JÓN KALMAN STEFÁNSSON, unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporaniislandezi,s-anăscutlaReykjavík,în1963.Adebutatîn1988cuunvolumdepoeme;unul dintre romanele sale,Sumarljós og svo kemur nóttin (Lumină de vară, apoi selasănoaptea),aprimitPremiulLiterarIslandezpentruficţiune.Operasaafostdetreiorinominalizată laPremiulpentruLiteraturăacordatdeConsiliulNordic,printreaicăruilaureaţisenumărăTomasTranströmer,SofiOksanenşiKimLeine.Întrecerşipămîntesteprimulsăuromantradusînlimbaromână.

AceastăpovesteestededicatăsurorilorBergljótK.Þráinsdóttir(1938-1969)şiJóhannaÞráinsdóttir(1940-2005)

Suntemaproapeînîntregimefăcuţidinneguri

Munţiiseducsprecer,stăpânipesteviaţă,pestemoarteşipestecaseleînghemuite

pe limba de pământ. Trăim în fundul unei scobituri: trece peste ea lumina zilei, seînstăpâneşte înserarea; scobitura se umple încet de neguri, apoi stelele ni se aprinddeasupracapuluişiscânteiazăacololanesfârşit,caşicumne-ardaovestegrabnică,darcare?Şideunde?Cevordelanoişipoate,maimultde-atât,cevremnoidelaele?

În noi au rămas puţine urme care să aducă aminte de lumină. Suntemmultmaiaproape de neguri, s-ar putea spune că nu suntem decât neguri, tot ce ne rămâne eamintirea,lângăcareseaşazăuneorinădejdea,numaicăeaepalidă,păleştedinceînceşiaresăsemenecurândcuosteastinsăpeveci,cuostâncăneagrăcapiazarea.Cutoate astea, ştim şi noi nişte fleacuri despre viaţă şi alte fleacuri despremoarte: amstrăbătuttotdrumulăstacasă-ţiaruncămovrajăşicasăfacemsoartasăsemişte.

Îţivompovestide-acumdespreoamenicaretrăiauînvremeanoastră,adicăacummaibinedeosutădeani,şicarepentrutinenumaisuntdecâtnumescrisepecruciplecatesprepământşipeciobitepietredemormânt.Desprevieţişidespreamintiricares-aupierdutpentru căaşa e legeaneîndurătoarea vremii care trece. Şi noi avemsăschimbămasta.Vorbelenoastre sunt canişteajutoare sosite înpâlcuri, carenudauniciodată înapoi, care nu-şi întrerup nicicând căutarea, care n-au altă ţintă decât săsmulgădinhăuluităriiîntâmplărişivieţistinsededemult,şiastaeotreabăgrea,darpoatecăfacchiarmaimult,poateajungsăculeagăîndrumullorşicâtevarăspunsurişiaşasăneeliberezedinloculundesuntem,pânănuepreatârziu.Sănemulţumimcuastadeocamdată,să-ţitrimitemvorbele,ajutoareînpâlcurirătăciteşirăsfirate.Nuştiuelepreabinecetrebuiesăfacă,nicipeundes-oia,busolelelis-austricattoate,hărţilelis-auruptsausuntpreavechi,darprimeşte-le,totuşi,şiaşa.Apoiommaivedea.

Băiatul,mareaşiparadisulpierdut

I

Eraînvremeaîncaresepreapoatesăfitrăitîncăşinoi.Înlunaluimartie,într-olume învelită în zăpadă, deşi nu cu totul şi cu totul albă. Aici albeaţa zăpezii nu eniciodată desăvârşită, oricât ar cerne de sus, oricât ar încerca îngheţul să lipeascăcerul de mare şi oricât de adânc ar intra ceţurile în inimă, spre locul unde seadăpostesc visele, niciodată albul nu iese învingător. Culmile zimţate ale munţilorbiruiecurândşilevezicumseivesc,negrecatăciunele,pesteîntindereaceaalbă.Seridicauşiacum,ascuţiteşi întunecate,pedeasupraluiBárðurşiabăiatului,cândseîndepărtau de Satul pescarilor, începutul nostru şi sfârşitul,miezul acestei lumi. Şimiezulacesteilumieneînsemnatşimândru.Ceidoisemişcărepede–picioaretinere,focarzător–,punândîmpotrivaneguriloroînaintarecutotulbinevenită,fiindcăviaţaomuluinu-idecât înaintare împotriva întunecimilordin lume, împotriva trădărilor,cruzimii,laşităţii,oînaintarecareparedeseoricutotuldisperată,darînvoiacăreianelăsămcâtmaieoumbrădenădejde.Bárðurşibăiatulmergînainteşiei,simplu,săbiruienegurisauîntunecimeadincer,casăajungăînaintealorlacolibelepescarilor.Câteodatămergunullângăcelălaltşiemultmaibineaşa,fiindcăurmelealăturatealepaşilor suntdovada căviaţanu e atât de singuraticăprecum se spune.Alteori însădrumulnumaiedecâtopotecăîngustă,unduităprinzăpadăcaunşarpeîngheţat,şiatuncibăiatultrebuiesă-şiţintuiascăprivirealacălcâieleluiBárður,laraniţadepielepe care o poartă în spate, la ciuful lui de păr negru şi la capul ce se înalţă semeţdeasupraumerilorlargi.Maitrecşipestemalurirâpoase,înainteazăcupaşimicipecărări tăiatechiarpebuzafalezei,darcelmairăuecândajungi laÓfæra,VârfuldeNestrăbătut:fixeziofrânghiedestâncă,deasupraaipantaalunecoasăşifărâmiţatăamuntelui, iardedesubtperetelegolşimareaverzuiecaretecheamăsăteînghită:ocăderedetreizecidemetri.Vârful,înălţatlamaimultdeşasesutedemetri,sepierdeînnori.Deopartemarea,de cealaltămunteleameţitorprecum întinderea cerului:astaetoatăpovesteanoastră.Oameniicârmuiriişinegustoriineorânduiesc,cumsepare,zileleamărâte,daradevăraţii stăpâniaceştianesunt:mareaşimuntele.Einesuntsoarta,celpuţinaşanetrezimgândindu-neîncâteozi,şifărăîndoialăcăşituaisimţilafelcanoidacăaistadelaîntâiulceasaldimineţiişipânăte-arprindesomnul,zecişizecideaniînşir,numaişinumailapoalelemuntelui,dacăpieptulţi-arurcaşiţis-arcoborîîntr-obarcăfiravăînritmulîncarerăsuflămarea.Puţinelucrurisuntaşa

deminunatecamareaîntr-oziluminoasăsauîntr-onoapteliniştită,cândapeledormşiclaruldelunăecelmaifrumosdintreviselelor.Şi,cutoateastea,marean-areîneaniciofrumuseţeşioduşmănimmaimultdecâtoricecândîşiridicăvalurilelazecidemetrideasuprabărcilor,cândsenăpusteşteşineîneacăfărămilă,capecăţeiideozi,puţinîipasăcădămdinmâinişinerugămurlândlaDumnezeuşilaIsusHristos,efărămilă,capecăţeiide-ozineîneacă.Şiînfaţaeisuntemdeopotrivă.Şiticăloşii,şiceicusufletdrept,şiuriaşii,şipricăjiţii,şiceicaresebucură,şiceicaresetânguiesc.Auziunurletoridouă,vezibraţelecumfluturădisperate,apoigata,ecaşicumn-amfi trăit niciodată, trupul fără viaţă pluteşte cu sângele îngheţat în el, amintirile setopesc,peştiivinşiseagaţădebuzelecareieriputeausăsăruteşisăspunăvorbededuh;trecînotpedeasupraumerilorpecaredeunăzistăteacopilulşipelângăochiicenuvormaipriviniciodatăsprenimenişinimic,pentrutotdeaunaaţintiţisprefundulapei.Mareaedeunalbastrurece,nu-iniciodatăliniştită,euncăpcăuncarecâteodatăne poartă pe braţe, răsuflând, dar care altădată se scutură şi atunci ne afundăm înîntuneric:povesteaomeneascăatâtae.

Avemsăieşimlanoapte,sigur,spuneBárður.Tocmai trecuseră de Vârful de Nestrăbătut, frânghia nu se rupsese,muntele nu

rostogolise peste ei stânci ucigaşe. Se uitau amândoi spremare şi apoi şi-au ridicatochii spre cerul de unde vine întunecimea, albăstrimea lui nu mai era de multalbastră.Sesimţeaînvăzduhomireasmădeînserare,maluldinfaţătremura,unpicînceţoşat, de parcă s-ar fi tras înapoi şi s-ar fi afundat în depărtare, malul acestaaproapealbcutotul,cunumeîmprumutatdelazăpadă.

Evremea,îirăspundebăiatul,curăsuflareatăiatădeiuţealaînaintării.Sefăcuserădouă ceasuri de când plecaseră. După ce-şi terminaseră cafeaua şi prăjiturelele laBrutărianemţească,seopriserăîntreilocuriînaintedeapleca,păşindapăsat,dinSat.Fuseseră două ceasuri de înotat cu greutate prin nămeţi. Au picioarele ude,bineînţeles căude, toţi eramuzi învremurileacelea, las’ căaregrijămoartea să leusuce,ziceaubătrâniidacăauzeaupevreunulplângându-se,câteodatăbătrâniiăştianuştiupreamulte.Băiatul îşi îndreaptă tolbadin spate, egrea fiindcăducem înealucruri de care nu ne putem lipsi, Bárður nu-şi îndreaptă nimic, el doar priveşteînainteşifluierăuncântecelnelămurit,uitecăn-aobositniciunpic,aldracului, îşizicebăiatul,eugâfâicauncâinebătrânşituparcăn-aimersnicide-acipânăcoleapeziuadeazi.Bárðurseuitălaelşisurâdeîncolţulgurii,cuochiiluiîntunecaţi,veniţidin Miazăzi. Unii dintre noi au ochi căprui, marinarii ajung până aici din ţinuturidepărtate,şiastadesutedeani,fiindcămareaeuncufărplincuaur.VindinFranţaşidin Spania, unii au ochii negri şi câteodată se întâmplă să-şi lase vreunei femeiculoareaochilor,înaintedeaseîntoarceacasă,dacăsemaiîntorcşinuseîneacăpedrum.

Da,evremea,încuviinţeazăBárður,repetândvorbelebăiatului.N-aumaiieşitcubarcadedouăsăptămâni.Mai întâivântuldefurtunăasuflatdinsud-vest,aducândploaie;pământuls-aivitînpeticebrunepeundestratuldezăpadăfusesemaisubţire;apoi vântul s-a schimbat şi a suflat dinspre nord, biciuind cu zăpadă zile întregi.Furtună, ploaie şi zăpadă timp de două săptămâni în cap, nici o barcă n-a ieşit învaluri,peştiiaufostlaadăpostdeoamenişis-auafundatînadâncurileliniştite,undeniciofurtunănuajungeşiundesingurelefiinţeumanecesepotvedeasuntînecaţii.Despreeisepotzicetotfeluldelucruri,maimultorimaipuţinvestite,înoricecaznusepoatespunecăprindvreunpeşte;singurullucrupecare-lprindeluminaluniicaretremură învaluri.Darau fostdouă săptămânide furtună şi oameniinu s-aupututmişcanicimăcardelaunsatdepescarilaaltuldincauzaei;vântulurlătoraspulberatoriceurmădinjur,aamestecatcerulcupământul,aînghiţittimpulcutotul;de-atuncioameniiaureparatcetrebuiareparat,audresaceledemomeală,audescurcataţelenăvoadelor,audescâlcittotceeradedescâlcit,numaiîncâlcelileinimilorşialecărnii,nu.Unulaplecatsăcutreiereplajaîncăutaredescoici,casălepunămomeală,alţiişi-aupierdutvremeacuuneltedetâmplărieoricudresulpielăriei,darzilelepeuscatsedovedescafilungi,seîntinduneoridenulisevedecapătul.Celmailaîndemânăesăînşelitimpulcujocuri,săjocişisăjocişisănumaiieşidecâtsă-ţifacinevoile,săieşiafară învântul care tedărâmăşi să faci treabamare întrepietreledepeplajă – cutoatecăuniisuntaşadeleneşioriauatâtadepuţinăluminălasufletullor,încâtnucatadicsescsăiasămaidepartededosulbarăciişi-şilasăacolomurdăriile.Apoi,cândseîntorc,îizicomuluicareîngrijeştedebarăci:latreabă,flăcău!Omulacelaechiarbăiatul şi, prin urmare, e treaba lui să cureţe prin tabără, e celmaimic şi celmaiplăpând, n-a putut să ţinăpieptnimănui, aşa că s-a trezit că face treaba asta; aşa emereu în viaţă, ăi mai slabi sunt osândiţi să cureţe mizeria după ceilalţi. Douăsăptămâni tare lungi şi, când în sfârşit timpul s-a mai liniştit, ai fi zis că lumea acăpătatşieauntrup,uite,colosevedecerul,da,da,uitecăîndepărtaresedesluşeştelinia orizontului, n-a pierit nici ea! Ieri vântul n-a mai fost atât de furios, aşa căoamenii au ieşit la curăţat golful debolovanii care îl umpluseră.Auplecat îndouăpâlcuri, doisprezece inşi din două barăci, şi s-au apucat să care pietrele aduse devaluri, mici şi ascuţite, alunecoase, în care oamenii se zgâriau până la sânge, şaseceasuri de muncă istovitoare s-au scurs pe plaja podită cu pietrele astea. Înspredimineaţăvântuls-aschimbatspreapusşis-amaiîmblânzit,darmareasemişcatotameninţătoare,aşase-ntâmplăcândbatevântuldinspreapus,şietaregreu,ţiserupeinimacândvezicăspreţărmseridicăspumaaiaalbă,şiîndepărtaremareapareaşadeliniştită.Totuşi, îţimaivii înfirecândtegândeştică,peovremecaasta,cuvântdinspre apus, codul se trage la adânc, iar drumul spre orăşel se facemai uşor.Dintabăramareauieşitcete-cete,pescariiauîmpânzitplajele,coastelemunţilorfurnică

deoameni.Cândvădînfaţămaimulţilaolaltă,Bárðurşibăiatulîncetinesc;nusechinuiescsă-i

ajungă,călătorialorsefaceîndoi,aşaecelmaibine,auatâteasă-şispunăşitoatesuntdoarpentruurechilelor,desprepoezie,despreviseşidespreceeaceneţinetreji.

