repere critice scriitori canonici

28
Estetica lui Maiorescu "Estetica lui Maiorescu este un amestecde hegelianism (a~a cum II profesau mai. tori esteti:ienii hegeJieni In frunte cu Vischer) ~i de schopenhauensm. (~ege.lIana este doar propozi!ia ca obiectuI de arta e reprezentare s~nslbllaa Ideii ~i mai bine zisa idealului ...). Oar, In fond, schopenhauensll:ul pr~domina ( ... ) Maiorescu profesa In 1869, fa Facultatea de Lltere dIn Ia~i, aceste idei fundamentale: Frumosul e reprezentarea ideii sensibile; ideea sensibila este naturaabsolutaa !uc~u~i1or.~~!Ilt~ia_conditie a artei e.ste ridicarea deasupra oricarei IndIVldual.lt~!I palla la starea de subJect cunoscator pur;Arta prin ~ce~s.ta ndlcare.a. a~upra individualitatii, prin contemplarea ideii intUitIve aduce hnI~tlrea sufletului (adica atenuarea eaoismului) ceea ce este totuna cu fericirea. b, o cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 contine ?i~actic ~i limp~d_e.~ste!i~a m~ioresciana, ramasa neschimbata pe toata In.t.Inderea actlvltatll cntlculUl. Este 0 estetica dogmatica ~i dualista: ?tll~ta se. ocupa ~u adev~rul, P?e~ia cu frumosul. Frumosul cuprinde IdelmanIfestate In matene senslbIla, e alcatuit cu alte cuvinte dintr-un fond ~.i.~illtr-o forma. Existen!a unei idei ~i a unei forme sunt doar ~(co~dlpIl. de teme~ie ale .frumosului (... ). Maiorescu e IInpamantenIto~ul la nOI aace leI false estetici dualiste dupa care frUl:no~':l1 opere I d~ art~ :st~ derivat din fr~muse!ea In sine a formei ~i a Idell (..) DIn I.naftllnea de ordIn speculativ a esteticii schopenhauenene, MalOrescu cade In cea mai pompoasa retorica". (G. Calinescu - ,,[storia literaturii romane ..., p. 408-409) Bibliografie . G. C~linescu,.,,[storialiterat~rii rom/tne de ia origini $i pana In prezent , Ed. f\:1l11erva, Bucure~~I, 1982; P. Constantinescu, "Serieri", EPL, Bucure~tl, 1967; E. LovInescu, "Titu Maioreseu" Fundatia pentru Literatura ~i Arta, Bucure~ti, 1940; N. Manoles~u "Contradietia iui Maioreseu", Ed. Eminescu, Bucure~ti, 1973 ~ 1. NegOl!escu, ,,[storia Iiteraturii romane", Ed. Minerva, Bucure~ti: 1991; L. Rusu, "Serieri despre Titu Maioreseu" Ed. Cartea Romii~easca, Bucure~ti, 1979; E. Simion, "intoaree:ea autoruiui. Eseu n {~espre relatia e~eator-opera", Ed. Cartea Romiineasca, Bucur~~tl, 1981; T. Vlanu, "Opere", 2 (Seriitori romani), Ed. Mmerva, Bucure~ti, 1972. (G.S.) MIHAl EMINESCU (1859-1889) TituMaiorescu a {ost cel dintlii din lungul $ir al celor care au incercat saanalizeze structura $i semnificariile operei eminesciene. De {apt, aproape tori criticii romaniau incercat " litnitele interpretarii" pe opera acestuia, deschisa tuturor tipurilor de cercetare. Este {oarte greu astazi sa detectezi opiniile origin ale, sa-I gase$ti pe cel.care pentru primaoara a semnalat un anumit aspect. Deace~a din n..Olanul de studii despre Eminescu $i opera acestUla este Inevltabil sa nu Ie menrionam pecele care noua ne-au indus un anumittip de lectura. Obiectivitatea este anulata, caci despre Eminescu s-a scns 0 biblioteca intreaga. Eminescologia ar putea deveni 0 $tiinracuacte in regula. .. .. Prin cele doua studii ale sale, despre vwra $1 opera IUl Emmescu, G. Calinescu ar putea deveni un punctde reper al acesteinoi $tiinre. Opera lui Mihai Eminescu este, in mare parte, un studiutematis $i psihanalitic. Visul este considerat a fi 0 categone Importanta a imaginarului eminescian Spariile matriciale vor fi doma $1 apa, de aici nascandu-se obsesiile subcon$tientului. Na$terea $i moartea sunt punctele de reper ale glindirii poetului. Ele cor~spund celor dou.a instincte despre care vorbe$te Freud, IUl Eros $1 Thanatos, ve$IllC con{undandu-se, ve$nic in armonie. Calinescu propune $i 0 raportare a liricii eminesciene la temele {imdamentale ale romantismului. A$adar, suntem in rata unui studiu complex prin combinarea metodelor de analiza. Mu/te dintre opiniile critice ale lui Calinescu au {ost imbrati$ate dediscipoli sau au devenit punctul de plecare al unor dezbateri interesante. in 1971 apare lucrarea lui Edgar Papu, Poezia lui Eminescu. Elemente structurale. I Perspectiva este existenria!ista, dar instrumentele critice sunt imprumutate din stilistica, {olcloristica, !iteratura comparata, istorie a culturii. Criticul observa ca intreg cosmosul se define$te in opera em!nesciana prin atribute ale {eminitatii, mi$carile fiind inscrise in scheme statice (Iumec; hipnotizata) sau dinamice (Iunecarea). Natura este_a$adar magnetlc~, exegetulurmarind $i atractia pe care ea 0 exerclta asupra omu~u~:n poezialui Eminescu existlind 0 nostalgie a ongInilor ,Pnn_ er~tlca, In general una pasionat-senzuala, Edgar Papu~emonstreaza ca poetul roman a depa$it romantismul, devenindunul dllltre pnmnmoderm. o viziunecutotul noua aduce loana Em. Petrescu prin studiulsau Eminescu. Modelecosmologice $I viziune poetieii. Pentru a inrelege miza acestei lucrari trebuie sa de{inim notiunea de "Model cosmologic" prin care autoarea incearca sa inteleaga di{eritele tipuri de relatii poet-Iume-limbaj. Concepria sa ii are la baza pe 1. Merleau- Ponty $i B. Morando, carearatau ca exista trei etape ale modelelor

Upload: i-330

Post on 28-Apr-2015

181 views

Category:

Documents


7 download

DESCRIPTION

Scurte fragmente din critici cu privire la scriitorii canonici romani

TRANSCRIPT

Page 1: Repere critice scriitori canonici

Estetica lui Maiorescu"Estetica lui Maiorescu este un amestec de hegelianism (a~a cum II

profesau mai. tori esteti:ienii hegeJieni In frunte cu Vischer) ~i deschopenhauensm. (~ege.lIana este doar propozi!ia ca obiectuI de arta ereprezentare s~nslblla a Ideii ~i mai bine zis a idealului ...). Oar, In fond,schopenhauensll:ul pr~domina ( ... ) Maiorescu profesa In 1869, faFacultatea de Lltere dIn Ia~i, aceste idei fundamentale: Frumosul ereprezentarea ideii sensibile; ideea sensibila este natura absoluta a!uc~u~i1or.~~!Ilt~ia_conditie a artei e.ste ridicarea deasupra oricareiIndIVldual.lt~!I palla la starea de subJect cunoscator pur; Arta prin~ce~s.ta ndlcare.a. a~upra individualitatii, prin contemplarea ideiiintUitIve aduce hnI~tlrea sufletului (adica atenuarea eaoismului) ceeace este totuna cu fericirea. b,

o cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 contine?i~actic ~i limp~d_e.~ste!i~a m~ioresciana, ramasa neschimbata pe toataIn.t.Inderea actlvltatll cntlculUl. Este 0 estetica dogmatica ~i dualista:?tll~ta se. ocupa ~u adev~rul, P?e~ia cu frumosul. Frumosul cuprindeIdel manIfestate In matene senslbIla, e alcatuit cu alte cuvinte dintr-unfond ~.i.~illtr-o forma. Existen!a unei idei ~i a unei forme sunt doar~(co~dlpIle». de teme~ie ale .frumosului ( ... ). Maiorescu eIInpamantenIto~ul la nOI a ace leI false estetici dualiste dupa carefrUl:no~':l1opere I d~ art~ :st~ derivat din fr~muse!ea In sine a formei ~ia Idell ( .. ) DIn I.naftllnea de ordIn speculativ a esteticiischopenhauenene, MalOrescu cade In cea mai pompoasa retorica".

(G. Calinescu - ,,[storia literaturii romane ... , p. 408-409)

Bibliografie .G. C~linescu,.,,[storialiterat~rii rom/tne de ia origini $i pana In

prezent , Ed. f\:1l11erva,Bucure~~I, 1982; P. Constantinescu, "Serieri",EPL, Bucure~tl, 1967; E. LovInescu, "Titu Maioreseu" Fundatiapentru Literatura ~i Arta, Bucure~ti, 1940; N. Manoles~u"Contradietia iui Maioreseu", Ed. Eminescu, Bucure~ti, 1973 ~1. NegOl!escu, ,,[storia Iiteraturii romane", Ed. Minerva, Bucure~ti:1991; L. Rusu, "Serieri despre Titu Maioreseu" Ed. CarteaRomii~easca, Bucure~ti, 1979; E. Simion, "intoaree:ea autoruiui.Eseu n {~espre relatia e~eator-opera", Ed. Cartea Romiineasca,Bucur~~tl, 1981; T. Vlanu, "Opere", 2 (Seriitori romani),Ed. Mmerva, Bucure~ti, 1972. (G.S.)

MIHAl EMINESCU(1859-1889)

Titu Maiorescu a {ost cel dintlii din lungul $ir al celor care auincercat sa analizeze structura $i semnificariile operei eminesciene. De{apt, aproape tori criticii romani au incercat " litnitele interpretarii" peopera acestuia, deschisa tuturor tipurilor de cercetare. Este {oartegreu astazi sa detectezi opiniile origin ale, sa-I gase$ti pe cel.carepentru prima oara a semnalat un anumit aspect. Deace~a din n..Olanulde studii despre Eminescu $i opera acestUla este Inevltabil sa nu Iemenrionam pe cele care noua ne-au indus un anumit tip de lectura.Obiectivitatea este anulata, caci despre Eminescu s-a scns 0

biblioteca intreaga. Eminescologia ar putea deveni 0 $tiinra cu acte inregula. .. ..

Prin cele doua studii ale sale, despre vwra $1 opera IUl Emmescu,G. Calinescu ar putea deveni un punct de reper al acestei noi $tiinre.Opera lui Mihai Eminescu este, in mare parte, un studiu tematis $ipsihanalitic. Visul este considerat a fi 0 categone Importanta aimaginarului eminescian Spariile matriciale vor fi doma $1 apa, deaici nascandu-se obsesiile subcon$tientului. Na$terea $i moartea suntpunctele de reper ale glindirii poetului. Ele cor~spund celor dou.ainstincte despre care vorbe$te Freud, IUl Eros $1 Thanatos, ve$IllCcon{undandu-se, ve$nic in armonie. Calinescu propune $i 0 raportarea liricii eminesciene la temele {imdamentale ale romantismului.A$adar, suntem in rata unui studiu complex prin combinarea metodelorde analiza. Mu/te dintre opiniile critice ale lui Calinescu au {ostimbrati$ate de discipoli sau au devenit punctul de plecare al unordezbateri interesante.

in 1971 apare lucrarea lui Edgar Papu, Poezia lui Eminescu.Elemente structurale. I Perspectiva este existenria!ista, darinstrumentele critice sunt imprumutate din stilistica, {olcloristica,!iteratura comparata, istorie a culturii. Criticul observa ca intregcosmosul se define$te in opera em!nesciana prin atribute ale{eminitatii, mi$carile fiind ins crise in scheme statice (Iumec;hipnotizata) sau dinamice (Iunecarea). Natura este_a$adar magnetlc~,exegetul urmarind $i atractia pe care ea 0 exerclta asupra omu~u~ :npoezia lui Eminescu existlind 0 nostalgie a ongInilor ,Pnn_ er~tlca, Ingeneral una pasionat-senzuala, Edgar Papu ~emonstreaza ca poetulroman a depa$it romantismul, devenind unul dllltre pnmn moderm.

o viziune cu totul noua aduce loana Em. Petrescu prin studiul sauEminescu. Modele cosmologice $I viziune poetieii. Pentru a inrelegemiza acestei lucrari trebuie sa de{inim notiunea de "Modelcosmologic" prin care auto area incearca sa inteleaga di{eritele tipuride relatii poet-Iume-limbaj. Concepria sa ii are la baza pe 1. Merleau-Ponty $i B. Morando, care aratau ca exista trei etape ale modelelor

Page 2: Repere critice scriitori canonici

cosmologice. Acestea modeleaza 0 anumita viziune a omului despreun ivers, despre lumea in care traie~te ~i locullui in ea:

1. Cosmologia antica ~i universul sferic (Platon).2. Universul ca mecanism, in(init (Newton, Kant, Laplace).3. Modelul de dupa Einstein.

Aderarea la un anumit model este incon$tienta. Romantismul adezvoltat un model platonician. Astfel, opera eminesciana seraporteaza intr-o prima etapa (sub influenta pa~optismlllui) la aceastaprima conceptie despre univers, un spat1u (in/t, al armonte,: unde ~l11uli~i giise~te locu!' Poetul apare in ipostaza de Orfeu, bard, Jar .m~tlvelecentrale sunt cele ale luminii ~i cdntecului. Treptat, eul poetic Incepesa simta "drama instrainiirii omului in timp", 0 crizii a comuniciirii:"Actul creator nu mai e, de aceea, fericita expresie spontana din visulbardului, nu mai e sfdnta limba a naturii vorbindu-se pe sine, ci este 0

fundamentala suferintii, 0 torturanta aspiratie spre expresie" (IoanaEm. Petrescu). Poezia, somnul, moarta, iubirea, magia, cultul epoczloristorice aurorale vor deveni atunci incercari de recuperare a varsteiparadiziace. intre poezii!e Sara ~e d~a~, OJl(Una~!poezia universulLj/demonizat (O,-n(efepclUne, (tl artpl de ceara, Treclt/-au all 11,Demonism) s-a produs 0 transformare esen{ialii a viziunii asuprauniversultti.

Studiile lui Constantin Noica adunate in volumul In/roducere famiracofltf eminese/an aiuta cititorul contemporan de poezie sainteleaga faptul ca este gre~it sa-l considere pe Eminescu geniu (lirasa ia in considera{ie munca istovitoare a acestulG. Manuscrlseledemonstreaza acest lucru: "Geniuf este 99% 0 chestiune de cantitate~i acumulare, de muncii, a~adar de instructai al animalitatiisuperioare din am, pur ~i simplu ".

Cu totul osebit In felul sau, om al timpului modern, deocamdatabl~~at In cuaet iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai pestemarainile iertate, pana acum a~a de putin format Incat ne vine greusa-t'citam Indata dupa Alecsandri, dar In fine poet, poet In toataputerea cuvantului, este d. Mihall.Eminescu (Despre Eminescu, aju~sla culmea dezvoItarii Iui vezi 0 cercetare mai Intinsa In volumul dillurma al acestor Critice, ~.a.). De la d-sa cunoa~tem mai multe poeziipublicate In Convorbiri liter are, ~are t~ate .au particularitatile ar~tatemai sus, Insa au ~i farmecul ItmbaglUlul (semn~l cel~r .ale.~I), ~conceptie malta ~i pe langa aceste (lucru rar Intre al no~tn) lUblrea ~IIntelegerea artei antice. . .

Epigonii cuprind 0 antiteza foarte e~age~ata. Pentru a arat~ mlclll:e~epigonilor, se Inalta peste masura poetll mal vechl, ~I la~da dl~lrarr~blc.~a lui Tichindeal d.e. ~i a lui Heliade cu greu va putea mca1zJ cetltommai critici de astazi."

(Titu Maiorescu, "Direc(ianouii In poezia $i prOUt romanii")

Personalitatea lui Eminescu"Viata lui extema e simpla de povestit, ~i nu credem c~ In to~

decursul ei sa fi avut vreo Intamplare dinafara 0 Jnraunre malInsemnata asupra lui. Ce a fost ~i ce a devenit Emin.escu este rezultatulgeniului sau Innascut, care era prea putemic In a sa proprie fiinta Incatsa-I fi abatut weun contact cu lumea de la drumul sau firesc. Ar fi fostcrescut Eminescu m Romania sau In Franta, ~i nu In Austria ~i inGermania; ar fi mo~tenit sau agonisit el mai multa sau mai putinaavere; ar fi fost a~ezat In hierarhia statului la 0 pozitie mai Inalta; ar fiIntalnitm viata lui sentimentala orce alte figuri omene~ti - Eminescuramanea acela~, soarta lui nu s-ar fi schimbat. ( ...)

Ceea ce caracterizeaza mai Intai de toate personalitatea. luiEminescu este 0 a~a de covar~itoare inteligenta, ajutata de 0 memoriecareia nimic din cele ce-~i Intiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiarIn epoca alienatiei declarate), Incat lumea In care traia el dupa firea lui~i tara nici 0 sila era aproape exclusiv Il!.mea ideilor gene:ale ce ~i IeInsu~ise ~i Ie avea pururea la Indemana. In aceea~ proporpe tot ce eracaz individual, intamplare extema, conventie sociala, avere sauneavere, rang sau nivelare ob~teasca ~i chiar soarta extern a a persoaneisale ca persoana ii erau indiferente. (...)

Eminescu, din punct de vedere al egoismului cel mai nepasator omceo~i-l poate inchipui cineva, precum nu putea fi atins de un simtimantprea intensiv al fericirii, nu putea fi nici expus la 0 prea marenefericire. Seninatatea abstracta, iaca nota lui caracteristica InmeJancolie, ca ~i in veselie.Si, lucru interesant de observat, chiarforma nebuniei lui era 0 veselie exultanta.

Cand venea in mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care Iica~tiaase de mult inima tuturor, ~i ne aducea ultima poezie ce 0 tacuse,o reFacuse, 0 rafmase, cautand mereu 0 forma mai perfecta, 0 ceteaparca ar fi fost 0 lucrare straina de eL Niciodata nu s-a fi ~and!t mac~rsa 0 publice: publicarea Ii era indiferenta, unul sau altul dill nOI trebUlasa-i ia manuscrisul din mana ~i sa-I dea la Convorbiri literare. "

(Titu Maiorescu, "Eminescu $I poeziile lui")

o demitizare necesara"Omul acesta mare, ce copia pe curat locuri (sic!) ~iaproape cfu1iintregi,

care scria cu voluptate in litere grece~ ~i slavone ~~ cum dese.na Goet~~litere arabe), poeml genial, dezordonat ~i tara studu, care pe zeCl de pagmltranscria un tratat de fizidi ~i pe 117 file mari 0 grarnatica slavona - teinvata ceva dincolo de orice geniaIitate: binecuvantarea cantitatii.

C'aci, de la un moment dat incolo, cultura este °chestiune de cantitat~.Calitate am avut ~i avem destula, In inteligenta romaneasca: n-am avutintotdeauna smruintii, cantitate. Ne trebuie multo, multo, nu doar multum,cum spun filistinii. beniul este 1)90/0 °chestiune de can?tate ~iacu~u.lare, demundi, ~adar de instruetaj aI animalita~i superioare din om, pur ~Islmplu.

Page 3: Repere critice scriitori canonici

l!n om de cultura care nu fol~s~~te fir~~c ciit:v~ lim~i straine, nu-~in~~nta nume~e. Un .om care n-a CI.tlt~uton Lntreg.l~I nu sImple calli, n-aClt~tcu adevarat. Cme n-a acopent cateva cultun, nu poate spune nimicadanc despre cultura sa. Numero~i cercetatori tineri de calitate suntperma~en~ angaj~ti In cUltu~·a.poporului nostru. Dar daca nu ~tiuslavona ~J greaca, nu fac nlCI 0 treaba deosebita In cultura vecheroma.neasca, iar daca n-au acoperit cateva culturi, ca un Calinescu oriun Vlanu, .nu ~or fi fost:decilt c?nta?iJi ~i arhivari ai culturii romane~ti.

E nevo~e ~J de .ace~tl~. Dar l~telIgenta este, la randul ei, un capital~are tr~b!lle valonficat, mtocmal ca papura, ca petrolul sau ca uraniulJar astazJ. nl se cere de istoria vie, ca ~i din adancul istoriei noastre'S-? valonficam. Di.~ caietele fostei haimanale sanatoase, care a sfar~itp~'ma fi,yentru U~IJ,marele «geniu bo\nav», Inveti pe viu, ca de la unfJate mal mare, sfanta sete sub care e~tl dator sa traie~ti daca nu-ti ieiIn de~ert viata ~i Inzestrarea. '.

Caci funqia oper.elor m~ri nu e de a fi doar contemplate. Este de ana~te alte. opere man sau macar de a modela omenescul din tine. Iar denu, functJ~ opereIor mari este de a te face sa-ti ceri scuze ca exi~ti".

~c.NOIca - "lntroducere LamiracoLliL eminesciall", p. 145-146)

Cultura ~i geniu poetic_"Em.inescll este u.n om al timpului modern, cultura lui individuala

sta I~ Illvelul cu.lturel europene de astazi. Cu neobosita lui staruinta dea cetl, d: a stud la, de.a c~noa~te, ell~i Inzestra lara preget memoria cuopenle ~n~emnat~ dill lIteratura antica ~i modema. Cunosditor alfilozofi:l, m specIal ~ lui PlatoJ~, Kant ~i Schopenhauer, ~i nu mai putinal credll1telor relIglOas~, r~1al ales al celei cre~tine ~i buddaiste,a.dmJra.tor al V:delor, .. paslOnat pentru operele poetice din toatet~mpun~e, ~o~edand ~tll?ta celor pub.lic~te pana astazi din istoria ~ilunba lOmana, el afla 111 comoara Idellor astfel culese materialu!concr~t de unde sa-~i f~rmeze Inalta abstraqiune care In poeziile lui nedeschlge ~~a ~e des or~z?ntul lara margini al gandirit omene~ti. Cacicum sa aJungl. Ia 0 prlVlre generala daca nu ai in cuno~tintele taletrepteIe succeslye care sa te rid ice pana Ia ea? Tocmai ele' dau lui~mmescu cupnnsul precis In acele versuri caracteristice In care sel~trupeaza p:ofllnda lui em.otiune asupra Inceputurilor lumii, asupravletel omulul~ as~pra soartel poporului roman. ( ...). Acel cupn.ns Ideal al culturei omene~ti nu era la Eminescll un

~Impl.u m~tenal de eruditie straina, ci era primit ~i asimilat In chiarmdlVJdualItatea lui intelectuala. ( ...)

(Titu Maiorescu, "Eminescu $i poeziile lui')

Maiorescu ~i Eminescu - afinitati spirituale"Amandoi. ad~irato.ri ~i ~ui Schopenhauer, Maiorescll ~i Eminescu

sunt nu propnu-ZJS peSlmJ~tl, dar -In forme aparent atat de Indepartate

}

- oameni Cllcrize de mizantropie. Intunericul lumii schopenhauerieneII alcatuie~te vointa oarba de a trai, bestialitatea, iar lumina, anulareaacestei vointe prin contemplarea adevarului ~i. frumosului.Mizantropia, sau mai bine zis dezamagirea de contemporani a celor doioameni, consta Intr-o nobila oroare de patimi marunte, Intr-un refugiuin domeniul abstractului ~i al esteticului, Maiorescu In chip de racealaacademica, Eminescu prin Inaltul dispret fata de vulgul burghez, algeniului eliberat prin contemplatie de orice durere umana, reintrat,asemeni LuceaTarului, dispretuit de filistini, in insensibilitatea fata detemporal a intemporalului: «Traind In cercul vostru stramt,lNorocul vapetrece,/Iar eu In lumea mea ma simtlNemuritor ~i rece». Lovitiamandoi In modul cel mai crunt de ura contimporanilor, ei au simtit,Tara Indoiala, indiferent de putinta de apropiere afectiva a sufletelor,afinitatile spirituale ce-i legau, ~iMaiorescu I~i va fi gasit tainic InLuceararulo expresie a sufletului sau de ghetar, iar Eminescu se va fimangaiat cu iluzia ca vreodata discordii!e dintre oameni pot ficonciliate «In marginile adevarului»".

(G. CaIinescu -" Viata Lui Milzai EminesclI", p. 206-207)

Versificatia eminescianaDar primi'nd aSIfel din lim?~ popu.lara elementul fires':, ~i armo~~os~

Eminescu Inalta nmele poeZlel romane peste acea forma obl~nulta ~ladeseori nelngrijita, care a dat atiltor poezii ale noastre de pan-acum unaer aproape trivial. ( ...)

