MINISTERUL ADMINISTRAğ IEI ùI INTERNELOR

REPERE CULTURAL-EDUCATIVE

JANDARMERIA ROMÂNĂ

ColecĠia

Editura Ministerului AdministraĠiei úi Internelor – 2010 –

ISBN 978-973-745-078-4

Redactor coordonator: Cătălina CRĂCIUN Redactori: Carmen PREDA

Aura TORJE Carmen TUDORACHE

Tehnoredactare: Dumitru VĂNUğĂ Coperta: Carmen TUDORACHE

3

CUPRINS

Cinstirea eroilor jandarmi – obligaĠie sacră a contemporaneităĠii – locotenent-colonel Carmen Bărbulescu, locotenent-colonel Mădălin Revnic, maior Marian Costea, Centrul de Documentare úi Pedagogie, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române ....................................6 ActivităĠi úi acĠiuni ale Legiunii de Jandarmi „Trei Scaune” în perioada 1938-1940 – general de brigadă Eugen Pop, inspector-úef al Inspectoratului JudeĠean de Jandarmi Braúov .......31

Jandarmii úi refugiaĠii polonezi (1939-1940) – colonel (r.) prof. univ. dr. Costică Popa, colonel dr. Lazăr Chiriac, colectiv – Unitatea Specială 30 Jandarmi Bucureúti........................42

ConsideraĠii asupra atribuĠiilor pretorilor militari în campanie –colonel Silviu Mirică, úef Serviciu OperaĠii úi Cooperare InterinstituĠională, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române .........................................................................................................55

„Jandarmii români ne-au pansat rănile”, la 1 august 1943 – prof. dr. Valeriu Avram, istoric ........................................................64

Din jurnalul generalului Constantin Anton – general de armată (r) dr. Dumitru Penciuc, preúedintele AsociaĠiei Veteranilor de Război din Ministerul AdministraĠiei úi Internelor ............................72

Aderarea României la ForĠa de Jandarmerie Europeană – căpitan Cosmin Stan – Serviciul Cooperare InternaĠională úi Afaceri Europene – Inspectoratul General al Jandarmeriei Române ...........................................................................................74

ForĠa de Jandarmerie Europeană, prezent úi perspectivă – colonel Marian Petre, comandantul Centrului de PerfecĠionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri ...............................................89

Arme mai puĠin... letale – locotenent-colonel Dorel Scurtu, Inspectoratul de Jandarmi JudeĠean NeamĠ ..................................106

4

Optimizarea curriculară în instituĠiile furnizoare de pregătire a personalului cu statut special – locotenent-colonel Carmen Bărbulescu, úeful Centrului de Documentare úi Pedagogie, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române ............................124

Abordări practice úi repere limitative ale activităĠii de psihologie în Jandarmeria Română – locotenent psiholog Daniel Popa, Inspectoratul de Jandarmi JudeĠean NeamĠ............................ 130

Coordonate ale evoluĠiei mondiale, între securitate úi conflictualitate – general-locotenent dr. Olimpiodor Antonescu, inspectorul general al Jandarmeriei Române ................................154

5

CINSTIREA EROILOR JANDARMI – OBLIGAğIE SACRĂ A CONTEMPORANEITĂğII

Locotenent-colonel Carmen BĂRBULESCU Maior Mădălin REVNIC Maior Marian COSTEA

Centrul de Documentare úi Pedagogie – I.G.J.R.

Moto: „ToĠi românii sunt datori să depună semnul lor de amintire úi de recunoútinĠă pe mormântul fiecăruia dintre eroii lor. Învingători sau martiri în luptele ce-au purtat, ei au cu toĠii dreptul la recunoútinĠa neamului întreg, pentru ca prin braĠul lor úi mai mult încă prin puternica lor amintire împlântată în sufletul poporului, ei au lăsat un izvor de virtute, din care cu toĠii au dreptul să se întărească pentru viitor.”

A.D. Xenopol

1. Introducere

În cadrul procesului istoric al formării úi dezvoltării societăĠii româneúti, necesitatea existenĠei unor forĠe menite să supravegheze úi să acĠioneze pentru menĠinerea úi realizarea ordinii interne a constituit o preocupare de prim ordin a domnitorilor úi a păturilor conducătoare.

Jandarmii au apărut în Principatele Române o dată cu renaúterea armatei moderne, după RevoluĠia lui Tudor Vladimirescu.

Domnitorul Grigore Alexandru Ghica i-a organizat ca Armă, înfiinĠând primul regiment de jandarmi.

Alexandru loan Cuza a inclus acest corp în cadrul armatei permanente úi, astfel, Jandarmeria a devenit o Armă a oútirii române.

În timpul lui Carol I, la 1 septembrie 1893, Jandarmeria se constituia ca instituĠie a statului, acreditată cu asigurarea

6

securităĠii úi ordinii publice, în special în mediul rural, acolo unde trăia úi muncea peste 75% din populaĠia Ġării.

Ca Armă a armatei române, Jandarmeria a fost o prezenĠă activă în toate războaiele duse de aceasta, executând în principal poliĠia frontului, asigurând ordinea úi securitatea în zona armatelor de operaĠii úi înapoia lor.

Ei, „oamenii de arme”, au fost dintotdeauna în slujba cetăĠeanului. În lupta pentru lege úi Ġară, un război continuu, în care au fost mobilizaĠi permanent, unii au căzut. Moartea în misiune îi ridică la statutul de eroi; pe ei trebuie să-i cinstim.

Monumentul a cărui piatră funerară se consacră astăzi, va aminti generaĠiilor viitoare sacrificiul eroilor care au căzut pentru a apăra cinstea steagului românesc, nobila jertfă.

Păstrarea, conservarea úi restaurarea operelor de artă reprezentate de monumentele eroilor înseamnă nu numai un gest de recunoútinĠă naĠională ci úi o operă de educaĠie pentru generaĠia actuală úi cea viitoare.

Campaniile militare ale Armatei Române din anii primului război mondial au inspirat o serie de arhitecĠi, sculptori úi pictori, în proiectarea úi realizarea unor opere, mărturie a pietăĠii faĠă de acei bravi eroi care au luptat pentru libertate úi unitate naĠională.

Cinstirea memoriei celor care úi-au jertfit viaĠa pentru interesele României s-a manifestat prin crearea monumentelor simboluri, păstrarea, conservarea úi restaurarea operelor comemorative reprezentând, însă, o datorie sacră a statului úi a fiecărui cetăĠean român.

Rădăcinile tradiĠiei româneúti de cinstire a memoriei eroilor, cu profunde valenĠe morale, civice úi militare, se regăsesc în îndepărtata noastră origine istorică. Omagierea apărătorilor patriei, cei care úi-au sacrificat viaĠa pentru Obútea úi Neamul Românesc, constituie o datorie sfântă a noastră. Familia, úcoala, armata úi biserica au insuflat în rândul copiilor, tinerilor úi adulĠilor, respectul pentru cei ce úi-au dat viaĠa pentru ğară úi Neam. Acestor instituĠii fundamentale li s-a alăturat Jandarmeria, care a fost úi va rămâne o adevărată

7

úcoală a eroismului, curajului, spiritului de sacrificiu úi educaĠiei.

2. ContribuĠia Jandarmeriei Române la eliberarea úi reîntregirea neamului, în Primul Război Mondial

Pe fundalul geopolitic determinat de începutul secolului

al XX-lea, dominat în est, centru úi sud–estul Europei de cele două tendinĠe majore, competiĠia marilor puteri ale epocii (Antanta úi Puterile Centrale) pentru întâietate politico-militară úi respectiv lupta popoarelor supuse dominaĠiei străine în vederea deplinei emancipări naĠionale, s-a desfăúurat faza decisivă úi lupta poporului nostru pentru înfăptuirea României Mari, obiectiv esenĠial al emancipării naĠionale úi modernizării de ansamblu a societăĠii.

Alături de structurile de apărare naĠională, Jandarmeria Română a avut o contribuĠie notabilă.

IniĠial, la izbucnirea Primului Război Mondial, România a adoptat o atitudine de neutralitate, deoarece avea revendicări teritoriale justificate faĠă de ambele tabere angajate în luptă (Antanta úi Puterile Centrale). Un alt motiv pentru alegerea poziĠiei de neutralitate îl reprezenta necesitatea câútigării timpului necesar pentru adoptarea unor măsuri de pregătire a armatei, a teritoriului úi a populaĠiei pentru război.

De aceea, anii 1914–1916 au fost consacraĠi preparativelor militare úi diplomatice, impuse de angajarea în lupta armată pentru înfăptuirea Marii Uniri. În cele din urmă, perfectarea politică úi militară a intrării României în război, alături de puterile Antantei úi modalităĠile de colaborare militară au fost consemnate în Tratatul de alianĠă úi, respectiv ConvenĠia militară, semnate la Bucureúti la 4/17 august 1916.

Aceste acte, investite cu toate atributele reclamate de dreptul internaĠional au putut fi încheiate la capătul unor îndelungate úi anevoioase tratative, desfăúurate între părĠile implicate. Guvernul român a insistat în mod deosebit asupra a

8

numeroase prevederi, înscrise, în final, în actele diplomatice încheiate: declanúarea operaĠiilor militare doar împotriva Austro-Ungariei, pe frontul din Transilvania úi nu pe cel sudic, cum cereau aliaĠii, contra Bulgariei; sprijinirea intrării în acĠiune a României prin acĠiuni ofensive pe frontul rusesc úi pe cel aliat occidental de la Salonic; stabilirea modalităĠilor de colaborare militară, altfel încât să se asigure independenĠa de acĠiune a armatei române în cadrul acestui război de coaliĠie úi să nu fie útirbite în nici un fel atributele de suveranitate ale statului român; fixarea precisă a limitelor teritoriilor româneúti ocupate de Austro-Ungaria care trebuiau unite României; sprijinul pe care aliaĠii trebuiau să-l acorde României în trupe úi material de război úi stabilirea precisă a cuantumului acestora.

Conform obligaĠiilor asumate prin documentele diplomatice încheiate de puterile Antantei, România a început la 14/27 august 1916 acĠiunile militare împotriva Austro-Ungariei. Planul de campanie, întocmit de Comandamentul NaĠional Suprem – Ipoteza „Z” – a luat în considerare declanúarea ofensivei eliberatoare în Transilvania úi adoptarea, iniĠial, a defensivei la frontiera bulgară, pentru apărarea teritoriului contra unor atacuri dinspre sud. Celor trei armate române, destinate ofensivei în Transilvania – de Nord, 2 úi 1 – li s-au fixat misiuni precise, conform unui grafic întocmit amănunĠit úi dependent în realizarea întocmai a obligaĠiilor asumate de către aliaĠi.

Efectivele mobilizate de România s-au ridicat la 833.601 oameni, contându-se pe încă 420.870 oameni care puteau fi chemaĠi sub arme la nevoie, total care reprezenta 16% din populaĠia Ġării sau 32% din cea bărbătească. Armata de operaĠii însuma 365 batalioane infanterie, 104 escadroane cavalerie úi 374 baterii de artilerie, majoritatea acestora fiind destinate frontului transilvan.

Între componentele sistemului naĠional de apărare, care au fost angajate la război, s-a aflat úi Jandarmeria.

În perioada neutralităĠii (1914–1916) efectivele Jandarmeriei au cunoscut o creútere semnificativă.

9

La 1 aprilie 1916, Jandarmeria cuprindea următoarele efective de jandarmi: un general, trei colonei, trei locotenenĠi colonei, 20 maiori, 17 căpitani, cinci locotenenĠi, total 49 de ofiĠeri; 36 plutonieri majori; 328 plutonieri; 2.655 sergenĠi majori; 3.040 reangajaĠi; 884 sergenĠi; 344 brigadieri; 1.368 caporali; 3176 trupă; 21 funcĠionari civili, iar după decretarea mobilizării (14 august 1916) circa 10.000 de jandarmi.

De asemenea, au fost sporite atribuĠiile Jandarmeriei, prin noile măsuri adoptate în preajma intrării în război úi anume: la 4 martie 1916 au fost înfiinĠate posturi speciale de jandarmi, pentru paza fabricilor din Bucureúti care produceau armament úi alte materiale destinate armatei; înfiinĠarea punctelor speciale de pază úi control la toate trecătorile din CarpaĠi, de la Vatra Dornei până la Turnu Severin; crearea unui detaúament de jandarmi pentru paza regiunilor militare a armatei române; instruirea tinerilor din asociaĠiile „Cercetaúii României”, pentru activitatea de culegere de informaĠii úi transportul corespondenĠei secrete.

În conformitate cu prevederile planurilor de mobilizare la decretarea mobilizării generale, Jandarmeria rurală a fost împărĠită în două părĠi: cea activă care a făcut parte din armata operativă (aproximativ 30% din electivele Jandarmeriei rurale) úi partea sedentară (aproximativ 7.500 de jandarmi).

Campania anului 1916. În noaptea de 14 spre 15 august 1916, s-a declanúat ofensiva armatei române în Transilvania care, în prima ei fază, a decurs conform planului. Curând, însă, evenimentele desfăúurate, dincolo de posibilitatea de control sau influenĠare a României, aveau să-úi pună pecetea asupra desfăúurării războiului reîntregirii. Factorul principal a fost neîndeplinirea de către aliaĠi a obligaĠiilor asumate faĠă de România. Altfel, pe frontul de la Salonic, ofensiva proiectată a aliaĠilor nu s-a declanúat, ceea ce a dat posibilitatea forĠelor bulgare úi germane de la sud de Dunăre să înceapă agresiunea împotriva României. Deplasarea înceată pe frontul din Dobrogea a forĠelor ruse stabilite prin convenĠie úi-a pus amprenta negativă asupra stabilităĠii acestuia. Acalmia

10

instaurată pe celelalte fronturi de luptă europene – pe cel rus, francez úi italian – unde aliaĠii n-au declanúat ofensivele promise pe fixarea forĠelor adversarului, a permis acestuia să concentreze o însemnată cantitate de forĠe úi mijloace (41 de divizii úi úase brigăzi de infanterie germane, austro-ungare, bulgare úi turceúti). România s-a văzut nevoită să poarte un război epuizant, pe două fronturi. Ofensiva din Transilvania a fost oprită pentru a întări frontul sudic, iar agresivitatea duúmanului, cu forĠe mereu sporite, a determinat începutul replierii pe ambele teatre de operaĠii.

Retragerea efectuată de armata română, atât pe frontul transilvan, cât úi pe cel sudic, a fort una metodică, în care s-a combinat strălucit apărarea cu riposta ofensivă. OperaĠia de apărare a trecătorilor CarpaĠilor sau bătălia ofensivă de la Neajlov – Argeú, de la sfârúitul lunii noiembrie 1916, sunt exemplare sub raportul concepĠiei comandamentului român, de limitare a pătrunderii inamicului úi al vitejiei ostaúilor români.

La sfârúitul anului 1916, armata română, în cooperare cu cea rusă, a stabilizat frontul pe linia CarpaĠilor Orientali – Cotul Vrancei – GalaĠi – Dunărea Maritimă. Deúi sub presiunea copleúitoare a inamicului úi fără niciun sprijin din partea aliaĠilor, armata română a fost nevoită să se retragă din părĠile sudice ale Ġării în Moldova, România nu a fost înfrântă.

În partea de est a Ġării, unde s-a instalat guvernul úi parlamentul, a început o uriaúă acĠiune de refacere úi consolidare a potenĠialului militar, pregătindu-se în iarna aspră a anilor 1916–1917, stăruitor úi eroic, reluarea luptei eliberatoare.

De la decretarea operaĠiunii de mobilizare úi până la încheierea campaniei militare din 1916, Jandarmeria rurală a avut o participare notabilă, atât în cadrul armatei operative, cât úi la partea sedentară. La decretarea mobilizării úeful Inspectoratului General al Jandarmeriei, col. Berlescu ùtefan, a devenit mare pretor al armatei române. AlĠi 15 ofiĠeri de jandarmi au fost numiĠi pretori pe lângă marile unităĠi militare,

11

cu misiunea de a supraveghea personalul civil din armată pentru a nu deveni sursă de informare a inamicului úi, mai ales, pentru a asigura secretul planului de luptă. De asemenea, i-a revenit úi sarcina anchetării persoanelor suspecte de trădare úi spionaj. Pentru îndeplinirea atribuĠiilor specifice poliĠiei militare, pretorilor li s-au pus la dispoziĠie peste 1.059 jandarmi.

Una din acĠiunile importante puse în aplicare la intrarea României în război, de organele Jandarmeriei rurale, în cooperare cu cele ale poliĠiei úi administraĠiei a fost internarea străinilor supuúi statelor Puterilor Centrale, pentru că lăsarea lor în libertate constituia un grav pericol pentru siguranĠa statului.

AtribuĠiile Jandarmeriei rurale la decretarea mobilizării generale vizau punerea în aplicare a planurilor de mobilizare. ùeful postului de jandarmi, în calitatea de comandant al garnizoanei, era cel care anunĠa decretarea mobilizării, înmâna ordinele de chemare úi cu sprijinul autorităĠilor locale, după caz, conducea pe cei mobilizaĠi până la locul de dislocare al unităĠilor sau la cea mai apropiată gară. Tot prin posturile de jandarmi se efectuau rechiziĠiile prevăzute în lucrările de mobilizare.

Referitor la participarea unităĠilor úi subunităĠilor de jandarmi în sprijinul acĠiunilor armatei de operaĠii, putem aminti că s-au executat următoarele misiuni: asigurarea serviciului pretoral; participarea posturilor de jandarmi din apropierea graniĠei la realizarea dispozitivelor de luptă ale armatei; punerea la dispoziĠia armatei a întregului sistem de cercetare úi culegere de informaĠii, precum úi a întregului sistem de circuite telefonice; în perioada iniĠială a războiului, multe din reúedinĠele posturilor de jandarmi au fost transformate în puncte de comandă pentru unităĠile militare; paza úi apărarea punctelor de comandă; instalarea unor posturi de jandarmi în unele localităĠi eliberate; participarea la acĠiunile de luptă împreună cu unităĠile din eúalonul întâi.

12

Din multitudinea faptelor de arme săvârúite de jandarmi pe timpul campaniei militare din 1916, vom prezenta câteva episoade semnificative:

Batalionul de jandarmi Bucureúti, aflat în subordinea Corpului 2 armată, a constituit detaúament cu 150 jandarmi, sub comanda locotenentului Vintilă Davidescu pentru executarea misiunilor de poliĠie militară. Ulterior, în teritoriile eliberate din zona Sf. Gheorghe – Miercurea Ciuc, el a constituit împreună cu efective din Compania de jandarmi Prahova, posturi de jandarmi în mai multe localităĠi. SemnificaĠia organizării posturilor de jandarmi în localităĠile eliberate este evidenĠiată, la 17 august 1916, de maiorul Anastasie ùoiculescu, comandantul Companiei de jandarmi Prahova, în telegrama adresată Inspectoratului General al Jandarmeriei: „Astăzi, pentru prima oară úi pentru totdeauna Jandarmeria Română a înlocuit pe pământul Transilvaniei jandarmeria ungurească”.

Compania de jandarmi Ilfov, comandată de maiorul Paul Zota, a participat la executarea lucrărilor podului de la Flămânda, din septembrie 1916 úi la constituirea poliĠiei militare, pe timpul bătăliei pentru Bucureúti, din noiembrie 1916. „Pe timpul cât a funcĠionat la Ilfov úi se construia podul pe Dunăre la Flămânda – releva generalul Popovici, în aprecierea de serviciu a maiorului Paul Zota – lui i se datorează graba cu care s-a putut termina, căci a pus toată activitatea, de se scoteau zilnic 2–3.000 căruĠe, cu oameni necesari. De asemenea, în timpul luptelor de pe Argeú, a dat concursul trupelor pentru felurite nevoi urgente ce se simĠeau úi care Ġineau de atribuĠia sa. Pe timpul retragerii, după ce a înlesnit tuturor autorităĠilor militare úi civile, plecarea lor a fost cel din urmă, care în ziua de 23 noiembrie, a părăsit Capitala”.

La 10 octombrie 1916, un detaúament de 400 jandarmi aflat sub comanda locotenentului Ioan Zamfirescu a luptat eroic în eúalonul întâi al „Regimentului 6 Mihai Viteazul”, în zona localităĠii Băicoi. Pentru înaltul său spirit de eroism locotenentul Ioan Zamfirescu a fost decorat, prin Înalt Decret nr. 3131/1916 cu „Coroana României cu spadă în grad de cavaler”.

13

Un alt episod dramatic l-a constituit rezistenĠa eroică, opusă, împreună cu organele de poliĠie úi locuitorii oraúului Târgu Jiu, pentru apărarea, la 14 octombrie 1916, a podului peste Jiu úi respingerea trupelor invadatoare. Încurajat de rezistenĠa opusă cu succes la pasul de peste Jiu, un grup de jandarmi, care s-a retras în partea de nord a judeĠului Vâlcea, a organizat în localitatea Horezu, cu sprijinul Ġăranilor localnici, o eroică rezistenĠă împotriva înaintării unei coloane inamice, care reuúise să se infiltreze prin munĠi úi să se îndrepte spre Jiu.

Jandarmii Companiei MehedinĠi, alături de militarii Grupului Cerna, nu s-au putut retrage spre Moldova fiind încercuiĠi de trupele inamice; înainte a fi făcuĠi prizonieri, la 24 noiembrie 1916, ei au ascuns, în locuri sigure, documente úi alte materiale din dotare pentru a nu fi capturate de armata germană.

Dacă acestea au fost numai câteva exemple din multitudinea de misiuni realizate alături de armată, trebuie să evi-denĠiem, în acelaúi timp, modul exemplar de îndeplinire a misiu-nilor úi de partea sedentară a Jandarmeriei din spatele frontului.

Jandarmii din posturile de jandarmi úi subunităĠile de jandarmi de la partea sedentară au îndeplinit următoarele misiuni: acordarea întregului sprijin organelor administraĠiei de stat la strângerea úi depozitarea producĠiei agricole din vara úi toamna anului 1916; participarea la efectuarea transporturilor cu aprovizionarea trupelor; efectuarea rechiziĠiilor pentru armată; participarea la menĠinerea ordinii publice úi apărarea avutului cetăĠenilor, îndeosebi al celor plecaĠi pe front, împreună cu organele de poliĠie; asigurarea siguranĠei statului; supravegherea stării de spirit a populaĠiei; urmărirea úi arestarea, împreună cu organele de poliĠie, a infractorilor periculoúi, a agenĠilor úi cadrelor serviciilor secrete ale inamicului; întreĠinerea de comunicaĠii, prin mobilizarea locuitorilor pentru lucrări; participarea la organizarea apărării antiaeriene úi la lichidarea urmărilor bombardamentelor aeriene; participarea la asigurarea pazei contra incendiilor, mai ales în zonele petroliere; prevenirea actelor de sabotaj din partea agenĠilor inamicului.

14

În timpul retragerii armatei úi autorităĠilor de stat către Moldova, jandarmii, alături de poliĠiúti úi militari, sub conducerea unor specialiúti din serviciile secrete engleze, au efectuat distrugerea sondelor de ĠiĠei, a rafinăriilor úi a rezervoarelor de petrol, pentru a nu cădea în mâna inamicului; de asemenea, au fost scufundate în Dunăre cerealele depozitate în silozurile din porturi.

Din ordinul autorităĠilor române, care s-au retras în Moldova, au rămas în teritoriile ocupate de inamic pentru continuarea activităĠii, agenĠii de poliĠie, sergenĠii de oraú úi o parte din jandarmii puúi sub ordinele poliĠiei militare germane. Lipsa de loialitate a acestora faĠă de organele poliĠieneúti ale ocupantului au dus la arestarea a numeroúi poliĠiúti, comisari de siguranĠă úi jandarmi, care au fost internaĠi sau deportaĠi în diverse localităĠi din teritoriul ocupat úi supuúi unui regim de teroare. Spre exemplu, în ziua de 30 ianuarie 1917, au fost arestaĠi jandarmii din Batalionul de jandarmi pedeútri, care executau serviciul de poliĠie în Bucureúti, după ocuparea acestuia de către inamic.

Campania anului 1917. Ca urmare a unui exemplar efort material úi de voinĠă, armata română se afla, în primăvara anului 1917, gata să reînceapă acĠiunile militare ofensive împotriva invadatorilor. ForĠele române, grupate în două armate, cuprindeau 15 unităĠi de infanterie (fiecare divizie fiind constituită din două brigăzi de infanterie, o brigadă de artilerie, un divizion de cavalerie, un batalion de geniúti, un detaúament de jandarmi pedeútri, un detaúament de jandarmi rurali, unităĠi de marú, servicii úi servicii de etapă, primele zece mari unităĠi aveau în compunere úi câte un regiment de vânători); două divizii de cavalerie (organizate pe două brigăzi); patru brigăzi independente; trei grupuri de aviaĠie etc.

În iunie 1917, armata română avea în compunere 207 batalioane de infanterie, 110 escadroane de cavalerie úi 245 baterii de artilerie. Efectivele atinseseră 700.000 de oameni, dintre care 460.000 formau armata de operaĠii.

15

Stabilindu-úi ca obiectiv scoaterea definitivă a României din război prin aplicarea unei înfrângeri totale armatei române, în vara anului 1917 comandantul suprem al coaliĠiei Puterilor Centrale a decis declanúarea ofensivei.

Riposta epopeică a armatei române la ofensiva duúmană a înscris în analele istoriei militare naĠionale biruinĠele strălucite de la Mărăúeúti, Mărăúti úi Oituz (iulie – septembrie 1917), adevărate embleme ale victoriei în războiul de eliberare úi reîntregire naĠională.

În ceea ce priveúte activitatea unităĠilor úi subunităĠilor de jandarmi rurali după retragerea în Moldova, activitatea acestora a fost adaptată la noile condiĠii. Astfel, o parte a jandarmilor a fost repartizată pentru întărirea efectivelor Jandarmeriei în partea de sud a Moldovei, participând la asigurarea ordinii în mediul rural, la paza unor obiective economice úi militare, a liniilor de comunicaĠie, precum úi la supravegherea executării lucrărilor genistice de apărare pe linia frontului.

În 1917, au fost restructurate toate detaúamentele de jandarmi. Din efectivele Companiei de Jandarmi Prahova s-a constituit Detaúamentul mobil de poliĠie al Marelui Cartier General, care avea misiunea să realizeze paza demnitarilor, contracararea acĠiunilor de spionaj, îndreptate împotriva capacităĠii de apărare a armatei, asigurarea poliĠiei militare etc. La 27 martie 1917, s-a constituit un detaúament din 160 jandarmi pentru salvarea Flotei Militare române, blocată în Delta Dunării úi care prin participarea lui a contribuit la lichidarea primei republici comuniste, creată în acea zonă de către revoluĠionarii socialiúti români, veniĠi din Rusia.

Prin reorganizarea structurilor Jandarmeriei, se constituie câte o companie de poliĠie (se introduce o terminologie nouă) pe lângă fiecare divizie de infanterie, având efective mixte (infanterie úi jandarmi) úi o secĠie de mitraliere, iar comandant de companie este numit un căpitan de infanterie. Din efectivele companiei de poliĠie divizionară era repartizat câte un pluton la fiecare regiment. La

16

comandamentele de corp de armată úi brigadă se constituie câte un detaúament de jandarmi pedeútri úi un detaúament de jandarmi călări. Pentru funcĠionarea serviciilor de pretorat au fost repartizaĠi la fiecare divizie câte un ofiĠer superior úi doi ofiĠeri inferiori de jandarmi.

În localităĠile mari din Moldova, unde erau noduri de căi ferate, târguri, centre industriale úi în locurile unde erau concentrate trupe româno-ruse s-au constituit echipe mixte din poliĠiúti úi jandarmi, care supravegheau miúcările populaĠiei, reĠinând persoanele suspecte.

În acelaúi timp, subunităĠile de jandarmi au participat la asigurarea pazei lagărelor de prizonieri.

În marile bătălii, desfăúurate la Mărăúti, Mărăúeúti úi Oituz, jandarmii s-au angajat în acĠiunile militare desfăúurate de armata română. Iată câteva din numeroasele mărturii de epocă referitoare la faptele lor deosebite de arme. La 20 iulie 1917, maiorul Paul Zota, în calitate de pretor al Diviziei 2 Infanterie úi Corpului 2 Armată, s-a distins in acĠiunile de luptă desfăúurate de armata română. „În lupta pe frontul ocupat de divizie – nota generalul Vlădescu, comandantul Diviziei 2 Infanterie – a luat măsuri potrivit situaĠiei, organizând poliĠia în spatele frontului care funcĠionează destul de bine. Corpul 1 Armată i-a dat sarcina de a face úi poliĠia drumului úi satului Păuneúti, ocupat de Cartier. OfiĠer distins úi cu foarte multe aptitudini în serviciul său”.

Locotenentul Mihai Ciraú a fost decorat prin înalt Decret nr. 677/1918 cu Ordinul „Coroana României cu spadă în grad de cavaler”, pentru curajul úi devotamentul de care a dat dovadă în serviciul de observator pentru focul artileriei, pe timpul luptelor desfăúurate la 17 iulie 1917 la Vârful Secuiului.

Pe bună dreptate, Eugen Lovinescu, în lucrarea „La marginea epopeii” consemna cu admiraĠie úi preĠuire: „… Jandarmii se găseau în toată zona frontului, îi găseai unde nu te aúteptai, apăreau ca niúte fantome desprinúi din umbra istoriei, pentru a-úi aduce úi ei liniútiĠi dar siguri, prinosul jertfei úi iubirii de Ġară”. Cuvinte emoĠionante scria úi mama a trei

17

tineri aflaĠi pe front: „… Jandarmii au avut úi ei stări de exaltare úi extaz patriotic, atât cei care se aflau în zona frontului, cât úi cei din spatele frontului, făcând eforturi susĠinute de a sprijini frontul cu tot ce puteau ei. S-au încins úi ei în hora morĠii, udând cu sângele lor pământul Ġării”.

3. Cinstirea eroilor, arc peste timp între generaĠii

Războiul pentru Întregirea Neamului (1916–1919), cu sute de mii de morĠi, care a dus la înfăptuirea României Mari, a îndoliat multe familii în vechiul Regat, Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Cadrilater. În mod firesc, pentru cei care s-au jertfit în războaie pentru Ġară, a existat dorinĠa urmaúilor de a le fi recunoscători, perpetuându-le astfel memoria, spre a fi un bun exemplu generaĠiilor următoare.

Eroii ne amintesc de vremurile prin care au trecut ğara úi Poporul. Ei ne-au lăsat un testament nescris în care, prin faptele lor, ne îndeamnă să păstrăm Glia, pentru care s-au jertfit, neútirbită.

Cinstirea eroilor trecuĠi în nefiinĠă este o normă morală universală pentru fiecare societate. Sacrificiile lor sunt răsplătite prin recunoaúterea de către istorie, dar úi prin eternizarea numelor lor în conútiinĠa naĠională, în memoria colectivă. În tradiĠia Armatei Române, cultul eroilor a avut întotdeauna o semnificaĠie aparte úi de aceea, astăzi, noua generaĠie de jandarmi úi-a recuperat nu numai istoria, ci úi eroii săi.

Dintotdeauna, poporul român a dovedit un profund respect pentru păstrarea memoriei celor decedaĠi, căci atât dacii cât úi romanii, strămoúii noútri, úi-au venerat înaintaúii, ridicându-le, drept recunoútinĠă eternă, stele funerare. La rândul său, creútinismul a sădit úi mai adânc în suflete românilor sentimentul responsabilităĠii urmaúilor pentru înaintaúii lor, întărind recunoútinĠa veúnică a acestora, prin cultul eroilor. Mărturie a acestor nobile sentimente, ale acestui adevărat cult, sunt numeroasele opere comemorative

18

răspândite pe întreg teritoriul Ġării – monumente, troiĠe, plăci comemorative, cruci, cenotafe1 úi alte construcĠii închinate memoriei eroilor neamului, menite să jaloneze calea grea, frământată úi totodată ascendentă a unui popor care, din cele mai vechi timpuri, a luptat pentru păstrarea fiinĠei naĠionale.

Jandarmeria Română úi-a cinstit úi îúi cinsteúte permanent eroii printr-o largă diversitate de manifestări, acĠiunile de acest gen constituindu-se într-un mijloc important pentru dezvoltarea sentimentelor patriotice, demnităĠii úi mândriei ostăúeúti, spiritului de sacrificiu, ataúamentului faĠă de valorile militare perene úi solidarităĠii. Cinstirea eroilor se înscrie în amplele acĠiuni de cultivare a tradiĠiilor militare ale Jandarmeriei Române, marcate de sărbătorirea într-un cadru solemn a zilelor cu mare semnificaĠie în viaĠa poporului nostru úi a armatei sale, aniversarea celor mai importante momente din istoria Armei, adoptarea de către unităĠile de jandarmi a patronilor spirituali úi a denumirilor onorifice, cinstirea până la sacralizare a Drapelului de Luptă, sărbătorirea momentelor importante din viaĠa unităĠilor, marcarea în cadru festiv a evenimentelor mai importante din viaĠa úi activitatea corpului de cadre militare.

Respectul faĠă de simbolurile statului úi Armei capătă la jandarmi accente deosebite, ce se regăsesc pe accesoriile uniformelor, ele reprezentând cea mai convingătoare dovadă a faptului că purtătorul acestor înalte simboluri este un apărător al intereselor statului úi poporului român.

Atunci când se sărbătoresc Ziua NaĠională a României, Ziua IndependenĠei de Stat a României, Ziua Eroilor, Ziua Jandarmeriei Române ori alte evenimente importante din viaĠa unităĠilor, se pregătesc úi se desfăúoară comemorări care constau în depuneri de jerbe în semn de pios omagiu pentru cei care au căzut la datorie, defilări ale gărzilor de onoare, vizite la muzee úi săli ale tradiĠiilor unităĠilor, simpozioane,

1 Monument funerar ridicat în memoria unei persoane decedate, ale cărei oseminte se găsesc în alt loc.

19

mese rotunde, colocvii úi sesiuni de comunicări útiinĠifice, servicii religioase úi slujbe de pomenire a eroilor, apeluri solemne, ceremonii militare, de regulă în spaĠii publice în prezenĠa reprezentanĠilor autorităĠilor publice, prilej cu care se evidenĠiază spiritul de eroism al jandarmilor úi se omagiază eroii fiecărei unităĠi de jandarmi. Aceste ceremonii sunt, totodată, prilejuri de trăire intensă pentru toĠi participanĠii, ele dezvoltând úi întărind camaraderia, coeziunea fiecărei unităĠi úi subunităĠi, fiind, în acelaúi timp, un bun prilej ca Jandarmeria să-úi dovedească, în faĠa societăĠii civile, hotărârea de a apăra integritatea teritorială, unitatea naĠională, democraĠia constituĠională úi statul de drept.

UnităĠile Jandarmeriei Române au adoptat patronii spirituali protectori din rândul personalităĠilor istorice sau militare, personajelor legendare sau biblice cu semnificaĠie simbolică, ale căror trăsături pozitive, fapte, atitudini, spiritualitate sau conotaĠie simbolică se asociază cu specificul, tradiĠiile, activitatea ori aspiraĠiile structurilor militare ale Jandarmeriei. Astfel, în anul 2000, Jandarmeria Română úi-a stabilit ca patroni spirituali pe SfinĠii Arhangheli Mihail úi Gavriil. De ziua „patronului spiritual” se organizează reviste de front, ceremonii religioase, adunări festive, întreceri sportive, spectacole evocatoare, vizite la instituĠii de cultură, mese festive, apeluri solemne, cu participarea cadrelor úi a familiilor acestora, autorităĠilor locale, veteranilor de război, reprezentanĠilor cultelor úi ai unor instituĠii úi organizaĠii de cultură sau obúteúti, precum úi publicului larg.

Tot în scopul cinstirii eroilor, după RevoluĠia din Decembrie 1989, fiecare unitate de jandarmi a căutat úi identificat în zona sa de responsabilitate monumente sau morminte ale eroilor jandarmi, cărora le-a acordat respectul cuvenit, prin îngrijirea úi, la nevoie, refacerea lor, luarea în evidenĠă úi organizarea de activităĠi comemorative cu diferite ocazii la aceste aúezăminte istorice.

La aceste simboluri ale celui mai pur patriotism, în fiecare an, la ÎnălĠarea Domnului, după datina străbună úi

20

orânduirea Bisericii Ortodoxe Române, în aproape toate unităĠile Jandarmeriei se organizează manifestări omagiale de cinstire a memoriei jandarmilor care au contribuit prin sacrificiul lor la existenĠa valorilor naĠionale ale poporului român contemporan.

Monumentele úi operele comemorative închinate eroilor jandarmi vin să întregească imaginea simbolică, pe care aceúti slujitori ai ordinii publice au creat-o úi menĠinut-o mereu vie de-a lungul istoriei Armei, în momentele tragice ale unor confruntări directe cu inamicul, pe câmpurile de luptă sau în condiĠii de pace, în impresionantul efort permanent pentru îndeplinirea misiunilor specifice de menĠinere a ordinii publice.

Ilustrative, pentru aceasta, sunt cuvintele lui Petre Gârboviceanu: „Cultul trecutului e cea mai de seamă virtute a unui popor. Acest trecut e al părinĠilor, al moúilor úi strămoúilor noútri úi ni se lasă nouă ca o scumpă moútenire, ca úi cel mai preĠios tezaur.”

De aceea, Arma „oamenilor de arme” are o bogată tradiĠie militară, pe care viitorul nu are dreptul să o refuze, iar fiecare jandarm are obligaĠia să se implice direct în acĠiunea de recuperare a tradiĠiei, care constituie un element fundamental în dăinuirea Jandarmeriei Române.

Treptat, pe parcursul anilor, problema simbolurilor de cinstire a cunoscut o amplă úi radicală evoluĠie. Astfel, Jandarmeria a reuúit ca, într-un timp scurt, să identifice 9.162 cimitire úi 298.270 morminte, din care identificate pe naĠionalităĠi 119.165.

Pentru a-úi exprima gratitudinea, o serie de localităĠi au integrat în forul public monumente menite să fie sinteza simbolică a cinstirii eroilor.

Realizate din fonduri publice sau subscripĠii ale comunităĠilor locale, operele comemorative de război, columne úi altare de veúnică recunoútinĠă, sunt aúezăminte social-culturale, supuse regimului juridic stabilit prin lege. Repere simbolice ale momentelor de cumpănă din istoria naĠională,

21

ele se înalĠă din adâncuri ca o flacără veúnică spre ceruri, ca o legătură sacră între trupurile martirilor din toate timpurile úi toate locurile, transformate în Ġărână úi sufletele lor curate, ridicate la ceruri. Acestea probează fără tăgadă faptul că, adevărata glorie nu poate muri. Ele reamintesc astfel, din generaĠie în generaĠie, despre generoasele exemple de vitejie úi abnegaĠie, ale datoriei împlinite, de faptul că nici un sacrificiu nu este prea mare când ğara úi interesele ei sunt primejduite.

Prin ridicarea acestor simboluri, contemporaneitatea doreúte să perpetueze exemplul spiritului de sacrificiu al luptătorilor pentru cauza nobilă a integrităĠii pământului strămoúesc al Patriei.

De la modestele cruci confecĠionate din materiale uúor perisabile, plasate în timpul războiului, la monumentele de amploare care au solicitat comitetelor de iniĠiativă lansări de concursuri, avizări, recepĠii parĠiale úi definitive, alegerea amplasamentelor, organizarea dezvelirii, întreĠinerea úi organizarea de Ziua Eroilor a manifestărilor la aceste monumente, toate au presupus dăruire din partea celor care úi-au asumat o asemenea nobilă misiune.

Practic, pe plan naĠional, s-a desfăúurat o competiĠie, fiecare localitate, prin comitetele de iniĠiativă, a dorit să-i onoreze pe cei căzuĠi úi, totodată, să ilustreze, în mod concludent, care le-au fost obiectivele majore. Astfel, pornind de la o iniĠiativă a unei persoane sau a unui grup, comunităĠile locale au ajuns la constituirea de comitete pentru ridicarea monumentelor, redactând tema concursului, apelul către cetăĠenii localităĠii, intervenĠiile la factorii administrativi pentru aprobările cuvenite necesare, participând la strângerea fondurilor sub cele mai variate forme: liste de subscripĠie, chete, loterii, spectacole, lansări de cărĠi poútale cu imaginea viitorului monument, intervenĠii la diferite instituĠii úi întreprinderi pentru obĠinerea de fonduri sau materiale, lansarea de insigne etc. Au fost create chiar fundaĠii care au avut înscrise în programul lor de perspectivă realizarea de monumente ale cinstirii înaintaúilor.

22

Monumentele istorice dedicate eroilor jandarmi căzuĠi în Primul Război Mondial constituie o sinceră úi vibrantă pledoarie, pe temeiul realităĠilor concrete istorice, trecute úi actuale, pentru cinstirea memoriei înaintaúilor prin monumente de for public – testamente úi carte de învăĠătură generaĠiilor prezente úi viitoare ale Neamului românesc.

De ce prezintă importanĠă monumentele istorice din perioada Primului Război Mondial? Pentru că, nu toate monumentele istorice de for public ale Marii Uniri din anul 1918 – înălĠate cu dragoste úi trudă de generaĠia celor care au luptat cu arma în mână în Marele Război pentru Întregirea Neamului din anii 1916-1918 – mai există úi astăzi, o mare parte dintre acestea fiind ulterior distruse deliberat, după cel de-al doilea Război Mondial, pe criterii politice úi ideologice.

Astăzi, constatăm că multe monumente realizate anterior anului 1940, nu le mai avem. Lipsind total sau parĠial, văduvite de componentele concepute de realizatori, ele erau mesajul unei epoci către viitor. Acolo unde s-au păstrat machete, miniaturi, schiĠe, planuri etc. se poate întreprinde o operă de restituire prin realizarea unor replici úi readucerea lor în forul public. Demnă de reĠinut este úi evoluĠia problematicii reconstituirii monumentelor de for public în ceea ce, prea des definim, mai puĠin analitic, drept perioada de oprimare, totalitară, comunistă. ÎntreĠinerea úi reconstituirea (refacerea) monumentelor de for public consacrate eroilor jandarmi se bucură de o atenĠie deosebită, care a declanúat un spirit de largă úi intensă emulaĠie în rândul tuturor jandarmilor.