TrecuserădeVârful deNestrăbătut.Mai aveau camo jumătatede ceasdemerspână în tabără, de-a lungulmalului pietros, cumarea gata să-i înghită.Merg tot pepotecaînaltăşisestrăduiescsăcoboarecâtmaiîncet,privirealorcuprindecamzecekilometri şi mai bine de mare, cu apa de un albastru îngheţat clătinându-senerăbdătoare,carotiţeledeceas,lafelcaplajaalbăceliseaşterneînfaţă.Niciodatăplaja nu scapă cu totul de zăpadă, nici o varăn-o înlătură în întregime, şi cu toateasteapestetotpeundeeungolfoameniiîşiridicăaşezări.Oriundepoţipuneobarcălaapăseînalţăofermăşi,întoiulverii,pelângăeaînverzeşteunogor,iarpecoastamunteluiseiveşteopajiştecupăpădiicarelucescgalbene.Maideparte,sprenord-est,se înalţă pe cerul cenuşiu de iarnă alte şiruri de creste, e lanţul Strandir, acolo sesfârşeşte lumea.Bárður îşidă jos tolba şi scoate sticladebrennivín.Fiecare trageoduşcă zdravănă. Bárður suspină, aruncă o privire la stânga, până spre întindereaîntunecoasăamării.Totuşinu lamarginea lumii segândeşteel, ori la frigulveşnicînstăpânit acolo, ci la o cosiţă lungă şi neagră şi la cum i-a trecut lui prin faţă laînceputulluiianuarieşisemaigândeştelaceaacăreimână,ceamaidragămânădinlume,adatcosiţaîntr-oparte,peeaocheamăSigríðurşicevaîncepesătremureînsufletulluiBárðurcândîispunecuglasscăzutnumele.Băiatulîiurmăreşteprivireaşisuspină la rândul lui. Vrea să facă ceva în viaţă băiatul, să înveţe limbi străine, săstrăbatălumea,săciteascămiişimiidecărţi,săajungălamiezullucrurilor,oricarearfiacesta,arvreasădescoperedacăevreunmiezînele,darcâteodatăegreusăstaipegândurişisăciteşticândtoatesuntviermănoaseînjur,dupăoziîntreagăîncaren-aifăcutdecâtsăvâsleşti,udpânălapieleşiînţepenit,doaraistatdouăsprezececeasuriafară, atunci gândurile se fac aşa de grele, că numai e în stare să le ridice, atuncimiezullucrurilorelaaniîntregidepărtare.

Vântulsuflădinspreapusşiînserareacoboarăîncetpestecapetelelor.Eidrăcie!mârâiebăiatulcândsetrezeştesingur,doarcugândurilelui.Bárðurs-a

apucatsăcoboareiarăşi,vântulsuflă,mareatresaltă.Bárðursegândeştelacosiţaceaneagră,larâsulplindecăldurăalfetei,laochiieimaialbaştridecâtîntindereaceruluiîntr-onoaptelimpededinlunaluiiunie.Iatăcăauajunspeplajă.Treccugreuprintreblocurilemaridepiatră,cerulsefacedinceîncemaiîntunecatşiseînchidedeasupralor,eiînainteazăcupaşidinceîncemaigrăbiţi,poţisăledesluşeştiîncăumbreleînclipaîncareajungîntabără,chiarînaintedecădereanopţii.

Douăbarăcinou construite, cuun etaj, se înalţă chiardeasupra golfului şi două

bărcicuşasevâslestaurăsturnatepeplajă,legatecufrânghii.Ofalezăzdrenţuităintrădintr-oparteînmare,iaraşabărciletragmaiuşorlamal,dardincauzaeinusemaivede tabăra ceamare, aflată la o jumătate de orădemers şi carenumără treizeci-patruzeci de barăci, dintre care o jumătate sunt ridicate de curând, la fel ca a lor,fiecarecuunpodcareserveştedeodaiepentrudormit.Unelebarăcin-auînsădecâtunnivel,oameniidinceatădorm, îşipregătescmomelile şimănâncă toţi laun loc.Treizeci-patruzeci, hai cincizeci de barăci, nu ne mai amintim chiar bine, atâtealucruriseuită,alunecădinminte:amînvăţatîncet-încetsănebizuimmaidegrabăpecesimţimdecâtpeceneamintim.

Doamne,nimic,numaireclamă,mormăieBárður.Suntamândoiaşezaţipepat,înpodulbarăcii.Aicinuîncapdecâtpatrupaturipentruşaseoameni,plusbucătăreasa,femeiacarelefacemâncareşicurăţenieşileaprindefocul.Bárðurşibăiatuldormde-a-ndoaselea, unul cu picioarele la căpătâiul celuilalt,mă culc cu degetele tale de lapicioare,mairâdecâteodatăbăiatul,îiede-ajunssăîntoarcăunpiccapulşiîirăsarînfaţăşoseteledelânăaletovarăşuluisău.Bárðurarepicioarelungi,şile-astrânssubelşimormăie,nimic,numaireclamă,vorbeştedespreziarulcareieseînSatuldepescario dată pe săptămână, patru pagini dintre care ultima e de fiecare dată plină deanunţuri.Bárðurpuneziarulalăturişiseapucăsăscoatăiardintolbă,lângăbăiat,totcefaceviaţamaiinteresantă–dacălaşilaoparte,înceeace-ipriveşte,buzeleroşii,viseleşicosiţelemătăsoase.Nupoţisăpuiîntolbăviseşicosiţemătăsoase,casăleieicutineîntabăradepescari,nupoţinicimăcarsălecumperidelamagazin,chiardacămagazinelesuntnumaipuţindecincilanumărînSat,iarînmijloculveriitoatesuntplinedeatâteamărfuri,căameţeşti.Poatecăniciodatănuvomputeasăcumpărămmiezullucrurilor,nu,bine-nţelescănu,dinpăcatesaumaidegrabăsăzicemDomnulfie lăudat. Şi-a golit raniţa, iar ce era în ea se întinde acumpepat. Trei ziare, douădintre ele apărute la Reykjavík, cafea, zahăr candel, pâine de secară, cozonac de laBrutărianemţească,douăcărţidinbibliotecabătrânuluicăpitanorb,NielsJuul,celmaideseamăeroualmărilordinDanemarcaşiParadisulpierdutdeMilton,întraducerealui Jón Þorláksson, alături de încă două, pe care le-au cumpărat împreună de laFarmaciadoctoruluiSigurður:PovesteacălătorieiluiEiríkurdinBrúnirşimanualuldeenglezăalluiJónÓlafsson.Sigurðurvindesubacelaşiacoperişşileacuri,şicărţi,iartipăriturile miros aşa de tare a medicamente, încât ne facem bine numai când lemirosim,sămaizicăcinevadupăastacănuesănătossăstaicunasulîncărţi.Ce-aidegândsăfacicuasta?îlîntreabăAndreabucătăreasa,frunzărindmanualuldeengleză.Săînvăţcumseziceînenglezălateiubescsautevreau,răspundeBárður.Uitecevadin cale-afară de folositor, adaugă femeia, aşezându-se să răsfoiască mai departe.Băiatuladusesetreisticlederachiuchinezesc,unapentruel,unapentruAndreaşiatreiapentruÁrni,careîncănus-aîntors,ca,dealtfel,EinarşiGvendur,carevoiausă

seplimbedecolo-coloprintabără,săpiardătimpul,carevasăzică.Dinsprepartealui,Pétur, patronul, a rămas toată ziua în baracă: şi-a uns hainele din piele cu uleiproaspătdinficatdepisică-de-mare,şi-areparatbocanciicucareieseînlargşis-atrasun pic într-o parte cu Andrea, au întins o pânză pe unmorman de peşte sărat, sestrânsesedestulpentrucaPétursănufienevoitnicimăcarsăîndoaiegenunchii.Suntluaţi de douăzeci de ani. Acum, hainele din piele stau întinse la catul de jos,spânzurateprintreunelteledepescuit,mirosgreu,darvorfimoişiplăcutelanoapte,când ies în larg.EomgospodarPétur, la fel ca frate-săuGuðmundur, starosteledincealaltă barcă; stă în baraca vecină, la numai mult de zece metri, dar fraţii nu-şivorbescdevreozeceani,nimeninuştiedelaces-apornit.

Andreaaşazăcarteadeoparteşipunecafeauapesobă,laîncălzit.Dedimineaţănufusesecafea,prilejdeîngrijorare,daracummirosuleicuprindetotpodul,desuspânăjos,alungăduhoareadeuneltedepescuitşidepielărienupreacurată.ChepengulsedeschideşiintrăPétur,arepărulnegruşibarbaneagră,ochiulîifugeunpicşifaţaîiearsădesoare;soseştecaundracurcânddiniadspreraiulundemiroaseacafea,pareaproapevesel,astaîntrucâtcafeauaeolicoareceteîmpingelauimitoareîndrăzneli.Bárðurapovestitîntr-ozicăPéturazâmbitpentruprimadatăcândaveaoptani,apoiamaizâmbitcândavăzut-o întâiaoarăpeAndrea;acumaşteptămsăzâmbeascăatreiaoară,trăseseconcluziabăiatul.Chepengulsemairidicăodată,onenorocirenuvineniciodatăsingură,mormăieel.OdaiasefacedeodatăparcămaimicăînclipaîncareînpodintrăGvendur,cutrupulluiuriaş,cuumeriiaşadelaţi,căniciofemeienupoatesă-icuprindăcubraţele.Einarurcăînurmalui,dedouăorimaimic,slăbănog,darlăsândimpresiacăeputernic,nuştiideundeîşi iapipernicitulăstaforţa,poatedinfireaîndrăzneaţă,căciochiiluinegriaruncăscânteipânăşiînsomn.Aţivenit,ziceAndrea,umplându-le cănilemaride tinichea.Mdea, răspundePétur, şivoi stăturăţitoatăziuasătocaţiverzişiuscate.Nu-inevoiedeoziîntreagăpentruasta,zicebăiatul.Femeia îşi înăbuşă râsul, cănilede tinichea se zguduieuşurel înmâinile ei.Einar îlameninţă cu pumnul pe băiat şi şuieră ceva printre dinţi, dar vorbele sunt aşa deamestecate,cănuseînţelegenicijumătatedinele,îilipsescmulţidinţi,arejumătatedegurăpierdutăînbarbarespectabilă,părulzburlitşirareaproapetotcărunt.Apoiîşi beau toţi cafeaua. Stă fiecarepe salteaua lui de paie, iar afară se întunecă încet.Andreafăcuselampamaimare,baracaareferestrepefiecareperete,prinunasevedemuntele, prin cealaltă – cerul şi marea, ele trei ne mărginesc existenţa, şi multăvremenu se aud decât valurile şimormăialamulţumită amarinarilor care-şi sorbcafeaua. Şezând alături, Gvendur şi Einar citesc împreună un ziar, iar Andrearăsfoieşte manualul de engleză, adică încearcă şi ea să-şi lărgească orizontul prinlimba cea nouă, Pétur semulţumeşte să se uite ţintă înainte, băiatul şi Bárdður îşicitescfiecareziarullui,numailipseştedecâtÁrni.Aplecatlaelacasăalaltăieri,după

ceauieşittoţisăcureţegolful.Încovoiatîntoatepărţilederafalelevântuluidenord,fără săvadă lamaimultdeunmetru în faţă,Árnia străbătut timpde şase ceasuriîntinderi îngheţate şi înzăpezite, dar a ajuns în sfârşit la fermă, e aşa de tânăr, cănevastă-sa îl atrage ca un magnet, zicea Andrea, da, ori mai degrabă daravela luinenorocităîlpunepedrumuri,răspundeaEinar,cuprinsdeodatădefurie.Ştiueubinecăţienicimăcarnu-ţitreceprincapunacaasta,i-azisfemeia,darsuntpelumeaastaşi bărbaţi pe care nu-i interesează numaimuşchii lor şi care-şi doresc şi altceva înafarădepeşteşidecoapselevreuneimuieri.