Insa unde inovatia lui Eminescu In privinta rimei se arata In modulcel mai nea~teptat este In numele proprii luate din diferite sfere decultura ~i introduse cel mai firesc In versurile sale. (...)

(Titu Maiorescu, "Eminescll $i poeziile Llli')

Eminescu ~i credinta"Pentru Eminescu universullnsu~i este acela care se propune ca «semm>

~ifigura sacrala, ca prima hierofanie. Si, sub acest aspect, el se insereaza inmentalitatea autohtona, deschisa sensului cosmic al numinosului.

Prima sa formatie (nu putem sa neglijam acest fundamental datistoric) se desTa~oara In climatul spiritualitatii ortodoxe, a~a cum sereflecta atilt In traditia religioasa culta (care, daca s-a alimentat laizvoarele celei mai vechi literaturi patristice, nu este totdeauna strainade influentele neoplatonice ~i gnostice), cat ~i In traditia folclorica, cereflecta atatea aspecte ale «pietatii» populare slavo-bizantine. Siacestea aveau sa-l faca in chip natural predispus sa se insereze maitarziu atat In climatul magic al filosofiei ~i al poeziei romanticegermane cat ~i In cel mitic al gandirii orientale. Insa ~ceste Intalniri, Inloc sa-i potoleasca nelini~tea Intr-un adevar speculatlv abstract, aveausa Inalte In el simtul cosmic al divinului; ~i, prin rasfrangere, sa-l facasa recimoasca mai u~or In natura ~i In manifestarile ei chipul

Page 4: Repere critice scriitori canonici

./metafizic este 0 eroare, de care se fac vinovati aceia care vad 0 rupturaIntre filosofia teoretica ~i cea practica. Filosof este Eminescu, dar nupentru atitudinea contemplativa a poeziilor, ci pentru veleitatile demetoda pe care i Ie descoperim In cugetari ~i care cimenteaza parrilespeculative ale operei".

(G. Calineseu - "Opera Illi Millai Eminescu", vol. II, p. 8)

Gandirea indiana"Deci, din materia IeIe biografice aflam cu exactitate ca Eminescu a

citit Sakuntafa, Ram'ayana, Mahabharata, unele «dari de seam a»despre budism din L'Orient pitoresque, gramatica sanscrita ~i glosarulsanscrit ale lui Bopp; a aflat ceva despre mitologia indiana din celedoua carri gennane citite In copilarie ~i a cunoscut unele idei filosoficeale budhismului ~i ale Upani$adelor din operele lui Schopenhauer,ceea ce nu indica 0 cunoa~tere deosebit de ampla. Indicatiilebibliografice Insa nu sunt Intotdeauna direct proportionale cu actul decreatie. Liste de opere Intocmite de speciali~ti nu ar garanta ~i eruditiacuiva. Cultura poetului trebuie, de aceea, Inteleasa prin modul cum eairadiaza In opera sa, dupa modul cum fecundeaza gandirea sa artistica~i cum se refondeaza pe 0 noua tulpina sufleteasca. Evidenta culturiiindiene 0 probeaza cu certitudine numai gandirea eminescianacristalizata In opera sa lirica. Dar daca prietenii sai n-au retinut dindiscutiile de ceasuri Intregi cu poetul decat un singur cuvant Nirvana,nu Inseamna ca Eminescu avea 0 fascinatie de amator. Culturafilosofica indiana devenise poetului 0 forma'de regasire a eului sauIntr-o con~tiinta originara".

(Am ita Bhose - "Eminescu :# India", p. 19)

Divinitatii, ce se ascunde clliar,;;i de cel mai patrunzator ochi de vultural unei mentalitati speculative. In ele se simte ~i recunoa~te un carac~ernuminos, comunicandu-ne - ceea ce conteaza mai mult - emotla,fiorul intuitiei sale. Fie ca este yorba de orizonturi nemarginite, deelanuri verticale, de vibratia moleculara a materiei, cuvantul luiEminescu va surprinde mereu In ele prezenta unui element religiosimanent, ce nu se define~te ca idee rational- formulabila ci se vade~teca sentiment. (Sa se observe ca epitetele «sfant», «adanc», «tainic»sunt toate in legatura cu 0 categorie de valori «transcendente»)".

(Rosa Del Conte - "Eminescu sou despre Absolut", p. 270)

Intalnirea eu filosofia ~i poezia romantica germana"S-au Tntalnit Tn Eminescu, Tn mod fericit, un moment nou al istoriei

romane~ti incarcat cu 0 structura individualii mentala ~i psihica de 0natura superioara, consonand in tara, parrial, cu «noua directie» aJunimii, iar Tn afara cu Tntreaga lume a culturi transmise prinintermediul filosofiei ~i literaturii germane romantice. Nu se cade sauitam niciodata ca produsele folclorului universal, mitologia, ca ~ifilosofia ~i poezia vedica, Platon ~i Shakespeare, adica elementele cucea mai mare pondere fonnativa dupa folclorul ~i literatura vecheromaneasca Tnconfiguratia spiritualii a poetului, i-au devenit famili~rein primul rand tot prin intermediari germani ~i cu accente val oncesigure puse de marii romantici germani, in a~a felTncat concluziile lorsa capete pentru el caracterul unor solide premise pentru alte sintezeale altei culturi europene, mici, dar nu minore, situate la extremitatearasariteana a Romaniei Tntre popoare de alte obar~ii, dar tocmai deaceea Tn masura sa realizeze legatura tainica Tntre coord onate atat dediverse cum ar fi Ciceeaa rasaritului cu cea a apusului, aceea a suduluicu cea a nordului, la nivelul cel mai adanc, acolo de unde toateizvoarele au apele inrudite intr-o arhaitate comuna".

(Zoe Dumitreseu Bu~ulenga - "Eminescu ~i romantismulgerman", p. 30-31)

,,( ... ) Eminescu a racut studii oficiale de filosofie, a tradus din Kant,s-a pregatit 0 vreme in vederea carierei universitare ~i a aratat, Insfar~it, totdeauna, 0 mare aplecare catre speculatie. Cugetarea sapolitica e cusuta cu fir dialectic ~i ajunge sa descoperi premisa majoraa giindirii sale pentru ca sa poti deduce a priori, rara primejdie decontrazicere, toate punctele doctrinei. AI' fi exagerat sa-i atribuim 0filosofie originala ~i cu zidurile pe deplin ridicate, dar cercetarea deaproape a scrierilor ~i manuscriselor lui ne pune Tnmasura de a afirmaca Eminescu Tncercase sa-~i asimileze un sistem ~i sa-l potriveascaTntrebarilor lui metod ice, cu straduinta de a raspunde critic ~imultumitor. Daca n-a dat forma definitiva acestor preocupari, estefiindca pe el 11 urmareau Tn primul rand problemele politice ~ieconomice. A intelege insa aceasta politica rara a-i afla substratul

ROmantismul ereatiei eminesciene"Asemanarea dintre' Eminescu ~i N~rval devine mai evidenta prin

raportarea lor l~ acest mod~l ro~~ic.al eului. ~riviti astf~l, E1?ine~cu ~!Nerval sunt fimte romantlce tlplce. La ambu pot fi ldentIficatl tOtl«parametrii» mitologiei romantice cu arsenalul complet de semne alecodului romantic. Ambii sunt Tnzestrati cu «vocatiile» romanticecardinale: a darnnarii, a geniului, a erosului, a nebuniei ~i a morrii. Elederiva toate dintr-o tendinta fundamentala de «derealizare» a realitiitii,tendintii care conduce fiinta romantica, printr-o inversare de valori, spre 0realitate mai adevarata, un «supernaturalism» in care raporturile obi~nuitese intensifica. Artistul ~i omul romantic capata dimensiuni cosmice,confruntat cu infmitul, proiectele sale sunt nemasurate, astfel Incatromantismul, prin reprezentantii sai de prima marirne, devine expresia ceamai convingatoare a fecunditatii polului negativ al con~tiintei,

Megalomania romantica este din plin prezenta la Eminescu cat ~i laNerval ~i formele ei de manifestare sunt similare: genealogiifantast ice, identificarea cu personaje fabuloase, orgoliul cunoa~terii

Page 5: Repere critice scriitori canonici

totale prin reuniunea sincretica a culturilor, a mitologiilor, acredintelor, concentrarea energiei erotice asupra unui tip feminint6talizant ~i polivalent; In planul creatiei, proiectele «urie~e~ti»,abordarea tuturor genurilor, predileqia pentru tematica geniului,hiperbolizarea fantastico-onirica a realitatii".

(Marina Mure~anu lonescu -"Eminescu $i intertextul romantic", p. 45)

Modele cosmologice. Ce inseamna "model cosmologicConsideram ca modelul cosmo logic constituie 0 realitate de

pr~funzime a .viziunii, depa~ind In adancime nivelul' con~tiinteiteoretice (~tiinpfice), dar ~l nivelul materialului mitic din care seconstituie viziunile cosmogonice explicite din operele literare, pentruca modelul cosmo logic este expresia sentimentului existentei in lumea raporturilor or~ginare pe care fiinta Ie stabile~te cu uni~ersuJ. A~~cum, pentru Lucian Blaga, 0 cultura sau un poet se define~te printr-o«varsta adoptiva», un «sex adoptiv» sau printr-un personaj (<<em»)adoptiv (<<eul adoptiv eminescian este, In viziunea lui Blaga dinTrilogia cu/turii, «tanarul voievod»), universul poetic al unei epoci saual unei opere se Inradacineaza, de obicei incon~tient, Intr-un modelcosmologic adoptiv, care poate fi In total dezacord cu modelul instituit~tiintific In epoca respectiva".. (loana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice $i

viziune poeticii", p. 14)

Modele cosmologice in opera eminesciana"Puternic ancorat In spiritualitatea pa~optista, universul poetic

eminescian dezvolta In Inceputuri un model cosmoloaic platonician,implicit In P?eme.le sociale ~i istorice, dar temati~at explicit Inviziunile poetlce dl.n Ondina. Motivele dominante ale acestei etape:gandirea divin~ (~I, consubstantiala ei, gandirea umana), cantecul,dansul, (cu vanantele zbor sau plutire), lumina ca substanta a lumiietc., vor reapare, cu funqii modificate, In Intreaga creatie eminesciana,care-~i asurna astfel, integrandu-I ~i depa~indu-l, un'iversul motiviccaracteristic viziunii platoniciene a lumilor. Personajele fundamentalcaracteristice ale creatiei eminesciene sunt, In aceasta perioada, copilul~i - mai ales - ((bardul», adica varianta ritualizat-mesianica a poetului,cultivata de epoc~ ea~opt~sta Intr-o .traditie ce trece prin romantism ~irena~tere, revendlcandu-~I drept pnm avatar imaginea platoniciana apoetului inspirat de muza din dialogul Ion.

Intr-o etapa ulterioara a poeziei eminesciene, sentimentulconsubstantialitatii fiinta~u~iver.s e p!erdut; criza gandirii moderne, pecare Eminescu 0 explica pnn pJerderea «credintei» (Epigonii,Dumnezeu ~i om, 0, -ntelepciune, ai aripi de ceara! etc.), se asociazacu un acut sentiment de ins train are, definit Inca din Amicul F 1.

(<< Viata mea curge uitand izvorul»), _accentuat In Melancolie ~igeneralizat, pentru declinul ciclic al civilizatii1or, in Memento mori.Nu mai e yorba, la Eminescu, de instrainarea in aceasta lume aexilatilor romantici care se revendica de la 0 patrie celesta, ci depierderea patriei cosmice; gandirea nu mai descopera divina ratiunemuzicala a lumii, ci absurditatea existentei. Modelul platonician numai apare acum ca 0 realitate formativa a cosmosului, ci ca 0 aspiratiea gandirii poet ice care corecteaza (ca-n ultima varianta a poemuluidramatic Mure~anu) un univers absurd printr-un proiect armoniciluzoriu ~i compensativ. Aceasta etapa a creatiei eminesciene estedominata de imaginea demonului, dar un demon a carui revolta e directpropoytionala cu nostalgia chinuitoare a paradisului pierdut. ( ... )

In ultima perioada a creatiei eminesciene (ultima nu in senscronologic absolut, ci in ordinea solutiilor existentiale propuse), relatiagandire umana - univers e resimtita ca 0 opozitie. Modelul cosmologicplatonician e abandon at in favoarea celui pe care I-am numit, generic,kantian; componenta kantiana a viziunii constain conceperea

- universului ca 0 pluralitate de lumi ce izvorasc ~i mor perpetuu ca Inimaginile ~cosmogonice din Luceafiirul, In care lumile ~i-au pierdutpitagoreica muzica a sferelor ~i s-au cufundat intr-o tacere inghetata".

(loana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice, $iviziune poeticii ", p. 17-18)

Ma~ti poetice"Eminescu ramane, In primul rand, un reprezentant al liricii

personale ~i aceasta explica fervoarea intimista a celei mai intinse paytia operei lui. Alaturi de aceasta stau insa bucati1e lirice mascate, printrecare se enumera unele din creatiunile lui cele mai Insemnate. Cine numasoara curba care une~te Iirlca personala ~i mascata in opera IuiEminescu nu poate cuprinde intreaga ei dimensiune. Alaturi devisiitorul care ne face lunga spovedanie a dragostei ~i dezamagirii lui,a farmecului cu care natura iI stapiine~te putemic, apare chipul tragic~i eroic al Imparatului ~i al proletarului, al dacu~ui, al Luceararului, alpaganului mistic care inalra Oda in metru antic. In toate aceste poeme,Eminescu nu experimenteaza psihologii indepartate, ci cheama la viatapotentele lui adanci. Peste chipul celui robit de farmecele dragostei seInalta acela al supraomului diirz ~i stoic, frangand in mai!1ile .sa.l~fulgerele revoltei, meditand cu sublirna amaraciune la a~ezanle VietH,expunandu-se intr-un delir tragic persecutiei universului, inaltiindu-sepe culmile orgoliului sau de semi-zeu".

(T. Vianu - "Eminescu", p. 252-253)

Demonul ~i pierderea paradisului"Fiinta inocenta a copilului apaytine paradisului padurii, pe care-l

stapane~te ca tanar print in 0, riimdi. Sub boltile protectoare ale parlurii,

Page 6: Repere critice scriitori canonici

existenta nu e uitare sau melancolie, ci (armec ~«Eu t~ vad rapit defarmec»), iar timpul nu se lasa masurat de r!tmul Impersonal. alorologiilor (<<Aniitai ce par ca clipe, / Clipe dulel ce par ca v.eacun").sniulgerea din copilarie echivaleaza cu abandona~~a acestul ~arad.lsprotector care, 0 data paras it, se refuza Intelegem: «Astfel zlse. l~npadurea,lBolti asupra-mi cilltimlnd;/Suieram I-a ei chemare/S-~m e~lt Incamp razand.//Astazi chiar de m-a~ Intoar~e/A.-ntele.ge n-.o mal pot::.»,

Poema Codru ~i salon reune~te, dm tltly, 11?~gmea .spaYlllo~antinomice, asociind padurii copilaria, «ochu pl1l1l de VISun» ~IIimbajul pierdut hi pove~tii, asociind spatiului social «:salonul» ~irnaainea tanarului demonic, 'in al carui suflet «e-o rana», m a carlltini;a «e-o parte cu totul straina», 'in ~i carui o~hi s~ cite~t~ ~<Ov~cheyina». «Vechea vina» e cea a cadem sub legll~ tl~pulul Ist~nc: .~abandonarii gandirii mitice 'in favoarea «'iJ?-telepclU~ll»s.au a gandm!critice, care destrama iluzia cosmosulUi armol1los ~I transformanllmarul sacru - temelia pitagoreica a ordinii cosmi~e .- 'in cifra lipsit~de sens; dar, mai ales, srarama unitatea ongm.a~a ~ fi,lntel«<lntregimea» ei), dezmembrand-o 'intr-un eu empIrIc ~I un euirJlpersonal ... ".

(Ioana Em. Petrescu- "Eminescu. Modele cosmologice ~iviziune poeticii", p. 62-63)

Recuperarea paradisului prin poezie .«Intr-un secol de nimic», cand «In lumea cea comuna a vISa e un

pe;icul,/Cici de ai cumva iluzii e~ti pierdut ~i e~ti ~dicuJ», poe~a ~i-apierdut substanta ( ... ) ~i ~i-a pierdut rapunea de a eXls.t~ pentru ca .ea numai are cui sa se adreseze (<<Oareglone sa fie a vorbI mtr-un pustIU?»).aceasta viziune a prezentului apoetic din Scr~soareaII se poate ~xprim~doar In registrul satirei, caci «azi» devine un tlffiP ce ~e lasa defil1lt nomalIn termeni negativi, numai prin opozitie cu uillversul postul~t devizionarismul poetic. Teritoriile poeziei pot fi recuperate Insa pnntr-oopozitie programaticaa sl?iritl!lui P?~tic fata d~ spir!tul ~a:aci! In is~ori~.Poezia are de recuperat vIrtutIle ongmare ale IlffibaJulUl, I? .!Ipsa caroracuvantul devine «vorba». Posibilitatea de existenta a poezIel e legata deposibilitatea comunicarii autentic~ - or, de~~d~rea «publicului»marcheaza tocmai 0 fundamentaUi cnm a comumcam. De aceea, spre aredeveni posibila, poezia trebuie sa-~i creeze nu numai limba;ul. ci ~ipublicul (<<receptorul» ideal), pe care E1?inescu II va. cauta In Odin ~iPoetul;poezia trebuie, de asemenea, sa-~I recupereze pler~uta su~st~ta~coborand spre germenele de armonie allumilor, pe care I-I restItuIe 1mMure~anu gandirea purificata prin adancirea In taramuri onirice".. .

(Joana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologlce ~lviziune poeticii", p. 112)

Functiile visului"A~a 'cum am mai aratat ( ... ) visul, cu diferitele sale variante ~i

forme de manifestare (visare, viziune, halucinatii, delir etc.) are, laEminescu ~i Nerval, ° functie similara. Starile onirice sunt 'in acela~itirrtp 0 forma de evadare din cotidian, dar ~i UJ?-mijIo.c de cunoa~ter~;o cale de acces spre altceva, spre 0 [ume de tiPun ~I esente - m<,>tlvpentru care ambilor Ii se potrive~!e fo.ar;:e~i.ne calificativ~1 de oninsmfilosofic. Adesea premomtonu, visul 11m~tnnteaz~ pe sublect d:spre.orealitate viitoare, 'il 'investe~te cu ° cunoa~tere suph.men.tara, racand dmel un ales ~i un initiat. Prin funetia sa compensa~or.I~, vIs~1 ofera .«Iumlposibile» 'in care, prin neutralizarea. contradIctnlo: ~I .confll~telorobi~nuite, se ajunge la «imensa armOl1le», la «armoma ul1lversala», la«comunicarea generala», scop ultim ~i suprem, a~a cum am vazut, alcelor doua universuri poetice 'in discutie.

La aceasta se ajunae printr-o mi~care de reunire sintetica pe care °YOm numi meta(oriz~re. Derivand direct din sintetismul romanticaeneral, acest proces are la baza analogia, corespondenta, fuziunea~ectoarelor aparent disparate ~i contradictorii: diurn - nocturn, .vis -veahe viata - moarte trecut - viitor, bine - rau, subiect --::obiect, Internt::>', , '"- extern, microcosm - macrocosm, aparenta - esenta, mtr-ocoincidentia oppositorum ideala, sursa ~i scop a tot ceea ce exista".

(Marina Mure~anu Ionescu - "Eminescu ~i intertextul, romantic", p. 177)

Mari teme ale crea(iei eminescieneTimpul"Am spus ca din singulara Incruci~are a unei ~iziuni,'p~ care 0 vo~

numi greaca, cu 0 conceptie pe care 0 yom !lumI gnostlca _(~aua unu~cre~tinism reorientalizat) se nasc, In armome cu cele doua Imboldunopuse, poeziile entuzia~mului p~ic sau ~I~ conte~plarii 'impacat~, _d~~i ace lea ale protestulUI razvratlt, ce se hm~te~te m renuntare, adlca macceptarea convinsa a nirnicului. ... ..

S-ar spune ca pentru Eminescu exista doua tlffiP~ 1!D_~p ~ Vletu, pecare misticismul sau cu caracter astral 'iIva face sa comclda m chip firesc CUtimpuJ stelar sau cu timpuJ naturii, inserat In ritmul astrelor; ~i un timp aJmo£1ii,pe care pesimismuJ sau etic de amp~enta ~ostica 'iI va fac~ sa-Iidentifice cu acela aJ pamantului. Unul este tImpul «mtact», pentru ca estetimpuJ permanentei sau al 'implinirii; el duce la maturizare ~i ~ep~~universul, fie ca e yorba de roadele de pe ram, fie ca e v~~ d: rodlIl~~~!or.Celalalt, care este mo~tenirea omului, este timpul uzuru ~IaJ lffibatraruru .

(Rosa Del Conte - "Eminescu sau despre Absolut", p. 180)

Timpul echinoxial ~i timpul solstitiuluiIn lumea rotirii muzicale de zodii, timpul- ~i el rotitor - se reIntoarce

ri~c spre momentele sale auroraJe, revitalizandu-se rntr-o. perpe~~tinerete. Aici la izvoare, «timpi racori ~i clari rasar» ve~mc, stramlistori~i (adica' eroziunii), ritmand 0 cbregrafie astraIa etem identica sie~i.

Page 7: Repere critice scriitori canonici

~ste un timp'p~ care l-afl.1putea mimi, metaforic, echinoxial, al cumpeneim e~e111~ChI1l?ru, un .tunp care nu cunoa~te dramele ruperii, opririi,declll1ulul, un tlll1Psfenc, pe care imaginatia II aseamana calotei sferice aunive:su.1ui platonician ale carei puncte sunt, toate, echidistante fata depropnu-I centru. Timpul echinoxial este timp comic cel in care areciivedeau imaginea mobila a etemitatii, cel pe care 'Eminescu Itvedemasur~~, in a?ancul codrilor ve~nici, de cantu I monoton al greierilor, ,orologu cosmlce (<<Pecand greieri, ca orologii, ragu~ind In iarba suniL .. »- Memento mori). Si, tot metaforic vorbind, dar utiliziind de asta data 0metafora esenti~la a ~niversului poetic eminescian, timpul I~i pierdecaracterul cosmIc de Imagine mobila a ete111itatii~i prime~te caracteristori~ (c_omp?rtiind adica eroziunea, ruperea, stagnarea, degradarea)atuncl cand lese de sub semnul echinoxului ~i intra subsemnulsolsti{iului. Marile crize istorice ale umanitatii (vazute ca tot atateaamurguri ale zeilor) sunt inscrise de Eminescu, in Memento mori, subsemnul «punctului. de solstitiu» inteles ca ruptura tragic a in raport cucontinuitatea perpetua a timpului echinoxial" ( ... ).

(Joana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice $iviziune poeticii", p. 55-56)

. Memento mori,,( ... ) idila zeilor ~i elementelor se tulbura la contactul istoriei .

~isatori.a iratio~ala s~ risipe~te la aparitia, «gandirii», a civilizatiei: 'mtruchlpate de mvaZIa romana; haosul - ~i zeii daci sunt fiii lui buni-, care la Eminescu tine de vizionarismuJ lui bionic-cosmic, incearca~a reziste Logosului,. substratului rational allumii, gandirii demiurgicem desIa~urare, ce tme de un vizionarism apolinic-spiritual. Este Infond contradictia din chiar structura eminesciana, Intre viziune ~ig~n~ire, Intre intuitia mortii, setea voluptoasa a neantului ~i hegelianablrumta a spiritului In istorie. Giindirea se obiectiveaza ia formacult~rii. de piatra a Romei ( ... ) Asistam deci la 0 adevarata lupta, alcarel snnbol nu po ate scapa nimanui, intre mitologia pura ~i istorie,Intre o~tile zeilor daci ~i legiunile romane, In ajutorul carora vin zeii«civilizatiei» antice". ( ... )

(I. Negoitescu - "Poezia lui Eminescu", p. 69-70)

lubirea ~i natura"Natura este pentru Eminescu 0 martora statornica a iubirii. Oricare

dintre momentele ei de farmec ~i pace se intovara~e~te cu 0 Incantareabsorbita din natura. Ciind obiectul iubirii lipse~te, natura staruie Inpreajma poetului ca 0 prezenta mangiiietoare, Ciind iubirea a murit,natura continua sa i-o aminteasca. Si Imprejurarea ca natura continua saInfloreas.ca in jurul sau cu ete111a-istralucire, pe ciind uitarile inimii?mene~tl sunt intr-atat de u~oare, umple sufletul ~i mintea poetului cu 0

mtrebare dureroasa ~i tara fund. Atiit de intim sunt intretesute iubirea ~inatura In poezia lui Eminescu, Incat ele ajung sa se contopeasca, in a~afel Incat amanuntele vietii naturii, mi~cari abia simtite ale ramurilorluciri stelare, rasfrangeri ale lunii, devin limbajul' tainic, delicat ~iaugus~ al dragostei poetului. Rarele strofe care Incep cu versuJ «Si dacaramun bat in geam» reprezinta 0 astfel de erotizare a intregii naturi, 0patrundere a tuturor intati~arilor ei cu substanta iubirii".

