judecata i inst

Upload: rizanradu

Post on 06-Jul-2018

280 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    1/29

      1

     DREPT PROCESUAL CIVIL - partea specială 

    PROCEDURA DE JUDECATĂ ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE 

    Plan curs:I. Etapa pregătitoare 

    1. Cererile procedurale generale2. Cererea de chemare în judecată. Sesizarea instanţei 3. Întâmpinarea4. Cererea reconvenţională 

    II. Judecata1. Dispoziţii generale 2. Cercetarea procesului3. Dezbaterea în fond a procesului4. Incidente procedurale5. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii6. Hotărârea judecătorească 

    I. ETAPA PREGĂTITOARE 

    Procesul civil parcurge două mari faze:- judecata- executarea silită Prima fază cuprinde judecata în prima instanţă şi judecata în căile de atac.  Judecata în prima instanţă parcurge, de regulă, trei etape: - etapa scrisă, pregătitoare; - etapa judecăţii; 

    - etapa deliberării şi pronunţării hotărârii.  Etapa scrisă începe cu cererea de chemare în judecată. Părţilor iniţiale li se pot adăuga şi alte persoane, pe calea intervenţiei . Actele de

     procedură prin care terţii intervin în proces îmbracă şi ele forma scrisă: cererea deintervenţie principală sau accesorie, cererea de chemare în judecată a altor persoane ce ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, cererea de chemare în garanţie şicererea de arătare a titularului dreptului.

    Etapa scrisă are ca scop stabilirea cadrului procesual, din punct de vedere alobiectului şi al părţilor, precum şi luarea la cunoştinţă, reciproc,  despre pretenţiile şimijloacele lor de apărare.

    Încă de la modificările aduse procedurii civile prin O.U.G. nr. 138/2000 a fost

    accentuată etapa pregătitoare, scrisă a procesului, astfel încât prin depunerea cererilor procedurale principale în această fază incipientă a procesului civil se asigura conturareacompletă a cadrului procesual încă din această etapă. 

     NCPC a adus noutăţi majore în această privinţă, instituind o procedură distinctăde verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată, urmată de comunicareaacesteia pârâtului, pentru formularea întâmpinării, comunicarea întâmpinăriireclamantului, pentru ca acesta să formuleze răspuns la întâmpinare, toate acestea înaintede fixarea primului termen de judecată.

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    2/29

      2

    Judecătorul nu poate soluţiona litigiul numai pe baza afirmaţiilor făcute de fiecare parte în cuprinsul cererilor procedurale, astfel încât, în desfăşurarea procesului civil apareo a doua etapă, cea a judecăţii, care are ca scop lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei,în temeiul probelor ce se administrează şi al concluziilor părţilor, fie referitoare laeventualele excepţii procesuale, fie pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii.  

    NCPC împarte etapa judecăţii în două subetape: - cercetarea procesului- dezbaterea în fond a procesuluiDupă închiderea dezbaterilor, urmează etapa deliberării şi pronunţării hotărârii.

    Deliberarea are loc în secret, în camera de consiliu şi la ea participă numai   judecătorii.Pronunţarea hotărârii are loc în şedinţă publică. 

    1. Cererile procedurale generale

    Cererile în justiţie constituie mijlocul prin care orice persoană interesată poatesolicita instanţelor judecătoreşti ocrotirea unor drepturi sau interese proprii ori ale unoralte persoane sau ocrotirea unei situaţii juridice. Instanţa judecătorească nu poate judecafără a fi învestită prin cererea părţii. 

    Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale (art. 30).Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât

    capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii. Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui

    capăt de cerere principal. Constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale

    anterioare.Cererile incidentale sunt cererile formulate în cadrul unui proces aflat în curs de

    desfăşurare. Deosebirea constă în aceea că, în timp ce cererile introductive sunt făcute numai

    de reclamant, cererile incidente pot fi făcute atât de reclamant, cât şi de celelalte părţi, precum şi de către terţele persoane care au interes în pricina ce se judecă. 

     NCPC stabileşte în art. 148-152, din materia actelor procedurale generale,condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice cerere în justiţie.

    Aceste condiţii se referă la: A. - forma cererilor (scrisă);B. - elementele (menţiunile) pe care ele trebuie să le cuprindă; C. - numărul de exemplare; D. - înscrisurile anexate cererilor;E. -  înscrisurile doveditoare, în situaţia în care cererea este formulată prin

    reprezentant;

    F. - taxa de timbru (dacă este cerută de lege). A. Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti se redactează în scris.Cererile adresate, personal sau  prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi

    formulate şi prin înscris  în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzutede lege.

    Conform principiului oralităţii, în cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în şedinţă, la orice instanţă, se pot formula şi oral, făcându se menţiune despre

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    3/29

      3

    aceasta în încheiere. În acest caz, grefierul de şedinţă trebuie să întocmească din oficiucopiile de pe încheiere necesare pentru comunicare.

    B. Orice cerere adresată instanţei va cuprinde următoarele elemente:a) indicarea instanţei căreia îi este adresată;  b) numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi

    sediul lor, respectiv, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor,dacă este cazul;De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau

    coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon,numărul de fax ori altele asemenea.

    c) obiectul cererii, adică arătarea a ceea ce se solicită instanţei, precum şi valoarea pretenţiei, dacă este cazul;

    d) motivele cererii;e) semnătura. Acestea sunt elementele oricărei cereri, în general. Evident, legea prevede

    elemente specifice pentru fiecare categorie de cerere în parte (cererea de chemare în

     judecată, întâmpinarea etc.). Cu privire la semnătură, dacă, din orice motive  (legate de starea fizică atitularului), cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz, la primul termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părţii prin unul dintremijloacele prevăzute de lege, îi va citi conţinutul cererii şi îi va lua consimţământul cu privire la aceasta.

    De asemenea, lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată se poateacoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură,reclamantul, care lipseşte la acel termen, va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în carereclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fostinvocată lipsa semnăturii.

    C. Cererea va fi depusă în atâtea exemplare  câte sunt necesare pentrucomunicare (plus un exemplar pentru instanţă), în afară de cazurile în care părţile au unreprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice, când se va face întrun singur exemplar.

    Dacă cererea nu este depusă în numărul suficient de exemplare, instanţa va puteaîndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acesteiobligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. 

    În cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştăelectronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pecheltuiala părţii care avea această obligaţie.

    D. La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înţelege a se folosi în proces (certificate de parte pentru conformitate cuoriginalul).

    Se vor putea depune în copie numai părţile din înscris referitoare la proces,urmând ca instanţa să ordone, dacă va fi nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime.  

    Când înscrisurile sunt redactate într o limbă străină, ele se depun în copiecertificată, însoţite de traducerea  legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazulîn care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    4/29

      4

    cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare alerespectivei limbi, în condiţiile legii speciale. 

    E. În cazul în care cererea nu se introduce de titularul dreptului, ci de unreprezentant  al acestuia, la cerere trebuie alăturată procura în original sau în copielegalizată (pentru mandatarul neavocat), împuternicirea pentru consilierul juridic al unei

     persoane juridice, împuternicirea avocaţială (în cazul avocatului), înscrisuriledoveditoare, în copie legalizată, a calităţii de reprezentant legal (copie legalizată de peactul de numire a tutorelui, curatorului ori certificatele de naştere ale minorilor, acte dincare să rezulte calitatea de soţ sau de rudă la al doilea grad inclusiv - în cazurile prevăzutede art. 83 alin. 2, cu menţiunea că e necesară şi o copie de pe diploma de licenţă ).

    F. Ca o condiţie extrinsecă, cerer ile adresate instanţelor judecătoreşti setimbrează, dacă legea nu prevede altfel (conform O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru).

    În fine, cererea de chemare în judecată sau pentru cererea pentru exercitarea uneicăi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.

    2. Cererea de chemare în judecată. Sesizarea instanţei 

    Cererea de chemare în judecată reprezintă acel act  de procedură prin carereclamantul învesteşte instanţa şi pune  în mişcare acţiunea civilă, solicitând instanţeiaplicarea legii unui conflict determinat, preexistent.

