jean rhys - intinsa mare a sargaselor 4

7/31/2019 Jean Rhys - Intinsa mare a Sargaselor 4

1/48

a vazut di sunt pe coridor. Ea ~edea in pat,

dind am intrat in camera.

- Baiatul asta e cre~tin sau se preface.

Mie nu-mi place ce am vazut la gentlemanul

asta respectabil. Batos. Teapan ca piatra ~i

prost ca 0cizma, dupa parerea mea, eu ex-

eeptia eazului cand i~i urmare~te interesele.

Era foarte palida, tremura toata, a~a di

i-am dat sarurile de pe masuta de toaleta.

Erau intr-o sticla ro~ie cu dop aurit. Duse

sticluta la nas, dar mana ii dizu de pardi ar

fi fost prea franta sa poata tine sticla. Apoi

i~i lua privirea de la fereastra, cer, oglinda ~i

lucrurile frumoase de pe masuta de toaleta.

Sticluta ro~ie cu capac aurit dizu pe podea.

Si-a intors fata la perete.

- Dumnezeu ne-a parasit, spuse ea ~l

inchise ochii.

Nu a mai spus nimic ~i am crezut di a

adormit. Era prea bolnava sa vina la nunta ~i

m-am dus sa-mi iau ramas-bun, eram emo-

tionata ~i ferieita gandindu-ma acum la luna

de miere. Am sarutat-o ~i ea mi-a dat un

skulet de matase.

- Inelele mele. Doua sunt valoroase. Nu

i Ie arata lui. Ascunde-Ie. Promite-mi.

Am promis, dar cand am desehis skuletul

unul dintre inele era aur simplu. M-am gandit

di a~ mai putea vinde indi 0zi de ieri, dar

cine cumpara ee am eu de vanzare aici? ..

Cristophine spunea: "Matu~ica ta prea

batrana ~i bolnava ~i baiatul acela Mason un


2/48

nevrednic. Fa-ti curaj ~i lupta-te pentru tine.

Vorbe~te cu sotul tau, calm ~i lini~tit, spune-i

despre mama ta, despre tot ce s-a intamplat

la Coulibri ~i de ce s-a imbolnavit ~i ce i-aufacut. Nu tipa la barbat ~i nu face mutre de

nebuna. Nici sa nu plangi. Plan suI nu-i face

nici un bine. Vorbe~te frumos ~i fa-I sa inte-

leaga. "

- Am incercat, i-am raspuns eu, dar el

nu ma crede. E prea tarziu pentru asta acum

(intotdeauna e pre a tarziu pentru adevar,

m-am gandit). Voi incerca din nou, daca

faci ceea ce iti ceL Oh, Christophine, mi-e

a~a de frica, am insistat eu, nu ~tiu de ce, dar

mi-e a~a de frica. Tot timpul. Ajuta-ma.

A zis ccva ce n-am inteles. Apoi a luat un

bat ascutit ~i a desenat linii ~i cercuri pe pa-

mantul de sub copac, apoi le-a ~ters cu

piciorul.

- Daca vorbe~ti tu cu el intai, fac ce-mi

cell..

-Acum?

- Da, spuse ea. Acum uita-te la mme.

Uita-te in ochii mei.

Eram ametita cand m-am ridicat, ~i ea

intra in casa murmurand ~i veni inapoi cu 0

cea~ca de cafea.

- 0 gura buna de rom in ea, imi spuse.

Fata ta ca a unei moarte ~i ochii ro~ii ca

collcriant. Stai lini~tita - uite, vine Jo-jo ~i el

spune tuturor ce aude. Nu-i mai bun ca 0

tigva gaurita baiatul asta.


3/48

Dupa ce am baut cafeaua, am inceput sa

rid.

- M-am nedjit atat de mult pe degeaba,

pe degeaba, am spus.Fiul ei ducea un co~ mare pe cap. Ii ur-

maream picioarele zdravene pa~ind cu atata

u~urinta pe carare. A parut surprins ~i curios

cand m-a vazut, dar intreba politicos in

patois dad eram bine, dad stapanul era bine~i sanatos.

- Da, Jo-jo, multumesc, suntem bine

amandoi.

Christophine I-a ajutat la co~, apoi a adus

o sticla de rom alb ~i i-a turnat0

jumatatede masura-. EI a dat-o peste cap. Apoi i-a

umplut paharul cu apa, iar e1 I-a baut ~i pe

asta, a~a cum obi~nuiesc ei.

Ea spuse in engleza:

- Stapana plead, calul este acolo in

spate. Pune-i ~aua.

Am urmat-o in casa. In prima camed, era

omasa de lemn, 0banca ~i doua scaune

stricate. Dormitorul era mare ~i intunecos.

Mai avea inca plapuma din petice colorate,

frunza de palmier din Duminica Floriilor ~i

rugaciunea pentru 0moarte fericita. Dar dupa

ce am observat ni~te pene de gaina intr-un

colt, nu m-am mai uitat in jurul meu.

- A ~i inceput sa-ti fie frica, ei?

Si cand am vazut expresia de pe fata ei

ml-am scos punga cu bani ~i am aruncat-o

pe pat.


4/48

- Nu trebuie sa-mi dai bani. Fac nerozia

asta de dragul tau, pentru d ma rogi - nu

pentru bani.

- E 0nerozie? am spus eu optit, i ea aras din nou, incetior.

- Dad b eke spui d e nerozie, atunci e

nerozie. Beke detept ca diavolul. Mai de-

teapta decat Dumnezeu. Nu-i ap? Acum

asculta i iti voi spune ce ai de Iacut.Cand am ieit afara la lumina soarelui,

Jo-jo 11tinea pe Preston langa un pietroi

mare. M-am urcat pe el i am incalecat.

- La revedere, Christophine; la revedere,

Jo-jo.- La revedere, stapana.

- Ai sa vii sa ma vezi curand, Christo-

phine?

- Da, vin.

M-am uitat inapoi la capatul cararii.Vorbea cu Jo-jo, i el parea curios i amuzat.

Un coco canta in apropiere i m-am gandit:

"Asta-i pentru tradare, dar cine este tradato-

rul?" Ea n-a vrut sa fad asta de bunavoie. Eu

am obligat-o cu banii mei murdari. Si-apoice tie lumea despre tradatori sau de ce Iuda

a Iacut ce-a Iacut?

lmi aduc aminte de fiecare secunda a ace-

lei dimineti, dad inchid ochii vad albastrul

intens al cerului i frunzele de mango, ibis-

cusul rou i roz, baticul galben pe care-l

purta legat in jurul capului, dupa obiceiul


5/48

din Martinica, cu colturile in fata, dar acum

vad totul nemicat, incremenit pe veci, ca i

culorile unui vitraliu. Doar norii se mica.

Ce mi-a dat era invelit intr-o frunza i 0simteam neteda i racoroasa pe pide.

- Stapana faci 0vizita, mi-a spus Baptiste

cand mi-a adus cafeaua in dimineata aceea.

Se va intoarce la noapte sau maine. Se hota-

reti in graba i a plecat.

Dupa-amiaza, Amelie mi-a adus a doua

scnsoare.

De ce 1111raspul1defi? Nil ma credefi? Atlll1ci

111trebafi pe altcineva - oricil1e din Spal1ish Town

~tic. Dc cc crcdefi ca v-au adus aici? Vrcfi sa vin

acasa ~i sa spun totlll 111 gum mare In fafa tllturor?

Venifi dumneavoastra la minc sau V il1 cu.

Aici m-am oprit din citit. Hilda a venit in

camera i am intrebat-o:

- Amelie e aici?

- Da, stapane.

- Spune-i ca vreau sa-i vorbesc.

- Da, stapane.

Ii duse mana la gura de parca ar fi vmt

sa-i inabue rasul, dar ochii, cei mai negri

pe care i-am vazut vreodata, atat de negri

incat era imposibil sa deosebeti pupila de

iris, erau speriati i uimiti.


6/48

M-am a~ezat pe teras a cu spatele spre

mare ~i ma comportam de parca toata viata

a~fi Iacut accst lucru. Nu-mi puteam imagina

alta vreme sau un alt ceL Cuno~team con-

turul muntilor a~a cum cuno~team conturul

celor doua vaze cafenii de pe masa de lcmn,

pline de flori albe cu miros dulceag. Stiam d

fata va purta 0rochie alba. Va fi alba ~i ca-

fenie, buclele ei, bucle de fata alba, cumspunea ea, pe jumatate ascunse de un batic

ro~u, ~i desculta. Vor fi cerul ~i muntele,

florile ~i fata ~i sentimentul ca totul era doar

un co~mar ~i vaga speranta mangaietoare d

m-a~ putea trezi.S-a rezemat de stalpul terasei, nepasator

de gratioasa, intocmai cat se cuvine de res-

pectuoasa, ~i a~tepta.

- Tie ti s-a dat aceasta scrisoare? am

intrebat-o.

- Nu, stapane. Hilda 0iei.

- Si omul acesta care scrie este un pne-

ten de-al tau?

- Nu mi-e prieten, raspunse ea.

- Dar te cunoa~te - sau, oricum, spune

ca te cunoa~te.

- Oh, da, 11cunosc pe Daniel.

- Foarte bine. Spune-i, te rog, d aceste

scrisori ma enerveaza ~i ar face mai bine sa

nu mai scrie, spre binele lui. Dad mai aduce

scrisoare, i-o dai inapoi. S-a inteles?- Da, stapane. Inteleg.


7/48

Ramase rezemata de stalp zambindu-mi,

dar tiam d in orice clipa zambetul ei se va

transforma intr-un hohot de ras. Ca sa opresc

aceasta eventualitate, am continuat:- De ce imi scrie?

Raspunse cu un glas nevinovat:

- Nu va spui el asta? Va scrii doua scri-

sori i nu spui de ce va scrii? Dad dumnea-

voastra nu titi, atunci nici eu nu tiu.- Dar tu 11cunoti? i-am spus. Se nu-

mqte Cosway?