(T. Vianu - "Eminescu", p. 80),,«Farmecu.l ?ureros» al eroticii lui Eminescu, prin raportarea lui la

«dorul» poezlel populare, fie ca e yorba de Inclinarea romantica apoetului I?entru stravechi mituri, fie de influenta creatiei populareromane~tl, In care se pastreaza de asemeni stravechi motivemitologice, In prima faza a creatiei sale este consecinta unei IncrederiIn viata, ce face din iubire un principiu al existentei universului. Princonfundarea iubirii cu forta de viata a naturii ea devine 0 forma a vietiipaman.t~~ti In ce are ea mai durabilln timp, pe dimensiunea Intregii ~ideventrl, a~a cum era conceputa In miturile arhaice Dorin,a,reprezentiind la inzi germenul vietii plutitor pe apele primordiale,K,ama, z~ul iubirii, lagreci Eros, In Theogonia lui Heriod cel mai vechidmtre .zel, ca stapan aJ simturilor oamenilor ~i al muritorilor, cu timpuldevemt zeul armoniei contrariilor, implicata In dialectica contrariilor.

Istoria"l!n continut. istoric. mai obiectiv prime~te mitul romanesc prin

cupnnderea episodulul geto-dacilor, cei mai vechi locuitori aiI?am~n.tului:o~anesc. Folclori~tii. ar?eleni Intrerineau ideea ca Inceputullst?ne~ romam!o: poa~e fi reC?~.stltLllt,ca 0 proba de vechime istorica petentonul Daclel, pnn, tradltllie romane ale folclorului romanesc.Em.inescu, lipsit d~ pr~jud~cata latinista, era Indreptatit sa largeasca ~imal mult perspectlva Istonca, cu convingerea scriitorilor revolutiei carom~~ii prin tra~iti~ folcl?ric~ ~partin unor timpuri stravechi, pe carepoepl Ie evoca mamtea lstonctlor. Valoare poetica mai mare aviindtrecutul Indepartat mai puti'n cunoscut, confundat cu mitul ~i leaenda, laIntrebarea lui Hasdeu: Perit-au dacii? el nu raspundea ca istoric, ci capoet. Vechimea istorica a Daciei, In concepti a lui, consta in vechimeapamantului ei, ea este istoria Insa~i, In care dacii sunt oameniipa~ant~lui. l.de_eaaceas~a, ca expresiei a conceptiei lui istorice, estereahzata poetic ill persol1lficarea vechii DaCii In ziina Dochia, ca simboJal vechin1ii ~i permanentei istorice a poporului romiin pe pamantul pec.ar.eel s-a nascut, 0 zana a padurii, a naturii Ye~nice, ale carei palate sendlca pe muntii de piatra adanciti in nouri. (oo.)

Dacismul poetului, de care vorbea G. lbraileanu este 0 trasatura apoe.zie~ I~i caci, spre deos~bire de Inainta~ii lui i~spirati din trecut,~ublton al .vremunlor vechl nu pentru poezia ci pentru gloria lor, elIUbea v~chlme~ p~~tru ve~hime. - ceea ce, dupa conceptia lui, e tot unacu poezla vechlmll, cu mltologla".

(E. Todoran - "Eminescu", p. 188-189)

Page 8: Repere critice scriitori canonici

Prin originea mitolooidi straveche a unora din simbolurile luiEminescu s-ar putea ~adar sa se explice mai intai de ce In viziunea luipoe~ica sentimentul Contopirii cu natura este- totodata un" sentimenterotic, elementele naturii nefiind evocate niciodata doar ca un cadruliric, ci ca expresiile unui ideal de iubire nepieritor, care face din insu~isentimentul iubirii un ideal uman suprem, In locul adoriirii divine.Dorinra ca principiu cosmic, «dorul nemarginit», prin care toate suntatrase in viata, este pentru poet «dorul» pentru fiinta iubita pe care, caLuceararu{, 0 chearna in Impiiratia lui din «Inceputuri», Intf-l~n ~orcosmogonIc, sau, ca pamantean, In mijlocul naturii, al codrulm, ~I elsimbol al germinatiei, luminat de razele palide ale lunii, in miturilevechi reprezentat ca 0 zeita a vegetatiei, atot~tiutoarea sortiipiimante~ti a omului (Dorinta/".

'(E: Todoran - "Eminescu", p. 354-355)I

Limbajul poetic eminescian ~"Si In poezia lui Eminescu exista; In spirit romanic, un sistem

relational al gandirii poetice intrucat aceasta implica 0 epistemologiepentru a carei exprimare limbajul devine un sistem al expresiei poetice,In simboluri c~ se construiesc In planul cel mai adanc al gandirii, casens, pe care hmba poetica Inainte de 'a-I semnifica II exprima. Acestsistem ~adar trebuie Surprins in conceptele gandirii poetice, care nusunt conceptele unei gandiri abstracte, ci ale uneia concrete, in careideile in ele insele raman imaoini. De aceea, pentru studierea luiEminescu dupa criteriile proprii spirittilui romantic, de la acesteconc~pte ale !?andirii poetice trebuie sa plecam, daca vrem sasurprmdem slstemul- oandirii lui poetice, pentru relevareaparticularitatilor poeziei i~ unitatea romantismului european.

Conceptele fundamentale ale poeziei lui Eminescu sunt cele alegandirii. rati<;male, ca In orice judecati prin care omul i~i exprimaconceptla 1m despre lllIne ~i existenta: un ivers, lume, via!ii, moarte,naturii, devenire, unitate, in/initate, absolut, timp, spariu, istorie,crearie, nimic, geniu etc. dar revelarea s.ensurilor lor dupa principiilelogicii poetice se fac~ prin substitiIirea lor cu ideile-imagini,corespunzatoare in gandirea concreta conceptelor fundamentale alegandirii abstracte, ca id~i poetice: zarea, haosul, lumina, viipiiile,cerul, oceanul etc., sau altele pentru ~xprimarea niizuintelor lllJlan~:vis, sete, dor etc. Ca idei-sirnboluri, ele urmeaza jocului liber propnugandirii poet ice, ramanand in ele insele imagini, ce cuprind in eleIn~ele Intreaga lor valoare expresiva, astfel dand senmificatie ideilor.Dm sensurile acestor idei-simboluri, Intr-un sistem de imagini, sedesprinde in gandirea poetica 0 anum ita patrundere in adancime arealitatii, in stilul romantismului adica 0 anumita filosofie, implicatain sistemul limbajului poetic". '

, (E. Todoran - "Eminescu", p. 10)

Sara pe dealTimp ~i spatiu sacru ."Daca sara, primul motiv tematic al poeziei, apare.ca tlI?P sacru:

cel de-a! doil~a motiv central, dealul, configureaza Imagl~ea unUispatiu sacru. In Sara pe deal universul e' conceput, spatial, ca, 0dispunere pe verticala a trei planuri: valea «In fum», cu satul care «Incurand amute~te», balta seninii In Inaltimi ~i, Intre ere, dealul, marca!prin prezenta salcamului <malt ~i vechi». Prin" verbe (turmele ur~adealul, casele ridicii stre~ine vechi) ~i prin epitete (inaltul: vechzu{salcam, clopotul vechi, stre~ine vechi) se configureaza i~a~mea ynl;llunivers terestru 'care sub luna sufera de 0 somnambuhca asp1rat1ecosmica - nostalgie ~ Inaltimil~r ~i, In acela~i timp, a etemi~a5ii, c~civechimea nu e decat substitutul, In ordine terestra, a duratel Infilllte.Acest sens al imaginii este evident nu numai In mi~carea tu.:melo~(care Ii pare? ilogica lui Ibraileanu), ci ~i In transfigurarea s~lcamulu~- «pom rural de vale, de albie clisoasa» -In repertonul flor~leminesciene alcatuit de G. Calinescu - Intr-un arb ore de deal, defillltprin atribute atipice (nalt, vechi). In topografia universului pe careSara pe deal 0 schiteaza, dealul apare ca punctul unde dr.umul tu~melorse Intalne~te cu caile stelare. Este un fel de ax al ulllve:sul~l~ ~areune~tedoua nivele cosmice (pamant-cer), Indeplinind fU!1etlamltlca deaxis mundi, 0 funetie pe care, In postumele eminesclene, ~ a,:e_de

-obicei traditionalul munte sfiint (Pionul, In Povestea magu{uz cc:lat~rin stele, muntele dacic, «j"umatate-n lume, jumatate-n .1!1fi~lt» InMemento mari). Aici, pe deal, adica In centrul sacru al lumll, ~l acum,In ceasul sacru allnserarii, este plasata «idila» din Sara pe deal ..ErosulI~i dezvaluie astfel valoarea de principiu primordial, precum ~l naturaduala, definita prin apartenenta la cel~ doua nivele - terestru ~l astral,-ale existentei, adica natura mediatoare, de daimon, a~a cum apare el InInvataturile Diotimei ciitre Socrate din Banchetul lui Platon".

, (Joana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice ~i. viziune poeticii", p. 41-42)

TablOlil naturii .."Darpoezia emult mai mult decat un pastel. Tabloul !1a!"rn ~ 0

Incifrare simbolica a sentitnentului erotic. Tehnica metaforel slmbohceurmare~te Intr-o forma vizibila asocierea imaginilor naturii cu c,e.e~c~ele ar putea sugera pe plan afectiv: «Luna pe cer trece-a~a sfan~a ~lclara /Ochii tai mari cauta-n [runza cea rara,/Stelele nasc umeZI pebolta'senina,/Peptul de dor; fruntea de ganduri ti-e plina» ... , ..-

Cunoscand ~i din alte poezii valoarea simbolica a lunll m pelsaJuleminescian, fntelegem ca e foarte fireasca asocierea dorului, care umpl:inima femeii, cu lumina lunii, pe care ochii ei 0 cauta In frunza cea rara

Page 9: Repere critice scriitori canonici

a padurii. Construetia paratactidi 'a strofei u~ureaiii intelegerea valoriisimbolice a asocierii, exprimata .in prima versiune intr-o construetieprin subordonare, de 0 mai riguroasa relatie logica. Ochii mari ai iubiteicauta prin frunza cea rara, cum luna trece lunecand pe bolta senina.Imaginea este 0 ampla metafora simbolica~ folosita de poet pentru aexprima in toate intensitatea lui cel mai putemic sentiment al vietiiomUlui. $i omul nu lipse~te astfel din acest tablou, ci dimpotriva, aparecu toata bucuria lui de viata. Fiorul iubirii, cu farmecul ~i nelini~tea lui,este chern area vietii. Pe care omul 0 simte prin incadrarea lui in leoile[lfii, simbolic reprezentate de el prin imaginea boltii nemarginit~ acerului pe care luna, atot~tiutoare, trece «sfanta ~i clara», mereu alta ~itotodata aceea~i, in mi~carea dialectica a naturii".

(E. Todoran - "Eminescu", p. 361-362)

ce exalta din poezjile ciclului alcatuit din Revedere, Ce te legeni, .. ~iLa mijloc de codru des. Se observa, in cele trei imitatii populare, 0adevarata osmoza naturista ~i un sentiment metafizic al naturii, 0melancolie a devenir'ii, ce Ie da patina eminesciana".

(I. Negoitescu -"Poezitllui Emines.cu", p. 160-161)

Poezia filozofica

Flotlre albllstriiUn tip de feminitate"Dar cand sufletul ii este potolit ~i pomit spre visare, 0 aM femeie de

tipul Cezarei, se inIati~eaza inaintea lui. Este femeia drago;teipaiadisiace, gratioasa nu prin angelitate ci prin inocenta. Insa fiindca~e.vinov~tia e~te un semn al ramanerii departe de complicatiile socia Ie,Idila emmeSCIana se va petrece indeosebi in cadrul unei naturi cat maiprimare, cat mai apropiate de Eden: «- Hai in codrul cu verdeata /Unde-iz,:oare pl~ng in vale/Stanca sta sa se pravalelln prapastia mareatit;.

FemeIa, mal totdeauna, este aceea care cheama cu candoare devietate salbatica, ~i aceea din Floare albastrii nu e mai sfioasa caaltele: «$i de-a soarelui calduraNoi fi ro~ie ca marul,lMi-oi desfacede-aur parul/Sa-ti astup cu dansul gura»".

(G. Calinescu - "Opertllui Miltai Eminescu", p. 227)

Poezia de inspiratie mitologica ~i folclorica

Revedere" ( ... ) Pe locul gradinii edenice a Dochiei, cu codrii scufundati In

gigantismullor de ve~nicie ~i umbra, a ratacirii turmelor ~i herghelJilorsalbatice, In migratia lor elementara, a fluviului «Iat ~i profund», cuape somnolente ~i insule - sarcofagii surpate sub flori '«ca arborii demari», In locul fluviului de miresme, purtat de Inariparea de foc avant~lui, a cantarii de jale a crengilor ~i valurilor, ca intr"un chorusmystic us de cosmica demonie, a aparut codrul gratiozitatii magicefiindca formele lui de acum sunt «legate» de un farmec stau subsortilegii, ~i sentimentul naturii se subtilizeaza viziu~ea - dinromantica - devine pretioasa, baroca. Dintr-un~semanator de finsentiment al naturii verzi s-a nascut, de altfel, ~i cealalta minune apoeziei e~inescien.e, 0, r!imai, a carei fragezime ~i perfeetiune simplaaduce ammte de Diana, ~Icare e floarea cea mai pura scaldata de briza

Scrisoarea IConstructia poemului"Scrisoarea I are ~ase parti, care se urmeaza In cerc pan a la

Intoarcerea In punctul de Inceput, iar la Inceput, In p(eludiu, sevorbe~te despre ie~irea 'din timpul trait In nemijlocire ~i de intrareaIntr-o alta stare, sub puterea stralucirii lunare. 0 stare u~or somnolentaIn care, prin harulllU1ii, traim, in amintire, Intreaga ve~nicie, ca ~i candIntreaga durere a lumii ar trai din nou in visul nostru.

Apoi, In cea de-a doua parte, urmeaza 0 prima invocatie catre luna,martora singuratica ~i tacuta, In puterea noptii, a Intinderii lumii, codri,valuri, tarmuri, cetati. ~i apoi atc1tapestrita omenire, Intinzandu-se dela cei mai zadarnici in trufia frumusetii lor, de la cei mai lacomi de aur,pana la acela pe care poetul 11nume~te batranul dascal, 0 fiinta ( ... ) acarei minte putemica poarta in ea universul Intreg ~i vecia Intreaga.

lar, In partea a treia, batranul dascal, mereu scaldat In razele lunii,perinda prin minte intai na~terea din goluri, apoi pieirea In nimic auniversului, ~tiind bine ca ea, lumea, se na~te ~i piere din ~i In beznanefiintei, al carei mare ~i trecator vis toate sunt.

Urmeaza, ca parte a patra, un interludiu In care, de fapt se reiaimaginea vazuta de sus a omenirii cu starile ~i treptele ei, cu chinuitacautare a unui sens, In timp ce oarba soarta trece peste muritori cavantul peste valori. PasaJul introduce partea a cincea, atat decunoscuta, in care soarta batranului dascal este vazuta ca zadarnicie amaretiei ~i a gloriei, sub semnul, dublu, al nelntelegerii iremediabile,marunte ~i vulgare a posteritatii, ~i sub acela al mortii depline.

Pentru ca, in a ~asea ~i ultima parte, gandul sa se intoarca din noucatre luna ca martora solitara ~i tacuta a soartei lumii ~i a soarteinoastre, destinati deopotriva de~ertaciunii ~i nefiintei ,ca starefundamentala a acestui univers".

(Petru Cretia, "Miltai Eminescu - Constelll(ill Luceafllrului" inEminescu editat ~i comentat de Petru Cretia,

p.207-208)

Cosmogonia eminesciana"Urmeaza ca, daca prin «dorul nemarginit», care explica In

cosmogonia lui Eminescu «Inceputul» existentei, se Inte1ege. mai Intai«dorintID> rig-vedica, adica ve~nica «mi~care»a lumii prin ea insa~i,

\

Page 10: Repere critice scriitori canonici

ne-am a~tepta ca poetul sa foloseasca izvorul cosmogonic stravechipentru a acorda 0 valoare obiectiva existentei, privind-o a~a cum sedesta~oara ea in formele relative ale devenirii etern~, ~i nu afara deaceste forme, cu valoare absoluta «in sine». oe~i «dorul nemarginit»,cu sensul de «ar~ita» prin care toate exista in lume, deci cu sensu I de .mi~care a lumii prin ea insa~i, exclude interventia unui zeu in creatialumii, totu~i poetul va privi existenta vietii oamenilor in perspectivacosmica .nesfar~ita pentru a motiva prin cosmogonia lui atitudineaironica fata de existenta umana ( ... ). Cu alte cuvinte, principiulexistentei lumii dobande~te cel de-al doilea sens pe care il avea«tapas» in cosmogonia indiana rig-vedica prin denaturarile idealisteale inteleptilor budhi~ti, sensul de «retragere de la lucrurile din afara ~iadancire in eul propriu», adica «asceza». Este un sens inrudit cu cel de«Himeros» din cosmogonia hesiodica, intrucat in conceptia inzilorbudhi~ti contopirea cu principiul existentei, considerat in budhismulprimitiv «ar~ita», a devenit cu timpul con~tiinta de sine a sufletuluiindividual, atma, in sufletul universal, Braluna, la limita unde Totulinseamna Nimic: Nirvana".

disparitia vechiului in trecerea t!~pului a1! a~eea~i valo~re? Cu_altecuvinte, ve~nica trecere a vremll nu expnma oare, ca m a?evara~afilosofie dialee'tica, in primul rand, cre~terea, dezv~ltare.a e~lstentel~~i, in legatura cu aceasta, tinand .~eama de)~ropna atltudme a IUlEminescu fata de spectacolul vremll sale, alta. mt~ebar:e: Re:emn_areastoica, ~i chiar cea schopeohaueriana, ca atltudl~e If(!nLca ~ata ~espectacolul lumii, exprim~ n~inc.rederea p.oetulUl f~ta de vlata.mve~nica trecere, sau numal atltu?mea de dlspret fata ?e 0 deve~lTelips ita de evenimente, privita ca tl~P go~, aparent n~mal ~reze.ntat~ cao schimbare? Raspunsul este cu atat mal necesa~ cand pnr~ atltu~measpectatorului se a~teapta sa se intample schlmbarea, Impusacunecesitate de trecerea timpului". .,,' 64 '<65)

(E. Todoran - "Emmescu , p. 4 -

(E. Todoran - "Eminescu", p. 47-48)

Salvarea geniului ."oa, geniul este chin, este exces, este dezecbilibru. Este, ~i pe

planul etic, risc continuu, pentru ca geniul este om. Oar el are acces lacai ale salvarii, cunoscute numai lui.

Meditatia lirica, deschisa asupra viziunii lurriii lunare, se inchide inaceasta redactare definitiva cu acela~i tablou. Astrul luneca ~icontempla, survoland «agitatia laborioasa a oamenilor». 0 deschidere,ce-~i mcuse aparitia intr-o Jncercare ~i fusese paras ita, ofera cadentapotolitei teme simfonice: «Intre ziduri, printre arbori ce se scutura defloare,lCum revarsa luna plina lini~tita ei splendoare ... ».

Nimeni nu va putea sa-i ia poetului mangaierea acesteicontemplatii, care atinge momente de extaza aducatoare de uitare;nimeni nu va putea sa-l impiedice de a transcende multiplicitateadezordonata ~i contradictorie a aparentelor, pentru a intra ca suveran inlumea esentei, ale carei porti; Ie deschide larg acea contemplare ( ... )".

(Rosa Del Conte - "Eminescu sau despre Absolut", p. 126)

GlossllIn Glossa lui Eminescu adevarata istorie este motivata pe

intelegerea dialectica a ideii de trecere a timpului in spectacolullumii:Vremea trece, tot vreme vine, iIitr-un proces de alternare a lucrurilor ~ia fenomenelor in existenta ve~nic aceea~i in schimbarea ei, in care-svechi ~i noua toate, toate fiind trecatoare in durata ve~nica a existentei.Oar atunci este inevitabila intrebarea: Existenta fiind trecatoare in tlmpprin schimbarea ve~nica a vechiului cu noul, aparitia noului ~i

LuceafiirulHyperion. . '.,,(. .. ) Fiecare e slobod sa mterpre~ez~ cuI? dore~te pe H~peno.n. Or!

Pluton, ori Orfeu, ori Arhanghelul Mihall; on Sat.ana, el n~ Sill2b~h~ea~oici 0 conceptie proprie cosmogonica, CI ~ u~ slffiplu mlt. Z.?mlsh~ .aCldin cer ~i mare, aci din soare ~i n?apte .(pnle] acesta d~ goala erudltl~~,ceea ce duce la «Theogonia» IUl HeslOd, unde, dupa n~terea marn,substanta telurica iscata din chaos, insotindu-se cu cerul, concepeOceanui ~i apoi peHyperion, pe P~eb~s ~i a\te divinitati~ Luce~rarul eun element al unui Cosmos emanatlst dlstrlbUlt pe 0 «scara de eXlste~te,in care el ocupa 0 sfera inalta, fiind din «for:n.a c~a dintai»: E un sephlTot(dupa Kabbali~ti), sau un eon (dupa gnOStl.cl)hlper~osmlc, un eleme~turanic inzestrat cu nemurirea de Atotputernlcul. oe~1 creat, el se apr?plemai mult decat orice mptura. de arhetipul ve~n.ic, de unde acea fixltatece-I deosebe~te de oamenii de lut ai l?amantu\Ul ( ... ). . .

oumnezeu vorbe~te LuceararulUl ca unUl egal: «NOI.nu avem ~ICItimp, nici {0C», dar acea~ta e 1!nt.?0d sti!isti~ d.e_as~ expnma. Hypeno~nu e absolutul, ci numal 0 fimta creata, «l~~lt().d:n c~~os», de d~ratainfinita, caci altfel n-ar avea 'inteles sa-~.I ceara ple!!ea .. ~a~a amincerca ~i aci sa «interpretam», ne-am 10~1d~ acelea~1 U~I zldlte al~absurdului. Luceamrul nu e Logosul, fimdca Verbul nu e creat ~!moartea sa atrage dupa sine srariimarea totulu~ nu _e.chaos~l, pentru c~a ie~it din chaos nu e Satan, fiindca nu e un razvratlt, putand fi numalun oaiman, in i~telesul pagan al cuvantului". . ., . "

(G. Calinescu - "Opera LUl MIhal Emmescu ,vol. II, p. 100-101)

Un model al fiintei .. _"Ceea ce e izbitor''in poem este ca, de la incerut, taptura ind~vldu_al~

se dovede~te a fi senina, ~i va ramane a~a tot t1J?pul. Es~e 0 simpla ~~. prea frumoasa fata, nici macar de imparat, Cl doar dill rud~ marl

Page 11: Repere critice scriitori canonici

imparate~ti, ~i a~a cum sta in candoarea ei umana sa priveasca, seara,la fereastra, ivirea Luceararului, sau cum iI vede, ori mai degraba ilsimte, noaptea lumina, «Pe ochii mari, batiind inchi~i / Pe fata eiintoarsa», ea e cuprinsa de dor. Dar ~i in veghe, ~i in vis, ea este senina,pe cand elnu este,: «Ea iI privea cu un suras,/EI tremura-n oglinda",»,

Zbuciumul nu este al ei, este al rapturii de lumina, Prima, ingropatacum este in intunericul ~i somnul naturii ei individuale, simte limpede canu poate ie~idin conditia ei; dar vrea sa ~i-o transfigureze, Atata tot poatecere.generalului raptura individ1,lalacat cere ~i fata: sa-i lumineze viata. Eca ~i cum, de la inceput, poemul ar trece raspunderea intalnirii celei bunepe seama generalului, Ce pot face bietele rapturi individuale decat sa sedeschida catre el, intru el? Este rostul naturilor generale a~a cum este celal sensurilor generale (de care geniul singur ~tie) sa se rpladieze, princhemarea oamenilor, in a~a fel incat sa Ie poata transfigura viata",

(c. Noica - "Introducere la miracolul emiizescian", p. 329-330)