    Pentru determinarea cererii de chemare în judecată se mai folosesc şi alţi termeni:cerere principală, cerere introductivă sau acţiune, deşi cererea de chemare în judecatăreprezintă doar unul din mijloacele ce alcătuiesc acţiunea civilă. 

    Conform art. 192 NCPC, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime,orice persoană se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cererede chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe. 

    Acest text legal consacră principiul liberului acces la justiţie, prevăzut şi de art. 21din Constituţie.  Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii. Conform principiului disponibilităţii- art. 9 NCPC - procesul civil poate fi pornit

    numai la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane.

    Persoana care formulează cererea de chemare în judecată se numeşte reclamant,iar cel chemat în judecată se numeşte pârât. 

     Procedura prealabilă În anumite cazuri prevăzute expres de lege (de Codul de procedură civilă sau de

    alte legi speciale) anterior sesizării  instanţei trebuie îndeplinită o procedură prealabilă.Dacă legea prevede o astfel de procedură, conform art. 193 alin. 1 NCPC, sesizareainstanţei se poate face numai după îndeplinirea respectivei proceduri prealabile.

    O asemenea cerinţă, a îndeplinirii unei proceduri prealabile, se constituie, încazurile expres prevăzute de lege în care este cerută, într -o veritabilă condiţie deexercitare a acţiunii civile (alături de capacitate, calitate, pretenţie şi interes). 

    Tot potrivit art. 193 alin. 1 NCPC, dovada îndeplinirii procedurii prealabile se vaanexa la cererea de chemare în judecată. 

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    5/29

      5

    Îndeplinirea procedurii prealabile nu formează obiect al verificării în procedura deregularizare a cererii de chemare în judecată. 

     Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prinîn tâmpinare, sub sancţiunea decăderii .

    Prin urmare, neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată de orice

     parte din proces sau de instanţă din oficiu. Pe de altă parte, textul legal nu prevede expres sancţiunea lipsei procedurii prealabile.

    Astfel, deşi din redactarea textului art. 193 alin. 1 ar rezulta caracterul imperativ alnormei, invocarea neîndeplinirii este lăsată doar la dispoziţia pârâtului, fapt ce a făcut săse considere că încălcarea dispoziţiei cuprinse în art. 193 alin. 1 NCPC , atrage o nulitaterelativă, care determină anularea cererii de chemare în judecată, numai dacă a fostinvocată de pârât prin întâmpinare. Totodată, s-a considerat că neîndeplinirea procedurii prealabile atrage respingerea acţiunii ca inadmisibilă. De altfel, şi sub imperiulvechiului cod, soluţiile erau respingerea acţiunii ca inadmisibilă sau ca prematurintrodusă. 

    Practic, lipsa procedurii prealabile  poate fi invocată pe calea unei excepţii, careare caracterul unei excepţii de fond (întrucât priveşte o condiţie a exercitării acţiunii), peremptorie (dirimantă, pentru că admiterea ei conduce la anularea cererii de chemare în judecată), dar relativă (poate fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare).

    Dacă a fost excepţia a fost invocată în termenul legal şi respinsă de instanţă (sauinstanţa nu s-a pronunţat asupra ei), soluţia cu privire la excepţie poate f orma obiect alcriticii în apel, pentru pârât. De asemenea, soluţia de admitere a excepţiei poate ficriticată de reclamant prin motivele de apel. 

    Proceduri prealabile sunt instituite prin art. 1013 NCPC în materia ordonanaţei de plată, prin Legea nr. 514/2004 a contenciosului administrativ sau prin Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (modificată prin Legea 115/2012,O.U.G. nr. 90/2012 şi Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea O.U.G. 4/2013).

    Conform dispoziţiilor cuprinse în Legea privind medierea, în materiile în care este posibilă medierea, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată cainadmisibilă  în cazul neîndeplinirii de către reclamant a obligaţiei de a participa laşedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop. 

    Prin urmare, cu privire la lipsa acestei proceduri prealabile, legea prevede osancţiune expresă - respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.  

    Efectuarea procedurii de informare asupra avantaje lor medierii poate fi realizată ,în afară de mediatorul profesionist, şi de către judecător, procuror, consilier juridic,avocat sau notar.

    Prin decizia nr. 266 din 7 mai 2014, Curtea Constituţională  a declaratneconstituţionale dispoziţiile din Legea nr. 192/2006  privitoare la sancţiuneainadmisibilităţii cererii de chemare în judecată atunci când nu a fost parcursă de cătrereclamant procedura de informare cu privire la mediere. S-a apreciat că obligaț iainstituită în sarcina păr ț ilor de a participa la ș edinț a de informare privind avantajelemedierii, sub sancț iunea inadmisibilităț ii cererii de chemare în judecată  contrazice principiul liberului acces la justiţie. 

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    6/29

      6

    O obligaţie specială, ce se poate asimila parţial unei proceduri prealabile, arereclamantul în litigiile ce privesc dezbaterea procedurii succesorale.

    Astfel, conform art. 193 alin. 3 NCPC, la sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil.

    În acest caz, spre deosebire de alin. 1, neîndeplinirea procedurii prealabile poate fiinvocată de pârât, dar şi de către instanţă. Excepţia are astfel, caracter absolut. Încheierea emisă de notar atestă verificările făcute de acesta în registrele ţinute de

    Uniunea Naţională a Notarilor Publici, cu privire la deschiderea unei procedurisuccesorale, întocmirea de testamente, existenţa unor acte de acceptare sau renunţare lamoştenire etc. 

    Cuprinsul cererii de chemare în judecată 

    Elementele cererii de chemare în judecată sunt prevăzute de art. 194 NCPC:a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru

    persoane juridice, denumirea şi sediul lor.

    Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, el va indica şi domiciliul ales înRomânia unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. 

    Cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic deînregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrulcomerţului sau de înscriere în registrul per soanelor juridice şi contul bancar alereclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă  ori li s-au atribuit acesteelemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute dereclamant .

    De asemenea, aşa cum am arătat la cererile procedur ale generale, cererea dechemare în judecată va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatelecare au fost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax ori

    altele asemenea.În această materie interesează nu atât domiciliul în sensul de locuinţă statornică şi principală, ci locul unde persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele de procedură. Domiciliul poate fi cel şi unul ales. Alegerea de domiciliu poate fi făcută princonvenţie a părţilor sau prin simpla manifestare de voinţă unilaterală.

    Dacă reclamantul nu cunoaşte domiciliul pârâtului, el va trebui să menţionezeaceastă împrejurare în cerere, iar apoi să dovedească că a depus toate diligenţele pentruaflarea domiciliului (eventual prin cerere adresată serviciului de evidenţă a populaţiei).

    Indicarea domiciliului prezintă importanţă pentru identificarea părţilor, pentrudeterminarea locului unde se vor comunica actele de procedură şi pentru determinareacompetenţei teritoriale.

    Aşa cum am arătat şi în materia competenţei, în mod obişnuit, în dreptul procesual civil, prin domiciliu se înţelege domiciliul în fapt unde partea locuieşte efectivşi stabil, chiar dacă nu sunt întrunite toate condiţiile legale formale pentru îndeplinireacaracterului de domiciliu al locuinţei respective. 

    b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar încazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. 

    Dovada calităţii de reprezentant, aşa cum am arătat la cererile proceduralegenerale, se va alătura cererii de chemare în judecată.

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    7/29

      7

    Calitatea procesuală aparţine celui ce se pretinde subiectul activ în raportul juridicsubstanţial dedus judecăţii şi celui despre care se pretinde că este subiectul pasiv în acestraport, deci celor ce pot justifica rolul de parte în proces.

    Din acest punct de vedere, textul legal trebuie interpretat în sensul că are în vederesituaţia în care cererea de chemare în judecată este făcută de altcineva decât titularul

    dreptului, adică de un reprezentant convenţional  sau legal al titularului, precum şi însituaţia în care cererea este îndreptată împotriva reprezentantului unei persoane fizice sau juridice.