De asemenea, în unităĠile Jandarmeriei Române au fost realizate „Galerii ale Eroilor” pentru aducerea unui omagiu celor care úi-au dat viaĠa pe câmpurile de luptă ale patriei. Acestea se regăsesc într-un spaĠiu distinct, cuprinzând documentare cu numele úi fotografiile acestora, datele lor personale, subunitatea din care au făcut parte úi acĠiunile la care au participat. Acolo unde a fost posibil, numele eroilor au fost înscrise pe plăci comemorative instalate la intrarea în unitate ori în apropierea Drapelului de luptă.

23

La sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei, a fost constituit Muzeul Jandarmeriei Române, lăcaú de cult care ilustrează tradiĠiile militare ale Armei, unde se regăsesc expuse diverse documente, obiecte, uniforme, arme, reprezentative pentru trecutul Jandarmeriei Române.

4. Monumente reprezentative, dedicate eroilor jandarmi căzuĠi în Primul Război Mondial

Monumentele, unele dintre ele constituite în veritabile

ansambluri arhitectonice, ilustrează comemorativ faptele de vitejie, constituind pagini vii din zbuciumata noastră istorie. Trebuie să arătăm că suntem demni de ceea ce am primit úi, mai ales, că útim cum să ne cinstim înaintaúii.

1. Monumentul Eroilor din Oraúul Bereúti. În mijlocul acestui frumos úi liniútit orăúel al judeĠului GalaĠi, locuitorii úi Comitetul Central al SocietăĠii Monumentelor Eroilor au dezvelit într-un cadru festiv, la care au luat parte toată suflarea oraúului úi numeroúi delegaĠi din partea Prefecturii JudeĠului Covurlui, în ziua de 9 septembrie 1923, adică la cinci ani de la încheierea Păcii de la Buftea, din 1918, un impunător monument, dedicat eroilor din Bereúti care au căzut la datorie în anii primei conflagraĠii din 1916–1918. Acesta este compus dintr-o statuie de bronz úi un soclu mare din beton. Statuia are 1,70 metri úi reprezintă un soldat în uniforma epocii, iar postamentul, înalt de 2,60 metri, are două plăci din bronz, cu două frumoase basoreliefuri, cu scene de luptă din marile bătălii de la Mărăúti úi Mărăúeúti, precum úi numele a 100 eroi.

Opera de artă aparĠine marelui artist plastic L. Franceschini, iar dedicaĠia poate fi citită de cei care vizitează oraúul Bereúti: „OMAGIU CELOR CĂZUğI PENTRU PATRIE”.

2. Monumentul Eroilor din Comuna Brăhăúeúti. Numele celor 68 eroi din comuna Brăhăúeúti, căzuĠi la datorie în timpul Primului Război Mondial, au fost cizelate în marmura

24

albă, pe obeliscul înalt de 5,5 metri, împrejmuit cu un gard de fier forjat, care a fost înălĠat în centrul comunei, în vara anului 1936, cu prilejul împlinirii a două decenii de la data intrării României în acest război, la 15 august 1916.

ConstrucĠia, care are forma unei structuri de piramidă, are în vârf un vultur cu aripile larg deschise úi este strădania meúterilor Constantin Grasu úi Ion ChirvăsuĠă, iar suportul financiar úi l-au adus cu multă bunăvoinĠă toĠi locuitorii comunei, împreună cu învăĠătorii úcolii. La dezvelirea monumentului a fost oficiată o impunătoare slujbă religioasă, iar primarul comunei a omagiat spiritul de jertfă úi eroismul celor 68 de fii ai comunei.

3. Monumentul Eroilor din Satul Ciureútii Vechi, Comuna Bălăúeúti. Numele celor 63 eroi din timpul Primului Război Mondial din satul Ciureútii Vechi au fost înscrise pe „Monumentul Eroilor”, înalt de 3,40 metri, de forma unui obelisc cu un vultur în vârf, iar pe frontispiciu, deasupra numelor eroilor, a fost fixată o placă metalică având un basorelief compus dintr-o cunună de lauri úi o cruce. La baza obeliscului sunt numele locuitorilor satului care au avut iniĠiativa úi s-au străduit pentru înălĠarea monumentului, al cărui mesaj dăinuie de câteva decenii.

4. Monumentul Eroilor din satul Cotoroaia, Comuna CerĠeúti. Locuitorii acestui sat au avut iniĠiativa de a înălĠa în anul 1921 „Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial” care are forma unui obelisc înalt de 2,53 metri, cu o cruce în vârf, iar pe frontispiciul acestuia au fost dăltuite pentru posteritate numele a 23 eroi, care în urmă cu 8 decenii úi jumătate úi-au îndreptat paúii către porĠile cazărmilor Regimentelor 11 DorobanĠi „SIRET” din GalaĠi, 12 DorobanĠi „Dimitrie Cantemir” din Bârlad úi 24 DorobanĠi din Tecuci, luptând cu devotament úi spirit de sacrificiu pentru apărarea meleagurilor patriei noastre, invadate de armatele Puterilor Centrale.

Numele celor 23 eroi din satul Cotoroaia pot fi întâlnite în registrele istorice ale celor trei regimente de dorobanĠi, care

25

au luptat sub comanda generalului de divizie Neculai Arghirescu, comandantul Diviziei 6 Infanterie, la Oituz, dar ele vor rămâne înscrise pentru veúnicie în piatra dură a însemnului memorial înălĠat în anul 1921, de bunicii úi străbunicii locuitorilor din Cotoroaia.

5. Monumentele eroilor din Comuna IndependenĠa. Monumentul este cunoscut sub numele de „Monumentul Jandarmilor”, úi este realizat în memoria celor doi eroi ai Jandarmeriei rurale, înalt de peste 4 metri, de formă prismatică, cu un postament în trepte, iar în vârf un vultur cu aripile deschise. Pe frontispiciu se află un basorelief, care reprezintă o cunună cu lauri, precum úi numele eroilor cu următoarea inscripĠie: „În amintirea eroilor jandarmi căzuĠi în timpul serviciului 1916–1921”; cei doi eroi sunt plutonierul Gheorghe SOTROCAN, contingentul 1911, răpus în ziua de 7 februarie 1917 úi sergentul Radu MITITELU, contingentul 1920, răpus la 12 august 1922. Monumentul a fost ridicat în vara anului 1922, cu prilejul aniversării, în august, a jumătate de deceniu de la victoria trupelor române la Mărăúeúti, cu cheltuielile Legiunii de Jandarmi COVURLUI úi construit de firma „NIFORTIS” din GalaĠi.

6. Monumentul Eroilor din Comuna Lieúti. Pentru cei 68 eroi ai comunei, care au luptat úi s-au jertfit în anii primei mari conflagraĠii mondiale, a fost construit un simbolic monument din beton, înalt de trei metri, împrejmuit cu un gard format din stâlpi de beton úi pânză metalică.

Deasupra monumentului se găseúte o cruce mare din piatră, iar pe frontispiciu a fost montată o placă de marmură albă, pe care au fost inscripĠionate numele úi gradul eroilor úi următoarea dedicaĠie omagială: „ÎN AMINTIREA OSTAùILOR MORğI ÎN RĂZBOIUL 1916–1918. VOI V-AğI DAT VIAğA PENTRU ğARĂ ùI NEAM”.

7. Monumentul Eroilor din Comuna Nămoloasa. În Nămoloasa, comună a cărei denumire a fost scrisă în lucrările de istorie militară cu litere mari, încă de sfârúitul secolului al XIX-lea, când, din raĠiuni militare strategice, a început

26

construirea liniei fortificate „F-N-G”, adică Focúani – Nămoloasa – GalaĠi, iar în peisajul natural al împrejurimilor au început să apară un număr apreciabil de cazemate úi lăcaúe de tragere din beton, bine camuflate úi dotate cu armament, s-a înălĠat, după terminarea Primului Război Mondial, un impunător monument dedicat celor 24 de eroi ai comunei, care au căzut la datorie în această conflagraĠie. Pe un postament din beton înalt de 1,30 metri, împrejmuit cu un gard din metal, a fost construit un piedestal paralelipipedic, pe care au fost înscrise numele eroilor úi aúezată o statuie înaltă de peste 2 metri care reprezintă un soldat cu arma în mâna dreaptă. Pe faĠada principală a piedestalului este montată o placă de marmură albă, dreptunghiulară, pe care stă scris: „EROII COMUNEI NĂMOLOASA, MORğI ÎN RĂZBOIUL DIN ANII 1916-1918”, iar pe faĠa principală a postamentului a fost fixată o placă de marmură albă cu următoarea inscripĠie: „SLAVĂ EROILOR NEAMULUI”.

8. Monumentul Eroilor din comuna Suharău din JudeĠul Botoúani – o cruce aúezată pe un postament în trei trepte, totul din marmură albă – a fost realizat de un meúter popular în anul 1923. A fost renovat – potrivit inscripĠiei – prin grija colonelului Costică ChiĠac úi Jandarmeriei Botoúani úi a consilierului judeĠean Mircea Calistru, în anul 2001.

Monumentul evocă jertfa eroilor jandarmi căzuĠi în luptele purtate pentru eliberarea de sub dominaĠie străină, pentru păstrarea fiinĠei naĠionale úi neatârnare.

Sub inscripĠia „BRAVILOR OSTAùI, PATRIA RECUNOSCĂTOARE”, sunt enumerate numele eroilor locali căzuĠi în războiul balcanic (1913), Războiul pentru Reîntregire NaĠională úi în cea de-a doua conflagraĠie mondială.

9. Monumentul Eroilor Jandarmi Buzoieni a fost construit în anul 2000, în curtea Inspectoratului de Jandarmi JudeĠean Buzău. Pe placa din marmură albă prinsă pe postament se află inscripĠia: Eroilor jandarmi buzoieni: Plt. maj. Pascu Gheorghe, 1918, Plt. maj. Vlase Petre, 1918, Serg. Preda ChiriĠă, 1918 (cei trei subofiĠeri au făcut parte din

27

Compania de Jandarmi Buzău, unitate care, în timpul luptelor desfăúurate la Curbura CarpaĠilor, a facilitat, prin propriul sistem de informaĠii, o bună cunoaútere a zonei, deplasarea trupelor române, replierea úi retragerea acestora pe drumuri sigure, evitându-se încercuirea lor de trupele germane; la 26 noiembrie 1916, în momentul în care trupele germane se aflau la 15 km de oraúul Buzău, compania de jandarmi s-a retras spre Moldova, cei trei subofiĠeri fiind luaĠi prizonieri).

10. Monumentul Eroilor Vasile STROIA úi loan MOLDOVAN. Pe un „zid” din marmură, cu dimensiunile 4,00 x 2,50 m, sunt prinse o cruce, o formă paralelipipedică albă din marmură împodobită cu însemnele Jandarmeriei, o ramură de laur úi două coloane ce imită pridvorul caselor româneúti. La baza monumentului se află un basorelief din bronz reprezentând doi soldaĠi căzuĠi la pământ. Pe „zid” se află inscripĠia: „AICI AU CĂZUT LA 2 FEBRUARIE 1919 JANDARMII VASILE STROIA ùI IOAN MOLDOVAN FĂCÂNDU-ùI DATORIA FAğĂ DE NEAM ùI ğARĂ”, iar pe placa de marmură albă – „EROILOR JANDARMI 1919”. Monumentele reamintesc de uciderea jandarmilor Vasile STROIA úi loan MOLDOVAN, în localitatea Viiúoara, de către elemente ostile Actului Unirii Transilvaniei cu România, în timp ce distribuiau ordinele de mobilizare ale Armatei Române. Evenimentul s-a petrecut după realizarea Marii Uniri (1 Decembrie 1918), în momentul în care se producea atacul ungar asupra României.

Concluzii Cinstirea eroilor trecuĠi în nefiinĠă este o normă morală

universală pentru fiecare societate. Sacrificiile lor sunt răsplătite prin recunoaúterea de către istorie, dar úi prin eternizarea numelor lor în conútiinĠa naĠională, în memoria colectivă. În tradiĠia Jandarmeriei Române, cultul eroilor a avut întotdeauna o

28

semnificaĠie aparte úi de aceea, astăzi, noua generaĠie de jandarmi úi-a recuperat nu numai istoria, ci úi eroii săi.

Respectul faĠă de simbolurile statului úi Armei capătă la jandarmi accente deosebite, ce se regăsesc pe accesoriile uniformelor, ele reprezentând cea mai convingătoare dovadă a faptului că purtătorul acestor înalte simboluri este un apărător al intereselor statului úi poporului român.

Monumentele úi operele comemorative închinate eroilor jandarmi vin să întregească imaginea simbolică, pe care aceúti slujitori ai ordinii publice au creat-o úi menĠinut-o mereu vie de-a lungul istoriei Armei, în momentele tragice ale unor confruntări directe cu inamicul pe câmpurile de luptă sau în condiĠii de pace, în impresionantul efort permanent pentru îndeplinirea misiunilor specifice de menĠinere a ordinii publice.

În prezent, urmaúii acelor eroi care úi-au dat viaĠa pentru ğară úi Neam au amenajat în anul 2000, la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei, Muzeul Jandarmeriei Române, lăcaú de cult care ilustrează simbolic tradiĠiile militare ale Armei úi care cuprinde plăcile de marmură cu numele eroilor Armei depistaĠi până în prezent. La multe dintre unităĠile Jandarmeriei Române s-au amenajat săli ale tradiĠiilor unde au fost expuse tot simbolic documente, obiecte, uniforme, arme etc. ce ilustrează tradiĠiile unităĠii, „Galeria ComandanĠilor” unde au fost expuse numele úi fotografiile comandanĠilor de la înfiinĠarea unităĠii úi până în prezent.

Astfel putem aprecia că Arma „oamenilor de arme” are o bogată tradiĠie militară úi reprezintă un tezaur de înĠelepciune úi voinĠă pe care viitorul nu are dreptul să-l refuze, iar fiecare jandarm are obligaĠia să se implice în mod sincer în acĠiunea de recuperare a tradiĠiei, care este un element fundamental în dăinuirea Jandarmeriei Române.

29

BIBLIOGRAFIE:

x Onoare, Jertfă, CredinĠă – colectiv de autori: Gl. mr. dr. Costică Silion, gl. bg. dr. Ion Crînguú, Bucureúti, Editura M.A.I., 2007;

x Omagiu eroilor gălăĠeni 1877–1878; 1916–1918; 1941–1945 – lucrare elaborată sub egida AsociaĠiei Veteranilor de război din M.A.I., gl. mr. dr. Costică Silion, Editura Luceafărul, 2006;

x Am fost acolo unde trebuia să fim – album al monumentelor Internelor – autor: Constantin Gheorghe, Editura M.A.I., 2003;

x Istoria Jandarmeriei Române (1850–2000) – gl. mr. (r) Ioan P. Suciu, gl.bg. (r) Mihalache Vasile, Editura Sylvi, Bucureúti, 2000;

x Jandarmeria Română din Banat – col. Constantin Rădoi, Col. Dan Boacă, lt. col. Paul Ciobănaúu, Editura TIMPOLIS, Timiúoara, 2000;

x Monumentele Marii Uniri – Virgiliu Z. Teodorescu, Editura M.A.I., 2000;

x Jandarmeria ardeleană – TradiĠie úi contemporaneitate, Colectiv de autori, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999;

x Jandarmii în războaiele Armatei Române – Bătălia pentru stăpânirea capitalei úi curăĠirea teritoriului naĠional de trupele germane (august – septembrie 1944) – gl. mr. (r) Ioan P. Suciu, mr. Lazăr Chiriac, Editura TEMPUS, Bucureúti, 1994;

x Jandarmeria Română – tradiĠii úi perspective, Bunoaica Ion, Editura SEMNE 94;

x Pagini dintr-o istorie nescrisă 1850–1949, gl. mr. (r) Mihalache Vasile, colonel (r) Ioan P. Suciu, Editura M.I., 1993;

x Istoria românilor în date úi evenimente – selecĠie úi prezentare de Lucia Bălan, ColecĠia Memorator, Editura Motiv, Cluj-Napoca 1987;

x Momente din Istoria Ministerului de Interne. Vol. I (1821–1944) prof. col. (r) Bobocescu Vasile;

x Istoria militară a poporului român vol. IV-V, Editura Militară, Bucureúti, 1987;

x Oastea română de-a lungul veacurilor, col. Gh. Romanescu, Editura Militară, 1976.

30

ACTIVITĂğI ùI ACğIUNI ALE LEGIUNII DE JANDARMI „TREI SCAUNE”

ÎN PERIOADA 1938–1940

General de brigadă Eugen POP Inspector-úef al I.J.J. Braúov

Analiza perioadei interbelice úi a începutului celui de-al Doilea Război Mondial, impune o diversitate de abordări în privinĠa situaĠiei României în general, asupra teritoriilor revendicate de către statele vecine revizioniste, în special.

URSS, Ungaria úi Bulgaria au considerat hotărârile de la Chiúinău, CernăuĠi úi Alba Iulia, adoptate în urmă cu 90 de ani, recunoscute prin tratatele de pace încheiate în anii 1919 úi 1920, ca irelevante, abuzive úi ca o mare nedreptate istorică.

Drept urmare, chiar începând cu anul 1919 cele trei state au acĠionat pe diferite căi, în funcĠie de resursele proprii úi sprijinitorii direcĠi (Germania úi Italia în cazul Ungariei úi Bulgariei), pentru satisfacerea pretenĠiilor teritoriale în detrimentul României, devenită o putere regională în urma constituirii sale în graniĠele fireúti, în baza principiului naĠionalităĠilor, promovat la sfârúitul primei conflagraĠii mondiale.

AcĠiunile statelor revizioniste împotriva României, cu un obiectiv clar stabilit, s-au desfăúurat pe teritoriul propriu, în străinătate úi în România, cu o intensitate sporită în teritoriile pe care le revendicau, în acĠiuni fiind angajată populaĠia de naĠionalitate rusă, ucraineană, lipoveni, bulgari, maghiari úi secui, care locuiau compact sau dispersat în Basarabia, Bucovina, Dobrogea úi Transilvania.

În acest scop, toate cele trei state au organizat úi desfăúurat independent, o vastă activitate informativă, contrainformativă, de propagandă generală úi specială, de organizare a structurilor teroriste, organizaĠiilor subversive úi

31

iredentiste secrete, mascate în organizaĠii culturale, religioase, sportive sau de binefacere.

Asupra modului de organizare úi acĠiune a acestora există o bogată literatură românească úi străină, realizată de către specialiútii úi cercetătorii în domeniu.

Demersul pe care îl întreprindem úi îl aducem în atenĠie are în vedere activitatea Jandarmeriei Române, ca structură de ordine publică, în judeĠul Trei Scaune, în perioada 1938.

Diversa úi complexa problematică a activităĠii Legiunii de Jandarmi Trei Scaune în perioada menĠionată, impune o abordare obiectivă, raĠională, útiinĠifică, menită să aducă în atenĠie evenimente, fapte úi acĠiuni desfăúurate în sud-estul Transilvaniei, în curbura interioară a CarpaĠilor, într-o perioadă zbuciumată, efervescentă úi încordată pentru secuii úi românii din acest areal, care în septembrie 1940 a fost cedat sub presiune externă Ungariei.

Primul aspect care se impune a fi subliniat este acela că ofiĠerii, subofiĠerii úi trupa din cadrul Legiunii de Jandarmi Trei Scaune úi-au desfăúurat activitatea úi au acĠionat în conformitate cu cadrul normativ existent, cu prevederile ordinelor eúaloanelor superioare (regiment sau inspectorat de jandarmi, Corpul de Jandarmi sau Inspectoratul General al Jandarmeriei).

Atât Legea nr. 912 din 23 martie 1929 pentru organizarea Jandarmeriei rurale, cât úi Legea din 31 iunie 1939 pentru organizarea Jandarmeriei, prevedeau că această structură „este un corp militar instituit pentru a veghea pe teritoriul rural la siguranĠa de stat, la liniútea úi siguranĠa publică, precum úi la executarea legilor úi regulamentelor, atât în timp de pace, cât úi în timp de război”.

Organizată pe sectoare, secĠii úi posturi, Legiunea de Jandarmi Trei Scaune trebuia să-úi îndeplinească misiunea pe teritoriul unui judeĠ cu o suprafaĠă de 3.337 km2, în care se aflau zone montane, deluroase úi de câmpie, o populaĠie evaluată la 1 iulie 1937 la 143.801 locuitori, aúezaĠi în două oraúe (Sfântu Gheorghe úi Târgu Secuiesc) úi în cadrul a 107

32

sate grupate în: Plasa Baraolt – 11 sate, Plasa Covasna – 27 sate, Plasa Sfântu Gheorghe – 21 sate úi Plasa Târgu Secuiesc – 29 sate.

În cea mai mare parte a localităĠilor judeĠului se aflau posturi, secĠii úi sectoare de jandarmi, iar reúedinĠa Legiunii se afla în oraúul Sfântu Gheorghe.

În localităĠile de dislocare úi în zonele de responsabilitate, structurile jandarmeriei aveau ca atribuĠii: prevenirea infracĠiunilor; menĠinerea úi restabilirea ordinii în caz de tulburări; paza ordinii publice úi siguranĠa statului úi raportarea lor organelor în drept; cercetarea úi urmărirea tuturor infracĠiunilor prevăzute de legile civile, militare úi ordonanĠele autorităĠilor locale; prinderea infractorilor, adunarea úi păstrarea probelor, întocmirea actelor úi înaintarea lor, împreună cu făptuitorii, autorităĠilor în drept, potrivit legilor în vigoare; executarea mandatelor de aducere úi de arestare, a ordinelor intervenĠiilor úi cererilor primite în scris de la autorităĠile cu atribuĠiuni de poliĠie generală; asistenĠa úi ajutorul, la cererea scrisă a celorlalte autorităĠi recunoscute prin lege, sau organelor acestora, când sunt împiedicate în exerciĠiul funcĠiunii lor.

Scoatem în evidenĠă atribuĠiile Jandarmeriei pentru a convinge că, în pofida unor aprecieri nejustificate, făcute în necunoútinĠă de cauză în legătură cu atribuĠiile acestei structuri de ordine publică, jandarmeria rurală a acĠionat în conformitate cu cadrul juridic existent.

Nu excludem existenĠa úi manifestarea unor abuzurile din partea unor jandarmi, pe fondul unei insuficiente pregătiri sau stare de comportament, care, în cele mai multe situaĠii au fost sancĠionate de către úefii direcĠi sau eúaloanele superioare.

Modul de îndeplinire a atribuĠiilor de către structurile Jandarmeriei a fost specific zonelor geografice ale României, unde manifestările legate de ordinea publică úi siguranĠa de stat s-au desfăúurat în mod diferit.

33

Pentru îndeplinirea atribuĠiilor sale, Jandarmeria rurală trebuia úi a pus un accent deosebit pe „adunarea informaĠiunilor referitoare la ordinea publică úi siguranĠa statului”, în condiĠiile în care, în perioada 1938-1940 s-au intensificat acĠiunile ostile la adresa statului român, executate de către forĠe din interior úi exterior.

Insuficienta pregătire a lucrătorilor Jandarmeriei rurale pe linia culegerii informaĠiilor úi identificarea agenĠilor provocatori, în general bine disimulaĠi, a impus crearea în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei unui serviciu de informaĠii, format din ofiĠeri úi subofiĠeri de jandarmi acoperiĠi, care au reuúit să-úi creeze o reĠea de informatori mai mult sau mai puĠin eficientă.

La nivel teritorial s-au constituit sectoare informative care cuprindeau un număr diferit de judeĠe.

Pentru spaĠiul geografic care face obiectul analizei noastre, precizăm că la 15 februarie 1936 a fost constituit Sectorul informativ Braúov, care avea în responsabilitate judeĠele Braúov, Ciuc, Trei Scaune, Făgăraú úi Sibiu.

ùi în acest caz subliniem că acĠiunea structurilor informative ale Jandarmeriei s-au executat în baza unui cadru normativ, în care menĠionăm: InstrucĠiuni pentru funcĠionarea din punct de vedere poliĠienesc úi de colaborare a Sectoarelor Informative” úi „InstrucĠiuni pentru funcĠionarea din punct de vedere administrativ a Sectoarelor Informative de Jandarmi”, prin care s-au stabilit detalii privind activitatea ofiĠerilor, deplasările personalului úi cazarea acestuia, bugetul sectoarelor ú.a.

Personalul care încadra Sectoarele informative colabora cu structurile teritoriale ale Jandarmeriei care desfăúurau activităĠi úi în această direcĠie, legiunile, sectoarele, secĠiile úi posturile de jandarmi.

În perioada 1938–1940, cele mai active sectoare informative au fost cele din Basarabia úi Transilvania, datorită prezenĠei unor importante minorităĠi etnice úi vecinătăĠii URSS úi Ungariei, care promovau o politică revizionistă făĠiúă úi

34

disimulată faĠă de România, ceea ce a creat o situaĠie foarte complexă.

În Transilvania în general, în judeĠele cu populaĠie maghiară majoritară sau cu pondere însemnată, structurile Jandarmeriei rurale, în unele perioade úi cele ale Jandarmeriei operative, au desfăúurat o intensă activitate cu privire la activitatea revizionistă úi iredentistă maghiară, planificată úi dirijată de la Budapesta, în cele mai multe cazuri pusă în aplicare cu interes úi conútiinciozitate de către liderii politici, intelectuali úi liderii religioúi ai bisericii reformate úi romano-catolice.

Constatarea generală a structurilor Jandarmeriei din judeĠele cu populaĠie majoritar maghiară sau secuiască era că gradul de infracĠionalitate era scăzut, astfel că nu existau probleme deosebite în privinĠa măsurilor de ordine publică.

În schimb, activitatea revizionistă úi iredentistă se manifesta cu intensitate crescândă din toamna anului 1938, ajungând la apogeu în vara anului 1940.

Din documentele identificate în fondurile arhivistice naĠionale úi în cele ale unor direcĠii judeĠene ale Arhivelor NaĠionale ale României, rezultă cu claritate complexa, dificila úi uneori, ineficienta muncă a structurilor Landarmeriei din judeĠul Trei Scaune, din considerente úi cauze obiective úi subiective.

IneficienĠa muncii a fost mai mult sau mai puĠin percepută la nivelul structurilor Jandarmeriei angajată în activităĠi úi acĠiuni de descoperire, identificare, raportare úi combatere pe căi legale a acĠiunilor revizioniste úi iredentiste din zona lor de responsabilitate. La nivelul Ġării s-a resimĠit ineficienĠa măsurilor la nivel politic úi al justiĠiei în privinĠa constatării acestui fenomen.

De altfel, analiútii evenimentelor din vara úi toamna anului 1940, când conducerea politică a Ġării a cedat fără luptă importante teritorii româneúti statelor vecine revizioniste, remarcă lipsa de reacĠie, în cel mai bun caz slaba reacĠie a autorităĠilor centrale úi locale, cu responsabilităĠi în domeniul securităĠii úi apărării naĠionale.

35

În fond, s-ar putea spune că din punct de vedere al acĠiunilor, structurile Jandarmeriei din Transilvania în general, din judeĠul Trei Scaune în special, puteau să se considere mulĠumite de activitatea lor. Descoperiseră structuri úi persoane direct implicate în activitatea revizionistă úi iredentistă, coordonate pe o întreagă filieră de la Budapesta până la nivel de organizaĠie úi chiar individ. Dovediseră acĠiunea lor în total dezacord cu legislaĠia românească în privinĠa siguranĠei statului. Întocmiseră documentele probatorii asupra activităĠii persoanelor fizice úi juridice de naĠionalitate maghiară (secui în multe cazuri), îndreptate împotriva ordinii de drept a statului, care promovau ura, dispreĠul úi contestau direct unitatea úi integritatea Ġării.

În toată această perioadă, notele informative ale structurilor Jandarmeriei, de la nivel post până la legiune de jandarmi, cuprindeau situaĠii, fapte úi cazuri concrete de acĠiuni ostile statului român, analize pertinente asupra consecinĠelor pe termen scurt úi mediu pentru soarta României úi a românilor din Transilvania în general, din judeĠele Ciuc úi Trei Scaune în special. Erau formulate propuneri concrete de adaptare a legislaĠiei situaĠiilor concrete, pentru a se oferi un cadru legal pentru acĠiuni care se considerau eficiente în lupta cu revizioniútii úi iredentiútii maghiari úi secui. Erau solicitate fonduri pentru plata agenĠilor informatori, care în cele mai multe situaĠii nu se obĠineau.

Se cereau noi forĠe úi mijloace pentru a face faĠă situaĠiilor operative create, obĠinându-se foarte puĠin din cele solicitate.

În sfârúit, propunerile formulate pentru îmbunătăĠirea situaĠiei structurilor Jandarmeriei, pentru creúterea eficienĠei activităĠii acesteia, au rămas, în cele mai multe cazuri, fără răspuns.

Aúa se face că în toamna anului 1940, când structurile Jandarmeriei s-au evacuat, la ordin, din teritoriul cedat fără luptă Ungariei, liderii acestora sau simplii executanĠi ai misiunilor constatau cu durere úi regret că munca lor a fost

36

zadarnică. Astăzi, documentele scrise rămase în fondurile arhivistice sunt dovada muncii depuse de către aceste structuri de ordine publică, cât úi un instrument de lucru pentru cercetătorii úi analiútii perioadei 1938–1940 din istoria României.

În perioada 1938–1940 structurile Jandarmeriei din judeĠul Trei Scaune, subordonate Legiunii de Jandarmi comandate de maiorul Radu Lazăr, au desfăúurat o intensă activitate informativă în legătură cu miúcarea revizionistă úi iredentistă maghiară desfăúurată în zona sa de responsabilitate.

Dovadă sunt numeroasele rapoarte úi note informative transmise legiunii sau întocmite de către maiorul Radu Lazăr úi transmise eúalonului superior.

În sinteză, din rapoartele úi notele informative transmise Inspectoratului Regional de Jandarmi „Bucegi” úi Regimentului 2 Jandarmi „Bucegi”, rezultă implicarea preoĠilor reformaĠi, notarilor comunali, unor intelectuali sau cetăĠeni români de naĠionalitate maghiară (secui) cu o stare materială corespunzătoare în promovarea revizionismului úi iredentismului maghiar în rândul oamenilor simpli preocupaĠi în principal de problemele vieĠii cotidiene, dar sensibili la orice impuls exterior în această direcĠie.

O notă informativă din 13 martie 1940 semnala că „În ziua de 2 martie 1940 în comuna Baraolt în localul de restaurant, într-o cameră dosnică, al numitului Czel Ioan, protopopul reformat Naghi Elek din BăĠanii Mari a Ġinut o adunare cu preoĠii reformaĠi din comunele Aita Mare, Aita Seacă, Aita Medie, Belin, Ormeniú, Micloúioara, ChepeĠi, Teliúoara, BiborĠeni ú.a.

Întrunirea a durat de seara până noaptea la orele 1. La ceastă adunare fiecare preot a predat câte o dare de seamă scrisă, pe care le-a luat protopopul reformat Naghi Elek úi-a plecat cu ele la Bâtanii Mari – Trei Scaune. De aici, acele dări de seamă, printr-un om al său, au fost trimise la Cluj, de unde acesta s-a înapoiat în ziua de 5 martie 1940”.

37

De fapt activitatea protopopului reformat Nagy Elek este consemnată úi în alte documente emise de către structurile Jandarmeriei aparĠinând Legiunii de Jandarmi Trei Scaune. Într-o altă notă se consemna că „Protopopul reformat Naghi Elek din BăĠanii Mari vizitează la domiciliu pe toĠi preoĠii reformaĠi din parohia sa, în special pe timpul nopĠii, unde ia contact úi cu diferiĠi alĠi intelectuali unguri; la o săptămână –două după aceste vizite, cu toĠi se întrunesc apoi în Baraolt, unde Ġin adunare úi petrec până noaptea târziu în localul Czel”.

Jandarmii din Legiunea Trei Scaune au reuúit să descopere úi să identifice o reĠea de introducere frauduloasă a materialului de propagandă revizionistă úi iredentistă, al cărui punct era oficiul poútal Covasna, acĠiune de amploare în urma căreia, în urma cercetării corespondenĠei s-a ajuns la următoarele concluzii: ungurii din România care pleacă în Ungaria trimit fotografii cu scop de propagandă iredentistă; cetăĠenii români de naĠionalitate maghiară, deúi au o stare materială bună în România, pleacă în Ungaria pentru a obĠine cetăĠenia maghiară úi a intra în serviciul statului maghiar; prin scrisorile trimise în Ġară, aduc ofense naĠiunii române, defăimând-o úi se face propagandă iredentistă maghiară cu privire la recuperarea Ardealului; s-au trimis acte din România, de către diferiĠi notari publici, unor cetăĠeni maghiari din Ungaria, fiind remarcat în acest sens notarul public Iamsc Gavril.

Prin metode specifice, structurile Jandarmeriei au urmărit activitatea unor cetăĠeni români de naĠionalitate maghiară, ieúiĠi fraudulos din Ġară, care au fost preluaĠi de către structurile militare din Budapesta, verificaĠi úi apoi introduúi în úcoli de spionaj sau pregătiĠi pentru a executa acte de terorism în România.

Deosebit de interesantă a fost identificarea mutărilor în rândul personalului preoĠi reformaĠi sau romano-catolici, care au înlocuit pe cei în vârstă sau cu activitate necorespunză-toare pe linia promovării úi susĠinerii revizionismului úi iredentismului maghiar.

38

Perioada la care facem referire a fost marcată de o preocupare pentru procurarea de către maghiarii din judeĠul Trei Scaune a unor importante cantităĠi de armament úi muniĠii.

În baza informaĠiilor deĠinute, pe bază de mandat, structuri ale Legiunii Trei Scaune au efectuat o percheziĠie la locuinĠa lui Peterfi Iuliu, din localitatea Aita Mare, în care s-au găsit patru arme de foc de tipuri úi modele diferite, muniĠie pentru fiecare tip de armă, alice, maúină de încărcat tuburi, ú.a., care nu au putut fi justificate cu acte de provenienĠă.

Totodată la domiciliul lui Peterfi Iuliu au fost găsite acte ale primăriei din ChepeĠi, al cărei secretar era, în special ordonanĠe de plată cu sume variind între 400 úi 3.000 lei.

Remarcăm că Legiunea de Jandarmi Trei Scaune primea pe linie ierarhică anumite date despre persoane úi societăĠi implicate în miúcarea revizionistă úi iredentistă maghiară, fiind solicitată să le urmărească, identifice úi să le cerceteze numai după realizarea unui probatoriu convingător.

Concentrările de rezerviúti din primăvara úi toamna anului 1939, cât úi cele pentru diferite manevre militare, au fost marcate de acte de dezertare a unor militari de naĠionalitate maghiară, cu întreg echipamentul úi armamentul din dotare.

Descoperind că parte din aceútia au fost pregătiĠi în Ungaria úi trimiúi în România în misiuni de spionaj sau pentru a comite acte de terorism, Marele Stat Major a ordonat Legiunii de Jandarmi Trei Scaune să execute o atentă supraveghere a acestora, iar cei descoperiĠi că acĠionează contrar intereselor statului român să fie reĠinuĠi, cercetaĠi, iar dacă erau găsiĠi vinovaĠi să fie diferiĠi JustiĠiei Militare.

Din rapoartele Legiunii de Jandarmi Trei Scaune rezultă că în anul 1940 s-a produs o radicalizare a atitudinii ostile a populaĠiei maghiare din acest judeĠ, fiind semnalate situaĠii concrete apărute în localităĠile de pe raza secĠiilor Catalina úi Covasna.

Atitudinea ostilă faĠă de populaĠia úi autorităĠile române s-a intensificat după ce, aúa cum rezultă dintr-o notă informativă a Legiunii de Jandarmi Trei Scaune, din 20 martie 1940, „... centrala iredentistă din Ungaria a dat ordin capilor

39

iredentiúti maghiari din Transilvania, să comunice numele úi adresa funcĠionarilor unguri din instituĠiile româneúti care au depus jurământul de supunere úi credinĠă faĠă de Statul Român. Centrala iredentistă maghiară din Ungaria, după ce va fi în posesia numelui úi adreselor acelor funcĠionari, le va trimite acestora câte un avertisment, prin care le va pune în vedere că sunt trecuĠi pe cartea neagră úi că în cazul unei eventuale ocupări a Ardealului, aceútia vor fi primii executaĠi”.

Până la începutul lunii septembrie 1940, structurile Legiunii de Jandarmi Trei Scaune au monitorizat întreaga miúcare revizionistă úi iredentistă maghiară, au desfăúurat acĠiuni de contracarare a manifestărilor ostile, a propagandei prin diferite mijloace în rândul etnicilor maghiari úi secui.

Totodată, au asigurat, în limita posibilităĠilor, protecĠia úi apărarea instituĠiilor statului, protecĠia românilor aflaĠi în minoritate în majoritatea localităĠilor judeĠului. Cu siguranĠă, prezenĠa úi acĠiunile Jandarmeriei în judeĠul Trei Scaune au perturbat activitatea structurilor revizioniste úi iredentiste maghiare.

Multe acĠiuni, planificate la Budapesta sau în centrele din Transilvania, au eúuat sau nu au mai fost executate datorită temerilor faĠă de reacĠia structurilor Jandarmeriei, de departe cele mai active úi eficiente în contracararea acĠiunilor ostile statului, autorităĠilor locale úi populaĠiei româneúti.

Probabil nu întâmplător, după evacuarea structurilor Jandarmeriei úi autorităĠilor române din judeĠul Trei Scaune, între 5–13 septembrie 1940, maghiarii au distrus monumentul jandarmilor din comuna Aita Mare, care fusese ridicat în anul 1927 în memoria plutonierului Tatu Ioan úi sergentului instructor Grideanu Ioan, uciúi prin împuúcare în timpul unei misiuni.

Evacuarea Legiunii de Jandarmi Trei Scaune la Braúov a fost o acĠiune relativ simplă în concepĠie úi execuĠie, având în vedere distanĠele mici de parcurs, infrastructura de comunicaĠii bine dezvoltată, timpul suficient la dispoziĠie pentru planificarea úi executarea acĠiunilor.

Prin plecarea Legiunii de Jandarmi din judeĠul Trei Scaune, populaĠia românească din acest spaĠiu geografic a rămas la

40

discreĠia noilor autorităĠi maghiare, a părĠii radicale a maghiarilor úi secuilor, fiind supusă unui adevărat calvar fizic úi psihic.

În special în lunile octombrie úi noiembrie 1940, jandarmii maghiari úi parte a populaĠiei maghiare úi secuiască au maltratat úi bătut românii.

Nu ne propunem să analizăm cele întâmplate în judeĠul Trei Scaune în perioada terorii horthyste, dar nu putem să nu arătăm că în lunile septembrie úi octombrie 1940, noile autorităĠi instalate au comis sau au tolerat comiterea a: 24 omoruri; 69 schingiuiri individuale; schingiuri în masă la Belini úi Poiana Sărată; 258 bătăi; 381 arestări abuzive, în marea lor majoritate pe bază de acuzaĠii nefondate juridic; 25 profanări; 11 devastări colective; 100 devastări individuale.

La Poiana Sărată úi Zăbala au fost efectuate bătăi în masă; au fost dărâmate biserici ortodoxe la Boroúneul Mare, Căpeni, Comandău úi Zagon; au fost devastate locuinĠele locuite de români la Covasna (80 case), Lunca Ozunului, Valea Mare, Ozun, Zăbala úi Zagon.

Dacă acestor acĠiuni ilegale, inumane, contrare celei mai elementare morale creútine, le adăugăm expulzările individuale úi în masă, avem o imagine apocaliptică asupra sorĠii úi situaĠiei românilor din judeĠul Trei Scaune, lipsiĠi de orice mijloc de apărare, rămaúi la cheremul abuzurilor úi atrocităĠilor comise în numele unui ideal care se preconiza a fi realizat prin ură úi violenĠă.

BIBLIOGRAFIE: x Giurcă Ion, Anul 1940. Drama României Mari, Editura

Protransilvania, Bucureúti, 2000; x Arhivele NaĠionale Bucureúti, fond Inspectoratul General al

Jandarmeriei, dosar nr. 64/1939, f. 141; x Arhivele NaĠionale Bucureúti, fond Inspectoratele Regionale de

Jandarmi, dosar nr. 364, f. 59; x Arhivele NaĠionale Bucureúti, fond Inspectoratul General al

Jandarmeriei, dosar nr. 20/1940, f. 107; x Arhivele NaĠionale Bucureúti, fond Inspectoratul General al

Jandarmeriei, dosar nr. 5/1939, f. 34-38.

41

JANDARMII ùI REFUGIAğII POLONEZI (1939–1940)

Colonel (r) prof. univ. dr. Costică POPA

Colonel dr. Lazăr CHIRIAC Colectiv – Unitatea Specială 30 Jandarmi Bucureúti

La 1 septembrie 1939, ora 0445, puternice forĠe germane, sprijinite de peste 1.500 avioane, invadează Polonia pe toată lungimea frontierei de 1.600 km, declanúând astfel, cel de-al Doilea Război Mondial.

Pe data de 12 septembrie 1939, ministrul de externe al Germaniei cere guvernului român, prin LegaĠia de la Bucureúti, să nu acorde azil oficialităĠilor civile úi militare poloneze, să se opună cu forĠa armelor oricărei treceri peste frontierele sale a vreunui organism polonez, să dezarmeze úi să interneze imediat formaĠiunile poloneze care au trecut frontiera úi să împiedice orice tranzit de materiale de război spre Polonia.

În ziua de 17 septembrie 1939, Varúovia este asediată din nord, vest úi sud de Armatele 3, 4, 8, 10 germane úi de Armata Roúie, intrată în război, la 15 septembrie.

În urma înfrângerilor suferite, preúedintele Poloniei, Ignac Moscicki, guvernul úi comandamentul armatei, în frunte cu mareúalul Rydz-Smigly úi familiile lor, se refugiază în România.

Frontiera rămâne deschisă pentru toĠi refugiaĠii polonezi, fără nici o formalitate.

Ca Ġară neutră, România, în baza prevederilor art. 11–14 ale ConvenĠiei de la Haga, referitoare la refugiaĠii armatelor beligerante pe teritoriul Ġărilor neutre, a înĠeles – úi a început pregătirea pentru acordarea azilului necesar refugiaĠilor polonezi. Iată ce se prevedea în această ConvenĠie:

„Art. 11. Puterea noastră care primeúte pe teritoriul ei trupe aparĠinând armatelor beligerante, le va interna pe cât

42

este posibil departe de teatrul războiului. Ea va putea să le păzească în câmpuri úi chiar să le închidă în fortăreĠe sau locuri pentru acest scop. Ea va decide dacă ofiĠerii pot fi lăsaĠi liberi, luându-úi angajamentul pe cuvânt, de a nu părăsi teritoriu! neutru fără autorizaĠie.