, , " femeia propriu-zisa, ci numai cuinsa poetul nu s-a Illtalmt cUI ' este 0 defin'ltiva deceptie, Poetul, 'b " Conc uZJa " "principiul ~os:n~c, em IIIIII, _ a" insa cu 0 accentuata apa~le ~l, III .se retrage lara~1 m sfera depa,lt/llct mai-nainte, Si numal finalulorice caz, rara forta torentla, a, e at ramane ilustrativ in aceastaLucea{iirului,pe_ car~ I-a~ mal I~V~~ il~pletire intre divortul de s!e:aprivinta, Poate ca,oy ~al concen fa _ eu de artat rasuna 'in Oda (1Y7;mistuitom:e a erotlc~1~I~et:ager~ ~~~eu~ cu «pfara-mi ochii tulbura~onmetru antic), a carul ultima stro, / P reda-m~i» Apropierea de vlata

, , heie cu «pe mille ITIie ' t d idih cale» ~Ise mc " h'l r tulburatori» a 'insemna, ec,muritoare, atrasa_de ~Scl~~t~a ,~<oc~ 0 mine mie r;da-ma», cupri,ndeo trista aventura a mstr~m~rJli « e mea»adica 'in' cer, In mareleaspiratia unei re'intoarc~n ..«m ume~ sa ac~m apare 'insingurat, stins,cosmos cuprinzator al Stlhlllo~ :a~e-,,,m ,inghetat, ca 0 vatra de (~~\:p:~~s~~,poezia lui Eminescu", p. 89-90)

,,0 rugiic~une a .rei~tregirii ,~in!~t~na refuzata lui Hyperion,_ dar" ( .. ,) odlhna visata a I??r,tll, °ane in formula lui riguroasa ~e

conjurata, 'in numele condltfi,lelurn era't-a la nivelul individual, pnn, Odd poate I recup , , ". pr'metru antic a , ' I erii ~i apoi a reconstltUirJI III

«re'intoarcerea in sl~e»,. ~u pret~ ,rup area fiinta a lumii, Refacereaoglindire a ,fi~carula dmt~e .n?\1ll ~n simplul fapt al existeptei, 'i~armoniei ongmare a eulUi ns~pI , p. e este astfel obiectul acestel

I chern at s-o Illtemelez , , , - 'lumea pe care e e ." , .. in timp ~i 0 rugacmne aode care e, toto.dat~, 0 elegle a, nSlplrIl_reintregirii fiintel pnn ,moarte, _ ' u mai e nici Napoleon Cezar~l,

Eroullirk al acestel o,de-r~l§?ac~,n~ancu destin romantic de exceptle;nici Poetul, adica, ~u_mal e_mci 0 ;:ne ex resia conditiei eroului sau ~'in varia.nta, defillltl~a, O~a nu ~itiei Ul~ane, Si, poate de .ac~~a" de~1geniulUi, Cl e~presla pura a c?n 'fiinta: «Ca sa potmun hlll~tlt ~ePare 0 rugacmne de mtr~re ,Ill nde fa'pt 0 Odii fiintei celebrata prill, d- -1» . ea ramane e, , . ,mine/Mle re a-ma." ~ I '" ,destinul de pas are Phoemx al eXIste~tu i~~;cU Modele cosmologice #

(Joana Em. Petrescu -" m viziu~e poetica", p. 230--:231)

Divinul ascuns ~i menirea gandirii"Mai presus de spatiul multiplului (al existentului) - caruia 'ii po~te

fi daruita, aici, starea paradisiaca de farmec -, mai presus de SpatlUlglacial al singuratatii absolute, care e «Iocul menit» lui Hyperion inordinea lumii, se afla, in Luceaf{irul, abisul primordial, «golul» rarahotar, rara centre ~i rara timp, care este un fel de «spatiu» pr~cosmic aldivinitatii echivalata cu nefiinta (<<AInefiintei adapost»), Intre puranedeterminare divina, cufundata in «Iini~tea uitarii»,,~i intre ve~nicatrecere a existentului, care poate descoperi starea de faImec, con~tiinteinemuritoare a lui Hyperion i se refuza atat divina lini~te a uitarii, cat ~iumana durere ~iumanuIJarmec al mortii, peutru ca in universul in care.divinul s-a refugiat in nefiinta, giindirii ii e harazit sa suporte povaramentinerii lumilor in fiinta. '

Ca ~i in gandirea dasdlului din Scrisoarea I, in zborullui Hyperion- «gand purtat de dom -Iumile se nasc ~i.mor intr-o eterna repetitie deserii istorice, intr-o ve~nica trecere de Ahasver a materiei prin formeleeterne, forme sala~luind nu in gandirea divina, ci in «fiinta» ve~nica aLuceararului, «ochI» ce instituie hotarele lumii, ( ... ) Identificata cugiindirea, fiinta, condamnatala nemurire, este condamnata (in poemeleeminesciene de maturitate) sa suporte povara existentei universale, inlocul zeului absent, refugiat in nefiinta",

(loana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice ~iviziune poetieli", p. 205-206)

Slirmanul DionisCiiutarea solitudinii d' t' ireconciliabila 'intre aspiratiileNu exista, a~adar, 0 contr,a dl~,le cea ma'l adanca in gandirea" ., I" e sohtu mea ' , ..cosmice ~I mc matla spr. I' eaza- prin adancirea III vlata, E d- 'I ( ) se' rea IZ . I' ..romantlca, va an e .:. _ 'r ita Ca misticii medleva I, erOll

interioara, prin c~austr~tJa des~va ~ ta' aradisul pierdut 'in propria lorromantici,('in,specIaI cel ~e~aUl) c;~cti~ele unei existente voluptoase,fiin!a, recluz1Uneaddesc~lzrta~fi&:~~ create de 'inchipuire:in mijlocul unor e enun a ,

Odii (in metru alltic)Aventura instriiinarii"A~adar, dinamica apropierii prin iubire, dupa cum obs.ervase ~i

G, Calinescu, «culmineaza in constatarea filosofica a irealizarii eroticesublime pepamiint», erotica implinita numai in registrul stihial, unde,

Page 12: Repere critice scriitori canonici

Literatura romana - repere critice fundamentale

, Totu! e de.a dubla aceasta solitudine c " " .. "~n magIe, DIOnis cauta i'n labirintul r ~'ftllnta dIvmatIel. lncrezator

e~leaga misterul constelatiei i " mil or un capat, semnul carepalenj~ni~~l se diafanizeazh ~i~o's~and ~ege~1 ,Iui atinge acel semn,glasunle dIn vechime (<<cuminte . are clUda.ta II pune In legatura cupe e! i'~tr~un calugar din epoc'a ~~~t~l~utuluI»), preracandu-I, apoi, ~i~-a savar~It, dar - intervine acea _ xan9~ cel Bun. RegresiuneaIntroducfu:d i'ntelesuri echivoc:a~tur~ar:~ tlPICromantjca, de situatie,tr~ze~te dmtr-un vis i'ndeluno u d ca Uba~u! Dan (alIas Dionis) seIUlDlOnis, i'ntr-un viitor i'ndepart:t'~. se regaSlse, sub chipul mirean al

(E. Simion - Proza l . E ." UI mmescu ", p. 107)

Archaeu"In luna, adica i'n absolut du - . _. .

ap~renta pentru ochiul fini"t D1a ~e-~I .Ias~se )OS umbra, adica 0unIversu!ui, care e gandire. Ac~lo toms I~I da seama de mecanicaprestabllIt toti archaeI' I' ~l' '-"" o~ce ga~de~te un prototip oandesc -, . , , 'I InLaptuIrea v ' . , b

Il~P!eJurarea ca fiecarui gand aI sau ,. Ine I~ ChIp ne.cesar. Din~az.a~d lucrurile de acolo din absolut I~ urmeaza reafIzarea, ceea ce,In~IV.Iduluimetafizic;: e 0 ipostaza a 'o~ 0~T!~~r~sc, deoarece gandireaDWnIS trage i'ncheierea i'ndrazneaC ~ ndKII ~lvIne necesar creatoarecad~ I?rabu~it din cer, fiindca fiic'~s~aa:- I chlar. el Dumnezeu. Atune!partlclparea la Tot cu atotputern' . d 'p~C~,~1IUI Satan ~i confundase

(G C-I' ICIa IVIna. a tnescu - Ope l' ~.I' ••

. . " ra UI milzm Eminescu", vol. I, p. 220)~Imltele gandirii -

. "Inainte de a-I cunoa~te e Dioni ". .blOwafie de romantic i'nstraitat etc s. ~InratI~are demonIC visatoare,al eXIstentei personajului care t)' C!tltorul cunoa~te adevarul adancre care Ie dezvolta Dionis sun~s ~I urIv~rsul giindirii sale. Ca teoriile-a .de~onstrat G. Calines~u' ci a~~ Og.I.C,absurde, e un fapt pe care

ap.nonce nu sunt cele kantie~e ehtllle pe ca~e Ie da cateooriiJor~nn experimentele idealismu~~~ sc o~enhauenene, ci sunt trecute

emonstrat, cu multa vreme i'n u~- magIc ~erman, este un faptfi~os~fica intereseaza i'n monoloo I~' ~~~~Ieleyi.ci. Dar nu riaoareagandlre~ traie~te experienta posib'~'C~'~ l~llIS,.CI.rntensitatea c~ carea~bIg~Itatea gandirii devine ast}:1 a,IIor ~I a Ilmlte.Jor .ei. Eroarea sau~PIC~,.I.ntr-on~vela a carei actiune se ~:ment C?~StltUtIVal structuriiban,.dlfll. PremIsele pierderii pat· . s0~oara In fond i'n perimetrulluna_- se afla i'ntr-o afirmatie a~I~; c~s~.lce - ale caderii lui Dan dinfa~ta,. lumea-i visul sufletului no~~a m mo,?ologul lui Dionis: «In(DlOnIs), este inexplicabila nead ru». Daca nostru Inseamna eurealitatii» care ar trebui sa fie . eren~ero~lui la «aceasta ordine aa gandi~ii in~i~iduale e contra~~~~ J~~t~llu~sau. Libertat~a absolutaaventunle onlflce ale lui Dionis de carta Ie. e rolul es.entlal jucat i'n

ea UIZoroastru - caci formula

magica este expresia unui raport divin (deci obiectiv ~i etem),constitutiv pentru cosmos. Cartea de astrologie ar trebui sa conducagandirea pana la pragul libertatii ei noumenale, dezvaluindu-iconsubstantialitatea cu gandirea demiurgica. Ambiguitatea subiectuluicare «viseazih> lumea face posibila, In a,venturile gandirii lui Dionis,confuzia Eu-Dumnezeu, care anuleaza principiullnsu~i de existenta alcosmosului platonician. «Eu e Dumnezeu», Insemnare In manuscriselede prima tinerete ale lui Eminescu, e 0 intuitie (nuantataschopenhauerian). care va deveni element central In ultima etapa decreatie eminesciana. Deocamdata Insa; atata timp cat gandirea mai arenostalgia cosmosului platonician, ea apare ca 0 eroare vinovata.Rezumand, am putea spune ca Dionis aspira sa regaseasca (prin magie)i'ntati~area geocentrica a cosmosului platonician, dar ca pierde aceastarecuperata patrie cosmica printr-o eroare a gandului, care-~i neaga,demonic, orice limita (inclusiv determinarea ultima, de prototip), adicaneaga ~i limita care 0 Iacea integrala In armonia cosmica. Negandu-~iultimele limite, gandirea neaga posibilitatea i'nsa~i a formei, ~i epandita de nedeterminarea pura, de haas, de ne(iinta. Si daca Dan nuatinge abisurile damnatului Satan, .estepentru ca giindirea lui a pastrat,totu~i, 0 determinare, afirmiind ideea cuplului, admitiind prezenta-Iimita a celuilalt. De aceea, prezenta In sine, recunoscuta. a Mariei estemiintuitoare, ca 0 stavila i'mpotriva nedeterminarii; caci nedeterminareapura a gandirii este, In ordinea existentei, nefiinta ( ... )".

(Joana Em. Petrescu - "Eminescu. Modele cosmologice $iviziune poeticii", p. 136-138)

Al doilea Eminescu"De ce ~i-a paras it Eminescu proiectele, lasiindu-Ie intr-o zona in

felul sau prepoetica? De multe ori, in afara viziunilor amplu articulate,care i'ncercau sa prinda consistenta de mit, gasim versuri de 0 densitateartistica incomparabila, ce au fost inlocuite, in decursul elaborariipoemului, cu expresii mai naturale, mai «rationale» ~i, bineinteles,discursive. Asistam, in general, la inlocuirea metaforismului vizionarimanent poeziei, tii~nind din craterul obscur al fiintei, cu 0 afectivitateparticular delimitata. Sa ii fi lipsit lui Eminescu acel gust iluminat, carese impline~te in sucul fructelor spirituale ultime? Sau a fost, laradacinile fiintei, teama de noaptea geniala, de nebunia ei orfica? I-afost teama lui Eminescu de propriile lui straturi din adiinc, de humelefantast ice din care imaginatia napadea cotropind giindirea? Presimtindpoate catastrofa final a, a incercat el, oare, sa se salveze intr-o creatiedomolita, de euritmii care se revarsau in unda unei naturi mai calme?Exista, poate, ~i alta explicatie, ce· se apropie de viata marunta aspiritului: oare nu gustul lui Maiorescu, prea ponderat academic ~iacuziind in definitiv saracia de orizont din literatura germana a epocei,a influentat direct seleqia poetica eminesciana? Dar 0 astfel de

Page 13: Repere critice scriitori canonici

ION CREANGA(1839-1889)

A.d' 1875 cu Soacra eu trei nurori! in1ncii de .Ia .debut~~ m e salutata aparitia lui Creanga_ la

Convorbm lIterare , est. . . dedl'ca-un studiu mCI macar" . " I: I A At d ~I mmem nU-I '"Jun/mea , ast,e znc~, e d cel mai caracteristic produs alTitu Maiorescu, d~m~ repe :" "Contemporanii ii intuiesc valorileJunimii ", "nepret~lt~1 . rean~a . lat chiar vorbe~te de "obiectivareaesteti()e ale operel. ~I !viIreef . ~r -" realizata de catre junimi~ti.latentelor scri~tO!ICe~~a/~ ud ;~f~~~edusa cantitativ, a lui Creanga

Opera claslca, p!~ ucpa, es alorii datorata cli~eelor sauva rezista deformanlor .1emporare a v va ~uporta abordiiri criticemetodelor critice extrahte:-are, ?a cu!J. Scarlat (op. cit. ) aminte~te:dintre cele mai diverse. Dmtre ~'/~eel' .' maAn C/' al directieil noi"" I taranu Ul ro Of " ,

valoarea de "exponent .a i reluat apoi de G~ 1braileanu,(cli~eu_ lansat ~e T Ma~~;es(c; io,ia) , "jovialitatea" (Jummea), ,G Calmescu), "umoru . .' d G Ca-II'nescu) homensmul. I" (ncnmmat e. '"scriltor popora . I) P a monografie este realizata de Jean(Ibraileanu, VI. Stremu. nm at 0 valoare istoricii.Boutiere, in 1930, ~I nu_are dec it ~i se va mai scrie, ne opnm doar

Cum d:spre Crean~a s-a sc~~ ~~sideram esentiale. A

asupra catorva StUdll pe care (t' n moment cheie m receptareaStudiullui G. C~linescu Xa ~02:C~~I:: sinteza a parerilor emise de

opere I, chwr daca nu va ac este de a infirm a cu argumentepredecesorl1 cntlC/. 1ntenpa . lau cu refenre la opera

'udecatile care Clrcu I"consistente pre! ' _ rin urmare un seriitor popora ,humule~teanului. Creanga nu este,_p _ c" ~se~~nea lui Rabelaistaran sau folclonst, ci "aut or. cartur~restentic tradand 0 voluptate, II . t natural" Cl numQl au , " D IGrahl Ul nu es e " 1-'" ( . articolullui B. Fundoianu - e aa vorbelor strict mtelectua a v. f' 1922 _ Sburatorul"). UnitateaNidi a lui Stefan la Mall~lTme, ."

I: r d cntenul valonc.studiului este con,e:, a: I' tArgovetul (1924), G. 1briiileanuin Ion Creanga - (aT{l/lU ~l. %. rafzei in miisura in care

atentionase asupra importantel 109 ant 'de spus in redactarea. h lecteanii a avut un cuv I'.experienta umu Of _. tar7iu trei etape de ,ormare a

operei. Savin Br~tu des~operat r~~riit~ru'l Ultimul este "in acela~ipersonalltaW' taranul, ta~gove, U, cu sursa 'inspiratiei sale" Trepteletimp confundat ~i deta~at m dapo~: - lor reu~e~te Creanga sa dezviiluiebiografice sunt Import~nte, a!on a I'imaginea "tipica" (un/versala) a s:~~/;~ erat de G. Ibraileanu, apoi

Homensmul este pentru pr~mf!:-A 1971o monografie. Viziunea estee preluat de VI. S~reinu care.o.ra I~ mai interesante sunt atribUlteaici ciilinescwna, wr pagmlce .~eeI vorbe~te de un "homer ism destudiului limbii ~i umorul!:tl. nd'~u_"

. " CI' de 0 structura rapso Ica .V/ZLUne Of " I

explicatie, aridit de valabila istoric ~i Indeajuns de cornoda ( ... ) nurisca sa acopere cu furn realitati mult mai profunde? Caci rara 0acceptare launtrica, pe care sugestiile exteme trebuiau doar sa 0

declan~eze, Intreg procesul de creatie eminescian ar Insemna sa fieredus la controlul unei autopitati ce des fide personalitatea artistului( ... ) Stapan al putemicului sau focar plasmuitor, Eminescu nu SAarfimultumit sa arate lumii numai 0 anumita fata, daca restriingereaorizontului, repudierea viziunilor care, ca Ingerii lui, s-au nascut InIntunericul focului prim, n-ar fi cores puns ~i unui Indemn organic. ( ... )Nimeni nu a simtit vreodata ca profilul poetului, a~a cum II contureazaMaiorescu ( ... ) n-ar fi cel adevarat. Fiindca undeva, In adancul cel maitainuit, s-au atins doua taramuri, dintre care unul a ramas cu desavar~itstrain lurnii dinafara, chiar daca fragmentar cunoscut; poetului Insu~i,care a trait Intre contemporani ~i le-a daruit 0 opera, celiilalt taram,dinHluntrul sau, i-a fost (sau mai bine spus, i-a devenit) strain".

(I. Negoitescu - "Poezia lui Emineseu", p. 12-15)

Posteritatea lui Eminescu"Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cat se poate

omene~te prevedea, literatura poetica romana va Incepe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, ~i forma limbei nationale, care ~i-a gasitIn poetul Eminescu cea mai frumoasa Inraptuire pana astazi, va fipunctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmantuluicugetarii romane~ti."

BibliografieA. Bhose, "Emineseu $i India ", Ed. Junimea, Ia~i, 1978;

G. Calinescu, "Opera lui Milwi Emineseu", I, II, EPL, Bucure~ti,1970; G. Calinescu, "Via(a lui Mihai Emineseu", EPL, Bucure~ti,1966; Rosa Del Conte, "Emineseu sau despre Absolut", Ed. Dacia,Cluj, 1990; Z. Dumitrescu-Bu~ulenga, "Emineseu $i romantismulgerman", Ed. Erninescu, Bucure~ti, 1986; M.Mure~anu Ionescu,"Emineseu $i intertextul romantic", Ed. Junimea, la~i, 1990;1.Negoitescu, "Poezia lui Emineseu", Ed. Eminescu, Bucure~ti, 1994;C. Noica, "Introdueere la miraeolul eminescian", Ed. Humanitas,Bucure~ti, 1992; E. Papu, "Existen(a romantiea", Ed. Minerva,Bucure~ti, 1980; E. Papu, "Poezia lui Emineseu", Ed. Minerva,Bucure~ti, 1971; 1. Em. Petrescu, "Emineseu. Modele eosmologiee $iviziune poetiell", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1978; E. Simion, "Proza luiEmineseu ", EPL; Bucure~ti, 1964; E. Todoran, "Emineseu ",Ed. Minerva, Bucure~ti, 1972; T. Vianu, "Emineseu", Ed. Junimea,la~i, 1974; Titu Maiorescu, "Critiee", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1984;Petru Cretia, "Mihai Emineseu - Constela(ia Lueeafarului". (N.K.)

Page 14: Repere critice scriitori canonici

L'Iteratura romana - repere critice fundamentale

P~oblema dintre fictiune 'b' "studlU mai recent, folosin~ .lOrafie0 pune ~i I Holban intr-un

G. Ger:ette. EI incadreaza Amint:~sJ:umen!ej~ <:ferite de critica luif~tO?lOg!r:fic ", datorita identitiit:; ~~~::=rlem categoria "romanului

plt~ata In "matricea narativii" A a.utor-narator-persona;e,en:bnonarii" pentru cii aici scriit~r~{c:s.ta conpn.e ?pera insiiyi in "star~~Iscurs.ul -face compatibil mimes' 1~1dezv~IUle Intentia creatoare, iar11rJr;;~Jade verosimil _ "ceea ce p~S; ficU dlef5,£fza(substituind treptattr.e Ulecrezut"). Scrierea este 0 r e . I ~rezut cu cea de adeviir - cesme ~i in ace~t sens se apeleazii l~cf;nstltUlretr~p:atii a adevarului de;pre. Un StudlU remarcabil ~ra ret?nca a hlpnozei.~n~e'.'p~e:eaziiatat pove~tile, c':!:a?me IUl .Vasile Lovinescu careImtJatl~C:,Povestealui Harap_l1/asmul, ~mtr-o perspectivii miticii~~~~~u.I_mhscoPu!puri(iciirii morale.a~~~~~n;. unbscenariu. al~initier;i

_ a In aos ~I care a~teaptii sii fi !'!. asm prezlnta 0 lumesol~r. ~ Lovinescu decripteaza I~ rea~ez~ta In ordine de ciitre eroulrevlf5.orarii, dar demonstratia ~ate ~Imbolurile regenerarii ~iongmalitatea textului. sa Ignora exemplaritatea spune ..

Op I' C . rll,era UI reanga a fost ildeP/3rt;l1ult,. Rabelais, Cehol< sea. ,compara.tii cu a altor autori ca

comparatlstii realizand M. Ap'ost;tlohere~ SWlf!, Sterne, 0 viziuneo escu m studlUI siiu.

Realitate ~i Carnavalesc"Atmosfera de ansamblu a' ... ~arbi:itoare populara. Dar sarbat~mversulul h.~1Creanga este aceea de

Inseamna, in spiritualitatea 0 o~re~, ca ~amfestare colectiva publicaea. adu~e ~entirnentul egalit~tif intr~U~0 eh~erare de conventiile oficiale~onc1lr~1 lerarhii sociale. In atm fiamem, 0 suspendare momentana ~colectlva, ea presupune, de ase~e era g~ne~al~ de ras, de voio ieabsoIu~e, .ceea ce semnifica «deo nea, InstltUlrea unei familiarit~ti«nes~nozltat~». Avem aici de-a o;.adarea» tutu~or. valorilor oficiale laapaytme unel Iumi noi aceea ace cu 0 senozltate de alt fel carePov~~ti/or ori al Aminti/i/or. nu a «c~mavalului» popular (...) Spatiulpar Itmera~iile eroilor sai. E~te ~~te In ~se.ntau~ul real, oricat de exacteenorma plata publica in care a SpatLUlffiagmar, care seatnana cu 0A1!t?rul insu~i, atunci cand a in u loc repr~zentatii camavale~ti ( )IUlliterare, 0 data cu intrarea la J~~~t sa d~band~asca con~tiinta varst'~iun om pe dos. EI transforma d ea,a evemt un bufon un trave .publica, iar ~edintele de ce~a~l~a~t:_alonul convorbiri~til;r intr-o pf~~ca~e.rolul.de clovn il juca el ( ) P un adevarat camaval popular ~spln~ ~es!lv.~i p~irnar, contra~"lite~~~:r~l a~ce in lit~ratura romana' u~au alcl nIrnlc pelOrativ) pe cale de a 1 urg .eze, senoase (termenii nuXIX-le~. Solemnitatii oficiale culte se~~atunza la sfiir~itul secolului alpopu ara, bazata pe un sistem'de' ' . I~opune 0 atmosfera libertara "I'lffiagllll complex" '{

(Petru Poanta Rd'·-" a IOgra{ii", p. 12-13)

Un realism taranesc"Realismul rezultat din cultivarea detaliului ~i punerea in evidenta

aunei indiyidualitati stilistice nu apartine la Creanga oralitatii, ci artei descriitor. lntai, Creanga fixeaza 0 data pentru totdeauna textul, tacandimposibila 0 aIm editie, improvizata. Totul e a~a de meticulos studiatintr-un text definitiv, !ncat din acest punct de vedere basmul a ief?itdincircuitul folcloric ~i a devenit opera lui Creanga. 0 schimbare oricat demica a constructiei dauneaza intregului ~i n-am mai avea de-a face cuun basm de Creanga traductibil ~i lizibil oriunde ~i oricand. Evident, 0culoare locala este, constand mai ales In caractere individuale ~imanifestari etnologice, In care limbajull~i are partea sa de originalitateneglijabila In orice alt basm curat folcloric. Continutistic, povestea luiHarap-Alb' se petrece Intr-un spatiu geografic ~i sociologicconventional, avem de-a face cu Imparati, curteni, sfmte, mon~trii,nimi~ nu e particular, nimic nu aduce ar:ninte de oranduirea noastraistorica, de peisajul nostru. Schematismul propriu folclorului, Indlrcatde atata ilrta nu-i de natura, cum am spu~, sa placa poporului, care cereca basmul sa-i fie mereu reeditat oral. lnsa Indata ce un povestitor arrelua ~abloanele, spunandu-Ie improvizat ~i_Inchipul sau, toata arta s-adus, ~i Creanga a !ncetat sa mai existe. lntr-un cuvant, secretul luiCreanga sta, ca la orice poet cult, in: studiul efectelor, In cuvantul rar,'fufixitate. Dar fixitatea e contrara legii inerente a folclorului.