    Trebuie ca în cerere să se indice atât reprezentantul, cât şi reprezentatul. Legeacere indicarea calităţii numai în cazul în care cel care introduce cererea de chemare în judecată reprezintă pe altul.

    c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci cândacesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns ladeterminarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

    Prin obiect al cererii de chemare în judecată se înţelege pretenţia concretă areclamantului, adică plata unei sume de bani, anularea unui contract, desfacerea căsătoriei

    etc. Dacă acţiunea civilă are întotdeauna ca obiect protecţia acestui drept, la fel ca şi protecţia unor interese, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenţia concretă a reclamantului. 

    Art. 194 are în vedere şi obiectul material al dreptului pretins, referindu-se atât lavaloarea acestuia, cât şi la modul de identificare a imobilelor.

    Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şinumărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul esteînscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic,după caz.

    Pentru stabilirea valorii se vor aplica regulile din materia competenţei, cuprinse în art. 98-106.

    La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cuarătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitateimobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscrisîn cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt. 

    Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie: - licit - adică să nu vină în conflict cu legea; - posibil - reclamantul să nu solicite instanţei să-l oblige pe pârât la ceva ce nu se

     poate realiza;- determinat sau determinabil - în faţa instanţei se rezolvă un conflict concret (de

    exemplu, reclamantul nu ar putea cere instanţei să constate că nu are nici un fel de datoriefaţă de pârât).

    Obiectul cererii şi valoarea acestuia prezintă pentru:- fixarea cadrului procesual;- determinarea competenţei materiale sau teritoriale;- stabilirea taxelor de timbru;- admisibilitatea unor mijloace de probă; - litispendenţă, conexitate şi autoritatea de lucru judecat.

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    8/29

      8

    Evaluar ea obiectului, atunci când este posibilă, se face de reclamant, însă pârâtul poate contesta valoarea indicată. În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte dupăînscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.

    d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea .Motivele de fapt (situaţia de fapt) reprezintă împrejurările de fapt care au generat

    litigiul.Motivele de drept reprezintă motivele de fapt calificate juridic, reprezentândcauza cererii de chemare în judecată, temeiul juridic pe care se fundamentează cerereareclamantului (contractul de împrumut, moştenire; plata unei sume de bani, ca pretenţie, poate avea drept cauză un contract de de vânzare-cumpărare sau de împrumut).

     Nu se confundă cu temeiul de drept, adică indicarea textului de lege incident încauză, după cum cauza cererii cererii de chemare în judecată nu se confundă cu cauzaacţiunii (a se vedea elementele acţiunii civile).

    Conform art. 22 (din materia principiilor), care consacră rolul judecătoruluiu înaflarea adevărului, acesta dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelordeduse judecăţii, chiar dacă părţile le au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este

    obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.   Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, învirtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilitcalificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile,dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. 

    Cauza cererii de chemare în judecată are importanţă în materia litispendenţei,conexităţii şi autorităţii de lucru judecat, precum şi pentru determinarea calităţii procesuale.

    e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere .Părţile trebuie să-şi cunoască reciproc, înainte de a începe desfăşurarea procesului

    nu numai pretenţiile şi apărările lor, dar şi probele pe care acestea se sprijină.  Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător,

    dispoziţiile prezentate în materia cererilor procedurale generale (pct. D).Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele

    acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde înscris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată.

    Când se va cere dovada cu mar tori, se vor arăta numele, prenumele şi adresamartorilor (dacă este cazul, şi adresa electronica, numărul de telefon, numărul de fax orialtele asemenea).

    f) semnătura.Face dovada însuşirii de către reclamant/reprezentantul acestuia a  cererii de

    chemare în judecată. Cu privire la semnătură, dacă, din orice motive  (legate de starea fizică a

    titularului), cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz, la primul termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părţii prin unul  dintremijloacele prevăzute de lege, îi va citi conţinutul cererii şi îi va lua consimţământul cu privire la aceasta.

    De asemenea, lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată se poateacoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură,

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    9/29

      9

    reclamantul, care lipseşte la acel termen, va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în carereclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fostinvocată lipsa semnăturii.

    Elementele expuse se constituie în condiţii intrinseci cererii de chemare în

     judecată. Există şi condiţii extrinseci: taxa de timbru,   procedura prealabilă, competenţainstanţei etc. 

    Cererea de chemare în judecată, sub sancţiunea nulităţii, trebuie să fie timbrată, încondiţiile legii speciale privitoare la taxele de timbru. 

    Acestor elemente li se adaugă şi din condiţiile generale ale oricărei cereri în justiţie (prezentate mai sus): indicarea instanţei căreia îi este adresată şi numărul deexemplare.

    Cererea va fi depusă în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare(plus un exemplar pentru instanţă), în afară de cazurile în care părţile au un reprezentantcomun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice, când se va face într un singur

    exemplar.Dacă cererea nu este depusă în numărul suficient de exemplare, instanţa va puteaîndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acesteiobligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. 

    În cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştăelectronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pecheltuiala părţii care avea această obligaţie.

     Lipsa elementelor cererii de chemare în judecată. Sancţiune. 

    Trebuie făcută distincţia între elementele esenţiale ale cererii şi elementele neesenţiale. 

    Conform art. 196, sunt considerate ca elemente esenţiale ale cererii: - numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi - obiectul cererii- motivele de fapt- semnătura părţii sau a reprezentantului.Părţile şi obiectul reprezintă şi două din elemente acţiunii civile.Motivele de fapt (chiar dacă nu s-au indicat motivele de drept) ajută judecătorul să

    califice juridic pretenţiile reclamantului.  Însă, lipsa indicării motivelor de drept poatedetermina anularea cererii în procedura de regularizare.

    De aceea, lipsa lor, ca şi lipsa semnăturii, sunt sancţionate cu nulitatea cererii dechemare în judecată, fără ca partea interesată să fie ţinută să facă dovada vreunei

    vătămări, acesta fiind prezumată de lege. Aşadar nulitatea este absolută şi expresă.Totuşi, în privinţa semnăturii, aşa cum am mai arătat, lipsa acesteia se poateacoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură,reclamantul, care lipseşte la acel termen, va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin  citaţie. În cazul în carereclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fostinvocată lipsa semnăturii.

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    10/29

      10

    Se ajunge la aplicarea acestor dispoziţii numai dacă complinirea lipsei semnăturiinu a fost pusă în vedere reclamantului în procedura de regularizare. Dacă, deşi acestaspect i-a fost menţionat prin adresa emisă, iar acesta nu s-a conformat, cererea va fianulată în procedura de regularizare. 

    Dacă lipsesc elementele esenţiale, acestea pot fi complinite în procedura

    regularizării cererii de chemare în judecată. Dacă lipsesc celelalte elemente ale cererii (arătarea domiciliului părţilor , indicareareprezentantului, motivele de drept, indicarea dovezilor) acestea pot fi îndreptate dereclamant în procedura de regularizare, iar dacă “scapă“ acestei proceduri  se aplică,nuanţat însă, regula generală în materia nulităţilor - nulitatea intervine doar dacă s-acauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea cererii. 

    Aşa cum am mai arătat, lipsa indicării motivelor de drept poate determinaanularea cererii în procedura de regularizare.

    Astfel, dacă nu se indică domiciliul, cererea chemare în judecată  poate fi anulată.Dacă însă reclamantul arată că a făcut tot posibilul pentru aflarea domiciliului pârâtului şinu a reuşit, se aplică dispoziţiile privind citarea prin publicitate.  

    Dacă nu cererea se face de altă persoană decât titularul dreptului şi nu se facemenţiune că are calitate de reprezentant, sancţiunea est respingerea cererii ca fiindintrodusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Dacă cererea chemare în judecatăse face prin reprezentant. însă nu se depune dovada calităţii de reprezentant, cererea va fianulată. 