Art. 12. În lipsa unei convenĠii speciale, puterea neutră va procura internaĠilor materiale, îmbrăcăminte úi ajutoarele impuse de omenie. La încheierea păcii se va face bonificarea cheltuielilor ocazionate de internare.

Art. 13. Puterea neutră care primeúte prizonieri de război evadaĠi, îi va lăsa în libertate. Dacă tolerează ca aceútia să rămână pe teritoriu! ei, le poate desemna un loc de rezidenĠă. Aceeaúi dispoziĠie este aplicabilă prizonierilor de război aduúi de trupele refugiate pe teritoriul puterii neutre.

Art. 14. Puterea neutră va putea autoriza trecerea pe teritoriul ei a răniĠilor sau bolnavilor aparĠinând armatelor beligerante, sub rezerva ca trenurile care îi transportă să nu transporte nici materiale de război úi nici persoane. În asemenea caz, puterea neutră este Ġinută să ia măsuri de siguranĠă úi de control necesare în acest scop.

RăniĠii sau bolnavii aduúi în asemenea condiĠii pe teritoriul neutru de unul din beligeranĠi úi care ar aparĠine părĠii adverse, vor trebui supravegheaĠi de puterea neutră, astfel încât ei să nu mai poată lua din nou parte la operaĠiunile de război.

Această putere (neutră) va avea aceleaúi îndatoriri faĠă de răniĠii sau bolnavii celeilalte armate care vor fi încredinĠaĠi”.

În această idee, Guvernul român dă un comunicat pentru internarea refugiaĠilor poloni, militari úi civili, în care se menĠionează:

„FaĠă de evenimentele desfăúurate Ia frontiera din Bucovina, Guvernul a luat cele mai întinse măsuri pentru a veghea la respectarea strictă a regulilor neutralităĠii noastre.

1. În acest spirit se va acorda copiilor úi răniĠilor ce eventual ar veni în Ġară, azilul impus de sentimente de umanitate.

43

Orice trupe sau formaĠiuni militare străine care ar trece frontiera, vor fi dezarmate, fixându-li-se anume regiuni de locuit până la sfârúitul ostilităĠilor.

Persoanele care au deĠinut situaĠiuni politice vor fi îndatorate a domicilia în localităĠi anume indicate abĠinându-se de la orice activitate de ordin politic.

Intrarea în Ġară a particularilor, îndeosebi a celor din regiunile galiĠiene, este riguros interzisă.

ForĠele necesare aplicării acestor măsuri sunt puse la dispoziĠia domnului subsecretar de stat la interne, general Gabriel Marinescu, care va veghea personal la faĠa locului”.

Din ultimul alineat rezultă că această complexă activitate revine M.I. care se ocupă de transferul, cartiruirea, paza úi siguranĠa taberelor de internare úi va fi asigurată de organele locale, prefecturi, Jandarmerie, PoliĠie etc.

Pentru a pune în aplicare ConvenĠia de la Haga, M.Ap.N. a emis două instrucĠiuni, una la 28 septembrie 1939 úi cealaltă la 1 decembrie 1939, în completare la prima instrucĠiune.

Iată câteva precizări, pe scurt, din aceste instrucĠiuni referitoare la refugiaĠii militari:

„1. Militarii (ofiĠeri úi trupă) care au făcut parte din armata polonă, fie ca ofiĠeri activi úi trupă sub arme, fie ca ofiĠeri de rezervă úi trupă mobilizată, nu sunt consideraĠi prizonieri de război, ci refugiaĠi pe teritoriul nostru ai unei armate beligerante. Ei se găsesc sub regimul prevăzut al ConvenĠiei de la Haga (art. 11) care dă dreptul statului care primeúte pe teritoriul său asemenea trupe:

– să le interneze departe de teatrul de operaĠiuni; – să le păzească în câmpuri de internare; – să le închidă în fortăreĠe sau locuri pentru acest scop; – să lase liberi, pe cuvânt de onoare, pe ofiĠeri, dacă

aceútia se angajează a nu părăsi teritoriul, fără autorizare. Potrivit acestei situaĠii, militarii poloni vor fi trataĠi cu

toată omenia, căutându-se de către toĠi, ca să li se uúureze cât mai mult posibil, atât starea materială, cât úi starea morală în care se află.

44

Corespunzător acestui tratament, aplicat de autorităĠile noastre militare, militarii poloni internaĠi (ofiĠeri úi trupă) au obligaĠia expresă de a păstra faĠă de autorităĠile noastre, o subordonare absolută. Sub nici un cuvânt, pretext sau explicaĠie de ordin psihologic, nu se poate admite úi nu se vor tolera acte sau atitudini menite să zdruncine sau să micúoreze autoritatea noastră de stat”. Regimul de internare pentru refugiaĠii militari polonezi adoptat de autorităĠile române era:

– regim de internare pe cuvânt de onoare; – regim de internare păzită; – regim de internare în fortăreaĠă sub stare de arest

sever. Statul român a încercat pe cât posibil să respecte

convenĠiile internaĠionale, dar nu acelaúi lucru l-au făcut úi refugiaĠii. În acest sens în InstrucĠiunile M.Ap.N. nr. 9460 din 28 septembrie 1939 se prevedea:

„Statul român, din sentiment de umanitate, dând azil refugiaĠilor militari poloni, autorităĠile române, militare úi civile, vor recomanda populaĠiei să dea după puterea fiecăruia găzduirea cerută de autorităĠi pentru aceúti refugiaĠi.

AutorităĠile se vor feri să manifeste sub orice formă faĠă de refugiaĠi, individual sau colectiv, alte sentimente decât acelea impuse de situaĠia de stat neutru pe care o are România în conflictul actual”.

Pentru soluĠionarea tuturor problemelor privind regimul polonezilor în România, s-a creat un Comisariat General pentru EvidenĠa úi AsistenĠa RefugiaĠilor Poloni din România.

Ministerul de Interne, prin Ordinul circular nr. 10/1939 comunica:

„1. Se admite intrarea în Ġară a populaĠiei civile, cu controlul actelor úi a U.M. care vor fi dezarmate la frontieră.

2. Se iau măsuri de control sanitar, de cazare úi hrănire a refugiaĠilor.

3. Trierea, dezarmarea úi canalizarea refugiaĠilor se dau în seama jandarmilor úi a autorităĠilor poliĠieneúti.

45

4. Transportul, cazarea úi hrănirea refugiaĠilor se vor da în seama autorităĠilor administrative (prefecĠi úi primari).

5. Zona de primire, dezarmare, triere úi deparazitare, se fixează între:

a) frontiera de nord a Ġării, de la Valea Viúeului până la Sculeni;

b) o linie de fund marcată de câmpurile Sculeni, Orhei, Călăraúi, Saúi, Târgu Frumos, Paúcani, Târgu NeamĠ, Broúteni, Vatra Dornei, lacobeni, Cârlibaba, Borúa, Valea Viúeului, Ġoale inclusiv.”

În acelaúi timp, Marele Stat Major a dat ordin (nr.

11979/17 septembrie 1939) Comandamentelor 3 úi 5 teritoriale, în care le precizează:

„Pentru asigurarea măsurilor de ordine úi poliĠie, comandanĠii zonelor de internare vor executa următoarele:

1. Vor lua contact cu organele Jandarmeriei, PoliĠiei úi administraĠiei din zonele respective pentru cazarea refugiaĠilor militari poloni pe care-i primeúte de la Comandamentul zonei de triere CernăuĠi.

2. Legiunile de jandarmi pe teritoriul cărora intră zonele de internare vor detaúa câte un căpitan activ la comandamentul zonei. Prin intermediul acestora, ofiĠerii comandamentului zonei vor transmite ordine tuturor subunităĠilor de jandarmi din zona respectivă. Aceúti căpitani vor asigura controlul tehnic al formaĠiunilor de jandarmi din zonă; lor le revine întreaga răspundere pentru modul cum formaĠiunile de jandarmi se vor achita de însărcinările primite”.

Prima evacuare a refugiaĠilor polonezi s-a făcut în Moldova, o variantă mai puĠin inspirată a organizatorilor în stabilirea zonelor de internare.

Conform ordinului menĠionat mai sus úi transmis Comandamentelor 3 úi 5 teritoriale, se dispunea:

a) zona de internare Focúani, cu postul de comandă la Focúani în localul D. 6I. includea localităĠile regiunii limitate de: Câmpurile, Măraúeúti, Panciu, Odobeúti, Nereju, toate inclusiv;

46

b) zona de internare Bârlad, cu postul de comandă în cazarma B. 12 I. includea localităĠile din interiorul regiunii limitate de: Burdusaci, N-V Bârlad, Comeúti, Munteni, Nicoreúti, Negreúti, toate inclusiv.

Se comunica úi organizarea fiecărei zone de internare compusă dintr-un comandant, colonel sau locotenent-colonel în rezervă, 2 ofiĠeri subalterni în rezervă, 1 ofiĠer de administraĠie, 5 medici de rezervă, 3 grade inferioare, secretari, curieri, ordonanĠe etc.

Zonele au fost împărĠite în subzone, fiecare subzonă cuprindea 2–3 sate.

Nu prezentăm în detaliu activitatea din aceste subzone, deoarece prin ordinul general nr. 108 din 26 septembrie 1939 se dispunea evacuarea refugiaĠilor poloni, ofiĠeri úi trupă, în Oltenia úi Muntenia, rămânând doar o foarte mică parte în nordul Dobrogei. Se mai făcea cunoscut că pe timpul transferării către zonele din Moldova, mulĠi refugiaĠi militari părăsesc trenurile de evacuare úi rămân fără niciun rost prin diferite oraúe úi sate. Să se ia măsuri ca la următoarele evacuări, aceste situaĠii să fie evitate. Militarii care vor fi găsiĠi în asemenea situaĠii vor fi reĠinuĠi úi duúi în unităĠi militare, raportându-se de existenĠa lor. Se mai precizează că din acest moment militarilor polonezi nu li se mai îngăduie a circula în automobile proprietatea statului polonez, decât dacă posedă legitimaĠie specială. De fapt, mai târziu, statul român a fost obligat să interzică circulaĠia maúinilor cu număr polonez úi chiar să creeze zone de parcare a acestor maúini.

Când începe de fapt luarea măsurilor practice de internare a polonezilor în România?

Statul român nu s-a aúteptat la un asemenea eveniment úi nici nu a avut o convenĠie încheiată vreodată cu statul polonez în acest sens. AutorităĠile militare, administrative, de ordine, nu erau pregătite pentru asemenea misiuni. Din acest motiv, s-au comis úi unele greúeli, cea mai deosebită fiind stabilirea zonelor de internare în Moldova, aproape de graniĠa

47

cu Polonia, fiind apoi evacuaĠi în Oltenia úi Muntenia, fapt ce a determinat ca pe timpul transferului mulĠi polonezi să părăsească trenurile úi să fugă. Jandarmii care însoĠeau aceste trenuri nu puteau lua nicio măsură de constrângere, deoarece polonezii nu erau prizonieri, ci erau liberi, dar trebuiau să respecte legile statului român úi angajamentele luate faĠă de acesta.

Din documentele studiate rezultă că ordinul M.St.M. nr. 4919 din 14 septembrie 1939 prin care se adresează dl. gl. Marinescu, se referă la un ordin dat anterior: „Ca urmare a ordinului nr. 1/09 septembrie 1939, cu onoare vă facem cunoscut că după terminarea operaĠiunilor de identificare, triere, deparazitare etc., în zona limitată la sud de linia Vatra Dornei, NeamĠ, Paúcani, Iaúi, Orhei, Sculeni, personalul care eventual se va refugia în România se va evacua în zonele precizate anterior”. Din acest ordin rezultă că pătrunderea polonezilor în România a început în jurul datei de 9 septembrie 1939.

Prin acest ordin se mai comunica: „... transferurile către aceste zone urmează să se facă prin grija organelor Jandarmeriei. Cererile de transport se vor adresa la organele M.St.M. de pe lângă InspecĠia de miúcare C.F.R. nr. 8 CernăuĠi”.

M.St.M. a înútiinĠat Corpul de Jandarmi pentru a lua măsurile de pază, igienă úi cazare, în aceste zone. În ceea ce priveúte evacuarea materialelor úi cailor aparĠinând armatei poloneze, operaĠia se va executa prin grija D.8 I úi D.2.Cv.

Pentru rezolvarea acestei noi misiuni, pentru care Jandarmeria nu a fost pregătită, s-a trecut de îndată la mobilizarea efectivelor a 4 centre de instrucĠie (3, 4, 5, 9), fiecare centru organizând câte un batalion format din 5 companii, din care, una de mitraliere.

Regimentul de Jandarmi Pedeútri a organizat úi el 6 companii úi 2 plutoane de mitraliere, pe care le-a deplasat în zonă, realizând cordoane úi baraje pe anumite aliniamente:

48

49

– o companie în zona Crisciatic, Ocna, Gramoeúti, Zostavana;

– o companie în zona Roscov, Ruxin, ChiúcăuĠi; – o companie la StorojineĠ în rezerva B. 4 J.; – o companie la RădăuĠi în rezerva B.5 J.; – Cp. 5,6 J. la CernăuĠi în rezerva generală; – B. 4 J. la vest de zona Ciucov, Dubăeúti, Lipoveni,

Putila; – B. 5 J. la S-V zona Cârlibaba, Câmpulung, Gura-

Humorului, Vatra-Dornei; – B. 9 J. la sud, în zona Broúteni, Fălticeni, Hârlău,

Paúcani, Tg. NeamĠ; – B. 3 J. la S-E, în zona Broúteni, BălĠi, Floreúti,

Ungheni, Iaúi. Totalul efectivelor celor 26 companii de jandarmi, din

care, 4 companii úi 2 plutoane mitraliere, se cifra la aproape 6.000 de oameni.

Conform ordinului M. St. M. nr. 11524/17 oct. 1939 úi ordinului comandantului Corpului de Jandarmi nr. 9259 din 14 sept. 1939, au fost concentrate cu efective de război, 7 batalioane (23,4,6,7,8,9) úi Legiunea Jandarmi Mobilă nr. 7 ConstanĠa.

Pentru interzicerea trecerii refugiaĠilor polonezi din Moldova în Muntenia úi Transilvania, Comandantul Corpului de Jandarmi prin ordinul nr. 811/1939, dispune telefonic ca R. 3 J. Dunărea úi R. 4 J. Prut, să realizeze un baraj cu jandarmii posturilor respective, pe linia de fund a judeĠelor Putna, Bacău, Tecuci úi Covurlui. Pentru întărirea pazei pe linia judeĠelor Putna úi Bacău, s-a pus la dispoziĠie R. 3 J. úi Legiunea de Jandarmi Voluntari Focúani.

La 23 septembrie 1939, zonele de internare stabilite pentru refugiaĠii polonezi se desfiinĠează, iar aceútia sunt transferaĠi în Olltenia úi Muntenia, înfiinĠându-se 20 de tabere sau lagăre de internare, după cum urmează:

50

Nr. crt. JudeĠul Localitatea Generali Of. sup. Of. inf. Subof. Trupă FuncĠ.

civili Total

1. Prahova Slănic Prahova 1 2 1 1 52. Severin B. Herculane 23 10 26 8 26 16 1093. Vâlcea Călimăneúti 618 14 32 6664. Vâlcea Drăgăúani 23 583 65 19 177 5105. RomanaĠi Balú 224 20 78 3226. RomanaĠi Corabia 341 38 177 5567. Vâlcea Ocnele Mari 302 8 12 3228. Teleorman Roúiorii de Vede 378 8 18 42 4449. Vâlcea Govora 23 380 55 14 63 63310. Muscel Dragoslavele 1 3 7 1111. MehedinĠi Tr. Severin 5 41 116 664 12 82812. Dolj Craiova 5 42 53 1176 129613. Doi] Calafat 82 114 1170 185 155114. Vâlcea Rm. Vâlcea 2 27 80 526 63515 RomanaĠi Caracal 15 111 112 1007 95 134016. Olt Slatina 3 82 162 1110 5 136217. Argeú Piteúti 8 53 14 1045 118018. Rm. Sărat Rm. Sărat 15 24 612 45119. MehedinĠi Strehaia 257 25720. Tulcea 99 703 537 3083 153 4575TOTAL 25 793 3146 1359 10531 1299 17153

Dintre aceste localităĠi s-au dat în paza úi administrarea Jandarmeriei taberele de internare (cantonamentele): Călimăneúti, Balú, Ocnele Mari, Govora, Drăgăúani, Corabia, Costeúti, Urziceni úi Slobozia.

Pentru conducerea úi administrarea cantonamentelor de internare au fost concentraĠi ofiĠeri de rezervă:

– pentru Călimăneúti – col. Moldoveanu Constantin úi cpt. Prisăceanu Paul;

– pentru Drăgăúani – cpt. Olteanu Dumitru úi slt. Mircea Carol;

– pentru Roúiorii de Vede – cpt. lancu Anghelescu úi lt. Alexandra lonescu;

– pentru Balú – mr. NiĠă Marian úi lt. Nicolae Gheorghiu; – pentru Corabia – Dumitrescu Petre úi slt. N. Belu; – pentru Govora úi Ocnele Mari – cpt. Aristide

GălăĠeanu úi cpt. Stavaraúcu Marin; – pentru Strehaia – mr. Lazăr Mihăilescu, lt. Ion

Popescu úi col. Ivaúcu Lucian; – pentru Urziceni – cpt. CreaĠă Petre úi slt. Pascovici

Eustafie. La dispoziĠia fiecărui comandant s-a dat úi un număr de

10–15 jandarmi. Pentru poliĠia Băilor Herculane s-a înfiinĠat un post de

jandarmi format din doi subofiĠeri úi 13 jandarmi în termen, puúi la dispoziĠia Comandamentului Militar al M.Ap.N.

Pentru internarea generalului Stakievitz, fost úef al statului major polon, s-a stabilit un loc la Slănic Prahova, având ca însoĠitori doi ofiĠeri, un caporal úi un úofer. Aceútia au fost daĠi în supravegherea Legiunii de Jandarmi Prahova.

Pe data de 5 octombrie 1939 jandarmii din centrele 4 úi 5 din zona de triere, se înapoiază în garnizoane. La comanda taberelor de internare, în locul ofiĠerilor cu grade inferioare de la Piteúti, Câmpulung, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Turnu Severin, Calafat, Caracal, Râmnicu Sărat s-au numit ofiĠeri de jandarmi cu grade superioare, de colonel sau lt. colonel.

51

Pe tot timpul internării refugiaĠilor polonezi, la Făgăraú a funcĠionat o tabără de internare cu regim special pentru ostaúii polonezi înrăiĠi, recalcitranĠi, cu alte cuvinte, periculoúi. Din cauza acestor înrăiĠi, mulĠi jandarmi au avut de suferit, fiind judecaĠi sau chiar condamnaĠi. Aici a existat o gardă formată din 40 de jandarmi comandată de căpitan (r.) Mihail Z. Ioan, ajutat de 4 subofiĠeri.

În cursul anului 1940, numărul taberelor militare s-a redus la patru, astfel:

– Tabăra de la Târgu Jiu cu 581 ofiĠeri, 2.885 trupă úi 238 civili;

– Tabăra de la Dragoslavele cu 1 general, 2 ostaúi úi 217 civili;

– Tabăra de la Târgoviúte cu 17 generali, 594 ofiĠeri úi 109 trupă;

– Tabăra de la Comiúani cu 167 ofiĠeri úi 2.632 trupă. În total, la 1 iunie 1940, se mai găseau în România în

taberele de internare 7.350 generali, ofiĠeri, trupă úi civili care au lucrat în unităĠile militare.

În ceea ce priveúte civilii polonezi refugiaĠi, pe ei îi găsim menĠionaĠi în peste 80 de oraúe ale Ġării.

Pentru întreĠinerea refugiaĠilor militari polonezi, statul român cheltuia:

– pentru generali: 150 lei pentru hrană úi 150 lei pentru întreĠinere, în total 300 lei/zi;

– pentru ofiĠeri superiori: 120 lei pentru hrană úi 150 lei – pentru întreĠinere, în total 270 lei/zi;

– pentru ofiĠeri inferiori: 100 lei pentru hrană úi 100 lei – pentru întreĠinere, în total 200 lei/zi;

– pentru ajutorii de sublocotenenĠi, elevi t.r.: 40 lei pentru hrană úi 40 lei pentru întreĠinere, în total 80 lei/zi;

– trupa avea aceleaúi drepturi de hrană ca úi ostaúii români.

Din documentele de arhivă studiate rezultă următoarele:

52

În toamna anului 1339 s-au refugiat peste 40.000 de polonezi, civili úi militari. Ei au fost întreĠinuĠi de guvernul român în contul aurului depus de Banca Poloniei la B.N.R. úi a materialelor preluate de la trupele poloneze.

La 31 martie 1942 au mai rămas un număr de 2.973 refugiaĠi pentru întreĠinerea cărora statul român a cheltuit 6.560.000 lei, în plus, fără nicio acoperire.

Până la rezolvarea situaĠiei lor, pentru care statul nostru a cerut să fie repatriaĠi Poloniei, Ministrul de FinanĠe roagă să se asigure acestora dreptul la muncă úi din venitul obĠinut să se acorde statului 30% pentru rambursarea cheltuielilor iar cei care nu pot munci să fie întreĠinuĠi mai departe de stat.

Până la 2 iulie 1942, Ministerul de FinanĠe a plătit pentru întreĠinerea refugiaĠilor polonezi 1.148.360.000 lei. Guvernul român a dispus ca o garanĠie a acestei plăĠi aurul depus de Banca Polonă la B.N.R. úi materialul de război adus – garanĠii evaluate la 1.141.800.000 lei, rezultând suma de 6.560.000 lei cheltuiĠi în plus din bugetul României.

Aceste garanĠii fiind depăúite cu suma de 6.560.000 lei însemna că statul român nu îúi putea recupera banii integral. De aceea, întreĠinerea pe mai departe a refugiaĠilor polonezi în România a comportat sacrificii foarte grele în condiĠiile de atunci.

*

* *

Referitor la modul de primire a refugiaĠilor polonezi de către poporul român, în lucrarea; „România úi Războiul mondial din anii 1939–1945”, se arată:

„Prin conduita sa, România, consemna cunoscutul istoric polonez Henryk Batowsky, a adus un enorm serviciu Poloniei. ToĠi refugiaĠii polonezi au fost întâmpinaĠi potrivit tradiĠiilor ospitalităĠii româneúti úi în cursul evenimentelor úi după aceea, reprezentanĠii lor au exprimat adesea oficialităĠilor române mulĠumiri sincere pentru primirea deosebită ce le fusese rezervată”.

53

EvidenĠiind acest lucru, la 15 martie 1940, Titus Czerkowski, reprezentantul minorităĠii polone din România, a remarcat un fapt deosebit de semnificativ úi anume că, având posibilitatea să vorbească, ca membru, bucurându-se de toate drepturile în Senatul României, era în acel moment „unicul parlamentar de origine etnică polonă din întreaga Europă”.

Prin modul de comportare al jandarmilor, atitudinea lor faĠă de refugiaĠi, la terminarea acestor misiuni, presa vremii consemna: „Executarea acestor misiuni speciale a fost pozitiv prezentată de forurile superioare, aceste misiuni s-au executat cu cinste, conútiinciozitate úi ataúament, cu multă omenie faĠă de cei care au fost obligaĠi să-úi părăsească patria, să vină la noi, la sufletul bun al românilor, unde au fost primiĠi úi trataĠi cu căldură úi omenie.”

ExperienĠa câútigată de Jandarmerie, în organizarea pazei úi administrarea lagărelor de internare, va fi folosită în viitor cu succes pentru o altă misiune, úi anume organizarea serviciului poliĠienesc al lagărelor de prizonieri, înfiinĠate în timpul războiului, atât în afara Ġării, cât úi în interiorul ei.

54

CONSIDERAğII ASUPRA ATRIBUğIILOR PRETORILOR MILITARI ÎN CAMPANIE

Colonel Silviu MIRICĂ ùef Serviciu OperaĠii úi

Cooperare InterinstituĠională – I.G.J.R.

Moto: „O trupă însărcinată cu menĠinerea ordinei în interior, nu trebuie să fie lipsită de onoarea de a ajuta mărirea patriei în afară. De pe câmpul de bătaie jandarmeria se va întoarce mai bună úi mai respectată.”

Napoleon Bonaparte

Istoriografia militară a tratat problematica Jandarmeriei operative succint úi disparat, în subsidiarul prezentării atribuĠiilor acestei arme pe timp de pace. O restituire a detaliilor legate de participarea Jandarmeriei la confruntările militare din perioada modernă úi contemporană se impune nu numai pentru a completa o pagină glorioasă din evoluĠia sa, dar mai ales pentru a înĠelege complexitatea misiunilor executate de Jandarmeria operativă.

Primul regulament al armatei române moderne care făcea referire la atribuĠiile Jandarmeriei în campanie a fost „Proiectul de regulament asupra serviciului în campanie pentru toate armele” din 1905, care, în capitolul 12, îi stabilea ca misiuni:

a. înlăturarea úi constatarea crimelor, delictelor úi contravenĠiilor, urmărirea úi arestarea inculpaĠilor;

b. menĠinerea ordinii úi poliĠia în zona armatelor; c. supravegherea indivizilor străini care urmează

armata;

55

d. rânduirea, poliĠia úi condiĠia trenurilor regimentare. În perioada respectivă, Jandarmeria operativă consta

într-un detaúament de jandarmi călări úi pedeútri, ataúaĠi pe lângă marile unităĠi.

Pentru prima dată, armata română a întrebuinĠat Jandarmeria operativă în campania din 1913, însă numai experienĠa Primului Război Mondial a determinat sporirea efectivelor úi misiunilor ce îi erau încredinĠate, reorganizarea armatei din iarna anilor 1916–1917 implicând úi modificări în organizarea úi atribuĠiile acestei arme în campanie. Astfel, la sugestia misiunii militare franceze, pe lângă fiecare mare unitate s-a constituit o companie de poliĠie úi a fost reorganizat serviciul pretoral.

Primele dispoziĠii în legătură cu pretorul militar apar în Codul de justiĠie militară din 1873, elaborat după modelul francez din 1857, modificat apoi în 1881, 1894 úi 1901. Până la 20 decembrie 1916, pretorii erau organe de judecată numai pentru teritoriul cucerit, în afară deci de graniĠele naĠionale. La această dată se adaugă Codului de JustiĠie Militară, titlul II adiĠional, „pentru timpul de mobilizare úi război”. În conformitate cu acesta, atribuĠiile pretorului de poliĠie judiciară úi jurisdicĠională s-au extins úi pe teritoriul naĠional. Acest cod de justiĠie militară, modificat în 1927, împreună cu Codul JustiĠiei Militare adoptat în 1937, au constituit sursa juridică pentru instituĠia pretorului militar, alături de câteva regulamente militare, care au reglementat activitatea pretorului úi atribuĠiile sale.

Din această ultimă categorie de acte normative fac parte „Regulamentul provizoriu asupra serviciului Jandarmeriei în campanie” din 27 octombrie 1928 úi „Regulamentul asupra serviciilor úi etapelor” din 29 iulie 1940 care, în art. 335-371, făcea referire la serviciul pretoral úi atribuĠiile sale. InexistenĠa unui regulament care să aplice în detaliu dispoziĠiile legale referitoare la justiĠia pretorală, a fost sesizată de conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei, care, într-un studiu publicat la începutul anului 1941, referitor la normele necesare

56

Jandarmeriei, considera prioritară elaborarea a două acte normative de nivel intern care să reglementeze activitatea Jandarmeriei în campanie: „J-10 Regulamentul pentru organizarea, întrebuinĠarea úi funcĠionarea serviciului de poliĠie în campanie”, respectiv „J-10 a. InstrucĠiuni pentru organizarea úi funcĠionarea justiĠiei pretorale în campanie”1.

Fundamentul juridic al acestei instituĠii – pretorul militar – l-a constituit însă, aúa cum arătam mai sus, Codul JustiĠiei Militare. Astfel, Codul din 1937, la Titlul III “InstanĠe militare de mobilizare úi război”, preciza că funcĠia de mare pretor militar este îndeplinită de către inspectorul general al Jandarmeriei, iar funcĠiunile de pretori militari se îndeplinesc de către ofiĠerii activi sau de rezervă din Jandarmerie, de preferinĠă licenĠiaĠi în drept, precum úi de ofiĠeri de rezervă care să aibă cel puĠin gradul de căpitan úi să fi funcĠionat ca magistraĠi civili sau militari, cel puĠin 5 ani, sau să fi exercitat efectiv profesiunea de avocat cel puĠin 5 ani2. Conform aceluiaúi act normativ, în zona armatei funcĠionau: un mare pretor militar úi un pretor militar pe lângă Marele Cartier General, precum úi unul sau mai mulĠi pretori militari pe lângă Cartierele Armatelor, Corpurilor de Armată, Diviziilor úi „ori unde necesitatea va cere”. De asemenea, puteau funcĠiona pretori militari în zona interioară, pe lângă marile unităĠi operative, centrele de internare sau lagărele de prizonieri.

Marele pretor militar avea „direcĠiunea, supravegherea úi controlul” asupra pretorilor militari din zona armatei úi din zona interioară, putând el însuúi instrumenta úi judeca în această calitate, oricând úi oriunde necesitatea o cerea, după o prealabilă înĠelegere cu comandantul respectiv al marii unităĠi.

Codul JustiĠiei Militare stabilea faptul că pretorii militari aveau atribuĠii de poliĠie administrativă úi judiciară úi de

1 Col. Zorzor Vasile, col. Barbu Vasile, Norme necesare Jandarmeriei, în Revista Jandarmeriei, anul XIX, numărul 1-2, Ianuarie-Februarie 1941, pp. 22-28. 2 Codul JustiĠiei Militare, art. 58, 59, în Monitorul Oficial nr. 66 din 20.03.1937.

57

instanĠă de judecată, exercitând aceste atribuĠii pe toată zona afectată marii unităĠi pe lângă care funcĠionau. Principala atribuĠie a pretorilor, stabilită prin regulamentele militare, era aceea de a îndruma úi controla executarea serviciului de jandarmerie, „pentru a asigura ordinea úi liniútea pe toată zona”3 marii unităĠi pe lângă care funcĠionau. AtribuĠiile generale ale serviciului de jandarmerie executat sub conducerea pretorului, erau prevăzute în art. 2 din „Regulamentul provizoriu asupra serviciului Jandarmeriei în campanie”, fiind în principal următoarele:

a) atribuĠii cu caracter general de poliĠie preventivă, judiciară úi administrativă în zona armatei;

b) atribuĠii de contraspionaj, în scopul de a curăĠa zona armatei de spioni inamici úi a garanta secretul operaĠiilor;

c) atribuĠii de contrapropagandă, destinată a asigura menĠinerea spiritului naĠional, patriotic úi războinic în rândul populaĠiei úi al armatei;

d) atribuĠii de contrasabotaj úi contraterorism menite a înlătura posibilitatea executării de către agenĠii inamicului a actelor de sabotaj, atentatelor, distrugerilor, incendiilor úi exploziilor, în zona armatei;

e) atribuĠii specifice serviciului închisorilor de la marile unităĠi;

f) atribuĠii specifice ca instanĠă de judecată. Din studiul actelor normative care reglementau

activitatea serviciului pretoral úi de jandarmerie în campanie, atribuĠiile pretorilor militari se pot sintetiza astfel:

¾ operative, în calitate de ofiĠeri de stat major; ¾ poliĠieneúti, în calitate de ofiĠeri de poliĠie judiciară úi

administrativă; ¾ de instanĠă de judecată, în calitate de judecători

militari.

3 Regulamentul provizoriu asupra serviciului Jandarmeriei în campanie, 1928, art. 15. al. 4.

58

Sub raport operativ, în calitate de ofiĠer de stat major, pretorul avea atribuĠiile prevăzute în regulamentele care normau activitatea statelor majore, el fiind asimilat úefilor de servicii din comandamentele de mari unităĠi. Rolul său în conceperea, pregătirea úi executarea operaĠiei nu era prevăzut distinct în Regulamentul provizoriu asupra serviciului Jandarmeriei în campanie sau în Regulamentul asupra serviciilor úi etapelor însă, în calitate de úef de serviciu, trebuia să cunoască în orice moment situaĠia din zona de competenĠă úi posibilităĠile de acĠiune ale structurilor subordonate, în funcĠie de misiunea marii unităĠi, astfel încât, după „judecarea situaĠiei”, să elaboreze „Planul de funcĠionare al serviciului pretoral”. După aprobarea planului de către comandantul marii unităĠi, acesta stătea la baza propunerilor pe care pretorul le făcea pentru ordinul de operaĠii pentru servicii úi a întocmirii instrucĠiunilor tehnice pe care le transmitea serviciilor pretorale din subordine, acolo unde acestea funcĠionau. În baza aceluiaúi document, pretorul emitea „ordinul de poliĠie”, pentru unităĠile de poliĠie din subordine. Rezultă de aici necesitatea úi totodată obligaĠia ofiĠerilor jandarmi de a se pregăti în calitate de ofiĠeri de stat major. Relevante pentru abordarea într-o concepĠie unitară a necesarului de pregătire a acestora, sunt temele executate de ofiĠerii aspiranĠi la gradul de maior la examenul final din 1925, „partea profesională jandarmerească”, ce cuprindeau cerinĠe de rezolvare atât în calitate de ofiĠeri de stat major, cât úi ca ofiĠeri de poliĠie úi ca magistraĠi.4

AtribuĠiile poliĠieneúti ale pretorului militar, deúi limitate de Codul JustiĠiei Militare la cele de poliĠie judiciară úi administrativă, erau extinse de „Regulamentul provizoriu asupra serviciului Jandarmeriei în campanie”, care prevedea úi atribuĠiile de poliĠie informativă. Conform acestora, pretorii „pun la adăpost, prin măsurile luate, siguranĠa úi liniútea publică, constituind acĠiunea informativă”5, care consta în căutarea, 4 Revista Jandarmeriei, anul III, numărul 12, Oradea, Decembrie 1925, pp. 455-467. 5 Lt. Emil Mihuleac, Pretorul úi judecata pretorală, în Revista Jandarmeriei, anul XXII, numărul 6-10, Iunie-Octomvrie 1944, p. 46.

59

interpretarea, exploatarea úi transmiterea informaĠiilor, sens în care colaborau cu organele de informaĠii ale marilor unităĠi pe lângă care funcĠionau (Biroul, respectiv SecĠia II).

Articolul 117 din „Regulamentul provizoriu asupra serviciului jandarmeriei în campanie” preciza că pretorul militar îndeplinea atribuĠiile de poliĠie administrativă ale pretorului de plasă, poliĠaiului úi comandantului de jandarmi. AtribuĠiile de poliĠie administrativă erau exercitate de pretor în zona interioară numai dacă autorităĠile administrative încetaseră să mai funcĠioneze, iar în zona armatei ele erau exercitate de pretor chiar dacă acestea îúi continuau activitatea. În teritoriul inamic, poliĠia administrativă se executa sub autoritatea pretorului, până când comandamentele militare dădeau autorizare de funcĠionare a autorităĠilor locale.

Ca ofiĠer de poliĠie judiciară, pretorul trebuia să ia toate măsurile pentru descoperirea infracĠiunilor úi a autorilor lor, conformându-se dispoziĠiilor codului de procedură penală úi normelor înscrise în codul de justiĠie militară, referitoare la poliĠia judiciară militară, urmând ca cercetarea infracĠiunilor constatate să se finalizeze de către pretor, dacă erau de competenĠa acestuia, sau de către procurorul militar al circumscripĠiei respective, dacă depăúeau competenĠa pretorului. SituaĠia specială creată de starea de război determina o curiozitate juridică: pentru cazurile din competenĠa sa, pretorul judeca chiar în baza actelor încheiate de el. Necesitatea unei jurisdicĠii special afectate armatelor în război, determina ca Pretoratele să fie úi instituĠii cu caracter represiv, care să judece în procedură de urgenĠă. Astfel, pretorii erau úi judecători militari, formând împreună cu grefierii lor, tribunale militare de primă instanĠă. CompetenĠa pretorilor ca instanĠă judecătorească se manifesta în trei domenii: competenĠa teritorială, competenĠa asupra materiei úi competenĠa asupra persoanelor.

Din punct de vedere teritorial, pretorii îúi exercitau atribuĠiile de judecători în zona afectată marii unităĠi pe lângă care funcĠionau. Este de remarcat faptul că pretorii judecau úi

60

pe infractorii care se găseau pe teritoriul lor, dar care comiseseră infracĠiunea în zonele de autoritate ale altor pretori. Când zona armatei cu cea interioară se suprapuneau úi autorităĠile judiciare din zona interioară mai funcĠionau, pretorul nu exercita autoritatea sa decât pentru măsurile sau faptele care garantau siguranĠa armatei sau apărarea Ġării úi ordinea publică, în legătură cu miúcările armatei, fapte publicate prin ordonanĠe afiúate, ale autorităĠilor militare.6

Pretorii aveau competenĠa de a judeca următoarele fapte7:

¾ abateri la ordonanĠele date de comandamentele militare, ale căror pedepse nu treceau peste un an închisoare úi 10.000 lei amendă, sau una din ele;

¾ infracĠiunile prevăzute de toate legile penale, săvârúite în zona armatei úi pedepsite cu până la un an închisoare úi 10.000 lei amendă, sau una din ele;

¾ contravenĠiile poliĠieneúti prevăzute de toate legile; ¾ cereri de daune, pană la suma de 10.000 lei, când

acestea ar rezulta din vreuna din infracĠiunile de mai sus.

Pentru faptele de mai sus, erau supuúi jurisdicĠiei pretorilor:

¾ corespondenĠii oricăror publicaĠii periodice, furnizorii, fotografii úi orice altă persoană autorizată a urma armata;

¾ prizonierii de război având grade inferioare; ¾ vagabonzii; ¾ internaĠii civili; ¾ orice persoană aflată pe teritoriul de sub autoritatea

pretorului, afară de militari, care comitea abateri de la ordonanĠele militare sau contravenĠii poliĠieneúti. Din acest punct de vedere se remarcă faptul că pretorii militari nu aveau competenĠa de a judeca nicio

6 Revista Jandarmeriei, anul III, numărul 11, Oradea, Octomvrie-Noemvrie 1925, p. 363. 7 Codul JustiĠiei Militare, art. 103, în Monitorul Oficial nr. 66 din 20.03.1937.

61

categorie de militari ai forĠelor proprii, aceútia din urmă fiind pedepsiĠi pentru abaterile sau infracĠiunile săvârúite, fie pe cale disciplinară de úefii lor, fie cu pedepse pronunĠate de către CurĠile MarĠiale, înaintea cărora erau trimiúi prin ordinul comandanĠilor competenĠi, care puteau fi sesizaĠi de către pretorul militar.

Pretorii, ca instanĠă de judecată, judecau faptele din competenĠa lor în urma reclamaĠiei părĠii vătămate; în urma cererii însoĠită de acte din partea autorităĠilor de la locul săvârúirii sau descoperirii faptului, ori a prinderii autorului, complicelui sau a tăinuitorului; în urma sesizării lor din oficiu sau în urma unui ordin de trimitere în judecată din partea autorităĠilor militare pe lângă care ei funcĠionau. Judecata se făcea în asistenĠa grefierului. În caz de condamnare, se citeau textele de lege úi se arăta dacă s-au acordat sau nu circumstanĠe atenuante, iar sentinĠa se motiva sumar, semnându-se de pretor úi contrasemnându-se de grefier.

Este de remarcat că punerea în aplicare a prevederilor legilor úi regulamentelor militare referitoare la pretori ca instanĠă judecătorească, pe timpul campaniilor armatei române în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost adaptată condiĠiilor concrete în care acestea s-au desfăúurat, constatându-se în principal că ordonanĠele date de comandamentele marilor unităĠi au prevăzut pedepse superioare competenĠei de judecată pretorală, pentru a degreva pretorii de acest gen de activitate úi a evita aglomerarea de justiĠiabili în spatele frontului úi că nu s-au judecat de către pretori decât foarte puĠine cauze úi numai acolo unde marile unităĠi au staĠionat mai mult úi unde lipseau autorităĠile locale de judecată, iar populaĠia a putut săvârúi unele din infracĠiunile date în competenĠa de judecată a pretorilor.8

Succinta prezentare a atribuĠiilor pretorilor militari în campanie, aúa cum erau ele reglementate în perioada

8 Revista Jandarmeriei, anul XXII, numărul 6-10, Iunie-Octomvrie 1944, p. 58.

62

interbelică, dovedeúte că, deúi Jandarmeria era o instituĠie specializată de poliĠie, ea era úi o „ramură a forĠei armate”, armată căreia, în timp de război, trebuia să îi asigure libertatea de acĠiune în vederea îndeplinirii scopului propus. La rândul lor, ofiĠerii jandarmi erau obligaĠi să posede atât cunoútinĠele militare care să le permită judecarea unei situaĠii úi interpretarea unui ordin în campanie, cât úi pe cele necesare unui abil poliĠist úi distins magistrat.

BIBLIOGRAFIE:

x Codul JustiĠiei Militare, în Monitorul Oficial nr. 66 din 20.03.1937; x Regulamentul provizoriu asupra serviciului Jandarmeriei în

campanie, 1928; x Revista Jandarmeriei, anul III, numărul 11, Oradea, Octomvrie-

Noemvrie 1925; x Revista Jandarmeriei, anul III, numărul 12, Oradea, Decembrie

1925; x Revista Jandarmeriei, anul XIX, numărul 1-2, Ianuarie-Februarie

1941; x Revista Jandarmeriei, anul XXII, numărul 6-10, Iunie-Octomvrie

1944.

63

Inedit

„JANDARMII ROMÂNI NE-AU PANSAT RĂNILE”, LA 1 AUGUST 1943

Prof. dr. Valeriu AVRAM,

Istoric

1. O flotă americană dispare în România

În urmă cu un deceniu, în cadrul întâlnirilor oficiale cu aviatorii americani eram „sfătuit” să nu abordez problema acĠiunii aviaĠiei SUA de la 1 august 1943, cunoscută sub numele de OperaĠiunea „Tidal Wave” („Valul nimicitor”). Această operaĠiune aeriană – una din cele mai mari din al Doilea Război Mondial – s-a terminat cu un eúec lamentabil pentru agresori. Nu dădeau bine, din punct de vedere politic, astfel de abordări (!).