Cine protesteaza la apropierea dintre Perrault ~iCreanga sub cuv.ant_ de pilda _ ca fiecare Intati~eaza lumi locale, n-a Inteles

0 iota dinlumea lui ~i a considerat basmele ca Ihregistrare folclorica".

(G. Calinescu _ "Ion Creangii - Via{a ~i opera", p. 278)"povestitorul este adanc Infipt !n lumea lui, a~a Ineat el 0 poate

descrie tara duio~ii retrospective, tara sentimentalitate, cu realismrobust ~i urnor Impacat. Nostalgiile lui Creanga, articulate de cateva oriIn Amintiri ..., au un sens individual, nu social; ele 11poarta catre lurnea90

pilariei, nu catre aceea a altei c1ase sociale pe care el ar fi parasit-o.lntr-un anumit sens s-ar putea spune ca Ion Creanga a ramas totdeaunaun rural, cu putina lui !nvatatura de carte, cu acel gust al independent

ei

morale care face din el un razvratit, cu moravurile lui simple ~i naive".(T. Vianu - "Serieri 2", p. 289)

"Amintiri ..." - roman sau autobiografie?"Din perspectiva acestei conditii [a identitatii de nume Intre autor,

narator ~i personaj], textul lui Ion Creanga ar reprezenta un romanautobiografic pentru ca identitatea de nume a autorului cu personajulnaratiunii nu se realizeaza la modul explicit: Amintiri din copiliirieeste 0 scriere semnata de Ion Creanga, dar eroul povestirii se nUrne~te«Nic-a lui ~tefan a Petrei, om de treaba ~i gospodar din Humule~ti});mai mult, la ~coala catihetica de la Falticeni, Nica va fi Inscris subnumel

ede ~tetanescu. Criteriul pur formal al identitatii explicite de

Page 15: Repere critice scriitori canonici

nume Intre autor, naratQr ~i personaj este insa insuficient pentruincadrarea exacta a oricarui tip de naratiul1e la persoana intai ~icu atatmai mult a Amintirilor lui Creanga (...). In cazul lui Creanga, pactulautobiografic se reaJizeaza la nivelul seqiunii initiale pe care 0 yomnumi matrice narativa ~i care nu lasa nici 0 indoiala ca eu din texttrimite la numele de pe coperta cartii, de~i acesta nu este amintitniciodata in naratiune: «Stau diteodata ~i-mi aduc aminte ce vremi ~ice oam€ni mai erau prin partile noastre pe cand incepusem ~i eu,dragalita-Doamne, a ma ridica baieta~ la casa parintilor mei, In satulHumule~tii, din targ drept peste apa Neamtului» (...)

Punctul final pe care il vizeaza demersul naratorului din Amintiri dincopilarie nu este verosimilul (ceea ce poate fi crezut), ci"adeviirul (ceeace trebuie crezut); pe traiectul care se precizeaza astfel Intre cei doi poliaqioneaza pactul autobiografic, nelasand cititorului alternativa optiuniiintre a crede sau a nu crede cele povestite. Aceasta subtila corelatie carese creeaza intre verosimil ~i adevar constituie, in fapt, 0 ipostaza araportului mai general ce se stabile~te intre roman, ca text verosimil, ~iautobiogra(ie, ca re-prezentare a adevarului. Calea urmata de text de laverosimil la adevar sta sub semnul pertinentej referentplui; fortaacestuia plaseaza textul Amintirilor. .. In spatiul pactului autobiografic,guvernat de efortulintru reconstituirea adevarului despre sine"

(I. Holban - "Ion Creangii - Spa(iul memoriei", p. 16-18)

"Amintirile ..." - forta epica ~i etica a personajelor"Ion Creanga nu este un poet al naturii, cum sunt Hoga~ ~i

M. Sadoveanu, structuri Inrudite totu~i, dar cu viziuni personale. Creangaobserva exclusiv natura umana; geniul lui lucid, mu~cator, spiritul realist~i umorul lui melancolic revela un moralist. ( ...) Amintirile ... sunt 0epopee a satului ~i 0 atitudine a sensibilitatii, 0 acceptare a vietii, Inecoudle ei, profund umane, cu filosofia ei resemnata. Umorullui Creangaeste Insu~i umorul vietii, al acestui fenomen organic, in care durerea ~ibucuria, raul ~i binele, prostia ~i inteligenta, umbra ~i lumina seunbrati~eaza alternativ, ca s-o exprime in toata realitatea.

Oamenii lui Creanga sunt vii ca viata, schimbatori ca ea, naturali caradacinile ei, de care nu se pot desprinde. Ion Creanga este autenticfiindca este firesc, este clasic fiindca este nuantat in omenesc ~i estemereu proaspat, fiindca intuitiile Iui sunt inse~i intuitiile naturiiomene~ti ( ...) Dar observatia nu se limiteaza la ceilalti, ea cre~te cadintr-o celula organica, din sine insa~i; nu este Creanga cel dintai ~i celmai complex creator al psihologiei copilului de la tara? Fantezia,curiozitatea, cruzimea, instinctul libertatii, sentimentul nostalgicpentru sat ~i parinti, sunt tot atatea intuitii etice, tot atatea caracterepermanente ale sufletului infantil (...)

Cred ca lexicul regional cu locutiuni ~i metafore ermetice, cuproverbe, jocuri de cuvinte ~i cu fiJosofia lui imagista, creata de

. _ . semnificatie literara ca ~i Jimbajulexperienta colectlva,. are aceea~l. .dicat 'la expresie de arta limb acomediilor lui Caraglale. Cre~ng\\r~uprinsul ei etic ~i cu virtutile eitaranilor din tinutul Neamtu Ul, cu 01 .Luca a dat valoare artisticaflgl!rati,,:e t,ara se~ma.n, duP\ c~~i :cure~tene. Creator de tipurilexlculul ~l 10CU}lUmlorma a resie s ecifica; ea e concres~.utaspecifice, Cre.anga ~ste creator d~ fXP cum e~te ~i expresia comedlllordin fondul pSlholo~lC al perso~ar ?r, Creanaa ca ~i la Caragiale, estecar~giaJiene C·) ~lmba este ~la'~;f:ritele l~i 'zone morale ~i so~iale.oglmda sufletulUl ?men.es:, m. '1 imtul psihologic ~l social alViziunea reaJista ~l soclala.a tlp~n 0:, s ~ ., ..limbii fac laolalta un orgamsm VIU~dm Al11m~~i~ri II" p.339-342)

, (P. Constantmescu - " '

• Basmul "poveste~.lui ~aJa~-~~~~ este mai batator la ochi ~ifI;1ai"Amestecul de rea Ism. ~l e a lb In care ar trebui sa predomme

nea~teptat In .p'ove~tea lu!-Ha:ap-A n~ are nici 0 eticheta in vorbire 5···)miraculosul ~llreahtatea. Imparatul t-Ine~te cu un span care vrea sa se

-D' I d ilnparat se-n a ~ , . ( )Pe dru~n, e:loru e. _. ala tocmeala e transcrisa intocma.l ; .. :toc~neasca sluga. Vo~bana taraneas~ realism bufon. Gerila, OchIla, ~l

In plin fabulos dam de scene e un intrate in casa de fiercelelalte fiinte monstru?ase de bas~~tocmai ca dascalii 'in gazda'infierbantata a impar~tul~l Ro~ seSceart nda cu copiii ~i cu barbatul C· .. )la ciubotarul din Faltlcem, sau c~ ma\~ tic basmul a Iacut sa-i iasa lui

Aceasta 'insu~ire de a ?.ramatlza rea ISInsa nici taranii n-au astfel de .Creanaa renumele de scmtor «popo~al». um sunt nu pot sa placa

b I fi te nici pove~ttle a~a c , . d'daruri cu totu ra ma, I" - d' p'ovestea lui Stan Piltitul on m• '1 'r ta parte a nuve lstlca m I' •taram or. loa - teleaerea unui om de a tara. •

povestea lui Harap-Alb e,:;tepeste m, It ~umor» dialogic, prea multaPrea multa «atmosfera», prea ml! ." ll'neare epice. Omul de la

. l' f a in paauba ml~cam IdesIa~urare .co oms lC _ . b .. de observatie, ~i e doritor de fabu os ..tara vrea eplcul &01,:ta~a~mutl~_ atata jovialitate, atata. umor alEste In pov~~tl_le IUl rea.nbasunt menite sa nu fie gustate ~umcontrastelor, mc~t compu~.er~l.ed fapt oricat de paradoxal s-ar pareatrebuie decat de mtelectu.a 1. yl e ut~r carturar, ca Rabelais. EI arela Intaia ved~re, Cre~nga .estel un ~ mai ales acea voluptate de a ~eplacerea cuvmtelor ~l a zlcen or ~l It a In campul lui margmlt,

. nandu Ie in aura a or . ..' d'expenmenta pu .- t t 1 filoloaiei Eroii IUl nu tralesc mCreanga este un erudlt,. un es e ~ pbs'lh~loaica ci etnografica".

. d' vant ~l observatla nu e b' 33 238)mi~care, Cl m,cu ~ C" • _ Viatll <; opera", p. 2 -(G. Cahnescu - ,,[Olt realtga . y

'T "mboluri regeneratoareIncursiuni esotence. eme ~I Sl d' b smul Harap-Alb? 0 vasta_"Deci. c~r~ :ste. cad:u! preexlst~~;e~~taa virtual de doua !?rincipii~

lume pnmltlva, cazu~a lJ1 h~OSt I Verde ~i Craiul, fratele mal mare ~lsubordonate unul altula, Impara u ,

Page 16: Repere critice scriitori canonici

~el mai mic. Legatura este Insa sIabita din cauza dezordinii din afara.In fabula se gasesc de multe ori pomenite astfel de lumi aservitetitani!or~ este lumea pe care 0 strabate ill lung ~i in lat Herakles,starpindu-i mon~trii, e Imparatia lui Ghilgame~. "Tamaduitorul" ei nupoate fi d~cat un. erou solar. Lumea ill care rasare Harap-Alb e cazutam haos ~I neputmta; restaurarea organicitatii ei, iam, intr-un cuvantobiectul "questei" lui Harap-Alb, stravechi ~i totdeauna actual.

Cei doi frati se afla ierarhic a~ezati pe planuri diferite ~j'prin ordinuld.e pri~ogenitura ~!prin functie; unul este Imparat, celiilalt rege. Inslmbol~sm geometnc, fratele mai mic, Craiul se afla pe circumferinta,cel .mal mare la .Centrul Cercului. Funqiile lor normale sunt pentruCral, care ~epre~l~ta 0 putere activa, deoare<.ie se afla la periferie, saocroteasca ~mobtlltatea, centrala a lui Verde-Imparat, imuabilitate purconte~platlya. ( ...) Creanga mai adauga precizarea capitala casUl?e~lOrul, Imparatul, are trei fete, pe dnd inferiorul, Craiul, arebaletl, adevaratii reechilibrare compensatorie. (...)

Ce ar fi fost mai «simetric», mai normal decat ca fratii baietiiS::raiului sa se Insoare cu verele lor, cele tr~i fete ale Impa'ratuluJ?Intr-un. ~oment ciclic normal, a~a s-ar fi Intamplat. Dar In basm,a<;~,eq~1IIpsa de tangenta dintre frati exista ~i illtre copii lor. Dealtminteri, In perspectiva profana, pur literara;- cele trei fete ale luiVerde-Impi!rat nu au rost In basm, ~tim numai ca exista tara a Ie vedea!'tilitatea. In fond ~i simbolic, ele sunt 0 tripIa Sakti a lui Verde-Imparat, sunt puterile tatalui lor, constituind un sacerdotiu virainal 0triplici~atea de Vestale, identica probabil cu temarul Ieleior". b ,

(Y. Lovinescu - "Creangii $i Creanga de Aur", p. 272-274)

Elemente folclorice la un autor cult:,,In analiza procesul!!i .de creatie prin care trece opera lui Creanga,

fata de ~enomen.ul creapel populare, am distins 0 tendinta contrarie, deconcret~zare (~I nu de abstractizare), de singularizare (~i nu degeneralIzare). Procesul de concretizare ~i particularizare a fostobservat In: a) succesiunea faptelor epice, b) psiholoaia ~i onomasticaper,sonajelor, c) oglindirea particulara a notiunilor de timp ~i spatiu ( ...)

.In .illrati~~rea fizica, precum ~i ill configutapa morala a personajelorprmclpale ~I secundare, Creanga actioneaza asupra variantei folcloricecu notatii concrete? vizuale ~i sonore, realiziind treptat portrete fizice ~i~orale. La ~Ie se aJunge pe calea personificarii pentru animale ~iobiected~ natura ~I pe acea a personalitiirii pentru oameni. Lucruri ~i animaledm schem~le ~e bas~ devin persoane, iar persoanele, abstraqiuni deb~m, devm. blOgrafil Ul?ane. Acestea se realizeaza prin illcarcarea cuattlbute suplunentare, prm motivare psihologica in detaliu. Si una ~i altai'ncameaza treptat, reliefiindu-Ie din schema de basm ~i depinziindu-Ie illmod gradat din fantastic. Fata de eposul popular, Creanaa face caleaIntoarsa de la abstractie simbolica la realitate omeneasca. b

Aceasta transformare nu se intampl~ ~e cal.ea .unei metamorfozemiraculoase, ci prin construirea unel Identlt.atl umane. Un rolimportant in structura identitatii 11 joaca onomastlca".. ...

(Mihai Apostolescu - Jon Creangii mtre mam povestltOTI (II. " /umii", p. 127-128)

Umorul taranesc .. ., ... . ..«Taraniile» lui Creanga, ca expresll ale mtelepclUnn .«prostlmlJ)~~

su~t deci observatii satirice cu un vad.it sUbstr~t socIal, e~presllartistice ale umorului; forme in care Insu~1 poporul mtelege batJocur~,rara a fi obligat sa respecte conve~tionali~mul celor «de sus». ~xpreslaoprita de multe ori pe culmea echlvoculUl nu .este.un semn de Jen~ fatade 0 lume serioasa, ci mai degraba 0 tehmca Impusa de speclfic~lumorului ca forma de satira. Obscenul nu este la Crean~a 0 ~b~eslepC511ografica, ~hiar ~i in povestirile zise. pomowa~ce? CI o. pnvlre ~vietii "dinauntrul" ei, cu aerul «prostuluJ» c.arUla mmlc nU-l scapa ~Inici nu se sfie~te sa spuna ce vede (...). .

Prin fabulatia fantasticului ~iprin jovialitatea ~suIUl.' Cre~n&a se poat~raporta la Dickens sau Rabelais, chiar I~B:~ccacclO,prm du!o~la evocarula M. Twain, chiar daca masura aprecleru nu este ac~~a~l. !?a:, dac~-Iprivim illtre umori~tii lumii, Creanga se arat~?a u~ sCflltor ~ngm~I'pr!llumorul sau tiiranesc, expresie autentica a SPIfI~IUI taranulUl :oman d~n

. vremea luL Arta lui de povestitor, arta d~ fab~hst. ~I ~necdot~st, trebUlecautata in primul rand in stilul oral al expr~afll IUl,stl.1~utentlc popular~incarcat cu expresiile illtelepciunii popO:uIUl,~orme artlstl~e ale'~morul~~sau. Si prin aceasta arta este el in pnmuI.ran,d un c1asl~ ~!hte~tufllromane dar In al doilea rand ~i un umonst mtre umon~tll. lumn, c~valoare~ universala daca prin universalitate Intelegem expresIa cea malinalta a originalitatii nationale a unui sc~i~tor"."

(E. Todoran - in "Jon Crelmga mterpretllt tle..... ' p. 1~7-:.z.02),,0 buna dispozitie contagioasa ~r~vetseaza p~gmlle Amln,tmlor.

Oamenii glumesc, la nevoie ~tiu sa ~I.mtep.e, ~~r rasul se mentme, deregula in marainile cuviintei ~i ale JovlalItatll. Pe buna dreptate auprotestat, dUp~ parerea mea, Vladimir. ~treinu ~i N. Ma,:olesc~impotriva calificarii lui Creanga drept satIrIc. Pe ,ac~asta latura, ca ~l

pe toate celelalte, viziunea scriitorul e de 0 ~esa~ar~lta .coerent~... .In fapt, rasul lui Creanga e d~pa ,expresla IUI ~ahtm, ambIvalent.

voios triumtator ~i toto data irOOlC: II. putem cupnnde, sub vocabul~«umor», cu conditia sa-i nuantam mul~lpl~ intelesu!; el ra~e de oameOl,dar cu oamenii. Uneori devine sarcastIc, cand, de pIIda, ~neva c~ms~ataca «popa are mana de luat, nu de dat»~ ca «e! ,?ananca ~Ide!e VIU~I de.pe mort» ~i ca tot ce-i trebuie e sa alba «p~clOare d~ cal, bU!a de lup,obraz de scoarta ~i pantece de iapa». Alteon e..hohotltO!, scotand e~ectecaric(\.turale ~i grote~ti din dilatarea proportlllor, c~ !~e~traordmarascena a dascalilor innebuniti de buchlseala GramatlC/I lUI Macarescu

Page 17: Repere critice scriitori canonici

Literatura romana - repere critice fundamentale

(...). Cel mai adesea rasul e ~oltic, ~trengaresc, fie colorat de tandrete ~ibonomie, fie pozna~, cJipind spre cititor, cu echivocuri licentioasy, caatunci cand e luata peste picior austeritatea calugaresca (...).

Ceil: este ea Iii contextul globalal operei ~i -sub toate incamarile,rasul eroilor lui Creanga, ca ~i al povestitorului, Imbina 0 fntelegereprofunda pentru firea umana, inerent supusa pacatelor ~i gre~efilor, cudisponibilitatea spre.haz ~i voio~ie proprie omului sanatos, echilibrat,instalat In cosmos ca fntr-o locuinta confortabila. Apartine oareexistenta evocata In Amintiri ... starii adamice? Ar fi eronat s-o credem.C···) Ne~azurile exista ... Insa fiind tratate cu umor ~i cu simt.!llrelativului, masurate cu criteriul bucuriei de a trai, devin indemne. Inultima instanta, secretul farmecului Pt: care II degajeaza Amintirile ... staIn acordul oamenilor cu natura, cu istoria ~i cu ei fn~i~i; secretul trebuiecautat, cu alte cuvinte, In caracterul «norma!» allumii evocate".

(P. Cornea - "ltillerar prilltre c/asici", p. 208-209),

A' noastra lui Creanga, de ~ I~cra In"i puterea, speci.fica III IIteratu,ra lara fie faptul cotldlan, se'f • e fie fabu a popu, .dimensiunl erolc '. A .. olobaIa a opere!. Arecunoa~te cu de~seblre m ,VI~I.un~utive cu functie maritoare ~anal!a

In ordinea lexlcala, ?e_. a lm/ una cu mare fo~net) sau h?lma a.ucuvantul frust, ca a (olgaz (a '!'! d la descrierea ~i uneo~1 ~r7atla(giiliganJ, iar ~ ordmea nar~t~aia ~ele mai miirunte ammtm depersonajelor mlracAuloa~eApan Caci optica populara pare a ficopilarie totul se mscr~e m enorm.

inrudita ~u optica infantlla,\VI. Streinu _ "lon Creangii", p. 58-61)

Valoarea ope rei .. . 0 - ca 0 pricina esentiaIa ~ e~oti7i"A studia deoseblt IImba ~m~re:bc~ a lui Creanga, sau, ~al bme .ZIS

artistice, este 0 eroare. !Otu~l, _0~era dramatica traie~te prm conflict,ca" eroilor lui Creanga, eXlsta"1 ~nsa limba este ~i ea un elemen~ ~I

'n structura sufleteasca a erOi or, . 1 are Amsine valoare estetlca,pn . " b 1 . CaraOIa e nu . tracestei struc~n (...~~~tea d~lrepre;entare. Acel~~ fenomden ~e P~i~~:ci este numal 0 mo a ~ A - arte dialoglca. A a ":Ira. . Ain opera lui ACr~ang~, m b~:aafmna ca ea trebuie sa pla~a oncu;_ mpovestitorului m sme,. mseamna deloc dovedit ca limba IUICreanba ~temeiul esteticii acus~lce. Oar nt~~ ca vreunui nemoldovean a~cer~fru

moasID> ~i e chlar cu pu m, .. t' Nimic nu suna muzlca m« -'. d - oarecare mta,le.. )dialectal sa-I pro uca 0 . dap iepu~oarele lestea». (... A .«- Gata, jupane Strul; numal s-a vestitorului, in masura In care ~l

Limba lui Creanga 7ste Asufl~~f'Pf ascultatorilor, ~i totodata sufletulacesta se ~aza ca vorbltor In m~ ocu. ati concentrice: intai pe aceea aeroilor sai. Naratiune~ are do~a ret~l:multumirea prin chiar pre~e~rapovestitorului, care starne~te I ~u oratorul apoi pe aceea a lumll In[ui cum se intampla cu act0f';J_~.I se ot' insa desface. 0 po~esteu";"tiune. Aceste dona <eahlal'd u~om:edia de/I'arteuejneat L~banes usa de cineva e u~ scen~1U e 0- i a eroilor sai, ~I nu tre .met p modul de expresle a 1m Creanba ~ fiormala fiindca atunci ares e . _ frumusete pur , ( )niciodata conslderata c~ 0 T . - tara putere de reprezentare : ...deveni 0 simpla conventle StllIstl~~iranie de ireal ~i realism in slste~~Amestecul acesta de fabu os ~I , '. orbesc iar partea naratlva

. .. roape numal v '.. L' bdramatice in care tOtl eroll ap. f; e tot farmecul pove~ttlor. A tm a,este un monolog ~I autorulu~n:~lor, toate elementele luate_In,parte,observatia caractenzarea I?ers r! 1 Ita insa ele conlucreaza ....sunt valor~ase, dar insuficllen~. e:;g~ _ Viat~# opera", p. 220-228)(G. C~linescu -" on r .

. Originalitatea stilisti~~ . C oa 0 simpla culegere folclorica sa~cine ar vedea in pag~t1e 1m reanb fantezia lingvistica a popo~I.Ul,

un ;;;'~diumint<impIator,pri."care se ro~tei:J'udecatii literare. Zicerile tlplce. dm' cele mat grave eron a .ar comlte una

1

{(

Simtullimbii

"Sustinuta cu 0 superioara inzestrare de artist, creatia intreaga ascriitorului va prelungi, rafinand, sensu I fabulos popular. De la cuvintepana la viziunea insa~i, se face simtita tendinta la enorm. Examinandu-icu atentie putin vocabularul mai intai, observam Inzesttarea lui incateva straturi lexicale (. ..).

Prin crengisme e nimerit sa se Inteleaga mai ales ace Ie cuvinte pe careIe fofose~te numai Creanga dupa 0 ~tiinta proprie. Ointre acestea suntunele cu semnificatie complexa, altele cu sensuri laterale ~i cele maimulte cu 0 viata de relatie sau vecinatate. Cu semnificatie complexa estea nemernici In care intelesul etimologic slavon de strein, riitiicitor seImplete~te cu cel uZlJalde netrebnic sau om de nimic (...); cu sens lateraleste moore, adica zeama luat Insa ca {ire hotarata, pe langa Intelesul

.metaforic de ftre acra (...); iar cu (J viata de relatie, de vecinatate sauImprumut este a mem; care obi~nuit insemneaza a prezice, a destina, darintrebuintat de povestitor In loc de a blestema (...)