- Unii spun d da, altii d nu. Aa ii

spune el.

Apoi adauga prudent d Daniel e un omdeosebit, tot timpul citete Biblia i traiete

ca albii. Am incercat sa aflu ce intelege ea

prin asta i mi-a explicat ca are 0 casa ca

albii, cu 0camera numai de zi. Ca are doua

tablouri pc perete, ale tatalui i mamei sale.

- Albi?

- Oh, nu, negri.

- Dar in prima scrisoare ml-a spus ca

tatal lui a fost alb.

Dadu din umeri. "Asta-i mult prea demult

pentru mine." Era uor sa observi dispretul

ei pentru ceea ce a fost demult.

- Ii spun ce spuneti, stapane.

Apoi adauga:

- De ce nu mergeti sa-l vedeti? E mai

bine. Daniel e un om rau i va veni aici i va

va face neplaceri. E mai bine sa nu vii. Se

spune candva a fost predicator in Barbados,


8/48

vorbe~ti ca un predicator ~i ai un frate in

Jamaica, la Spanish Town, pe domnul Ale-

xander. Om foarte bogat. Ai trei pravalii de

rom ~i doua depozite de cereale.Imi arundi 0privire taioasa ca 0lama de

cutit.

- Odata aud di miss Antoinette ~i fiul sau

Sandi se casatoresc, dar astea toatc prostii.

miss Antoinette,0

alba cu0

multime de bani,nu se marita cu un mulatru chiar daca e1 nu

arati mulatru. Intrebati-o pe miss Antoinette,

ca sa va poveste~ti.

La fel ca Hilda, i~i duse mana la gura, de

parca nu se putea opri sa nu pufneasdi in ds,

~i se departa.

Apoi se intoarse ~i spuse foarte incet:

- Imi pare rau de dumneavoastra.

- Ce-ai spus?

- Spui nimic, stapane.

Omasa mare acoperita cu 0cuvertura cu

franjuri ro~ii dadea impresia di in camaruta

era ~i mai cald; singura fereastra era inchisa.

- V-am pus scaunul langa u~a, spuse

Daniel, vine 0briza pe dedesubt.Dar nu era nici 0briza, nici pic de aer, 10-

cuI acesta se a1ajos, aproape la nivelul marii.

- Cand aud ca veniti, am luat 0gura buna

de rom, apoi un pahar de apa sa ma raco-

resc, dar nu ma racore~ti deloc, focul imiizbucne~ti pe ochi in lacrimi ~i jale. De ce

nu-mi raspundeti cand va scriu prima data?


9/48

Continua sa vorbeasca, cu ochii atinht1

pe un text ce era atarnat de peretele murdar:

"Razbunarea este a Mea."

- Ti-a luat prea mult timp, Doamne, mise adresa el. Te grabesc un pic.

Apoi i~i ~terse fata slaba, palida ~i i~i sufla

nasul intr-un colt al fetei de masa.

- Mi se spune Daniel, incepu el fara sa

se uite inca la mine, dar numele meu esteEsau. Tot ce am din partea blestematului

meu de tata sunt injuraturi ~i "ie~i afara".

Tatal meu, batranul Cosway, cu placa de mar-

mura alba din biserica engleza din Spanish

Town, sa vada toata lumea. Ai 0 inscriptiepe el ~i un mota in latina ~i litere man, negre.

Nu ~tiu sa mai fie a~a minciuni. Sper ca

piatra aia sa i se lege de gat ~i sa-l tarasca in

lad pana la urma. "Pios", scriu ei sus. "lubit

de toti." Nici un cuvant despre oamenii pecare ii cumperi ~i vinzi ca vitele. "Milos cu

cei slabi," scriu ei sus. Mila! Omul ace1a ai 0

inima ca piatra. Cateodata cand se scarbqti

de 0femeie, ceea ce se intampla repede, 0eli-

berezi ca pe mama mea, chiar el ii da0

coliba ~i0bucata de pam ant (gradina cum 0

numesc unii), dar asta nu din mila, din man-

drie pacatoasa. N-am vazut in viata mea un

om mai increzut ~i mandru - umbli de

parca e~ti stapanul pamantului. "Nu-mi pasa

de nimic", spune el. "Lasa-l sa a~tepte" ...

Vad ~i acum placa in fata ochilor, pentru ca

ma due des s-o vad. Stiu pe de rost toate


10/48

minciunile pe care Ie spun - nici unul care

sa se ridice i sa spuna: "De ce scrieti min-

ciuni in biserid?" ... Va spun asta ca sa titi cu

ce oameni aveti de-a face. Sufletul cunotipropria amaraciune, dar sa 0 tii inchisa aa

tot timpul, asta e greu, imi amintesc de par-

d a fost ieri-dimineata in care ma blesteama.

$aisprezece ani aveam i nerabdator. 0

pornesc dis-de-dimineata. Merg pe jos panala Coulibri - ase ore pe jos. Nu refuza sa

ma vada; ma primeti rece i calm, i primul

lucru ce-mi spui e d tot timpul 11bat la cap

pentru bani. Asta pentru ca uneori cer ajutor

sa cumpar 0pereche de pantofi sau aa ceva.

Sa nu umblu descult ca un negru. Ceea ce

nu sunt. Se uiti la mine de pard a fi un gu-

noi, Ina enervez i eu. "Am la urma urmei

drepturile mele", ii spun i titi ce faci? Imi

dide drept in nas. Cand s-a linitit, ma intrea-

ba cum ma cheama. "Nu pot sa tin mintenumele tuturor - se cere prea mult de la

mine", spune el, vorbind de unul singur.

Arata foarte batran in soarele puternic de

dimineata. "Dumneata insuti mi-ai spus Da-

niel", ii spun eu. ,,$i nu sunt sclav cum a fostmama." "Mama ta a fost 0ireata i0pre-

tacuta, din cate tiu eu", spune el, "iar eu nu

sunt tampit. Oricum, femeia e moarta i

asta-i destul. Dar dad este vreo pidtura din

sangele meu in hoitul tau costeliv, eu imi

mananc palaria." La asta sangele deja fierbe

in mine, va spun drept, i zbier inapoi:


11/48

"Mananc-o atunci. Mananc-o. Timp pre a

mult nu ai. Nici timp destul sa-ti samti i sa-ti

iubeti nevasta noua. E prea tanara pentru

dumneata." "Doamne, Dumnezeule!" a rostitel i fata i se faci stacojie i apoi un fel de

culoare cenuie, incerci sa se ridice, dar cade

inapoi in scaun. Ai 0dlimara de argint pe

birou, mi-l arunci in cap, ma injuri, dar eu

ma aplec i dlimara loveti de ua. Imi vinesa rad, dar ies repede afara, imi trimite bani

- nici un cuvant, numai banii. Asta e ulti-

ma data cand 11vad.

Daniel respira adanc, ii terse iarai fata

i imi oferi nite rom. Cand i-am multumit

refuzandu-l, ii turn a un pahar i 11 bau

dintr-o inghititura.

- Toate astea tare demult, spuse el.

- De ce ai vrut sa ma vezi, Daniel?

Ultimul pahar se parea d I-a trezit.

Se uita la mine i continua pe un ton mai

fuesc.

- Insist, pentru ca asta am sa-ti spun.

Cand intrebati dad ce va spun eu este ade-

varat, veti intreba cu toate ca nu va place de

mine, pot vedea asta, dar titi foarte bine ca

scrisoarea mea nu a fost 0minciuna. Aveti

grija cu cine vorbeti. Multora Ie placi sa spu-

na lucruri in spatele tau, Ie e teama sa vi Ie

spuna in fata. Ori nu vrei sa se amestece.

Magistratul insa tii foarte multe, dar sotia

lui prietena cu familia Mason i ea 11opreti

dad poti. Apoi mai este fratele meu vitreg


12/48

Alexander, mulatru ca mine dar nu fara

noroc ca mine, e1 iti va spune tot fe1ul de

minciuni. A fost fiul favorit al batranului i0

duce bine chiar de la mceput. Da, Alexandereste bogat acum, dar taci despre asta. Pentru

ca 0duci bine, e cu doua fete, nu ar vorbi

impotriva albilor. Este femeia aceea, din casa

voastra, Christophine. Ea e cea mai netreb-

nica. A trebuit sa paraseasca Jamaica, pentru

ca ea merge la inchisoare: tii asta?

- De ce a fost trimisa la inchisoare? Ce

a Ia.cut?

Privirea i-a alunecat intr-o parte.

- Va spun ca plecat din Spanish Town.

Nu tiu tot ce se intampla. E ceva foarte rau.

Ea este 0femeie obeah i0prind. Eu nu cred

in toata povestea asta cu diavolul, dar multi

credo Christophine e 0 femeie rea i va va

minti mai rau decat sotia. Sotia dumnea-

voastra vorbete vorbe dulci i minte.Ceasul negru aurit de pe raft batu ora

patru.

Trebuie sa plec. Trebuie sa ma rup de

aceasta fata galbena, transpirata, i de cama-

ruta lui uracioasa. Sedeam nemicat, parali-zat, holbandu-ma la el.

- Va place ceasul meu? intreba Daniel.

Muncesc din greu sa-l cumpar. Dar este

pentru placerea mea. Nu trebuie sa fac pla-

cerea nici unei femei. Cumpara-mi asta,

cumpara-mi aia - diavoli in carne i oase,

dupa parerea mea. Alexander insa nu se


13/48

poate tine departe de ele ~i in cele din urrna

se disatore~te cu 0fata blond a pe jumatate

mulatra, 0familie foarte onorabila. Fiul lui

Sandi e ca un alb, dar mult mai chipe~ deditorice alb ~i se spune di e primit in multe case

de albi. Sotia dumneavoastra 11cuno~ti pe

Sandi de multa vreme, intrebati-o ~iva spune.