PoateAndreaştiacevadespreepistolapecareoascunseseÁrniînsân.Oscrisesebăiatulînlocullui;nueraprimadatăcândÁrniîlrugasăpunăpehârtiecâtevavorbepentru Sesselja, nevastă-sa; le citeşte când suntem amândoi lungiţi în pat şi restullumiidoarme,i-amărturisitîntr-oziÁrni,şi-apoidupăcepleclemaiciteşteodatăşiîncăodată.„Mi-edordetine,scrisesebăiatul,mi-edordetinecândmătrezescşimi-edordetinecândprindlopeţileînpumn,mi-edordetinecândaruncmomealaşicândcurăţpeştiidesolzi,mi-edorsămăîntrebecopiiicâtecevaşieusănuştiucesă lerăspund,dartufireştecăştii,tuîntotdeaunaştii,mi-edordebuzeletale,desâniităi,desexultău“,nu,nuscrieasta,serăzgândiseÁrni,careseuitapesteumărulbăiatului.Nuvreisăscriu„mi-edordesexultău“?Árniclătinasedincap.Eudoarîncercsă-ţipungândurilepehârtie,cadeobicei,şi-miînchipuicăşidesexuleiţi-edor,nu?Astanu-itreabataşi,defapt,niciodatăn-aşfolosicuvântulăsta,sex.Bine,şicecuvântaifolosi?Of,aşfolosi,aşfolosi…nu,cedracu’,astanu-itreabata!Şiatrebuitcabăiatulsă taie cuvântul sex şi să pună în locul lui „miros“. Dar e posibil, se gândise dupăaceea,eposibil caSesselja să încercesăghiceascăcecuvânt fusese la început,doarştiecăeuscriuînloculluiÁrni,aresăsestrăduiascăşi,pânălaurmă,aresăajungăsăciteascăcescrieacolo,şi-atunciaresăsegândeascălamine.Aşezatpepat,băiatulseuităţintăînpaginileziaruluişiîncearcăsă-şialungedinminteimagineaasta:chipulSesseljeiînclipacândciteştecuvântulumed,moale,călduţşiinterzis.Seuităatentălaliniilecareîlacoperă,reuşeştepânălaurmăsăîldescifreze,îlmurmurăpentruea,otrece un fior şi apoi se gândeşte la mine. Băiatul înghite în sec, se chinuieşte săcitească mai departe ziarul, ce mai scrie despre deputaţi, e şi o ştire despre Gísli,directorul şcolii din Sat, care nu s-a simţit în stare să ajungă la catedră după cechefuisetreizile,sigurcănu-iprealaîndemânăsăteducisăpredaicândeştibeat,a,uite, Émile Zola a mai publicat un roman, care s-a vândut într-o sută de mii deexemplareînprimeletreisăptămâni.Băiatulridicăoclipăochiidinziarşiîncearcăsă-şiimaginezeosutădemiideoameniocupaţisăciteascăaceeaşicarte,daretaregreusă-ţiînchipuiaşaomulţime,maialescândlocuieşti,cael,atâtdeaproapedeCerculPolar.Seuită,gânditor,dreptînfaţalui,apoiîşipleacăiarăşiochiiînpaginadeziar,înclipaîncaresetrezeştecăi-azburatgândullaSesseljacitindcuvântulălaşigândindu-

selael,strângeziarulînmâinişiciteşte:şaseoameniînecaţiîngolfulFaxaflói.PlecaţidelaAkranesîntr-obarcădeşasevâsle,mergeauspreReykjavík.

GolfulFaxaflóiefoarteîntins.Cumadică,foarteîntins?Aşadeîntins,căviaţanuajungesăîlstrăbată.Apoivineseara.Mănâncăfierturădepeşteşificat.Einar şi Gvendur le dau veşti din tabăramare, formată din treizeci-patruzeci de

colibe vârâte una-n alta pe duna pietroasă care domină plaja. Povesteşte Einar,Gvendurnufacedecâtsăstrecoarecâteunmormăiticişicoloşisărâdăcândisepareluicăeunmomentpotrivitpentrurâs.Patruzecidebarăci,patru-cincisutedepescari,lume multă, nu glumă. S-au luptat, anunţă Einar, şi-au încercat puterea braţului,adaugăEinar,şisă-liadracu’,maiziceEinar,cutareebolnav,tenie,lua-o-ardracu’,numai apucă să iasă din iarnă, unul face numai prostii, altul pleacă la primăvară înAmerica.BarbaluiEinareaproapelafeldeneagrăcaaluiPétur,îicadepepiept,abiadacămai are nevoie de fular, şi vorbeşte întruna, poveste după poveste, Andrea şiPétur îl ascultă. Barður şi băiatul stau lungiţi pe patul lor, unul cu picioarele lacăpătâiulceluilalt,citesc,şi-auastupaturechile,ridicăprivireanumaicândunvaporintră în fiord şi se îndreaptă spre Sat, e obalenierănorvegiană, cumaltfel, intră înfiord scrâşnind şi scârţâind din toate încheieturile, ca şi cum ar fi nemulţumită depropriasoartă.Nenorociţiiăştiadenegustoriiarauscumpitsarea,mârâieEinar,caretocmaişi-aamintitcănuspusesevesteaceamaiimportantădintretoate,aşacăşi-aîntrerupt istorisireadespre Jónascarescrisesenouăzecişidouădecupletedespreobucătăreasă,unele-sneruşinaterău,daraşadebinesună,căEinarmărturiseştecănusepoateabţinesălerecite,şiîncădedouăori,Péturrâde,Andrea,nu,bărbaţiisuntdeobicei înclinaţisprelucrurilecelemainecuviincioasedepelumeaasta,sprecelisedezvăluie dintr-odată, pe când femeile îndrăgesc lucrurile care nu se lasă citite dinprimaclipă,careselimpezescîncetulcuîncetul.Auscumpitsarea?întreabăPétur.Da,hoţii!urlăEinar,negrudefurie.Atuncipoateartrebuisăledămşinoipeşteleud,cumîl scoatemdinmare, zice gânditorPétur.Da, încuviinţeazăAndrea,dealtfel, asta şivor, uite de ce măresc preţurile. Cu privirea în gol, Pétur simte cum îl cuprindeîntristarea, fărăsăpriceapăpreabinedece.Dacăse terminăcupeştele sărat,einumaiaudecesăsteape-aici,undesăseducăelşicuAndrea,îitreceprinminte,decetrebuie să se schimbe totul în jur, viaţanu-i dreaptă.Andrea s-a ridicat înpicioare,începesăstrângădepemasă,pentruoclipăbăiatulîşidezlipeşteprivireadinPovesteacălătoriei lui Eiríkur şi ochii li se întâlnesc, se mai întâmplă, Bárður e cufundat în

Paradisulpierdut al luiMilton,pecare JónÞorláksson l-a traduscumult înaintedevremeanoastră.Sobaîncălzeştepânăîngrindă,ebineînbaracă,searas-aghemuitlafereşti şi vântul mângâie acoperişul, Gvendur şi Einar mestecă tutun, se leagănăînainteşiînapoi,scoţândcândunul,cândcelălaltcâteunof-of,câteunda-da,lampacugazrăspândeşteoluminăvieşifacenoapteade-afarăşimaineagră,cucâtemaimultă lumină, cu-atât emaimult întuneric, aşamerge lumea asta. Pétur se ridică,hârâieşiscuipă,îşiscuipăîntristareademaidevreme,şizice:os-aruncămmomealade îndată ce se întoarce Árni, şi-apoi coboară să pregătească chingile şi frânghiilepentrutărgilepecareurmeazăsăfieaşezatpeştele,aşaerael,nuputeasăsuferesăsteadegeaba.Ceruşinesăveziuneltealtfelbuneşioameniîntoatăfirealenevindcucartea înmână, la ce te-ajută, pierzi vremea degeaba şi risipeşti gazul,mormăie elsupărat, numai capul i semai vede din deschizătura chepengului. Băiatul îşi ridicăochiidinpovestealuiEiríkurşiseuitălacăpăţânacaresevedeivindu-sedejoscaaunuitrimisal iadului.Einarclatinădincapşiseuităcudispreţ laBárðurşi labăiat,apoi trimite un scuipat roşiatic pe podele şi o ia pe urmele starostelui, care îi totspuneaceva,îndeajunsdetaresăseaudădinpod,dealtfelnicinugreşeştepreamult,toţi ne naştem ca sămurim. Şi acum îl aşteaptă pe Árni; numai e nimic care să-lîntârzie.

Arcamtrebuisămăduc,îispuneÁrniSesseljei.Sănulaşimareasăteînghită,îicerefemeia.Árniîirăspunderâzândşilovindcu

palmaîncălţările:eştinebună,cumsăîndrăznescsămăîneccucizmeleamericaneînpicioare!

Minunicuduiumulseîntâmplăpepământ.Acum,Árnistrăbatecâmpurileşimlaştinile,smârcurileşipâraielefărăsăseudela

picioare,caprin farmec.Se faceaproapeunandecândÁrni şi-acumpăratcizmeleamericane,s-adussăleiadintr-unfiorddealături,s-aurcatpeogoeletăşişi-aluatcizmeleşiamaitârguitşicâtevapătrăţeledeciocolatăpentruSesseljaşipentrucopii,celmicdetotaînceputsăplângădupăces-aterminat,nul-aupututîmpăcadeloc.Cee dulce de la un capăt la celălalt până la urmă întotdeauna ne umple de tristeţe.Echipajelecareveneausăpescuiascăhalibutnegrusoseaudeobiceiprinmartiesauaprilie din America şi îşi aruncau năvoadele cam peste tot în Groenlanda, dar derămasrămâneaulanoi,cumpăraumerindeşisareşineplăteauînbanisunători,nevindeau puşti, cuţite şi biscuiţi, dar nimic nu se compara cu vestitele lor cizme decauciuc.Operechedecizmeamericanecostămaimultdecâtunacordeon,daipeelecâtcâştigăoslugăîntr-unan,suntaşadescumpe,căÁrnin-amaicumpărattutunşibrennivíncâtevalunilarândcasăizbuteascăsăleia.Darmerită,îşiziceacum,cândtreceprinmlaştinişipestepâraieşinuseudălapicioare, înainteazăcupaşiegalişi

apăsaţiprinzăpadăşiprinnoroaie,elimpede,cizmeleasteadecauciucsuntceamaigrozavă treabă pe care a inventat-omarea putere americană, depăşesc de departeoricealtceva,aşacăpricepidecearfigroaznicsăteînecicueleînpicioare,nute-arierta nimeni. Ar fi o nepăsare criminală, îi explică Árni Sesseljei, îmbrăţişând-o, îiîmbrăţişeazăşipecopiişicopiiiîlstrângşieiînbraţe,edeomiedeorimaibinesătestrângăcinevaînbraţedecâtsăstaiîntr-obarcădepescuit,înlargulmării,sătebatăvânturile cele aprige. Nevasta lui Árni îl priveşte cum se îndepărtează, fă să nu seînece,murmurăea,nuvreasăoaudăcopiii,nuvreasăîisperie,nuedeniciunfolossăridicivoceacândterogipentrulucruriaşadeînsemnate.Seîntoarceînodaieşiseapucăsămaiciteascăodatăscrisoarea,dedataastaîndrăzneştesăseuitemaibinelacuvântultăiat,doarochestiecarenui-aplăcutbăiatului,aşai-aspusÁrni,eapriveştelungcefusesetăiat,apoiizbuteştesăciteascăacelcuvânt.

A,uitecăaivenit,zicePéturcândÁrnisoseştefărăsăsefiudatlapicioare,acumpotplecatoţisăaruncemomeala,probabilcăvorieşiînlarglanoapte.

II

Înlargulmăriinusedoarmelafelcaaici,înSatuldelamargineafiordului,întremunţiicucresteuriaşe,defaptaicieşti în fundul lumiişimareaecâteodatăaşadeliniştită, că vine până lamarginea plajei s-omângâie blând, dar nu, când pleci dintabără marea nu e niciodată liniştită şi nimic nu pare să o îmblânzească şi să-idomoleascămugetele,nicimăcartăcereanopţiioriboltaînstelată.Mareanăvăleşteînviselecelorcemoţăieînlarg,mintealiseumpledepeştişidetovarăşipierduţicarelefacsemnetriste,cuînotătoareînlocdemâini.

Pétursetrezeşteîntotdeaunaprimul.Defapt,elestarostele,aşacăsetrezeştecândtotuleîncăînnegură,abiaunpictrecutdedouănoaptea,darniciodatănuseuitălaceas, de altfel nici nu-l poartă lamână, e undeva prin catul de jos, aruncat sub unmormandelucrurimurdare.Pétursedăjosdinpatşiridicăprivireasprecer;ştiecâteceasuldupăcâtdeadâncăebezna. Îşi cautăhainelepepipăite, foculdinsobăs-astinspestenoapteşifriguldemartiesesimteprinpereţiipreasubţiri.Andrearăsuflăgreu lângă el, doarme adânc, Einar sforăie şi îşi încleştează pumnii în somn. Árnidoarmelacapătulcelălaltalpatului,băiatulşiBárðurnufacniciunzgomot,Gvendururiaşularenoroculchiorsădoarmăsingurînpat,chiardacăeunulstrâmtrău,tueştide două ori mai mare decât s-ar cuveni, i-a spus într-o zi Bárður şi Gvendur s-aîntristataşadetare,căatrebuitsăsetragăîntr-oparte.Péturîşipunepuloverulcelgrosşipantalonii,coboarăclătinându-seşi ieseafarăînnoapte,suflăunpicdevântdinsprerăsărit,sezărescşicâtevastele,sclipescdepărtataducândveştivechi,luminalor s-a stins de mii de ani. Pétur se uită în jur cu ochii micşoraţi, aşteptând să sedezmeticească de tot, visele să se risipească şi el să-şi capete înapoi ascuţimeasimţurilor,stăaplecatşipieziş,caunanimalneclintit,adulmecăaerulşiseuităatentlanoriiadunaţiînstratgros,apoiseîntoarceîncasăşideschidechepengul,isevedenumaipărulcapului,negru,cândzice: ieşim,nuvorbeşteprea tare,daredeajuns,voceasestrecoarăînviselecelemaiadâncialetovarăşilor,sfâşiepânzelesomnuluişitoatălumeasetrezeşte.

Andreaseîmbracăsubplapumă,apoisedăjosdinpatcasăaprindăfoculşilampa,odaiaselumineazăblând,ovremenimeninuzicenimic,toţiîşipunhaineleşicască,Gvendur se leagănă înainte şi înapoi pe marginea patului, e pe jumătate adormit,rătăcit la hotarul dintre trezie şi vis, nici el nu ştie unde e. Bărbaţii se scarpină în

barbă,băiatulnu,eln-arebarbă,edintreceicareîşipierdtimpulcurasul,bine,nicinu-ipreagreu,arenumaicâtevafiremoişirare,ţieîţilipseştebărbăţia,i-azisodatăPéturşiEinararâs.Bárðurareobarbădeasăşibrună,mereuoîngrijeşte,eunbărbatdatnaibiidefrumos,câteodatăAndreaseuitălaeldoardeplăcere,cumîţiplacesăteuiţilaopozăsaularazeledeluminăcândseîmprăştiepeapă.Cafeauaseumflă,toţiîşiiaugameleleşiîntindcudegetulpeofeliedepâinedesecarăunstratgrosdeuntşidepate,beaudincafeauafierbinteşineagrăcanoapteaceamaiadâncă,încafeapunzahăr candel, măcar de-am putea să punem zahăr şi în noaptea de-afară, s-o maiîndulcim.Péturspargetăcerea,defaptnuetăcere,seaudecumsorbdincafea,cummestecă feliile de pâine, cum mai trag nişte vânturi, şi zice: vântul bate dinsprerăsărit,e liniştitşicălduţ,darmaitârziuaresăsufledinspremiazănoapte,destuldecurând,trebuiesăvâslimdeparteînlarg.