Cu sentimentul ca suntem in apropierea izvorului insu~i, ni sedovede~te astfel ceea ce numjm simtul limbii. Oar surprizele devocabular nu s-au istovit Inca. Intre altele, mentionam acele cuvinte,care fiind ale limbii noastre ~i nu creatiuni ale scriitorului, sfar~escintr-o tumescenta a sunetului. Scriitorul are numai predileqia lor, ceeace nu e lips it de semnificatie estetica. Vorbe compuse cu cateva suftxeumflate ca -alau, -oi ~i -ila, foarte numeroase, indica nu ~tiu ce duh .care, dinauntru fiecareia, Ie arunca spre enorm: prostalau, torcaliiu,Tiilpoi (personiftcand Talpa Iadului), pupoi, Gerila, Ochila. Indicatiade fabulos rasare astfel mai intai, din terminatia cuvintelor.

Chiar diminutive ca: trebu~oara sau clacu~oara, in anumite relatiisintactice, evoca un mare prapad, cum e bataia dascalilor ~i dezastrulprodus in casa Iui Pavel Ciubotarul din Falticeni. De altfel, preferinta

Page 18: Repere critice scriitori canonici

Literatura romana - repere critice ~lIndamentale

~rpt :poc~~gadmijI9acele unui artist i~dividual. Prin el ne vorbe~te u~ om, ar nu un exemplar unpers I' ,

expresiilor tipice in scrisullui Creano ona ~l anomm. Multimeaun stilist abundent folosind formele"";~r~~e~e 0 natura ~stica ~ijoviala,Creanga este ca i~ el colectivitatea I II. teresul.estet~c.al cazului luiincantat sa'pluteasca pe marile ape ropul.~ ,a bdevemtartJstul individualcare folose~e, intr-o ro ' . a e gram u~0 ~tesc, Buna dispozitie cudin Humule~ti ~i de ~iu~:~ovv~~ e~age~ta, zlcenle ,comune oamenilor saiposibilitati de culoare ~i umor a in~~~tCd pentru, ~ I~ba, ~u nesecatele eimcon~tienta, pentru a deveni 'un mr ea mal} 0 n~!~unespontana ~iartistice. Ceea ce observatorului s Jloc .re~~ctat m servlcml unor scopuricreatie artistica, grefata pe 0 inzesi:~c~l ~~a'fe,ca .fo!clor,~ste, de fapt,

Problema stilistica e care o' \ In IVI ua a, J~vIahtate ~Iverva.izolarea mijloacelor ei~ndividua;~pun.e proz~ IUl Creanga consta dintocmai din pricina numeroasel' mal u~or e trecut cu vederea la elfolose~te. Care sunt aceste mrr e imente generale pe care Ieprecumpanitoare a artei sale oral~ oace. To~te decurg din Insu~ireadecat absorbita cu ochii in aoin'l' facu.ta m~1mult pen~ru a fi ascultatalui Creanga, analizei is' pol e ~n_el~~rtl. Pentru a 'I1ustra oralitatea

Rabelais este, de alt~e\~~~~i:~1 m~.formele graiului v,iu (...)Creanga, nu numai prin fabulatia s m asemanat?r mal mult cuGerila, din Piisari-Lati-Lunoil : ~n_orma~care face dm O~lobanu, dinnu numai prin instinctivitate: ~~~~~~nrudltec~ Gargantua .~i~antagruel,

~~f~r~~~ca: i~i~i~;~N~a:f~~~il~l~lip'cfr~~~~~~~~~a ;?;a~t;~R~~e~~~asonanta ~isa selase -' d oporu Ul, ~.acultlve onomatopeea ~io I" _:n ~OIatlnor a evarate Orgllde cuvinte .

ra a este, m sfar~lt frumo d o. . .'perioadei crenoiste in c~re scriit~sa I ca e~ta, mal Pytln observata amai interesante ~Ie artei sale ~ fine 0 era unul dm e?,emplele celedescompune in UJ1litatiritmice m:' mate,. Aceste penoade se potaltemanta alcatuie~te un tablou plin dl lungl s~u mal scurte, a' carar

(T ' e armo~le opulenta ~i variata".

. Vlanu - "Arta prozatonlor romlini", p. 97-100)

BibliografieVI. Streinu Ion Cre V" EdG. Calinescu'''l C anl{a, . Albatros, Bucure~ti 1971'

, "on reanga - Viata' " ' ,Bucure~ti . 1973' P Constant" , S $I, opera , Ed. Eminescu1967 ' . ,. mescu, " cnen //" EPL B .'1981;' TT'VIVa~u,"Arta prozatorilor romlini" Ed Minerv~ Bucure~t~,

, , lanu Scrieri 2" Ed M'" , ucure~tl,V Lovin ' >J. ,. merva, Bucure~ti 1972'

B. ,escu, "Creangii $i Creang(I de Aur" Ed R' .'ucure~tl, 1996' I Holb l ' . osmann

Ed, Junimea, I~ i' 1984~' " on Creang~'i - spa{iul memoriei":Ed. Eminescu, B~c~re~ti i9~4' ~r~a, "Itmerar printre clasici",marii povestitori ai lum;;" Ed' M: postolescu, ,,!on·Creang('i intre"Radiografii", Ed. Dacia, Cluj~Na~~~~ai 9~~~(~.~i~)1978; P. Poanta,

I. L. CARAGIALE(1852-1912)

CeL.mai mare merit aL Lui I. L. Caragiale este exprimat printr-oformulare mernorabila de :Al. Paleologu: Caragiale "tinde ~a aducasocietatea romtineasca 10. cuno~tere de sine $i La0 con$tiintii moraLii".Receptarea operei autorului care, se pare, a avut cei mai mulfi detractori,a ignorat adesea intentiile creatoare,,premisele estetice, retintind incisivacriticii sociala Caragiale imbina observa{ia reaListii a particularului cugeneralizarea in maniera dasica, ~a cum observii $i T. Vianu. Creapa'so. este ded, simultan, ficpune $i document, da seama de specificuLtUJlionalmodifictind $i continutul traditional 0.1 conceptului de text.

Printre cei care au intuit valoarea esteticii $i importanta operei senumiirii T. Maiorescu (cu articolul Comediile d-Iui I.L. Caragiale, /885),G. lbriiiLeanu (cu art. Numele in opera lui Caragiale) $i Sb. Cioculescu(VUl{a lui I. L Caragiale, /940; Caragialiana, 1977), G. CiiLinescu,p. Constantinescu, P. Zarifopol. S-a scris mult despre acest autor dasic,cu apLicatie pe un element al operei, sau in dorinta de a realiza 0 v,iziunecompletii $i chiar originala. Ne-am obi$nuit sa vedem in Caragiale uncreator aLcomicului, prin diverse mi;loace (primul care Ie sistematizea:z;iieste P.Constantinescu), ~a cum in Creanga vedem oraLitate$i umor. Cumopera so.este 0 sinteza de comic $i tragic, orice incercm:e de.absolutizarea uneia dintre acestea ignora complexitatea creatiei.

Autorul a avut parte $i de. interpretari esentiale din care speriim ciiam seLectat $i noi ctiteva. De alt{el, in preambulu! eseului siiu,M. lorguLeseu face 0 observatie verificabilii: "Am impresia ca despreCaragiale nu se poate serie dectit ori bine ori foarte bine, ori prost saufoarte prost, rareori $i numai cu greu mediocru, plat, pLicticos" (J••Fascinatii de a-:ji ingloba nu numai detractorii, dar $i pe acei apologetiametiti de iluzia ca elogiul scuza ineptia". EseuL dovede$te din pLinaceastii a(zrmatie, in sensul reu$itei discursului critic $i propune 0

viziune neobi$nuita, un pic $ocantii pentru elevuL familiarizat cu un aLtCaragiale. De$i intentia nu este polemica Laadresa lui M. RaLea (dupiicum ne asigura eseistul), pentru care "lumea Llii CarqgiaLe eraminunatii: 0 Lume absolut paradisiacii, fiirii gri;i $i fiirii cine $tie ceprobLematici interne. Oamenii rtid, petrec $i se bucurii (articoL din 1931,pubLicat in 1935, voL VaLori), nu se propune aid imaginea unei lumi"iqitii din ttittini", "anistoricii" :ji ilustrtind "prostocratiaU, 0 lumesubLim balcanica (idee vaLorificatii anterior de G. CiiLinescu).

Retintind dimensiunea grava a ereatiei, V Fanache reface universulaLienat 0.1unor persona;e care preferii 0 biografie l!Ucata, 0 existenta

nl?fl-autentica, intr-un studiu dintre cele mai reu$ite, cu un discursdeLiberat fenomenologic.

Nu in ultimul rand, amintim pe Florin Manolescu din Caragiale #Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii. Criticul accentueazii, in

Page 19: Repere critice scriitori canonici

Literatura romana - repere critice fundamentaJe

sfcir~it, meritul cfasicului de' ,e:traordinara modernitate: idee~ ;mpun.-e, ,0 Idee est~tica de 0ftterare, EI sustine ca ni ' d' gallta!ll formelor ~I genurilor

I " CI una mtre exersa-r'l ",autoru Ul nu sunt inutile (i - : ',_ ,I e scrlltonce~ti ale(ie celei de dupa apari/i~ :~~~;fI~tn penoadel p'ublicistice ini/iale,

- Suple/ea cu care abordeaza mai muite j' ,de splrttul Ironic caragialian (cu b Stl Urt,genun, teme este sus!inutaVartic ,'!..Modelul # oglinda in~~~~ se;a V Fanache ~iobservase Ionstrat~gll : Trei sunt procedeele retori;.P edlspusIOCu/~/"" cu mai multememte dlscreditiirii cfi~eelor literare' II (sau antlretor~cli) caragtaliene,a~a cum observa Al Ca-ll'nesc -. '. oxd"noronuf, antlteza, pleonasmul, u Inr-un stu I ' - ,Ca'ragiale .a stcirnit reactii c u ce menta a Ii parcurs,reprezentiiri comediile au 'rost a; om, ~I ca SC!'wor. Dupii primeledemersul estetic (demonstrat de T espmse ca 1morale, chiar daciidramaturgii posteriori, indatorati' Ma~orescu) vc: fi. greu ,egalabil dJ!.penoada interbelicii se c t' fra

h.oveanulUl dtn Hatmanale. [n

d' ons ata Clar 0 tend' t- , '-ramaturgle, De 0 incontestab /- d' tn, a eplgomca invor anticipa teatrul absurd al ~a 7:;0 [,ermtate, produc!iile caragiale~tide tematicii ~i de ton cu ubl·UI , onescu, In momentul schimbariivren~e de dizboi, ;ulti ~re~ca;:a n~velelor ° fiiclie de Pa$te, inIbriiileanu (iind cel ~are ,sustfn sClmbarea, este una radicala,(umversuri) opuse (comic ~i tr . ' , / /oexlSten!a celor doua lumi(S losifescu) nu exclude aglc 'dl1stnuarea ,,:'Imensiunii grave"semiin~toriste, prepoporaniste, p$;~nta, den~n!f!nd cfi~eele pre-depltna: "Discre/ia clasica se fac ' un:~e ,zbandc: autorului esteconcepe psihologicul $i eticul R e i,m/~a ~nmodul 111care scriitorulegalii cu aceea aratata come~t eP7 sla afade tonul moralizator este

Car,agiale anticipeaza evol:~~u UI~na_ItlC II1dl!Cret"~ _unul dll1tre pu/inele spirite negativ' socleta/,,- romane$tl II1sa~i~i estenoastrii, "Copiii no~tri vor av Iste audtentlcp'e care Ie-a dat culturad t I" ~ ea poate e ce sa pl- - ,es u - spune mereu actualul C ' I anga - nOI am rcisaragta e. '

Teme ~i trasaturi ale operei caragialiene

Raportul cu realitatea sociala '"Lucrarea d-Iui CaraaJ'ale est '. _

• • b e onamala' co d"l I .scena cateva tipurl din viata noastra s b, .' n:.e ,Il.e sa e pun pesemnele lor caracteristice 'cu d . ,o~lala de astazl ~I Ie dezvolta cuaparatul Intati~arii lor In ;ituatii~prmderJJe IIor, cu expresiile lor, cu tot·

(T't M' ,e ~nume a ese de autor,"I u alOrescu - Co l'"l d '

"Datel~ sociologice ale teatruI~f •mef. II e -IUf.I. I. Caragiale'')care se mJ~ca oameni cu pasiunJ' , .sa~ sunt numal cadrul realist In

A b" ~I VJCIleteme -m Janta soclala este numai un fi d I 'A.,

ac~~sta este vie, umana In resorturile u!1 a, nu J~Sa~I,structura operei;Cntlca a confundat prea ade eJ morale, ~Jnu pur documentara

sea rama cu tabloul Insu~i, De aceea',

Caragiale a fost mai mult privit In antipatiile lui de sociolog reaqionar,iar nu In intentiile lui creatoare ( ... ). Dintre jumali~ti, singur Caragialemerge In inima vietii prezente, observa la rece structura morala asocietatii conte~nporane lui, surprinzandu-l omenescul deform at deoptica satirei. Intr-un grup de romantici, el este singurul realist,pomind de la observatia directa pe care 0 prelucreaza, 0 condenSeazaprin Iuciditate, dobandind un echilibru rar Intre materie ~i expresia eiartistica, adica ridicandu-se la clasicism (".),

Caragiale are intuitia unei structuri sociale inferioare. Demascand-o,I~i face ~i datoria de a scoate In lumina vicii pe care nu Ie aproba.Indiferentismul lui este semnul artistului superior; contemplatia n-afost starea cea mai obi~nujta a criticii nationale".

(P. Constantinescu - ,,1.L. Caragiale ... ", p. 120)"Scriitor burghez, Caragiale a evocat viata ora~ului, a provinciei ~i

a capitalei In foarte multe din Infati~arile lor: orele tarzii ale noptii, cucheflii Intarziati, cu oamenii care vin de la gara" cu maturatori carestamesc praful strazilor, cu trasuri pornite In goana sa caute moa~a;orele aperitivului ~i ale pranzului, cu functionari Intarziati de la masa,Indarjindu-se In discutii inutile; ceasurile adormite ale dupa-amiezelorcaniculare, cu birjari atipiti pe capra, cu strazi care pazesc siestalocuitorilor din casele zavorate; multe strazi ale Bucure~tilor, botezatede fantezia edililor umani~ti, Intretinand cultul virtutilor, cu nume aleantichitatii sau cu ciudate nume alegorice, strada Fidelitatii, aEmanciparii, a Pacientei; saloanele mondene In care se practica ~i sepun la cale conferinte Iiterare, unde lumea se aduna pentru -five 0'clock, balurile high-life; mesele Imbel~ugate In jurul carora iau locinvitatii; berariile unde se poate constata «atmosfera Incarcata»pblitica; birourile de avocati; vesela agitatie a Targului-Mo~ilor,pacalelile de I aprilie ( ... ).

Peste toate trece 0 unda de farmec, de Impacare cu viata, care nu iaforme u~oare, ~i superficiale, traite de oameni naivi cu manii'inofensive, este un semn ca existenta ob~teasca se desta~ura la adapostde marile Incercari (, .. ). Aceasta este atmosfera «momentelor» In careeste raspandita 0 societate oarecum cristalizata, cultivand placerea dea Mi. (...)

Realismul tipic este formula lui artistica. Estetica lui coincide Insacu aceea a clasicismului numai pe portiuni marginite. ( ... ) Pe primulplan al creatiilor sale sta omul social, ~i numai Intr-ufi1illan mai adanc,sustinandu-l pe acela, apare caracterul omenesc general".

(T. Vianu - "Opere", p. 278; 279)

C;omicul caragialian"In acest caleidoscop de figuri, Inlahtuite In vorbele ~i faptete lor

spre efecte de scena cu multa cuno~tinta a artei dramatice, d. Caragialene arata realitatea din partea ei comica. Dar u~or se poate Intrevedea

Page 20: Repere critice scriitori canonici

prin aceasta realitate eJementuJ mai adanc ~i serios, care este nedezJipitde viata omeneasca in toata inIati~area ei, precum in genere indaratuJoricarei comedii se ascunde 0 tragedie."

(Titu Maiorescu, "Comediile d-Iui l. L. Caragiale«)"Moralitatea" comediilor lui Caragiale"Revenind acum la comediile d-Jui Caragiale, Yom zice: singura

moraJitate ce se poate cere de Ja eJe este inIati~area unor tipuri,simtiminte ~i situatii in adevar omene~ti, cari prin expunerea lorartistica sa ne poata transporta in lumea inchipuita elk autor ~i sa nefaca, prin de~teptarea unor emotiuni putemice, in cazul de fata a uneiveselii, sa ne uitam pe noi in~ine In interesele noastre personale ~i sane lna1tam la 0 privire curat obiectiva a operei prod use.

Orce conceptie artistica este In esenta ei ideal a, caci ne prezentareflexul unei lumi inchipuite. Prin chiar aceasta ne producecaracteristica impresie impersonala. "Fipurile inIati~ate In comediiJe d-lui Caragiale trebuie sa vorbeasca cum vorbesc, caci numai astfel nepot mentine in iluzia realitatii in care ne transporta. Mentinerea acesteiiJuzii este singurul element hotarator, ~i un limbagiu academic in guralui Nae Ipingescu ar nimici toata lucrarea; pe cand in gura Jui Ramirodin eJeganta Sara fa curle a d-Jui loan Cerchez este foarte po~ivit. (...)

>, J\ici concePtia attisluJui inspirat este' unica 'masura a convenientei,~i in lumea artei adevarate nici nu poate fi yorba de trivial. "Trivial"este 0 expresie relativa din lumea de toate zilele, ca ~i decent ~iindecent." .

(Titu Maiorescu, "Comedii(e d-Iui l. L. Caragiaie«)

"Prin schi!e ~i mo~ente" Ca~a&iale .realiz~a~~cr~e:-~ft~~~~~fenOlpen?logie a sOcifta!y roma~:~~~t~n~~~li~~aS;oiala ~ schi!elor lui( ... ) In clUda apa:en!e or, umea. D rm~aza In orice tip de societateCaragiale nu a dlsparut cu totul'lea COare reclama mult tara sa ofere

- t oria aroganta a ce or .'. ()u~~na, ca eg d ' crhetarul plutitor al structunlor soclale ....mImc, p~rtea care sf ye e 10 ~ta ia Caraaiale nu numai un mod de a face

Func!la nar~t?ru Ul~eprez fo~rte abil de ~tergere a urmelorfic!iune~. c~edlbila, prlO!I"-un~en:errsincare autorul i~i ia libertatea de ainscenam hte~are, dar. ~~un J?nlt~Jt.Pa imposibil de practicat In realitate,desta~ura un tiP de actlvlt~te JUs l.lar .' . ."in cadrul conven!iilor socClaleal~ ~n:li ~~~;;a~~~;o~uri cu mai multe

(F. Manolescu -~, aragta e v strategii", p. 132)

Lumea lui Caragiale ~i pro~tipul. N Filimon un mare promotor"Carag!ale es~e"dupa Anton ann ~kaicanismu{ lui incepe cu un

al balcamsmulUl 10 sen~ larg. (. ··i ul muntean ~i inca mai exact,etnicism provincial bizUlt pe s~ecl I~ Mitica At~nci cand notelebucure~~ean .. Eroul reprezen~atlva~~; sUficiente «miticisme» .care sacaractenol?glce sunt ~stoffa( e, -)Acest specimen de Mitica e generosdea ero~IUl 0 cUl~are oca . . .. . .i tara a avea taria sa Ie duca la b.un~i zapaclt, ac~ep!and sa faca ~ervl~1 iubitor de z'aomot versal cu oncesfar~it. (...} ~I. ~Illr:a e~t~ ~~Ien~f lipsa de diaultate a negustorilor depre!, el are Splrltu 1m)' cJu~l~fel eroi'i lui Caragiale sunt lipsi!i debazar .. ( ... ) In genera,. de a s~nt ridiculi asta vine din faptul ca vorvulgantate sufleteasca ~I, ac . '. I . a f I tia "

. sa para distin~i, t?ra a-~i fi ~~~cr~~i~~:r~::;~i~J~O~ti':te:.,~~<~;:50'i~502)

"Avo~1'i~:~~~~acrn ~~easta lume a exista, }~~~~~bi~~~;~e~~c ~~orice. Este 0 act~vltate :bsorb~~~~az~u dar est~ ~i un inl~cuit~~intrepatrunse: Este ~!un to,,:.' n~r\uI ca ultimul stadiu al mistlficamperfect .de ~xls!en!a 10 ~e~ . tran.c m urogat de mantuire: sa vorbeascatraitulUl. ~I e, III ac.ela~1tlmp, ~~unO~meni e tot ce mai pot face (...).este tot ce le-a mal ram.as aces ~r auntri~ nu are nici 0 legatura cuPofta de vorb~ ~;:e~~u~t~~~~n c:\~i~alt sa~ a celorlal!i; ace~tia suntpersoana, cu ~n IVI. , fl' ca decor uman (...).neq,esari numal ca o,blecte IllS~ e!~~e~ridevin «de-ai nb~tri» fie~are il .

In aceasta lume III care to,1 su , . f; e rostul Fiindcacrede pe celalalt prost, fiecare la ra~~uI,~~i :s~: Ppr~tia- ~'i tori seadevarata, suprema valo~re a ~cesa sunt cat mai pro~ti. Lumea luistraduiesc sa fie, sa dea Impre~la ~ sistemul careia prostia reala,C iale este 0 prosto-crea!le, III . . . ( )"aua:e~ica, se confunda ind1iscutabil ~:~~~~arp::fu~~~e:uj'C~ragiale"

(M. Iorgu es.cu -" , p. 26; 30; 145)

Relevarea contrastelor. Tematica schitelor"Aici, In,cadrul existentei burgheze, a mstitutiilor ei fundamentale,

a surprins acela~i contrast dintre fond ~i forma, dintre spirit ~i aparenta.(...).

Lipsa de educatie familiara a acestei burgheziwemimahalagiste 0surprinde In D-I Goe; Vizila, Bubico; .turpitudinea, meschinaria ~idebandada familiei lnsa~i (precara «celula sociala») 0 divulga in Micieconomii ~i Tren de placere; .Ia!iirnicia ~i absenta de civilitate, inraporturile sociale, este tema din Five 0' clock, lipsa de respect pentrufamiliaritatea vulgara se gase~te in Peli!iune; neseriozitatea presei, camijloc de informatie ~i masura de apreciere a faptelor, strabate seria

.Reporlaje, Ultima ora, Boris SarafofT ~i Groaznica sinucidere dinStrada Fidelila!ii. Favoritismul introdus in via!a ~colara e persiflat inLan!uf sfabiciunilor, iar in cicIuJ Un pedagog de $coafa nouaridiculizeaza In timpul lui Marius Chico~ Rostogan prostia didactica,slugiirnicia fata de fe!ele simandicoase, badarania fa!a de cei umili ~ilipsa flagranta de decenta in expresie ~i buna-cuviinta In aprecieri aprofesorului nechemat".

(P. Constantinescu - "I.L. Caragiale", p. 96)

Page 21: Repere critice scriitori canonici

Parvenirea 'prin politica, "E~oii .Iui Car.agial~ .sunt nebuni dupa politica. ( ... ) Deformarea

hmbaJl~IUl, ob~esH~.pohtlca sunt atat de mari Incat toate actele vietii sescald,a mtr-o. blzara elo~ven!a, ~.'c~tuita din expresii tot atat de so'norepe cat de mmunat de ImprOpfIJ, m care cele mai rele nonsensuri seacumule~z~ ~u 0 ~oga!ie inepuizabila ~i servesc la justificarea nobila aunor aC!lUm mcahficabile".

A • • (E. Ionescu - "Note $i contranote", p. 155)"N~f?'at mtr-o~~!Je, cu cara~er de doctrina este ill primul rand tennenul

?e po~ltl~a,e.1putand msemna once. Posedata de mlul pe care unneaza sa-IJoace m Ist~ne, lume~ burgh~~ co~da polkicul cu ~ansaparvenirii (...).