Dar cred di nu tot.

Rase.- Oh, nu, nu tot. Eu ii vad cand ei cred

di nimeni nu-i vede. 0 vad cand ea...

Plecati, ei?

Se repezi in prag.

- Nu, nu plecati pana nu va spunultimul lucru. Vreti sa-mi tin gura despre ce

~tiu. Ea incepe cu Sandi. Va povestesc destul

de bine cu fata. Se uiti in ochii tai ~i vorbe~ti

vorbe dulci - ~i-s minciuni ce spui ea. Min-

ciuni. Mama ei a fost a~a. Se spune ca ea mairea ca mama-sa, ~i aproape un copil inca.

Trebuie di sunteti surd de nu auziti lumea

cum rade cand va disatoriti cu ea. Nu va

irositi furia pe mine, sir. Nu eu va prostesc,

vreau doar sa va deschid ochii ... Un gentle-man englez inalt ~i chipe~ ca dumneavoastra,

nu vreti sa atingeti un ~obolan galben ca mine,

ei? In afara de asta, inteleg bine. Ma credeti,

dar vreti sa Ie faceti pe toate pe furi~, a~a

cum pot englezii. Foarte bine. Dar dadi imi

tin gura, mi se pare di imi datorati ceva. Ce

inseamna cinci sute de lire pentru dumnea-

voastra? Pentru mine inseamna viata.


14/48

M-a cupnns scarba ~i greata. Scarba ~l

mania.

- Foarte bine, tipa el ~i se trase din pra-

gul u~ii. Duceti-va... afara. Acum e randulmeu sa 0spun. Afara. Afara. Si daca nu ai

banii, vreau sa vezi ce pot eu sa fac. Transrnite

dragostea mea sotiei, surorii mele, striga

dupa mine plin de venin. Nu e~ti tu primul

care ii saruta chipul dragala~. Chip dragala~,piele neteda, culoare dragala~a - nu galbena

ca a mea. Dar tot mi-e sora ...

La capatul cararii, departe de vederea

casei ~i de vuietul ei, m-am oprit. Lumea era

lasata prada caldurii ~i mu~te1or, lumina eraorbitoare dupa camaruta lui intunecoasa. 0

capra baltata priponita in apropiere se uita la

mine ~i, timp de ceea ce mi s-au parut mi-

nute in ~ir, m-am holbat in ochii ei oblici,

galben-verzui. Apoi m-am indreptat spre

copacul unde imi lasasem calul ~i am luat-o

din loc cat am putut de repede.

Te1escopul era irnpins intr-o parte a mesei

pentru a se face loc unei carafe pe jumatate

pline cu rom ~ipentru doua pahare pe 0tava

mata de argint. Am ascultat zgomote1e nein-

trerupte ale noptii ~i am urmarit procesiuni

de fluturi ~i gaze izbindu-se de flacara luma-

narilor, apoi mi-am turn at un pahar de rom

~i I-am baut dintr-o inghititura. Dintr-odata,zgomote1e noptii au palit in intensitate, deve-

nind suportabile, chiar placute.


15/48

- Vrei sa ma asculti, pentru numele lui

Dumnezeu, spuse Antoinette.

Mai spusese ace1a~i lucru ~i mai inainte,

iar eu nu-i dadusem nici un dspuns, msa de

data asta i-am spus:

- Desigur. A~ fi bruta care fad mdoiala

ma crezi ca sunt, daca nu te-a~ asculta.

- De ce ma ura~ti? mtreba ea.

- Nu te udsc, sunt foarte indurerat dincauza ta, sunt fdmantat, am dspuns.

Dar nu era adevarat, nu eram fdmantat,

eram calm. Era pentru prima data dupa multe

zile cand ma simteam calm ~i stapan pe mine.

Purta 0rochie alba care mie imi placuse,dar acum ii alunecase neglijent de pe umar

~i parea prca mare pentru ea. 0 urmaream

cum i~i tine incheietura mainii stangi in

mana dreapta, un obicei enervant.

- Atunci de ce nu te mai apropii demine? mtreba ea. Sau nu ma mai saruti, sau

nu mai vorbe~ti cu mine. De ce crezi ca pot

suporta asta, ce motiv ai sa ma tratezi a~a?

Ai vreun motiv?

- Da, am spus eu. AITIun motiv, ~l anl

adaugat foarte mcet: "Dul11l1ezeule."

- Intotdeauna i:1invoci pe Dumnezeu,

spuse ea. Crezi in Dumnezeu?

- Sigur ca da, sigur ca cred in puterea ~i

mte1epciunea creatorului meu.

Ridid sprancenele ~icolturile buzelor i se

conturara intr-o Intre bare batj ocoritoare.

Pentru 0secunda, adta aproape ca Ame1ie.


16/48

Poate d sunt rude, mi-a trecut prin minte. E

posibil, chiar foarte probabil in locurile astea

blestemate.

- Dar tu, am intrebat-o, tu. Tu crezi inDumnezeu?

- N-are importanta, ilni raspunse ea cal-

ma, in ce cred eu sau in ce crezi tu, pentru

d nu putem face nimic, a~a suntem facuti.

Arunca de pe masa un fluture mort.- Dar eu ti-am pus 0intrebare, iti amin-

te~ti? Vrei sa-mi raspunzi?

Am baut din nou ~i mintea ilni era lim-

pede ~i clara.

- Foarte bine, dar intrebare pentru intre-

bare. Mama ta mai traie~te?

- Nu, e moarta, a murit.

- Cand?

- Nu tare demult.

- Atunci de ce ml-al spus ca a murit

ca.nd ai fost mid?

- Pentru d ei rni-au spus sa-ti spun a~a

~i pentru d e adevarat. A murit de-adevarat

ca..nd am fost copil. Totdeauna sunt doua

morti, cea adevarata ~i cea despre care oa-

menii afla.- Cel putin doua, am spus eu, pentru cei

noroco~i. Am tacut un moment, apoi am

continuat: Am primit 0scrisoare de la un om

care i~i spune Daniel Cosway.

- Nu are nici un drept la acest nume,spuse ea repede. Numele lui adevarat, dad

are vreunul, este Daniel Boyd. Ii ura~te pe


17/48

toti albii ~i cel mai mult pe mine. Spune

minciuni despre noi ~i e sigur di tu il vei cre-

de ~i nu vei asculta partea cealaltiL

- Este ~i0

alta parte? am intrebat eu.- Intotdeauna este ~i cealalta parte,

intotdeauna.

- Dupa a doua scrisoare, care era amenin-

tatoare, am gasit de cuviinta di cel mai bine

e sa ma duc sa-l vad.

- L-ai vazut, spuse ea. Stiu ce ti-a spus.

Ca mama mea a fost nebuna, 0 femeie de

reputatie indoielnidi, di fratele meu care a

murit s-a nascut cretin, un idiot, ca ~i eu

sunt nebuna. Asta-i tot ce ti-a spus, nu-i a~a?

- Da, asta a spus, ~i e ceva adevarat in

toate astea? am intrebat eu cu calm ~i sange

rece.

Una din ladiri se inteti ~ii-am vazut cear-

dinele, gura dizuta, fata subtire incordata.

- Nu discutam despre asta acum, i-amspus eu. Odihne~te-te in seara asta.

- Dar trebuie sa discutam.

Ayea 0voce stridenta ~i ascutita.

- Doar dadi promiti sa fJ.irezonabila.

Dar nu e nici locul, nici momentul potlivit,m-am gandit eu, nu pe terasa asta lunga, intu-

necata, cu lumanarile arzand cu fladira mica

~i noaptea de-afara, care asculta ~i vegheaza.

- Nu in seara asta, i-am spus din nou.

Alta data.

- S-ar putea sa nn fiu in stare sa-ti vor-

besc in alta parte sau alta data. Nu alta data,


18/48

acum. Ti-e teama? spuse ea, imitand vocea

unui negru, melodioasa i insolenta.

Apoi am observat ca tremura de frig i

mi-am amintit ca pmtase a earra galbena de

matase. M-am ridicat (mintea atat de limpede

i clara, trupul atat de greu i impovarat).

Earfa era pe scaun in camera alaturata, pe

bufet erau lumanari i Ie-am adus afara pe

teras a, am aprins doua i i-am pus earfa peumen.

- Dar de ce sa nu-mi spui maine, la

lumina zilei?

- N-ai nici un drept, spuse ea cu vio-

lenta. N-ai dreptul sa pui intrebari despre

mama mea i-apoi sa refuzi sa-mi asculti

raspunsul.

- Sigur ca voi asculta, desigur, putem

vorbi acum, daca aa doreti.

Dar sentimentul ca ma aflu in fata unui

lucru necunoscut i ostil era foarte putemic.

- Ma simt foarte strain aici, i-am spus

eu. Am senzatia ca locul acesta imi este

duman mie, ca e de partea ta.

- Greeti destul de mult, spuse ea. Nu

e nici pentru tine, nici pentru mine. N-arenimic de-a face cu nici unul dintre noi. De

asta ti-e frica de el, pentru ca este altceva.

Am descoperit asta demult, cand eram copil.

Am iubit locul acesta, pentru ca n-am avut

nimic altceva sa iubesc, dar e la fel de bun

sau rau ca i acest Dumnezeu pe care 11

invoci intruna.


19/48

- Putem sta de yorba alCI sau in once

aId parte, am spus eu, cum doreti.

Carafa de rom era aproape goaIa, aa d

m-am dus in sufragerie i am adus 0 aIdsticla de rom. Ea nu mancase nimic, a refuzat

i vinul, acum i-a tumat un pahar de rom,

I-a dus Ia gura, apoi I-a pus jos din nou.

- Vrei sa afli despre mama mea, iti voi

povesti despre ea, adevarul, nu minciuni.Apoi ramase tacuta indelung, ineat i-am

spus cu blandete:

- Stiu d dupa ce a murit tadl tau ea a

fost foarte singura i nefericita.