N-am Ġinut cont de aceste „indicaĠii”, potrivite mai degrabă să faci faĠă unui regim de tristă amintire. În calitate de istoric, am aprofundat subiectul úi surprizele au apărut prin cercetarea unor documente inedite aflate în Arhivele Militare Române, în fondurile documentare ale Statului Major al ForĠelor Aeriene sau în cadrul Arhivelor NaĠionale Istorice Centrale. Publicul iubitor de istorie trebuie să afle faptul că, la 1 august 1943, jandarmii, în dubla lor calitate de oameni ai legii úi ostaúi, i-au tratat pe aviatorii americani prizonieri cu multă omenie în spiritul credinĠei noastre strămoúeúti. În cele ce urmează, vom demonstra acest lucru.

Vara anului 1943 a însemnat pentru români începutul unui úir nesfârúit de bombardamente aeriene efectuate de aviaĠia americană, engleză úi sovietică împotriva centrelor

64

industriale, în special a instalaĠiilor petrolifere, dar úi a porturilor maritime úi dunărene ale Ġării.

Ploieútiul intră în atenĠia statelor majore ale NaĠiunilor Unite, în anul 1943. Aici se prelucrau 7,5 milioane tone de petrol, asigurând armatei germane jumătate din combustibilul necesar trupelor de blindate úi o treime din benzina pentru aviaĠie.

La ConferinĠa Comitetului Unificat al ùefilor de State Majore de la Casablanca, din 13–14 ianuarie 1943, Franklin D. Roosevelt úi Winston Churchill au aprobat, printre altele, proiectul distrugerii rafinăriilor româneúti de pe Valea Prahovei, proiect care a devenit operaĠional în scurt timp úi care va purta denumirea de „Tidal Wave” (Valul nimicitor).

La 1 august 1943, Armata a 9-a Aeriană americană, având în compunerea sa cinci grupuri aeriene, a decolat din Libia (de pe 22 de aerodromuri) cu 176 de bombardiere de tipul B–24 Liberator, cu patru motoare. Această importantă forĠă aeriană a intrat pe teritoriul României numai cu 132 de avioane (restul se pierduseră pe drum sau au fost avariate la decolare) úi a atacat cu bombe la joasă altitudine (între 100 úi 80 m) rafinăriile de la Câmpina, Ploieúti úi Brazi1.

Deúi primiseră ordin categoric să nu atace localităĠile civile, lipsite de apărare, echipajele de pe bombardierele americane de tip Liberator au mitraliat inclusiv satele úi oamenii paúnici.

AviaĠia de vânătoare română úi artileria antiaeriană româno-germană i-a primit pe atacatori cu un fluviu de foc. Au fost doborâte 36 de bombardiere, care s-au prăbuúit pe teritoriul naĠional, alte zeci de astfel de aparate de zbor, cu focul după ele úi cu morĠi la bord, au reuúit să treacă Dunărea, ca să sfârúească pe drumul de întoarcere în Bulgaria (17), Turcia, Malta, nordul Greciei sau Cipru. Practic, în această misiune, Armata a 9-a Aeriană americană a dispărut deasupra României. A doua zi, pe aerodromurile din jurul oraúului

1 Valeriu Avram, Sar în aer Ploieútii?, în „Magazin istoric”, XXVII, nr. 2/ 1993.

65

Benghazi se mai aflau numai 16 epave de bombardiere, care reuúiseră să ajungă acasă, dar care nu vor mai putea zbura vreodată.

Industria petroliferă românească a avut de suferit în urma acelui raid, 42% din capacitatea de prelucrare fiind afectată, dar nu distrusă, aúa cum au fost planurile aliaĠilor. Unele obiective au fost repuse în funcĠiune numai după câteva zile, altele, precum rafinăria Brazi, n-a mai putut fi refăcută până la sfârúitul războiului.

În timpul desfăúurării raidului aerian deasupra României de la 1 august 1943, au pierit 192 de aviatori americani, 128 au fost daĠi dispăruĠi, alĠi 110 au fost luaĠi prizonieri2.

2. Jandarmii îúi fac datoria… Primele autorităĠi militare româneúti care au luat contact

cu aviatorii americani, unii dintre ei fiind grav răniĠi, au fost jandarmii români din Legiunea (de jandarmi) Prahova. Din documentele oficiale militare studiate se desprinde un fapt concret: ostaúii úi ofiĠerii acestei arme s-au comportat admirabil, în spiritul onoarei militare, cu prizonierii americani. Facem această remarcă foarte importantă pentru că în memoriile unor participanĠi la acest raid se afirmă contrariul. Astfel, James Dugan úi Caroll Steward, în cartea „Ploieúti – The Great Ground-Air Battle of 1 August 1943” (New York, 1963), afirmă că prizonierii americani n-ar fi fost trataĠi corect de autorităĠile militare române, respectiv de jandarmi. Este un fals cu bună útiinĠă care are la bază o anumită politică a SUA faĠă de Ġările estice europene din anii ’70.

Omisiunile úi falsurile celor doi pseudoistorici, ale altora, ca úi ei, la fel de diletanĠi, răspândite din abundenĠă în masa textelor respective, umbresc valoarea lucrării.

2 Valeriu Avram, Vasile Tudor, Dan Antoniu, 1 August 1943. Documente úi memorii inedite, Editura „Modelism InternaĠional”, Bucureúti, 1993.

66

Este timpul să se afle – pe baza documentelor oficiale aflate în arhivele militare úi ale Ministerul AdministraĠiei úi Internelor – că populaĠia românească cu care prizonierii americani au venit în contact, autorităĠile române, reprezentate de jandarmi, au avut faĠă de agresori sentimente de omenie, creútineúti (nu ca în Bulgaria, unde au fost uciúi), ajutându-i úi salvându-le viaĠa celor grav răniĠi. Să apelăm la documente: „…Am fost prins lângă Craiova, declara locotenentul aviator Jackson F. Dunn, nr. matricol 069818… Am petrecut prima noapte într-un sat, unde m-au hrănit fermierii. Mai prinseseră úapte americani úi eram toĠi obiectul unei mari curiozităĠi din partea fermierilor. Ne-au adus tot felul de mâncăruri úi băuturi úi au încercat să ne ofere cât mai mult confort. Ceea ce mă miră cel mai mult este că, deúi suntem în război cu acest popor, totuúi românii nu ne poartă pică. Chiar jandarmul care ne-a prins, a sosit cu un aer foarte jovial, m-a salutat úi mi-a spus: „Camarade! Mi-a strâns mâna într-un mod foarte prietenesc úi a spus că-i pare nespus de rău că trebuie să mă percheziĠioneze”.

Sergentul-major James E. Turner, trăgător de bord pe avionul „Little Joe” nr. 886, din Escadrila 343, Grupul 98 „Pyramiders”, a rămas surprins de faptul că subofiĠerul de jandarmi care l-a prins… „după ce m-a percheziĠionat, m-a bătut uúor pe umăr úi mi-a oferit o Ġigară. Apoi m-a dus la o casă de fermieri úi a dat ordin să mi se dea apă úi mâncare. S-a arătat foarte prietenos úi în nici un fel nu s-a purtat ca duúman”3.

Echipajul avionului B-24 nr. 265 din Escadrila 329, Grupul 93 „Ted’s Travelling Circus” (Circul Ambulant) a fost lovit de proiectilele artileriei antiaeriene române úi mitraliat de un avion de vânătoare IAR-80, care i-a dat lovitura de graĠie. Avionul a luat foc úi echipajul s-a salvat sărind cu paraúuta. „… Am sărit ultimul, declara locotenentul aviator Hubert H. Womble, pilot (numărul matricol 0-663976), originar din oraúul

3 Arhiva C.A.A.T., fond 03 – 1, dosar 17, vol. I.

67

Caldwell, statul Texas. Am căzut pe un câmp úi mă dureau spatele úi mâinile pline de arsuri… M-au prins niúte oameni care m-au condus până la un post de jandarmi. M-a luat în primire un subofiĠer úi m-am mirat, întrucât nu m-a percheziĠionat. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi dea apă, apoi a scos o trusă de prim-ajutor úi a început să-mi panseze rănile. Am văzut în ochii lui omenia, mila creútină úi simĠul onoarei militare. M-a luat într-un vehicul úi m-a dus la un spital, într-un oraú cu rafinării care încă erau în flăcări (Câmpina). La fel s-a procedat úi cu subofiĠerii Howard O. Ford, radiotelegrafist, Leo Sharp – trăgător de bord, James W. Baker. În spital l-am întâlnit pe locotenentul William K. Lttle, bombardier, originar din oraúul Memphis (statul Tennessee). A fost operat, dar fiind foarte grav rănit, a murit pe 8 august 1943, după ce medicii români au încercat tot posibilul să-i salveze viaĠa. N-am să-l uit niciodată pe subofiĠerul de jandarmi român care mi-a dat primul-ajutor fără să mă percheziĠioneze. Era un om demn, un militar cu simĠul onoarei”4.

Dacă soldaĠii germani i-au jefuit úi chiar i-au maltratat pe aviatorii prizonieri americani, nu acelaúi lucru putem spune despre trupele de jandarmi români care reprezentau legea. Ordinele úefului statului erau categorice: nimeni nu avea voie să ia ceva de la prizonierii NaĠiunilor Unite. Făptaúul suporta legile aspre, militare. Să răsfoim documentele vremii: „Legiunea de Jandarmi Prahova – Biroul PoliĠie. Către Subinspectoratul General al Jandarmeriei Bucureúti. Nr. 6835/ 7 august 1943. Urmare la Raportul nostru nr. 6467 din 2 august 1943, cu privire la rezultatul bombardamentului de la 1 august 1943, am onoarea a raporta situaĠia avioanelor doborâte:

1. La punctul Bobolia, pe albia râului Prahova, au căzut în flăcări două avioane americane, din cele care bombardaseră rafinăria „Steaua Română”, din Câmpina.

4 Idem.

68

Ambele avioane au ars complet. La faĠa locului am găsit un număr de 14 cadavre úi cinci răniĠi care au fost internaĠi la Spitalul din Câmpina, din care doi au încetat din viaĠă… Paza a fost asigurată de jandarmi. Materiale sau obiecte nu s-au luat de nimeni. Ulterior, în apropierea avioanelor căzute s-a găsit de către jandarmii postului Brăneúti un pistol automat cu seria 861054, care cu Raportul nostru nr. 6823 din 7 august 1943 s-a înaintat Diviziei 18 Munte.

2. La Postul de Jandarmi Măgureni, din apropierea punctului unde au căzut cele două avioane, au fost prinúi în ziua de 2 august 1943, doi militari din echipajul avioanelor americane, úi anume: sergentul Troya Mc. Crary, nr. matricol 34431889 úi sergentul Phylip A. Rurek, nr. matricol 31128287, având asupra lor două cuĠite, un briceag úi două plăcuĠe de identitate, care, cu Raportul nostru nr. 26994/ 3 august 1943, s-a predat Diviziei 18 Vânători de Munte.

3. În împrejurimile comunei Poenarii Burchi, a fost capturat aviatorul american Tinody Bernard, de către sergentul-major MâĠă Petre úi sergentul Călinescu, de la postul de jandarmi Poenarii Burchi. Prizonierul, care se salvase cu paraúuta, a fost trimis la Divizia 18 Vânători de Munte, împreună cu obiectele ce-i aparĠineau.

4. Pe raza postului de jandarmi Târguúorul Nou, în apropierea gării C.F.R. Crângul lui Bot, la circa 300 m, cu ocazia bombardamentului, a căzut un avion care a rămas aproape intact, iar din echipaj au fost prinse úase persoane.

Primii care au sosit la faĠa locului au fost militarii germani de la bateriile (de artilerie antiaeriană) din apropiere, care i-au ridicat pe cei úase aviatori răniĠi. La sosirea jandarmilor români, au fost împiedicaĠi să se apropie de avion de către germani, dar s-au instalat santinele româneúti. La ora 16.20, úeful Postului de Jandarmi din Târguúorul Nou a văzut că militarii germani au luat cu forĠa din avion un număr de patru paraúute, două aparate de radio, mănuúi, alte lucruri.

5. Un alt aviator american care s-a salvat cu paraúuta a fost prins de soldaĠii Bateriei de proiectoare nr. 63 úi, din unele

69

informaĠii, acesta a fost trimis la Ploieúti. Parte din lucrurile ce le avea asupra lui au fost luate de locuitori, obiecte care au fost recuperate integral de jandarmi úi pe care le-au depus cu ocazia cercetărilor făcute de Compania a III-a de Jandarmi –pază, redactând acte pe care le-au înaintat CurĠii MarĠiale.

Pe raza postului Cocorăúti-ColĠi au fost prinúi doi aviatori americani, care au fost predaĠi de jandarmi Diviziei 18 Vânători de Munte cu toate obiectele găsite la ei úi care le aparĠineau”5.

3. Tratament demn pentru toĠi prizonierii În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, jandarmii

români au avut o conduită exemplară cu toĠi prizonierii, indiferent din ce Ġări proveneau aceútia. Ei au dat dovadă de omenie, demnitate úi onoare militară, inclusiv în relaĠiile cu prizonierii sovietici, care au avut mult mai multă libertate, fiind trataĠi mult mai bine decât în situaĠia când erau activi în Armata Roúie. Documentele aflate în fondurile Arhivei Centrale Istorice, fundamentează pe deplin cele afirmate. Iată ce conĠine Nota informativă nr. 3794 din 20 ianuarie 1944, a Legiunii de Jandarmi Argeú, către Comandamentul Inspectoratului General al Jandarmeriei, în legătură cu trata-mentul prizonierilor sovietici din lagărul nr. 10 Corbeni – Argeú: „… În lagăr sunt patru medici căpitani ruúi, care sunt lăsaĠi liberi prin comună, fără pază, să facă consultaĠii medicale populaĠiei civile. În acest lagăr mai sunt 16 prizonieri, de meserie pictori, care locuiesc într-o casă din afara lagărului, fără nicio pază. Ziua umblă prin comună úi pictează pe diferiĠi locuitori, primind bani úi produse.

Cu ocazia sărbătorilor Crăciunului, în 1943, comandantul lagărului a învoit prizonierii de a merge prin comună. Aceútia au umblat toată noaptea beĠi úi nu s-au mai

5 Arhivele Istorice Centrale, fond I.G.J.T, dosar 1/1943.

70

înapoiat în lagăr, până ce comandantul lagărului n-a trimis ostaúii să-i adune de prin comună. Ca pedeapsă, li s-a făcut morală úi li s-a atras atenĠia că dacă se mai repetă asemenea lucruri, nu mai capătă nimeni nici o învoire în comună.

Ostaúii care fac de pază în lagăr sunt nemulĠumiĠi úi discută că sunt trataĠi úi îngrijiĠi chiar mai rău decât prizonierii. Nu primesc învoiri decât foarte rar. Vă rog să binevoiĠi a se lua măsuri în consecinĠă. Comandantul Legiunii de Jandarmi Argeú, locotenent-colonel Val Niculescu”6.

6 Idem, fond I.G.J.G., dosar 1/1943–1944.

71

Inedit

DIN JURNALUL GENERALULUI CONSTANTIN ANTON1

(Comunicat de general de armată (r) dr. Dumitru PENCIUC, Preúedintele AsociaĠiei Veteranilor de Război din M.A.I.)

„După ora 22, când prin Comunicatul oficial s-a adus la cunoútinĠa ğării ProclamaĠia Regelui, am rugat telefonic pe generalul Sănătescu, noul úef de guvern să includă în Comunicatul ce va urma úi numirea mea la comanda Jandarmeriei, deoarece era absolut necesar ca Jandarmeria de pe întreg teritoriul ğării să útie că ordinele date de mine au o bază legală, lucru ce s-a úi făcut imediat.

Ca urmare, primul ordin semnat de mine în noua calitate, a fost următorul Ordin de zi:

„Jandarmi, ofiĠeri, subofiĠeri úi trupă, prin Înalt Decret am fost numit la comanda Inspectoratului General al Jandarmeriei pe data de 23 August 1944.

În aceste momente de refacere naĠională, când se plămădeúte noul destin al ğării úi neamului românesc, cer tuturor ofiĠerilor, subofiĠerilor úi trupei din jandarmerie, să se încadreze fără úovăire úi necondiĠionat în noua ordine de stat.

1 Ocupând funcĠia de úef al Statului Major al Jandarmeriei Române la 23 August 1944, generalul Constantin Anton a lăsat pentru posteritate importante mărturii despre acel eveniment. Acestea sunt cuprinse într-un Jurnal, inedit, aflat în posesia domnului general de armată (r) dr. Dumitru Penciuc, preúedintele A.V.R. din M.A.I., el însuúi veteran de război úi fost ofiĠer în Jandarmeria Română, desfiinĠată abuziv în 1949. Fragmente din acest Jurnal sunt reproduse în acest volum aniversar dedicat Jandarmeriei Române.

72

Încrezător în munca úi priceperea voastră, de care aĠi dat dovadă dintotdeauna în clipe de grea încercare pentru ğară, am convingerea că úi în aceste clipe de grea răspundere veĠi lucra cu acelaúi elan úi spirit de sacrificiu, rămânând păzitori neclintiĠi ai siguranĠei statului, liniútei úi ordinei publice, pentru prosperitate úi permanenĠa neamului.

Deviza fiecăruia dintre voi să fie aceia ce fiecare doreúte pentru el, adică DREPTATE, CINSTE ùI OMENIE.

Inspector general al Jandarmeriei,

General C. Anton Din acest moment, au urmat pentru mine úi Statul Major

al Inspectoratului General al Jandarmeriei, zile úi nopĠi de neîntreruptă úi febrilă activitate...”

73

ADERAREA ROMÂNIEI LA FORğA DE JANDARMERIE EUROPEANĂ

Căpitan Cosmin STAN

Serviciul Cooperare InternaĠională úi Afaceri Europene – I.G.J.R.

1. Ce este ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE)?

ForĠa de Jandarmerie Europeană (EUROGENDFOR sau FJE), este o iniĠiativă constituită prin voinĠa comună a cinci state membre ale U.E., (FranĠa, Italia, Spania, Olanda úi Portugalia), dispunând de forĠe capabile să execute misiuni de securitate publică úi de poliĠie judiciară. Această capacitate, dotată cu statut militar, este concepută astfel încât să poată fi pusă la dispoziĠie pentru situaĠiile cele mai dificile úi în vederea unei desfăúurări rapide úi robuste pentru garantarea securităĠii úi ordinii publice atât sub comandă civilă cât úi sub comandă militară.

La acest moment, FJE se prezintă ca o ForĠă operaĠională (având deja experienĠa participării cu succes la Misiunea ALTHEA militară a U.E. Bosnia), interoperabilă în plan intern (forĠele naĠionale reprezentante au deja o doctrină úi o experienĠă comună în urma participării la FIEP úi ForĠa de PoliĠie Europeană – FPE) úi extern (calitatea specială de poliĠie cu statut militar permite o excelentă coordonare úi integrare atât în componentele civile cât úi în componentele militare ale misiunilor internaĠionale gestionate de diferitele entităĠi relevante) prestructurată (dispunând de un Comandament Permanent în Italia, la Vicenza, de comandamente proiectabile în teatrele de operaĠii úi de un catalog de capabilităĠi prin care statele membre sunt deja angajate cu forĠe úi tehnică în aúteptare), robustă (dispune de unităĠi integrate de poliĠie – IPU), dotată cu capacităĠi de reacĠie rapidă (dislocarea unei forĠe de 800 militari în 30 de zile) úi modulară (capabilă de a-úi asuma toate sarcinile de poliĠie prin dispunerea de elemente specializate). Toate aceste

74

caracteristici o recomandă ca pe un instrument ideal de facilitare a implementării unor metode úi mijloace de securitate eficiente, special create pentru atenuarea tranziĠiei de la latura militară la cea civilă a operaĠiunii (security gap).

2. RelaĠia FJE cu Uniunea Europeană DestinaĠia acestui instrument a fost aceea de a

contribui la dotarea Europei cu o capacitate unică, integrată úi solidă, în măsură să desfăúoare toate misiunile de poliĠie cu ocazia operaĠiunilor europene de gestionare a crizelor, acordându-se o atenĠie specială pentru misiunile de preluare a atribuĠiilor poliĠiei locale (substituĠie sau întărire).

ForĠa poate asigura o prezenĠă eficientă în operaĠiunile de pace úi în misiunile europene de gestionare a crizelor, atât individual cât úi în cooperare cu celelalte structuri implicate (componenta militară úi poliĠia locală), fiind capabilă să asigure managementul procesului de revitalizare a mecanismelor locale de securitate úi siguranĠă publică a căror funcĠionare este crucială pentru reducerea intervalului extrem de delicat al tranziĠiei de la faza preponderent militară la cea civilă úi pentru protecĠia fizică a personalului internaĠional.

Orientarea preponderent europeană a FJE nu exclude însă întrebuinĠarea ForĠei pentru iniĠiativele altor actori de pe scena internaĠională de securitate (O.S.C.E., O.N.U., N.A.T.O., coaliĠii) sau independent, cu acordul statelor membre.

3. Obiectivele FJE Principalele obiective ale ForĠei, stabilite prin

DeclaraĠia de intenĠie de la Noordwijk – Olanda, semnată la 17 septembrie 2004, sunt următoarele:

– să contribuie la dezvoltarea Politicii Europene de Securitate úi de Apărare (PESA) prin misiuni de substituire

75

úi/sau întărire a forĠelor locale de poliĠie, inclusiv misiuni complete de poliĠie judiciară;

– să contribuie prin punerea la dispoziĠia U.E. a unei forĠe operaĠionale în scopul de a conduce toate misiunile de poliĠie în timpul operaĠiilor de gestionare a crizelor (misiuni de tip Petersberg), cu o atenĠie deosebită acordată misiunilor de substituire;

– să asigure o primă structură multinaĠională pentru operaĠiunile Uniunii Europene;

– să participe în domeniul gestionării civile a crizelor, la iniĠiativele organizaĠiilor internaĠionale.

În conformitate cu mandatul fiecărei operaĠii, FJE este în măsură să intervină pe un spectru larg de misiuni, precum:

– asigurare, menĠinere úi restabilire a ordinii publice; – monitorizarea úi consilierea poliĠiei locale, inclusiv în

activitatea judiciară; – controlul traficului ilicit, poliĠie de frontieră úi cercetare

generală; – investigaĠie judiciară, acoperind sfera depistării actelor

de delincvenĠă, urmărirea úi infractorilor úi transferul lor sub autorităĠile judiciare competente;

– protecĠia populaĠiei úi a bunurilor; – pregătirea la standarde internaĠionale a ofiĠerilor

poliĠiei locale; – pregătirea instructorilor, în special în cadrul

programelor de cooperare; – operaĠiuni de monitorizare úi observare; – operaĠiuni umanitare. FJE este susceptibilă să intervină în toate cele trei

nivele de intensitate a crizei: a) Gestionarea militară a crizei atrage angajarea FJE

în spatele forĠei militare (de tip forĠe terestre) pentru a asigura misiuni de restabilire úi menĠinere a ordinii publice úi de poliĠie judiciară (termen folosit în sens global, însemnând aúadar cercetare-documentare, protecĠia persoanelor úi a bunurilor, anchetele etc.).

76

b) Faza de tranziĠie, criză de intensitate medie, ceea ce înseamnă că FJE trebuie să asigure integral misiuni de menĠinere úi restabilire a ordinii, precum úi misiuni de poliĠie judiciară permiĠând în acest fel dezangajarea forĠei militare. Această fază poate corespunde, în egală măsură, angajamentului FJE fără desfăúurare militară prealabilă.

c) În faza teatrului de operaĠiune stabilizat, FJE este capabilă să-úi execute misiunile sub autoritate civilă, să se integreze forĠei de ordine internaĠionale, să efectueze acĠiuni de cooperare sau să fie dezangajată.

Totodată, FJE ar putea fi angajată preventiv. În absenĠa unei forĠe militare desfăúurată în prealabil, FJE ar putea fi utilizată în cazuri foarte bine identificate.

4. Procesul de decizie úi conducere

Comitetul Interministerial de Rang Înalt (CIMIN), organismul politic care ia hotărârile generale de natură politică, elaborează directivele úi stabileúte liniile de orientare, este alcătuit din reprezentanĠii ministerelor responsabile din fiecare stat membru (ministerele de externe, interne úi/sau apărare). Acesta asigură coordonarea politico-militară, numeúte comandantul FJE úi îi transmite directivele, numeúte comandantul fiecărei operaĠiuni FJE în parte úi stabileúte condiĠiile de întrebuinĠare a ForĠei.

FJE are la dispoziĠie un Comandament Permanent (PHQ) localizat la Vicenza (Italia), care a devenit operaĠional în anul 2005. PHQ este condus de către comandantul FJE úi este constituit dintr-un nucleu multinaĠional care poate fi întărit, în funcĠie de situaĠie, cu acordul statelor participante. Acesta are ca atribuĠie principală planificarea operaĠională úi contribuie cu recomandări, la cererea CIMIN, în procesul de decizie strategică. De asemenea, PHQ are ca sarcini observarea úi documentarea asupra teatrelor potenĠiale de intervenĠie, planificarea operaĠiilor FJE, definirea nevoilor

77

operaĠionale ale ForĠei, pregătirea planificării de urgenĠă, planificarea úi conducerea exerciĠiilor comune, evaluarea activităĠilor úi fructificarea lecĠiilor învăĠate, pregătirea úi actualizarea sistemului de sprijin logistic, consilierea statelor părĠi în vederea perfecĠionării interoperabilităĠii între unităĠi úi alte forĠe, desfăúurarea activităĠii comandamentelor proiectabile de misiune, desfăúurarea activităĠii de stat major în sprijinul Comandantului FJE.

Din martie 2005, FJE participă cu succes sub egida U.E. la prima sa operaĠiune internaĠională – Misiunea militară a Uniunii Europene din Bosnia – ALTHEA.

De asemenea, până în prezent FJE a reuúit desfăúurarea a trei exerciĠii de stat major, care au testat, evaluat úi dovedit capacitatea sa de a planifica, organiza úi conduce o operaĠiune individuală de gestionare civilă a crizelor sub egida Uniunii Europene.

De altfel, observăm că în operaĠiunile europene úi internaĠionale, la fel ca úi în interiorul statelor, atribuĠiile structurilor de tip jandarmerie (forĠă de poliĠie cu statut militar), prin intermediul FJE, se departajează de cele ale structurilor poliĠiei civile úi cele ale PoliĠiei Militare, devenind complementare úi mai specializate, profilând avantajele unui potenĠial încă neexploatat îndeajuns úi o contribuĠie esenĠială la procesul de gestionare civilă a crizelor, în care este România deja implicată.

5. Procesul de afiliere a Jandarmeriei Române la ForĠa de Jandarmerie Europeană

Primele contacte. Prin participarea unui ofiĠer jandarm român, în calitate de observator, la primul exerciĠiu de Stat Major al FJE desfăúurat în luna iunie 2005 la Saint-Astier (FranĠa), Jandarmeria Română úi-a manifestat interesul pentru această nouă ForĠă, cu atât mai mult cu cât ea participă deja la exerciĠiile anuale ale ForĠei de PoliĠie Europene cu o subunitate (pluton) úi cu ofiĠeri de stat major.

78

Procedura internă de aprobare. La 25.03.2006, CSAT a aprobat memorandumul nr. 42161 din 26.01.2006 vizând iniĠierea demersurilor pentru obĠinerea statutului de observator al României pe lângă FJE.

Prima etapă. La data de 18.04.2006, sub semnătura ministrului de externe úi al administraĠiei úi internelor din România, s-au trimis omologilor lor din Guvernul spaniol (care la acea vreme asigura preúedinĠia Comitetului Interministerial de Rang Înalt – CIMIN) scrisorile oficiale prin intermediul cărora Ġara noastră a solicitat oficial acordarea statutului de membru observator în cadrul FJE.

La data de 26.04.2006, inspectorul general al Jandarmeriei Române a transmis omologilor săi din cadrul FJE o informare privind demersurile oficiale efectuate de către autorităĠile române, solicitând acestora sprijinul în vederea acordării statutului de membru observator în cadrul FJE, pentru Jandarmeria Română. Toate cele cinci forĠe membre úi-au manifestat sprijinul pentru candidatura României, reprezentată de Jandarmeria Română, la FJE.

Etapa a II-a. La data de 28.11.2006, la invitaĠia PreúedinĠiei Spaniole a CIMIN, inspectorul general al Jandarmeriei Române a participat la reuniunea desfăúurată la Madrid, ocazie cu care a susĠinut o prezentare a organizării, misiunilor úi capabilităĠilor instituĠiei noastre.

Etapa a III-a. În perioada 26-29 martie 2007 o comisie de evaluare din partea FJE a efectuat o vizită la Jandarmeria Română, pentru aprofundarea documentării cu privire la misiunile, organizarea úi dotarea Jandarmeriei Române, precum úi cu privire la posibilitatea angajării instituĠiei noastre în misiuni internaĠionale de gestiune a crizelor civile în cadrul FJE.

În raportul întocmit la încheierea vizitei la Jandarmeria Română, comisia de evaluare a recomandat primirea României ca membru cu drepturi depline în FJE, în cazul în care Ġara noastră îúi va manifesta formal intenĠia de a obĠine acest statut.

Din cauza elementului de noutate dat de faptul că România a devenit stat membru U.E. úi în lipsa oricărui

79

precedent, FJE nu a putut pune la dispoziĠie, în anul 2007, documentaĠia necesară cunoaúterii obligaĠiilor care urmează să revină României în calitate de membru, ceea ce, în contextul necunoaúterii acestora, a dus la imposibilitatea efectuării demersurilor oficiale pentru obĠinerea respectivului statut.

Cu prilejul Reuniunii CIMIN din 19 iulie 2007, statele membre nu au fost în măsură să ia o decizie finală cu privire la acordarea pentru statele candidate (România úi Turcia) a statutului de membru observator pe lângă FJE, această situaĠie intervenind în urma unei diferenĠe de vederi în ceea ce priveúte poziĠia României în raport cu cea a Turciei (din motive politice FranĠa a susĠinut că România, în calitate de stat membru U.E., ar trebui tratată după criterii diferite, în timp ce poziĠia Italiei a avut în vedere cuplarea celor două state în baza similarităĠii solicitării statutului de observator), ca úi asupra unor prevederi conexe din proiectul Tratatului FJE urmând ca o decizie să fie luată ulterior de către CIMIN.

În data de 18 octombrie 2007, în Olanda, la Velsen, a fost semnat Tratatul FJE, acesta constituind baza legală pentru admiterea de noi membri.

În plan intern, pentru a facilita soluĠionarea acestui impas de natură politică úi în vederea decuplării de Turcia pe baza diferenĠei de statut european, ministrul afacerilor externe împreună cu ministrul internelor úi reformei administrative au efectuat demersurile de promovare a unui memorandum comun către CSAT, referitor la obĠinerea de către România a statutului de membru în ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE), demers aprobat prin Hotărârea nr. 46 din 08.04.2008.

Conform acestui memorandum, o scrisoare comună la nivel de ministru MAE – MAI, prin care România a solicitat obĠinerea în mod direct a statutului de membru cu drepturi depline în cadrul FJE, a fost transmisă preúedinĠiei portugheze în exerciĠiu a CIMIN.

Într-o scrisoare oficială, Preúedintele în exerciĠiu al CIMIN a comunicat părĠii române că României îi va fi atribuit oficial statutul de Membru FJE în cadrul Reuniunii CIMIN din

80

Portugalia (17 decembrie 2008) úi a invitat Jandarmeria Română să participe în calitate de ForĠă membră la ExerciĠiul FJE de stat major EGEX 08, desfăúurat cu succes în perioada septembrie-decembrie 2008 în Italia úi Portugalia.

Stadiul actual. În cadrul reuniunii CIMIN desfăúurate la Coimbra, în Portugalia, la 17 decembrie 2008, inspectorul General al Jandarmeriei Române a semnat, conform mandatului încredinĠat, o DeclaraĠie cu caracter unilateral, prin care România a subscris documentelor úi aquis-ului FJE, devenind în mod formal stat Membru FJE. În acest context, instituĠia naĠională reprezentativă este Jandarmeria Română.

Următoarea etapă. Procesul de afiliere trebuie să continue în perioada imediat următoare prin iniĠierea demersurilor de completare a cadrului legal intern necesar aderării Ġării noastre la Tratatul FJE úi să se finalizeze prin depunerea unui Instrument de Aderare la depozitarul Tratatului (Italia), după ratificarea acestui document de către toate statele membre fondatoare (până în prezent numai Portugalia úi Spania au finalizat procedurile de ratificare). Astfel se impune promovarea úi adoptarea unei legi de aderare a României la Tratatul privind crearea ForĠei de Jandarmerie Europeană, care să cuprindă úi elementele necesare pentru asigurarea finanĠării participării Jandarmeriei Române la activităĠile, structurile, misiunile úi bugetul FJE.

De asemenea, atribuirea statutului de membru implică asumarea de către România a drepturilor úi obligaĠiilor corespondente úi în special semnarea, îndată ce va fi posibil, a „Acordului Tehnic pe Probleme Financiare privind ForĠa de Jandarmerie Europeană” úi „Acordului Tehnic pe Probleme Financiare privind Participarea la OperaĠiunile ForĠei de Jandarmerie Europeană”.

Perspective privind evoluĠia viitoare. Având în vedere că FJE desfăúoară în prezent o singură operaĠiune internaĠională, respectiv Misiunea Althea din Bosnia-Herzegovina, o dată cu obĠinerea statutului de membru de către România, conform principiului prestaĠiei echivalente úi

81

sub rezerva concordanĠei cu deciziile viitoare ale Uniunii Europene cu privire la eventuala redimensionare a acestei misiuni, Jandarmeria Română trebuie să contribuie la acest efort alături de celelalte forĠe naĠionale reprezentante, care participă cu un IPU (un pluton + o echipă specializată).

Într-un mod atipic, România a fost úi este încă reprezentată în cadrul misiunii Althea printr-un pluton de poliĠie militară, sens în care reprezentanĠii statelor membre au solicitat verbal, în cadrul Reuniunilor CIMIN úi ale Grupului de Lucru, modificarea conĠinutului acestei participări prin utilizarea în misiune a forĠelor de jandarmerie, situaĠie firească nu numai prin prisma identificării Jandarmeriei Române ca instituĠie reprezentantă a României în cadrul FJE, dar mai ales din cea a calităĠii de forĠă de poliĠie cu statut militar, capabilă să îndeplinească întreaga gamă de misiuni ale FJE, perfect compatibilă cu instituĠiile similare ale ForĠei.

În acest context, se impune precizarea că pentru a veni în întâmpinarea situaĠiei redimensionării misiunii militare europene din Bosnia, CIMIN a iniĠiat deja un proces de identificare a unui nou teatru de operaĠii care să se potrivească profilului FJE úi în care să activeze sub egida unei misiuni europene, sens în care la acest moment PreúedinĠia Franceză evaluează úi posibilitatea participării la misiunea EULEX Kosovo (întrucât Italia, FranĠa úi România sunt deja prezente cu forĠe în teren).

6. ObligaĠiile ce revin României ca urmare a obĠinerii statutului de membru al ForĠei de Jandarmerie Europeană

6.1. ObligaĠii financiare. Participarea cu o cotă-parte

la bugetul ForĠei, care este propus anual de Comandamentul ForĠei úi aprobat de CIMIN:

a) Cheltuieli legate de participarea cu personal la Comandamentul Permanent al FJE (PHQ) de la Vicenza

82

(pentru anul 2009, conform schemei de rotaĠie a posturilor, Româna urma să participe la PHQ cu 2 ofiĠeri úi 2 subofiĠeri de stat major): Costuri directe de participare (intră în cota-parte la Bugetul ForĠei) úi Cheltuieli naĠionale de personal.

b) Costuri naĠionale privind participarea forĠelor proprii la operaĠiunile FJE reprezentând suportarea integrală a cheltuielilor de dotare (echipament, armament úi muniĠie, tehnică), autosusĠinere (cazare, hrănire, suport logistic), transport úi personal (salarii, diurne, asigurări).

c) SusĠinerea integrală a cheltuielilor legate de participarea cu personal la activităĠile FJE:

– reuniunile Comisiei Financiare (6 activităĠi, dintre care una în România);

– reuniunile Grupului de lucru (12 activităĠi); – reuniunile CIMIN (3 activităĠi); – participarea cu specialiúti úi forĠe la ExerciĠiile

EGEX organizate anual de FJE; – reuniunile ad-hoc ale Comisiilor de specialiúti (pe

probleme punctuale).

6.2. ObligaĠia de participare cu reprezentanĠi: a) Participarea cu personal în cadrul

Comandamentului Permanent de la Vicenza, conform algoritmului propus de Comanda ForĠei în coordonare cu ForĠele naĠionale reprezentante ale statelor părĠi úi aprobat de către CIMIN (pentru anul 2009, conform schemei de rotaĠie a posturilor, României a participat la PHQ cu 2 ofiĠeri úi 2 subofiĠeri de stat major).

b) Participarea cu personal la activităĠile FJE (conform Statutului de Membru, Observator úi Partener al FJE): întrunirile Comitetului Interministerial de Rang Înalt (CIMIN); întrunirile Grupurilor de lucru ale FJE; întrunirile Comisiei Financiare a FJE; reuniunile ad-hoc ale grupurilor specializate; exerciĠiile FJE (organizate pe baze anuale).

83

c) ObligaĠia de participare cu forĠe: obligaĠia de a pune la dispoziĠia FJE, cu titlu permanent, o structură operaĠională de tip jandarmerie, de nivel minim pluton, încadrată úi dotată conform standardelor europene; obligaĠia de participare cu unităĠi integrate (IPU-Integrated Police Unit) sau constituite (FPU-Formed Police Unit) de jandarmerie, la operaĠiunile, exerciĠiile úi aplicaĠiile organizate de FJE în urma deciziilor CIMIN.

7. ImportanĠa aderării României la FJE

Strategia Uniunii Europene prevede că prima linie de apărare a Uniunii va fi întotdeauna în afara frontierelor sale. În acest context, ameninĠările externe la adresa securităĠii UE se constituie în directe úi indirecte. Prin caracteristicile sale de poliĠie cu statut militar, ForĠa de Jandarmerie Europeană răspunde atât ameninĠărilor directe (agresiuni armate) cât úi celor indirecte (conflicte sau crize în apropierea frontierelor U.E., ce prejudiciază interesele militare, politice sau economice ale acesteia, având efecte extrem de negative asupra dezvoltării durabile úi perspectivelor europene ale acestor teritorii), putând fi angajată deopotrivă în acĠiuni militare sau în operaĠiuni de stabilizare, în toate fazele de evoluĠie ale acestora.

În cadrul definitivării procesului de integrare europeană úi de creare a unui capital de vizibilitate, imagine úi credibilitate, aderarea României la FJE úi participarea la operaĠiunile ForĠei sunt un mijloc de a servi intereselor europene úi celor naĠionale, Ġara noastră consolidându-úi statutul de exportator de securitate úi stabilitate atât în cadrul Uniunii Europene cât úi în raport cu celelalte entităĠi internaĠionale cu activitate în acest domeniu (ONU, OSCE, NATO, coaliĠii etc.) úi comunitatea internaĠională.

Politica europeană de vecinătate are ca raĠiune crearea condiĠiilor necesare pentru ca entităĠile statale vecine

84

UE să se poată dezvolta de o manieră democratică, într-un mod favorabil funcĠionării statului de drept úi economiei de piaĠă úi să constituie un mediu economic úi de securitate benefic dezvoltării UE, context în care realizarea măsurilor de sprijin, în special cele cu caracter militar úi cele privind gestionarea civilă a crizelor, precum operaĠiunile de poliĠie, impun utilizarea unor instrumente specializate în aplicarea mandatelor misiunilor europene. În acest sens, dobândirea de către România a calităĠii de membru al ForĠei de Jandarmerie Europeană reprezintă participarea la singura entitate poliĠienească operaĠională constituită în spaĠiul european, specializată în gestionarea din perspectivă poliĠienească a situaĠiilor internaĠionale de criză, capabilă de dislocare rapidă, în măsură să desfăúoare operaĠiuni independent ori sub comandă civilă sau militară (în misiuni diferite úi simultane), precum úi să îndeplinească întregul spectru al misiunilor de poliĠie.

În plan european, prin intermediul FJE, România obĠine posibilitatea de a deschide noi canale pentru susĠinerea la Bruxelles a punctelor de vedere naĠionale cu privire la necesitatea sau anvergura implicării U.E. în stabilizarea úi dezvoltarea spaĠiului balcanic, ca úi din perspectiva unor posibile intervenĠii viitoare pentru soluĠionarea conflictelor îngheĠate úi active din Bazinul Mării Negre, spaĠii de interes major pentru politica regională a Ġării noastre.

Dublul avantaj pe care FJE îl oferă Uniunii Europene prin crearea unei structuri de poliĠie cu statut militar în măsură să îndeplinească misiuni specifice în beneficiul componentelor poliĠieneúti ale operaĠiunilor de gestionare a crizelor, dar úi a componentelor militare, se aplică úi în situaĠiile în care autorităĠile europene optează pentru dislocarea de misiuni militare proprii, care să ofere atât Uniunii însăúi cât úi comunităĠii internaĠionale, instrumentele necesare rezolvării independente a unor situaĠii de criză majoră.

ImportanĠa acestui aspect rezidă în reducerea posibilităĠilor de apariĠie a unor situaĠii inacceptabile pentru UE,

85

în calitatea sa de actor major, independent úi influent pe scena mondială de securitate, de tipul Precedentului Kosovo 1991, în care Uniunea Europeană s-a aflat în incapacitatea de a acĠiona militar pentru soluĠionarea crizei umanitare din Kosovo, în contextul în care SUA au blocat intervenĠia iniĠială a NATO în acest teritoriu.

Prin utilizarea capacităĠii de reacĠie rapidă úi a adaptabilităĠii ForĠei de Jandarmerie Europeană, ce constituie un instrument extrem de util úi flexibil, în acest tip de situaĠii, capabilităĠile militare úi poliĠieneúti ale UE pot fi deopotrivă completate, cu atât mai mult cu cât alternativele operaĠionale oferite de ForĠă sunt multiple, moderne, disponibile imediat úi de o calitate superioară.