    În privinţa indicării dovezilor, dacă acestea nu sunt indicate cererea va fi  anulatăîn procedura de regularizare. Oricum, dacă “scapă“ acestei proceduri, reclamantul, carenu a propus probele prin cererea introductivă, va fi decăzut din dreptul de a mai propune probe.

    Înregistrarea cererii de chemare în judecată, constituirea şi repartizarea dosarului.Verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată. Fixarea primuluitermen de judecată. 

     Înregistrarea cererii de chemare în judecată, constituirea şi repartizarea dosarului 

    Regulie privind înregistrarea cererii de chemar e în judecată sunt cuprinse în art. 199 NCPC şi în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prinhotărâre a C.S.M. 

    Astfel, cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin  poştă electronică ori prin  înscris înformă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.

    La cerere vor fi anexate atâtea copii câţi pârâţi sunt,  inclusiv de pe înscrisuriledoveditoare, iar dacă este cazul şi alte anexe (dovada îndeplinirii procedurii prealabile,

    chitanţa de plată a taxei de timbru, dovada calităţii de reprezentant etc.).Cererea se depune la registratura instanţei, unde, în aceeaşi zi, primeşte data certă. 

    După înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc se predau preşedintelui instanţeisau persoanei desemnate de acesta.

    După ce se stabileşte obiectul cauzei, se dă un număr de dosar stabilit prinaplicaţia ECRIS (număr unic de dosar) şi, apoi, se stabileşte completul de judecată prinrepartizare aleatorie, în sistem informatizat.

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    11/29

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    12/29

      12

    Conform O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cuexcepţiile prevăzute de lege. 

    Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată,reclamantului i se pune în vedere, în procedura de regularizare, obligaţia de a timbracererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei

     judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de aformula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare detimbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

    Instanţa nu va comunica cererea de chemare în judecată către pârât, decât dupăsoluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

    Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate facecerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxeidatorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

    Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare

    în judecată către pârât numai după soluţionarea cererii de reexaminare.Prin Legea nr. 138/2014 s-a introdus posibilitatea instanţei de a-şi verifica, înaceastă fază, competenţa. Este vorba însă de specializarea completului sau a secţiei,  nu şide competenţa instanţei. Astfel, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verificădacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa. În cazul în care cauza nu estede competenţa sa, completul  căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere,dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, dupăcaz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare lanecompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare. 

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    13/29

      13

     Fixarea primului termen de judecată 

    Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea

    cererii de chemare în judecată.Întâmpinarea, astfel depusă de pârât,  se comunică de îndată reclamantului, care

    este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 z ile de la comunicare.Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.  

    În termen de trei zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorulfixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 6 0 de zile de ladata rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. 

    În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut sau, dupăcaz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut, la dataexpirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea tuturor

     părţilor. Întâmpinarea nu este supusă procedurii verificării şi regularizării. În procesele urgente, termenele de depunere a întâmpinării, a răspunsului la

    întâmpinare sau termneul de 60 de zile  pot fi reduse de judecător în funcţie decircumstanţele cauzei. 

     Măsuri luate de judecător  

    În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un t ermenmai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei.

    Persoanele care se află în străinătate, citate  pentru primul termen de judecată, vorfi înştiinţate prin citaţie că au obligaţia de a şi alege un domiciliu în România unde

    urmează să li se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care acestea nu seconformează, comunicările li se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predarela poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază,ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

    Pentru urgentarea judecăţii, se poate încuviinţa chemarea pârâtului lainterogatoriu, dacă reclamantul a formulat o asemenea cerere, precum şi alte probesolicitate de reclamant, sub rezerva discutării contradictorii în şedinţa de judecată. 

    De asemenea, în condiţiile legii, se vor putea încuviinţa, prin încheiere executorie,măsuri asigurătorii, precum şi măsuri pentru asigurarea probelor.  

    În procesele în care sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, judecătorul, ţinând contde numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a

    activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune, prin rezoluţie, reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii decomunicare a actelor de procedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul sausediul acestuia.

    Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanţi în termenul de 10 zile prevăzut în procedura regularizării, iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, judecătorul va numi, prin  încheiere, un curator special, care va asigura reprezentarea

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    14/29

      14

    reclamanţilor sau, după caz, a pârâţilor şi căruia  i se vor comunica actele de procedură.Măsura numirii curatorului se comunică părţilor, care vor suporta cheltuielile privindremunerarea acestuia.

     Modificarea cererii de chemare în judecată 

    Conform art. 204 NCPC, r eclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propunănoi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta estelegal citat.

    Modificarea cererii de chemare în judecată peste acest termen poate avea locnumai cu acordul expres al tuturor părţilor  (pârât/pârâţi, eventual intervenient).

    Ca reper, interesează primul termen la care reclamantul - nu neapărat şi pârâtul -este legal citat.

    În cazul modificării cererii, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicareacererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiuneadecăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetatăde reclamant la dosarul cauzei.

    Art. 30 NCPC vorbeşte de cereri adiţionale: constituie cerere adiţională aceacerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare.

    Însă, modificarea cererii de chemare în judecată poate viza şi alte elemente: părţile, motive de fapt şi/sau de drept. 

     Nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată şi, prin urmare, nu seva da ter men, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţăcând:

    1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;  2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;  3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul

     procesului;

    4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr o cerere în realizarea dreptului sauinvers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. 

     Efectele primirii cererii de chemare în judecată 

    Cererea de chemare în judecată, ca mijloc procesual de manifestare a acţiuniicivile, prin care se porneşte procesul, determină, odată cu introducerea ei, anumite efecte juridice, atât pe planul dreptului procesual, cât şi pe cel al dreptului substanţial:  

    a) cerer ea de chemare în judecată învesteşte instanţa cu judecarea cauzei,supunând judecăţii pretenţia reclamantului.

    Aşa cum am văzut la principiul disponibilităţii, instanţa civilă nu se sesizează din

    oficiu. b) cererea de chemare în judecată determină cadrul  procesual în care se va

    desfăşura judecata, atât cu privire la părţi (reclamant şi pârât), cât cu privire la obiectulcererii (pretenţia). 

    Aşa cum am văzut, NCPC permite, în anumite condiţii, introducerea forţată decătre instanţă a unor terţi în proces. 

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    15/29

      15

    Instanţa însă nu poate modifica obiectul cererii de chemare în judecată, nu poateacorda mai mult decât s-a cerut (ultra petita), mai puţin decât s-a cerut (minus petita),dacă aceasta nu rezultă din probe sau altceva decât s-a cerut (extra petita).

    c) în cazul competenţei teritoriale alternative sau facultative, cererea de chemareîn judecată constituie forma de exprimare a voinţei reclamantului de a s e judeca la o

    anumită instanţă (reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă decompetenţe);d) introducerea cererea de chemare în judecată are ca efect punerea în întârziere a

     pârâtului (dacă acesta nu fusese formal pus în întârziere printr -o notificare sau de drept; ase vedea şi art. 2540 NCC).

    Punerea în întârziere produce o serie de efecte:- cu privire la suportarea riscului pieirii fortuite a bunului de către pârât - pârâtul devine posesor de rea-credinţă- dobânzile curg de la momentul introducerii cererii.e) prin introducerea cererii de chemare în judecată dreptul devine litigios, el  

     putând forma obiect al cesiunii, limitat însă pentru anumite categorii de persoane (care nu

    se pot face cesionare ale unui asemenea drept - art. 1653 NCC);f) în cazurile în care cererea de chemare în judecată poate fi introdusă doar detitularul dreptului (acţiuni strict personale), totuşi, odată introdusă, ea poate fi continuatăde moştenitori; 

    g) introducerea cererii de chemare în judecată are ca efect întreruperea prescri pţieiextinctive a dreptului la acţiune, chiar dacă instanţa judecătorească sesizată (sau alt organde jurisdicţie) este necompetentă (cu excepţia necompetenţei generale).

    Efectul întreruptiv de prescripţie este provizoriu, el urmând a se definitiva numaidacă, prin hotărârea ce se va pronunţa, cererea  se admite (definitiv), nu şi dacă va firespinsă, anulată, perimată ori dacă reclamantul renunţă la judecată. 