- Si foarte sarad, a spus. Nu uita asta.Cinci ani. Ce repede spui cinci ani. Si ce greu

trec, dad ii traieti. Si singura. Era atat de

singura, ineat a uitat de ceilaiti oameni. Aa

se indmpla. Si rnie rni s-a indimpIat, dar pen-

tru mine a fost mai uor, pentru ca eu nu-mimai aminteam aproape nirnic. Pentru ea a fost

ciudat i infricoator. Si apoi ea era atat de

fi-umoasa. Ma gandeam d ori de eate ori se

uita in oglinda probabil spera i se prefacea.

Si eu m-am preIacut. Nu era acelai Iucru,

desigur. Poti sa te prefaci muita vreme, dar

intr-o buna zi toate se naruie i tii d eti

singur. Eram singure in cel mai fiumos Ioc de

pe pamant, e cu neputinta sa existe undeva un

Ioc aa de frumos cum era Coulibri. Marea

nu era departe, dar n-o auzeam niciodata,

noi auzeam intotdeauna raul. Nu marea. Era

o casa de moda veche, iar odata fusese l 0


20/48

alee de palmieri regali, dar mul~i cazusera,

al~ii fusesera taia~, ~i cei care mai ramasesera

pareau pierdu~i. Copaci pierdu~i. Apoi i-au

otravit calul ~i nu mai putea nici calari prinimprejurimi. Lucra in gradina duar ~i cand

soarele ardea, ~i ei Iispuneau: "Mergi inaun-

tru acum, stiipana."

- Si cine erau ei?

- Christophine statea cu noi, ~i Godfreybatranul gradinar, ~i un baiat, imi scapa nu-

mele. Oh, da, rase ea. ilchema Disastrous,

pentru ca na~a lui gasea c a e un cuvant a~a

de frumos. Preotul i-a spus: "Nu pot boteza

un copil cu nume Disastrous, trebuie sa aiba

alt nume", a~a ca numele i-a fost Disastrous

Thomas, ~i ii spuneam Sass. Christophine ne

cumpara mancarea din sat ~i convinsese ni~te

fete sa 0ajute la maturat ~ila spalatul rufelOL

Am fi murit, spunea manla mereu, daca ei

n-ar fi ramas cu noi. Mul~i au murit in zilele

acelea, ~i albi ~i negri, mai cu seama batrani,

dar nimeni nu mai vorbe~te de zilele acelea,

acum. Au f ost uitate, in afara de minciuni.

Minciunile nu se uita niciodata, merg din

gura in gura ~i se umfla.- Dar tu, am intrebat-o, tu ce faceai?

- Eu nu eram niciodata trista diminea~a,

spuse ea, ~i fiecare zi era 0 alta zi pentru

mine. Imi amintesc de gustul laptelui ~i al

painii, ~i de bataile rare ale pendulei, ~i deprima zi in care mi-au legat parul cu sfoara,

pentru ca nu mai aveam panglica ~i nici bani


21/48

sa cumparam alta. In gradina noastra cre~teau

toate florile din lume ~i uneori, cand imi era

sete, lingeam pidturile de apa de pe florile de

iasomie, dupa ploaie. Dad te-a~ putea faces-o vezi, pentru ca au distrus-o, iar acum

acesta e singurul loc in care a mai ramas.

Se lovi u~or peste frunte.

- Unul dintre cele mai minunate lucruri

era un ~ir arcuit de trepte roase care duceala terasa ~i la blocul de piatra de pe care

incalecai; bara era din fier omamentat.

- Fier forjat, am precizat eu.

- Da, fier forjat, ~i la ultima treapta bara

era indoitii ca un semn de intrebare, ~i cand

o atingeam cu mana, fierul era cald ~i eu ma

simteam consolata.

- Dar ai spus d intotdeauna erai fericita.

- Nu, am spus ca eram intotdeauna feri-

cita dirnineata, nu intotdeauna dupa-amiaza

~i niciodata seara, pentru d dupa apusul soa-

relui casa era bantuita de stafIi, a~a cum sunt

unele locuri. Apoi a venit ziua aceea in care

~i-a dat seama ca eu cre~team ca un negru

corcit ~ii-a fost ru~ine de mine, iar dupa aceea

toate s-au schimbat. Da, a fost vina mea,

doar vina mea d a inceput sa fad planuri ~i sa

lucreze cu furie, cu ardoare, ca sa ne schimbe

viata. Apoi au inceput din nou sa vina pe la

noi in vizita oameni ~i, cu toate d uneori ii

uram ~i imi era teama de ochii lor reci,sacaitori, am invatat sa-mi ascund tearna.

- Nu, am contrazis-o eu.


22/48

- Cum, nu?

- N-ai invatat niciodata sa-ti ascunZl

teama, am insistat eu.

- Am mvatat sa mcerc, spuse Antoinette."Nu pre a bine", m-am gandit eu.

- Si apoi a fost noaptea aceea cand I-au

distrus.

Se lasa pe spate m scaun, era foarte pa-

lida. I-am turn at putin rom ~i iI-am oferit,msa a dat paharul la 0parte cu atata bruta-

litate, mcat i s-a varsat pe rocme.

- Acum n-a mai ramas nimic din el. L-au

dlcat m picioare. Era un loc sacru. Un loc

mchinat soarelui!

Incepeam sa-mi pun intrebarea cat era

adevarat, cat era imaginatie, cat era denaturat

din spusele ei. Sigur d foarte multe dintre

aceste case de pe plantatiile vechi fusesera

incendiate. Peste tot am vazut ruine.

De parca mi-ar fi ghicit gandurile, con-

tinua:

- Dar iti povesteam de mama. Dupa

aceea, am avut friguri. Eram m casa matu~ii

Cora, la Spanish Town. Am auzit tipete,

apoi pe cineva razand foarte tare. A doua zi,

dimineata, matu~a Cora mi-a spus ca mama

era bolnava ~i d plecase la tara. Asta nu mi

s-a parut ciudat, ea era parte din Coulibri,

iar dad Coulibri fusese distrus ~i disparuse

din viata mea, mi se parea normal sa dispara~i ea. Am fost multa vreme bolnava. Capul

imi era bandajat, pentru ca cineva aruncase


23/48

in mine cu 0piatra. Matu~a Cora imi spunea

d se vindcd i ca n-o sa-mi fad rau la

frumuse~e de ziua nun~ii. Dar cred ca mi-a

facut rau de ziua nun~ii i de toate celelalte

zile ~i nop~i.

I-am spus:

- Antoinette, nop~e tale nu sunt distruse,

nici zilele, lasa lucrurile triste la 0parte. Nu

te gandi la ele ~i nimic nu va fi distrus, i~ipromit.

Dar inima imi era grea ca plumbul.

- Pierre a murit, continua ea de parca

nu m-ar fi auzit, iar mama 11ura pe domnul

Mason. Nu-l lasa sa se apropie de ea sau s-oatinga. Spunea d 11omoara, cred ca a ~i in-

cercat. A~a ca i-a cumparat 0casa ~i a angajat

doi mulatli, un barbat i0femeie, sa aiba gtija

de ea. 0 vreme a fost trist, dar apoi pleca

foarte des din Jamaica ~i i~i petrecea mareparte din timp in Trinidad. Aproape ca a

uitat-o.

- Si tu ai uitat-o, n-am putut sa nu-i spun.

- Eu nu sunt 0persoana uituca, spuse

Antoinette. Dar ea, ea nu m-a dorit. M-a im-

pins ~i a ~ipat cand m-am dus s-o vad. Mi-au

spus d i-am facut i mai rau. Lumea vorbea

de ea, n-o lasau in pace, vorbeau de ea tot

timpul ~i taceau cand ma vedeau pe mine.

Intr-o zi, m-am hotarat sa merg s-o vad, de

una singura. Inainte de a ajunge la casa ei,

am auzit-o plangand. Mi-am zis d am sa

omor pe oricine ii face vreun rau mamel


24/48

mde. Am descalecat i am alergat repede pe

veranda de unde puteam vedea in camera,

imi aduc aminte de rochia pe care 0purta -

o rochie de seara, foarte decoltata, i eradesculta, in camera era un negru gras cu un

pahar de rom in mi'ma. I-a spus: "Bea asta i

ai sa uiti." II bau dintr-o suflare. I-a mai

turn at, ea a luat paharul, a ras, i I-a aruncat

peste cap. Se facu tandari. "Curata", II spusee1 femeii, "altminteri vei dilca pe cioburi."

"Daca 0face, foarte bine", i-a raspuns femeia.

"Poate se linitete atunci." Dar a adus un

fara i0matura i a adunat cioburile. Toate

astea Ie-am vazut cu ochii mei. Mama se uita

la ei. Se plimba de colo-colo prin incapere i

spunea: "Dar e 0 surpriza foarte placuta,

domnule Luttrell. Godfrey, ia calul domnu-

lui Luttrell." Apoi mi s-a parut ca obosete

i s-a aezat in balansoar. L-am vazut pe

barbat cum 0 ridica din scaun i 0 saruta.

I-am vazut gura incletandu-se pe gura ei i ea

s-a inmuiat toata in brate1e lui, iar e1 a ras.

A ras i femeia, dar era suparata. Cand am

vazut ce se intampla, am fugit. Christophine

ma atepta, cand m-am intors plangand. "Ce

ti-a trebuit sa te duci acolo?" m-a intrebat ea,

iar eu i-am spus: "Taci, diavol ce eti, diavol

negru i blestemat din lad." Christophine a

zis: "Ai, Ai, Ai! Ea uite la mine necaz, uite

la mine suparata!"Dupa un timp, am auzit-o spunand, ca 1

cum i-ar fi vorbit ei insai:


25/48

- Am spus tot ce am vrut sa spun. Am

incercat sa te fac sa intelegi. Dar nu s-a

schimbat nimic.