Einar suspină de plăcere. Să vâslim departe în larg, vorbele astea îi mângâieurechile caomuzică.Árni răspunde:da,desigur,de faptel seaştepta, ştia căau săvâslească departe în larg, îi spusese şi Sesseljei, care îi zisese atunci: of, să nu laşimareasăteînghită.

Peştelenupreaurcăînapelededeasupraînaintesăsestricevremea,elimpedecăacumtrebuiesămeargăsprelarg,şiiarăşiseapleacătoţispregamelesă-şimaiungăofeliedepâine.Săvâslimdeparteînlargînseamnăcăvortragelavâslecelpuţinpatruceasurifărăoprire,vântulepreaslabcasăumflepânzele,însumatînbarcăstaupepuţin opt-zece ceasuri, poate douăsprezece, asta vrea să spună că peste exactdouăsprezeceorevorputeasămănânceiar,pâineaebună,ebunşiuntulşidincâtese vede nu poţi să trăieşti dacă n-ai cafea. Beau încetişor ultima gură din cana detinichea,întârziesăînghită,afarăîiaşteaptăumbrelenopţiicareurcădinfundulmăriipânălacerşiaprindstelele.Marearăsuflăgreu,e întunecatăşimută,şicândnusemaiaudeeaparcănusemaiaudenimicînlume,pânălaculmilevrâstatecunegruşialb alemunţilor din depărtare. Lampa împrăştie o lumină gălbuie, Andrea a făcutflacăramaimică,n-ainevoiedepreamultăluminăpentruultimaînghiţiturădecafea.Fiecaresegândeşte laale lui,cuprivireaaţintită înainte fărăsăvadăceva,Pétursegândeştelafiecaretrasdevâslăcare-iaşteaptă,ialarândfiecarelucrupecareosă-lfacă, trebuie să fie pregătit, ca întotdeauna, Árni e deja nerăbdător, înfrigurat, abiaaşteaptă să-şi suflecemânecile, Einar se gândeşte şi el la vâslit, cumare să strângălopeţile înpumn, suspinăadânc în sinea lui şi se simte cu totul liniştit. Sângele lui,mereu prea fierbinte şi care curge totdeauna prea repede, aşa de repede şi deneplăcut, că parcă îl simte furnicându-i prin vine, e acum ca o apă cuminte ce sescurgeîncetişorîntremaluriînverzite.Cafeaua,efortulcareîiaşteaptă,Einarsesimterecunoscătorpentrutoate,maicăîivinesă-lpreţuiascăpefiecaredintretovarăşiiluicarestauacumînodaie,pejumătateaplecaţipestecănileaproapegoale;aşadebineîi

e,încâtsesimteînstaresăseuitefărăsăseînfuriepânăşilaceidoinăuci,Bárðurşibăiatul,careîlscotcâteodatădinminţicunenorocitullordecitit,lua-l-ardracu’,ăştiaîşi spun unul altuia frânturi de poezii, ce ruşine să laşi să ţi se prăsească în sufletasemenea putregai, cum să mai faci faţă greutăţilor dacă te-ai muiat aşa, nu, nicimăcargândul laastanuizbuteştesă-i înfierbântesângele,care înclipaasta totcaoapăliniştităcurge.Einarsoarbedincafea,viaţaedulce.

Săvie,dară,searaS-acoperecumanta-iUmbroasăOricelucru.Linişteasăselase,

citeşteBárðurdinParadisulpierdut,apleacăpuţincarteacasăfieluminatămaibine,lumina lămpii careajunge să cadăpeunversbine întocmitn-aarspoate în zadar.Mişcându-şi încetişor buzele, citeşte de mai multe ori fragmentul şi, cu fiecarerepetare, lumea pe care o adăposteşte în fiinţa lui se face din ce în ce mai mare.Băiatulşi-aterminatcafeaua,scuturăultimiistropidincanadetinicheaşiopunelalocîngamelă,apoiseuităcucoadaochiuluilaBárður,vedecumisemişcăbuzeleşisimtecumîlcuprindeînduioşarea,îşiaduceamintedeîntreagazideieri,câtdebinei-afostalăturideBárður,ebineleacelacarevineodatăcuprietenia,stăpemargineapatului şi sufletul i se umple de amintirea zilei de ieri. Apoi apucă sticla de rachiuchinezesc, remediul ideal pentru digestie, medicamentul care te înviorează şi teîntăreşte, folositor împotriva neplăcerilor provocate de deranjamente la stomac,arsuriînpiept,greaţăşidurerideburtă,toatălumeaştie,scriepestetotlagazetă,şistrăinii, şioameniidepe-aici jurăcăeadevărat, toţi recomandăcucăldură licoareavenitătocmaidinChina,elixirulcareasalvatatâteavieţi,copiibolnavidegripăreaaurevenitdinghearelemorţiidupădoardouă-treilinguri,înplusetarebunîmpotrivarăuluidemare,cinci,haişapte înghiţituri înaintedeaplecadepeuscatşiaiscăpatteafăr. Băiatul bea o duşcă din sticlă. E iadul pe pământ să te apuce răul demaretamanînlarg, într-obarcădeşase,cândeatâtatreabădefăcutşi tedespartceasuribunedemal.Mai înghiteoduşcă,răuldemareeşimaiafurisitdupăceaistatmaimultăvremepeuscat.Andreaşi-aluatdejaporţiaîmpotrivarăceliicareîifacecapulgreu,beaunpicdelicoarechinezeascăşi-aiscăpatdetoaterelele,nus-ormailipidetineînveci.Netrecemviaţacăutândodezlegare,cevacaresăneaducămângâiere,caresăneumpledebucurieşisădepărtezedelanoinecazul.Casă-şigăseascărostul,unii o apucă pe un drum tare lung şi greu; poate nu vor găsi niciodată nimic de-adevăratelea,poatenuvorvânaaltcevadecâtumbraunui ţel,urmauneidezlegări,saupoateîşivorgăsilinişteachiarîncăutareaasta,iarnoi,noilevompreţui,fireşte,tăria, dar, oricum, nouă ne e deja tare greu să trăim, aşa că ne vommulţumi să

înghiţimrachiulchinezesc,înlocsăpornimşinoiîncăutare,nevommulţumicuastaşinuvomîncetasăneîntrebămcareecelmaiscurtdrumcătrefericire,iarrăspunsulîlvomaflaprivindcătreDumnezeu,cătreştiinţă,cătrebutelcadebrennivínoricătrelicoareasositătocmaidinChina.

Aieşittoatălumea.Înjurulbarăcilorezăpadămultă,darplajaeneagră.Oameniirăstoarnăbarcape-o

coastă.Nu-itreabăgreapentrudouăsprezecebraţesăîmpingăobarcă,emaigreusăoîntorcicufundulînsus,pentruastanupreaajungdouăsprezecebraţe,maienevoiede încăşase,numaicăechipajulcelălaltdoarmeîncă,ainaibiioameni,cumîşimaiodihnescmâinileosteniteînlumeaviselor,eipleacăîntotdeaunasăvâsleascădeparteînlarg,de-astanuiesdecâtînzori.Fireşte,Guðmunduraresăsetrezeascăprimul,eleşeful, i se zice Guðmundur cel neînduplecat, vrea ca oamenii lui să se întoarcă întabărăînaintedeoptseara,leneviaşibaliverneleîlseacăpânălaosşitoţiisesupunfărăsăsufle,câtarfieideuriaşi;autrecutprinatâteaşisuntaşadespurcaţilagură,căarfaceuncâinesăcrapecuoînjurăturăşinimicaltceva,darcândseînfurieşefulse înghesuie unii în alţii ca nişte copilaşi speriaţi. Pe bucătăreasa lor o cheamăGuðrún, e slăbuţă şimititică şi are părul aşadeblonziu şi râsul aşade limpede, căniciodatănusefaceîntunericînjurulei,facecâtmulte-multesticledelicoaresositătocmaidinChina,efrumuşicăfocşivioaie,areobrajiaşadealbişiderotunzi,căîţitresaltă inima de câte ori o vezi, şi semişcă uneori de parcă ar dansa, o sumă delucruri trecatunciprin sufletelebărbaţilordin tabără, cât sunteideneciopliţi şidearşidesoare,simtaşaofierbinţealăşiopatimă,sefacamândouăghemînadâncullorşinimicnulepoatedescâlci.DarGuðrúnefiicaluiGuðmundurşibărbaţiis-arducemaidegrabăsăserăcoreascăînmareaîngheţatădecâtsăseapropiedefatalui,nueştiîntoateminţile,nicidraculînpersoanăn-arîndrăznisăoatingăcuundeget.Iareahabarn-aredecetrezeşteînsufletelelor,şiastaparcăfacelucrurileşimairele,dacănucumvalefaceîntr-unfelmaiuşoare.

Toţitrudescfărăsăscoatăovorbă.Punînbarcăcetrebuie,pânze,undiţecumomeală,pufoaicele,eîncăpreacaldca

săle iaacumpeei,pantaloniidepielecareseridicăpânălasubsuori, lânadincaresuntîmpletitepulovereleegroasăşiţeapănă,suntgatasătragălavâslecuputeretrei-patruceasuri.Fiecarebărbatştiecetrebuiesăfacăînîntunericuldesmoală,dacăşiviaţa ar fi la fel de simplă, aşa de uşor de desluşit, dacă am putea să scăpăm deîndoielileasteacareseîntindpânălamoarte,până-nmormânt.Oarecelucruarputeasă îmblânzească îndoielile, dacă nici moartea nu e în stare? Zăpada se bătătoreştedegrabă subpaşi, întreplajă şibaracă.Andrea iese săgoleascăgăleatademurdării,ţărânadinjurseumezeşte,nuştiidacădeurinăsaudezăpadătopită,oricumseduce

înpământ,sănădăjduimcăacoperişullumiidejosnuarevreocrăpătură,oripoatecăvreunuldintrechinurileiaduluichiarăstae,săfiistropitfărăîncetaredeoapăîncareplutescmurdării.Andreaîntârzieoclipăsă-ipriveascămuncind,abialiseaudpaşii,mareamoţăieaproapeşimunteleecufundatînsomn,încerurietăcere,nimeninus-atrezit,fireşte,eabiaoratrei,şiiatăcăBárðursehotărăştedeodatăsăfacăceva,seîntoarceînbaracă.Andreascuturădincapşipebuzeiseciteşteunsurâsnelămurit,ştie că bărbatul are să urce pe scară şi are să se întindă până către pat, că are sădeschidăParadisulpierdutşiaresăciteascăîncăodatăversurile,vreasăleţinăminte,sălerecitepentruelşipentrubăiatcâtdureazăaşteptarea,săvie,dară,seara

S-acoperecumanta-iUmbroasăOricelucru.Linişteasăselase.SetrageostenităSălbăticiuneaînculcuşdehumă,Pasărea-ncaldulcuib,Searasăvină-ntihnă.1

Bárðurieşiseultimul.Adâncit încarteaenglezuluiorb,rescrisădintemeliideunpastor sărac în ceasurile lui pierdute, citeşte din nou strofa şi, cu ochii închişi, îşiascultă inima cum îi bate. Cuvintele, s-ar zice, nu şi-au pierdut încă puterea de a-iatinge pe oameni, e de necrezut, poate nu s-a istovit toată lumina în ei, poate că,oricumarfi,maipâlpâieofărâmădenădejde.Însăuite,răsareluna,pluteşteîncetişorprintrenoriîntr-ogeanărotunjită,vălderazestrăvezii,abiasevedepesfert,urcândalenedinstânga,darede-ajunssăluminezeoclipănoapteaceaadâncă.Luminaluniinuseamănăcuceaasoarelui,eafacepâclaşimaideasă,aduce-nlumetaina.Băiatulridicăochiişiseuitălaea.CasăseroteascăînjuruleiînseşiîitrebuietotatâtatimpcâtîitrebuiesăseroteascăînjurulPământului,de-astanu-ivedemdecâtaceeaşifaţă,areaproapetreisutedemiidekilometri,ne-artrebuioveşniciesăajungemlaeaîntr-obarcădeşaseoameni,chiarşiEinararsocoticăecammult.

MamabăiatuluiîiscrisesecândvaoscrisoaredespreLună.Despredistanţacarenedespartedeeaşidesprefaţaeimereuascunsă,darnupomenisenimicdevreobarcădeşaseoameni,iardeEinarniciatât,dealtfelnicinu-lcunoaşte,nicidesprebarbaluinuştienimic,casănumaivorbimdespremâniacare-lzgândăreşteveşniccaorotiţădeceasornic.NumaicăEinarnu-idelocmâniosînclipadefaţă.Linişteanopţiişiclarulde lună i-a cuprins pe toţi deopotrivă, şase bărbaţi şi femeia care se uită la ei. Nu,Andreanusemaiuitălaei,acumseîntoarcelabaracă,grăbeştepasulcasă-lprindăpeBárður înprag.Nusunt în toateminţile, segândeşte,emai tânărdecâtminecudouăzecideani!Dardecesăîndepărtezidelatineplăcereadeatepierdeînochiilui

întunecoşi într-onoaptedemartie caasta,de ce sănupriveşti lung cuochiiminţiicumisemişcă,dulceşimlădios, trupulsubhainelecelegroaseşicumîi strălucescalbişidrepţidinţii întrebuzelecurate,nepătatede tutun.Bárdurnumestecă tabac,tinerii ăştia chiar sunt ciudaţi, auzi, să refuzi o plăcere ca aceea adusăde tutun. Seîntâlnescînuşă,mintealuiBárdurepierdutăînversurişiînparadisuri,of,of,câteştitudefrumos,măibăiatule,suspinăfemeiaşiîimângâiebarbacuamândouămâinile,degetele îialunecă în jospestegâtulgol şi se trezeştecămângâierile i se facşimaiapăsate,şimailungidecâts-arfiaşteptateaînsăşi,simtecălduracareserăspândeştedindeschizăturagulerului.Doarpentrutine,Andrea,răspundeelsurâzând.Dormipetine,măgarule! seaudedin întuneric strigătul luiPétur.Tresaramândoi,Andrea îşitrageînapoimâinileşiseuităstânjenităînlături,băiatuleacolo,nedumerit,înbătaialunii.