     Noul Cod civil aduce o prevedere cu caracter de noutate (art. 2539):Astfel, deşi prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut  cererea de chemare

    în judecată a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o  nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecatăsau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.  

    3. Întâmpinarea

     Noţiune Întâmpinarea reprezintă o cerere procedurală care face şi ea parte din prima etapă

     procesuală scrisă a procesului civil.

    Potrivit art. 205, întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără,în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată (sunt formulate apărări de fondsau procesuale faţă de pretenţiile reclamantului). 

    Dacă  reclamantul formulează pretenţiile sale şi  propune probele de care se vafolosi în dovedirea acestor pretenţii, tot altfel şi pârâtul, mai înainte de începerea procesului, este obligat să să arate apărările sale şi probele pe care se sprijină.

    Cuprinsul întâmpinării 

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    16/29

      16

    Ca cerere procedurală întâmpinarea implică elementele generale, cu specificul datde funcţia sa.

    Art. 205 prevede că întâmpinarea trebuie să cuprindă: a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa

     pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul

    unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrulcomerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacăreclamantul nu le a menţionat în cererea de chemare în judecată.

    Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, undeurmează să i se facă toate comunicările privind procesul; 

     b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului; c) răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii; d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere ;e) semnătura. Când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte

    din ei, printr o singură întâmpinare.  

    Sancţiunea nedepunerii întâmpinării În procedura noastră încă din anul 2001 (conform art. 118 alin. 1 din vechiul C. proc. civ., modificat prin O.U.G nr. 138/2000), întâmpinarea a devenit obligatorie.

    Conform art. 208, întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel (de exemplu, în materia ordonanţei preşedinţiale).

     Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtuluidin dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. 

    Reamintim o dispoziţie din materia citaţei:  în cazurile în care întâmpinarea nueste obligatorie, în citaţie se va menţiona obligaţia pârâtului de a şi pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înţelege să se folosească, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres.

    În plus, aşa cum am văzut în materia probelor:  partea decăzută din dreptul de aadministra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.

    Art. 254 alin. 2 prevede excepţii de la sancţiunea decăderii, indicând cinci stuaţiiîn care  partea poate să ceară probe, deşi dispoziţiile legale mai sus amintite nu au fostrespectate:

    1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o

     putea prevedea;3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut

     propune în termen probele cerute;4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii; 5. există acordul expres al tuturor părţilor. 

    4. Cererea reconvenţională 

     Natura juridică Pârâtul poate să iese din defensivă şi din cadrul apărărilor promovate prin

    întâmpinare şi să aibă propriile sale pretenţii faţă de reclamant (de exemplu, reclamantul

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    17/29

      17

    cere executarea contractului, iar pârâtul solicită anularea sau rezoluţiunea contractului.Cererea reconvenţională este mijlocul procedural prin care pârâtul formulează, în

    legătură cu cererea reclamantului,  pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strânslegate de aceasta.

    Rezultă că cererea reconvenţională este o cerere incidentală  prin care pârâtul

    solicită instanţei să-l oblige pe reclamantSe poate spune că cererea reconvenţională este o adevărată cerere de chemare în judecată a reclamantului de către pârât, însă în cadrul procesual oferit de cerereaintroductivă. 

    Condiţii de admisibilitate Potrivit art. 209,  pârâtul poate să formuleze cerere reconvenţională dacă are, în

    legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strânslegate de aceasta.

    Prin urmare, pentru a fi admisibilă, cererea reconvenţională trebuie săîndeplinească următoarele condiţii: 

    - să existe o legătură între pretenţiile pârâtului şi cererea de chemare în judecată

    care să justifice judecarea împreună - pretenţiile să rezulte din acelaşi raport juridic dedus judecăţii sau strâns legate deaceasta.

    O noutate: în cazul în care pretenţiile formulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâţi. 

     Dispoziţii procedurale:- introducerea cererii reconvenţionale este facultativă  pentru pârât. Acesta îşi va

     putea valorifica pretenţiile sale pe această cale sau va putea acţiona şi pe calea unei cereriseparate, introdusă la instanţa competentă potrivit dispoziţiilor generale (un regim specialare cererea reconvenţională în materia divorţului) 

    - aşa cum am văzut în materia prorogării legale de competenţă, fiind o cerereincidentală, cererea reconvenţională  este de competenţa instanţei care judecă cererea principală.  Astfel, se produce efectul prorogării de competenţă, chiar dacă s-ar încălcanormele de competenţă materială. 

    - cererea reconvenţională  trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute  de lege pentru cererea de chemare în judecată şi se va timbra corespunzător. 

    - cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cuîntâm pinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primultermen de judecată. 

    - se aplică în mod corespunzător   dispoziţiile  privitoare la comunicare (cerereareconvenţională se comunică reclamantului pentru a formula întâmpinare faţă de cerereareconvenţională - în termen de 25 de zile - iar pârâtul va depune răspuns la aceastăîntâmpinare în termen de 10 zile)

    - dacă  reclamantul îşi modifică  cererea de chemare în judecată, cererea recon-venţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului înacest scop.

    Reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului iniţial. 

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    18/29

      18

    În cazul în care cererea reconvenţională  nu este depusă în termenul prevăzut delege, sancţiunea este decăderea pârâtului dreptul de a mai invoca pretenţii faţă dereclamant în procesul început de acesta (art. 185: când un drept procesual trebuieexercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitareadreptului, în afară de cazul  în care legea dispune altfelcatul de procedură făcut peste

    termen este lovit de nulitate). Se consideră şi că cererea reconvenţională va fi respinsă catardivă (nu se mai păstrează soluţia din vechiul cod şi anume, disjungerea şi  judecareaseparată şi nu respingerea ca tardivă).

    Cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală. Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune

     judecarea separată a cererii reconvenţionale. Foarte important, în caz de disjungere, rămâne  învestită cu judecarea cererii

    reconvenţionale aceeaşi instanţă (se menţine efectul prorogării de competenţă).  Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de

    lege (de exemplu, în divorţ)  sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentrusoluţionarea unitară a procesului. 

    Cererea reconvenţională are, în principiu, caracter independent faţă de cererea principală. Astfel, ea se va judeca chiar dacă reclamantul renunţă la judecată sau la drept,ori când cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca prescrisă sau anulată.

    Totuşi, uneori, cererea reconvenţională  poate avea un caracter subsidiar faţă decererea de chemare în judecată, adică soluţia asupra ei depinde de soluţia dată cererii principale (dacă este respinsă cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională vafi respinsă ca fiind lipsită de obiect su de interes).

    II. JUDECATA

    1. Dispoziţii generale Judecata propriu-zisă începe la  primul termen (cu părţile legal citate) şi durează

     până la închiderea dezbaterilor pe fond.  NCPC împarte etapa judecăţii în două subetape: - cercetarea procesului- dezbaterea în fond a procesuluiÎn această fază se întocmesc acte procesuale specifice cum ar fi cereri de

    intervenţie, citaţii, încheieri de şedinţă. În cadrul ei se administrează probe şi au locdezbateri asupra fondului cauzei.

    De obicei, acestă fază se desfăşoară pe parcursul mai multor termene, dar, de principiu, este posibil şi judecarea pricinii la un singur termen de judecată. 

    Dispoziţiile generale de procedură ce urmează a fi prezentate   se aplică atât lacercetarea procesului, cât şi la dezbaterea în fond a cauzei. 

     Şedinţa de judecată Conform art. 211, completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează

    activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    19/29

      19

     principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice aacestuia.

    Esenţa procesului civil, rezidă în sedinţa de judecată. Cercetarea procesului serealizează prin intermediul instanţei de judecată.

    Forma specifică de activitate a instanţelor judecătoreşti este reprezentată de

    dezbaterile din cadrul şedinţei de judecată. Principiile de bază ale procesului civil, în mod special cel al oralităţii şi al publicităţii se regăsesc în şedinţa de judecată. 