Antoinette a ras.- Nu rade a~a, Bertha.

- Nu ma cheama Bertha; de ce imi spui

Bertha?

- Pentru ca este un nume care imi place

in mod deosebit. Ma gandesc ca e~ti Bertha.- N-are importanta, spuse ea.

Am intrebat-o:

- Cand ai plecat azi-dimineata, unde te-ai

dus?

- M-am duss-o

vad pe Christophine,spuse ea. hi voi spune tot ce vrei sa ~tii, dar

in cuvinte putine, deoarece cuvintele n-au

rost, asta ~tiu acum.

- De ce te-ai dus s-o vezi?

- M-am dus s-o rog sa faca ceva pentru

mille.

- Si a Iacut-o?

-Da.

o alta pauza lunga.- Ai vrut sa-i cen un sfat, asta-i?

Nu dspunse.

- Ce-a spus?

- A spus ca ar trebui sa plec - sa te

padsesc.

- Chiar a~a ti-a spus? am zis eu surprins.

- Da, asta a fost sfatul ei.

- Vreau sa fac ceea ce e cel mai bine

pentru amandoi, am rostit. 0 buna parte din


26/48

cele ce-mi spui suna ciudat, diferit de ceea

ce mi s-a dat sa inte1eg. Nu crezi d poate

Christophine are dreptate? Ca dad ai pleca

de aici, sau a~ pleca eu - cum dore~ti tu,desigur, pentru 0vreme, ar f i eel mai inte-

lept lucm pe care I-am putea face? Apoi, am

spus pe nea~teptate: Bertha, ai adormit, e~ti

bolnava, de ce nu-mi dispunzi?

M-am ridicat in picioare, m-am apropiatde scaunul ei ~ii-am luat mainile reci intr-ale

me1e.

- Starn aici destul de demult, e foarte

tarziu.

- Tu du-te, mi-a spus. Vreau sa stau aici

in intuneric ... unde mi-e locul, adauga ea.

- Oh, ce prostii!

Am cuprins-o in brate ca sa incerc s-o

ridic, am sarutat-o, dar ea s-a tras inapoi.

- Gura ta e mai rece decat mainile mele,

spuse ea.

Am incercat sa rid. In dormitor, am inchis

obloanele.

- Dormi acum, vom mai discuta maine.

- Bine, incuviinta ea, desigur, dar sa vii

sa-mi spui noapte buna.- Sigur d vin, draga mea Bertha.

- Nu Bertha in seara asta, spuse ea.

- Ba da, in seara asta mai mult ca ori-

cand trebuie sa fii Bertha.

- Cum dore~ti.Cand am intrat in camera ei, am vazut

pudra alba impra~tiata pe podea . .Asta a fost


27/48

primuIIucru de care am i'ntrebat-o - despre

pudd. Am intrebat-o ce este. Mi-a spus d

este i'mpotriva gandacilor negri.

- N-ai vazut d nu sunt gandaci negri in

casa ~i nici miriapode? Dad ai ~ti ce oribile

sunt ganganiiIe astea.

Aprinsese toate Iumanarile ~i camera era

plina de umbre. Erau ~ase Iumanari pe mas a

de toaleta ~i trei pe noptied. Lumina i'i da-dea 0 alta i'nfati~are. Niciodata nu mi se

paruse atat de vese1a ~i atat de frumoasa.

Turna vin in doua paharc ~ii'mi intinse unul,

dar jur d i'nd i'nainte de a-I bca am simtit

nevoia sa-mi ingrop fata in parul ei, a~a cumfaceam i'nainte. I-am spus:

- Lasam stafiiIe sa ne tulbure viata. De

ce n-am putea fi fericiti?

Imi raspunse:

- Si Christophine ~tie despre stafn, darnu a~a Ie spune.

N-ar fi trebuit sa-mi fad ce mi-a facut.

Pot sajur asta, n-ar fi trebuit s-o fad. Atunci

cand mi-a intins paharul zambca. Imi amin-

tesc ca am spus cu 0voce care nu parea sa fie

a mea ca e prea u~or. Imi amintesc ca am stins

Iumanarile de Ianga pat, ~i asta-i tot ce-mi

amintesc. Tot ce-mi voi aduce aminte din

noaptea aceea.

M-am trezit in intuneric dupa ce am visat

d fusesem ingropat de viu ~i, treaz fiind,

scnzatia de sufocare tot mai staruia. Ceva


28/48

imi acoperea gura; parul ei cu parfum dulce

~i greu. L-am dat la 0 parte, dar tot nu

puteam respira. Am illchis ochii ~i am zacut

nemi~cat cateva minute. Cand i-am deschis

din nou, am vazllt lumanarile arse pana jos

pe masuta aceea sL";"irboasade toaleta ~i am

~tiut unde sunt. U~a spre teras a era deschisa ~i

briza era atat de rece, incat am ~tiut ca-i foarte

devreme, illainte de ivirea zorilor. Si mie imiera fi:ig, un 6:ig de moarte, ~i ma simteam rau,

~i ma dureau toate. M-am ridicat din pat lara

s-o privesc, m-am dus impleticindu-ma pana

ill camera mea ~imi-am vazut chipulill oglin-

da. M-am illtors cu spatele numaidecat. Nu

puteam voma. lrni era doar 0greata cumplita.

Ma gandeam: am fost otravit. Dar era un

gand nedeslu~it, ca un copil care descifreaza

literele unui cuvant pe care nu-l poate citi ~i

pe care chiar daca l-ar putea citi n-ar avea

nici inte1es, nici context. Eram prea ametitca sa ma pot tine pe picioare i am cazut

inapoi pe pat, uitandu-ma la patura care

avea 0nuanta ciudata de galben. Dupa ce

m-am uitat la patura un timp, am fost in

stare sa ma duc la fereastra ~i sa vomit. Mis-a parut ca a durat ore ill ~ir. Ma rezemam

de perete ~i imi ~tergeam fata, apoi greata ~i

voma incepeau din nou. Cand s-a terminat,

m-am intins pe pat, prea slabit ca sa mai pot

face vreo mi~care.

N-am lacut ill toata viata mea asemenea

efort ca atunci. Doream sa zac acolo i sa


29/48

dorm, dar am racut 0 sfortare sa ma ridic.

Eram siabit i ametit, dar nu-mi mai era

greata, nici dureri nu simteam. Mi-am pus

halatuI, mi-am aruncat cu apa pe fata, apoiam deschis ua de Ia camera ei.

Lumina rece ddea asupra-i i am privit Ia

linia trista a buzelor ei chute, Ia cuta dintre

spd.ncenele dese, adand de pard ar fi fost

tiliata cu un cutit. In timp ce-o priveam, ea semid i-iintinse bratul. M-am gandit cu ra-

ceaIa: da, foarte frumoasa, incheietura subtire,

parfumul dulce al antebratuIui; cotul arcuit,

imbinarea arcuita a umarului cu partea de sus

a bratului. Toate prezente, totul perfect. Cum

o priveam, cu ura, fata ei a devenit neteda i

din nou tanara, ba chiar parea d zambqte. 0

padIeaIa a Iuminii, poate. Ce altceva sa fi fost?

S-ar putea trezi in orice clipa, mi-am

spus. Trebuie sa actionez repede. Camaa ei

de noapte era pe jos, sIaiata, am acoperit-o

uor cu ceaqaful de pard a fi acoperit 0

fata moarta. Dnul dintre pahare era gol, ea li

bause tot vinul. Mai ramasese ceva in celaialt

pahar, care era pe masuta de toaletiL Mi-am

varilt degetul i I-am gustat. Era amar. Nu

m-am mai uitat la ea, ci cu paharul in mana

am ieit pe terasa. Hilda era acolo cu matura

in mana. Mi-am dus degetul la buze i ea a

racut ochii mari, apoi m-a imitat, ducandu-$i

degetul la buze.

De indata ce m-am imbracat i am ieit din

casa, am inceput sa alerg.


30/48

Nu-mi amintesc clar de ziua aceea, 1nco-

tro anl alergat sau cmn am dizut, dadi arl1

plans ori am zacut epuizat, 1nsa m cele din

urma m-am trezit Hlnga casa darapanata ~iportocalul salbatic. Aici trebuie sa fi adorInit

cu capul pe brate ~i, cand m-am trezit, se mtu-

neca ~i vantul era rece. M-am ridicat ~i am

gasit cararea 1napoi spre casa. Am ~tiut cum

sa evit plantele agatatoare, nu m-am 1mpie-dicat nici 0 singura data. M-am dus In ca-

mera mea ~i, daca am trecut pc langa cineva,

nu l-arl1 vazut, iar daca mr-a vorbit careva,

nu I-am auzit.

Pe masa era 0tava cu 0cana de apa, un

pahar ~i cateva chiftele de pe~te. Anl baut

aproape toata apa, pentru ca 1mi era foarte

sete, dar de nlancare nu m-arl1 atins. M-arn

a~ezat pe pat In a~teptare, ~tiam ca va veni

Amelie ~i ~tiam ce va spune: "Imi pare rau

de durnneavoastra."

A venit pc tacute, desculta.

- Va aduc ceva sa mancati, spuse ea.

A adus pui rece, paine, fruete ~i0sticla

de vin, ~i am baut un pahar fara sa scot un

cuvant, apoi mea unul. A taiat cateva bueatide came ~i s-a a~ezat langa mine ~im-a hranit

ca pc un copil. Bratul ei In jmLlI gatului meu

era cald, dar cand am atins-o era rece, aproape

sloi. Am privit-o In fata, fata ei dragala~a

lipsita de expresie, m-am ridicat ~i am datfarfuria la 0parte. Atunci a spus:

- Imi pare rau de dumneavoastra.


31/48

- Asta mi-ai mai spus-o, Amelie. Asta-i

singurul dntec pe care-l ~tii?