Lu~ea m su~ordme, oncat ar parea de zgomotoasa, nu iese din rolulpr~scns. Car~gla.le p~oduce ~m~gi~ea u,?ui teatru In teatru perfect, unde~el. care !iu IluzI.a ca se ml.~ca tiber m lume, cerandu-~i cu osardiele~lre.a dm provlzoratul eXIstent, sunt manierati de un fir··nevazutcare-I leaga de «centru». ( ...) ,

~tr~~tia fasc!~a~ta spre putere deriva din mitologizarea rastumata anO!ll~m~de pO~ltIca. Personajele caragialiene sunt Inconjurate de unnesfar~lt numar de «semnale» politice: presa, oamenii de statparlamentul, ~ueta de la cafenea etc. Ie tin treaza un fel de «vocatie>;pen~r~ tot ce ~~Intampla In via!a publica ~i Ie creeaza iluzia ca ar puteapa~IC!pa pOZI.tl.Vla rezolvarea a ceea ce ei numesc, In toate ocaziile~<cn~a)}. Pohtlcul _na~te ~ aAdeva.:ata mitologie, fapt explicabii~stonce~te pentru ca ne.a~am m mlJlocul unei lumi In formare. ( ... )Intr-o ast~e~de .!!.Ime,.oncme poate deveni orice (...).

De~emta mltologle a «enter~surilom, «politica» personajelor luiCaragIale. ~ste de fapt, contrasocIala, reaetionara, meschina In fond econtrapohtlca". '

(Y. Fanache - "Caragiale", p. 20; 40)

Tema alienarii individului. NebuniaIntruziuni naturaliste"LL: Caragiale e.ste, dupa Delavrancea, scriitorul cel mai zolist,

natuJ.:llhstulno~tJ:I prill ex.celen!a. ( ... ) Intentia naturalista a lui Caragialees~~ illvederat!i ~I.e de ~Irare c~ n-a fost luata ill serios. Dar poate fi lamIJ!oc_putemlca l:npre.sle d~.v.lata care acopera !inuta scientista. E cuputm!~ o~enuve.la_maJ ~OZltIVIStadecat 0 (Cicliede Pa~ti? I s-a zis desn~ve!a ps~o-Ioglca, d~~1ea este mai mult fiziologica, etnologica, illsfar~lt un camp de re~apl ce depa~esc cu mult con~tiinta". .

A. ~G. C~lmescu -:-"Istor~a literaturii romane ... ", p. 496)"In plctur~ mtema a O~UIUl,.C:aragIale se opre~te, In prima etapa, la

planul orgamc~ ~ste, d~slg~r, a~cI, o.norma a naturalismului european,c.are, ~u zug~avlr~a fimtel fiZ1O!oglce,. a introdus 0 noua categorieIJterar~, d~~I. satlsfacerea acelel nevOJ de putemice senzatii directeunul dill pnnclpalele puncte ale esteticii sale. "

Dincoace de senzatia organica, mai sus, In planul gandurilor ~isimtirilor, care-i traverseaza personajele, Caragiale opre~te de asemeni

, nota!ia sa, tara a Intreprinde propriu-zis 0 discretie psihol~gica~ (. JDistanta dintre el ~i oamenii pe care-i zugrave~te este supnmata pnnfuziune simpatica, incat via!a interioara a acestora nu este «oglindit~»ci «produsID>. Ideile ~i sentimentele oamenilor nu ne apar dmperspectiva cititorului, ci din aceea a eroilo.r. Nu Aasc~ltam.p~ a~torvorbindu-ne, ci «vedem» oarecum personaJele gandmd ~I slmtmd.Stilul lui Caragiale nu este deci «expozitiv», ci «simpatic».( ... )

In 0 {iiclie de Pa$ti, poate singura nuvela In care Caragiale a !inutsa trateze «un caz» sufletesc, dupa maniera naturalismului psihologic,a~a-numitele «analize» sunt atribuite un or . personaje secun.dare~studenti care se intretin, in fata lui Leiba Zibal, despre I.mprejuranuluitor'de asemanatoare cu ale iui".

(T. Vianu - "Arta prozatorilor romani", p. 114-115)

Extinderi tragice . . . ."La prima vedere, din 1889, 0 tema profund traglca Ja locul vesehel

gratuite din Claponul sau temelor cornice din comedii ~iocupa, pe~truaproape un deceniu, prim-planul crea!iei lui c;~ragial.e nu numal InPiicat ... , Niipasta sau 0 (Cicliede Pa$te. dar ~I m schlta InspectlUne.in nuvela in vreme de riizboi (1898/ 1899) sau In cealalta nuveHiaproape tragica, Douii loturi (1898/1899). in cele mai multe din acestetexte un om normal I~i pierde brusc min!ile: Leiba Zibal pentru ~a eamenintat de un hot In conditii In care nimeni nu e dispus sa-I ajute,Draaomir pentru cii a ucis ~iIon pentru ca a fost batut, Stavrach~pentru ca nu mai poate renunta1a avere~ incredintata de fr~tele sau ~~chiar Lefter Popescu pentru di s-a aproplat pre a mult de re~hzar~a uneldorinte care I-a urmarit toata viata ~i care i se refuza In ultima chpa, cuo cruzime absoluta, apar!inand de data aceasta destinulu.i. ( ... )Caraaiale continua sa fie In aceasta ipostaza, un observator paslOnat alform~lor simple ~i un adept al utilizarii genurilor paraliterare Inliteratura propriu-zisa, caci variantele minimale la care a,: ~utea _~redus Piicat ... , Fiiclia de PG$te sau Niipasta sunt de fapt mtamplanspectaculoase ~i cazuri juridice din categoria celor speculate de presa"

(F. Manolescu - "Caragiale $i Caragiale... ", p. 123)

.Absurditatea destinului. Tema norocului..Douii loturi (1899) ilustreaza inca 0 data siabiciunea ?mului d~

rand Inaintea absurditatii destinuloi. Caragiale este a~adar, dmtre marLJscriitori ai epocii clasi'ce a Iiteraturii romiine, aceia care, pun~n~u-~iproblema destinului, a descifrat jocul neomenos al ha~ard~IUI ~~ I-adenuntat In diferite randuri, alaturi de viciiIe organIZafll soclale,agraviindu-Ie acestora consecin!ele". .

(~b. Cioculescu - ,,1.L. CaragiaLe", p. 91)

Page 22: Repere critice scriitori canonici

." In Dou~ loturi a.vem de ~ face cu 0 situatie dublu- ironica, fiindcamlc~1 ~~nct~onar pnm~~~e dm partea transc.e~dentei un raspuns pepotnva. ?aca destmul II Infmna, aparent, ghInlOnul, e de fapt numaipentru a. I-I confi.rma; daca Ii acorda, 0 clipa, calitatea de mare favoriral ~ansel e nUf!1al_pentruc~ In clipa urmatoate sa i"o retraga. ( ... )

Erom:ea capltala a.eroulm c0!1stam faptul ca, In mediocritatea lui, el nupoa!e pncepe consecilltele subtI1:.ale gestului sau provocator, dovedindu-s:' .ill fa~· a doua a ~onfrunt~lI, totalmente lipsit de acea «sagacitatedlVillatone~>care.pennl!e un «?Ialog a~evarab> mt're parteneri egali (...).

In~pec/I.une ~I Doua lotun reprezmta fata ~i reversul relatiei dilltreom ~I des~l!1.Anghelache - care nu-~i concepe existenta dec'at mtr-unrapo~ ;tnct ~e dependenta fata de «inspectoruI finantiar» _ I~i atlanumal m neIzbertatea acceptata sentimentul libertatii sale' in schimbLefter, cu cat se Inchipuie mai liber de orice constranoe;i cu atat eieste, de fapt, mai neliber". Co , •

(I. Vartic - "Modelul $i oglil1lla", p. 21, 27)

Categoria fantasticului, :;: .. Proza ~uiCaragiale cuprinde doua categorii de «fantastic»: mai!ntal faD:tast!c.ul p~radoxa~, de tiP. sc.ience-fiction din epocaInce'putunl~r ~I ap?l fantastlcul propnu-zls, concentrat In volumulSchl/e noua, d~r ~I ill nuvelele cele mai vechi, La hanullui Man;oalii(189?~ 1899) ~I La conac (1900-1901) din volumul Momente .

.AICI (n.n.),. fantasticul lui Caragiale este de cele mai multe ori11lIraculos~1 ~l fee!"icul din po~e~~i,. cu totu! In spiritul mitologieifolclorulul balcamc, unde Intalnlflle cu dIavolul cu sfintii . cupu~nezeu la 0 r~spa~tie de drumuri sunt obi~nuite ;i unde p/oianulIntra la .t?t p~s~1 In ~t:ngerea cu sacrul, nu din dorinta savar~irii uneiC?n:,ertl~l m.IStlC:, c~ !n vederea satisfacerii, pe aceasta cale, a unuisanatos .lD:s~m.ctJ.ust~tlar. Alteori, accentul poate cadea pe un sensgeneral I~ltlatlc ~I, dm acest punct de vedere, Caragiale se apropie de1. Creanga, cel dm Povestea lui Harap-Alb".

(F. Manolescu - "Caragiale # Caragiale ... ", p. 177)

Realism fantastic"Mentine.rea In amb!guit~te ~u privire la interventia neobi~nuitului

sau. ~a motlvarea. unel acpum este 0 aqiune care nu contrazicelucldltatea.' nu a?~lca de la ea, dar accepta semne de Intrebare. ( ... )

Fantast!cul vlZ1on~r. este ra~ la Caragiale. Lipse~te din cele maim~lte basme. Iar VIZlunea dIn Calul Dracului are 0 intensitatetenfiant~ a .Iuminii, care da cavalcadei vrajitore~ti calmuJ feeriei.

. AmblgUltatea dIn La hanullui Man;oalii ~i - cu tenneni definiti _dm Klr lanulea e surazatoare. Inteligenta mobila I~i schimba regist~uIdar nu se reneaga". '

(Silvian Iosifescu - "Dimensiuni caragialiene", p. 188-190)

in vreme de razboiTema ... b ."In alte nuvele. Caragiale a studiat numai p~ocesulmcor~arll ~I.ne UI1l~

de origine paroxistica. De data aceasta domemul e curat.l?siholo~IC,tOtu~1mentalitatea naturalista sfuuie m preocuparea de a stabI11lantun ca~~.lata de pilda in vreme de razbofCaragiale introduce acum ~n ele!De~tPSihlCpe care IIva trata ~iseparat: ~rceptia o~scura a nev~~lm, p~es~tIrea-(.}

Aceasta nuveIa e supenoara celeilalte ( ... ) AICI, pe lang~ anahza,intiilnim ~i tipologie, fiindca Stavrache, frate .n~ome.nos, l.ntrune~teceva din etemul uman. Nu lipse~te dealtfel mCI obhgatonul factorereditar al naturali~tilor, strecurat cu discretie, d~ ~sta~data, lara paradascientista. Incontestabil exista 0 tara In familIa In care un frateinnebune~te iar altul se face talhar ca popa ~i delapi?at?r. ca ofiter.Posibil alcoolismul, pentru ca il vedem pe Stavrache band .

(G. Calinescu - "Istoria literaturii romiine ... '.', ~. 497)"Tema acestei excelente nuvele, de~i autorul 0 submtltulase

«schitm>, este iar~i obsesia". ! . "(~b. Cioculescu - ,,1.L. Caragmle , p. 87)

\

Subiect. Personaj. .. , .Stavrache are doua slabiciuni: cultul Iegatufll de sange ~l pofta

av~~ii. Cea dintai ii impune sa nu-~i tradeze fratele ( ... ); cea de a dou~ii insinueaza obsesia ca averea mo~tenita de bogatul P!"eot,.pe ~are ~ajuta sa-i dispara urmele, ar put~a s-o ~iar~a prin, revemrea _mopInant~a acestuia. lar pentru ca pnma slablclUne msemneaza 0 culpaexterioara in preocuparile sale, ramane dominanta cea de a doua:nesiouranta averii; «0 veni? ... n-o veni?» ( ... ) ..

F~aza esentiaIa a naratiunii repetata dupa intervale slstematlcdistribuite este urmatoarea: (;Gandeai c-am murit, neica?». ( .. )Trecuta d~ !!Ura fantasticei aparitii din vis In vocea reala a.revem~lulfrate risipito~ ... frazainterogativ- ironica se abat~ peste mmtea, ~l ~~buimacita, a hangiului, ca 0 lovitura de maciuca. In I?cul e~entu~luIUlraspuns, Stavrache, pierdut, I~i etaleaza, .na~~ahst- slmbohzant,variantele disului nebun (... ) 0 cadere a mmtll .In haos .~e pr?d~~eparalel folosindu-se tehnica intropatiei, cu prabu~lrea lumll dm JUT .

, (V. Fanache - "Caragiale", p.153-155)

c}Tehnici. .., . _ ..In nuvela In vreme de riizboi, sCflltorul ne mlatl~eaza medltatla

solYtara a hangiului: «Pe cand d-l Stavrach~» i~i ridica a~a de susinteresanta-i c1adire de ipoteze, iacata alta scnsoare: e tot ~e la Turn?- Magurele - de asta data msa e slov~. s~aina ... Slova_str~ma! .~. ~.l!lucru dracului!». Cuvintele «slova strama» apar de doua on, dar mtaIaoara ele apartin autorului, a doua oara persona)ului. ~au.' evo~at inchipul caracteristic al vorbirii sale, prin efectul stIlulm mdIrect hber.

Page 23: Repere critice scriitori canonici

Stilu}simpatetic ~ic~l.in~irec~libe: sunt ~arecum treptele care conduc incentrul ~nsu~.1al artel scrutonce~tl a 1mCaragmle. Ele sunt modalitati tehnicea!e un~l sC:JJ.torc~re.i~i ved~ ~i i~i aUd::eroi.i,care nu poate sa scrle despreel decat p:lvmdu-~ ~I asc~ltan~u-l, tacandu-I sa se mi~te ~i sa graiasca. Deacee~ toata arta 1mCaragmle tmde catre prezentarea directa a omului ... ". .

. (T. Via"u - "Arta prozatorilor romani", p. '116-117)Cadrul natural"S.cri.itorurban, e_stefrresc .ca !. L. C~ragiale sa nu fi dat loc prea mare

descnenlor de natura. EI a resuntlt tOtU~1natura intr-un chip viu Dar natura~are ~pcu:en.u este un mediu pitoresc, ci mai degraba unul trecut printr-oun~gmaJle dlfh:enta, receptat ca sun~t ~ica s.enzatieorganica i'ntova~itoare,mal p~tm ca tr~satura va~uta ~... ) J:1 funqle de cadru, natura apare numaiuneon la Caragmle, alteon ea mtervme pentru a sublinia 0 stare sufleteascapen~ a raspimde cu ~co~1 ei insidios nelini~tiIQr sau posomorelilo;launtnce. lata; astfel, pe Jupan Stavrache alunedind sub teroarea aJnintiriifratelui: «Afara ploua maruntel, ploaie n::Ce.de.toamna, ~iboabele de apa( ... )faceau un fel de cautare cu nenumaratele ~IclUdatele i'ntelesuri.»"

(T. Via-nu - "Arta prozatorilor rom(lni", p. 120-121)

o scrisoare pierdutliTema"D~ca la p~rson~jele com~di!lor anteri.oare. posibilitatea ~i dorinta

de a-~I depa~1 medlUl erau limItate sau mexistente conditia eroilorScrisorii pier~ute se distinge, dimpotriva, printr-un ~cces mai liber latr~ptele supen?are ale ierarhiei social-politice ~i legat de aceastaprm.tr-o puterlllca ?ezvoltare a instinctului de parvenire ( ... ) Aici,vanltatea (n.n.) devme cel mai adesea sinonima cu ambitia ... ".

(~t. Cazimir - "Caragiale - universul comic", p. 131)

Scrisoarea - actant/semni1ic~nt. " ... Scrisoare~ e simbolul echivoc al unei realitati (pentru Zoe

Tlpatescu care. ~tlUca e~ exista); al unei simili-realitati (<<documentu1>;c~ care amenmta pub!Jc Catavencu); ~i al unei pseudo-realitati (unslmplu ~als, 0 plas.tografie:in versiunea acreditata de l'rahanach'e). Ineconom!a .. drama.tlca ea e toto data un pre-text (existent inainteadeclan~afll ev~nlll~e~tel?r. .. ), un infra-text (actionand tot timpuldedes~pt~1 penpet1el) ~I un supra-text (ca simbol ce trece pesteacc~Ptlu~i1e acor~ate pe rand). Aceasta ultima valoare confera de faptScmo:1l 0 f~netle coale~centa. Sa distingem ca ( ... ) In comedia luiCaragIale e.xlsta ~o~a scnsori simetrice: a lui Tipatescu catre Zoe ~i a«be~herulu]», pfllTIlte de la ne.vasta .unei. persoane Insemnate ( ... )Scnsoarea pnma, are 0 .tralecto:le clr~~lara; scrisoarea (luiDandana~h::), una m sens .UIllC:numal astfell~1 poate ea atinge tinta ~inu se mal ~ntoarce. ( ... ). Intreaga actiune se desta~oara de fapt intredoua paradlgme eplstolare ( ... ). .

Intertextualitatea reconstltUie ~i evoca 0 umanitate; 0 lume cedescoperise relativ recent scris-cititul, Imbatata de realitatealiteralitatii, ~i traind sub presiunea autoritatii ei ( ... ). Toate personajelesunt cuprinse de 0 adevarata furie a lecturii ~i scrierii, trim it neincetatscrisori ~i primesc raspunsuri, i~i citesc reciproc corespondenta, 0folosesc pentru a atinge scopuri ingenl.!.e sau infame ( ... ) Personajelesunt prizonierii acestor texte, manipulati de ele (...).

Zona de interferenta dintre viziunea caragialiana ~i aC.eea ascriitorului american (E. Allan Poe cu Scrisoarea (urata) (n.n.) tine deacel «inexplicabil sau inexplicat» pe care Caragiale II interogheaza nunumai In scrierile sale «misterioase» ( ... ) Prin intreaga sa creatie seinsinueaza 0 centura de (<umbra», a unei suprarealitati. ( ... ) Scrisoareanu e a~adar un simbol al «puterii», cat al «norocului» prin care poti(a)tenta la putere. A 0 pierde Inseamna, rand pe rand pentru Zoe,Tipatescu, apoi Catavencu, a fi paras it de noroc ( ... )

o scrisoare pierduta -·asemenea Scrisorii (urate - e ~i expresia uneicon~tiinte nelini~tite, obsedata de imponderabilele existentei omene~tiin general". .

. C;omplexitatea compozitiei ."In favoarea ideii de complexitate poate fi invocata ~i observatia ca

unitatea de interes ~i legatura dintre acte se sustine Ia Caragiale printr-o tehnic.a variata a distributiei punctelor culminante sau a scenelor afaire ... In Scrisoarea pierduta primele trei acte se Incheie cu un varfsau un obstacol creator de tensiune ( ... ).

Spectaculoase sunt ~i aparitii1e tardive ale unor eroi, dupa 0

minutioasi:\ pregatire prealabila: Catavencu despre care vorbesc in chipinsistent Pristanda, Tipatescu, Trahanache, Zoe, Farfuridi ( ... )

. Marea inventivitate a lui Caragiale este vizibila ~i in tehnicaexpozitiei ~i a finalurilor ... $i mai complex este finalul aici (n.n.) prinnaratiunea lui Dandanache despre 0 noua scrisoare care transform~scena de provincie a ora~ului de munte intr-o metafora a unei lumi mallargi sau, in tennenii jocului, relanseaza piesa prin utilizarea unuiprogram In care ciclarea a fost introdusa voit".

_ (F. Ma"olescu .;..."C(lragiale $I Caragiale... ", p. 130-163)

Personajele"Fara sa fie esentiala, structura tipologica exista in opera lui

Caragiale, ca un sch.elet sustinator. Altfel opera Clrparea u~uratica.Nicaieri nu dam de caracterul complet, traind independent de comiculsituatiilor ( ... ) Stefan Tipatescu, prefectul, e foarte neinsem.nat ca om.Zaharia Trahanache e 0 varianta bonoma a lui Jupan Dumltrache, un«cocu» cu banuielile u~or de potolit. Agamita Dandanache e mai multun balbait ~i un marginit mintal; simbol trist al necesitatii electorale ~i

Page 24: Repere critice scriitori canonici

,Literatura romiina - repere critice fundamentale

'amentabil exponent de clasa ( ... ) Catavencu e zgomotos, scheIalaitor,c:scroc, galant, sentimental, patriot, adica un Mitica, exponent alcfunpiei danubiene. Poate ca mai substantial'este comisaml Pristandaun Polonius pentru aceasta lume bombastica functionand ca un eco~docil ( ... ). Toti ace~ti eroi sunt structural s~tisracatori, insa nu s-arputea face cu ei comedie adanca. Comicul rezultii din combinareamijloaceJor ~i ramane in cele din urma In sfera indemonstrabilului".

.(G. Calinescu - "Istoria literaturii romiine ... ", p. 105-106),,~ ~nma categorie de ambitio~i ~eune~te cateva figuri sub semnul

tradltlel .de .a pastra 0 situatie statornicita, de a-~i apa~ pozitia sociala.Cel mal tlpic In acest sens e Zaharia Trahanache. Prin viirsta,teml?~rament ~i comportare, el exprima In toata plenitudinea ideea destabIl.ltate. ( ... ) Ca structura psihica II gasim la antipodul lui JupanDurmtrache, cu care uneori a fost comparat pentru ratiuni superficiale.l.:ui Jupan Dumitrache ii este proprie 0 irnpulsivitate greu stapanita, intImp ceoTrahanache e placiditatea pusa la incercare ~i obligata a secontrazlce. ( ... ) .

Paznic plin de vigilenta al statu-quo-ului politic, Trahanache soarbede aici noi forte pentm apararea statu-quo-ului familial. Prietenia cupref~~tul e~te invuJnerabila pentru ca la cimentarea ei a contribuit ~iambltIa pohtica ... In fundamentul ei, miopia personajului care «~tie totdar nu crede nimica» apare ca un rezultat al ambitiei sale politice,a~easta tulburandu-i perceptia de ansamblu prin raportarea univoca adlverselor elemente. ( ...)

Toata mi~carea comica a lui Farfuridi decuroe din imboldulrigiditatii contrariate. Pentru reliefarea efectului, tip~1 a fost conceputca 0 s~ma de automatisme, Intruchipare a prostiei solemne (...).

Mal ~uplu, mai divers, mai susceptibil de nuante decat al oricarui altpersonaJ, caracterul lui Catavencu evolueaza intre minciuna ~i iluzie,intre irnpostura ~i naivitate, particularizandu-i efectele cornice prinaltemarea sau asocierea acestor trasaturi. (...)

Dandanache apare ca reprezentantul unui alt mediu, acela alinalt~lor . sfere politice. Acolo, pare a spune Caragiale, tehnica~~taJulm a incetat sa fie apanajul celor inteligenti ~i inventivi,aJungand la indemana celui din urma imbecil. Aparenta contradictie,se convert~te astfel intr-un mijloc de reliefare a intentiilor critice raraca adevarul psihologic sa fi fost Incalcat. ( ...)

Cetateanul turmentat refuza consecvent sa-~i decline identitatea ...AIaturi de sugerarea dezorientarii politice, starea de ebrietate apersonajului capata darul nea~teptat de a-i releva prin contrastresursele lucide, dreapta masura a opiniilor despre sine ~i despre altii.Intre omul care se imbata cu vin ~i aceia imbatati de propria lorpersoana, eel dintai va pastra Intotdeauna 0 superioara lirnpez~Jne aspiritului" .

(~t. Cazimir - "Caragiale - universul comic", p. 131-147)

Tipuri de comic"Caragiale a folosit toate mijloacele tehnice de a exprima comicul:

comicul verbal al lui Conu Leonida, Pristanda sau Farfuridi, comicllifizic al Cetateanului turmentat, care nu-~i poate mentine echilibml dincauza ebrietatii ~i care provoaca rasul prin mijlocul eleme.ntar a~sughitului (un comic de repetitie fizica), apoi comicul psihologlc alllllTrahanache ~i Catavencu ~i comicul de compozitie, din actul alpatrulea al Scrisorii pierdute ( ... )

Caragiale a avut arta formulelor sintetice, in care a surprins psihologiatipurilor ( ... ) Formulele caragialiene sunt semnul nu al simplitatii arteilui, cat al simplismului personagiilor. Cei mai multi «eroi» secaracterizeaza printr-o formula. Pristanda repeta obsedant yorba «curat»,Trahanache - «aveti putintidi rabdare», Dandanache - «eu care de la '48,cu familia mea» Cetateariul':'" «eu Cll cine votez?» etc. (...) •

«Ideologia» ~lementara a personagiilor, pustietatea lor moraH'i nuputea fi mai pregnant surprinsa. Caragiale e un clasic renuntand laanaliza ~i recurgand la sinteza ( ... LAdevarata lui arta nu consta In cateva«truvaiuri», ci Intr-o organica viziune comica a burgheziei romane (...)

In 0 scrisoare pierduta se-mpletesc admirabil observatia sociala,comedia de caracter ~i situatii1e tari de farsa".