    Prin oralitate este permisă dezbaterea în contradictoriu în cadrul şedinţei de judecată asupra împrejurărilor de fapt şi de drept necesar a fi lămurite, iar publicitatea permite  publicului să cunoască activitatea judiciară, îndeplinindu-se rolul educativ al justiţiei.  Pregătirea şedinţei de judecată 

    Activitatea de pregătire a şedinţei de judecată este reglementată de Codul de procedură civilă şi de Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. 

    Depunerea cererii de chemare în judecată, urmată de procedura de  fixare a

     primului termen au ca rezultat întocmirea dosarului cauzei, care va cuprinde cererile procedurale ale părţilor, înscrisurile depuse etc. După parcurgerea procedurii de înregistrare şi constituire a dosarului se întocmesc

    citaţiile de către grefierul de şedinţă, iar dovezile de comunicare se ataşează la dosar şi seevidenţiază în sistemul ECRIS. După întocmirea  şi expedierea citaţiilor, dosarul este păstrat în arhivă, într-un dulap special cu ochiuri de termen.

    Grefierul de şedinţă va scoate din arhivă dosarele  cu cel puţin două zile înainteatermenului de judecată pentru pregătirea şedinţei de judecată şi pentru ca dosarele să fiela dispoziţia completului. 

    Grefierul de şedinţă va verifica modul de îndeplinire al procedurii  de citare înfiecare dosar, făcându-şi menţiunile necesare pentru a putea aduce la cunoştinţa instanţeistarea în care se află cauza atunci când aceasta va fi luată în dezbatere. 

    Pentru fiecare şedinţă de judecată se va întocmi o listă cu pro cesele ce se dezbatîn acea zi. Lista va fi afişată pe portalul instanţei şi la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin ooră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde şi intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor.

    Lista de şedinţă reprezintă şi o garanţie pentru respectarea  principiilor publicităţiidezbaterilor şi dreptului de apărare (părţile să poată cunoaşte ordinea judecării proceselor,  pentru a se putea prezenta la judecarea cauzei lor.

    Pentru întocmirea listei se ţine cont de natura şi caracterul urgent al unor litigii(contestaţiile la executare, cererile privind minorii s.a.).

    Dosarele se strigă în ordinea de pe listă. Cu toate acestea, la cererea părţii interesate, pentru motive temeinice, judecătorul

     poate schimba ordinea de pe listă. De asemenea, se vor dezbate cu prioritate, peste ordinea din listă: - procesele declarate urgente, cele rămase în divergenţă şi cele care au primit

    termen în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte.- procesele în care partea sau părţile sunt reprezentate ori asistate de avocat,

    respectiv consilier juridic.

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    20/29

      20

    Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, amânarea cauzelor care nu sunt înstare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când completul de judecatăeste alcătuit din mai mulţi judecători, această amânare se poate face şi de un singur judecător. 

     Nu este posibilă luarea peste ordinea din listă, cu prioritate, a cauzelor în care nu

    sunt prezente toate părţile, întrucât s-ar încălca dreptul la apărare. Dacă nu este respectatăordinea din listă şi partea dovedeşte o vătămare, actele de procedură întocmite pot fianulate (sancţiunea este nulitatea - virtuală) 

    Conducerea şedinţei de judecată Conducerea şedinţei de judecată  este încredinţată   preşedintelui completului.Ceilalţi membrii ai completului pot interveni în dezbateri numai prin intermediul

     preşedintelui completului.Tot prin mijlocirea preşedintelui se pot pune întrebări martorilor sau experţilor de

    către părţi, însă acesta poate încuviinţa ca întrebările să fie puse direct. Aceeaşi soluţie seaplică şi în cazul unui interogatoriu luat uneia dintre părţi.

    Preşedintele completului de judecată exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri

     pentru păstrarea ordinii şi a bunei cuviinţe, precum şi a solemnităţii şedinţei de judecată. Persoanele care iau parte la şedinţă sunt obligate să aibă o purtare şi o ţinutăcuviincioase.

    Dacă nu mai este loc în sala de şedinţă, preşedintele le poate cere celor care arveni mai târziu sau care depăşesc numărul locurilor existente să părăsească sala. 

     Nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de şedinţă, cu excepţia cazului încare le poartă în exercitarea serviciului pe care îl îndeplineşte în faţa instanţei.  

    Preşedintele poate dispune măsuri pentru păstrarea ordinii şi bunei cuviinţe, putând proceda la îndepărtarea din sală aminorilor, a celor ce tulbură mersul dezbaterilorsau a celor cu o ţinută necuviincioasă,  precum şi a celor care continuă să aibă ocomportare necorespunzătoare după atenţionare. 

    Preşedintele atrage atenţia părţii sau oricărei alte persoane care tulbură şedinţa orinesocoteşte măsurile luate să respecte ordinea şi buna cuviinţă, iar în caz de nevoiedispune îndepărtarea ei. 

    Dacă înainte de închiderea dezbaterilor una dintre părţi a fost îndepărtată din sală,aceasta va fi chemată în sală - sub sancţiunea nulităţii - pentru a i se pune în vedere acteleesenţiale efectuate în lipsa ei. Aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care parteaîndepărtată este asistată de un apărător care a rămas în sală. 

    Când cel care tulbură liniştea şedinţei este însuşi apărătorul părţii, preşedintele îlva chema la ordine şi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai estecu putinţă,  procesul se va amâna, aplicându-i-se o amendă, iar cheltuielile ocazionate deamânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie.

    Cei care se adresează instanţei în şedinţă publică trebuie să stea în picioare, însă preşedintele poate încuviinţa, atunci când apreciază că este necesar, excepţii de la aceastăîndatorire.

    Dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o infracţiune, preşedintele o constată şi îlidentifică pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului. Instanţa poate, încondiţiile legii penale, să dispună şi reţinerea făptuitorului.  

     Desfăşurarea şedinţei Preşedintele deschide, suspendă şi ridică şedinţa (art. 216).

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    21/29

      21

    Grefierul va face apelul părţilor şi va f ace un referat oral al cauzei, prezentând:obiectul, modul în care s-a îndeplinit procedura de citare şi stadiul judecăţii. 

    Instanţa verifică în mod direct: - plata taxelor de timbru- identitatea părţilor, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică şi

    împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă - dacă procedura de citare a fost îndeplinită, în cazul în care părţile nu răspund laapel (şi va proceda, în condiţiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului).

    Conform art. 241,  judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor decitare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordonaluarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. 

    Pentru asigurarea celerităţii, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilorsă se facă şi telefonic, telegrafic, prin  fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc decomunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării oriînştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv

    a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacăîncunoştinţarea s a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arătamodalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia. 

    Reamintim dispoziţiile analizate în materia citării privind termenul încunoştinţă:

    - partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul încunoştinţă 

    -  partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr unreprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaştetermenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându se că eacunoaşte termenele de judecată ulterioare 

    - are termen în cunoştinţă şi partea căreia, personal sau prin reprezentant legal sauconvenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, is-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându se că, în acest caz, eacunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i a fost înmânată. 

    Dispoziţiile privind termenul în cunoştinţă nu se aplică: 1. în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată;  2. în cazul când procesul se repune pe rol;3. când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost

     prezentă la încuviinţarea lui, când s a stabilit şi termenul pentru luarea acestuia; 4. când, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare

    termen;5. în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea

    f ondului procesului după anularea hotărârii primei instanţe sau după casarea cu reţinere.  Militarii încazarmaţi sunt citaţi la fiecare termen. Deţinuţii sunt citaţi, de asemenea, la fiecare termen. Amânarea procesului  se va putea dispune de către instanţă în unul din

    următoarele cazuri: - dacă procedura de citare nu este legal îndeplinită (art. 219);

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    22/29

      22

    - dacă ambele părţi o cer, care însă poate fi încuviinţată o singură dată în cursul procesului (art. 221);- pentru lipsă de apărare motivată temeinic (art. 222);

    Amânarea judecaţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţiiinteresate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile

     părţii sau reprezentantului ei. Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv,va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.  Instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi

    de fond, care fac inutilă, în totalitate sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Instanţa va putea uni excepţia cu fondul numai în cazul în care trebuiesc administrate probe pentrusoluţionarea excepţiei, precum şi pentru judecarea fondului. 