In ochi i se aprinse 0lidirire de veselie, dar

ca.nd am ras mi-a acoperit gura cu mana, cuteama. Am tras-o jos Linga mine ~i amandoi

ne-am pomenit razand. Cam asta-i tot ee-mi

amintesc despre acea mtalnire. Era atat de ve-

sela ~i atat de naturala ~i probabil mi-a trans-

rnis ceva din veselia ei, ca n-am avut nici unmoment vreo remu~care. Nici nu eram curios

sa ~tiu ce se mtampla dincolo de peretele sub-

tire care ne dcspartea de camera sotiei mele.

Dimineata, desigur, m-am simtit altfel.

Alta complicatie. Imposibil. Si pielea ei eramai intuneeata ~i buzele mai groase dedt

crezusem.

Dormea adanc ~i lini~tit, dar dnd ~i-a des-

chis ochii era pe deplin con~tienta de realitate

~i i-a venit sa rada. Eram satisIacut ~i lini~tit,dar nu vesel ca ea, oh, Doamne, nu vesel.

N-am avut niei cea mai mica dorinta s-o

ating. Si ea a ~tiut asta, pentru ca s-a ridicat

din pat imediat ~i a meeput sa se imbrace.

,,0 rochie foarte eleganta", i-am spus eu

~i mi-a aratat fe1urite chipuri in care putea fi

purtata, cu trena, ridieata ca sa se vada un

jupon de dantela sau prins a mult deasupra

genunchiului.

I-am spus ca urma sa plec curand de pe

insula, dar ca inainte de a pleca voiam sa-i

dau un cadou. Era un cadou frumu~el, dar

ea I-a primit fad multumiri ~i fad vreo


32/48

expresie pe fata. Cand am intrebat-o ce avea

de gand sa fad, mi-a spus:

- E multa vreme de cand ~tiu ce vreau

sa fac. Si ~tiu d nu aici e locul.

- E~ti destul de frumoasa ca sa obtii tot

ce vreI, I-am spus.

- Da, raspunse ea cu simplitate. Dar nu

alel.

Voia, se pare, sa se duca la sora ei care eracroitoreasa in Demerara, dar ea nu va sta in

Demerara, mi-a spus. Voia sa mearga la Rio.

Erau oameni bogati la Rio.

- Si cand te vei apuca de toate astea?

am intrebat, amuzat.- Acum.

Va lua una dintre biircile pesdre~ti la

Massacre ~i va ajunge la ora~.

Am ras ~i am sacait-o. Fugea de batrana

Christophine, am zis eu.

Nu zambi cand imi raspunse:

- Nu port pid nimanui, dar nu mai stau

aICl.

Am intrebat-o cum va ajunge la Massacre.

- N-am nevoie de cal, nici de catar. Pi-

cioarele mele sunt destul de bune sa ma dud.

Dcoarece oricum plcca, nu m-am putut

abtine sanu spun, pejumatate plin de dorinta,

pe jumatate triumfator:

- Ei, Amelie, iti mai pare rau de mine?

- Da, imi raspunse, imi pare rau de tine.Dar gasesc destul loc in suflet sa-mi para rau

~i de ea.


33/48

Am mchis u~a mcet. Am stat intins ~i am

a~teptat sa aud zgomotul pe care ~tiam d-l

voi auzi, copitele calului cu care sotia mea

pleca de acasa.

M-am mtors pe 0parte ~i am dormit pana

cando Baptiste m-a trezit cu cafeaua. Ayea

fata mtunecata.

- Plead budti'ireasa, anunta el.

- De ce?Ridid din umeri ~ii~i destacu larg bratele.

M-am ridicat, am privit pe fereastra ~i am

vazut-o ie~ind din bucatarie, 0femeie zdra-

vana. Nu vorbea engleze~te sau spunea ca

nu ~tie. Am uitat de asta cand am spus:- Trebuie sa-i vorbesc. Ce-i legatura aia

mare de pe capul ei?

- Salteaua, spuse Baptiste. Se va mtoarce

dupa ce1elalte lucrmi.. N-are rost sa-i vorbe~ti.

Nu mai vrea sa stea in casa asta.

Am ras.

- Si tu pleci?

- Nu, riispunse Baptiste. Eu sunt admi-

nistrator aici.

Am observat ca nu mi se adresa cu "dom-

nule" sau "stapane".

- Dar Hilda?

- Hilda face cum ii spun. Ea va sta.

- Grozav, am spus. Atunci de ce e~ti a~a

de nelini~tit? Stapana ti se va intoarce curand.

Iar ridid din umeri ~i mm"mura ceva,dar daca vorbea despre moravurile mele sau

de munca m plus pe care va trebui s-o faca,


34/48

n-a putea spune, pentru di mormaia in

graiul lor stalcit.

I-am spus sa atarne unul dintre hamacele

de pe terasa sub copacii de cedru i acolomi-am petrecut tot timpul zilei.

Baptiste se descurca in privin~a mancarii,

dar rareori zambea, i nu vorbea decat ca

sa-mi raspunda la intrebari. So~ia mea nu s-a

intors. Totui nu ma sim~eam nici singur,

nici nefericit. Soarele, somnul i apa rece a

ra.ului erau suficiente. A treia zi i-am scris 0

scrisoare prudenta domnului Fraser.

Iispuneam ca ma gandeam la 0carte dcs-

pre obeah i mi-am adus aminte de povestea

cazului peste care daduse el. $tia cumva peunde ar putea fi f emeia acum? Era inca in

Jamaica?

Aceasta scrisoare a fost trimisa cu mesa-

gerul care venea de doua ori pe sapramana i

probabil ca mi-a raspuns pe loc, pentru ca incateva zile am primit urmatorul raspuns:

M-am gdl1dit deseori la sotia dumitale ~i la

duml1eata. $i ehiar eram pe punetul de a-Ii serie.

intr-adevar, n-a/'l'l uitat cazul. Femeia tl1 eauza se

numea Josephine sau Christophine Dubois, eam

a~a eeva, ~ifusese Ilna dintre servitoarele familiei

CoswaJl. Dupa ee a ie~it din tllehisoare, a disparut,

dar se ~tie ea domnul Mason, batrdnul, se tmprie-

tenise cu ea. Am auzit ea poseda sau ise daruise

o casu/a ~i ni~te pamdnt Idnga Granbois. E 0

femeie inteligenta tn f elul ei ~i se exprima bine,


35/48

dar lW mi-a plaCHt fe/Ill ei de a fi ~i 0 consider 0

persoalla deosebit de periCHloasa. Sotia mea

sf/stine ca s-a IlltorS III lWartinica, insula ei

natala, ~i a fost foarte necajita ca am men!iollat

acest caz, chiar ~i a~a, pe ocolite. ACHm Insa se

[ntdmpla sa ~tiu ca nit s-a Intors [11 Martinica,

a,~a ca i-am SC11sfoarte discret lui Hill, inspectorul

alb de politic din Z011a voastra. Daca locuie~te

prill apropiere ~i se apuca de vreuna din prostiileei, atwllta-l pe loc. Va trim ite vreo doi politi~ti

palla acolo ~i I1It va scapa It~o r d e d ata asta. Te

asigltr eu ...

"Arat in ceea ce te privete, Josephine sauChristophine", m-am gandit. "Atat in ceea

ce te privqte, Pheena."

Era acea jumatate de ora dupa apus, juma-

tatea de ora albastra, cum ii spuneam eu.

Vantul cade, lumina este incantatoare, muntii

sunt scoi in relief, fiecare frunza de pe

fiecare copac se vede cIar i limpede. Stateam

lungit in hamac, de veghe, cand a aparut

Antoinette. A trecut pe langa mine ara sa se

uite la mine, a descalecat i a intrat in casa.

Am auzit-o trantind ua camerei de dorm it

i cIopotelul sunand cu furie. Baptiste aparu

in pas alergator pe veranda. Am coborat din

hamac i am intrat in salon. El deschise

bufetul i scoase 0sticla de rom. A turnat 0

parte intr-o caraa, pe care a pus-o pe tava

cu un pahar.


36/48

- Pentru cine-i asta? am intrebat eu.

N-a raspuns.

- Nici un drum, nu-i aa? i-am amintit

eu i am ras.

- Nu vreau sa tiu mmlC despre asta,

spuse el.

- Baptiste! striga Antoinette cu voce ascu-

tita:

- Da, stapana.

Ma privi drept in ochi l lei cu tava.

Iar batranei, i-am vazut umbra inainte de a

o zari pe ea. Si ea a trecut pe langa mine lara

a-i intoarce capul. Nici nu s-a dus in camera

Antoinettei, nici nu s-a uitat intr-acolo. A tra-

versat veranda de la un capat la altul, a co-

borat treptele pe partea cealalta i a intrat in

bucatarie. In acest rastimp, se intunccase i

Hilda veni sa aprinda lumanarile. Cand i-am

vorbit, m-a privit alarmata i a luat-o la

fuga. Am deschis bufetul i m-am uitat la

irul de sticle. Aici era romul care te omoara

intr-o suta de ani, coniacul, vinul alb i rou,

de contrabanda, presupun, din Saint Pierre,

Martinica - Parisul Indiilor de Vest. Am ales

romul. Da, era placut la gust, am ateptat 0

clipa explozia de caldura i lumina in pieptul

meu, ca taria lui sa-mi incalzeasca tot trupul.

Apoi am incercat ua de la camera Antoinet-

tei. Ua ceda greu. Probabil Impinsese vreo

mobila in ua, poate masa rotunda. Am lm-pins din nou i am deschis-o indeajuns s-o

pot vedea pe Antoinette. Zacea intinsa pe


37/48

spate in pat. Avea ochii inchi~i ~i resplra

greu. i~i trasese ceaqaful pana sub barbie.

Pe un scaun, langa pat, era carafa goala,

paharul cu ni~te rom pe fund ~i un c1opo~elde alama.