*

Claruldelunăpoatesănefacămaislabi.Amintirisedeşteaptăînnoi,rănisedeschiddinnouşisângelecurgeiarăşi.Mama îi trimisese o scrisoare în care îi vorbea despre Lună şi despre Univers,

despre vârsta stelelor şi despre distanţa până la planeta Jupiter. Ştia omulţime delucruri,chiardacăfusesecrescutădestrăinilacaretrecuseprinmultegreutăţi,fusesedeseoridojenităcănusemulţumeştecucâtştie,dareaînvăţasesăciteascăascultândlecţiilecopiilordelafermăşidupăaceeacitisetotce-ipicaseînmână,multtare,chiardacă trăia în sărăcie şi nimănui nu-i păsa de ea. Cititul şi setea asta de a afla îiapropiasepepărinţiibăiatului,amândoierausăracilipiţi,darizbutiserăpânălaurmăsă lase munca de zilieri şi să-şi cumpere ferma lor, chit că era cam mult să-şinumeascăaşabordeiulşibucatadeogor,darnumaiconta,munceauavutullor,nualaltuia:ovacă,cincizecideoi,campuţinpentruocasădeoameni.Ogorulaveaatâtearidicături,căeramaiuşorsă-lrâcâidecâtsă-lcoseşti,iarpăşuneamusteadeapătotanul.Dinmare trăiau,eanehrăneştepe toţi cei cevieţuimaici, lamarginea lumii.Tatălbăiatului lipseapatru-cinci lunideacasă, trăiapemareşi înbarăcicaacestea.„DoamneDumnezeule,câtdedorîmieradeel!“,îiscriseseodatămama,„bineînţeles,eraţişivoicumine,darnutreceaziîncaresănumăapesedoruldeBjörgvin,maialesseara, după ce adormeaţi“. În lunile în care tatăl lipsea nu era decâtmuncă şi iarmuncă,tezbaţicasătrăieşti,casăscapidesărăcie,darrăgazulnueradecâtpentrucitit.„Nuneputeamvindeca.Nunestăteagânduldecâtlacărţi,lacumsăaflămmaimulte,neînsufleţeamdintr-odată,parcănepierdeamminţilecândauzeamcăamaiapărut vreo carte de seamă, stăteam să ne închipuim despre ce e, vorbeam seara,

după ce adormeaţi, despre ce s-ar putea afla în ea. Apoi o citeam cu rândul sauamândoi deodată, dacă tot ajunseserăm să punem mâna pe ea, în original saurecopiată“.Darcesămaizici:tatălbăiatuluieraîntr-obarcădeşase,cumsuntatâteape la noi, lungă de optmetri şi-atât, n-a fost el singurul care s-a înecat în noapteaaceea.Totîntr-onoaptedemartie,acum–băiatulridicăiarochiisprelunăşisocoteşteîn gând – zece ani şi şaptesprezece zile. Ei, nu, două bărci s-au dus atunci la fund,douăsprezece vieţi de oameni, douăzeci şi patru demâini întinse s-au zbătut pestevaluri; se ridicase dintr-odată un vânt dinspre sud-est şi oceanul i-a înghiţit pe toţi.Vesteaceaneagrăaajunslafamilieabiadupăosăptămână.Oareeneomenossaueouşurare să te gândeşti că a mai trăit încă şapte zile în sufletul celor pentru careînsemnaatâta,săştiică,deşimort,amaifostviupreţdeîncăunpic?Unvecinavenitsă le spună, să stingă lumina din lume. Băiatul stătea jos pe pământ, întinzându-şipicioarele înfaţă,cusoraalături, iarmamarămăsese însus,cuprivireapierdută îndepărtareşicumâinileatârnând,mâinimoarte,eiadulpepământsăaimâinişisănumaiaipecineîmbrăţişacuele.Văzduhulsecutremurădeodată,caşicums-arfiruptceva în osia lumii, apoi se auzi cum soarele cade sfărâmat în bucăţi pe pământ.Oameniitrăiesc,auceasurilelortihnite,săruturi,râseteşiîmbrăţişări,auvorbelelorde dragoste, bucuriile şi tristeţile lor, fiecare viaţă alcătuieşte o lume care apoi seprăbuşeştepesteeaînsăşişinumailasănimicînurmă,numaicâtevaobiecterămân,iarelesefacpreţioaseşiîmbietoareînclipaîncareadispărutcuiaparţineau,capătăînsemnătateşicâteodatăchiarun feldesfinţenie,caşicumfărâmedinviaţaaceeadispărutăs-arfidepusîntr-oceaşcădecafea,într-unfierăstrău,într-operiuţădedinţi,într-unfular.Dartotulsfârşeşteînceaţă,amintirilepălescşi,laurmaurmei,lucruriletrectoate.Acoloundeeraluminăşieraviaţănumaidăinuiedecâtumbraşiuitarea.Tatăl băiatului amurit,marea l-a înghiţit şi nu i-amai dat drumul niciodată. Undesunt,oare,ochiităiîncaremăvedeamaşadefrumoasă,unde-ţisuntmâinilecucare-ţimângâiai copiii,undee glasul care lealunga spaimadevisele cele rele?Tatăl s-aînecat, căminul s-a destrămat. Băiatul a fost nevoit să plece undeva, fratele luialtundeva,lacincioredemerspejosdeel,mamaşisurioaralorceamică,deunanşiceva,s-auîndreptatcătrealtăvale.Într-ozistauîmpreună,toţipatru,lungiţiînacelaşipat,camînghesuiţi,darsuntfericiţi,poatesingurullucrubuncândlipseştetatăl,iaradouaziunmunteînaltdeşaptesutedemetriseridicădintr-odatăîntreei,ameţitorşisterp, băiatul îl urăşte şi acum din tot sufletul cu o ură fărămargini. Dar în zadarurăştimunţii,suntmaiînalţidecâtnoi,rămânneclintiţilalocullor,miişimiideani,pecândnoi,noivenimşiplecămaşadeiute,abiaaretimpochiulsănezărească.Edrept,munţiinupreaajungsăopreascăscrisorile.Mamaluiîiscria.Îivorbeadespretată,casănusescufundecutotul înuitare,casă trăiască însufletul fiuluisăucaoluminăcaresă-lîncălzească,oluminădecareţi-edor,îiscriacasă-şisalvezesoţulde

uitare. Îipovesteadesprecumvorbeauamândoi,desprecumse îngrijeadecopii şicumledădeanumedealint,cecântecelecântaşicumseţineaeldreptîncadruluşii,cu privirea pierdută în depărtare… „Sora ta creşte şi emândră că are doi fraţimaimari.Ştiucătun-ais-ouiţiniciodată.Voimaiajungeţisăvăvedeţi întrevoi?Săvăstrăduiţisăvăvedeţi.Sănulăsaţilumeaastamaresăvădespartă!Lavaraviitoare,văîncredinţezcăvenimamândouăsăvăvedem,amprimithârtiacuautorizaţiaşine-ampregătitdejaîncălţările.Aproapecănutreceziîncaresoratasănumăîntrebe:Aziplecăm?Cândplecăm?“.

Cândplecăm?EfoarteposibilcaPământulsăsefiformatînacelaşitimpcuLuna,darelafelde

posibil ca primul să o fi prins în orbita lui şi aşa s-a făcut că acum Luna pluteştedeasuprabăiatului,făcutădinstâncă,dinpiatrămoartăşineclintită.

N-au mai plecat niciodată. A venit în schimb gripa, da, asta vine în fiecare an.Mamaşisoraluis-auîmbolnăvitdetuseneagră,s-auprăpăditladouăzileunadealta,fetiţas-astinsprima.„Undeeşti,Doamne?“,afostultimaîntrebareamamei,iardupăîntrebarea asta, ultima din viaţă, a mai avut putere să scrie pe o hârtie Trăieşte!:„Trăieşte!Mamata,careteiubeşte“.Ultimascrisoare,ultimulrând,ultimulcuvânt.

Băiatulridicăbidonuldezerşiîlpuneînbarcă,oarecâtpoatesăîndureoinimăde

om?Barcaeîncărcată.Gata.Casăseţinămaibinedeasupravalurilor,Einar,GvendurşiÁrniaucăptuşit-ocu

pietre,şipefiecareaufăcutsemnulcrucii.Inimaunuiommareecâtunpumnstrâns.Inima e un muşchi scobit care trimite sânge în vene, vase, artere şi venule, caremăsoarăîmpreunăaproapepatrusutedemiidekilometri,aiajungepânălaLunăşichiarînhăurilenegrededincolodeea,cesingurătatetrebuiesăfiepe-acolo…Andreastăiarăşiîntrebaracăşiplajă,veneleeiseridicăpânălaLună.Maiepuţinşisefaceoratrei,nupotsă iasădingolf înainte,e legeşi trebuiesă tesupui legilor,maialescelornăscutedinbunul-simţ.GvendurşiEinarsuntdejaînbarcă,aşezaţipelocuriledin faţă, acolo stau vâslaşii cei mai puternici şi mai rezistenţi, ceilalţi patru seînghesuiepe laturi şiaşteaptăsunetdegoarnă.Nuaşacum,ziccărţilecelevechişipoveştiledinbătrâni,aresăsuneînziuaceadinurmă,cândvomficutoţiichemaţilaJudecatadeApoi,nu,aşteaptăsăsunegoarnapecare,josîntabăraceamare,Benediktaresăoducălabuzecândsevafaceceasultreifix.Benediktareplămâniputernicişipoatesăsuflecutărie,sunetulajungeuşorpânălatabăracelordoifraţichiarşicândvântulsuflăîmpotrivă,dinspremiazănoapte.Înprimaiarnădupăces-adatlegeacareopreaieşitulînlargînaintedeoratreidimineaţa,Benediktn-asuflataltfeldecâtscurtşi hotărât, nevrând să se audă altceva decât un sunet puternic, în stare să ajungă

departeşisă-idovedeascătăriaplămânilor.Apoi lăsatrâmbiţadepe-atuncişidădeafugasăajungăprimullabarcă.Darazi,doianimaitârziu,dupăceşi-acumpăratdelaun căpitan englez o goarnă veche, nu mai suflă doar ca să sufle, nu, acum sestrăduieştesăpreschimbenoteleîntunecatealeapeluluidenoapteîntr-ofrânturădemelodieauzitălanegustorulSnorri,înSat,şiapoinu-şimaiaruncăgoarnaînbarcă,sămeargă cu ea în larg, e prea frig şi umed şi ar putea să i se strice timbrul, aşa i-aexplicatSnorri,acumi-olasăbucătăresei,carestăşiîlaşteaptălângăbarcă.ÎnjurulluiBenedikt,aproapeşaizecidebărcişi treisutedeoameniaşteaptăsemnalul,suntmaialesbărcideşase,cudoivâslaşiînfaţăşipatrupelaturi,şitoţimuşchiiseîntindcafrânghiile.Nimănuinu-itreceprincapsăpleceînaintecaBenediktsă-şiiagoarnadelagură,doarestaroste,unuldintreceimaideseamădepelanoi,uncampion,unviteaz,asalvatatâteavieţi,prindeîntotdeaunamultpeşteşinu-lîntrecenimenicânde vorba să aducă la liman o barcă prinsă de vârtej. Toţi i se supun şi bucătăreasaaşteaptă cuminte pe ţărm să îi întindă goarna, chiar dacă valurile îngheţate îimaiatingdincândîncândhaineleşipicioareleeiaunumaipuţindecincizecideani.

Andreaaşteaptăînjosulcelordouăbarăci.Aşteaptăsemnalul;aşteaptăsăvadăbărbaţiiaruncându-seînaintecutoatăviteza,

ca şi cum ar fugi de sfârşitul lumii. Apoi are să intre în baracă, o să se apuce decurăţenieşio să încercesăciteascăunpicdincarteapecareaadus-oBárðurde lacăpitanulcelorbcarestălaGeirþrúður,Niels Juul,celmaideseamăeroualmărilordin Danemarca. Ce i-o fi adus lui titlul de erou? Ce o fi pescuit? O fi luptat săsupravieţuiascăîntr-obarcăşubredăcaocoajădenucăşiîngustăcaunsicriu,poateprinsă într-o furtună venită dinspremiazănoapte, când numai vezi nici cerul, nicipământul,şicândvântulmugeştedeîţicrapăţeasta?

Are să se pornească vijelia,mormăie Árni aşa de încet, că vorbele i se pierd înbarbacare-iacoperăjumătateadejosachipului,mâinileîisuntaşezatepemargineabărcii,muşchiiis-auumflat.Einariavâsla,Gvendurseuităveseldreptînfaţă,ebinesătrăieşti.BăiatulîlpriveştepeEinardepestemargineabărcii,dacăexistăvreunomcaresăsepoatăîntindecaocoardă,atunciele,iarînclipeleaceleaGvendurseamănăcuunuriaş blând,mulţumit şi ascultător. Cei doi vâslesc în barca lui Pétur demaimultdezeceani,PéturarecâteodatăimpresiacăuriaşulisesupunemaidegrabăluiEinardecâtlui.Hai,sehotărăşteşiomulălasăsufleodată,mormăieiarÁrni,unpicmai tarededataasta. Înfiptbinepepicioare, înmijlocul taberei, ladoikilometridebarăcilecelordoifraţi,Benediktducegoarnalagură,îşiumpleplămâniicuaerulrecealnopţiişisuflă.