În acest context, România devine unul dintre puĠinele state membre în măsură să participe concomitent la iniĠiativele militare europene úi la cele ale NATO, care reuúeúte să evite duplicarea eforturilor naĠionale, această susĠinere directă a eforturilor Uniunii Europene oferind Ġării noastre o poziĠie favorabilă în construcĠia capabilităĠilor militare necesare unui nivel minim de independenĠă în desfăúurarea de intervenĠii rapide pentru menĠinerea securităĠii internaĠionale.

Un element de o importanĠă majoră în enumerarea avantajelor participării României la FJE este contribuĠia pe care statutul militar al ForĠei o aduce complementarităĠii dintre eforturile U.E. – N.A.T.O. în contextul participării cu forĠe în cadrul aceloraúi teatre de operaĠii.

Statutul úi organizarea militară a forĠelor de tip jandarmerie, ca úi caracterul lor fundamental de forĠe poliĠieneúti, constituie o valoare adăugată în prevenirea reactivării unor precedente de tipul evenimentelor desfăúurate în Kosovo, în martie 2004 (în care diferenĠele dintre natura misiunilor civile úi cele militare ale O.N.U. úi N.A.T.O., respectiv U.N.M.I.K. úi K.F.O.R., au provocat probleme de comunicare, legătură úi relaĠionare, ce au afectat

86

derularea procesului de reconstrucĠie a statului de drept úi dezvoltare post conflict în teritoriul gestionat).

În acest sens, operaĠiunile europene úi internaĠionale moderne prezintă o organizare complexă, care necesită nuclee de legătură úi comunicare între entităĠile civile úi militare, raĠiune pentru care România este pe deplin interesată să fie parte activă în cadrul unicului instrument operativ (FJE) pe care dubla afinitate (forĠă de poliĠie cu statut militar) úi capabilităĠile organizaĠionale (posibilitatea de a disloca Comandamente Proiectabile în teatrele de operaĠii) îl recomandă pentru a gestiona acest de segment de activitate.

ForĠa de Jandarmerie Europeană răspunde pe deplin, nu numai conceptual ci úi operaĠional necesităĠilor ridicate la nivelul Politicii Europene de Securitate úi Apărare (PESA), care s-a concentrat până în prezent pe identificarea/crearea unor instrumente care să fie utilizate în misiunile europene de gestionare civilă sau militară a situaĠiilor de criză.

În cadrul acestui efort, începând cu septembrie 2005, ForĠa de Jandarmerie Europeană îndeplineúte misiuni de natură militară în Bosnia úi Herzegovina, sub egida OperaĠiunii Militare ALTHEA a UE, care a constituit un mediu excelent pentru demonstrarea în premieră a capacităĠii de adaptare úi reacĠie a ForĠei, succesul misiunii fiind pus în evidenĠă în mod oficial prin documentele emise în 2008 úi 2009 de autorităĠile europene relevante (Rapoartele PESA întocmite de DGE VIII úi DGE IX).

În contextul în care participarea la PESA constituie o prioritate pentru consolidarea integrării României în Uniunea Europeană úi având în vedere că aceasta acoperă deopotrivă aspecte cu caracter civil úi militar, implicarea Jandarmeriei Române la nivelul singurului instrument actual ce poate satisface o gamă atât de diversificată de solicitări operaĠionale ale PESA reprezintă o oportunitate úi o modalitate de promovare a interesului naĠional.

87

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

Documente Oficiale FJE: x Tratatul între Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica

Italiană, Regatul Olandei úi Republica Portugheză, stabilind ForĠa de Jandarmerie Europeană, EUROGENDFOR, adoptat la Velsen, în Olanda, la 18.10 2007;

x DeclaraĠia de intenĠie semnată la 17 septembrie 2004, la Noordwijk, Olanda, asupra instituirii EUROGENDFOR.

Doctrină: x ConcepĠia OperaĠională a FJE; x Statutul de membru FJE, Partener FJE úi Observator FJE; x Comandamentele proiectabile ale EUROGENDFOR în teatrele de

operaĠii; x ConcepĠia de utilizare a UnităĠilor Integrate de PoliĠie (IPU). Acte normative interne: x Hotărârea CSAT nr. 46 din 08.04.2008 privind aprobarea

demersurilor pentru obĠinerea de către România a statutului de membru la ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE);

x Scrisoarea comună la nivel de ministru MAE-MAI, prin care România a solicitat la 13.05.2008, obĠinerea în mod direct a statutului de membru cu drepturi depline în cadrul FJE;

x Raportul Comisiei de Evaluare a SituaĠiei către CIMIN asupra vizitei efectuate la Jandarmeria Română;

x Scrisoarea preúedinĠiei Portugheze a CIMIN din 11 august 2008 către ministrul român al afacerilor externe úi cel al internelor úi reformei administrative, cu privire la acordarea pentru România a statutului de Membru FJE;

x DeclaraĠia unilaterală prin care România subscrie termenilor DeclaraĠiei de IntenĠie care stă la baza creării ForĠei de Jandarmerie Europeană, ca úi aquis-ului FJE.

88

FORğA DE JANDARMERIE EUROPEANĂ, PREZENT ùI PERSPECTIVĂ

Colonel Marian PETRE

Comandant, Centrul de PerfecĠionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri

Uniunea Europeană este o comunitate de state independente reunite în jurul unor valori politice, economice, culturale úi sociale comune care îúi propune să promoveze progresul economic úi social, să afirme identitatea acesteia pe scena internaĠională, dar úi extinderea zonei libertăĠii, securităĠii úi justiĠiei.

Uniunea Europeană se clădeúte pe trei piloni importanĠi:

¾ Politicile comunitare: uniune vamală, piaĠă internă, politica agrară comună, uniunea economică úi monetară, comunitatea energetică etc.;

¾ Politica Europeană de Securitate úi Apărare; ¾ Cooperarea în domeniul justiĠiei úi afacerilor interne. Procesul de dezvoltare a dimensiunii de securitate úi

apărare a Uniunii Europene a fost iniĠiat în urma Summitului franco-britanic de la Saint Malo (1998).

În iunie 1999, Consiliul European a pus bazele instituĠionale ale Politicii Europene de Securitate úi Apărare (PESA), prin adoptarea cadrului strategic cu ajutorul căruia Uniunea Europeană urma să îúi creeze propria componentă de securitate úi apărare.

Dezvoltată în cadrul celui de-al doilea pilon al Uniunii Europene, PESA contribuie în prezent la fundamentarea úi operaĠionalizarea dimensiunii de securitate úi apărare a Uniunii Europene prin următoarele elemente:

a) AgenĠia Europeană de Apărare (European Defence Agency – EDA). EDA asigură pe termen lung cadrul pentru o

89

politică europeană coerentă în domeniul dezvoltării capacităĠilor de apărare, cercetării úi armamentelor, în sensul unei abordări convergente a politicilor naĠionale în domeniu;

b) ForĠa de ReacĠie Rapidă Europeană (European Rapid Reaction Force – ERRF);

c) Grupurile de luptă ale Uniunii Europene (European Union battle groups);

d) ForĠa de Jandarmerie Europeană (European Gendarmerie Force – EGF);

e) Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate (European Union Institute for Security Studies – EUISS).

ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE) s-a constituit la iniĠiativa a cinci state membre ale Uniunii Europene – FranĠa, Italia, Olanda, Portugalia úi Spania în scopul creúterii capacităĠii de gestionare a situaĠiilor de criză.

Un obiectiv important al acestei structuri multinaĠionale îl constituie îndeplinirea misiunilor încredinĠate, în primul rând, de către Uniunea Europeană prin dislocarea rapidă a unei forĠe cu statut militar úi, în acelaúi timp, cu competenĠe poliĠieneúti complete, inclusiv criminalistică, judiciar etc.

În anumite situaĠii FJE poate fi pusă la dispoziĠia OrganizaĠiei NaĠiunilor Unite, OrganizaĠiei pentru Securitate úi Cooperare Europeană úi OrganizaĠiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Structurile componente ale FJE trebuie să răspundă necesităĠii de acĠiona foarte rapid în asigurarea securităĠii mediului civil, uneori în paralel cu intervenĠia militară asupra unor grupuri dotate cu armament úi mijloace specifice războiului.

Statul major permanent al FJE a fost stabilit în localitatea Vicenza, Italia, în cazarma „General Chinotto” úi este format din ofiĠeri úi subofiĠeri reprezentând cele cinci Ġări componente.

Principala atribuĠie a acestui organism important o reprezintă crearea unui sistem operaĠional úi coerent în

90

măsură să asigure o dislocare rapidă a unei forĠei constituite la un moment dat în zona de apariĠie a unei crize.

Emblema ForĠei de Jandarmerie Europeană este de forma unui scut curbat în partea de jos cu următoarele elemente specifice:

– partea superioară este un dreptunghi colorat în negru pe care este inscripĠionat cuvântul „EUROGENDFOR” scris cu litere galbene;

– partea inferioară a emblemei are fundalul de culoare albastră pe care este gravată o sabie gri orientată către în sus

úi o grenadă explodând suprapusă pe sabie úi înconjurată de o coroană de lauri având culoarea gri.

Mottoul FJE este „LEX PACIFERAT” (legea va aduce pacea) al cărui înĠeles simbolizează principiul legăturii dintre impunerea prevederilor legii úi asigurarea unui mediu securizat, piatra de temelie a angajamentului acestei structuri în îndeplinirea scopurilor pentru care a fost

constituită. Ideea de înfiinĠare a unei forĠe de jandarmerie la nivel

european a fost inspirată nu numai din teoria generală a operaĠiilor poliĠieneúti din interiorul statelor sau din lecĠiile învăĠate pe plan naĠional din desfăúurarea acĠiunilor de aplicare a legii, de prevenire a dezordinii úi de menĠinere a ordinii publice, ci úi din învăĠămintele operaĠiilor internaĠionale militare úi civile de sprijinire a păcii cu care au astăzi în comun atât aspecte de conducere politică úi administrativă, cât úi multiple aspecte operaĠionale. Astfel, în DeclaraĠia úefilor de poliĠie din Uniunea Europeană, la sfârúitul Reuniunii asupra problemelor referitoare la rolul poliĠiei în cadrul PESA, din 25 octombrie 2004, recunoscându-se rolul central al forĠelor de poliĠie în operaĠiile de management al crizelor internaĠionale úi al creării, în 2001, a capacităĠilor UE de gestionare civilă a crizelor, au fost apreciate evoluĠiile progresive făcute în

91

implementarea Planului de AcĠiune pentru aspectele civile ale PESA, în special în domeniul dezvoltării conceptului de planificare, comandă úi control al capabilităĠilor poliĠieneúti, a concepĠiei privind specificul misiunilor de poliĠie, a orientărilor de instruire úi a criteriilor de selecĠie a poliĠiútilor pentru operaĠii externe, a elaborării modelului de Acord privind Statutul ForĠelor – SOFA (Status of Force Agreement), dar úi a principiilor pentru utilizarea forĠei – ROE (Rules of Engagement) în operaĠiile Uniunii Europene de gestionare a crizelor. Cu prilejul aceleiaúi activităĠi s-a insistat, de asemenea, pe contribuĠia Colegiului European de PoliĠie pentru instruirea integrată comună a ofiĠerilor de poliĠie, pe faptul că, în misiunile viitoare de poliĠie, accentul trebuie să cadă pe depistarea úi interzicerea crimei organizate ca obstacol major în consolidarea legii úi ordinii în fostele zone de criză, recunoscându-se necesitatea creúterii contribuĠiei statelor la capabilităĠile civile, perfecĠionarea colaborării cu ONU úi OSCE úi utilizarea lecĠiilor învăĠate. În acest context a fost salutată úi ideea înfiinĠării ForĠei de Jandarmerie Europeană – FJE.

De asemenea, crearea ForĠei de PoliĠie Europeană este rezultatul discuĠiilor úi deciziilor luate de către statele membre UE în cadrul Tratatului de la Nisa semnat la 26 februarie 2001, a înĠelegerii statelor membre UE semnate la Bruxelles la 17 noiembrie 2003 úi a DeclaraĠiei de intenĠie a miniútrilor apărării celor cinci Ġări europene, semnată în Noordwijk, Olanda la 17 septembrie 2004.

ForĠa de Jandarmerie Europeană a luat fiinĠă oficial în baza Tratatului încheiat la data de 18 octombrie 2007 în localitatea Velsen, Olanda úi la care au participat reprezentanĠi ai Spaniei, FranĠei, Italiei, Olandei úi Portugaliei.

În capitolul I al Tratatului se arată obiectul acestuia care constă în crearea ForĠei de PoliĠie Europeană (denumită EUROGENDFOR sau FJE) care va deveni în scurt timp operaĠională, cu o structură bine definită, robustă úi cu capacitate mare de dislocare, formată exclusiv din efective

92

93

aparĠinând forĠelor de poliĠie cu statut militar ale Ġărilor semnatare.

Totodată, în acest capitol se stabilesc aspecte de ordin organizatoric, cum ar fi compunerea FJE:

– un stat major permanent, dispus la Vicenza, Italia, format din 15 ofiĠeri úi 14 subofiĠeri (care poate fi întărit până la 50 de membri), reprezentanĠi ai celor cinci Ġări membre úi este coordonat de către comandantul FJE, iar documentele operative elaborate vor fi aprobate de CIMIN. Din efectivul acestei structuri se poate forma, la nevoie, statul major înaintat dispus în zona sau zonele de acĠiune ale FJE, ori în locaĠia de desfăúurare a exerciĠiilor internaĠionale;

– forĠele FJE dislocate în zona de acĠiune, constituite în UnităĠi de PoliĠie Integrate (IPU – Integrated Police Unit);

– CIMIN sau Înaltul Comitet Interministerial (acronimul francez Comite InterMinisteriel de haut Niveau sau în engleză High Level Interdepartamental Committee) este structura de luare a deciziilor în cadrul FJE úi care desemnează comandantul acestui organism, conform principiului rotaĠiei.

Conform înĠelegerilor formulate între PărĠi, rotaĠia la comanda FJE úi a celorlalte funcĠii este stabilită până în anul 2015, astfel:

94

PERIOADA FRANğA ITALIA PORTUGALIA OLANDA SPANIA

2005–2007

Comandant úi Asistent al úefului de stat major pentru logistică

ùef de stat major

OfiĠer planificare stat major

LocĠiitor al comandantului

Asistent úef de stat major pentru operaĠii

2007–2009 Asistent úef de stat major pentru operaĠii

Comandant úi Asistent al úefului de stat major pentru logistică

ùef de stat major OfiĠer planificare stat major

LocĠiitor al comandantului

2009–2011 LocĠiitor al comandantului

Asistent úef de stat major pentru operaĠii

Comandant úi Asistent al úefului de stat major pentru logistică

ùef de stat major OfiĠer planificare stat major

2011–2013 OfiĠer planificare stat major

LocĠiitor al comandantului

Asistent úef de stat major pentru operaĠii

Comandant úi Asistent al úefului de stat major pentru logistică

ùef de stat major

2013–2015 ùef de stat major

OfiĠer planificare stat major

LocĠiitor al comandantului

Asistent úef de stat major pentru operaĠii

Comandant úi Asistent al úefului de stat major pentru logistică

Statul major permanent (Permanent HQ) a fost constituit oficial la data de 23 ianuarie 2006 în localitatea

Vicenza, iar EUROGENDFOR a fost declarată operaĠională la 20 iulie 2006. Conform concepĠiei de întrebuinĠare a forĠelor sale, FJE a stabilit ca în termen de 30 de zile să poată acĠiona în orice zonă de operaĠii cu 800 de poliĠiúti, inclusiv statul major dislocat, iar capacitatea totală a acestei forĠe să fie de 2.300 poliĠiúti.

Primul comandant al EUROGENDFOR a fost

desemnat generalul de brigadă Gerard DEANAZ, din Jandarmeria NaĠională Franceză în perioada 25.01.2005 – 26.06.2007.

Începând cu 26.06.2007 la comanda EUROGENDFOR a fost numit colonelul Giovanni TRUGLIO, din rândul Carabinierilor italieni care va conduce ForĠa de Jandarmerie Europeană până în anul 2009.

La data de 22 noiembrie 2007 EUROGENDFOR a preluat oficial responsabilitatea Misiunii „ALTHEA” care se desfăúoară în Bosnia – Hertzegovina, iar comandant al unităĠii de poliĠie integrată a fost numit colonelul Giovanni Pietro BARBANO. Dislocată în Sarajevo (BUTMIR Camp) unitatea are în compunerea sa, în afara subunităĠilor aparĠinând Ġărilor FJE úi subunităĠi din Ungaria, Turcia úi România (PoliĠia militară).

Organigrama ForĠei de Jandarmerie Europeană este stabilită de către CIMIN úi cuprinde ofiĠeri úi subofiĠeri din cadrul forĠelor celor cinci Ġări membre.

În Capitolul II al Tratatului se precizează misiunile, angajamentele úi modul de dislocare a unităĠilor, precizându-se că ForĠa de Jandarmerie Europeană poate să opereze în teatrul de operaĠiuni atât independent, cât úi în cooperare cu alte

95

forĠe, trebuie să acopere în tot spectrul misiunilor de poliĠie, de la substituirea sau întărirea forĠelor locale de ordine úi pe parcursul tuturor fazelor unei operaĠiuni de management al crizei.

Disponibilitatea úi flexibilitatea specifice acestei structuri rezultă úi din faptul că poate fi pusă atât sub comandă militară, cât úi sub autoritate civilă.

Articolul 4 din acest capitol precizează misiunile pe care le poate îndeplini ForĠa de Jandarmerie Europeană, úi anume:

– îndeplinirea misiunilor de ordine úi siguranĠă publică; – sprijinirea, îndrumarea úi monitorizarea poliĠiei locale

în îndeplinirea sarcinilor zilnice, inclusiv în munca de investigare a criminalităĠii;

– coordonarea supravegherii spaĠiului public, a respectării regulilor de trafic, a misiunilor poliĠiei de frontieră úi culegerea de informaĠii necesare combaterii criminalităĠii;

– desfăúurarea activităĠii de investigare a criminalităĠii, incluzând constatarea contravenĠiilor, urmărirea contravenienĠilor úi a infractorilor úi prezentarea acestora în faĠa autorităĠilor judiciare competente;

– protejarea cetăĠenilor úi a proprietăĠii acestora úi restabilirea ordinii publice în situaĠia tulburării acesteia;

– pregătirea ofiĠerilor locali de poliĠie în conformitate cu standardele internaĠionale;

– pregătirea instructorilor locali prin parcurgerea unor programe speciale de cooperare specifice.

În conformitate cu Tratatul de constituire EUROGENDFOR poate fi pusă la dispoziĠia Uniunii Europene, a NaĠiunilor Unite, a OrganizaĠiei pentru Securitate úi Cooperare Europeană (O.S.C.E.), a OrganizaĠiei Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.), precum úi a altor organizaĠii internaĠionale sau a unei coaliĠii ad-hoc.

Pentru fiecare situaĠie de angajare úi dislocare a forĠelor, CIMIN decide de la caz la caz úi încredinĠează un mandat specific pentru fiecare misiune în parte, în conformitate cu înĠelegerile dintre PărĠi úi organizaĠia care face

96

solicitarea úi în conformitate cu RezoluĠiile Consiliului de Securitate, singurul competent să decidă folosirea forĠei militare în cadrul misiunilor internaĠionale.

Modul în care pot fi angajate efective aparĠinând ForĠei de Jandarmerie Europene se stabileúte de către Înalt Comitet Interministerial (CIMIN) în funcĠie de fiecare caz în parte, pe baza unui mandat specific. Tratatul mai precizează că în vederea pregătirii misiunilor la care participă forĠe din mai multe state membre ale organismului, acestea pot staĠiona pe teritoriul celorlalte Ġări pentru a pregăti misiunile alocate.

Există úi posibilitatea ca forĠele să staĠioneze pe teritoriul unui stat care nu face parte din ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE) pe baza unui acord încheiat, respectându-se principiile tratatului. Acest aspect a generat puternice reacĠii în Marea Britanie, unde organizaĠia „Campania pentru o Britanie Independentă”, ce reuneúte eurosceptici de seamă din mai multe partide. Prin vocea purtătorului de cuvânt, parlamentarul conservator dr. Bob Spink, a interpelat în Camera Comunelor din parlamentul britanic, miniútrii de interne úi de externe, menĠionând că este clară intenĠia ForĠei de Jandarmerie Europeană (FJE) de a opera peste frontierele naĠionale ale Uniunii úi care poate deveni o forĠă de poliĠie utilizată peste forĠele de poliĠie naĠionale ale Ġărilor membre.

Parlamentarul a cerut în mod expres celor doi miniútri britanici să dea asigurări categorice că ForĠei de Jandarmerie Europene (FJE) nu i se va permite să opereze pe teritoriul britanic. Ministrul de externe britanic a refuzat să dea o astfel de asigurare menĠionând că pentru a opera într-o Ġară membră a Uniunii Europene, aceasta trebuie să fie invitată de guvernul Ġării respective.

Înaltul Comitet Interministerial (CIMIN) este constituit din reprezentanĠii stabiliĠi de fiecare dintre PărĠi, care trebuie să adopte în unanimitate deciziile úi regulile prevăzute de ghidul participării la misiuni a forĠelor sub egida EUROGENDFOR.

97

AtribuĠiile generale ale CIMIN sunt prevăzute în

Capitolul III úi include următoarele: – exercită controlul politic, dă orientarea strategică a

EUROGENDFOR úi asigură coordonarea politică úi militară între PărĠi úi statele contributoare cu forĠe;

– numeúte comandantul FJE úi îi asigură cadrul necesar de acĠiune prin directive obligatorii;

– aprobă atribuĠiile úi structura Statului Major Permanent úi criteriile de rotaĠie a funcĠiilor importante în cadrul acestuia;

– evaluează capabilităĠile úi îndeplinirea condiĠiilor de accedere a unor state noi în cadrul FJE ca membru titular, cu statut de observator sau partener;

– monitorizează implementarea obiectivelor propuse în Tratatul de înfiinĠare a FJE;

– discută úi aprobă obiectivele úi programul anual de pregătire propus de către comandantul FJE;

– decide participarea EUROGENDFOR în misiuni úi statele contributoare cu efective la acestea;

– elaborează cadrul necesar pentru acĠiunile conduse de EUROGENDFOR sau la cererea Uniunii Europene, NaĠiunilor Unite, O.S.C.E., N.A.T.O. sau a altor organizaĠii internaĠionale;

– defineúte structura specifică fiecărei misiuni pe baza consultărilor cu organizaĠiile internaĠionale solicitante úi desemnează comandantul forĠelor din FJE úi responsabilităĠile statului major permanent în stabilirea relaĠiilor de subordonare úi transmitere a ordinelor;

– aprobă structura statului major al forĠelor participante la misiuni;

– planifică úi asigură activităĠile EUROGENDFOR în cazul dislocării în teatrul de operaĠii;

– aprobă numirea preúedintelui biroului financiar úi decide criteriile de rotaĠie a ocupării acestei funcĠii.

98

Comandantul ForĠei de Jandarmerie Europeană îndeplineúte următoarele atribuĠii:

– conduce statul major permanent úi stabileúte regulamentele necesare pentru funcĠionarea acestuia;

– aplică directivele primite de la CIMIN; – fiind în mod expres mandatat de PărĠi prin intermediul

Înaltului Comitet Interministerial (CIMIN) úi, în numele său, negociază úi încheie acorduri tehnice sau aranjamente necesare pentru buna funcĠionare a ForĠei de Jandarmerie Europeană (FJE) úi pentru conducerea exerciĠiilor sau operaĠiilor desfăúurate pe teritoriul unui stat terĠ;

– ia toate măsurile necesare, în concordanĠă cu legislaĠia Statului Gazdă, pentru a menĠine ordinea úi securitatea în perimetrul instalaĠiilor sale úi, dacă este necesar, în afara acestora, cu acordul anterior úi asistenĠa autorităĠilor Statului Gazdă;

– elaborează proiectul bugetului cu cheltuielile comune ale ForĠei de Jandarmerie Europeană (FJE) úi, după sfârúitul anului financiar, întocmeúte raportul final referitor la cheltuielile făcute de ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE) în anul respectiv;

– foloseúte cele mai eficiente metode de conducere a ForĠei de Jandarmerie Europeană.

În Capitolul IV se fac referiri la facilităĠile acordate de către statul gazdă Statului Major Permanent al ForĠei de Jandarmerie Europene (FJE) pentru ca acesta să-úi poată îndeplini obligaĠiile ce-i revin.

Modul în care sunt protejate informaĠiile clasificate sau materialele aparĠinând organizaĠiei, precum úi felul în care se desfăúoară schimbul de informaĠii clasificate sunt prevăzute în Capitolul V, care mai stipulează că baza acestei activităĠi o constituie „acordurile de securitate specifice care vor fi negociate, semnate úi aprobate de PărĠi”.

În Capitolul VI sunt precizate problemele referitoare la personalul ForĠei de Jandarmerie Europene (FJE) care îúi desfăúoară activitatea pe teritoriul altui stat, precum úi aspecte

99

legate de probleme legale úi de asistenĠă medicală, portul uniformei úi al armamentului.

Privilegiile úi imunităĠile personalului din ForĠei de Jandarmerie Europene (FJE) care desfăúoară activităĠi pe teritoriul altui stat sunt prevăzute în capitolul VII, care include problematica taxelor úi impozitelor, cea a privilegiilor individuale ale personalului, cele referitoare la inviolabilitatea sediilor, clădirilor úi arhivelor, la imunitatea de la rechiziĠie, unele aspecte ale structurii de comunicaĠii.

Problemele referitoare la jurisdicĠia infracĠională úi jurisdicĠia disciplinară stipulează la articolul 25, că: „autorităĠile statului de origine vor avea dreptul de a exercita cu competenĠă juridică în materie de infracĠionalitate úi în materie disciplinară conferită de legea Statului de origine asupra personalului militar úi civil, când personalul civil este subiect al legislaĠiei care guvernează toate sau doar o parte a forĠelor de poliĠie cu statut militar ale Statului de origine, din cauza activităĠilor pe care le desfăúoară cu forĠele respective”. Se poate observa din capitolele VII úi VIII ale Tratatului că personalul militar al ForĠei de Jandarmerie Europeană (FJE) are un statut asemănător cu cel al diplomaĠiilor militari.

În Capitolul IX al Tratatului se menĠionează modalitatea de rezolvare a problemelor legate de distrugerea unor proprietăĠi în procesul de pregătire úi executare a obligaĠiilor ce revin ForĠei, precizându-se că fiecare Parte va renunĠa la toate pretenĠiile sale faĠă de altă Parte pentru distrugerea oricărora dintre proprietăĠile sale”.

Termenele referitoare la finanĠări úi drepturi de proprietate sunt precizate în Capitolul X care prevede existenĠa „unui Birou Financiar, compus dintr-un expert financiar desemnat de fiecare Parte”, obligaĠiile acestuia precum úi modul în care se aprobă úi se finanĠează cheltuielile referitoare la activităĠile ForĠei de Jandarmerie Europene (FJE). Cel mai important aspect este faptul că „veniturile sunt formate din contribuĠiile PărĠilor conform criteriilor stabilite de regulile financiare ale ForĠei”.

100

Ultimul capitol, cel al dispoziĠiilor finale stabileúte faptul că „Limbile oficiale vor fi cele ale PărĠilor. O limbă de lucru comună poate fi folosită.” Acest aspect, arată că, în interiorul organizaĠiei nu există un stat lider recunoscut care să-úi impună voinĠa asupra celorlalte, acest lucru fiind în conformitate cu principiile Uniunii Europene.

Tot în acest ultim capitol, se precizează că eventualele controverse referitoare la aplicarea Tratatului se vor rezolva prin negociere, că Tratatul poate fi perfecĠionat la propunerea unei părĠi úi cu acordul celorlalte.

Trebuie menĠionat modul în care este reglementată primirea de noi membri în EUROGENDFOR. Astfel, orice stat membru al Uniunii Europene care dispune de o forĠă de poliĠie cu statut militar se poate adresa Înaltului Comitet Interministerial (CIMIN) cu o cerere prin care îúi exprimă intenĠia de a accede în FJE ca membru titular, cu statut de observator sau de partener.

Pentru a accede în FJE cu drepturi depline trebuie ca mai întâi Statul membru U.E. să dobândească statutul de observator. După obĠinerea statutului de observator Statul solicitant are dreptul de a trimite un ofiĠer de legătură în Statul Major Permanent de la Vicenza.

Statutul de partener poate fi dobândit de statele care sunt membre ale U.E. sau candidate pentru a intra în U.E., dispun de o forĠă cu statut militar úi care au cunoútinĠe despre activitatea de poliĠie úi se adresează în acest sens către CIMIN.

De asemenea, sunt stabilite modalităĠile prin care un stat membru al ForĠei de Jandarmerie Europene (FJE) poate să se retragă din Tratat. Astfel, statul care doreúte să se retragă poate să recurgă la această decizie în orice moment prin înaintarea unei note scrise către statul depozitar. Retragerea din FJE îúi face efectul la 12 luni de la data primirii notei scrise sau la o dată ulterioară celor 12 luni úi prevăzută în notă de retragere.

În finalul Tratatului se menĠionează modalitatea de intrare în vigoare a acestuia úi faptul că depozitarul Tratatului este Guvernul Republicii Italiene.

101

Documentul se prezintă ca un instrument de lucru juridic care permite PărĠilor, precum úi altor state care vor să acceadă în această organizaĠie să-úi desfăúoare activitatea pe baze clare, legitime, fiind un important pas înainte pentru consolidarea ForĠei de Jandarmerie Europene (FJE).

Trebuie menĠionat faptul că ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE) acoperă toate fazele unei operaĠii de gestionare a unei crize:

– în faza iniĠială poate fi dislocată în teatrul de operaĠii, alături de o forĠă de tip militar pentru a îndeplini misiuni specifice de poliĠie. Gestionarea militară a crizei, atrage angajarea ForĠei de Jandarmerie Europeană (FJE) în spatele forĠei militare (de tip forĠe terestre) pentru a asigura misiuni de control al mulĠimilor úi de poliĠie judiciară;

– în faza de tranziĠie poate îndeplini atribuĠiile singură sau în cadrul unei forĠe militare, facilitând coordonarea úi cooperarea cu unităĠile de poliĠie locale sau internaĠionale. Faza de tranziĠie este caracteristică unei crize de intensitate medie, ceea ce înseamnă că ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE) trebuie să asigure integral misiuni de menĠinere úi restabilire a ordinii, precum úi misiuni de poliĠie judiciară permiĠând în acest fel dezangajarea forĠei militare;

– în faza de dezangajare militară poate facilita tranziĠia responsabilităĠilor către o autoritate civilă sau un serviciu public úi, dacă este necesar, să participe la eforturile de cooperare. În faza teatrului de operaĠiune stabilizat, ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE) este capabilă să-úi execute misiunile sub autoritate civilă, să se integreze forĠei de ordine internaĠionale, să efectueze acĠiuni de cooperare sau să fie dezangajată.

În prevenirea unei crize, această nouă forĠă poate fi desfăúurată independent sau împreună cu o forĠă militară.

În ceea ce priveúte instruirea personalului Înaltul Comitet Interministerial stabileúte standardele operaĠionale ale unităĠilor din ForĠa de Jandarmerie Europeană (F.J.E.), atingerea nivelului acestora fiind o responsabilitate naĠională, iar antrenamentele trebuie să Ġină cont de obiectivele anuale

102

propuse de Comandantul ForĠei úi aprobate de Înaltul Comitet Interministerial.

ForĠa de Jandarmerie Europeană (FJE) organizează permanent exerciĠii tactice cu caracter multinaĠional pentru a permite atingerea nivelului interoperabilităĠii necesare îndeplinirii misiunilor, după un program propus de comandantul FJE úi aprobat de un grup de lucru constituit în acest scop. În anul 2008 au fost desfăúurate două exerciĠii tactice ale FJE, unul în Olanda úi celălalt în Portugalia.

Trebuie menĠionat faptul că susĠinerea materială úi financiară în misiunile internaĠionale va fi asigurată de statele participante úi, dacă este posibil, de Uniunea Europeană, O.N.U., O.S.C.E., N.A.T.O. sau alte organizaĠii internaĠionale.

De regulă, structura unei forĠe trimisă în teatrul de operaĠii cuprinde:

– grupare operativă, compusă din structuri de jandarmerie mobilă sau din unităĠi echivalente, specializate în misiuni de menĠinere úi de restabilire a ordinii publice;

– structură de jandarmi specializată în misiuni de poliĠie judiciară, de luptă împotriva criminalităĠii, de culegere úi exploatare a informaĠiilor, de protecĠie a personalităĠilor sau a martorilor, de control al mulĠimilor, de luptă antiteroristă úi de intervenĠii specializate, control al circulaĠiei, specialiúti în dezamorsarea dispozitivelor explozive;

– structură logistică în măsură să asigure susĠinerea logistică a ForĠei.

UnităĠile Integrate de PoliĠie (IPU) care pot îndeplini o misiune a ForĠei de Jandarmerie Europeană (FJE) sunt similare celor care se găsesc în catalogul capacităĠilor definit la Helsinki úi la conferinĠa de angajare a forĠelor care a avut loc la Bruxelles în data de 19 noiembrie 2001. NaĠiunile Unite folosesc pentru subunităĠile de jandarmi sau poliĠie aflate în teatrele de acĠiune, denumirea de UnităĠi Formate de PoliĠie (FPU – Formed Police Units), aúa cum este cazul úi detaúamentului de jandarmi românesc aflat în misiune, în Kosovo. SubunităĠile de jandarmi sau carabinieri care participă

103

la misiuni sub egida N.A.T.O. intră în compunerea úi se constituie în UnităĠi MultinaĠionale Specializate (MSU – Multinational Specialized Units) úi îndeplinesc atribuĠii specifice de poliĠie în teatrele de operaĠii.

Se poate pune întrebarea: ce are în plus ForĠa de Jandarmerie Europeană în comparaĠie cu ForĠa de PoliĠie Europeană? Răspunsurile pot fi următoarele:

– capacitate de dislocare rapidă a efectivelor sale, circa 800 de jandarmi într-o perioadă de timp relativ scurtă, respectiv 30 de zile;

– existenĠa statului major permanent asigură organizarea úi desfăúurarea rapidă a intervenĠiei în zonele de acĠiune desemnate;

– datorită folosirii formelor úi procedeelor de acĠiune însuúite în cadrul exerciĠiilor tactice comune desfăúurate (dispozitive de asigurare úi restabilire a ordinii publice, escortarea convoaielor, protecĠia personalităĠilor etc.) este asigurată o foarte bună interoperabilitate úi nu necesită o pregătire prealabilă a forĠelor participante la o misiune internaĠională înainte de îndeplinirea mandatului;

– este capabilă să gestioneze foarte bine executarea misiunilor de menĠinere úi restabilire a ordinii publice úi să asigure în acelaúi timp demilitarizarea úi normalizarea situaĠiei în zona de criză;

– poate oferi condiĠii necesare dislocării altor forĠe de poliĠie care să participe la misiune în teatrul de operaĠii;

– este competentă să îndeplinească toată gama de misiuni poliĠieneúti, în ambele ipostaze, de substituire sau de sprijinire a forĠelor locale de poliĠie;

– constituie o forĠă antrenată úi dotată corespunzător (armament, tehnică de luptă etc.) pentru îndeplinirea misiunilor specifice armatei într-un teatru de operaĠii extern, pentru rezolvarea situaĠiilor de criză;

– experienĠa dobândită pe timpul participării la misiunile internaĠionale, în componenĠa forĠelor de gestionare a situaĠiilor de criză, în special când au acĠionat ca unităĠi

104

specializate multinaĠionale (MSU – Multinational Specialized Units) sau ca unităĠi de poliĠie integrate (IPU – Integrated Police Units);

– îndeplinirea tuturor tipurilor de acĠiune poliĠieneúti în operaĠiile de gestionare a situaĠiilor de criză, în conformitate cu DeclaraĠia Petersberg, în mod deosebit în misiuni de substituire a poliĠiei locale.

Se poate spune că înfiinĠarea ForĠei de Jandarmerie Europeană úi perspectiva acesteia în planul rezolvării conflictelor în diferite teatre de operaĠii constituie pentru Jandarmeria Română, în eventualitatea accederii în FJE, o foarte bună oportunitate de întărire a prestigiului internaĠional dobândit până în prezent prin participarea la misiunea din Kosovo, precum úi de creútere a competenĠelor în materie judiciară necesare accederii în această selectă structură europeană.

105

ARME MAI PUğIN... LETALE

Locotenent-colonel Dorel SCURTU I.J.J. NeamĠ

Dacă luăm în considerare dreptul popoarelor la pace, dreptul fiecărei persoane (indiferent de rasă, origine, apartenenĠă socială sau religioasă) la securitate úi siguranĠa proprie, ne declarăm de la bun început de acord că terorismul este un fenomen deosebit de periculos, care a devenit, în contextul actualei situaĠii internaĠionale úi interne, o prezenĠă cotidiană.

Zilnic au loc o multitudine de acĠiuni extremist-teroriste care răspândesc insecuritate, spaimă úi groază, tulbură profund viaĠa normală a societăĠii, sfidând ordinea de drept internă úi internaĠională. Mai mult chiar, prin multitudinea acĠiunilor úi prin gravitatea formelor sale de manifestare, terorismul a devenit unul dintre cele mai complexe fenomene distructive, care afectează inclusiv relaĠiile dintre state, constituind o gravă ameninĠare pentru însăúi securitatea úi pacea mondială.

Cunoaúterea conĠinutului, fizionomiei úi principiilor luptei antiteroriste are o mare importanĠă teoretică úi practică atât pentru forĠele destinate să apere ordinea úi siguranĠa publică cât úi pentru societatea civilă. Acestea oferă posibilitatea informării cu privire la mecanismele luptei antiteroriste úi procedeele de acĠiune cele mai adecvate, în vederea ducerii luptelor pentru restabilirea ordinii constituĠionale, dar mai ales în scopul dirijării confruntării cu forĠele teroriste, în interesul trupelor proprii úi în detrimentul adversarului.

În permanentă opoziĠie cu actele teroriste úi în concordanĠă cu eforturile permanente de promovare úi apărare a drepturilor úi libertăĠilor fundamentale ale omului, lumea civilizată a reacĠionat de fiecare dată cu mijloace pe măsură

106

pentru contracararea úi suprimarea acestor acte dătătoare de groază, spaimă, instabilitate politică, economică úi socială.

Ca urmare, folosind materiale din bibliografia existentă, ne propunem să prezentăm unele din mijloacele moderne de prevenire úi combatere a acĠiunilor teroriste, cunoscând că acestea se execută în condiĠiile stării de normalitate a ordinii publice. indiferent de rasă, origine, apartenenĠă socială sau religioasă.

1. Din experienĠa forĠelor de ordine americane

Conform statisticilor Institutului NaĠional de JustiĠie din SUA, guvernul federal cheltuieúte anual 75 de miliarde de dolari pentru organele de aplicare a legii úi sistemul de justiĠie penală, cifră care nu include úi cele 50 de miliarde cheltuite pe forĠele private de securitate. Scopul acestor cheltuieli este de a aborda cumva, prin intermediul prevenirii, al trimiterii în judecată sau al încarcerării, cele 1,2 milioane de infracĠiuni cu violenĠă úi cele 12 milioane de infracĠiuni contra proprietăĠii comise în fiecare an. Dacă productivitatea agenĠiilor de aplicare a legii úi a sistemului justiĠiei penale ar creúte cu doar un procent, efectele ar fi uimitoare úi de lungă durată. Ar însemna 250 de crime, 1.000 de violuri, 11.000 de atacuri úi 127.000 de spargeri úi tâlhării mai puĠin; o scădere cu 14.000 a numărului victimelor infracĠiunilor internate în spitale úi pierderi economice mai mici cu 700 de milioane de dolari.

ObĠinerea acestei creúteri de productivitate ar fi echivalentul cheltuirii a încă 750 de milioane de dolari anual pentru forĠele de ordine. „PoliĠia încă are la dispoziĠie aceleaúi opĠiuni pe care le avea úi Wyatt Earp”, spunea un expert din cadrul poliĠiei americane. „Poate convinge o persoană să coopereze, o poate bate până când se supune sau o poate împuúca. Ceea ce îi trebuie poliĠiei sunt alternative mai bune.” Armele mai puĠin letale au fost create pentru a oferi instituĠiilor de aplicare a legii, personalului penitenciarelor úi militarilor o

107

alternativă la uzul de forĠă letală. Termenul de „arme mai puĠin letale” se referă la arme cum ar fi dispozitivele cu úocuri electrice paralizante, gloanĠele de cauciuc, încărcăturile de tip „săculeĠ de fasole”, ca să numim doar câteva. Ele sunt proiectate să incapaciteze, să deruteze, să întârzie sau să imobilizeze un suspect într-o diversitate de situaĠii. Au fost utilizate mai ales în confruntările stradale úi la intervenĠiile în cazul tentativelor de sinucidere, dar úi-au găsit aplicabilitatea úi în cazul revoltelor, al tulburărilor din închisori úi luărilor de ostatici.

Conceptul armelor mai puĠin letale nu este nou. ForĠele de ordine operează de multă vreme conform principiului „gradualităĠii uzului de forĠă”. Acesta oferă îndrumare poliĠiútilor în selectarea tipului de armament ce trebuie folosit într-o anumită situaĠie, dintr-o mulĠime de posibilităĠi. În mod normal, primul demers trebuie să fie solicitarea făcută subiectului de a răspunde comenzilor verbale.