    NCPC delimitează cercetarea procesului de dezbaterile pe fond.  Înainte de concluziile pe fond se vor administra probele propuse şi încuviinţate

    conform regulilor prevăzute în lege. Dezbaterea unei cauze se poate realiza într-una sau mai multe şedinţe de judecată.

    Ultimul termen de judecată va fi consacrat dezbaterilor asupra fondului pretenţiei ce a

    fost dedusă judecaţii. Cuvântul părţilor se va da după ce la termenele anterioare sau chiar la acest ultimtermen de judecată s-a administrat întregul material probator şi au fost purtate discuţii înlegătură cu împrejurările de fapt şi de drept. 

    Dacă  procedura de citare a fost îndeplinită corect şi nu sunt motive de amânare, se poate trece la judecarea cauzei.

    Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nudispune altfel (art.223).

    Dacă, la oricare din termene, părţile sunt legal citate şi se prezintă o singură parte, judecata poate avea loc, pe baza pe lucrărilor aflate la dosar şi a susţinerilor părţii prezente, ţinându-se cont şi de excepţiile procesuale şi celelalte apărări formulate în scrisde partea care lipseşte. 

    În cazul în care părţile legal citate nu s-au prezentat, la orice termen, judecata vaavea loc tot în baza actelor aflate la dosar , a probelor administrate şi a excepţiilorinvocate, însă, numai atunci când cel puţin una dintre părţi a ceru , în scris, judecarea în lipsă  (dacă nici una din părţi nu a vrut judecarea în lipsă, judecata va fisuspendată de către instanţă).

    Ordinea în care se dă cuvântul părţilor  Preşedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum şi

    celorlalte părţi din proces, în funcţie de poziţia lor procesuală.Reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă, în afară de cazul când a

     pornit acţiunea. Altor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul înlimita drepturilor pe care le au în proces.

    În cazul în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi participanţi, în aceeaşi ordine, de mai multe ori. 

    Preşedintele poate să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi. În acest caz, eltrebuie să pună în vedere părţii, înainte de a i da cuvântul, timpul pe care îl are ladispoziţie. 

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    23/29

      23

    Se poate limita în timp durata expunerilor însă cu prudenţă pentru a se respectadreptul de apărare, iar dacă cuvântul se acordă în replică şi duplică, se va urmări ca pârâtul să aibă întotdeauna ultimul cuvânt.

    Reclamantul îşi va susţine pretenţiile mai întâi, având primul cuvântul acordat de preşedinte, urmând apărarea pârâtului. 

    Conform principiului contradictorialităţii, instanţa este obligată, în orice proces,să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurilede drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.

    Dacă pârâtul invocă o excepţie procesuală, va avea întâietate pentru discutareaacesteia, urmând reclamantul.

    În ceea ce priveşte terţii intervenienţi, se va avea în vedere aceeaşi regulă, adicăintervenientul accesoriu va vorbi după partea în favoarea căreia a intervenit , în timp ceavând, poziţia de reclamant, intervenientul principal va vorbi după reclamantul dincer erea de chemare în judecată; chematul în garanţie de către pârât va vorbi după acesta ,cel chemat în judecată va vorbi după reclamant pentru că ar putea pretinde aceleaşidrepturi ca şi reclamantul sau cel arătat ca titular al dreptului real etc. 

    Procurorul va avea primul cuvântul dacă el a introdus cererea, în celelalte cazuri punând concluzii după părţi. Când una dintre părţi sau dintre persoanele care urmează să fie ascultate nu

    cunoaşte limba română, instanţa va folosi un traducător autorizat. Dacă părţ ile sunt deacord, judecătorul sau grefierul poate face oficiul de traducător.

    În cazul în care una dintre părţi sau dintre persoanele care urmează să fie ascultateeste mută, surdă sau surdo mută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprima,comunicarea cu ea se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi uninterpret.

    Când cel obligat să semneze un act de procedură nu poate sau refuză să semneze,se face menţiunea corespunzătoare în acel act, sub semnătura preşedintelui şi agrefierului.

    În cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se vaface în camera de consiliu. Ţinând seama de împrejurările procesului, instanţa hotărăştedacă părinţii, tutorele sau alte persoane vor fi de faţă la ascultarea minorului.

     Încercarea de împăcare a părţilor  În tot cursul procesului, judecătorul va încerca potrivit art.227, împăcarea părţilor. Încercarea de împăcare va fi făcută astfel încât să nu anticipeze soluţia finală a

     procesului.În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt

    reprezentate.Mai mult, în litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere

    (prevăzută de Legea nr. 192/2006), judecătorul poate invita părţile să participe la oşedinţă de informare cu privire la avantajele medierii, iar când consideră necesar varecomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe caleamiabilă, în orice fază a judecăţii. Cu toate acestea medierea nu este obligatorie pentru părţi.

    În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta lamediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După infor mare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    24/29

      24

    fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul verbalîntocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare. 

    În cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere   anteriorintroducerii acţiunii, nu este aplicabilă procedura descrisă. 

    Dacă părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii

     pe care o va da (art. 440 - tranzacţia). Preschimbarea termenului Termenul de judecată fixat nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice,

    din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi.Cu privire la cererea de preschimbare, completul de judecată învestit cu judecarea

    cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate  pentrunoul termen fixat.

     Încheierea de şedinţă În cazul în care judecata pe fond se amână (precum şi în cazul în care se amână

     pronunţarea) instanţa pronunţă o încheiere de şedinţă. Astfel, pentru fiecare şedinţă a instanţei, la fiecare termen de judecată,  se

    întocmeşte o încheiere, cu excepţia situaţiei în care după şedinţa ce au avut locdezbaterile se pronunţă şi hotărârea finală (aceasta din urmă va cuprinde şi ceea ce s-a petrecut la acel ultim termen).

    Lipsa unei încheieri atrage nulitatea actelor de procedură subsecvente.Încheierea cuprinde toată activitatea desfăşurată de participanţii la proces la un

    termen de judecată.Spre deosebire de hotărârile judecătoreşti propriu-zise, încheierea de şedinţă este

    actul procedural întocmit de instanţa de judecată după fiecare şedinţă, în care seconsemnează cele petrecute în cursul dezbaterilor. 

    Încheierea de şedinţă este practic un proces-verbal al celor petrecute în şedinţă, permiţând, prin faptul că se întocmeşte la fiecare termen, să se urmărească evoluţia procesului.

    Fiind anterioare hotărârii finale încheierile se numesc premergătoare.Există însă şi încheieri care nu au un caracter premergător, nu pregătesc hotărârea

    finală, ci, dimpotrivă, constituie actul final al judecăţii: încheierea de suspendare a cauzei,încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare în procedura de regularizare,încheierea de respingere a cererii de asigurare a probelor etc.

    Conform art. 232, încheierea se redactează de grefier în cel mult 3 zile de la dataşedinţei de judecată. 

    Grefierul redactează încheierea de şedinţă pe baza notelor de şedinţă, iar dacă estecazul şi a înregistrărilor efectuate.

    Încheierea de şedinţă se ataşează la dosar. 

    Grefierul care participă la şedinţă va lua note în legătură cu desfăşurarea procesului,care vor fi vizate de către preşedinte.  Notele se consemnează în caietul de note algrefierului. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor. 

    În cursul şedinţei de judecată, grefierul va consemna în caietul de note număruldosarului, susţinerile orale ale părţilor şi ale procurorului, dacă este cazul, măsuriledispuse de instanţă, precum şi toate celelalte aspecte ce rezultă din desfăşurarea procesului.