Sunetul vibrează deasupra celor aproape trei sute de pescari îmbrăcaţi în piei,încordaţi,dedincolodetabără,apoisepierdeînlinişteanopţii.Andreaîşi îndreaptă

umeriişiîntoarcecapul,casăaudămaibine.Pétur,ÁrnişiEinarsuntnerăbdătorişiîlocărăscînşoaptăpeBenedikt,întimpceBárðurşibăiatulascultăcuurechileciulite,încearcăsăprimeascămelodiapânăînadâncullor,săîiprindămiezulşisă-lpăstrezeînei,pentrucaapoi,înoreledevâslit,săoaudăiarşiiar,săîiadaugealtesunete,săcontinuesătrăiascăastfelcueaînviaţadesprecaresperăcănusevaoprilaieşireaasta în larg. Chiar şi uriaşul Gvendur închide ochii o clipă, blând, muzica îi aduceamintemereudecevamolcomşibun,osenzaţiepecareoarecelmaiadeseacândecutotulsingur.Totuşi,îieteamăsănubagedeseamăEinar,căruianui-arpreaplăceasă-l vadădormind înpicioare, şiGvenduraregrijă sănu-l supere, viaţa edestuldegreaşiaşa.

Hai! urlă Árni în clipa în care sunetul moare, şi atunci împing toţi din toateputerile, ca unul. Barca alunecă până în josul golfului, băiatul se repede să aduneopritoarelecareserostogolescsubchilă,sarecueleînparteadinfaţăavasuluişilepunelaproră.Eiute,da,trebuiesărecunoaştem,aleargăaşaderepedeşidemult,cănuştiidacănucumvaarfiînstaresătreacădecapătulcelălaltalţinutuluicândi-artreceprinmintesăalergepânănumaipoate.Proradespicăvalurile.ÁrnişiPétursuntultimii careurcă la bord, audejapicioarele în apă, apoi încep cu toţii să vâslească.Bárður şi băiatul stau alături pebancadinmijloc, simt cumenergia le pătrunde învene,strângdindinţi,şasevâslaşi,mareaecauleiul,nimicnulestăîmpotrivă,nicivântul, nici valul, barca alunecă iute, dar după ce au tras un minut-două şi s-audesprinscutotuldepământ,îşiaductoţivâsleleînăuntru,Péturîşiscoateglugaşiapoifesuldelânădededesubtşi,cucapulplecat,spunerugăciuneamarinarilor,ceilalţiîşipleacăşieicapeteleşi-şiţincăciulileînmâini.Barcaseunduieşte,lafelcatoateceleceauplecatdintabăraceamareimediatcesunetuldingoarnaluiBenediktaexplodatpesteele,cândtreisutedebărbaţis-aunăpustiturlândpemareînşaizecidebărcicareacumseleagănătăcute.Starostelefiecăreiaseroagă,îşiridicăvoceasprecer,nuceredecâtunlucru:aimilădenoi!

Mareae rece şi câteodată cupetedeumbră.Eunanimaluriaş carenudoarmeniciodatăşiaicinimeninuştiesăînoate,înafarădeJónas,caremunceştepestevarălatabărapescarilornorvegienidebalene,ei l-auînvăţat, isespuneacumCodulsauLupuldeAtlantic,aldoileaisepotriveştemaibinedacăvezicumarată.Ceimaimulţidintrenoiamcrescutaici,pecoastă,n-atrecutozifărăsăauzimvuietulmării,băieţiiiesînlargdelatreisprezeceanişi,cutoateastea,niciunuldintrenoinuştiesăînoate,în afară de Jónas, care a ieşit să ia un pic de aer pe la norvegieni. Ştim totuşi altelucruri, ştimsăne facemsemnulcrucii, laoadică, îl facemdecumne trezim,apoicând ne îmbrăcăm cu hainele de ieşit pemare, binecuvântăm undiţele, momeala,fiecaregestpecareîlfacem,scândurapecareneaşezămînbarcă,fiindcănoicredemîn tine, Doamne, apără-ne dinmaremila Ta, alungă vânturile şi netezeşte valurile

care ne ameninţă. La Tine ne e toată credinţa, Doamne, Tu care eşti începutul şisfârşituloricăruilucru,fiindcăaceiacaresepierdînmareseîneacăşiseprăpădesc,seduccabolovanii lafund,chiarşicândmareaenetedăcaoglindaşi ţărmuleaşadeaproape, că oamenii de pe uscat pot să desluşească pe faţa înecatului ultimeletresăriri, înaintecamareasă-i iaviaţaşi să-i înghită trupul,povarăgrea.CredemînTine,Doamne,carene-aifăcutdupăchipulşiasemănareaTa,careaifăcutpăsărileşile-aidataripisăzboareprinvăzduhşisăneaducăamintedelibertate,careaifăcutpeştiişile-aidatînotătoareşicoadăcasăpoatăstrăbateadâncuriledecareneeaşadespaimă. Fireşte, am putea să învăţăm şi noi mişcările, ca Jónas, şi să înotăm, dar,Doamne,n-arfiastacaşicumammărturisicănelipseşteîncredereaînTine,cănesumeţimnoisăîndreptămunlucrupecareTul-ailăsatastfel?Pedeasupra,mareaeînfiorătorderece,nimeninupoatesăînoateîneapreamult,nu,noinucredemdecâtînTine,Doamne,şiînIsusFiulTău,careniciElnuştiasăînoate,canoi,defaptElnicin-avea nevoie, El păşea foarte bine pe valuri. Închipuiţi-vă, dacă am avea credinţăneclintită, am putea păşi la rândul nostru pe valuri, am putea merge pe apă săpescuim şi apoi, repede-repede, ne-am întoarce acasă, doi câte doi, cu tărgile plineochi de peşte. Amin, încheie Pétur. Toţi îşi trag glugile pe cap, nu-şi pun încă şicăciulilede lână,noapteaeblândă,enumaibine,marginileglugii li seodihnescpeumeri şi nu le trebuie mai mult, şi-acum vâslim în numele Domnului, mergemînainte,cedracu’!Nu,nudracu’,dingreşealăi-amspusnumele,amfostnesocotiţi,nefacemcruce cu limba ca să fim siguri.Vâslele aproape că se îndoaiede câtde taretragem, douăsprezece braţe perfect antrenate, muşchi întinşi care, împreună, factoatăputerea,şiuitecăînfaţanoastrăfiordulsedesfacespreMareaÎngheţată,înfaţaeinumaiînsemnămnimic,înfaţaeiavemnumainădejdeaînmilaluiDumnezeuşipoateşiofărâmădebun-simţ,decuraj,dedorinţădeatrăi.Barcaalunecăiute.LuiEinarîiscânteiazăochii,mâniais-aprefăcutînenergiecuratăcare-iumpletottrupul,îiumflăfiecarecelulăşiseducecătrevâslă,Gvendurenevoitsăsechinuiecasăţinăritmul. Trece o vreme, nimeni nu se gândeşte la nimic, nu se uită niciunde, semulţumesc să vâslească, toată puterea, viaţa întreagă e concentrată în vâslitul spreînainte,sălăsămînurmăţărmul,săpătrundemmaiadânc,sprelargulmării.

Sepierdînzare.Rămasă înacelaşi loc,Andreaseuită laeicumse îndepărtează,dince încemai

mici.Trăsăturilefeţelorliseşterg,iarfemeiaîiurmăreştepânăcândnumaisuntcutoţiidecâtunsingurtrupceţinebarcalasuprafaţaapei,ceînainteazăînnoapte,sprepeştiicareînoatăînadâncuri,fericiţicăsuntvii.Andreaîipetrececuprivirea,seroagăla Dumnezeu să îi apere, să nu-i părăsească. N-are să urce la baracă până cândconvoiuldebărcinuvafitrecutdefaleză.Eplăcutsăstaiaşa,singurăînnoapte,chiar

deasupramalului, şi să te uiţi cum apar în linişte şaizeci de bărci, cum bărbaţii seîntreccaresăajungăprimiiînlargcasă-şialeagăloculcelmaibundepescuit,săvezicumîşiîncordeazătoateputerilelavâsle,chiarşiaşanuînseamnămarelucruînfaţamării,avântuluiturbat,amânieidincer,înTinecredem,Doamne,şiînIsus,FiulTău.Femeiaîşifacecruce,seîntoarceşidăcuochiidecumnatulGuðmundur.Edreptcăceidoifraţinu-şivorbescdeatâtaamardevreme,dartotcuochiiunulpealtulstau.Casăvezi,nuerasingurăînnoapte,sepăcălea.Aşadaratâtdecomplicatecetrăimdefapt,Andreaeracutotulsingurădoarînminteaei,înceeacesimţeaveninddinafară,şiîntreagaeiviaţăseorânduiadupăacestgând,şi,cutoateastea,Guðmundureralacâţiva metri mai sus şi se uita la acelaşi lucru. Se mânie un pic, dar se potoleşteaproape în aceeaşi clipă, de ce să-ţi faci sânge rău, îşi zice, uimită şi ea de cumgândeşte, pe când urca spre baracă; doar are atâtea treburi de făcut, ba chiar oaşteaptă şi isprăvile unui erou danez, măcar să nu fie vreunul din şarlatanii ăia,oameni politici le zice, nu ştiţi că prea puţini bărbaţi ajung să conducă fără să fiemânjiţideputere?Andreasejoacăpuţin,trececampreaaproapedeGuðmundur,îlpriveşteţintă,îlsalutăşiîngaimădouăvorbedesprevreme.Guðmundureomseriosşiaspru,sigur,viaţanu-ipreauşoară,maialescândtetrezeştidinsomnemaigreacaniciodată,Andreaştieastalimpede,de-astaşitreceatâtdeaproapedeel,nuînseamnănimic,cumtotnimicnuînseamnăcăsearatăaşadeveselă,caşicumînnoapteaastaviaţaarfiplinădeobucurienemărginită.Guðmunduropironeştecuochiîngheţaţi,aproaperevoltaţi, şiAndrea îşi înghite iutezâmbetul.Lumeaastaareomulţimedetaine.Cumsepoatecaunompecâtdeaspru,peatâtdeposomorâtsăaibăofatăaşadeluminoasăşideveselă?Suntatâtealucruridincarenupricepnimic,segândeşteAndrea,apoi sehotărăşte:dupăcevor fiplecatoamenii luiGuðmundur,campestevreodouăceasuri,cândîşivafiterminatşieatreburile,vatrecepelacealaltăbaracă–vreasă-i împrumute feteiconferinţa luiBrietdespreemancipareafemeilor,cărţuliapecare i-audăruit-ope la începutul ierniiBárður şibăiatul,desigur căoasemeneacarte nu va fi deloc pe placul lui Guðmundur, iar faptul că e legată împreună cuManualuldetâmplăriescrisdeJónBernharðssonnu-lvafacecâtuşidepuţinfericit.Lui Guðmundur îi place mult tâmplăria. Andrea râde pe înfundate când intră înbaracă,începesăfluiereuşurelcânteceluldeadineaorialgoarneiluiBenedikt,darînclipaîncaretrecepragulîşiaminteştedecăldurabinemirositoareceieşeadintrupulluiBárðurşiînchideuşa–întunericulrămâneafară,iargândulîifugedeparte.

1.ParadisulpierdutdeJ.Miltonafosttradusînislandezălaînceputulsec.alXIX-leade

cătrepastorulJónÞorláksson,cares-aîndepărtatoarecumdeoriginal,străduindu-se să redea textul în versuri care respectă metrica unui anume tip de poezieislandezăveche(n.tr.fr.,ÉricBoury).Traducerearomâneascădefaţăaîncercatsă

menţină,pecâtposibil,stilulvarianteiislandezepăstratderetraducereafranceză.IatăacelaşipasajîntălmăcirealuiAurelCovaci(Paradisulpierdut,PrefațăşitabelcronologicdePetreSolomon.Bucureşti,EdituraMinerva,BPT,1972,pp.130-131):„Acumaselăsa-Nserareacalmă/Şi-Amurgulcenuşiu,învăluind/Însobra-imantie-aleLumiilucruri; /Tăcerealețineatovărăşie/Laceascândzburătoareşijivine/Ba-ncuiburi,ba-nculcuşullordeierburi/Setupilaserăînsomnorate“(n.tr.rom.).

III

Guðmundur nu se uită după ea, dar aude cum închide uşa. Priveşte încordatmarea,mareaplinădeumbre,şiadulmecăaerul,nuepreasigurdevreme,oarenusesimte de după culmile munţilor mirosul vântului de nord-vest, vântul înţepător,ucigaşcâteodată?Nusemişcădin loc,bărcilese îndepărtează, începsăsepiardă înalbastrulîntunecatalnopţii,săsedestrameprintreadâncimiledeschiseîntremaluri,printrevalurileceseridicăînaltecâtmunţii,ameninţătoareşivechidecândlumea.Barba lui Guðmundur îi acoperă toată jumătatea de jos a feţei, nu vom vedeavreodatădespodobitechipurilebărbaţilor,dacăs-arîntâmplasăseradăvreunul,dinnebăgaredeseamă,amcredecăapăţitcineştiecegrozăvie,căi-afostciuntităfiinţa,căn-arămasdinelmaimultdejumătate.Rămânemulttimpnemişcat.Minuteletrecîncet.Esănătospentruofiinţăumanăsăsteaaşasingură,înmijloculnopţii,seuneşteastfelcutăcerea,simtecăeopartedinea,chiardacănu-idăpaceofrânturădegând–totulsepoatepreschimbapedatăîndureroasăsingurătate.Afarăeîncăîntuneric,ogeană de lumină se iveşte firavă către răsărit, aşa de firavă, că nu-imaimult de opărere.Şi totuşi luminaasta,ghicităoriaievea, îidezvăluie luiGuðmundurcevaceadineaorinasulşiurechean-aupututdesluşiînnoriidedeasupraţărmuluialb,încăîmpâclit,dedincolodefiord:vântuldenord-estsevaporniîncurând,muşcător,darnuvaajungelaeiînaintedemijloculzilei.Dacăarporniînlargde-acumîntr-unceas,arputeasăseîntoarcăînaintecamareasăaducăvreonenorocire,înaintecavalurilesăsefacăucigaşe.Tresare,sescutură,se întoarce iutecafulgerulşise îndreaptăcupaşimarisprebaracă.Semişcăaşaderepedeşideneaşteptatînlinişteaînstăpânitădinnoudupăplecareabărcilor, căaeruldin tabărăpare că freamătă şi el cadeuncutremur abia simţit, şi Andrea ridică ochii, aplecată cum e să spele duşumelele.Guðmundur deschide dintr-odată uşa barăcii şi urlă: Scularea! Plecăm! Glasul etunător şi-i trezeşte pe dată pe toţi. Se ridică din pat într-o clipită, unii sunt încăadormiţi când picioarele le ating podeaua. Guðrún mai întârzie, numără în mintepânălaosută,aşa-idedulceviaţasubplapumă,maidulcedecâtprintretoţibărbaţiicare îşi foşnesc hainele şi casc lung ca să alunge somnul şi visele, sunt dejanerăbdătorisăiasă,săplecepemare,sprelibertate,sprepeşte.

