Dar istorio grafia este intotdeauna vulner abrle faga

de prezentul contaminat, fa1d, de ce s-a petrecut intre

acolo qi aici, Comuna cunogtea Revolulia, dar Revoluqia

nu avea cum si-gi imagineze Comuna. Pare evident, dar

existi tentagia si uitdm. Pe urmi, Revolugia, prin exem-

pful 9i declaraliile ei, a fost, poate, pa4iaI rdsptnzdtoare

pentru societatea care a:urmat, tn care cei siraci gi deza-

'vantdati au ajuns sd fie mai bine tratagi; dar istoricul

trebuie sI descopere qi si insiste ctr, in timpul Revolujiei

propriu-zise, sxracii au trdit mai rtru decAt oricAnd, invreme ce noii stnpAni nu numai ctr nu au abrogat legis-

lagia monarhistd represivd, menitd sl-i mengini sub con-

trol, ci au gi aplicat-o cu multd vigoare. Singura izbbnde

a oamenilor de rAnd in urma Revolugiei, dupl pdrerea

lui Cobb, a fost o scurtl liclrire de putere - o putere pe

care nu au mai avut-o niciodati dupi aceea, in pofida

tuturor ipocriziilor plauzibile lansate de formele de gu-

vernare care au urmat.

Istoriografia lui Cobb este arhivistici, discursivd,

captivante, nedogmaticd, incompleti, compitimi-tor-imaginativd", amtzanti; uneori haotici, adesea ma-

niacd gi intotdeauna coplegitor de detaliati. in Classical

Edwcation (Educapia clasicd,1985) descrie cum a urmiritun jurnal de qtiri cinematografic despre asasinarea la

Marsilia a regelui Alexandru al Iugoslaviei: ,ConlineapAnn 9i o imagine filmatl a regelui, prin uga din spate,

deschisi, a maginii - probabil Panhard-Levassor -, zi-cAnd pe podea." ,Probabil Panhard-Levassor": tocmai

in asimenea aparteuri picante - plasate de regule intre

qqJurraN Banrsrs

,I'OUR DE FRANCE

linii de pauzd; ingrimidite de-avalma, despd4ite prinpunct gi virgule, intre liniile de pauzd, - descoperim far.

mecul scriiturii lui Cobb. Se tntAmpla adesea ca{razele

sale, forme miniaturale ale manierei narative generale,

str creasci qi iar sI creasci; dar desfigurarea se petrece instilul lui Byron mai degrabd decAt al'lui Proust, in iz-

bucniri fufiunoase, furios de vii, furios de iscoditoare.

lstoricul ca romancier? PAnd la un punct . in Paris and

Elsezuhere, Cobb propune ,,cadrul unui roman care nu

s-a scris, pe care eu, probabil, nu am siJ scriu nicio-

datl". Acliunea se petrece la Ixelles, una dintre munici-

palitilile independente din Bruxelles, intre mijlocul

irnilor patruzeci qi mijlocul anilor cincizeci. Cobb de-

scrie, grijuliu 9i viguros, peisajul citadin gi populagia, cu

straturile ei sociale, amintegte diversele itinerare ale

locuitorilor qi evoci scene stradale pitoregti; nu uite de

iocul schimberilor de lumini; face aluzie la moarte gi

crimi gi transformare. Dar are dreptate: nu ar fi scris

rriciodatl romanul. Istoricul, mai ales cel din specia lui()obb, este un soi de romancier, dar, in loc si inventeze

intriga gi pgrsonajele,-se vede silit sd le descopere 9i, inloc sd le punl in acliune, unele impotriva celorlalte,

.rvAnd o oarecare idee despre firea gi destinul lor, in-

ccarcl sI le ghiceasci migcirile, de multe ori incoerente,

in mijlocul unei confuzii de minciuni gi de relineri. S-ar

putea foarte bine sd fie exact partea cea mai dificil;, mai

iiles daci deznoddmAnttl e zadarnic, fragmentat gi celcat

in picioare de algi cercetltori pAni devine de nerecunos-

c ut ; s au, o datd. dezv dluit, po ate fi dezagr eabil cititorului,

sau chiar istoricului insusi.