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    25/29

      25

    Prin Legea nr. 138/2014 în cuprinsul art. 231 au fost introduse noi dispoziţii: dupăterminarea şedinţei de judecată,  participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului. Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenulurmător. 

    Instanţa va înregistra şedinţele de judecată. În caz de contestare de către

     participanţii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual,completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată.La cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a

    înregistrării şedinţei de judecată, în ceea ce priveşte cauza lor. Înregistrările din şedinţa de judecată vor putea fi solicitate şi de către instanţele de control judiciar.” 

    Fiind o specie a hotărârii, din punct de vedere al conţinutului, încheierea deşedinţă trebuie să cuprindă toate cele trei părţi ale unei hotărâri, respectiv:  

    - practicaua sau partea introductivă, în care se fac menţiuni privind compunerea şiconstituirea instanţei, părţile prezente, concluziile puse de către părţi şi procuror, dacăeste cazul, precum şi probele ce au fost administrate  (lit. a-i);

    - motivarea sau considerentele, cuprinzând motivele pentru care s-a luat o anumită

    soluţie;- dispozitivul, cuprinzând soluţia şi măsurile adoptate, precum şi menţiunile de lalit. k-l.

    Cu prinsul încheierii de şedinţă (art. 233):a) denumirea instanţei şi numărul dosarului;  b) data şedinţei de judecată; c) numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi

    numele şi prenumele grefierului; d) numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele

     per soanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chematela proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit;  

    e) numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participatla şedinţă; 

    f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;  g) obiectul procesului;h) probele care au fost administrate;i) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a

    concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă;  j) soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în

    drept;k) calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii,

    încheierea poate fi atacată separat; l) dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în

    camera de consiliu;m) semnătura membrilor completului şi a grefierului. În cazul în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avut loc dezbaterile, nu se

    întocmeşte încheiere de şedinţă, menţiunile făcându se în partea introductivă a hotărârii. Astfel, dacă au avut loc dezbaterile în fond şi instanţa s-a pronunţat în aceeaşi zi,

    activitatea procesuală desfăşurată în şedinţa de judecată  se va consemna în practicauahotărârii judecătoreşti. 

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    26/29

      26

    Dacă se amână pronunţarea, partea introductivă (practicaua hotărârii) va cuprindenumai arătarea instanţei şi a completului de judecată, celelalte menţiuni fiind cuprinse înîncheierea de şedinţă de la acel termen, care va face corp comun cu hotărârea. 

    Dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţiireferitoare la hotărârile prin care instanţa se dezînvesteşte de judecarea fondului cererii se

    aplică în mod corespunzător şi încheierilor. Cuprinsul încheierii de şedinţă la primul termen de judecată Încheierea pronunţată la primul termen de judecată cuprinde câteva menţiuni

    speciale:- cu privire la competenţă (art. 131)La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei

    instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţasesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând încuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţainstanţei sesizate (încheierea are caracter interlocutoriu).

    - cu privire la estimarea duratei cercetării procesului (art. 238)

    La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, dupăascultarea părţilor, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont deîmprejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într un termen optim şi previzibil. Durata astfel estimată va fi consemnată în încheiere. 

    Pentru motive temeinice, ascultând părţile, judecătorul va putea reconsideradurata estimată iniţial (încheier ea este preparatorie).

    - cu privire la alegerea procedurii de administrare a probelor (art. 239)Judecătorul, la primul termen de judecată la care părţile sunt  legal citate, pune în

    vedere acestora, dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, că pot să convină ca probele să fie administrate de către avocaţii lor .

    ClasificareÎncheierile  premergătoare sunt de două feluri: încheieri preparatorii şi încheieri

    interlocutorii.Încheierile preparatorii sunt cele prin care nu se anticipează asupra fondului

     procesului şi nu se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori altechestiuni litigioase.

    Prin încheierile preparatorii instanţa ia măsuri pentru cercetarea şi soluţionareacauzei fără a rezolva aspecte legate de fondul, adică nu leagă şi nu obligă instanţa şi părţile cu privire la măsurile luate, putându-se reveni asupra lor (încheieri prin care se pronunţă asupra unor probe, prin care se amână judecata, prin care este respinsă cerereade amânare, prin care se estimează durata procesului etc.). 

    Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori  alte chestiunilitigioase (încheierea prin care se respinge o excepţie, prin care se admite în principiu ocerere de intervenţie etc.).

    Prin încheierile interlocutorii instanţa rezolvă fondul unor împrejurări de fapt saude drept prin măsuri ce anticipează soluţia finală. 

    Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, cinumai de cele interlocutorii. 

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    27/29

      27

    Încheierile interlocutorii prejudecă procesul şi au autoritate de lucru judecat.Aceste încheieri vizează aspecte dezbătute în contradictoriu de părţi şi pe care instanţa lesoluţionează, rezolvând astfel o parte a cauzei deduse judecăţii, urmând ca restulaspectelor procesului să se rezolve prin hotărârea finală, conform cu măsurile adoptate prin încheierea interlocutorie.

    Încheierile interlocutorii sunt obligatorii pentru instanţă şi pentru părţi şi nu semai poate reveni asupra lor.Totuşi, în condiţii speciale, anumite încheieri interlocutorii se pot completa

    ulterior în temeiul unor elemente noi (încheierea de admitere în pr incipiu a acţiunii de partaj - art. 985).

    Căi de atac Ca regulă generală, încheierile obişnuite, premergătoare, se atacă numai odată cu

    fondul, adică prin exercitarea căii de atac împotriva hotărârii prin care s -a soluţionatfondul cauzei.

    Prin excepţie, există încheieri împotriva cărora legea prevede expres posibilitateaexercitării unei căi de atac: încheierea de suspendare a procesului, care se atacă cu recurs

    separat (art. 414); încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intevenţie (art.64);încheierea de respingere a cererii de asigurare a probelor (art. 361).În cazul în care încheierile pronunţate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt

    supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul seînaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere seatacă. 

    În cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei  încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilităţii atacării pe cale separată aîncheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instanţei superioare împreunăcu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanţei. Dacă instanţa de control judiciar constată admisibilitatea căii de atac, va cere instanţei care a pronunţat încheiereaatacată să înainteze dosarul cauzei.

    2. Cercetarea procesului

    Aşa cum am precizat, judecarea procesului în primă instanţă se desfăşoară în douăetape: cercetarea procesului şi dezbaterile în fond .

    În etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului.

    În vederea realizării acestui scop instanţa, conform art. 237:1. va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;2. va examina cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în

    condiţiile legii; 3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în

     judecată, a întâmpinării, a răspunsului  la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă estecazul;

    4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate; 5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru

    asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care acestemăsuri nu au fost luate, în tot sau în parte;

  • 8/18/2019 Judecata I Inst

    28/29

      28

    6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor; 

    7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precumşi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le vaadministra în condiţiile legii; 

    8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate; 9. va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de

    evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale;  10. va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv

    verificări în registrele prevăzute de legi speciale.  Art. 240 conţine o dispoziţie cu caracter de noutate  în privinţa locului cercetării

     procesului: în primă instanţă, cercetarea procesului are loc în faţa judecătorului, încamera de consiliu, cu citarea părţilor .

    În căile de atac cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în şedinţă publică. 

    Dispoziţiile privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului încamera de consiliu se aplică proceselor pornite  începând cu data de 1 ianuarie 2017 (O.U.G. nr. 62/2015).

    În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a noului Cod de procedurăcivilă şi până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbatereafondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel.  

    O altă dispoziţie cu caracter de noutate  este cuprinsă în art. 241  (introdusă în procedura noastră civilă încă prin Legea nr. 202/2010): instanţa poate acorda termenescurte, chiar de la o zi la alta. Totuşi, când consideră necesar, va putea fixa şi termenemai îndelungate.

    Judecătorul poate stabili pentru părţi, precum şi pentru alţi participanţi în procesîndatoriri în cursul procesului (în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri,relaţii scrise, răspunsul scris  la interogatoriul, asistarea şi concursul la efectuarea întermen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei).

    Când constată că