Oamenii lui Guðmundur se grăbesc. Răstoarnă barca,mai lungă cu aproape unmetrudecâtceaaluiPétur,şioîncarcăiute,atenţisăfacăsemnulcruciidupăfiecare

gest.Vâslescîmpreunădedouăzecideani,auînceputcânderautinericuvânătoareaderechini,înaniicândniciolegenuîiopreasăpescuiascădupăvoialor,cândieşeauînlargcândaveauchef,demulteoriîncelemaiîntunecateziledeiarnă,cândneguraeraaşadedeasă,căputeaisă-ţiscrijeleştiîneainiţialelecuvârfulcuţitului,iarliterelesetopeauapoiînluminadimineţii.Câteodată,departeînlarg,aşteptauceasuriîntregiînfrigulmuşcătorsăvinărechinii,şiatunciletreceaprinmintecănusevamaifaceniciodată dimineaţă, că răsăritul va rămâne pentru totdeauna cufundat în neguri.Rechinulemereuflămând,înghitetotceprinde,într-ozioameniiluiGuðmunduraugăsit un câine în burta unuia, îl înghiţise deunăzi într-un fiord aflat la cincizeci dekilometri,câineleînotapelângăbarcauşoarăastăpânului,veselşiculimbascoasă,peurmăa scosdintr-odatăunurlet şi gata, adispărut, eida, eprimejdios să ştii săînoţi.

Andrea spalăduşumelele, se gândeşte la cei şasebărbaţi dinbarca ajunsă acumdeparte în larg, îi vine înminte şi cum s-a tras cu Pétur într-o parte, simte cum ocuprinde un fel de melancolie, aşa că se ridică şi soarbe un pic de cafea, apoi seîndreaptăînvârfulpicioarelorsprepatulcelordoitinerei,suspinăuşurelşimângâiefărăsăvreacarteaceamare încareseadânciseBárður.Citeştecuglas tare titlul,odeschideşigăseşteprintrepaginiscrisoareapecareBárðurostrecurasecasemndecarte.EpentruSigríður,treipaginiscrisemărunt.Andreaciteşteprimelerânduri,deodragostepătimaşă,şiisefaceunpicruşine,îndeajunscâtsănumaicontinue.Închidecartea,seuităînjurşizăreştecucoadaochiuluipufoaicaluiBárður;unvaldefrigofulgerădeodată.

IV

Vâslescdemultăvreme.Ogeanăde luminăs-a ivit.Pescariiau ieşitdinnoapte,înainteazădejaînpâclafiravăadimineţii.Şi-auscosglugile.Bărcilecelelaltenusemaizăresc,risipitepesteîntinderiledinDjúp1,valurilecrescşieistrângşimaitarevâsleleînpumni,seîndreaptăspreapelepecareleştiePétur,darîncaren-amaipescuitdemulţi ani, însă au încredere în el, ştie mai multe despre cod decât ei toţi laolaltă,gândeştecauncod,aspusîntr-oziBárðurşitoţis-auîntrebatdupăaceeadacăastaeovorbădebinesaunu,Bárðureunomcamgreudecitit,darfie,Péturaalessăoiadrept compliment. Se opintesc la rame şi se îndepărtează de ţărm. Să laşimalul înurmăpoatesăfiedureros,aiimpresiacăteîndrepţicătresingurătateagoală.Băiatulseuităspremunţiicaresemicşoreazăşiparcăsescufundă înmare.Câtsuntempeuscat, culmile lor ne privesc ameninţătoare, atrag furtuni, ucid oameni când îşiprăvălesc spre ei stâncile, culcă la pământ sate întregi cu avalanşe ori cu valuri denoroi,dartoteleneapărăşineadăpostesclasânullor,îşiîntindbraţelesăprimeascăbărcilecaresestrecoarăprinfiord,numaiînlargvâslaşiinu-sapăraţidenimic,doarderugăciunişidecapullordepeumeri.Începsăobosească,înafarădeEinar,plindeviaţăşicuochiscăpărători.Bárðurrăsuflă întretăiat lângăbăiat.Noidoinusuntemfăcuţisăfimpescari,i-amărturisitieri,laBrutărianemţească,laoceaşcădecafeaşicuobucatădecozonacînfaţă.

Într-unanumefel,cafeauadelaBrutărianemţeascăecumnuseaflămaicurată,fără vreo urmă de zaţ. Te obişnuieşti repede cu aşa o bunătate, i-a zis băiatul luiBárður, şi exact atunci brutarul şi nevastă-sa au început să se certepenemţeşte înodaiadin spateleprăvăliei. Într-o clipită au ajuns săurleunul la altul, apoi, tot dinsenin,înbrutărieseaşternuotăceredeplină,caredomnipânăcândseauzirărâseteînfundate şi plescăit de pupături. Cele două vânzătoare îşi văzură mai departe detreburi,prefăcându-secănuaudnimic,Bárðurs-auitatzâmbindlabăiat,viaţaeraoplăcere. Sărbătoreau amândoi în brutăria aceea zilele ce aveau să vină, Bárðuraranjase să lucreze împreună la vară în prăvălia lui Leó, tatăl lui îl cunoştea peproprietar,unanumeJón,unulcarenustăniciodatălocului,tropăiemărunţelcândvorbeşti cuel, tropăie şi cândvorbeşte el cu tine şi-şi lingemereubuzele cuvârfullimbii.Jónn-arfinimicfărănevastă-sa,Tove,îiexplicaseBárður,Toveedaneză,isezice Fregata, ai săpricepi singurde cedacă ai s-o vezimergândpeuliţă, zici că-i o

corabievictorioasă.Lumeaemultmailesnedeînţelescândoaipeeaalături,femeiaasta ştie ce înseamnăunbărbat curajos, edeajuns să îţi faci treabacum trebuie şitoatemergbine.Muncalaprăvălienu-idelocgrea,mulţiojinduiesc,nicivorbăsăfiisearaostenit,nicihainelenuţilemurdăreşti,abiadacăenevoiesătespelipemâini!

Mareaseîntindecâtvezicuochii,baîncăşimaiîncolo,băiatuln-avâslitniciodatăatâtdedeparte.

Defapt,aumersmaimultdecâteranevoie.Nu-idespartede înecdecâtobucatănupreagroasăde lemn,băiatuln-aresăse

înveţeniciodatăcuasta,başivântulsuflămaitarepeaici.Valurilese îngroaşă,apamăriiparcă se facemaigrea.Vremeanu s-a înăsprit însă, aşa căvâslescmereu. Seîncordează, cu muşchii numai noduri, ai răbdare, codule, acuma venim. Se uităîndelunglaspateleluiPétur,elşinepoataGuðrúnnuseamănădeloc,eştinebunsauce,cumsăaşezionoaptedevarălângăofurtunădezăpadăturbată?Păcatcăeaşadegreusăschimbiovorbăcuea,aproapeimposibil,defiecaredatăcândseuitălatineîţiînghiţi limbaşicurajul şi tot,oricum,dacăai încercacevamaimultdecât să teuiţivrăjitlaea,Guðmundurn-arstapegândurisătefacăbucăţişisătearuncelapeştiînlocdemomeală.Eîncăîntuneric,pământultotcufundatînumbrăseaflă,darzorilesevorivicurând.Pescariizărescşicâtevasteleprintrenoriidetoatesoiurileşiculorile,albaştri, negricioşi sau alb-cenuşii: cerul e schimbător ca sufletul. Barður gâfâie şimormăiecevanedesluşitşiîntretăiat…s-acoperemanta-i…linişteasăselase.Inimileli se zbat în coşulpieptului. Inimaemuşchiul carepompează sânge, în ea locuiescsuferinţa, singurătatea şi bucuria, inima e singurul muşchi în stare să ne alungesomnul. În ea locuieşte şi îndoiala:ne-om întoarceoare teferi, omuşcapeştele azi,poatemă iubeşte şiea,are să străbatăel toatăcaleaca să-mi spunăvorbeleacelea,singureledepreţ;îndoialaseîntindeşispreDumnezeu,sprerostulvieţiişi,lafeldebine, spre cel al morţii. Oamenii trag la vâsle şi inimile lor pompează sângele,risipindu-le în trup îndoiala că peştele are sămuşte şi viaţa are să capete vreodatăvreunrost,numaiasupraluiDumnezeunuteîndoieştiacum,nu,altfelcines-armaiurca în coaja asta de nucă, în sicriul ăsta descoperit plutind aiurea pe mare, e eaalbastră la suprafaţă, dar e neagră ca tăciunele în adânc. În minţile lor domneşteîntregDumnezeu.ElşiPétursuntprobabilsingurelefiinţepecarelerespectăEinarpelumeaasta,câteodatăşipeIsus,eadevărat,darnuaşademult,unomcareîntoarceşicelălaltobrazn-arfacemulţipuricipe-aici,prinmunţi.Árnivâsleşteşisuntmomenteîncarefăptura luienumaisforţare,clipe lungi trecastfel, fărănimic înminte,apoiSesseljaîiadiepringând,apoicopiii,aretreicopiicaretrăiescşiunuli-amurit,Árnivâsleşteşisegândeştelacase,laturme,laconsiliulmunicipal,pestetreianiarvreasăsealeagăconsilier,e important săaiun ţel înviaţă,altfelnu tealegicunimicşiputrezeştide-a-npicioarelea.Celedouăsprezecebraţeantrenatetragcutoatăputerea,

darbarcaparecăabiasemişcă,valurileiseîncolăcescînjurdeşisuntîncăliniştite,cresteleloratingliniaorizontului,seridicălafelcaîntimpulfluxului,cândbarcanumai e decât o scândură pe care oamenii stau şi îşi încredinţează sufletele luiDumnezeu.Bárðurşibăiatulsesimtchiarmaişovăitoridecâtceilalţi.Eidoisuntmaitineri şiaucititmaimultdecât leerade trebuinţă, inimile lor împrăştiemaimultăîndoialădecâtaletovarăşilor,nudoarasupraluiDumnezeu,băiatulareîndoielişiînceea ce priveşte viaţa, a luimai exact, care îi emenirea şi ce rol are el în propriaexistenţă.SegândeşteşilaGuðrún,lucrucenuaredarulsă-irisipeascăvreoîndoială.Guðrúnareochilimpezi,aşadelimpezi,căniciodatănusefacecutotulîntunericînjurulei, îşi şopteşte îngândbăiatul întreun tras lavâsleşiurmătorul. Îiplacecumsunăvorbeleastea,lemaispuneodată,leincrusteazăînamintirecasăilespunămaitârziuluiBárður,cândsevorfiîntorspeuscatşinuvormaifiaşadeînghesuiţiunulîntr-altul cum se află acum. Băiatul se uită ţintă la spatele lui Pétur, aude în spaterespiraţiagreaaluiGvendur,uriaşulcelblând.Ochiaşadelimpezi,căniciodatănusefacecutotulîntunericînjurulei,maiziceodatăîngând,apoiunversdinParadisulpierdut, pe care i l-a citit Bárðdur în ajun, apare denicăieri şi i se alătură acolo, înbarcă: doar tu îmi eşti plăcere-n lume – apoi gândurile îi zboară toate spre pieptulfetei.Degeabaîncearcăacumsăsegândeascălanoapteadeafară,laîndoielileluicelemulte,înzadar,minteaiseumpledevorbeşideimagini,mădularuliseîntăreştecaovargădeoţel.Laînceputeplăcut,desigur,dardintr-odatănumaieşibăiatulsimtecămoarederuşine.N-aresăsemaiuiteniciodatălaGuðrún,gata,apierdut-opeveci,artrebuisămăaruncînclipaastaînapă,doartuîmieştiplăcere-nlume,răsuflăBárðurlângăel,caşicuml-arpedepsi.Recitădincarteapecarei-aîmprumutat-ocăpitanulcelorb.SeopriserălacafeneaualuiGeirþrúðurînaintedeaplecadinSat;trecemşipela Geirþrúður, zisese Bárður înainte să-şi termine cafeaua de la brutărie, plescăitulsăruturilornusemaiauzea,brutarulîncepusesăîngâneînnemţeşteuncântecelcareteameţeadecap,cuunfiriceldevoceascuţităşitremurată.

Treceadestulă lumepestrăduţeledinSatşicaseledepemarginea lorseridicausprecer.