Dacă acesta nu răspunde, se poate recomanda utilizarea nivelului următor de forĠă, fiind vorba, în cele mai multe cazuri, de spray-urile cu piper. Dacă subiectul posedă o armă de foc, poate fi folosită forĠa letală. PoliĠiútii au realizat de multă vreme că există un gol periculos în gama de mijloace pe care le au la dispoziĠie. Singurele arme disponibile în mod tradiĠional, bastonul sau pistolul, pot reprezenta, în funcĠie de situaĠie, un mijloc de reacĠie prea slab sau prea puternic. Acest lucru a devenit evident atunci când Curtea Supremă din SUA a decis că uzul de forĠă letală pentru capturarea unor infractori aparent neînarmaĠi úi nonviolenĠi, care încercau să fugă, a fost nejustificat. Edwin Meese, procurorul general de la acea dată, a convocat o conferinĠă destinată găsirii alternativelor la forĠa letală. Ca rezultat al acestei conferinĠei, Institutul NaĠional de JustiĠie a înfiinĠat un program pentru tehnologii mai puĠin letale. Prin intermediul acestui program, INJ caută realizarea de tehnologii care să ofere forĠelor de poliĠie sau personalului din penitenciare opĠiuni neletale noi sau semnificativ îmbunătăĠite, pentru a le permite reducerea numărului de morĠi sau răniĠi din rândul suspecĠilor sau deĠinuĠilor.

108

2. Tipuri de arme

Există úase categorii generale de arme mai puĠin letale, aflate în uz sau în faza de dezvoltare: cu proiectile de impact, cu úocuri electrice, chimice, pentru imobilizare fizică, pe bază de lumină úi acustice.

a) Dispozitivele pe bază de impact. Pe piaĠă există un

mare număr de producători care oferă o gamă largă de muniĠii de impact. Aceste proiectile de impact sunt concepute pentru a proiecta o energie de contact nonpenetrantă de la o distanĠă mai sigură decât dacă s-ar folosi bastonul de poliĠie. Un astfel de tip de armă, folosită de peste 30 de ani, este „săculeĠul de fasole”. Prin „săculeĠ de fasole” se înĠelege un săculeĠ de pânză de formă pătrată, rectangulară sau circulară, care conĠine alice de plumb.

Încărcătura este proiectată să se turtească la impact, lovind frontal úi disipând astfel energia pe o zonă mare. În procesul de fabricaĠie, „săculeĠii de fasole” sunt făcuĠi sul úi introduúi într-un tub de proiectil de calibru 12. La ieúirea din gura Ġevii, săculeĠii se desfăúoară úi se aplatizează, pentru a lovi Ġinta cu partea cea mai lată. Alicele de plumb se comportă ca un mediu fluid, distribuind energia cinetică pe suprafaĠa zonei de contact. SăculeĠul realizează o lovitură solidă.

Impactul acesteia este comparabil cu cel al unei mingi de baseball care zboară cu o viteză de 140 km/h sau cu directa unui boxer profesionist. Dacă săculeĠul loveúte înainte de a se fi desfăúurat complet, sau cu partea îngustă (cu muchea), întreaga forĠă de impact este distribuită pe o suprafaĠă mai mică, provocând, de regulă, o vătămare mai gravă. „SăculeĠii de fasole” de formă pătrată au fost folosiĠi mulĠi ani úi au fost îndelung testaĠi în ceea ce priveúte siguranĠa, în condiĠiile prescrise de utilizare. Capul, gâtul úi zona feĠei nu sunt considerate Ġinte acceptabile, deoarece săculeĠii vor produce cu siguranĠă leziuni serioase, dacă un chiar moartea. Ei trebuie să realizeze o lovitură suficientă

109

pentru a produce durere úi a determina supunerea suspecĠilor agresivi úi necooperanĠi, astfel că până nu demult torsul era considerat cea mai potrivită Ġintă. Cu toate acestea, datorită potenĠialului armei de a provoca leziuni la nivelul pieptului asemeni traumatismului cauzat de un obiect contondent, se recomandă Ġintirea centrului corpului sau a zonei buricului. Din nefericire, datorită formei lor, aceúti săculeĠi sunt destul de impreciúi, fiind înregistrate cazuri de deviere de pe traiectorie úi de lovire a altor zone ale corpului, unde au provocat răni grave. Pentru a îmbunătăĠi „sacii de fasole” de formă pătrată, cercetătorii au creat muniĠiile „ciorap”. Acestea sunt proiectate să nu aibă muchii sau colĠuri care să provoace penetrarea úi au o coadă care le permite stabilizarea în timpul zborului.

Încărcăturile „ciorap”, ca úi „săculeĠii de fasole”, sunt lansate cu ajutorul unei carabine de calibru mare sau al lansatoarelor de grenade lacrimogene. Îmbrăcămintea purtată de suspect, precum úi punctul de ochire úi distanĠa vor afecta eficienĠa muniĠiilor.

Un alt tip de dispozitiv pe bază de impact, frecvent utilizat în situaĠii de manifestări violente sau revolte în închisori, îl constituie muniĠiile cu glonĠ de cauciuc. O încărcătură cu glonĠ de cauciuc constă dintr-o singură bilă, în general de cauciuc sau de plastic, trasă dintr-o carabină sau lansator de grenade lacrimogene. GlonĠul se deformează la impact úi îúi disipă energia pe o suprafaĠă mai mare. Există úi încărcături multiple, care pot conĠine de la 2 până la 200 de alice. Aceste alice sunt ambalate ori în cartuúe de carabină, ori în grenade de cauciuc. Ele pot fi folosite împotriva unui număr mai mare de oameni úi nu sunt atât de precise ca alte tipuri de muniĠie. Încărcăturile cu gloanĠe de cauciuc pot fi trase direct în Ġintă sau, utilizându-se ricoúeul, într-o suprafaĠă dură aflată în faĠa Ġintei, în scopul reducerii vitezei proiectilelor. Totuúi, această ultimă formă de tragere poate fi afectată negativ de prezenĠa zăpezii, a noroiului sau terenului moale cu iarbă.

110

b) Dispozitivele cu úocuri electrice. Dispozitivele cu úocuri electrice includ orice armă care utilizează efectele electricităĠii pentru a imobiliza Ġinta. Deúi există o mulĠime de astfel de aparate folosite de forĠele de ordine, principiul de funcĠionare al acestora este acelaúi.

Sunt alimentate de baterii úi folosesc un impuls de úoc generat de un curent de joasă intensitate úi voltaj ridicat, pentru a determina incapacitatea suspectului. Stimulul electric trebuie să interfereze temporar cu semnalele electrice normale generate de sistemul nervos uman.

Un dispozitiv frecvent utilizat este „taser-ul” (pistol cu electroúocuri, pistol paralizant) avansat M26, produs de firma Taser International. Acesta utilizează un semnal electric de 18–26 de waĠi, care traversează sistemul nervos central, preluând controlul direct al musculaturii scheletului. M26 are forma unui pistol standard, lucru care îl face uúor de folosit. Taser-ul este o armă cu energie dirijată, care lansează un cartuú ce conĠine două mici sonde, sau săgeĠi, legate de armă prin fire izolate, care conduc un curent de voltaj înalt. În momentul în care sondele iau contact cu Ġinta, ele transmit, cu ajutorul firelor, impulsuri electrice de mare putere, de foarte scurtă durată, care suprasolicită reĠeaua de senzori a sistemului nervos, paralizând Ġinta. Un aspect interesant al taser-ului M26 este faptul că dispozitivul este controlat de un microprocesor. Are o cantitate de memorie internă care stochează ziua úi ora ultimelor 585 de situaĠii în care aparatul a fost utilizat. M26 are un port de date compatibil cu sistemul de operare Windows, ceea ce face posibilă descărcarea datelor pe un calculator, prin utilizarea unui cablu special. Această caracteristică permite instituĠiilor de aplicare a legii să monitorizeze situaĠiile úi tendinĠele de utilizare a dispozitivului, putându-úi astfel proteja angajaĠii de acuzaĠiile de uz abuziv de forĠă. Taser-ul avansat foloseúte cartuúe cu aer, care conĠin azot comprimat pentru a propulsa cele două sonde-săgeĠi. Conform firmei producătoare, raza optimă de acĠiune a taser-ului este de 4 până la 6 metri. Pentru a fi eficient, nu este necesar

111

ca sondele sale să străpungă pielea sau să provoace răni. Semnalele sale electrice pot traversa 5 centimetri de îmbrăcăminte, inclusiv jachete de piele. Un alt avantaj al taser-ului este că poliĠiútii din echipa de arestare pot imobiliza fizic suspectul în timp ce sondele încă „lucrează”, fără a se teme cas-ar putea electrocuta ei înúiúi.

c) Dispozitivele chimice. O altă categorie de arme mai

puĠin letale o constituie substanĠele chimice de incapacitare, în rândul cărora sunt incluse tradiĠionalele gaze lacrimogene úi spray-urile cu piper. Aceste tipuri de arme sunt, de regulă, primele utilizate atunci când se face uz de forĠă. Cel mai larg răspândit spray chimic din SUA este Oleoresin Capsicum (OC), sau spray-ul OC. Acest tip de armă mai puĠin letală produce o iritaĠie a ochilor suspectului úi îl dezorientează pentru o perioadă suficient de lungă pentru ca poliĠia să preia controlul asupra sa. Spray-ul OC a fost proiectat să provoace dezorientarea prin senzaĠia de arsură úi lăcrimare, accese violente de tuse úi o senzaĠie extrem de puternică de arsură pe suprafeĠele de piele expuse acĠiunii sale. S-a constatat că, atunci când este utilizat corespunzător, spray-ul OC este eficient în 93% dintre cazuri. Un alt produs care utilizează substanĠa OC este cel denumit „boaba de piper”. Boaba de piper este asemănătoare unui proiectil obiúnuit de paintball (umplut cu vopsea), fiind încărcată cu pudră OC în loc de vopsea. Aceste proiectile pot fi trase în siguranĠă chiar úi de la foarte mică distanĠă úi sunt eficiente pe distanĠe cuprinse între 3,5 úi 10 metri. La impact, încărcătura produce o vânătaie care, deúi dureroasă, nu determină leziuni semnificative. Produsul a fost comparat cu un roi de albine. ÎnĠepătura unei albine este dureroasă, dar cea a mai multor albine te poate doborî. Impactul unei singure „boabe de piper” produce o înĠepătură, dar cel al mai multor astfel de proiectile te determină să-Ġi schimbi atitudinea. Prin combinarea impactului multiplu úi aproape instantaneu a unui nor de pulbere OC se obĠine un sistem eficient úi simplu de utilizat. EficienĠa utilizării

112

„boabei de piper” a fost demonstrată cu ocazia manifestaĠiilor violente din Seattle, în 1999, ocazionate de reuniunea OrganizaĠiei Mondiale a ComerĠului.

d) Dispozitivele de imobilizare fizică. Dispozitivele de

imobilizare fizică sunt considerate un tip de armă mai puĠin letală datorită faptului că pot fi utilizate pentru a dezamorsa o situaĠie care ar putea presupune utilizarea forĠei letale. În această categorie se includ plasele úi sistemele de imobilizare cu fire. Plasele sunt ambalate în interiorul proiectilelor de 37 de mm úi sunt proiectate pentru a fi trase dintr-o armă standard sau dintr-un lansator cu o singură încărcătură. La dispoziĠia forĠelor de ordine se află un număr de variante ale plasei standard.

Acestea includ o plasă lipicioasă, îmbibată cu o substanĠă adezivă care împiedică úi mai mult miúcarea, o plasă iritantă, ale cărei fibre sunt îmbibate cu o substanĠă chimică iritantă, cum ar fi OC, precum úi o plasă electrică, prin ale cărei fire sunt transmise impulsuri electrice de mare voltaj. Plasele au diferite dimensiuni, dar toate folosesc un sistem de greutăĠi ataúate marginilor exterioare, pentru stabilizare în timpul zborului. ImportanĠa plaselor pentru forĠele de ordine este dată de faptul că acestea imobilizează fizic agresorul sau îi împiedică miúcările, în timp ce poliĠistul se află la o distanĠă sigură.

e) Dispozitivele bazate pe lumină. Dispozitivele

luminoase, clasificate uneori ca mijloace de diversiune sau distragere a atenĠiei, pot fi utilizate împotriva subiecĠilor violenĠi pentru a-i determina să dea înapoi, a-i deruta sau a-i speria, ori pentru a-i distrage úi dezorienta. În general, aceste aparate nu incapacitează o persoană, ci doar o dezorientează, oferind, astfel, un avantaj forĠelor de ordine. Un asemenea model de dispozitiv cu impulsuri luminoase, denumit Laser Dazzler, arată ca o lanternă solidă, úi funcĠionează la fel ca aceasta. DiferenĠa este că proiectează o rază laser de culoare verde,

113

care produce flash-uri la intervale aleatoare foarte scurte, pentru a dezorienta úi distrage atenĠia suspectului. Poate funcĠiona pe timp de zi sau în întuneric, cu o rază care poate ajunge la sute de metri. Dispozitivul nu produce vătămări fizice úi este conceput să fie inofensiv pentru ochi, indiferent de distanĠă. Laser Dazzler a fost folosit îndeosebi în revoltele din închisori, dar poate fi utilizat úi pentru descurajarea grupurilor de persoane implicate într-o demonstraĠie violentă.

f) Dispozitivele acustice. Armele acustice sunt în

prezent în fază experimentală úi se află în proces de dezvoltare în cadrul Departamentului Apărării, dar cu toate acestea ele ar putea avea importante consecinĠe pentru forĠele de aplicare a legii. Armele acustice mai puĠin letale includ emiĠătoare de sunete de înaltă intensitate, care pot cauza dezechilibre motorii úi alte efecte fiziologice. Ele au fost luate în considerare pentru potenĠialul de a stopa înaintarea unei mulĠimi agresive sau violente, în scenariul unei revolte. Dispozitivele aflate în curs de dezvoltare includ fluiere úi sirene portabile, precum úi difuzoare amplasate pe vehicule. SenzaĠia de disconfort survine atunci când nivelul zgomotului atinge valoarea de 120 dB (decibeli), durerea la 140 dB, ruptura timpanului la 185 dB, leziunile plămânilor la 200 dB úi moartea la 220 dB. Pentru comparaĠie, într-un birou de lucru aglomerat se înregistrează un nivel al zgomotului de 65 dB, pe o stradă cu trafic intens 90 dB, iar la decolarea unui avion cu reacĠie 125 dB.

3. Armele neletale – soluĠia mileniului III?

De zeci de ani, scriitorii de SF au imaginat arme care folosesc unde sau raze energetice pentru a doborî inamicul fără a-l ucide. ùi, de 40 ani, armata SUA a făcut cercetări pentru a produce astfel de arme. Cea mai mare parte a acestor demersuri este încă învăluită în cel mai mare secret,

114

dar, o dată cu încheierea războiului rece úi cu implicarea SUA în forĠele de menĠinere a păcii, pe plan internaĠional, cercetările pentru descoperirea acestor arme de distrugere a inamicului fără a-l ucide au luat proporĠii greu de imaginat.

Multe dintre aceste arme îúi prezintă adevărata faĠă distrugătoare în timpul conflictelor armate, când efectul distrugător sau ucigător este verificat pe Ġinte reale. SUA úi aliaĠii săi euroatlantici au experimentat în timpul ultimelor conflicte din Somalia, Irak, Haiti, Kuweit úi Bosnia noi generaĠii de arme pe care cu bunăvoinĠă le-au numit „tehnologii neletale de scoatere din luptă” (NDT – Non Lethal Disabling Technologies).

Panoplia aúa-ziselor arme neletale este foarte amplă, asupra câtorva tipuri ne vom referi în continuare insistând pe efectele pe care acestea le produc asupra omului, ele neútiind sa facă distincĠia între un civil úi un militar.

Cu ani în urmă, s-au ratificat convenĠii úi tratate care stabileau foarte clar folosirea gloanĠelor úi bombelor în război. Dar niciun tratat sau convenĠie nu există încă pentru a stabili folosirea noilor arme neconvenĠionale, úi nu útie nimeni ce efecte pe termen lung au acestea asupra victimelor.

Bomba cu grafit. Una din ultimele experienĠe pe viu în

conflictul din Balcani (dar nu úi ultima realizare) este aúa-numita bombă cu grafit, al cărei principal rol este scoaterea din funcĠiune a centralelor úi liniilor de transport a energiei electrice, paralizarea sistemelor de transmisiuni, de cercetare prin radiolocaĠie úi de conducere a apărării antiaeriene.

Principiul de funcĠionare este foarte simplu, constând într-un vector purtător (avion fără pilot, bombă sau rachetă de croazieră) úi încărcătura formată din fibre de grafit (carbon) prelucrate pentru a avea aderenĠă úi a forma, în zona de utilizare, un aerosol ce poate pluti mult timp în aer, ulterior pătrunzând în aparatura electrică úi electronică producând scurtcircuite prin modificarea caracteristicilor electrice úi magnetice ale mediului agresat. Efectele sunt deosebit de

115

distrugătoare, eliminarea lor necesitând intervenĠii ample úi minuĠioase ale specialiútilor, marea majoritate a echipamentelor fiind distruse definitiv prin scurtcircuitare, urmată de cele mai multe ori de incendiere.

AgenĠii chimici. Printre cele mai periculoase categorii

de arme de acest tip sunt cele ce au la bază mijloace chimice. Acestea au compoziĠii spumogene, adezive cu priză ultrarapidă, inhibitori pentru reacĠiile de oxidare úi agenĠi psihotropi sau compuúi cu acĠiune psihogenă. Ele provoacă paralizarea oamenilor din arealul infectat, încleierea părĠilor rulante ale maúinilor pe roĠi sau pe úenile cu o spumă aderentă. Au ca efecte înĠepenirea úi oprirea tuturor tipurilor de tehnică, neutralizarea muniĠiilor, deteriorarea structurii aliajelor metalice, dizolvarea produselor pe bază de cauciuc (polimeri), úi nu în ultimul rând depresiuni psihice ce duc la sinuciderea sau predarea necondiĠionată a inamicului.

Prin intermediul microorganismelor manipulate genetic, s-a realizat o enzimă ce solidifică orice tip de combustibil pe bază de petrol. Altele distrug într-un interval deosebit de scurt orice aliaj pe bază de fier sau compuúi ai acestuia, realizând oprirea tuturor categoriilor de tehnică militară sau civilă, transformarea anvelopelor auto într-o masă cleioasă, iar a unsorilor úi uleiurilor în compuúi ce distrug angrenajele úi conductele.

Aceste mijloace de luptă vor fi transportate la Ġintă cu ajutorul rachetelor de croazieră, bombelor de aviaĠie sau vor fi trase din tunuri de mare precizie.

Compania Scientific Applications Research Associates (SARA) din Huntington Beach a construit un dispozitiv care face ca organele interne să vibreze. Efectele pot varia de la un „simplu” disconfort până la distrugerea ireversibilă a organului úi chiar moartea. Folosit pentru a proteja o zonă, razele lui vor determina senzaĠii din ce în ce mai puternice úi mai neplăcute pentru cei care încearcă să se apropie. „Am construit câteva prototipuri” spune Parviz Parhami, directorul SARA. Astfel de

116

bariere acustice, spune el, sunt gata de vânzare. El estimează că cel puĠin cinci ani vor fi necesari pentru a se reuúi producerea de pistoale acustice úi multe alte arme exotice, dar el adăugă că „am auzit că în numai un an s-ar putea reuúi acest lucru”. Militarii plănuiesc deja folosirea unor astfel de bariere acustice pentru a controla demonstranĠii sau pentru a elibera drumul în faĠa convoaielor armate.

Dispozitivele acustice de la SARA au fost deja testate la baza trupelor navale de la Camp Pendleton, aproape de birourile companiei din Huntington Beach úi au fost luate în considerare pentru operaĠiunile din Somalia. „Am cerut arme sonore” a spus un expert în astfel de arme, care se afla acolo. Dar, Departamentul Apărării a spus „Nu” din moment ce încă nu erau suficient testate. Pentagonul se temea că armele ar putea să determine efecte permanente în subiecĠii umani, mai ales în cazul femeilor gravide, bătrânilor úi celor bolnavi. Către sfârúitul celui de-al Doilea Război Mondial, germanii aveau în dotare un alt fel de dispozitiv sonor. Era ca un tun uriaú care trimitea o undă de úoc sonor care, teoretic, putea să doboare un bombardier B-17. Pe la mijlocul anilor 1940, SUA au creat un program numit Project Squid pentru a studia tehnologia vârtejurilor. Rezultatele sunt necunoscute. Dar Oleg Obolensky, un inventator american, spune că a reuúit sa facă o copie a dispozitivului nazist în laboratorul său, în anul 1969. Efectul era dezastruos asupra obiectelor solide: putea să doboare ca pe un fulg o placă. Dar, asupra obiectelor elastice úi a oamenilor avea un efect diferit. „Am avut senzaĠia că am fost lovit de o pătură groasă, din cauciuc” spune Obolensky, care l-a testat o dată úi pe el. Ideea se pare că a rămas în aúteptare până recent, când militarii au descoperit că poate fi folosit ca armă non-letală. Armata úi Marina SUA desfăúoară acum proiecte de cercetare în domeniul vârtejurilor úi al razelor energetice. Laboratoarele SARA au testat prototipul diabolic la baza Camp Pendleton, a confirmat o sursă.

Holografia. Nu sunt de ignorat nici tehnologiile de stimulare vizuală úi iluzionare care cuprind lasere de mare

117

putere, ce pot crea imagini mistice în fundal (în Irak s-a folosit imaginea lui Mahomed înfuriat, proiectată într-o anume zonă de operaĠii, care a făcut ca numărul dezertorilor să fie foarte mare în rândul forĠelor irakiene), tehnologii similare efectului Bucha – utilizarea de lumini stroboscopice de înaltă intensitate ce clipesc cu aceeaúi frecvenĠă (sau la valori apropiate) cu lungimea de undă a creierului uman sau tehnicile de mimetizare activă (efect cameleon) ce adaptează dinamic obiectul ce trebuie ascuns sau expus la coloritul úi nivelul de iluminare a fondului făcându-l practic invizibil pentru ochiul omenesc. Să nu uităm că teritoriul actualei FederaĠii Iugoslave a fost scena a numeroase apariĠii ciudate în atmosferă (tip OZN), relatări despre vizualizări cu caracter mistico-religios úi alte fenomene stranii de psihoinducere colectivă care nu sunt străine de tehnicile prezentate mai sus.

Căldura electromagnetică. Sovieticii dispuneau de

lasere pentru orbire. Se vehicula ideea că aveau úi arme acustice úi cu unde de radio-frecvenĠă. În 1987, o publicaĠie a Pentagonului avertiza că sovieticii ar putea dispune de un prototip de armă cu unde de radio-frecvenĠă.

Cotidianul Washington Post scria în acelaúi an că sovieticii au făcut teste cu acele arme úi au omorât capre aflate la 1 km distanĠă.

Pe de altă parte, Pentagonul avea programe de cercetare pentru astfel de arme încă din 1960.

Unul dintre proiecte era o puúcă electromagnetică ce „inducea crize epileptice” în inamic. Un altul era despre „o armă termică ce avea efectul de a supraîncălzi corpul uman până la 43 grade Celsius”. Asemenea temperaturi produc disconfort úi o senzaĠie generală de rău, chiar úi moartea.

Dar aici problematica este puĠin diferită. Dacă un subiect, care se află la o distanĠă de 200 m de armă, ar putea doar să leúine de căldură, un altul aflat la numai 10 m distanĠă va fi cu siguranĠă ucis. De aceea, s-au făcut cercetări pentru a se stimula sistemul nervos periferic în suficiente puncte pentru

118

a se obĠine „efectul de refuz”, adică sistemul nervos nu mai poate suporta intensitatea stimulilor úi se închide complet, provocând pierderea cunoútinĠei, leúinul.

Evident, numeroase laboratoare guvernamentale úi companii private au în desfăúurare multe astfel de proiecte. Laboratorul Armstrong al ForĠelor Aeriene de la baza Brooks din Texas (SUA) cheltuieúte mai mult de 110 milioane de dolari, în următorii 6 ani, pentru a exploata efectele biologice non-letale ale radiaĠiei electromagnetice, pentru programele de securitate, de menĠinere a păcii úi de război ale ForĠelor Aeriene americane.

Somnul de joasă frecvenĠă. Din 1980 până în 1983,

Eldon Byrd a condus proiectul Armelor Electromagnetice non-letale din marina americană. El a realizat cea mai mare parte a cercetărilor sale la Institutul de Cercetare de Radiobiologie al ForĠelor Armate de la Bethesda.

„Studiam activitatea electrică din creier úi modul în care putea să fie influenĠată”, spune el. Ca specialist în inginerie medicală úi efecte biologice, a participat la mici proiecte de cercetare, inclusiv despre armele pe bază de vortex (vârtejuri) ale lui Obolensky.

A condus experimente pe animale úi chiar pe el însuúi pentru a vedea dacă undele cerebrale se sincronizează cu cele trimise către subiect din afară (a descoperit că aúa era, dar efectul este de scurtă durată).

Folosind radiaĠie electromagnetică de frecvenĠă foarte joasă, el a descoperit că putea forĠa creierul sa elibereze substanĠe ce controlează comportamentul (endorfine). „Am reuúit să aducem animalele în stare de stupoare”, a spus el, aĠintind asupra lor aceste radiaĠii. „Am determinat că, prin iradierea cu aceste frecvenĠe, creierul de găină, in vitro, să elibereze cu 80% mai multe substanĠe decât în stare normală”, spune Byrd. A folosit anumite câmpuri magnetice pentru a determina creierul úobolanilor să producă histamina. La om, aceasta echivalează cu simptome instantanee de gripă úi

119

răceală úi produce ameĠeală puternică. „Câmpurile magnetice erau extrem de slabe, ele nu

puteau fi detectate” a adăugat Byrd. „Efectele erau non-letale úi reversibile. Puteam să îmbolnăvim temporar o persoană”, spune Byrd. „Era ca úi cum am fi folosit o armă”.

Byrd declară că i s-a spus că rezultatele cercetărilor sale vor fi publice, dacă eúuează. Pentru că a avut succes, el crede că au fost făcute secrete. ùi alĠi cercetători declară lucruri asemănătoare despre proiectele de radiaĠie electromagnetică care sunt declarate secrete odată ce se dovedesc eficiente.

Contactul direct. Pe măsură ce militarii continuă

cercetările lor pentru fabricarea de arme non-letale, unul dintre dispozitivele ce lucrează prin contact a ajuns deja pe tarabe. Se numeúte „Miotron cu unda de úoc”. Un clip video publicitar îl arată în acĠiune.

Un „criminal” uriaú, bine făcut úi foarte rău, se apropie de o femeie îmbrăcată bine. În timp ce el încearcă să o bruscheze, ea îl atinge cu un mic dispozitiv de mărimea unui pachet de Ġigări. El cade la pământ în poziĠie ghemuită, ca úi cum ar fi paralizat, dar având ochii deschiúi úi nu-úi revine decât câteva minute mai târziu.

„Contactul cu Miotronul se simte ca úi cum ai avea milioane de ace în tot corpul. Acesta este rezultatul bruiajului semnalelor nervoase din centrul cortex motor din creier”, spune comentatorul. „Este oribil”, spune Wiliam Gunby, directorul companiei care fabrică Miotronul. „Nu este o jucărie”. Miotronul dereglează miúcările voluntare ale muúchilor, cele involuntare nu sunt afectate, astfel încât funcĠiile vitale ale victimei (respiraĠia, bătăile inimii etc.) sunt menĠinute. Se aúteaptă ca femeile să cumpere astfel de dispozitive, dar agenĠiile de securitate úi pază, inclusiv poliĠia din Arizona úi personalul de pază din Judecătoria New York, au început deja să cumpere astfel de dispozitive. Pentru FBI se testează deja un model special, numit „Văduva neagră”. El mai declară că

120

guvernul rus a cumpărat deja 100.000 de dispozitive Miotron. Armata SUA este úi ea interesată de Miotron. „În timpul

Războiului din Golf, am primit telefoane de la militari”, spune Gunby. „Mi-au cerut să direcĠionez unda de úoc a Miotronului cu ajutorul laserului, astfel încât toĠi cei aflaĠi în calea razei laser să cadă la pământ”. Deúi nu a fost posibil acest lucru, i s-a spus să nu vorbească despre asta, úi că ei nu vor recunoaúte nimic dacă el va declara ceva în acest sens.

Unii spun că astfel de secrete sunt necesare în dezvoltarea de noi arme, iar alĠii spun, însă, că este o greúeală. „Pentru că programele de cercetare sunt secrete, sponsorizarea este necunoscută, iar tehnologiile folosite sunt neconvenĠionale”, spune William Arkin de la Proiectul Armele úi Drepturile Omului. „Militarii nu au făcut nimic ca să se asigure că banii sunt cheltuiĠi pe activităĠi folositoare sau că programele sunt într-adevăr necesare”. Nu va trece mult timp úi evidenĠele vor apărea clar pentru toată lumea.

Laserul úi „etica” folosirii lui. Se află în dotarea

forĠelor speciale ale SUA armele laser cu joasă energie (low energy laser) ce utilizează lasere multicolore, deoarece ochiul uman este mai sensibil la această gamă cromatică úi mai uúor de vătămat. Scopul urmărit prin utilizarea acestei arme este orbirea temporară, iar în cazuri extreme, orbirea permanentă a persoanelor vizate.

Ce s-a întâmplat cu forĠele SUA în Somalia aruncă o umbră peste problematica etică. La începutul lui 1995, ForĠele Navale americane au fost dotate cu aúa-numitele lasere ameĠitoare. Ideea era ca să nu se creeze un conflict sângeros dacă somalezii deveneau ostili. Dar comandantul a decis ca laserele să fie dezafectate pentru a nu exista riscul să fie orbiĠi oamenii. Cu intensitatea laserului astfel scăzută, puteau fi folosite numai la semnalizare sau la desemnarea Ġintei.

La 1 martie 1995, câteva unităĠi de comando ale Echipei 5 SEAL US Navy au fost poziĠionate la capătul sudic al aeroportului Mogadiscio. La ora 7 dimineaĠa, un tehnician de la

121

Laboratoarele Philips ale ForĠelor Aeriene (producătorul laserelor) a folosit unul dintre lasere pentru a „marca” un somalez care avea o grenadă anti-SEAL; un soldat SEAL a tras în el úi l-a ucis. Era clar că somalezul urma să arunce grenada înspre grupul SEAL, dar decizia de a nu folosi laserul pentru a-l ameĠi pe somalez sau pentru a-l orbi a ridicat multe probleme. „Nu aveam voie să-i orbim sau să-i ameĠim pe somalezi, pentru că era un gest inuman” a spus unul dintre soldaĠi, dar să-i pui un glonĠ în cap este cumva mai uman.

În ciuda acestor argumente, Crucea Roúie InternaĠională úi OrganizaĠia Drepturilor Omului au început de atunci o luptă împotriva laserelor anti-persoană. În toamna anului 1995, SUA a semnat un tratat care interzice dezvoltarea de lasere care „determină orbirea permanentă”. Cu toate acestea, arme laser sunt produse de ruúi úi răspândirea lor este îngrijorătoare. De asemenea, tratatul nu exclude laserele care provoacă orbire temporară sau ameĠeală. Cercetările pentru dezvoltarea úi perfecĠionarea acestor arme continuă în SUA, iar firmele care au contracte de producĠie le vând PoliĠiei.

3. Riscurile utilizării armelor mai puĠin letale

Problema ridicată de etichetarea acestei categorii de

dispozitive drept „arme mai puĠin letale” o constituie faptul că sugerează ideea că armele descrise nu ar fi chiar mortale. Cu toate acestea, au existat decese úi răniri grave asociate cu utilizarea tehnologiilor mai sus-menĠionate. Începând din 1970, aproximativ 12 decese au fost atribuite armelor de impact, cum ar fi muniĠiile „săculeĠ de fasole”. Utilizate necorespunzător, acestea pot penetra Ġintele úi pot provoca răniri serioase úi chiar moartea. Într-un caz petrecut în California, o femeie care îi ameninĠa pe poliĠiúti cu un cuĠit a fost împuúcată de aceútia cu muniĠii de tip „săculeĠ de fasole” în braĠ úi în trunchi, aceasta căzând moartă la pământ. Cauza morĠii a fost o leziune (ruptură) a inimii, produsă de úocul frontal sever, provocat de un obiect contondent („săculeĠul de fasole”).

122

Un alt pericol prezentat de armele mai puĠin letale este cel al confundării dispozitivelor de acest tip cu cele letale. A fost înregistrat un astfel de caz, în care într-o carabină destinată tragerii cu muniĠie nonletală de impact s-a găsit un proiectil cu muniĠie letală. Acest lucru a fost descoperit după ce cu arma respectivă s-a tras, iar proiectilul a retezat piciorul victimei, deasupra genunchiului drept. Pentru a se evita confuziile, unele unităĠi folosesc marcaje de culoare portocalie aplicate pe carabinele cu muniĠie mai puĠin letală, pentru a le deosebi de celelalte.

ReflecĠii. Se presupune că atunci când inventezi ceva,

iĠi asumi o anumită responsabilitate, scopul unei arme este de a… ucide? Dacă nu este folosită în acest scop, este complet inutilă (úi nu cred că există savanĠi specializaĠi în pierderea timpului). Astfel, dacă cineva moare din cauza acelei arme, úi inventatorul ei este parĠial vinovat, la fel úi cel care utilizează arma, úi cel care dă ordinul ca aceasta să fie utilizată.

Cum să fie un savant vinovat pentru o armă? De ce să nu fie cei care decid folosirea ei? De ce nu soldatul simplu care apasă pe trăgaci. De ce nu cel care a inventat roata, pentru că toate maúinile de război de astăzi o folosesc…

BIBLIOGRAFIE:

x Col. Stan, E., col. Străinu, E., War în Cyberspace, Bucureúti, Editura Sophia, 2001, pag. 58-190;

x Arme neletale pentru războaiele viitorului, Italia, Revista Italiana Difensa, nr. 10, oct. 1994, pag. 52-55;

x www.sri.ro; x Gândirea militară românească, nr. 2/2003, pag.77-83; x US News, SUA nr. 8/2002, pag.15-22; x The Daily Telegraph, 7 august 2002.

123

OPTIMIZAREA CURRICULARĂ ÎN INSTITUğIILE FURNIZOARE DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI

CU STATUT SPECIAL

Locotenet-colonel Carmen BĂRBULESCU ùeful Centrului de Documentare úi Pedagogie – I.G.J.R.

În condiĠiile actuale, când ritmul înalt al schimbărilor, viitorul impredictibil úi competiĠia acerbă au devenit notele definitorii ale vieĠii organizaĠionale, cu cât un sistem/organizaĠie se ocupă mai mult de formarea úi dezvoltarea carierelor angajaĠilor săi, cu atât este mai probabil să atingă nivelul de excelenĠă organizaĠională.

Formarea úi dezvoltarea carierei se asociază cu apariĠia efectelor benefice pentru individ úi organizaĠie, conducând către facilitarea accederii spre un nivel superior de cultură sau de calificare, supus schimbărilor ascensionale ale posturilor úi funcĠiilor úi, nu în ultimul rând, spre transformarea individului într-o manieră globală úi profundă.

1. Scurt istoric al înfiinĠării structurilor de pregătire a personalului propriu

OrganizaĠia „X” depinde de dezvoltarea resurselor

umane ca avantaj strategic, drept pentru care au fost stabilite programe de formare iniĠială úi dezvoltare a carierei la nivelul unui întreg sistem, comprehensive úi integrate, prin care se îndrumă participarea indivizilor la dezvoltare prin instituĠii de formare iniĠială úi pregătire continuă proprii.

Pornind, în abordare, de la întreg la parte, de la general la concret, având ca bază practica managementului serviciilor educaĠionale, au fost parcurse o serie de etape la finalul cărora concluziile au constituit elemente cheie în alcătuirea programelor specifice de formare úi dezvoltare profesională a personalului cu statut special.

124

Astfel, din diagnoza mediului intern úi extern al organizaĠiei/sistemului au rezultat nevoile angajaĠilor, grupurilor organizaĠiei úi ale societăĠii/comunităĠii: numărul probabil de potenĠiali beneficiari ai ofertelor úi serviciilor educaĠionale, vârsta acestora, situaĠia bazei materiale úi a nivelului de dotare cu resurse materiale úi tehnologice, identificarea nevoilor úi problematicii comunitare, a societăĠii pentru care, în final, resursa umană formată úi dezvoltată profesional îúi va aduce serviciile specifice.

Urmare a diagnosticării necesarului complex a fost elaborată strategia prin care se defineúte contextul general úi specific al organizaĠiei/sistemului, se stabilesc scopul proiectului de dezvoltare instituĠională úi programele coerente care servesc atingerii finalităĠilor strategice. Programele de formare úi dezvoltare sunt structurate în funcĠie de grupurile Ġintă (de exemplu, programe de formare iniĠială pentru personal încadrat din sursă externă; programe de schimbare a specialităĠii pentru personalul încadrat din sursă internă; programe de perfecĠionare în specialitate etc.).

Implementarea strategiei s-a materializat prin planul operaĠional aferent fiecărei activităĠi în care au fost prevăzute obiective (rezultat final – profesionalizarea structurilor specifice), resurse (umane, financiare, materiale, informaĠionale de experienĠă úi expertiză, de timp, dar úi de autoritate privind dreptul de a lua úi impune decizii úi de a exercita control) responsabilităĠi, termene cât mai precise úi indicatori de evaluare ca niveluri acceptabile de realizare a obiectivelor stabilite.

2. Posibilă variantă de dezvoltare úi optimizare a curriculum-ului

În ansamblu, prin trecerea în revistă a celor de mai sus

s-au pus bazele unui sistem de formare iniĠială úi pregătire continuă specifică a personalului propriu. Acum el există,

125

funcĠionează, au fost înfiinĠate instituĠii de formare iniĠială (úcoli postliceale, centre de perfecĠionare a pregătirii în specialităĠile profesionale), úcoli úi centre de pregătire cu vocaĠie internaĠională în parteneriat cu instituĠii similare din Europa.

Implementarea aduce în atenĠia factorilor de decizie o serie de corecturi datorate reformei instituĠionale, profesionalizării structurilor, ceea ce implică úi reforma educaĠională, schimbări complexe ce au în centru dezvoltarea úi/sau optimizarea curriculum-ului.

Dezvoltarea curriculum-ului (curriculum development) a fost necesară pentru instituĠiile de pregătire specifică nou înfiinĠate ce aveau o misiune úi un profil total nou, cu analogii numai cu instituĠii din structurile similare din afara Ġării (ex. intervenĠie profesională pentru asigurarea úi restabilirea ordinii publice úi intervenĠie profesională în domeniul montan).

În ceea ce priveúte optimizarea curriculum-ului (curriculum improvement), procesul vizează actualmente úi partea din întreg ce a însemnat în prima etapă, dezvoltare de curriculum.

Aúadar atât dezvoltarea, cât úi optimizarea curriculară este necesar să ia, în practică, în perioada imediat următoare, forma unor demersuri managerial-organizatorice de tip etapizat.

Necesitatea optimizării curriculum-ului la nivelul structurilor de pregătire rezidă úi din compatibilizarea acĠională a structurilor/personalului propriu cu cele din Europa, alături de care România acĠionează în teatrele de operaĠii pentru limitarea conflictelor.

Determinate de aspectul deontologic úi umanitar al managementului schimbării în procesul de formare iniĠială úi pregătire continuă, etapele necesare derulării procesului de optimizare curriculară în perioada următoare sunt:

Analiza de curriculum – curriculum research. Este faza care ar trebui să preceadă, obligatoriu, orice altă activitate deoarece se urmăresc schimbări educaĠionale ale unui sistem asupra căruia s-a format o imagine úi are deja un istoric.

126

Analiza presupune două operaĠiuni fundamentale: diagnoză úi prognoză. Cercetarea diagnostică a stării de furnizare a serviciului de pregătire profesională nu este o activitate de birou, ci ea trebuie să fie obligatoriu o investigaĠie „de teren”, datele úi rezultatele raportate prin sistemul informaĠional centralizat fiind grevate de o doză de subiectivism ce influenĠează nefavorabil procesul de optimizare.

Comisia de investigare va putea afla dificultăĠile concrete pe care le au instituĠiile de pregătire specifică, obstacolele cu care se confruntă instructorii úi cadrele didactice pentru a preda disciplinele, problemele pe care le întâmpină cursanĠii.

Dacă diagnoza va conduce la identificarea disfuncĠionalităĠilor, prognoza este absolut necesară pentru a indica tendinĠele de evoluĠie socială, economică, útiinĠifică úi tehnologică la care instituĠiile de pregătire vor trebui să se adapteze.

Prin analiza curriculară, practic se vor identifica erorile, disfuncĠionalităĠile úi dificultăĠile structural-funcĠionale actuale, tendinĠele de evoluĠie úi solicitările socio-profesionale provocate de acestea, urmând a se armoniza cele două categorii de date pe baza minimizării efectelor indizirabile úi maximizarea consecinĠelor pozitive.

Deúi reprezintă o etapă laborioasă cu un necesar maxim de obiectivism, odată finalizată cercetarea curriculară va pune la dispoziĠie baza pentru următoarea etapă – proiectarea curriculară, acea activitate de concepere a unui curriculum nou.

Constituită, echipa de specialiúti va trebui să alcătuiască un set nou de concepte, de referinĠe úi principii pe baza cărora să realizeze proiectul curricular având ca elemente de referinĠă:

– misiunea instituĠiei de pregătire profesională (idealul, finalitatea generală urmărită);

– finalităĠile structurate pe niveluri de pregătire;

127

– conĠinutul procesului de învăĠământ (ansamblul cunoútinĠelor, capacităĠilor, deprinderilor, abilităĠilor) stabilit prin planurile de învăĠământ, conform finalităĠilor úi obiectivelor generale detaliate în programele analitice ale disciplinelor úi materiilor de învăĠământ concretizate în suporturile informaĠionale (manuale, ghiduri, îndrumare, ordine úi dispoziĠii, legislaĠie) úi proiecte didactico-instructive;

– metodologia procesului de învăĠământ (strategiile de predare – învăĠare – evaluare a conĠinutului pregătiri, situaĠiile tehnico-tactice în care vor fi puúi cursanĠii, metodele didactico-instructive);

– evaluarea procesului de învăĠământ (ansamblul tehnicilor de măsurare úi apreciere a rezultatelor úi performanĠelor celor ce învaĠă, metodologia de reglare, autoreglare a sistemului úi procesului de pregătire);

Cea de-a treia etapă, evaluarea proiectului curricular trebuie realizată pe mai multe canale informaĠionale úi anume:

¾ analiza critică obĠinută de comisia proiectantă, prin supunerea proiectului dezbaterii publice, consfătuirii cu categoriile interesate (beneficiari, specialiúti úi manageri);

¾ investigaĠia empirică pe un eúantion reprezentativ (în instituĠii de pregătire) prin introducerea experimentală a noului curriculum pe o perioadă rezonabilă de timp;

¾ culegerea úi prelucrarea rezultatelor, identificarea disfuncĠionalităĠilor úi corectarea erorilor de proiectare.