Am inchis u~a ~i m-am a~ezat cu coatele

pe masa, pentru ca, a~a credeam eu, ~tiam ce

se va intampla ~ice trebuie sa fac. Mi-am zis

ca in incapere e 0caldura inabu#oare, a~a ca

am stins aproape toate lumanarile ~i am a~tep-

tat in semii'ntuneric. Apoi am ie~it pe veranda

sa veghez u~a bucatariei, unde se vedea 0

lumina.

Curand ie~i fetita urmata de Baptiste, in

acela~i timp c1opo~elul din dormitor suna din

nou. Au intrat amandoi in salon ~i i-am

urmat. Hilda a aprins toate lumanarile, dar,

inspaimantata, i~i dadea ochii peste cap in

direqia mea. Clopo~elul continua sa sune.

- Fa-mi una tare, Baptiste. A~a cum imitrebuie.

EI se departa un pas de mine ~i spuse:

- Domni~oara Antoinette ...

- Baptiste, unde e~ti? striga Antoinette.

De ce nu vii?

- Vin cat se poate de repede, spuse Bap-

tiste.

Dar cand se intinse sa ia sticla, i-am luat-o

din mana.

Hilda fugi afara din camera. Baptiste ~i cu

mine priveam unul in ochii celuilalt. M-am

gandit ca ochii lui mari, proeminenti, ~i ex-

presia de totala uimire erau cornice.


38/48

Antoinette urla din dormitor:

- Baptiste! Christophine! Pheena! Pheena!

- Que lwmesse! spuse Baptiste. 0 chern

pe Christophine.Ie~i In fuga aproape, la fel de repede ca ~i

fetita.

U~a dormitorului Antoinettei se deschise.

Cand am vazut-o, am fost prea ~ocat ca sa pot

scoate0

yorba. Parul nepieptanat ~i ravait Iicadea In ochii injectati ~i fiqi, fata Ii era

Imbujorata ~i parea umflata. Era In picioarele

goale. Totu~i, dind a vrut sa spun a ceva, avea

o voce joasa, aproape pierduta.

- Am SUIJat,pentru c a . mi-e sete. Nu m-a

auzit nimeni?

Inainte ca eu s-o pot opri, s-a repezit la

masa ~i a pus mana pc sticla de rom.

- Nu mai bea, i-am spus cu.

- Si ce drept ai tu sa-mi spui ce am de

racut? Christophine! striga ea din nou, dar

vocea i se franse.

- Christophine e 0batrana primejdioasa

i tu 0~tii la fel de bine ca ~i mine. N-o sa

mai stea aici multa vreme.

- N-o sa mai stea aici multa vreme, se

mauTIutari ca, dar nici tu, nici tu. Am crezut

ca-ti plac negrii tare mult, spuse ea tot cu vo-

cea aceea prctioasa, dar asta-i 0minciuna ca

toate celelalte, iti plac fetele mai putin nc-

gre, nu-i a~a? I-ati vorbit de rilu pe plantatori

i ati scomit poveti despre ei, dar i voi faceti


39/48

acelailucm. Sdipati de fete mai iute, :tarabani

sau cu bani putini, asta-i singura diferenta.

- Sclavia nu a fost 0problema de gus-

turi, am replicat eu, mcercand sa-mi pastrez

calmul. A fost 0chestiune de dreptate.

- Dreptate, spuse ea. Am mai auzit

cuvantul asta. E un cuvant :tara viatiL L-am

scormonit i eu, spuse ea cu voce mecata.

L-am scris. L-am scris de multe ori i totdea-

una mi-a apamt ca 0minciuna rasuflata i

blestemata. Nu exista dreptate. Mai lua 0

gura de rom i continua: Mama mea, despre

care toti vorbiti, de ce dreptate a avut parte?

Mama mea care ade intr-un balansoar i

vorbete despre cai morti, i servitori morti,

i diavolul acela negru care 0saruta pe gura.

Aa cum m-ai sarutat tu pe mine, spuse.

Camera devenise acum insuportabil de

mabuitoare.

- 0 sa deschid fereastra sa las sa intre

putin aer inauntru.

- Ai sa lai mauntru i noaptea, spuse

ea, i luna, i parfumul florilor acelora care

tie nu-ti plac deloc.

Cand m-am intors de la fereastra, am

vazut-o ca bea din nou.

- Bertha, am spus.

- Bertha nu e numele meu. Incerci sa

ma transformi in altcineva, dandu-mi alt

nume. Stiu, i asta-i vrajitorie.

Lacrimile ii curgeau iroaie.


40/48

- Dad tatiil meu, tatal meu adevarat, ar

fi in viata, nu te-ai grabi sa te intorci aici dupa

ce-ar fi ispravit cu tine. Dad ar fi in viata.

Stii ce mi-ai Iacut? Nu e vorba de fata, nu

fata. Dar am iubit acest loc, ~i tu m-ai Iacut

sa-l urasc. Ma gandeam mereu d dad to ate

celelalte lucruri ar disparea din viata mea, tot

a~ mai avea acest loc, ~i acum tu l-ai stricat.

A devenit un alt loc unde am fost nefericita,

~i toate celelalte sunt nimic pe langa ce s-a

intamplat aici. IIurasc acum a~a cum te urasc

pe tine ~i, pana a nu muri iti voi arata cat de

mult te urasc.

Apoi, spre surprinderea mea, se opri din

plans ~i spuse:

- Si e chiar mult mai draguta decat mine?

Nu ma iube~ti chiar de1oc?

- Nu, nu te iubesc, i-am raspuns eu

(amintindu-mi in ace1a~itimp de Amdie spu-

nand: "Iti place parul meu? Nu-i a~a ca-i mai

fi-umos decat al ei?"). Nu in acest moment,

am spus.

A inceput sa rada. Ras de nebuna.

- Vezi. A~a e~ti tu. 0 piatrii. Dar a~a-mitrebuie, pentru ca matu~a Cora mi-a spus:

"Nu te marita cu el. Nici dad ar fi plin de

diamante." Si 0multime de alte lucruri mi-a

mal spus.

- Vorbe~ti de Anglia, am spus eu, dar cezici de bunicutul cu paharul deasupra dnii

de apa ~i lacrimile gada pe obraji dupa toti


41/48

prietenii morti i dui i pe care nu-i va mai

vedea niciodata?

- Asta n-are de-a face cu Anglia, dupa

cate tiu eu, a spus ea. Dimpotriva:

o caputa de lema ji 0 laha de lemaSa tr eaca Charlie apa.

Charlie, Charlie,

canta ea raguita. Si a dus din nou stida la

gura.

Am spus "Nu", dar vocea nu-mi mai era

atat de calma.

Am reuit s-o apuc de incheietura mainii

cu 0mana i cu cealalta sa iau stida, dar

cand i-am simtit dintii infipti in bratul meu

am sdpat sticla pe jos. Mirosul inunda

camera. Dar acum, eram furios, i ea i-a dat

seama. A izbit de perete 0 alta stida i a

ramas nernicata cu stida sparta in mana i0

dorinta ucigaa in priviri.

- Indraznqte sa te mai atingi de mine 0

singura data. Ai sa vezi pe loc dad i eu

sunt la fel de laa ca tine!

Apoi m-a injurat pe budtele, ochii, gura,fiecare parte a trupului, i totul a fost ca

intr-un vis, in camera mare, nemobilata, cu

lumanari aprinse, i aceasta strain a cu ochii

injectati i parul valvoi, care imi arunca in

gura mare cuvinte murdare, era sotia mea.In aceste dipe de comar, am auzit vocea

calma a Christophinei:


42/48

- Taci odata i linitete-te. Si nu mai

plange. Piansul nu-ti face nici un bine. Ti-am

mai spus. Piansul n-are nici un rost.

Antoinette se prabui pe 0 sofa i conti-nua sa boceasca. Christophine se uita Ia

mine i ochii ei mici erau foarte triti.

- De ce faci asta, ai? De ce n-o iei pe

fata aia neajutorata i prapadita in alta parte?

Dar ea iubqti banii cum tu iubqti banii-trebuie ca de aia va gasiti. Cine se aseamana

se aduna.

N-am mai suportat i am ieit pe veranda.

Bratu1 ilni sangera i ma dorea, mi I-am

intaurat in batista, dar mi se parea ca totul

in jur lmi este ostil. Telescopul se tragea inapoi

i ilni spunea "nu ma atinge". Copacii ma

amenintau, iar jocul umbrelor pe podea ilni

vorbea de pericol. Pericolul acela verde. Ii

simtisem inca din momentul in care am

vazut acest loco Nu era nimic care sa-mi fie

cunoscut, nimic care sa ma mangaie.

Am stat sa ascult. Christophine vorbea

mcet. Sotia mea plangea. Apoi 0ua inchisa.

Trecusera in dormitor. Cineva canta Ma belle

ka di, on era cantecul despre 0zi i0mie deani. Dar indiferent de ce cantau sau spuneau,

era primejdios. Trebuie sa ma apar. M-am

dus incet de-a Iungul verandei. 0 vedeam

pe Antoinette intinsa pe pat, destul de Iini-

tita. Ca 0papua. Chiar i atunci cand m-aamenintat cu sticla avea un aer de mario-

neta. Auzeam Ti moun, iDoudou che, i coitul


43/48

batieului desena un deget pe perete. D o do

IJcnjant do. Aseultand, a ineeput sa-mi fie

somn ~i frig.

Cu un mers impletieit, am intrat inapoi in

sufrageria luminata, unde mirosul de rom era

ind foarte persistent, in eiuda aeestui fapt,

am desehis bufetul ~i am seos 0alta sticla. La

asta ma gandeam cand a intrat Christophine.

Ma gandeam sa mai beau un ultirn pahar de

bautura tare la mine in camera, sa zavorase

u~ile ~i sa dorm.