Băiatul se simţise şi mai neînsemnat în faţa mulţimii care se mişca încolo şiîncoace,înfaţacaselorînalte,înfaţanumeluideGeirþrúður.SeopriserămaiîntâilaprăvălialuiTryggvi,apoilaMagnúscizmarul,unde,ascultândînsfârşitdepicioarelelui înmare suferinţă, Bárður îşi comandase o pereche de cizme până la genunchi,bunedepurtatprimăvaraşivara,câtaveasăsteaînSat.N-aredecesă-ţifiefricădeGeirþrúður,îlliniştiseBárðurpecândseapropiaudecafenea,doarn-osătemănânce,încelmairăucazosă-ţironţăieomână.ŞiBárðuravusesedreptate,Geirþrúðurnu-lmâncasepebăiat,poatemaialesdatorităfaptuluicănudăduserănicioclipăcuochiide ea în jumătatea de ceas cât stătuseră înăuntru. Timpul trecuse greu, se simţea

stingherdefaţăcuHelga,mânadreaptăaluiGeirþrúður,careîliscodeacuprivireaeicenuşie,şiintimidatcutotuldecăpitan,devocealuirăguşită,devorbele-ităioaseşideochii lui stinşi, deasupra cărora se înălţa fruntea largă şi plină de riduri, îndărătulcăreiafărăîndoialăcăseînghesuiaumiişimiidegândurigrozave,aşatrebuiesăfie,omulăstaarecelpuţinpatrusutedecărţi,îispuseseBárður.Bárðursesimţeacalaelacasă,sedistrademinune,arătasesprebăiat,eleprietenulmeu,epreadeşteptcasăprindăpeşte,şivorbaprietenrăsunasecuatâtacăldură,încâtbăiatulsesimţiseunpic,doar un pic, mai bine. Nici nu-i mai păsa de râsetele batjocoritoare ale celor treipescariaşezaţilaomasă,cubereaînfaţă–îiştia,doarfăceadetreiierniieşiriînlarg.Jens,poştaşul,eraşielacolo.Mândruşibeatmort.TocmaiseîntorsesedincălătorialunarălaReykjavík,oexpediţieîntoatăregula,careduraîntreşaseşioptzile.Bárðurşibăiatulvăzuseră la intrarea în cafenea sacii şi coletelepoştale. Sigur că Jensar fitrebuitsăducăscrisoriledirectladoctorulSigurður,undesetriauşiapoiseîmpărţeaupoştaşilorcareleduceaumaideparte,întabereşiînfiorduriledinîmprejurimi,darluiJensnu-ipasăcâtuşidepuţindereguli,înpluss-acertatcudoctorul,emultmaibinesă stai la cafeneaua lui Geirþrúður şi să bei bere până dai pe-afară înainte să vinăsocoteala, cât despre Sigurður, n-aredecât să vină singur să-şi ia scrisorile. Jens s-auitatpieziş spreBárður şi sprebăiat,darastaa fost tot,nu le-amaidatatenţie, eraprins de o conversaţie cu Skúli, redactorul-şef de la Þjóðviljinn, Voinţa populară.BăiatulîlvăzusemaidemultpeacestSkúli,dardedeparte,seuitaseuntimplael,eraunbărbatînaltşibinefăcut.Câtdeminunattrebuiesăfiesăaimeseriaasta,săscriilaziar,demiideorimaibinedecâtsătrăieştidinpescuit.Skúliaveaniştefoiînfaţăşiscria ce îi zicea poştaşul. Numărul viitor va fi carevasăzică plin de veşti proaspete,fiindcăJensseîntorsesecălare,apoipejosdelaReykjavík,sosiseîncărcatcuveştidincapitalăşidinstrăinătate,casănumaivorbimdeceleculesepedrumîncoace.Jensareobiceiulsăseopreascăpelafermeşioameniiabiaaşteaptăsă-şideşertesaculînfaţalui,audepoveşticufantome,zvonuri,presupuneridespredistanţadintresteauadeicişiceadedincolo,despredistanţadintreviaţăşimoarte,suntemcespunemînvorbe,darsuntemşiceeacetrecemsubtăcere.Kolbeinn,căpitanulcelorb,nusuflăun cuvânt despre omulţime de lucruri şi, din fericire, nu e interesat să afle nimicdespre băiat, se mulţumeşte să vorbească doar cu Bárður, ia cartea asta desprecăpitanul Juul pentruAndrea, i-o recomandase, iar cealaltă e pentru tine. Kolbeinnpunemânapevolumulgrosdin faţa lui,Paradisulpierdut, tipărit în1828,vezi câtăîncredereamîntine,îimaiziseseluiBárðurcuovoceaproapeaspră,oprindu-seunpic,caşicumvorbavezil-arfipuspegânduri,apoiacontinuatsă-ipovesteascădesprecarte,aresă-ţischimbeviaţa,aresăţi-ofacămaibună.

Doartuîmieştiplăcere-nlume.Miltoneraorb,lafelcumecăpitanul,eraunpoetenglezcareîşipierdusevederea

pelamijloculvieţii.Compuneaversurifărăsămaipoatădesluşiluminaşifiicaluiletreceapehârtie.Mâiniloreitrebuiesălefim,iată,recunoscători,darsăsperăm,totuşi,căbieteledeeleauavutnoroculsăîmbrăţişezeşialtceva,maimoaleşimaicalddecâtlemnulmortalcondeiului.Vorbeleau,unele,darulsăschimbelumeaşiputereasănemângâie şi să ne şteargă lacrimile. Unele vorbe sunt gloanţe, altele sunt sunete devioară. Unele ajung să topească gheţurile care ne înconjoară inima, pe altele letrimitemsănesalveze,grăbite,capecohortedecălăreţi,cândzilelesuntpotrivniceşinumaiştimdacămaitrăimsauammuritdeja.Totuşi,vorbele,elesingure,nusuntdeajunsşinerătăcimpeîntinderileuscăcioasealevieţiidacăn-avemnimicaltcevadecare să ne agăţăm în afară de lemnul mort al unui condei. Să vie, dară, seara, s-acopere cumanta-i umbroasă orice lucru. Versuri ivite din bezna care nu s-amairidicat niciodată din faţa ochilor, însemnate de o mână de femeie şi traduse înislandeză de un pastor care vedea bine, dar care era atât de sărac, încât se trezeadeseoricănumaiarehârtiesăscrieşiatuncisemulţumeasăscrijeleascăpeceruldedeasupravăiiHörgá.

Uite!seaudeglasulputernicalluiPétur.Uite!Eprimavorbăcarerăsunăînbarcădupăaproapepatruore.Şitoţiseoprescpedatădinvâslit.Oameniirăsuflălafeldetarecaoceanul.Munţiiaurămasaproapedetotînurmă,semaidesluşescîndepărtaredouăcreste,

dupăeleseorienteazăPétur,barcapluteştedeasupramării,cufărcupeşti,într-unlocîn care adâncimea nu-i aşa de însemnată şimarea de dedesubt nu-i primejdios deîntunecată.

Uite!ÁrnişiPéturşi-auurcatdejavâsleleînbarcă.O vorbă care abia sună ca o vorbă şi care în general nu slujeşte lamare lucru,

nimeni nu zice uite! când visează să câştige sau să dea o sărutare sau când vrea omângâiere, nimeni nu suspină uite! când simte plăcerea şi nimeni nu spune uite!cândsetrezeştepărăsitşiinimaisepreschimbăînpiatră.DarPéturn-arenevoiesăspunămaimult.Înmijloculmării,nudevorbeaunevoieei,oamenii.Codulnudădoibanipevorbe,chiardacăte-arauzipronunţândadjectiveprecumsublim.Coduluinu-ipasădeniciovorbă,eldoarînoatăînocean,aproapeneschimbatdeosutădouăzecidemilioanedeani.Neînvaţăoareastacevadesprelimbaj?Eibine,poatecăn-avemnevoiedecuvintecasăsupravieţuim,daravemclarnevoiedeelecasătrăim.

Pétur zice uite! şi aruncă peste bord flotorul. Cu Árni alături, se apucă apoi sădesfăşoareprimaundiţă.

Ceilalţipatrubărbaţivâslescmereu,doaraşasedesfaceundiţa,sfoarălungădein

pe care stau înşiruite nenumărate cârlige în care au înfipt de cu seară bucăţele depeştecaresăslujeascădemomeală,suntşaseundiţecutotul,pentrufiecarecâteuna,primaaruncatăea luiPétur.El şiÁrni rostesc câteobinecuvântare înaintedea lepuneînapă,canucumvavreunbalaursăurcedinadâncuri,darstai,ce-arputeadefapt să se întâmple?Adâncurilen-aunimicnecurat în ele, acolonudomnescdecâtviaţaşimoartea;dacăstaisătegândeşti,undiţeleasteaartrebuibinecuvântatenuodată, ci de omiede ori dacă le-ai arunca în adâncurile sufletului de om.Vântul seînteţeştepenesimţite,serăsuceştesprenord-est.Aerulsefacedinceîncemairece.Dupăatâtasforţarelisefacemereucald,ceicaretragîncălavâslesuntînfierbântaţi,ceilalţidoiîncepsăsimtăfrigul,darnulasăsăsevadănimic,vorsăparăputernici,saupoateputerean-arenimicde-afacecuasta,poatedoarleefricăsănuseuiteceilalţiciudat.Cecaraghioşisuntcâteodatăoamenii.Undiţeleseafundăuneledupăalteleînmareavânătădefrig,rămânsăplutească,suspendateînmijloculliniştiidinadânculîntunecat,aşteptândsăvinăpeşteleşisămuştemomeala,cebinede-arficod.

Înscobiturabărcii,ceişaseaşteaptăsăvinăpeştelecareînoatăînmărileasteadeosutădouăzecidemilioanedeani.Speciinoideanimaleauapărutşis-auşistinsîntretimp,numaicodulacontinuatsăînoatenestingherit,omuleoîntâmplareneglijabilăîn viaţa peştelui. Codul înoată tot timpul cu gura larg deschisă, e aşa de lacom, căîntrecetoatecelelaltespecii,cuexcepţiaomului,fireşte,înghitetotceîntâlneşteşinu-i niciodată sătul, băiatul anumărat într-o zi o sută cincizeci de capelinimărişori înburtaunuicodnupreamare,dealtfelaprimitochelfănealăzdravănăcăşi-apierdutvremea cu o asemenea prostie. Codul e de culoare galbenă şi-i place să înoate, emereuîncăutaredecevademâncare,n-arepreamultelucruriinteresantedefăcut,iaroundiţăcare-şileagănămomealaîncârligeemarelucru,euneveniment.Ce-iaia?se întreabă unii pe alţii peştii, în sfârşit, ceva interesant, răspunde un cod şi-apoimuşcăfărăfrică,alţiiseînghesuieimediatsăfacălafel,nuşadebinesăteţiideoparte,nu-irăusăstaiaşaagăţat,ziceunulcuguraunpicstrâmbă,ceilalţiaprobă,desigur.Ceasuriletrecuneledupăaltele,apoitotulîncepesăseclatine,cevaîitrage,eoputerecare-i poartă în sus, şi mai sus, cât de sus se poate, până la cerul care iată că sedeschide,dincolodecareeoaltălume,plinădeniştepeştifoarteciudaţi.

*

Auîntinstoateundiţele;de-acumnulerămânedecâtsăaştepte.Lungaaşteptarepentrucapeştelesămuşte.Douăorepecarelepetrecplutindpeaproapenimic.Douăore în fundul unui sicriu deschis, deasupraMării Îngheţate. S-a lăsat gerul, vântulsuflăcuputere.DoarEinarşiGvendurmaiautreabă.N-osădeadrumulvâslelordin

mână,n-ausă-şitragăsufletulpânăn-ausăpunăpiciorulpeuscat,pânăcândnuvorlăsaînurmămareadeschisăşiliberă,numaidacăn-orsăprindăunvântbuncaresăleumflepânzele,atunciausăseodihneascăşiei,cândbarcadeşasecuPéturlacârmăaresăţâşneascăînaintecaocorabiefermecată.A,aşada,aiaaresăfieoclipădeţinutminte,aproapefrumoasă,sicriulăstablestemataresăseprefacăîncorabiefermecatăînaintând călare pe valuri, oamenii au să stea toropiţi şi au să-şi legenemintea cuvisuri.

Gvendur şi Einar vâslesc în dreptul flotorului. Negura nopţii se destramă penesimţite şi zorile se ivesc încet, e încă pe jumătate întuneric deasupra lor, o steasinguraticăsclipeşteîntr-unpeticdecersenin,acoperitpuţincâtepuţindenorigreoi,veniţi de departe. Pétur se apleacă să ia bidonul de zer, bea din el o înghiţiturăzdravănă, apoi i-l întinde lui Árni, beau toţi, unul câte unul, îşi umplu gurile debăuturacare-iînviorează.Aerulsefacedinceîncemairece.Îiaşteaptădouăceasurigrele, şi ce dacă. Aumai aşteptat şi altă dată să tragă undiţele pe un ger încămaiafurisitdecâtăsta,cuvântulsuflândîncămaiaprig,aşadeaprig,căaufostnevoiţisătragăcâtepatrulavâslecasănufieduşidecurentcineştieunde.Auaşteptatodatăîntr-o aşa beznă, încât Pétur a trebuit să stea cu mâinile încleştate pe frânghiaflotorului ca să nu-l scape din barcă şi să-l piardă, cu sufletul ghem de spaimă lagândulcădecapătulcelălaltalfrânghieiseţinediavolulînpersoană.Darnicinui-atrecutprincapsăi-llase,nu,celmairăulucrudinlumeăstae,ştieoricine,să-ţilaşiundiţeledeizbelişte,sălepierzi,sătrebuiascăsălelaşiînurmăcasăteîntorcitupeuscat, speriat şi în grabamare, înainte să te ia în primire furtuna, valurile să ţi seumfle deasupra capului şi să ţi se spargă în creştet, la fel de grele camoartea.Darlumeaareomulţimedechipuri, treceprinzilede furtunăşiprinzilede linişte,depildămareaeradeosublimăneclintireacumdouăsăptămâni,cândau ieşitultimaoară. Lumea moţăia, oceanul era o oglindă care se legăna, o dată şi încă o dată.Desluşeaufiecarecrevasăşifiecareadânciturădepecoastelemunţilorceseridicaulazecidekilometridebarcă,iarc