Noul curriculum astfel experimentat va trebui supus validării conform competenĠelor, ceea ce atrage, o dată cu această etapă, responsabilitatea celor ce-l validează.

Ultima etapă, implementarea curriculum-ului reprezintă o activitate ce trebuie acceptată úi realizată cu convingere profesională în managementul schimbării úi cu sprijinul oficial al celor decidenĠi.

Optimizarea curriculară în activitatea de pregătire profesională a personalului cu statut special este un proces pe parcursul căruia intervin o serie de factori de influenĠă

128

determinanĠi úi care domină întregul proces, ceea ce poate orienta mai mult sau mai puĠin rezultatul final al acesteia.

BIBLIOGRAFIE:

x Legea nr. 550/2005 privind organizarea úi funcĠionarea Jandarmeriei Române;

x Legea învăĠământului nr. 84/1995 cu modificările úi completările ulterioare;

x Matei Cerkez, Manual Managementul Curriculum-ului, 2005–2006; x Mielu Zlate, Tratat de psihologie organizaĠional-managerială,

editura Polirom, Bucureúti 2004; x Ioan Jinga, Ion NegreĠ Dobridor, InspecĠia úcolară úi design-ul

instrucĠional, Editura Aramis, Bucureúti, 2004; x Georgeta Pâniúoară, Ion Ovidiu Pâniúoară, Managementul

Resurselor Umane – ghid practic, Editura Polirom, Bucureúti, 2005.

129

ABORDĂRI PRACTICE ùI REPERE LIMITATIVE ALE ACTIVITĂğII DE PSIHOLOGIE

ÎN JANDARMERIA ROMÂNĂ Locotenent psiholog Daniel POPA

ofiĠer psiholog – I.J.J. NEAMğ

Introducere

Societatea contemporană, în special în Ġara noastră, implică o serie de transformări extrem de rapide, mult mai intense decât în orice altă perioadă a evoluĠiei sociale. Aceste transformări solicită adaptări la fel de rapide, care sunt cu atât mai dificil de realizat cu cât mecanismele de adaptare ale individului sunt mai puĠin dezvoltate.

De la bun început facem precizarea că lucrarea are ca scop familiarizarea cititorilor cu aspectele relevante din practica psihologiei, a conĠinutului activităĠii psihologului de unitate, considerând important să facem o serie de delimitări conceptuale privind tipurile de asistenĠă psihologică, competenĠele necesare úi aplicaĠiile directe, precum úi a interferenĠelor cu celelalte domenii de activitate din cadrul Jandarmeriei Române.

MotivaĠia întocmirii acestei lucrări vine din dorinĠa de a contura úi clarifica spectrul activităĠii de psihologie la nivel organizaĠional, din perspectiva beneficiarilor serviciilor psihologice, în vederea creúterii unei adresabilităĠi a personalului către cabinetul psihologic úi a diminuării caracterului ambiguu asupra locului úi rolului psihologului de unitate.

În linii mari, activitatea de psihologie este orientată spre evaluarea úi medierea formării unor mecanisme de adaptare cât mai generale úi transferabile în diverse situaĠii, atât în viaĠa socială, cât úi în cea profesională, o raportare cât mai adecvată la mediul social úi la sarcina de muncă.

130

Scopul activităĠii psihologului îl reprezintă creúterea autocunoaúterii úi cunoaúterii altora, care în acest context este atins prin activitatea de asistenĠă psihologică.

Psihologul urmăreúte ameliorarea vieĠii oamenilor úi obĠinerea eficienĠei personale úi profesionale. Cheia pentru a trăi o viaĠă sănătoasă úi fericită este să fii sincer cu tine. A avea conútiinĠa utilităĠii, a fi responsabil, apreciat cum se cuvine sunt premise pentru obĠinerea eficienĠei personale si profesionale. Prin acĠiuni de cunoaútere, prevenĠie úi intervenĠie, psihologul urmăreúte să inducă o optimizare a potenĠialului personalului unităĠii.

Dar psihologul, fără aportul obiectului activităĠii sale (individul, grupul de muncă) nu poate să producă niciun efect fără o implicare activă úi conútientă, fără o adresare sinceră úi responsabilă úi stabilirea unui parteneriat, deoarece contribuĠia acestuia este mai puĠin semnificativă procentual în raport cu eforturile pe care trebuie să le depună cei asupra cărora se derulează intervenĠiile psihologice.

Activitatea de psihologie în Jandarmeria Română este stabilită de Metodologia privind asistenĠa psihologică a personalului din Jandarmeria Română úi Ordinul M.A.I. nr. 257 din 1 august 2007 privind activitatea de psihologie în M.A.I., în concor-danĠă cu normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog.

AsistenĠa psihologică se derulează pe trei coordonate: profilactică, primară, recuperatorie.

1. AsistenĠa psihologică profilactică

Cu siguranĠă am observat la mulĠi dintre noi o stare de nedumerire generată de aflarea răspunsului la întrebarea care este rostul evaluărilor psihologice periodice?

Obiectivele derulării asistenĠei psihologice profilactice sunt orientate spre identificarea cazurilor de disfuncĠionalitate psihologică în rândul personalului, precum úi a situaĠiilor úi

131

grupurilor de risc psihologic, educarea personalului pentru recunoaúterea úi semnalarea simptomatologiei specifice diferitelor probleme de natură psihologică úi cunoaúterea mecanismelor de adaptare eficientă la solicitările psihoprofesionale.

Formele prin care se realizează asistenĠa psihologică profilactică sunt evaluarea psihologică periodică úi pregătirea psihologică a personalului.

Cunoaúterea úi asistenĠa psihologică în cadrul unităĠii urmăreúte asigurarea unei resurse umane corespunzătoare obiectivelor, misiunilor úi sarcinilor profesionale, încercând să orientăm fiecare militar pe specificul unei misiuni sau post în concordanĠă cu structura sa de personalitate úi potenĠialul aptitudinal. Aceste activităĠi înseamnă mai mult decât aplicarea de teste sau chestionare de profil. Pentru o bună cunoaútere, psihologul trebuie să fie activ, să se implice, să observe, să discute, să pună omul în diverse situaĠii. Deúi fiecare militar ar trebui să fie în măsură să desfăúoare toate genurile de sarcini úi activităĠi pentru care a fost selecĠionat úi pregătit, pentru eficientizarea produselor activităĠii ar fi ideal de a calibra fiecare angajat pe un post de muncă, în concordanĠă cu propriul potenĠial, astfel încât randamentul úi calitatea produselor activităĠii să fie maximizate.

În mediul organizaĠional militar se impune evaluarea caracteristicilor individuale, având ca scop principal valorificarea optimă a potenĠialului de care dispune subordonatul, astfel încât atribuirea spre executare a unui anumit gen de misiune să fie în concordanĠă cu potenĠialul său úi să fie realizată la parametrii maxim posibili, aspect care evidenĠiază avantajul pe care îl are instituĠia prin repartizarea corectă a indivizilor pe sarcini úi misiuni.

Aprecierea corectă a calităĠilor úi limitelor/defectelor subordonaĠilor permite desemnarea acestora pentru atribuĠii úi misiuni cât mai adecvate caracteristicilor personale, astfel încât cu minimum de efort să se obĠină maximum de eficienĠă. Astfel, o persoană care îndeplineúte activităĠi care nu îi

132

contrazic calităĠile naturale este mai motivată pentru activitatea respectivă, mai eficientă úi manifestă un comportament orientat spre reuúită. Dimpotrivă, acele persoane care, pentru îndeplinirea unei atribuĠii, sunt nevoite să-úi reprime tendinĠele proprii, naturale, vor avea un deficit de energie úi, ca urmare, vor avea tendinĠa de a evita sarcinile inadecvate lor, vor căuta posibilităĠi de a „scăpa” din situaĠie.

Pe de altă parte, în contextul cuantificării imaginii opiniei publice asupra instituĠiei, derularea responsabilă a cunoaúterii subordonaĠilor de către cei cu atribuĠii pe această linie, corelată cu informaĠiile obĠinute în urma evaluărilor psihologice oferă posibilitatea identificării precoce a personalului care manifestă comportamente incongruente cu solicitările, atribuĠiile postului úi incompatibile cu statutul de militar al Jandarmeriei Române, precum úi a predispoziĠiei spre iniĠierea unor acĠiuni etichetate ca evenimente negative în cadrul organizaĠional.

Dată fiind dinamica societăĠii româneúti, cu escaladarea fenomenului antisocial úi a dificultăĠilor existenĠiale generate de diverse crize sociale úi economice, se observă o amplificare a numărului situaĠiilor în care personalul din cadrul M.A.I. este implicat în abateri de la disciplina militară úi a normelor codului deontologic al funcĠionarului public, trecând chiar spre sfera antisocialului, prin săvârúirea unor infracĠiuni cum ar fi de furt, trafic de droguri, constituirea în grupuri de criminalitate organizată, fapte de corupĠie, folosirea ilegală a armamentului din dotare, tentative sau chiar acte suicidare.

Exemplificând creúterea cazurilor de devianĠă, manifestate prin pierderea autocontrolului úi a unui comportament profesional inadecvat în rândul personalului din cadrul structurilor de ordine úi siguranĠă publică, ca urmare a unei analize subiective a tuturor condiĠiilor situaĠiilor profesionale cu care se confruntă, cu impact asupra luării unor decizii úi observabilă prin acĠiuni iraĠionale, neputinĠa de a profita de experienĠă alături de lipsa de respect úi considerare

133

a normelor sociale, se impune o abordare eclectică a ceea ce reprezintă acest segment al activităĠii de psihologie.

În acest sens, după derularea aplicării testelor psihometrice úi a interviurilor, comandanĠii úi úefii de structuri, cu responsabilităĠi în cunoaúterea personalului din subordine, prin coroborarea concluziilor rezultate în urma evaluării psihologice cu aspectele identificate în urma realizării activităĠii de cunoaútere, vor contura o imagine de ansamblu a funcĠionării profesionale úi sociale a subordonatului, astfel încât vor putea face o predicĠie a modului de comportament în anumite situaĠii, evitând interpretarea mecanică a rezultatelor.

Un subordonat care nu reuúeúte să-úi controleze suficient emoĠiile, cu o tendinĠă spre irascibilitate, impulsivitate, agresiv în situaĠii conflictuale, cu un autocontrol scăzut, poate reacĠiona de o manieră imprevizibilă în situaĠii profesionale solicitante, cu posibile consecinĠe nefaste asupra propriului traseu existenĠial sau asupra imaginii instituĠiei.

De aceea numai printr-o colaborare activă úi responsabilă între psiholog úi comandanĠi/úefi de structuri se pot exploata informaĠiile obĠinute, astfel încât să fie în beneficiul individului úi al organizaĠiei. Dar, de multe ori, ca urmare a programului încărcat, a multitudinii de activităĠi curente ce trebuie rezolvate, această activitate ce ar trebui să fie colaborativă úi conlucrativă este plasată pe un loc secund. De multe ori s-a observat úi o percepĠie formalistă a acestei activităĠi din partea celor supuúi evaluării, fără a fi interesaĠi de produsul acesteia, ca o modalitate de autocunoaútere úi o oportunitate de ajustare a conduitei, în urma autoanalizei propriei persoane úi a propriului comportament.

Testele psihologice nu ne dau prin ele însele imaginea psihicului subiectului, această imagine nu se reduce la o sumă de cote ale unor dimensiuni ale personalităĠii sau ale aptitudinilor, oricât de multe úi variate ar fi ele. Momentul esenĠial, cel mai dificil úi încărcat de răspundere este acela al interpretării de către psiholog a cotelor brute, a selectării úi intercorelării datelor relevante úi de redactare a profilului psihologic.

134

Nu puĠine sunt situaĠiile în care persoana evaluată a înregistrat scoruri medii la majoritatea probelor, astfel încât nu ne spune mare lucru despre ea, sau scorurile la instrumente psihometrice diferite par a fi uúor în contradicĠie.

Altă situaĠie dificilă cu care se poate confrunta psihologul este generată de nevoia unor subiecĠi de a se prezenta într-o lumină mult mai favorabilă decât cea reală, deseori fără să fie conútienĠi că exagerează sau mint.

Prin redactarea raportului de evaluare psihologică de către psiholog se realizează accesul comenzii unităĠii la rezultatele acestor evaluări, exploatând aceste informaĠii numai pentru a facilita o comunicare úi o colaborare armonioasă úi eficientă.

Comandantul poate solicita astfel de evaluări în scopul, declarat sau nu, de a-úi cunoaúte mai bine subalternii sau, atunci când, personalul fiind prea numeros sau răspândit în teritoriu, acesta nu mai are „puncte de reper” pentru a identifica subordonaĠii de pe eúaloanele ierarhice inferioare în vederea relaĠionării eficiente cu aceútia.

CondiĠiile examenului psihologic pot influenĠa valoarea datelor obĠinute, astfel încât condiĠiile de microclimat unde se derulează aplicarea testelor psihometrice, lipsa de cooperare a subiectului, starea sa fizică úi dispoziĠia afectivă, unii subiecĠi trăind evaluarea psihologică ca o situaĠie de examen, ca o situaĠie neobiúnuită, legată de o împrejurare importantă, cum ar fi selecĠia profesională. Pentru a preveni teama de nereuúită, de a se prezenta într-o lumină nefavorabilă, în toate cazurile trebuie să se găsească o justificare plauzibilă pentru a se evita sensibilizarea amorului propriu al subiectului.

Comunicarea rezultatelor examenului psihologic persoanelor supuse evaluării ar trebui făcută într-un mod sincer, obiectiv úi concret, dar fără a încerca să convingă cu orice preĠ persoanele examinate de validitatea concluziilor obĠinute. În asemenea situaĠii, psihologul trebuie să dovedească o flexibilitate úi o adaptabilitate ridicate, pentru a-úi adapta prezentarea în funcĠie de particularităĠile psihologice úi nivelul de instruire a celor examinaĠi.

135

Personalul supus evaluării psihologice ar trebui să perceapă această activitate ca o oportunitate de a se autocunoaúte, în urma identificării sau întăririi unor trăsături sau atitudini, deseori vizibile în comportament, să-l orienteze spre o autoanaliză a propriei persoane în vederea optimizării úi dezvoltării personale, spre a atinge o stare de bine úi de a se raporta de o manieră realistă la datele úi obiectele realităĠii cotidiene.

Putem exemplifica faptul că o persoană care are o relaĠionare deficitară cu cei din jur úi având o convingere că felul de a fi al celorlalĠi îúi pune amprenta asupra acestui aspect din comportament, în urma prezentării de către psiholog a unor dominante ale personalităĠii sale în timpul interviului aprofundat ce se derulează după aplicarea testelor úi stabilirea profilului preliminar, persoana evaluată poate fi orientată spre reflecĠie úi autoanaliză, concluzionând că ar trebui să se raporteze la propria persoană pentru relaĠionarea interpersonală disfuncĠională úi să-úi ajusteze conduita.

„Există lucruri pe care le útiĠi, dar nu útiĠi că le útiĠi. Când veĠi úti ceea ce nu útiĠi că útiĠi, atunci vă veĠi schimba” (Milton Erickson).

Abordarea terapeutică ericksoniană subliniază ideea că fiecare persoană are resursele úi aptitudinile necesare rezolvării problemelor sale.

Ideea că oamenii au tot ce le trebuie pentru a-úi rezolva problemele o întâlnim úi în zicala: „Fiecare om are probleme pe măsura lui.” Dar, dacă oamenii au resursele necesare rezolvării problemelor lor, de ce mai vin atunci la psiholog? Trebuie să spunem mai întâi că toĠi oamenii au probleme, că viaĠă însăúi este o problemă! ViaĠa are sens doar în măsura în care zilele se scurg una după alta, apropiindu-ne de un obiectiv plasat în viitor. Dar a avea un obiectiv în viitor înseamnă a crea o problemă în prezent – problema atingerii obiectivului. Prezentându-i persoanei situaĠia sa ca făcând parte din solicitările obiúnuite ale vieĠii de zi cu zi, úi nu ca o problemă psihologică sau psihopatologică, psihologul realizează ceea ce se numeúte normalizare, depatologizare.

136

Deúi toĠi oamenii au probleme, la psiholog se prezintă sau sunt trimiúi doar cei care nu úi le rezolvă într-un timp considerabil, din cel puĠin două motive: oamenii nu formulează corect problema sau oamenii devin deseori prizonierii unei singure imagini privind soluĠia. Sarcina intervenĠiei psihologice este aceea de a crea un cadru care să-l stimuleze pe client să dezvolte formulări alternative, fie în raport cu problema, fie cu soluĠia.

Pentru cunoaúterea eficientă a personalului, pe lângă structurarea profilului psihologic, o pondere semnificativă úi edificatoare o are discutarea elementelor de comportament observabile în timp de către psiholog cu comandanĠii/úefii nemijlociĠi, care se află într-un contact permanent cu personalul din subordine, având posibilitatea de a identifica aspecte esenĠiale despre modul lor de a gândi, a simĠi úi a acĠiona în situaĠii stresante, solicitante sau cu încărcătură conflictogenă.

Personalul cu atribuĠii pe linia cunoaúterii personalului trebuie să manifeste o deschidere spre instruirea de către psiholog asupra unor cunoútinĠe minimale de psihologie, ce vizează structura psihismului uman, elemente de psihopatologie, pentru a sesiza timpuriu eventuale manifestări psihocomportamentale ce ar prefigura o funcĠionare deficitară a individului.

Astfel, după acordarea avizului psihologic úi redactarea raportului de evaluare psihologică, psihologul face recomandări care ar trebui aduse la cunoútinĠa úefului ierarhic al persoanei evaluate, astfel încât în contextul identificării unor aspecte care ar contura anumite vulnerabilităĠi la nivelul psihismului individului, caracterizate uneori prin imprevizibilul conduitei, prin faptul că sunt „surprinzători în raportarea lor la norme, obiceiuri, reguli de convieĠuire socială, la ceilalĠi, úi nu rareori la ei înúiúi”, vizibile în contextul unor situaĠii negative, stresante sau conflictogene.

În acest sens, úeful va acorda o atenĠie importantă observării comportamentului subordonatului, deoarece este

137

persoana care se află într-un contact direct úi permanent, în timpul executării serviciului, a instructajelor, a úedinĠelor de pregătire, uneori chiar úi în plan extraprofesional. După identificarea elementelor atipice ale comportamentului, úeful/comandantul structurii din care face parte subordonatul le va prezenta psihologului, în vederea corelării acestora cu profilul úi aspectele accentuate ale trăsăturilor de personalitate identificate în urma evaluării psihologice, pentru a semnaliza apariĠia unei eventuale deteriorări semnificative clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcĠionare.

Observarea comportamentului se va face în diferite situaĠii úi reĠinând trăsături constante, stabile, notându-se imediat orice situaĠie relevantă, aspect pertinent prin observaĠie directă, înscriind la rubrica „aprecierile personale” din dosarul de cunoaútere pentru a nu interveni uitarea úi implicit denaturarea informaĠiei, informaĠii care vor fi valorificate în vederea conturării unei imagini obiective despre funcĠionarea profesională úi socială a subordonatului.

Din verificarea conĠinutului fiúelor de cunoaútere întocmite de cei responsabili pe cele două semestre ale anului se conturează o tendinĠă de apreciere subiectivă a tuturor indicatorilor psiho-comportamentali. În acest context, importantă este aprecierea obiectivă a acestor indicatori, din care să rezulte potenĠialul individual, cu punctele sale forte, dar úi cu elementele care pot orienta spre vulnerabilitate.

Comandantul, prin conduita úi atitudinea sa faĠă de subordonaĠi, trebuie să inducă un respect úi o încredere care să stimuleze autodezvăluirea acestora, fiind prima persoană care să identifice sau să-i fie dezvăluite de către subordonat anumite situaĠii solicitante de viaĠă sau chiar de criză existenĠială. Aceste situaĠii ar trebui corelate cu informaĠiile deĠinute de psiholog în ceea ce priveúte structura personalităĠii, în vederea cuantificării capacităĠii de adaptare la situaĠii noi úi stresante de viaĠă.

138

Deosebit de importantă este conútientizarea de către fiecare persoană responsabilă pe linia cunoaúterii oamenilor a necesităĠii de a informa psihologul úi comanda unităĠii, atunci când sesizează anumite repere îngrijorătoare în comportamentul subordonatului, deoarece, de cele mai multe ori, un simplu sfat, o atenĠionare sau exprimarea suportului afectiv nu este suficientă uneori, fiind imperios necesară includerea într-un program de intervenĠie psihologică, derulat după principii metodologice útiinĠifice, ce va urmări schimbarea atitudinii úi a comportamentelor care au potenĠialitate negativă faĠă de sine úi faĠă de alĠii, cu eficientizarea mecanismelor adaptative în scopul autocenzurării psiho-comportamentale, formării de abilităĠi úi atitudini care permit o funcĠionare personală flexibilă úi eficientă în scopul atingerii unei stări de bine.

Pregătirea psihologică se realizează printr-un ansamblu de metode úi tehnici menite să formeze úi dezvolte modelul comportamental adecvat mediului militar úi solicitărilor specifice postului úi misiunilor. Aceasta se derulează etapizat, prin dezvoltarea componentei conceptuale, prin prezentarea noĠiunilor teoretice privind determinanĠii comportamentului uman úi flexibilizarea componentei operaĠionale, evaluând modalităĠile de răspuns la solicitările postului.

Alegerea noĠiunilor teoretice trebuie să se deruleze în funcĠie de specificul misiunilor la nivelul grupurilor de muncă, exemplificând necesitatea însuúirii cunoútinĠelor teoretice în ceea ce priveúte modalităĠile de comunicare eficiente în consolidarea relaĠiilor profesionale, dezvoltarea abilităĠilor de punere în practică a modalităĠilor de negociere úi mediere ale conflictelor interpersonale de către toate categoriile de personal, accentuând elemente de psihologia mulĠimilor la nivelul structurilor de ordine publică, cu responsabilităĠi pe linia asigurării úi restabilirii ordinii publice.

ExigenĠele psihologice necesare exercitării profesioniste a misiunilor de către jandarmi impun o anumită rezistenĠă de a activa în regim de solicitare psihofiziologică crescută úi risc

139

profesional, un rol important având însuúirea de către aceútia a cunoútinĠelor úi a artei de a comunica cu comunitatea, arta persuasiunii úi convingerii, a politeĠii de o expresie mimico-gestuală, capacitatea de a soluĠiona eficient, prompt úi legal, în problematici socio-umane care se derulează presant úi în condiĠii de mare risc.

Sub aspect moral-volitiv, exigenĠele psihologice sunt oglindite de conduita jandarmului în integritatea caracterială, conturată de onestitate, virtute, modestie. Supusă unui continuu proces de dezvoltare, diversificare, specializare úi perfecĠionare, conduita jandarmului este mereu perfectibilă, fapt care trebuie conútientizat de către acesta, ca una din exigenĠele sale motivaĠionale.

În contextul misiunilor de menĠinere, asigurare úi restabilire a ordinii publice, aflaĠi în contact cu individul úi mulĠimile în exerciĠiul aplicării legii, jandarmii întâmpină serioase obstacole în calea derulării fireúti a unor relaĠii normale, civilizate, fiind utilă însuúirea cunoútinĠelor teoretice úi practic-aplicative ale particularităĠilor psihologice ale diferitelor categorii de persoane cu un comportament deviant, elemente de psihologia mulĠimilor, modalităĠilor de relaĠionare eficientă cu personalităĠi dificile, precum úi a tehnicilor de autocontrol comportamental.

Pe lângă expunerea noĠiunilor de psihologie úi verificarea însuúirii acestor cunoútinĠe, în cadrul pregătirii psihologice, se pot realiza intervenĠii psihologice la nivelul grupului, având ca obiective construirea acestuia úi a unei atmosfere pozitive, a unor pattern-uri de relaĠionare bazate pe cooperare, a unor modalităĠi adecvate de comunicare. Un grup bine format este un grup eficient profesional úi social care poate rezolva orice problemă úi poate depăúi o potenĠială situaĠie de criză prin comunicare adecvată úi construirea unor pattern-uri rezolutive creative úi eficiente.

Pentru realizarea acestor obiective, prin exerciĠii de tip dezbatere, este necesară prezenĠa membrilor grupului, o anume disponibilitate spre autodezvăluire, care se realizează

140

în timp, după ce vor fi familiarizaĠi cu derularea intervenĠiei. În realitate, această disponibilitate nu prea este exprimată deoarece se aúteaptă rezultate spectaculoase într-un timp cât mai scurt în urma acestor intervenĠii, cursivitatea exerciĠiilor ar putea fi întreruptă din varii motive, psihologul nemaiavând posibilitatea atingerii obiectivelor propuse.

Iată de ce cunoútinĠele de psihologie sunt un argument în plus, care dau o bază solidă pregătirii profesionale úi experienĠei jandarmului în exercitarea atribuĠiilor sale.

2. AsistenĠa psihologică primară

Obiectivele asistenĠei psihologice primare constau în monitorizarea cazurilor de disfuncĠionalitate identificate, evaluarea intensităĠii úi ierarhizarea acestora, ameliorarea sau remiterea disfuncĠiilor psihocomportamentale, precum úi dezvoltarea úi optimizarea personală.

Formele prin care se efectuează acest tip de asistenĠă psihologică sunt evaluarea psihologică specială úi intervenĠia psihologică primară.

Evaluarea psihologică specială se realizează în cazul existenĠei unui diagnostic psihiatric, ca urmare a unui consult medical de specialitate, sau modificării psihocomportamentale semnificative semnalate de úefii ierarhici sau observate de către psiholog.

În cazul în care modificările psihocomportamentale sunt semnalate de úefii ierarhici, aceútia vor întocmi un raport justificativ pentru solicitarea evaluării psihologice, aprobat de comandantul unităĠii.

În acest context este de evitat atitudinea unor comandanĠi de subunităĠi, mulĠi la începutul carierei, care din dorinĠa de a-úi proteja, apropia sau a le câútiga respectul subordonaĠilor, minimalizează semnificaĠia sau chiar muúamalizează anumite aspecte comportamentale disfuncĠionale, fără a le raporta úefilor ierarhici, cronicizând astfel o conduită atipică, intrând într-un cerc vicios în care uneori condiĠiile exterioare determină formarea unei

141

atitudini negative la nivelul individului care va conduce la perceperea distorsionată a realităĠii úi la generarea unor răspunsuri neadaptate necesităĠilor, influenĠând negativ planul personal, social úi profesional.

Ritmul alert de viaĠă, concurenĠa, bombardamentul informaĠional, transformările rapide în plan socio-economic, dar úi ameninĠările teroriste, confruntările armate, calamităĠile naturale, accentuarea poluării sau deteriorarea stării de sănătate pot declanúa la nivelul individului sau grupului adesea crize de mare intensitate care solicită mecanismele de adaptare complexe.

În viaĠa fiecărui om pot exista momente când se simte dezorientat, înspăimântat, deprimat sau neajutorat.

De multe ori, această stare este echivalentă cu scăderea randamentului în activitate, probleme în familie, la locul de muncă sau tulburări neuropsihice sau psihosomatice. Aceasta nu înseamnă că avem de-a face cu o boală psihică, ci doar cu o situaĠie de criză ce poate fi depăúită de multe ori doar cu ajutor psihologic, fără medicamente. A lăsa să se permanentizeze o astfel de stare poate duce la fixarea unor modele de comportament dezadaptativ, situaĠie în care intervenĠiile viitoare vor fi mai dificile úi de mai lungă durată.

În acest context, persoanele investite cu competenĠe de conducere/comandă trebuie să fie primele care sesizează anumite situaĠii de criză existenĠială cu care se confruntă subordonaĠii, de genul unor dezechilibre financiare úi emoĠionale, pierderea în statut úi prestigiu, diverse dependenĠe (alcool, jocul patologic etc.), separarea maritală, divorĠul, îmbolnăvirea gravă sau decesul unui membru al familiei, relaĠionare interpersonală disfuncĠională, cu potenĠial conflictogen. Aceste situaĠii trebuie aduse la cunoútinĠa comenzii unităĠii úi a psihologului, iar în urma unei analize judicioase, se poate stabili un plan de intervenĠie care să vină în sprijinul persoanei pentru a depăúi sau a se adapta eficient la situaĠia de viaĠă cu care se confruntă. Pe lângă măsuri de ordin administrativ, de genul sancĠiunilor disciplinare sau

142

aprobarea unor solicitări de natură personală, se poate impune monitorizarea persoanei în cauză úi structurarea unui plan de intervenĠie psihologică.

Derularea acestui plan de intervenĠie psihologică se realizează în timp, prin întâlniri periodice între persoana asistată úi psiholog, stabilite de comun acord.

Consilierea centrată pe situaĠii de criză aduce sub focusul intervenĠiei resemnificarea úi acceptarea momentelor de criză ca oportunităĠi de „creútere” personală úi interpersonală, prilej de schimbare a strategiilor nepotrivite sau eronate care s-au dovedit inadecvate în raport cu ciclul de viaĠă úi cu contextul actual. Este un bun prilej de învăĠare a unor răspunsuri alternative la probleme vechi care se repetă úi de reprocesare a semnificaĠiilor evenimentelor dintr-o perspectivă schimbată úi mai matură. Consilierea ajută clientul aflat în situaĠie de criză să se confrunte cu frustrările sale úi să-úi reformuleze noi obiective, să ierte úi să accepte pe alĠii, iertându-se úi acceptându-se pe sine, învăĠându-l să facă faĠă traumei, decepĠiei, dezamăgirii sau imprevizibilului năucitor al unor situaĠii, investindu-le cu sens.

Aúteptarea unor rezultate instantanee în câteva úedinĠe poate duce la insatisfacĠii pe ambele planuri ale cadrului intervenĠiei psihologice, mai ales în contextul în care clientul poate resimĠi o creútere în intensitate a durerilor personale úi a dezamăgirilor sau dezorganizărilor care pot degenera în depresie sau reacĠie de panică.

Fenomenul de deziluzionare care poate avea loc în cadrul procesului recuperator poate fi resimĠit de ambii, autoamăgire care nu trebuie neapărat să fie trăită conútient, putând fi subtilă úi inconútientă.

În orice interacĠiune ce valorizează contactul uman, unul dintre cei mai puternici determinanĠi ai procesului de schimbare ne pare a fi dimensiunea umană. Nu putem promova creúterea sau dezvoltarea în clienĠii noútri dacă nu reuúim să facem asta, mai întâi, cu noi înúine. Sursa cea mai bună care ne poate susĠine în eforturile de a-l asista pe

143

celălalt, aflat temporar într-o situaĠie dezavantajoasă, este experienĠa continuă a ceea ce suntem úi străduinĠa de a ne exploata întregul potenĠial.

În mediul militar, adresabilitatea din partea personalului către serviciile de asistenĠă psihologică este limitată, ca răspuns la prejudecăĠile modelului socio-cultural, la etichetările făcute de către colegi, a confundării psihologului cu psihiatrul.

Important de precizat este faptul că psihologul se ocupă cu normalitatea, cu ceea ce este încă bun úi valoros în individ, iar intervenĠiile psihologice urmăresc creúterea calităĠii vieĠii úi diminuarea reacĠiilor negative generate de stres.

„Dacă útiam cu ce se ocupă psihologia, recomandam tuturor colegilor să treacă de cel puĠin două ori pe an la psiholog” este afirmaĠia unui jandarm cu o vechime considerabilă în structura Jandarmeriei, după ce s-a prezentat la cabinetul psihologic, în contextul insistării comandantului unităĠii, vizibilă fiind rezistenĠa faĠă de recomandarea acestuia.

Aúteptările iraĠionale ale personalului, de genul „dacă am greutăĠi financiare, îmi plăteúte psihologul ratele bancare?” sunt nejustificate, ca urmare a ambiguităĠii conĠinutului demersului de intervenĠie psihologică, în locul percepĠiei unei modalităĠi de a se raporta la propria persoană, astfel încât să fie ajutat să-úi exploreze gândurile, emoĠiile úi comportamentul ca să câútige o înĠelegere de sine mai clară úi apoi să înveĠe să găsească úi să utilizeze propriile sale resurse pentru a se putea confrunta cu viaĠa cât mai eficient, luând decizii adecvate sau acĠionând corespunzător.

O altă problemă majoră este semnalată de tendinĠa de a împovăra psihologul cu cerinĠa nerealistă de a se acorda ajutor, în contextul asumării responsabilităĠilor în locul celor consiliaĠi, aúteptărilor de a manipula alte persoane – comandanĠi, colegi, membrii familiei, pentru ca aceútia să accepte punctul lor de vedere.

144

Demersul cel mai indicat este acela de a fi prezenĠi în măsura maximă de care suntem capabili alături de persoanele consiliate, dar să-i lăsăm să-úi asume responsabilitatea propriei existenĠe úi a alegerilor făcute în afara úedinĠelor de intervenĠie psihologică primară.

De multe ori intervenĠia psihologică se derulează sub mandat, adică persoana este trimisă la cabinetul psihologic de către anturaj sau chiar i se impune de către o persoană investită cu autoritate (úef, comandantul direct sau nemijlocit), iar o primă întâlnire cu psihologul nu poate fi etichetată ca o úedinĠă de consiliere, deoarece, pentru a se autodezvălui, exprimându-úi propriile trăiri úi nevoi ar trebui să se structureze o relaĠie, o alianĠă bazată pe încredere, un contact facilitator care se clădeúte pe parcursul mai multor úedinĠe.

Deseori, persoana consiliată stagnează în reacĠii de negativism, inerĠie, lamentativitate, neajutorare úi dependenĠă sau îúi agravează reacĠiile dezadaptative, ori se ancorează în conduite de úantaj emoĠional, comportament protestatar sau revendicativ, perseverând în eroare sau autosabotându-se. Conútientizarea unei probleme de către o persoană sau membrii unui grup semnifică o notă de maturitate, de responsabilitate faĠă de propria existenĠă, iar adresarea pentru a primi ajutor specializat simplifică úi eficientizează drumul către formularea acestei probleme sau a dinamicii din spatele ei. O problemă bine formulată este pe jumătate rezolvată, totul Ġine de disponibilitatea úi răbdarea persoanei care solicită ajutor .

Alteori, condiĠiile externe, contextul socio-familial pot frâna sau defavoriza demersul unei intervenĠii psihologice individuale, de aceea este necesar ca intervenĠia să fie pe cât posibil multidisciplinară úi să nu ignore niciunul din factorii care pot contribui la o situaĠie de criză. Lucrul cu familia extinsă sau cu colectivitatea implicată într-o manieră sistemică, lărgeúte úansele unei intervenĠii corecte, de succes.

Un alt aspect limitativ al asistenĠei psihologice primare este generat de faptul că intervenĠia psihologică primară, în

145

vederea eficientizării acesteia se derulează în cadrul cabinetului psihologic. În contextul amplificării lipsurilor materiale, când cel consiliat se deplasează de la o distanĠă considerabilă, ca urmare a răspândirii militarilor pe întreaga arie de competenĠă, cei care au oportunitatea de a beneficia de asistenĠă psihologică renunĠă la a se mai adresa psihologului, accentuând atitudinile úi comportamentele inadecvate care vor amplifica stresul, úi implicit disconfortul.

În societatea contemporană, procesul muncii a devenit o preocupare importantă pentru psihologi, dat fiind faptul că orice activitate umană depinde nu numai de condiĠiile obiective în care se desfăúoară, ci úi de atitudinea úi experienĠa personală a oamenilor, de cunoútinĠele úi deprinderile lor. Aúadar, preocupările psihologului de unitate sunt orientate spre componentele psihologice ale diferitelor activităĠi, precum úi a factorilor psihologici care contribuie la creúterea eficienĠei úi a satisfacĠiei în muncă a personalului.

La locul de muncă, stresul apare ca urmare a unor resurse insuficiente, la nivelul individului, grupului sau organizaĠiei pentru a face faĠă solicitărilor úi exigenĠelor profesionale.

Psihologul de unitate, prin evaluarea unor aspecte ale climatului organizaĠional, efectuată la nivelul grupurilor de muncă, va urmări identificarea agenĠilor inductori de stres úi a intensităĠii acestora asupra personalului, ierarhizând factorii stresori intrinseci muncii desfăúurate, factorii ce vizează structura úi climatul organizaĠional, factorii legaĠi de rolul în organizaĠie, factorii vizând relaĠiile la locul de muncă úi factorii legaĠi de dezvoltarea carierei.

La prima evaluare, prin aplicarea chestionarelor sociometrice, angajaĠii sunt încă rezervaĠi, se tem că aceste evaluări vor fi folosite împotriva lor, au tendinĠa de a oferi evaluări mai puĠin negative. Am ajuns la aceste concluzii pornind de la analiza acestor date fluctuante, dar úi de la observaĠiile făcute în timpul aplicării chestionarelor, observaĠii coroborate deseori cu discuĠii non-formale cu militarii implicaĠi

146

în evaluare. În momentul în care văd că în urma evaluării nu li se întâmplă nimic rău, ba, dimpotrivă, unele dintre sugestiile lor duc la luarea unor măsuri de rezolvare a unor probleme sau la o îmbunătăĠire a condiĠiilor sau climatului de lucru, persoanele implicate în analiză încep să aibă curajul să fie mai tranúante úi să spună ce gândesc cu adevărat. După această etapă de descărcare a frustrărilor acumulate de-a lungul timpului, la evaluările următoare, angajaĠii încep să fie mai obiectivi úi, prin raportare úi la perioadele anterioare, să ofere evaluări mai realiste, descrierea unor probleme punctuale, sugestii realiste de depăúire a situaĠiilor problematice etc.

O altă consecinĠă importantă care apare în urma aplicării repetate a unui astfel de sistem de evaluare a climatului organizaĠional este creúterea încrederii personalului úi implicarea lui în optimizarea activităĠii organizaĠionale. Aceasta se întâmplă numai dacă se respectă confidenĠialitatea evaluărilor individuale, iar angajaĠii observă că evaluările sau sugestiile lor stau la baza unor schimbări organizaĠionale benefice în unitate.

În aceste condiĠii acceptă că, de această dată, conducerea este sincer interesată de opiniile lor úi de implicarea lor în dezvoltarea organizaĠională. Câútigarea încrederii angajaĠilor este unul din obiectivele importante ale managementului unei organizaĠii mai ales în situaĠiile de criză, în situaĠiile de conflict latent conducere – angajaĠi sau în cel de schimbare a conducerii unităĠii. Mai mult, nu putem pretinde implicarea úi devotamentul angajaĠilor dacă nu reuúim să le câútigăm încrederea, aceasta fiind prima etapă într-o strategie de implicare reală úi consistentă a acestora în dezvoltarea organizaĠională.

După identificarea agenĠilor stresori sau a situaĠiilor problematice la nivelul unităĠii sau a grupurilor de muncă, psihologul cu grupul Ġintă pot iniĠia intervenĠii psihologice în prevenirea úi combaterea stresului, a diminuării sau chiar eliminării influenĠei unor agenĠi organizaĠionali nocivi de genul micúorării ambiguităĠii rolului, raĠionalizarea programului de

147

lucru, ameliorarea climatului organizaĠional, absenĠa comunicării sau comunicare ineficientă, relaĠionarea disfuncĠională cu superiorii, cu subordonaĠii, dificultăĠilor în delegarea responsabilităĠilor, discriminările úi favoritismele, nepromovarea sau promovarea prea rapidă, activităĠile repetitive sau rutiniere.

3. AsistenĠa psihologică recuperatorie

AsistenĠa psihologică recuperatorie se realizează prin consiliere psihologică úi/sau psihoterapie.

În cadrul unităĠilor Jandarmeriei Române, psihologii pot desfăúura acest tip de asistenĠă psihologică doar în condiĠiile deĠinerii de către aceútia a atestatului de liberă practică în una din specialităĠile „consiliere psihologică” sau „psihoterapie”.

În termeni generali, consilierea psihologică este o activitate profesionistă centrată pe relaĠia de ajutor în situaĠiile de criză personală sau colectivă, de impas existenĠial iminent sau trenant, de dificultate în adaptare, relaĠionare úi integrare socială. Acest demers se impune ori de câte ori persoanele manifestă blocarea capacităĠilor uzuale de a face faĠă provocărilor vieĠii, ca úi problemelor survenite în educarea úi dezvoltarea personală. ConfruntaĠi cu o diversitate de probleme, cu stresul cotidian în creútere (economic, socio-familial, profesional, politic, ecologic), oameni de cele mai diverse vârste, profesii, culturi, etnii, ideologii úi religii, traversează perioade cu risc dezadaptativ mai mult sau mai puĠin semnificativ. Indiferent de diferenĠele dintre ei, de la persoanele înalt capacitate úi performante la cele excluse úi marginalizate social, cu toĠii au nevoie de ajutor specializat pentru a putea depăúi obstacole diverse în calea dezvoltării lor, a relaĠiilor cu semenii, în lupta pentru supravieĠuire úi de integrare a traumelor.

Consilierea psihologică este o intervenĠie de scurtă sau de lungă durată, în scopul prevenirii, remiterii sau asistării rezolutive a unor probleme personale (emoĠionale, cognitive úi

148

comportamentale), cu impact individual, familial úi socio-profesional dezorganizator.

Consilierea psihologică formează sau dezvoltă abilitatea de a lua decizii úi de a facilita rezolvarea problemelor clientului, generând úi catalizând alternativele planurilor de viaĠă, ajutându-l pe acesta în modificarea stilului de viaĠă úi în învăĠarea de noi comportamente úi atitudini.

Psihoterapia se adresează cel mai adesea unor probleme semnificative din sfera sănătăĠii psihice, psihosomatice úi somatice, având în centru trauma, pierderea, durerea úi blocajul în dezvoltare, reactivitatea nevrotică sau consecinĠele disociale ale psihozelor, tulburărilor adictive (toxicodependenĠe, alcoolism), tulburărilor de instinct sexual úi alimentar, comportamentelor suicidare, tulburărilor de identitate etc.

Psihoterapia este predominant o activitate curativă, de remediere, în vreme ce consilierea este mai curând preventivă, de dezvoltare úi de educaĠie.