- Sper ca e~ti multumit, sper d e~ti foarte

multumit, spuse ea, ~i n-are rost sa ineepi eu

mine eu mineiunile tale. Stiu ee faei eu fataasta la fel de bine ea ~i tine. Mai bine. Si sa

nu erezi ca mi-e frid de tine.

- Deei a alergat sa-ti spuna ea m-am

pm-tat rau eu ea, da? Ar fi trebuit sa banui asta.

- Ea nu spui nirnie, zise Christophine.Niei maear un lueru. Totdeauna la fel. Ni-

meni nu are mandrie decat tu. Are mai multa

mandrie decat tine ~i ea nu spui nirnic. 0

vad stand in u~a mea ~i ma prive~ti a~a ~i ~tiu

ca se intampla eeva rau. Stiu d trebuie safae eeva iute ~i fae.

- Se pare d ai ~i Iaeut. Si ee i-ai Iaeut

inainte de a 0aduee inapoi in starea in care e?

- Ce-am Iaeut! Aseuld! Nu ma provoea

mai mult decat eu provoe. Mai bine sa nu-ti

spun. Vrei sa ~tiiee fae? Spun doudoH, dad e~ti

la neeaz ai drept sa vii la mine. Si 0sarut. Si

atunei cand 0sarut plange - nu inainte. De


44/48

mult tine ea plansul asta, ma gandesc eu. Aa

d 0las sa planga. Asta-i primul lucru. Sa Ie

lai sa planga - dcscard sufletul. Cand ea

nu mai poate sa plangi, Ii dau 0 cana delapte - noroc ca am ceva lapte. Nu vrea sa

manance, nu vrea sa vorbeasca. Aa ca zic:

"Intinde-te pe pat, doudoll, i Inceard sa

donni, eu, eu pot donni i pejos, pentru mine

la fel." Sigur d nu poate sa adoarma natural,dar 0pot eu face sa adoarma. Asta fac. Dar

tu ce faci - pentru asta ai sa plateti mtr-o zi.

Cand ajung In stare a asta, spuse ea, Intai

trebuie sa planga, apoi trebuie sa doarma.

Nu-mi vorbi mie despre doctor, tiu eu mai

mult decat un doctor. 0 dezbrac pe Antoi-

nette sa poata dormi In racoare i bine;

atunci vad d ai fost brutal cu ca, eh?

Ajunsa aici, Incepu sa rada - un ras plin,

sanatos.

- Asta-i fleac - nu-i nimic. Dad vezi i

tu ce vad eu prin partile astea cu maceta

noua i lucioasa, ill coltul camerei, nu mai

faci mutra asta pentru un fleac. 0 faci sa te

iubeasca mai mult daca asta-i ce vrci. Nu

din asta i se citcte moartea pe fata. Oh, nu.

- Intr-o noapte, continua ea, eu tin de

nasul unei femei pentru d barbatul ei aproape

i-I reteaza cu maceta. Tin de nas, i repede

trimit un baiat dupa doctor, i doctorul vine

in fuga In rniez de noapte sa coasa nasul la

loco Cand termina zice: "Christophine, ai

mare prezenta de spirit." Asta Imi spune.


45/48

Dar acum barbatul pLingi ca un copi!. Zice el:

"Doctore, n-am vrut. S-a indlmplat." "Stiu,

Rupert", spune doctorul, "dar nu trebuie sa

se mai ind.mple. De ce nu tii afurisita aia demaceta in cealalta incapcre?" spune el. Au

doua camere mici numai, a~a ca ii spun:

"Nu, doc tore - mult mai du Linga pat. Se

ciopanesc unul pe altul cat ai clipi." Si doc-

torul rade ~i rade. Oh, era un doctor bun.Cand a terminat cu nasul femeii, nu pot

spune ca adti la fel ca inainte, dar pot sa

spun di nu se vezi prea tare. Rupert era

numele barbatului acela. Multi sunt Rupert

pe aici, observi? Unul este Printul Rupert, ~i

unul care face cantece este Rupert Rama. ilvezi? I~i vinde cantecele langa pod, jos in

ora~. E ora~ul in care locuiesc cand plec

prima oad din Jamaica. Nume frumos, eh

- Rupert - dar unde 11gasesc? Cred ca din

timpuri vechi 11 gasesc. Doctorul acela,

doctor de moda veche. A~tia noi mie nu-mi

place de ei. Primul cuvant pe care-l scot din

gud e politie. Politia - e ceva ce mie

nu-mi place.

- Sunt sigur ca nu, am spus eu. Dar numi-ai spus inca ce s-a intiimplat cand sotia mea

a fost la tine. Sau mai bine zis ce ai Iacut tu?

- SOfia t a l spuse ea. Ma faci sa rad. Eu nu

~tiu tot ce ai Iacut dumneata, dar ceva ~tiu.

Toata lumea ~tie ca te casatore~ti cu ea pen-tru banii ei ~i II iei pe toti. Apoi vrei sa 0

frangi, pentru ca e~ti gelos pe ea. Ea e mult


46/48

mai bun a decat tine, ea are sange mai bun ~i

nu-i pasa de bani - nu inseamna nimic

pentm ea. Vad asta prima oad cand ma uit

la tine. E~ti tinar, dar deja aspm. Prostqtifata. 0 faci sa creada ca nici soare1e nu vezi

de dragul ei.

A~a a fost, m-am gandit. A~a a fost. Dar

e mai bine sa nu spun nimic. Atunci aman-

doua VOl' pleca ~i-mi va veni mie randul sa

dorm - un somn adanc ~i lung va fi somnul

meu, ~i foarte departe.

- Si apoi, continua ea cu 0voce de ju-

decator, faci dragoste cu ea pana se imbata

de dragoste, nici un soi de rom n-o putea

imbata a~a de tare, pentm ca nu poate tdi

fad dragoste. Ea este cea care nu mai poate

vedea nici soare1e. Numai pe tine te vezi.

Dar tot ce vrei tu e sa 0frangi.

(Nu a~a cum erezi tu, m-am gdndit eu.)

- Dar ea rezi~ti, a~a-i? Rezi~ti.(D a, a rezistat. Ce pacat .)

- Si te prefaci ca crezi toate minciunile pe

care b1estematul acela de bastard ti Ie spune.

(Blestematul aeela de bastard fi Ie spune.)

Acum tlecare cuvant al ei avea ecou, unecou puternic in mintea mea.

- Ca sa 0la~i singud.

(Sa 0 Ias singura.)

- Fad sa-i spui de ceo

(D e eel)

- Gata cu dragostea, ei?

(Gata cu dragostea.)


47/48

- Si aiei, am zis eu eu raeeala, al mter-

venit tu, nu-i a~a? Ai ineereat sa ma otra-

ve~ti.

- Sa te otravese? Da uite neeaz, omulnebun! Ea vii la mine ~i ma rogi sa te fae sa

o iube~ti iar ~i eu ii spun nu, eu nu ma bag

in asta pentru beke. Ii spun ca este nerozie.

(Nerozie. Nemzie.)

- Si ehiar daca nu-i nerozie, e prea tarepentru beke.

(Prea tare pentrH beke. Prea tare.)

- Dar ea plangi ~i ma rogi.

(Ea plangi Ji ma rogi.)

- A~a ca ii dau eeva pentru dragoste.(PCIltnt dragoste.)

- Dar tu nu iube~ti. Tot ee vrei este sa

o frangi. Si asta ajuta sa 0frangi.

(Sa jrangi.)

- Ea imi spui ca in timpul asta ineepisa-i spui porecle. Marionette. A~a eeva.

- Da, irni amintese, i-am spus.

(Marioneta, Antoinetta, M ar ionetta, Antoinetta.)

- Cuvantul insemni papu~a, ei? Pentru

ca ea nu vorbe~ti. Vrei sa 0fortezi sa pIanga~i sa vorbeasca.

(Sa jorfezi sa planga Ji sa vorbeasca.)- Dar ea nu vrea. A~a ca te gande~ti la

alteeva. Aduei fata aia de nimie sa te distrezi

eu ea dineolo in camera, ~i vorbiti, ~i radeti ~idragoste, ca ea sa auzi tot. Ai vrut sa 0faei

sa auda.


48/48

Da, nu s-a inta.mplat doar a~a, am vrut.

(Am stat treaza toata noaptea mult dupa ce ei

au adormit Ji, de fndata ce s-a luminat, m-am

sculat, m-am fmbracat Ji am pus Jaua pe Preston.Si am venit la tine. Oh, Cristophine. Oh, Pheena,

Pheena, ajuta-ma.)

- Dar nu mi-ai spus inca exact ce al

ficut cu sotia mea, cu Antoinette.

- Da iti spun. 0 fac sa doarma.- Cum? Tot timpul?

- Nu, nu. 0 trezesc sa stea Ia soare, sa se

scalde in raul rece. CIliaI' daca pica de somn.

Ii fac 0 supa buna. Ii dau Iapte cand am,

fmcte culeg din pomii mei. Daca nu vrea samanance, Ii spun: "Manca tot de dragul meu,

doudou." Atunci ea manca ~i doarme iar.

- Si de ce ai ficut toate astea?

A urmat 0Iunga tacere. Apoi spuse:

- E mai bine ca sa dormi. Trebuie sa

dormi in timp ce eu Iucrez pentru ea - s-o

fac iar bine. Dar n-o sa-ti vorbesc eu tie

despre toate astea.

- Din nefericire, tratamentul tau n-a

avut prea mare succes. N-ai tacut-o bine. Ai

ficut-o mai rau.

- Ba da, reu~esc, spuse suparata. Reu~esc

eu. Dar ma speric ca doarme prea InuIt, pre a

multo Ea nu este beke ca tine, dar este beke,

~i nici ca noi nu este. Sunt dimineti in care

nu se poti trezi sau se treze~ti ~i e ca ~i cum

jean rhys - intinsa mare a sargaselor 4

Documents