Cheia tuturor intervenĠiilor circumscrise consilierii psihologice sau psihoterapiei este dezvoltarea unor strategii de copiing existenĠial, activarea resurselor blocate, complementare sau compensatorii, astfel încât persoanele, familiile úi grupurile sau colectivităĠile aflate în dificultate să-úi găsească propriile soluĠii, utilizându-úi potenĠialul de care dispun. Acceptarea prin înĠelegere úi schimbarea perspectivei evaluative asupra problemelor de viaĠă, pe de o parte, úi asupra imaginii de sine, pe de altă parte, sunt două pârghii psihologice de maximă importanĠă în actul asistării clientului.

Activitatea de consiliere nu este totdeauna simplă, nu este uúor să-l determini pe cel din faĠa ta să-úi dezvăluie „problema” cu care a venit úi mai ales să-l ajuĠi să descopere cauzele. Dacă reuúeúti acest lucru, restul va merge aproape de la sine! Dar cum să faci?

După stabilirea alianĠei între consilier/psihoterapeut úi client, bazată pe un respect mutual, în care cei doi sunt egali úi

149

stabilesc împreună scopurile, se iniĠiază programul integrativ/ recuperator, care se derulează pe parcursul mai multor úedinĠe.

Etapele unui program de consiliere psihologică sau psihoterapie sunt următoarele:

– evaluarea completă a cazului în contextul situaĠiei de viaĠă cu care se confruntă asistatul;

– identificarea problemei de bază úi a celor derivate din perspectiva clientului úi a consilierului;

– schiĠarea obiectivelor consilierii împreună cu clientul úi acceptarea contractuală a cadrului consilierii (durata úi frecvenĠa úedinĠelor, locaĠia, clarificarea intenĠiilor, aúteptărilor mutuale úi maniera de colaborare pe parcursul consilierii, asigurarea clientului de respectarea principiului confidenĠialităĠii);

– realizarea relaĠiei úi stimularea alianĠei între psiholog úi asistat, a contactului facilitator al efortului de explorare úi clarificare;

– explorarea problemei, analiza răspunsurilor emoĠionale, cognitive úi comportamentale ale clientului la problema identificată úi conectarea lor cu obiectivele iniĠiale;

– reformularea obiectivelor de lucru în funcĠie de evoluĠia relaĠiei úi de reactivitatea clientului în procesul de consiliere;

– facilitarea insight-urilor úi identificarea printr-un efort comun a soluĠiilor oportune;

– conceperea úi alegerea personală a noilor răspunsuri, comportamente úi scenarii de viaĠă, proiectarea úi luarea noilor decizii;

– implementarea deciziilor úi strategiilor alternative în propria viaĠă;

– susĠinerea consilierului úi validarea soluĠiilor rezolutive de viaĠă practicate de către client;

– evaluarea finală a rezultatelor consilierii; – încetarea de comun acord a consilierii cu menĠinerea

unui contact catamnestic de confirmare a evoluĠiei, ca úi de

150

reluare a unui nou ciclu în caz de nevoie (principiul „uúilor deschise”).

Specifice muncii de consilier sunt focalizarea úi clarificarea impactului unei probleme sau al unui context de viaĠă traumatizant, provocativ sau de risc, asupra clientului. Efortul consilierului profesionist este de a-l oglindi pe client în contextul situaĠiei cu care se confruntă, úi are ca scop ajutarea acestuia în a-úi conútientiza mai adecvat úi mai complet propriile nevoi, aúteptări úi posibilităĠi de a face faĠă sau de a rezolva úi depăúi problemele personale. Ea nu trebuie înĠeleasă neapărat ca o modalitate de sfătuire expertală, aúa cum adesea se presupune de nespecialiúti, ci poate fi privită, mai curând, ca un proces de explorare în echipă (consilier-asistat) a elementelor cheie care explică, blochează sau pot debloca soluĠiile unei probleme. Aceasta înseamnă că cei doi participanĠi sau co-parteneri în actul consilierii descoperă împreună noi posibilităĠi de reevaluare, decizie úi acĠiune în contextul problematic. Aceasta se întâmplă, spontan, după ce asistatul a fost sprijinit pas cu pas să se reevalueze úi să înĠeleagă diferit lucrurile, resemnificând evenimentele úi reacĠiile manifestate anterior începerii consilierii.

Responsabilitatea consilierului presupune exerciĠiul conútient de a se feri să impună úi să sugereze propriile soluĠii sau interpretări asistatului, evitând cu răbdare úi profesionalism tentaĠia facilă de a-i prescrie acestuia scenarii alternative de viaĠă úi soluĠii prefabricate, de complezenĠă sau dezirabile social.

În urma identificării unor aspecte de natură psihopatologică la nivelul individului, stabile úi de lungă durată, printr-o abordare atentă a individului, i se va prezenta acestuia faptul că are nevoie de ajutor de specialitate, de care cel în cauză poate fi sau nu conútient, îndrumându-l uneori pentru o evaluare clinică úi precizarea unei conduite terapeutice.

Dată fiind reĠinerea de a vorbi despre simptome de teama consecinĠelor, diagnosticarea precoce a unor tulburări

151

la nivelul psihismului este dificilă, astfel că acestea pot progresa, ajungându-se până la urmă la o situaĠie de criză, care presupune chiar internarea de urgenĠă, uneori forĠată úi deosebit de traumatizantă pentru bolnav, familie sau prieteni.

Prin tratament medicamentos adecvat úi atent condus, intervenĠie psihologică complexă, reconstelând întregul sistem relaĠional al persoanei cu sine úi cu alĠii, reconstruind punĠile întrerupte cu lumea úi cu realitatea vieĠii sale, exploatând resursele personale, se poate realiza recuperarea individului úi abilitarea lui spre funcĠionarea normală la locul de muncă, în familie úi societate.

Concluzii

În mediul militar caracterizat de un climat bazat pe o concepĠie ierarhică a relaĠiilor interpersonale, o concepĠie bazată pe raporturile de superioritate-inferioritate, de ascendenĠă-supunere, de autoritate-subordonare, aplicabilitatea asistenĠei psihologice rezonează cu o notă de rigiditate, dar nu greu de acceptat úi înĠeles.

Dată fiind depăúirea perioadei de familiarizare a întregului personal din Jandarmeria Română cu prezenĠa psihologului în unitate, úansa oferită acestuia de a-úi exercita profesia întăreúte o implicare motivaĠională semnificativă în raport cu un psiholog din mediul civil.

Specificitatea psihologiei în domeniul militar implică o dublă raportare la interdependenĠa de statusuri úi roluri, sub aspect managerial militar úi al implicării specialiútilor în scopurile precise ale armatei, dar úi sub aspectul perspectivei oferite de componenta liberală a profesiei în care omul este scop, nu numai mijloc al activităĠilor.

152

BIBLIOGRAFIE:

x Ordinul M.A.I. nr. 257 din 1 august 2007 privind activitatea de psihologie în M.A.I.,

x Metodologia privind asistenĠa psihologică a personalului din Jandarmeria Română;

x Mitrofan I., NuĠă A., 2005, Consilierea psihologică. Cine, ce úi cum? Bucureúti, Editura Sper;

x Bogathy Z., 2004, Manual de psihologia muncii úi organizaĠională, Iaúi, Editura Polirom;

x Constantin T., 2004, Evaluarea psihologică a personalului, Iaúi, Editura Polirom;

x Butoi T., Butoi I.T., 2006, Tratat universitar de psihologie judiciară, Bucureúti, Editura Pinguin Book;

x Holdevici I., Neacúu V., 2006, Consiliere psihologică úi psihoterapie în situaĠiile de criză, Bucureúti, Editura Dual Tech;

x Dafinoiu I., 2002, Personalitatea. Metode calitative de abordare. ObservaĠia úi interviul, Iaúi, Editura Polirom.

153

COORDONATE ALE EVOLUğIEI MONDIALE, ÎNTRE SECURITATE ùI CONFLICTUALITATE

General-locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU

Inspectorul general al Jandarmeriei Române

La început de mileniu, lumea a intrat într-o nouă fază a evoluĠiei sale, marcată de coexistenĠa úi confruntarea unor tendinĠe pozitive majore cu altele care generează riscuri, ameninĠări úi pericole. Vechea ordine mondială, bazată pe o logică bipolară – caracterizată de rivalitate úi capacitatea de anihilare reciprocă a unor blocuri de state – a dispărut, iar tranziĠia postbipolară s-a încheiat, în timp ce germenii construcĠiei unei noi arhitecturi globale de securitate ocupă un loc tot mai important în cadrul preocupării comunităĠii internaĠionale.

Scena internaĠională continuă să rămână, la nivel global, puternic conflictuală. Cauzele conflictelor se regăsesc atât în domeniul accesului la resurse, la mecanismele de distribuĠie úi la pieĠe, cât úi în cel al diferenĠelor identitare de natură etnică, religioasă, culturală sau ideologică. Probabilitatea unui conflict militar de mare amploare este redusă, în timp ce conflictele regionale úi cele interne pot fi mai frecvente, iar efectul lor – direct sau cumulat – tot mai greu de controlat.

1. Repere ale conflictualităĠii ca fenomen Conflictualitatea actuală îúi are sorgintea în fenomenele

sociale úi în manifestările antagonice, care sunt generate de diversele stadii de dezvoltare economică úi tehnologică, atinse de diferitele naĠiuni componente ale societăĠii umane, la sfârúit de secol XX úi începutul secolului al XXI-lea.

154

Ca fenomen social, conflictul militar a evoluat atât în ceea ce priveúte conĠinutul, cât úi fizionomia lui, în strânsă legătură cu evoluĠia societăĠii.

În acest context, starea de conflict militar apare sau derivă dintr-un complex de condiĠii, de care atârnă succesul ori insuccesul unei confruntări. Aceasta poate fi considerată produsul simultan al unor forĠe materiale, morale, intelectuale, economice, politico-diplomatice, militare, psihologice úi informaĠionale, reprezentând mai mult decât o simplă problemă de strategie, de logistică sau de tehnologie.

Tabloul fenomenului conflictual în lumea din perioada „post-război rece“ nu este nici exhaustiv úi nici nu cuprinde totalitatea abordărilor teoretice formulate în ultimii ani. De la sfârúitul „războiului rece“ au fost lansate un număr considerabil de viziuni conceptuale privitoare la fizionomia viitoarelor conflicte. În contextul actual, cea mai frecvent menĠionată este teoria lui Huntington. La începutul anilor ’90, acesta a afirmat că adversitatea ideologică dintre cele două superputeri va fi treptat înlocuită, din varii motive, de o „ciocnire a civilizaĠiilor“. El a apreciat că „principalele conflicte în politica globală vor avea loc între naĠiuni úi grupuri aparĠinând unor civilizaĠii diferite“.

Argumentează astfel că Vestul utilizează instituĠiile, puterea militară úi resursele economice pentru a conduce lumea pe acele căi, care asigură menĠinerea dominaĠiei occidentale, protejează interesele occidentale úi promovează valorile politice úi economice occidentale. Acest comportament provoacă răspunsuri din partea acelor societăĠi úi state care refuză să accepte úi să-úi însuúească valorile úi credinĠele occidentale, aúa cum ar fi democraĠia liberală sau drepturile omului.

Unul din aceste răspunsuri este terorismul internaĠional, fenomen care se prezintă astăzi ca o ameninĠare globală, datorită asimilării unor tehnologii úi metode care l-au făcut mult mai potent, mai dinamic, amorf úi dificil de contracarat. În condiĠiile asimetriei covârúitoare în raportul de forĠe, el a

155

devenit instrumentul favorit al unor grupuri care nu dispun de alte mijloace de utilizare a puterii, fiind cel mai utilizat úi atractiv mijloc de luptă pentru grupări radicale úi fundamentaliste.

Capacitatea de a întreprinde acĠiuni violente a crescut considerabil, datorită noilor arme úi, în special, a accesului la explozivi foarte puternici úi dispozitive de detonare sofisticate. Ceea ce îi satisface cel mai mult pe teroriúti este posibilitatea de a fi în centrul atenĠiei opiniei publice, de a-úi realiza dorinĠa, aproape patologică, de a fi în prim planul atenĠiei mass-media.

Un alt gen de conflicte, care se manifestă cu putere începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea úi continuă cu virulenĠă, este cel interetnic. Acesta a apărut ca urmare a manifestării unui proces cu dublă dinamică în societatea post război rece: fragmentarea politică úi integrarea regională.

Revitalizarea etnicităĠii úi a căutării identităĠii de sine au fost considerate, de unii autori ca fiind pozitive, însă, atunci când au fost afectate drepturile altor comunităĠi, acestea au degenerat úi au produs efecte negative. Ideea conform căreia conflictul identitar este expresia unei stări de primitivism politic úi este specific doar lumii subdezvoltate nu mai este de actualitate. Realitatea arată că asemenea manifestări apar úi în regiuni úi state considerate dezvoltate úi cu un standard înalt de civilizaĠie.

2. Mediul de securitate internaĠional, în raport cu originile úi tendinĠele conflictualităĠii

Mediul de securitate internaĠional se află într-o rapidă

schimbare. Unele schimbări sunt lineare úi previzibile, fie că decurg dintr-o evoluĠie obiectivă a mediului de securitate, fie că reprezintă rezultatul unor strategii úi programe. Altele au caracter surprinzător, seismic sau de discontinuitate strategică úi sunt însoĠite de o doză de incertitudine semnificativă ca natură, amploare úi durată.

156

În această lume complexă, dinamică úi conflictuală, confruntarea principală se poartă între valori fundamental diferite, între democraĠie úi totalitarism úi este determinată de agresiunea majoră a terorismului internaĠional de sorginte extremist-religioasă, structurat în reĠele transfrontaliere, împotriva statelor democratice úi a forĠelor politice raĠionale din statele angajate în procesul democratizării. TendinĠele majore ce guvernează evoluĠiile globale în epoca postbipolară creează îngrijorări justificate, generează noi provocări, oferă oportunităĠi úi prezintă riscuri la adresa valorilor úi intereselor naĠionale.

Globalizarea este principalul fenomen care influenĠează mediul de securitate contemporan, creând atât oportunităĠi, cât úi noi riscuri úi ameninĠări. Securitatea internaĠională tinde tot mai mult să-úi manifeste caracterul indivizibil, iar comunitatea internaĠională este tot mai conútientă de răspunderile ce îi revin.

În contextul acestei configuraĠii complexe a scenei globale, regiuni întregi sunt afectate de stări de instabilitate úi conflict, de sărăcie úi frustrare care generează sau favorizează proliferarea noilor riscuri úi ameninĠări. Dintre acestea, unele pot avea un impact major asupra securităĠii României. La nivel regional, în Europa Centrală, de Est úi Sud-Est, persistă sau sporesc în intensitate stări de tensiune determinate de vechi dispute de natură etnică sau religioasă, teritoriale sau separatiste ori de contestare a frontierelor existente, precum úi de criminalitatea transfrontalieră.

Disensiunile apărute între SUA úi Marea Britanie úi aliaĠii lor, pe de o parte, úi FranĠa, Germania, Rusia úi China, pe de altă parte, cu privire la modalitatea de soluĠionare a crizei irakiene, au repus în discuĠie nu numai rolul úi locul principalelor organisme internaĠionale cu vocaĠie de securitate (O.N.U., N.A.T.O. úi U.E.) în soluĠionarea problemelor majore ale omenirii, dar úi necesitatea redefinirii ordinii mondiale rezultată după sfârúitul războiului rece.

157

Sub impactul crizei irakiene, cele două structuri ale stabilităĠii euroatlantice din ultimii 50 de ani, N.A.T.O. úi U.E., s-au aflat în postura de a pune în discuĠie soliditatea úi calitatea relaĠiilor membrilor săi.

Atitudinile au fost, cu puĠine excepĠii, rezultatul deciziilor la nivel naĠional úi numai accidental au fost adoptate la nivelul forurilor decizionale ale structurilor de securitate colectivă O.N.U., N.A.T.O. úi U.E.

Războiul din Irak a evidenĠiat că, pentru a combate noile ameninĠări de tipul „terorism-arme de distrugere în masă’’, relaĠiile dintre statele naĠionale tind să devină elemente definitorii úi nu aranjamente multinaĠionale.

EvoluĠia evenimentelor din perioada post-război relevă faptul că procesul de reconstrucĠie úi de restabilire a ordinii se dovedeúte a fi mult mai complex úi de durată decât se preconizase iniĠial, iar materializarea acestuia solicită efortul colectiv atât al Ġărilor implicate, cât úi al organismelor internaĠionale.

Atitudinea ostilă a populaĠiei faĠă de prezenĠa forĠelor multinaĠionale úi în special a celor americane úi engleze ia forme din ce în ce mai categorice úi mai radicale, alternând între simple manifestări spontane de antipatie úi atacuri armate bine organizate úi desfăúurate, soldate cu importante pierderi materiale úi numeroase victime din rândul militarilor.

Conflictul izbucnit în luna august 2008 între Rusia úi Georgia pare a fi un alt război pentru petrol. La summit-ul U.E., liderii europeni au decis amânarea negocierilor pentru un parteneriat consolidat cu Moscova până la retragerea trupelor ruse din Georgia.

Problematica úi conĠinutul securităĠii europene úi euro-atlantice, în noul context geostrategic úi politic european, preocupă, în egală măsură, toate statele continentului, în condiĠiile în care tendinĠa general pozitivă ce se manifestă la nivel global este însoĠită de o serie de procese úi fenomene ce influenĠează atât securitatea naĠională a statelor, cât úi ansamblul securităĠii, în plan regional sau continental.

158

Analizele de specialitate conduc la concluzia că lumea continuă să rămână puternic conflictuală, la origine găsindu-se: accesul limitat la resurse úi la mecanismele de distribuĠie a acestora, precum úi la pieĠe; diferenĠele de natură etnică, religioasă, culturală sau ideologică.

Referitor la conflictul dintre Rusia úi Georgia, Parlamentul European a subliniat importanĠa Georgiei pentru securitatea energetica a Europei úi a cerut Comisiei Europene să acorde acestei Ġări asistenĠă pentru protejarea infrastructurii energetice.

În rezoluĠia dezbătută úi adoptată, membrii Parlamentului au subliniat importanta Georgiei ca alternativă la ruta rusească de tranzit al energiei. Este esenĠial ca infrastructura existentă, de exemplu conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan să fie protejată corespunzător, iar parlamentarii cer Comisiei să acorde asistenĠă în acest scop.

Tot în rezoluĠie, europarlamentarii solicită revizuirea politicii UE dată de Rusia, în cazul în care Moscova nu îúi respectă angajamentele privind retragerea trupelor.

Mediul de securitate internaĠional este supus schimbărilor rapide, unele dintre ele fiind previzibile, fie că sunt rezultat al evoluĠiei obiective a acestuia, fie al unor strategii úi programe. Majoritatea schimbărilor sunt însoĠite de o mare doză de incertitudine din punctul de vedere al naturii, amplorii úi duratei, unele având caracter surprinzător úi de discontinuitate. AcĠiunile iraĠionale reprezintă mijloace de divizare a comunităĠii internaĠionale úi de lărgire a spectrului de riscuri neconvenĠionale, diversificarea tipologiei crizelor úi conflictelor ce generează provocări multiple cărora statele trebuie să le opună reacĠii atât în plan intern, cât úi în plan internaĠional.

În acest context, mediul de securitate internaĠional este caracterizat de o posibilitate redusă de declanúare a unor conflicte militare majore, cel puĠin pe termen scurt, sau chiar pe termen mediu; există riscul totuúi, de apariĠie a unor noi conflicte regionale úi/sau interne cu efecte greu de controlat;

159

accelerarea proceselor de globalizare úi de integrare regională concomitent cu tendinĠele de fragmentare statală; evoluĠia fenomenului globalizării care poate crea oportunităĠi de dezvoltare, dar úi noi riscuri úi ameninĠări, din cauza faptului că unele state cu capacitate mai redusă de a exploata posibilităĠile evoluĠiei economice pozitive, pot rămâne în afara acestor procese globalizatoare, ceea ce va provoca ilegalităĠi úi reacĠii iremediabile; existenĠa, în contrast cu această configuraĠie globalistă, a unor regiuni întregi care sunt afectate de stări de instabilitate úi conflict, de sărăcie úi frustrare, care dau naútere la noi ameninĠări úi provocări, ce duc la lărgirea spectrului riscurilor neconvenĠionale úi a tipologiei crizelor úi conflictelor; amplificarea aspectelor de insecuritate la nivel global prin proliferarea riscurilor úi ameninĠărilor de natură asimetrică; convergenĠa eforturilor consacrate construcĠiei unei noi arhitecturi de securitate care să vizeze echilibrul internaĠional, capabil să asigure libertatea úi democraĠia la nivel global, alterate de accentuarea tendinĠelor anarhice la nivel regional úi de agresiunea majoră a terorismului de sorginte extremist-religioasă, structurată în reĠele transfrontaliere, împotriva statelor democratice úi a politicilor raĠionale, ceea ce creează îngrijorări justificate din partea tuturor; atacurile teroriste asupra Statelor Unite, precum úi ameninĠările ulterioare, materializate în acĠiuni cu pierderi îngrijorătoare, reclamă tot mai acerb, nevoia de solidaritate úi de reacĠie internaĠională împotriva terorismului, unul dintre cele mai periculoase úi perfide fenomene ale lumii contemporane, încurajat de organizaĠii fundamentaliste, care invocă starea de sărăcie úi frustrare a unor zone ale lumii pentru a frâna procesul mondial de democratizare úi modernizare în favoarea totalitarismului úi a fragmentării lumii; creúterea performanĠelor tehnicii militare care adânceúte disproporĠionalitatea în raport cu posibilităĠile de achiziĠionare, care are efecte negative asupra capacităĠilor de apărare, persistă sau sporesc în intensitate tensiunile determinate de mai vechi dispute de natură etnică sau religioasă, separatiste ori de contestare a

160

frontierelor existente, precum úi de criminalitatea transfrontalieră, multe dintre acestea putând deveni focare cu potenĠial exploziv; evoluĠia securităĠii globale demonstrează faptul că succesul acĠiunilor úi stabilitatea depind în exclusivitate de rezultatul cooperării multidimensionale, valoarea dialogului în cadrul instituĠionalizat úi de refacere a rolului marilor organizaĠii internaĠionale în definirea stării de securitate a lumii.

3. Noua dinamică a securităĠii în contextul globalizării

Depăúind lungul úir al discuĠiilor contradictorii pe unele teme care mai necesită o înĠelegere congruentă, globalizarea există úi se manifestă independent de voinĠa noastră. Ea este rezultatul unui fenomen multidimensional, care a început să se manifeste în noile condiĠii de creútere continuă a integrării economiilor lumii, datorată, în special, fluxurilor comerciale úi financiare, cu consecinĠe imediate: permeabilizarea frontierelor, ca urmare a miúcărilor de capital, cunoútinĠe tehnologice úi de populaĠie în căutare de muncă.

În competiĠia pentru stăpânirea de pieĠe de desfacere úi pentru posedarea úi exploatarea materiilor prime úi a forĠei de lucru ieftine, se poartă o nouă luptă în care accesul la informaĠii úi deĠinerea exclusivităĠii lor este sursă de putere. Noul câmp deschis pentru strategiile industriale úi comerciale constituie debutul unui nou front, pentru cele politice úi militare. Este teatrul confruntărilor dintre instanĠele economice úi cele statale. Istoria recentă ne oferă suficiente exemple în care entităĠi economice prin politici úi strategii necorelate cu autorităĠile politice úi administrative au fost în stare să pună în pericol securitatea úi stabilitatea naĠională sau chiar regională.

Redeschiderea pieĠei mondiale, reluarea unei competiĠii economice susĠinute, dispariĠia hegemoniei exclusive a capitalismului american, falimentul alternativei socialiste, ca úi mulĠi alĠi factori au adus statele în situaĠia de a-úi revizui serios

161

rolul pe care se obiúnuiseră să-l joace în protejarea, dirijarea úi chiar planificarea investiĠiilor.

În acest context, apare paradigma dezvoltării socio-spaĠiale, cu cei doi termeni opuúi: individualizarea úi globalizarea. Aceasta din urmă, în ultimii ani, a suscitat un mare interes, majoritatea discursurilor nefiind centrate asupra definirii conceptului, ci asupra abordării problematicii foarte diferite a acestui fenomen.

A crescut interesul în explicarea relaĠiilor dintre unităĠile teritoriale úi lumea ca întreg, discuĠiile purtându-se asupra problemelor cu privire la descentralizare-centralizare, legătura micro-macro, raportul local-global úi la analize multinivel. În ciuda creúterii accentuate a interdependenĠei economice úi culturale, sistemul mondial este caracterizat prin inegalităĠi úi divizat într-un mozaic de grupuri, care nu au întotdeauna interese comune. Aceasta nu face decât să întârzie stabilirea úi proiectarea tuturor dimensiunilor globalizării úi punerea lor în operă. Încă nu se întrezăreúte posibilitatea constituirii unei agenĠii mondiale care să poată controla eficient aceste tensiuni, să realizeze o redistribuire a prosperităĠii úi să asigure pacea în lume. Până atunci, globalizarea va determina o nouă restructurare a vieĠii internaĠionale. Probabil va apărea o linie de demarcaĠie, din ce în ce mai fermă, între statele care sunt integrate politic, economic, militar úi de altă natură úi celelalte state. Aceasta va fi determinată de decizia politică a statelor neintegrate, care, fie că nu găsesc resursele necesare îndeplinirii normelor integrării, fie că se opun unei noi ordini globale.

Mai mult, există o puternică rezistenĠă la globalizare, care se manifestă pe cel puĠin două paliere: afirmarea puternică a identităĠilor, globalizarea fiind, din această perspectivă, o integrare de identităĠi; accentuarea procesului de fragmentare, care, pe de o parte, „agresează” globalizarea úi, pe de altă parte, menĠine úi accentuează starea de haos.

162

Departe de a fi un proces liniar, cu o dezvoltare uniform accelerată, procesul de globalizare este însoĠit de numeroase efecte secundare, care, nestăpânite la timp, pot destabiliza, chiar ireversibil, sistemul. Riscurile, pericolele úi ameninĠările la adresa procesului, care apar brodate pe vulnerabilităĠi greu de intuit úi eliminat în timp oportun, generează o stare de nesiguranĠă, de insecuritate, a dezvoltării lui. Astfel, globalizarea conĠine úi motorul amplificării insecurităĠii ei. Aceasta din cauza faptului că procesul „nu numai că a transformat caracteristicile riscurilor, pericolelor úi ameninĠărilor deja existente, ci a creat unele noi, specifice”. Din această perspectivă, apare, ca o condiĠie sine qua non a reuúitei globalizării, globalizarea securităĠii procesului. Departe de a fi o simplă metaforă, globalizarea securităĠii presupune un răspuns global nu numai la riscuri, pericole úi ameninĠări, ci úi la cerinĠele de gestionare a acestora úi de monitorizare úi reducere a vulnerabilităĠilor lui.

Rezultatele acĠiunilor celor două componente contradictorii ale globalizării în planul securităĠii au determinat creúterea interdependenĠelor dintre actorii internaĠionali. Aceasta a impus cooperarea tot mai aprofundată a naĠiunilor, solidaritatea lor activă, fie că este vorba de reducerea decalajelor de dezvoltare, de probleme de mediu, de funcĠionarea democratică a statelor úi a comunităĠii internaĠionale, fie de asigurarea securităĠii colective împotriva ameninĠărilor terorismului internaĠional úi a proliferării armelor de distrugere în masă.

Europa Unită, la 50 de ani de la înfiinĠare, este o putere cu impact consistent asupra dezvoltării evenimentelor din întreaga lume. Printre acestea pot fi enumerate: încetarea războaielor dintre statele comunitare, o democraĠie înfloritoare în Ġările membre, mobilitate totală a cetăĠenilor úi multe altele. Uniunea Europeană a pus bazele unuia dintre cele mai de succes sisteme de guvernământ, care, în ciuda oricăror neajunsuri, a adus cetăĠenilor europeni condiĠii majore de securitate úi o prosperitate economică substanĠială.

163

Mediul de securitate internaĠional este, în prezent, încărcat de riscuri úi ameninĠări grave – terorism úi teroare a armelor de distrugere în masă, dispute interetnice úi rivalităĠi religioase, crimă organizată transfrontalieră, stări de tensiune úi conflict întreĠinute de forĠe destabilizatoare în multe zone ale lumii, tulburări interne, ca úi unele evenimente neprevăzute, ca inundaĠii, cutremure, secete etc., fiecare în parte úi toate la un loc constituind riscuri de instabilitate úi insecuritate pentru comunitatea internaĠională.

Asigurarea securităĠii colective este, de aceea, obiectivul care a reunit eforturile O.N.U. úi ale celorlalte organizaĠii internaĠionale, care a sporit solidaritatea statelor lumii, cooperarea úi colaborarea lor, ducând la reglementări comune, structuri, proceduri úi capacităĠi de combatere a provocărilor secolului al XXI-lea, la un răspuns eficient la crize úi la ameninĠările úi instabilităĠile regionale, zonale úi globale.

Strategia mondială antiteroristă propusă în mai 2006 este doar un exemplu din multe altele prin care O.N.U. încearcă să reunească toate statele membre în jurul ideii de combatere comună a terorismului prin acĠiuni coerente úi eficiente. În perioada post Război Rece, preocuparea de întărire a solidarităĠii statelor pentru creúterea securităĠii globale s-a intensificat, atât din partea marilor puteri, cât úi a principalelor instituĠii internaĠionale: O.N.U., N.A.T.O., U.E., O.S.C.E. Demersul marilor puteri, îndeosebi SUA, s-a centrat pe crearea unui nou mediu de securitate, a unor organizaĠii regionale úi subregionale, concomitent cu reformarea úi întărirea organizaĠiilor existente, în vederea iniĠializării úi adâncirii procesului de cooperare în domeniu.

Mediul global de securitate, complex úi divers, cu un număr mare de actori internaĠionali, evidenĠiază în prezent scăderi importante la capitolul solidaritate. Deúi acesta este definit de concepte noi, ca de exemplu „interloking institutions” (elaborat la nivelul O.S.C.E. úi care situează organizaĠia respectivă în centrul arhitecturii de securitate europene) sau „Mutually Reinforcing Institutions” (folosit de N.A.T.O., în ideea

164

ca statele N.A.T.O. să creeze o nouă arhitectură de securitate în Europa, bazată pe principiile stabilite în Carta NaĠiunilor Unite, în care N.A.T.O., O.S.C.E., U.E. úi Consiliul Europei să se completeze reciproc úi în care aranjamentele regionale de cooperare să joace un rol important), totuúi, evoluĠia reală a instituĠiilor de securitate este sincopatică úi cu multe scăderi în plan securitar.

Este o realitate incontestabilă faptul că, după 2001, solidaritatea úi cooperarea organizaĠiilor internaĠionale au sporit considerabil. OrganizaĠiile internaĠionale, fără excepĠie, úi-au propus să se transforme, unele făcând până acum paúi semnificativi în acest sens. Astfel, se poate crea o imagine veridică a evoluĠiilor din acest domeniu úi a preocupărilor oamenilor politici úi ale teoreticienilor pentru soluĠionarea problemelor majore cu care se confruntă omenirea.

În consecinĠă, globalizarea se numără printre cele mai mari úi mai profunde provocări cu care se confruntă lumea contemporană. Pentru gestionarea acestora este nevoie de un sistem sigur úi stabil de securitate, în care sunt necesare acĠiunile concrete.

S-a dovedit că, în raportul complex conflict– securitate, solidaritatea este esenĠială, primordială. Ea constituie liantul oricărei acĠiuni civile, militare sau civil-militare aliate sau multinaĠionale desfăúurate în zonele care perturbă securitatea úi stabilitatea lumii.

OpĠiunea statelor europene pentru integrarea în structurile politice, economice úi de securitate, percepută ca parte indestructibilă a procesului de edificare a noii arhitecturi de securitate, reclamă o analiză sistemică a fenomenelor politice actuale în interconjugarea úi interdeterminarea lor. Pe o astfel de bază se pot emite previzionări realiste úi pertinente privind evoluĠiile acestora úi se pot oferi soluĠii pentru stabilirea strategiei optime în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse.

OperaĠiile de stabilitate presupun angajarea militară pe timp de pace în scopul de a modela mediul de securitate, de a

165

îmbunătăĠi înĠelegerea reciprocă cu alte Ġări úi de a spori gradul de interoperabilitate cu partenerii din coaliĠie.

4. Mediul de securitate intern AcĠionând în spaĠiul de securitate ce se bazează pe

obiective úi interese comune fundamentate pe principiile úi normele democraĠiei statului de drept úi economiei de piaĠă, statul român, pe lângă condiĠiile favorabile dezvoltării economice úi sociale, obĠine recunoaúterea calităĠii de participant activ la acĠiunile de menĠinere a păcii úi stabilităĠii la nivel regional úi global.

Caracteristicile mediului de securitate intern se leagă nemijlocit de calitatea României de stat democratic, stat membru al N.A.T.O. úi U.E., de organizarea úi funcĠionarea societăĠii pe baza principiilor, valorilor úi libertăĠilor democratice, trecerea la economia de piaĠă, pluralismul politic, statutul de graniĠă estică a celor două organizaĠii, precum úi de vulnerabilităĠile create de ameninĠările asimetrice, inclusiv cele de natură economică, informatică sau informaĠională. Astfel, mediul de securitate intern se caracterizează prin faptul că deúi pericolul declanúării unui război de apărare clasic sau a unei agresiuni convenĠionale este foarte puĠin probabil, riscurile úi ameninĠările generate de poziĠia geopolitică dar úi de îndeplinirea obligaĠiilor ce ne revin din angajamentele asumate, pot crea situaĠii de criză majore cu efecte imprevizibile.

Se menĠin úi există pericolul să escaladeze ameninĠările asimetrice de natură militară sau non-militară care pot afecta grav securitatea cetăĠenilor români, dar úi stabilitatea în zonă, iar problemele teritoriale, deúi nu sunt de actualitate, ele vizează o rezolvare în timp, ca un act de voinĠă a părĠilor.

În proximitatea graniĠelor României există zone de conflict deschise, cu implicaĠii serioase asupra păcii úi

166

securităĠii naĠionale, iar spaĠiul strategic, în care este situată România, a făcut să devină sursă, zonă úi destinaĠie de activităĠi criminale grave, ca traficul ilegal de arme úi muniĠii, de droguri úi de fiinĠe umane, migraĠiunea ilegală, traficul cu produse de contrabandă úi contrafăcute, activităĠi de spălare de bani úi de criminalitate economico-financiară.

Deúi pe teritoriul României nu s-au produs acte teroriste de amploare, Ġara noastră nefiind producătoare de acte teroriste, există pericolul favorizării úi proliferării acestora sub toate formele úi cu toate mijloacele specifice.

DificultăĠile de natură economică, generate de tranziĠia prelungită, dar úi guvernarea uneori ineficientă pot crea probleme în mod deosebit în domeniul respectării drepturilor úi libertăĠilor fundamentale ale cetăĠenilor. Stări de insecuritate cu consecinĠe imprevizibile pot fi create úi de fenomene negative grave, de natură geofizică, meteorologică sau de altă natură care, asociate cu lipsa de pregătire, nepăsarea, reaua-voinĠă, iresponsabilitatea úi chiar unele activităĠi umane periculoase.

Nivelul de viaĠă relativ scăzut, comparativ cu alte state europene care creează îngrijorare, instabilitate socială úi lipsă de încredere în instituĠiile statului, dar úi în cele europene úi euroatlantice, precum úi influenĠa negativă a mentalităĠii oamenilor, a acĠiunilor de corupĠie cu toate consecinĠele ce derivă din acestea úi a ritmului lent de implementare a reformelor, iar intenĠia de a abate atenĠia de la problemele grave ale societăĠii, diminuează calitatea măsurilor ce trebuie întreprinse, oportunitatea úi eficienĠa lor.

România, o dată cu aderarea la N.A.T.O. úi la U.E., are garanĠii de securitate úi apărare, dar nu trebuie să ignore riscurile úi ameninĠările potenĠiale la adresa ordinii interne úi internaĠionale, precum úi raportul între cele două dimensiuni – conflictualitate úi securitate – dat fiind caracterul indivizibil al securităĠii globale, iar contracararea lor, inclusiv la distanĠe mari faĠă de graniĠele Ġării, devine un act de responsabilitate majoră.

167

5. Perspective ale securităĠii úi stabilităĠii regionale În calitatea sa de stat aflat într-o zonă de importanĠă

strategică pentru cele două organizaĠii, România joacă un rol de importanĠă majoră în procesul de definire úi implementare a politicilor stabilizatoare, de cooperare úi asistenĠă de securitate ale N.A.T.O. úi Uniunii Europene, în Europa de Sud-Est úi de Est, precum úi în Caucazul de Sud, Orientul Mijlociu úi Regiunea Caspică.

În ani precedenĠi, România s-a aflat între două focare majore de instabilitate úi conflict. AbsenĠa unor strategii anticipative adecvate ale comunităĠii internaĠionale pentru aceste regiuni – strategii apte să prevină violenĠele majore úi crimele împotriva păcii úi umanităĠii – a făcut ca violenĠele din spaĠiul ex-iugoslav să fie de lungă durată, iar eforturile vizând soluĠionarea problemelor să sufere de lipsă de coerenĠă úi perspectivă.

Prin intervenĠia comunităĠii euro-atlantice úi prin măsuri de impunere úi menĠinere a păcii luate în ultimii ani, intensitatea conflictelor care au afectat pacea úi securitatea în Balcani s-a diminuat în mod semnificativ, balansând astfel úi raportul conflictualitate – securitate, iar prin admiterea României úi Bulgariei în N.A.T.O. situaĠia din regiune a devenit mai stabilă. Aportul României la securitatea regională a fost direcĠionată spre afirmarea rolului contributiv activ în domeniul securităĠii úi de factor de cooperare, stabilitate democratică úi progres. Dată fiind proximitatea geografică úi conexiunile regionale, interesul primordial al României în acest domeniu constă în democratizarea, dezvoltarea economică, stabilitatea úi orientarea regiunii spre integrarea europeană, simultan cu sporirea importanĠei României ca factor de securitate regional. Cooperarea regională în domeniul securităĠii – materializată în existenĠa unui număr mare de organizaĠii – oferă oportunitatea perfecĠionării mecanismelor comune de evaluare a mediului strategic, de identificare a unei agende comune a riscurilor úi a unor instrumente adecvate pentru gestionarea crizelor.

168

Armonizarea eforturilor acestora, orientarea activităĠilor lor în deplină consonanĠă cu eforturile N.A.T.O. úi ale Uniunii Europene, dar mai ales creúterea responsabilităĠii statelor sud-est europene, a conducătorilor acestora úi a forĠelor politice naĠionale, pentru securitatea regiunii, sporirea contribuĠiei lor la soluĠionarea stărilor de tensiune, criză úi conflict reprezintă imperativele majore ale noii paradigme de securitate regională. Aceasta impune pentru factorii politici responsabili din zonă – o conútiinĠă civică modernă úi matură, promovarea fermă a principiilor democratice, deplin respect pentru demnitatea umană, libertatea úi identitatea tuturor, preocupare activă pentru menĠinerea stabilităĠii frontierelor úi încetarea propagandei în favoarea violenĠei etnice sau religioase úi separatismului.

Obiectivele României în regiune vizează consolidarea perspectivelor europene ale acestor state, eliminarea riscurilor legate de terorism, de crima organizată úi de trafic ilegal, úi edificarea stabilităĠii durabile, bazate pe democraĠie, prosperitate, respectarea drepturilor úi libertăĠilor fundamentale ale omului.

În atingerea acestor obiective, România va sprijini activ, în conformitate cu principiile dreptului internaĠional, aplicarea rezoluĠiilor Consiliului de Securitate, a deciziilor úi recomandărilor O.S.C.E. úi ale Consiliului Europei úi va contribui eficient, amplificându-úi relaĠiile cu statele din regiune, la înfăptuirea măsurilor úi programelor politice, economice úi de securitate în cadrul N.A.T.O. úi U.E. În acest domeniu, prioritară este înlăturarea blocajelor din calea soluĠionării diferendelor úi stărilor de tensiune úi conflictualitate care să permită dezvoltarea instituĠiilor democratice, să genereze securitate úi să deschidă perspectivele prosperităĠii, prin respectarea drepturilor úi libertă-Ġilor fundamentale ale omului úi acceptarea multiculturalităĠii.

Într-un astfel de registru modern, vor fi abordate úi preocupările legitime ale statului român pentru îmbunătăĠirea statutului juridic, a condiĠiilor de viaĠă úi a tratamentului de care se bucură comunităĠilor româneúti din alte state, conform cu normele internaĠionale, cu standardele europene úi angajamentele asumate prin acorduri bilaterale.

169

BIBLIOGRAFIE:

x Col. (r) ing. conf. univ. dr. Nicolae Rotaru, Vectori comunicaĠionali ai unei realităĠi globale de tip instabil, simpozion: Gestionarea imaginii de Ġară în perioada postaderare, Editura Ministerului AdministraĠiei úi Internelor, 2007;

x Col. Nicolae Uscoi, Noile funcĠii ale operaĠiunilor de menĠinere a păcii în perioada „post Război-Rece”, în Strategii XXI, nr. 1/1996, Academia de Înalte Studii Militare, p. 86;

x Pascu Furnică, Mediul european de securitate: coordonare, cooperare, competiĠie, Buletinul informativ Impact Strategic nr. 4(21)/2006;

x Alexandra Sarcinschi, Globalizarea insecurităĠii: factori úi modalităĠi de contracarare, Editura U.N.Ap., Bucureúti, 2006;

x Cristian Jura, Geopolitica conflictelor, în GeoPolitica, anul II, nr. 7-8, 2004, p. 83;

x Samuel P. Huntington, The Crash of Civilisations?, in Foreign Affairs, Summer, 1993;

x Frank J. Cilluffo, Daniel Rankin, Fighting Terrorism, in NATO Review, Winter 2001/2002;

x Brian M.Jenkins, International Terrorism in The Use of Force, editată de Robert J.Art úi Kenneth N.Waltz, Rowan and Littlefield Inc., New York, ediĠia a V-a, 1999;

x Svante E. Cornell, Autonomy as a Source of Conflict. Caucasian Conflicts in a Theoretical Perspective, în World Politics, volume 54, no.2, 2002;

x http://www.mega.nu:8080/ampp/rummel/tch.chap26.htm; x http://www.idrc.ca/en/ev-9398-201-1-DO_TOPIC.html; x http://www.geocities.com/Athens/8945/sycho.html#(a).

170