(P. Constantinescu - "LL. Caragiale", p. 163)"Numele din opera comica a lui Caragiale ne dau impresia ca fac

parte din personagiile pe care Ie denumesc ( ... ).Caragiale procedeaza artist~c. EI se multume~te sa sugereze.

«Zaharia Trahanache» ~i prin nume,' ~i mai ales prin prenume, ~i indefinitiv prin combinatia lor (n.n.) sugereaza ~atranetea .~i chiardecrepitudinea ~i tot ce are greoi ~i ticait venerabllul pre~edmte ( ... )

"",<Farfuridi» ~i «Branzovenescu», prin aluzia culinara a numelui lor,sugereaza, cred, inferioritatea, vulgaritatea ~i licheismul. «NaeIpingescu», prin sonoritate chiar rara nici 0 ~sociatie de idei cu croitor~ainferioara (ipingea) ~i cu ciubotaria (pmgea) sugereaza. extractl~inferioara, ocupatie de rand ~i imbecilitate. «Catavencu», cu sllabele 1mstridente ~i cu contumI ridicol, reda perfect pe demagogul latrans.«Agamita Dandanache» rimeaza, cred, cu ramolitismul comi~, pru:diminutivul caraohios pe care Trahanache 11pronunta, «Gagamlta», ~1

care reda cadere:in copilarie a acestui ramolit; prin continutul notionalal cuvantului «Dandanache» ~i prin sonoritatea acestui cuvant; prinsufixul «ache», comun ~i numelui lui Trahanache, ~i prin suma tuturoracestora. Iar cllvantul «dandana» se potrive~te cu rolul lui din piesa:schimbarea intempestiva a candidatului la deputatie, d~zesperarea Zoeidin cauza scrisorii amoroase etc., plus dandanaua mal veche cu «pac~La Razboiul» ( ... ) «Personagiile serioase au, fire~te, nume malserioase», Stefan Tipatescu (cu 0 u~oara nuanta totu~i de comic, caci eplasat intr-o comedie), Zoe, «Zoe!» Ce bine e ales acest nume pentru 0dama mare in politica din provincie! ( ... )

Page 25: Repere critice scriitori canonici

Din alt punct de vedere, ~i afIume istoric, preblema e ~i maiinteresant~ ( ... ).

Agamil~ Dandanache e un liberal de la centro. Familia lui «de lapatuzopt» e 0 familie liberala, 0 mic~ dinastie. Pe Farfuridi, CaragialeI-.afacut grec numai prin sufix. Pe Dandanache \I face grec prin nume~iprenume ( ... ) ~i 11face sa vorbeasc~ peltic ~i sasait: «neicu~orule»,

.«puicu~orule», «patuzopt» ... pentru a sugera grecismul ( ... ),Pe cei doi institutori, agenlii lui Calavencu, Ii cheama Ionescu ~i

Popescu. Aceasta Inseamna ca sunt de extraclie populara ... Fac partedintre cei care se ridica din poporul de jos ( ... ) E un episod «al ridic~riinoroadeloo>, care Incepe mai pronunlat atunci.

Aceste nume, Impreuna cu Diaconescu, Protopopescu, Iconomescuvor ini~una, mai tarziu, In Momente. Aproape nici nu-i va chema altfel,decat atunci dnd autorul Ii 'va numi cu numele de botez. Lache,Mache, Tache, Mitica etc. Caragiale a mai intentionat sa evoce ~i lipsade individualitate, caracterul lor de gloata, 0 ceara amorra. Suntcornice ~i prin frecvenla lor, prin faptul ca au ajuns ca ni~te numecomune (...)

Va trebui sa treaca iara~i multa vreme, pentru ca «noroadele»ridicate acuma sa devina «neamuri» ~i sa se curete de«caragialisme»( ... ). '

Pana atunci Caragiale nu va fi niciodata inactual, sau cu totulinactual".

(G. Ibraileanu - "Studii literare", p. 151-156; 162)

lOAN SLAVICI(1848-1925)

BibliografieG. Calinescu, "Istoria literaturii romane de la origini pana in

prezent", Ed. Minerva, Bucure~ti, 1982; T. Vianu, "Opere", vol. II,Ed. Minerva, Bucure~ti, 1972; T. Vianu, "Arta prozatorilor romani",Ed. Minerva, Bucure~ti, 1981; V. Fanache, "Caragiale", Ed. Dacia,Cluj-Napoca, 1984; I. Vaitic, "Modeltll ~i oglinda", Ed. CarteaRomaneasca, Bucure~ti; 1982; F. ManoJescu, "Caragiale # Caragiale.Jocuri cu mai multe strategii", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti,1983; M. Iorgulescu, "Eseu despre lumea lui Caragiale", Ed. CarteaRomaneasca, Bucure~ti, 1988; Sb. Cioculescu, "I.L. Caragiale",Ed. Tineretului, Bucucure~ti; E. Ionescu, "Note ~i contranote",Ed. Humanitas, Bucure~ti, 1992; S. Iosifescu, "Dimensiunicaragialiene", Ed. Eminescu, Bucure~ti, 1972; St. Cazimir,"Caragiale - universul comic", EPL, Bucure~ti, 1967; M. Zaciu,"Viaticum", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti, 1983; E. Lovinescu,"Critice", vol. I, Ed. Minerva, Bucure~ti, 1982; G. Ibraileanu, "Studiiliterare", Ed. Albatros, Bucure~ti, 1976; Titu Mqiorescu, "Critice",Ed. Minerva, Bucure~ti, 1984; P. Constantinescu, "I. L. Caragiale",Ed. Humanitas, Bucure~ti, 1984. (G.S.)

intr-o literatura relativ tdnara - inlelegdnd prin literatura crealiecon$tienta, intenlie esteticii; G$adar, $i mai pres us de orice valoare -cautarile sunt norm ale. Critica literara, nascdndu-se 0 data culiteratura valoroasa, se va confrunta $i ea cu aceeG$i problema aelaborarii unor norme. De aceea opera lui Slavici a (ost vaduvita deceea ce se nume$te critica de intdmpinare. Studiile ce s-au scris insaulterior au pus in lumina valoarea ei $i se va demonstra ca acest striilortransilvanean este un precursor direct allui Rebreanu, a$adar al epiciiromdne$ti moderne. Ceea ce ii apropie pe cei doi este reprezentareacomplexa a personajului, inlaturdnd schematismele, $i determinismulpragmatical prozei romantice, respectiv samanatoriste $i poporaniste ..

Perpessicius arata ca exista un stil ardelean in literatura romdna,ce se individualizeaza prin lips a de preocupare pentnt "scrisul(rumos ". Si chiar daca avem indoieli in ceea ce. prive$te"regionalizarea" unei anumite maniere de raportare la literatura, nuse poate sa nu observam ca remarcele lui Perpessicius se pot aplica $i 'crealiei rebreniene: aceea$i "puritate a· vocabularului.", aceea$ipreocupare pentru zugriivirea lips ita de idealizare a lumii satului ce-ltrans(orma pe scriitor intr-un "cronicar {IdeI $i realist".

Analiza (iicuta in Istoria liteNlturii romane de la origini panii inprezent, de G. Calinescu porne$te .de la aceea:ji premisa aparticularitalilor scriitorului din Ardeal. Ca :ji Perpessicius inainteasa, criticul observa realismul cu care Slavici prezinta lumea satului,rigoarea talentului, dar $i $chiopatarile (razei, construeliile ne{Ire$tisau vocabularul "neaO$ ", (olosi! imeori neadecvat.

Slavici este primul care "practica" in operele sale analizapsihologica, deosebindu-se ast(el net de contemporanul sau Creanga,atras de anecdotic, de comportamente $i atiludini. Este teza suslinutade Tudor Vianu care, pre cum ceilalri doi critici, observaimper(ecliunile limbajului categorisit drept "cenu$iu ". Slavici nuexceleaza nici prin puterea de a imagina,' lipsindu-i aproape totaltalentul de peisagist. Descrierile sunt banale, scriitorul este insensibilin (ala spectacolului lumii. Caci miza sa este una moralista, aimpunerii valorilor etice'transmise intr-o construclie clara.

Mircea Zaciu incearca 0 lectura "proaspata" a operei lui Slavici.Observaliile sale converg insa catre aceea$i concluzie a criticiloranteriori, aceea a incongruenlei dintre intuiria (oarte {Ina apsihologicului uman $i stilul greoi. Moara cu noroc demonstreaza dinplin preocuparea pentru "adevarul psihologiilor prinse in vdrtejulunei drame (iira iqire ". Alta este concluzia in ceea ce prive$te intenliamoralizatoare. Aceasta este aparenta, caci scriitorul sugereaza camobilurile reale ale tragediei sunt greu de inleles.

Page 26: Repere critice scriitori canonici

ILiteratura roman!!. • repere critice fundamentale

Pompiliu Marcea va fructifica unele dintre constantele stiluluiprozatorului ardelean. Astfel, repetarea unor cuvinte in context i separe iustificabila caci este "un procedeu cerut de necesitafile decomunicare a faptelor, de zugravire a tablourilor ", scriitorulamplificandu-Ie astfel semnificafia. TotUfji, "calofilia i se pareascrUtorului un lux ", Dupa cum am aratat, cu totul alta era intenfia lui.

lncheiem prezenta introducere prin a "recomanda studiul MagdaleneiPopescu, Aceasta demonstreaza ca opera reprezinta pentru Siavici nucopia realitafii, ci viziunea ei ~i, mai presus de orice, un excurs in propriulsine ca "sa se exprime ~i sa se contemple. sa doreasca ~i sa se vindece dedorinfe ", lnovafiile autorului Marei sunt in sensul apropierii dintrerealitate ~iliteratura, atat de in.~elatoare incat, intr-un anum it punct, legilerealului ~i cele ale (icfiunii impuse de scriitor par a (i identice.

o incercare de tipologie a prozei."C~m am putea nega faptul ( ... ) ca romanul se ilnparte, dupa expresia

lu~Thlbaudet, intre aventura ~i eros, impartihdu-~i totodata ~i publicu!. Unprun model ne este sugerat chiar de catre aceasta separatie. Roman alay~nturii, In sens la:g, ~ste ~c.elacare corespunde unei imagina!ii active ~ivtrlle: romanul socIal ~I pOhtlC,aI explorarii lumii exterioare, aI cuceririifie cucerirea intelectuala, religioasa ori de aM natura. El se bizuie pe Ul~ideal ~e vigoare fizica ~imor~la ~i presupune un cititor doritor de mi~care,de aC!lUne,de lupta. CelalalttIp, romanuI erotic, este «feminin», in masuraIn care este psihologic, secret, interior, preferand explorarii lumiiexplorarea sufletului, iar cuceririi, analiza. Analiza psiholooica e 0 formasubtila de .b.arfti, 0 canca.n~rie. De aceea e «feminin» psihologismu!.Balzac e vmI, Proust femmm. (... ) Romanul romanesc unneaza ~i el 0linie dubla. Prin Slavici, Agarbiceanu, Rebreanu sau Preda ilustreazasoci?lul, politicul, fresca ~i aventura; prin Duiliu Zamfirescu, Garabet,IbraIleanu, Hortensia Papadat-Bengescu ~i Holban ilustreaza analizapsihologica, tipologia feminina, dramele sufletului".

(N. Manolescu - "Metamorfozele poeziei. Metamorfozeleromtl1lului", p. 111-112)

lizibila care sa nu uzezede tehnici ~i montaje ale cuvantului decat indirecti~ sporirii claritatii. Procedeele lui VOl'Intruni: democratizarea ~isociaiizarea unoI' teme ~i eroi care nu avusesera parte de 0 tratare Inreoistrul «seriosului», de unde insisten!a grava pe mediu, banal, comun,ob";cur sistematizarea realului in literatura potrivit unOI'mari legi, carepar a 'apartine realita!ii, dar sunt de fapt introduse In fic!iune deautoritatea scriitoriceasca; motivarea psihologidi a personajelor, care sajustifice trama func!ionala; motivarea sistematica a numelor proprii,proiectelor, toponimelor; referinpt l~ istoria mare, paralela, in .carediscursul fictiv se ambreiaza ca parte mtegranta devenl11dun mozatc dediscursuri specializate asupra diferitelor aspecte ale. realului (i!1ventcu:de tehnologii); prezentarea fic!iunii, in punctele et de desch~dere ~linchidere, ca 0 contiguitate la real, pe care II prelunge~te numal, tara ase comporta ca 0 realitate autonoma cu 0 natura propne etc".

(Magdalena Popescu - "Slavici", p. 17)

Siavici ~i povestirea 'loan Slavici tinde - anuntiind astfel coordonate ale prozei transilvanene

_ spre obiectivare epica, preferand nuvela, in timp ce povestitorul opteaza,din ratiuni cunoscute literaturii din Ardeal, spre explorarea surselorfolclorice de unde suita de pove~ti a scriitorului. Nu cele maireprezen~tive paoini pot fi, eventual, consemnate sub specia povestirii".

(Ion Vlad - ,~Povestirea. Destinul unei structuri epice", p. 70-71)

o literaturii "transparentii",,( ... ) opera lui Slavici pare a se inscrie cu predidere pe axa relatiei

~intre literatura ~i realitate (mesaj - obiect de referinra). Inovatiile'luitl11~spre 0 apr~piere din.tre ~ea!ita~e~i literatura ~i, In acest sens, 'apar!inmal toate sferel de speclficlta!1 pnn care a fost descris discursuI realistal secolului X~x. Influen!at de literatura germana ~i maghiara, prinacestea de ~cohle rusa ~i scandinava, cunosca'ld literatura franceza dela clasicism InCo.ace.,Slavici se Incadreaza Tara efort epocii lui Ia niveleuropean. Vom Intalni a~adar ~i la el comandamentul general:~unoa~terea cat mai exacta, sistematizata quasi-didactic, a unei realita!iIgnorate sau rau reflectate, printr-o literatura transparenta, perfect

Realism ~i idealizareToata arta lui Slavici se bizuie pe doua tensiuni complementare: 0

ten'~ce «indesire» a elementelor realului celui mai concret ~i obi~nuit,~i antrenarea acestora printr-o mi~care .din.ce in ~e ~ai accel~rata, care«pozitiveaza» fic!iunea in mod artlfict~l, trIml!and-o c~tre~ zonaidealitatii. 0 explica!ie de conjunctura eXIsta. Ardelean"aC!lOnand dela Buc~re~ti In favoarea ardelenilor sai, Slavici. cr~~aza prin arta. ~nunivers dit mai verosimil ~i mai exact ata~at reahta!ll; pentru a faClhtacunoa~terea adecvata a- spa!iului din care provine ~i pentru caremiliteaza. Idealizarea ii e lit fer de necesara caci, pe de alta partesugereaza publicului ce trebuia modificat, tezele sale de reformasociala intr~o maniera agreabila. .

Motivatia e reala, dar nu ~i suficienta, pentru ,ca face abstraC!le deSlavici insu~i. Universul sau literar Ii serve~te lui in primul rand. Princoncretul abundent, Slavici reconstruie~te mental 0 ambian!a care iilipsea ~i a carei absen!a 0 simlea cu 0 violenta nost3:lgie. Proza lui e untransplant de atmosfera. autohton~, vita! pen!JU r~fuglatul ~~~ ~e.credea,in mediul sau de adopllUne, respl11spnn atatea mcompat.lblhta!.l. .

Idealizarea ii era la fer de utila, caci ea media, prl11tr-o tmagmefeerica tensiunile neconvergente ce incepusera sa-l agite. Un taramarcadi~ II putea incape ~i pe sine, cu toate nehotararile ~i eschivele lui,

Page 27: Repere critice scriitori canonici

.•.dandu-i sentimentul ca acolo ar fi rezo!vate nedureros temerile care IIobsedeaza. Ellnsu~i se ipostaziaza Intr-un personaj, cel mai rigid ~i, deaceea, ridicol Intre toate - Budulea Taichii - ~i experimenteazacomportamentullumii la adresa unui asemenea exemplar (... )".

(Magdalena Popescu - "Slavici", p. 139-140)

Analiza psihologicii"Ceea ce apare ca nou ~i Tara asemanare ill epoca Inceputurilor lui

este analiza psihologica, pe care Slavici 0 practidi I'ntr-un limbaj abstract( ... ). Rareori se ridica Siavici peste cenu~iul acestui limbaj: «a da ajutorsufletesc celor. .. tainicul Inteles al chemarii ... momentele grele ... » ~iatatea alte expresii din aceea~i categorie uzata, cate se pot spicui Inpaginile sale. Dar cu aceste mijloace sarace izbute~te Slavici sa deapersonagiilor lui 0 viata interioara, surprinsa I'ntr-o adancime care nu-Iispitise niciodata pe Creanga. Povestitorul vede oamenii lui dinlauntru,In sentimentele ,sau In crizele lor morale, ba chiar In procesele lorintelectuale, ca In cazul neuitatului Budulea, care descopera Intelesul,mecanismul ~i foloasele scrisului ~i ale cititului ... ".

(T. Vianu - "Arta prozatorilor romiilli", vol. I, p. 164)Arta portretisticii ."Duiliu Zamfu'escu, am vazUt, izbutea In instantanee; cand prelungea

observatia, personajul se estompa In loc sa devina mai pregnant. Stitul e(<Unulal viziunii» fulgeriltoare, al aparentei de-o clipa, care, ca blitzulfotografic, permitea fixarea imaginii. Din contra, fa Slavici, se constituieo reprezentare complexa, tridimensionala, a personajului, observat atentdin mai multe unghiuri) ceea ce implica 0 lungire a timpului deexpunere. Acest realism meticulosva atinge apogeulla Rebreanu, undeiluzia existentei complete, sesizate pe mai multe cai (gest, comportamentglobal, psihologie, socialitate), va fi desavar~ita, ca un trompe l'oeil".

(N. Manolescu - "Area lui Noe", p. 125)

Servesc personajele din Budulea Taiehii c~ agenti ai actiunii? Maideoraba .nu. Ele sunt cel mult consultate ~I ascultate, t:ara a: puteadetermina, dincolo de impulsul initial, evolutiaprotagonlstulUl. Su~tele atunci ni~te tipuri caracterologice, compunand 0 eventua~a galeneprecoce a antropologiei literaturii rurale? Nenumeroase, mal ?eg~abaexagerate decat complexe, oarecum aseman~toare, ~le ~~ s-ar )ustlficaIn chip de reprezentante tipolo~ice. ale unel umamtatl InvestIgate c~mijloace noi. Reoimul personajulUl «secundam se arata de cel malmare interes la SI~vici ~i necesita 0 discutie speciala".

(Magdalena Popescu - "Slavici", p. 114)

Marti ... ISlavici n-are nimic din spiritul de Infrumusetare a vletll rura ~

atribuit maitarziu samanatori~ti:lor. Taranii lui, observati tara cea 1.n~1mica pMinire, dupa metoda de mai tarzi~ a lui ~e~rean.u, s~nt egOl~tl,avari, Indaratnici, du~mano~i ~itoto data lertat~n ~l bUnI~adl~a cu acelamestec de bine~i de rau ce se afla la,oa~enll adev~ratl. :\tata vrem:cat autorul ramane In marginile expenentel s~le, o.chllll IUIe de .0 raraascutime In zuoravirea eroilor, care tOtl tralesc cu 0 vlgoareextraordinara. M:i vie decat toti este Mara. Ea Intati~.e~za tiP~1 comunal femeii mature de peste munti ~i In genere al vaduve~, lI1trepnnzatoare~i aprige. Proportia aceea de zgarcenie ~~ ?e ~fectlll~e ~atema, dehotarare barbateasca ~i de sentiment al slablclllnll femele~t.l.e ~cuta c~o arta desavar~ita ~i Intr-un stil see .ce tope~te tenn.~n II dlal,~ctah,pastrandu-se totu~i culoarea locala cu ~ju~orul ex:!amat~tlor (;,.. ) .

(G. Ciilinescu - "Istona ilteratum ronume.,. , p. 452)

Budulea Taielzii. "Erou de pantomima comica, Budulea Taichii ocupa' planul Intai

doar ca transparenta incolora, lasand aproape complet libera ochiuluivederea planurilor secundare, mult mai personale, mai expresive, maivariate. Lucrul a fost de la Inceput remarc(it'de- critica. Personajelesecundare, situatiile In care sunt puse acestea au mai mare prestantadecat cele care 11 privesc direct pe protagonist. Budulea batranul,dascalul Claita, naratorul Insu~i detin un mai precizat conturportretistic ~i 0 prezenta atat de constant individualizata, Incat se puneproblema rostului lor specific In economia naratiunii. _

Exista doua posibilitati de i:ncadrare a functionalitatii personajului: unastrict epica, avand rolul de agent al actiunii, ~ialta caracterologica, specificaunoI' tipuri de literatura care pun accentul nu pe dinamica factologica, ci pealaturarile comparative, complementare de comportament.

Moara ell IloroeRelatiile dintre personaje . . .,,(... )'Toate celelalte per~onaje trai~~c ran? pe rand se~uetla ?e~onIca

a lui Lidi Samadaul, care-I atrage ~l-I respmge d~opotrlva, dl.ctan?u~lecomportamentul ~i angajandu-Ie destinul. ~e~~ Ghlt~, el rep~ezmta.lspltamalefica tentatia booatiei blestemate carela muna IUlslaba ~I ~ovaltoare,unde sc~pulele ~i Ja~omia se anuleaza reciproc, Ii prescriu cercul vicios alunei zbateri tara ie~ire. Pentru Intaia oara In Iiteratura ~oastra un r~portexistential «calau - victima», cu jocul complicat al unponder~bll~l.o~psihologice de 0 parte ~ide alta, e .rostit Intr-o analiza de.o ~me~ea mtUl.!lelmagistral a, rascumparand expresla b?lovanoas~, as'p~~lta~~lort~rmemlordiscursului. Ana traie~te ~i ea, prin Llca, revela~la vlflhtatu subjugatoare,de 0 atractie frenetica ~i eliberatoare, dezlegand-o pentru. un mome~t deabandon din amara experienta alaturi de un barbat ~evolmc: «T~ e~tl o~'Lica, iar Ghitii nu e decat 0 muiere i:mbracatiiIn hame barb~te~~l,ba ch~m:mai rau decit ~a». Pentru Pintea Insu~i, Lica apare ca prolectla propnelsale imaoini reale, tradata din conformism, In momentul. cand fostulpu~caria; acceptase ordinea stabilita ~i se tacuse - dm teama -

Page 28: Repere critice scriitori canonici

insu:umentul ei. Pintea unnare~te pe Lidi cu 0 ura rece ~i calculata, vriindsa dlstruga m celalalt gandul nebunesc ca Lica I~iasumase - sfidjind cernl~i pamantul - un destin in care el n-avusese taria sa se avante. ( ... )

Fric~ este .Iia.ntul - magistral analizat - al tuturor personajelornu.velel, ea se msmueaza pe nesimtite in relatiile umane, Ie deterioreaza,I~ p~rvert~~te, i~troducand ~uspiciunea, reaetiile paradoxale, rezolvari'levlOlente. !nsu~1 ~aportul. dmtre Lica ~i grupul social se explica printeama . ~!s~erlO~I.lor sa~ protectori de reteaua de complicitati ~ic1!lpabll~tatl a unel «mafin? loc~le. Studiullui Siavici surprinde exploziavlOl~nfel, ca fe~~~~n ~oclal, d.mcol? de «anecdota». Ravagiile fortei ~iduplicltatea la~ltatll frlcoase ~I cup Ide se convertesc intr-un simbol depre~onitorii int1!itii. yiziunea slaviciana ar fi putut sa ia drept epigrafcuvmtele marchlzulUi de Custine: «Frica e molipsitoare ca tristetea»Intregind imaginea unei societati careia coleaii de aeneratie al.prozatorului ardelean ii detectaser~ numai geografia ultim~lui temen:tristetea numita de ei «deception ism» sau «pesimism»".

(Mircea Zaciu -" Viaticum", p. 178-179)

De~i tezele etice sunt ~i In aceasta nuvela prezente,. eroii. s.untputemic reliefati, teza nu devine evidenta, are total a acopenre artlstlca.Lica Samadaui, In special, este un tip unic In literatura no.astra,construit cu 0 rara obiectivitate. Acest lucru merita In mod particularsubliniat, pentru di eroul ecu desavar~ire negativ, iar autorul unmoralist incorigibil, ili atatea lucrari".

. (Pompiliu Marcea - "loan Sfavici", p. 288-289)

Ghita - "dispersiunea interioara" ."Care sunt sensurile de atractie care vectorizeaza personajul pe

directii nelnsumabile? Pe de 0 parte, Ghita. trebuie sa respectecontractu I asumat fata de familia sa, a carei raspundere Intreaga 0poarta, ii de care e legat nu numai prin iubire, dar ~i printr-o relatie ceII definise pana atunci ca individualitate., .c~ esenta: .

Pe de alta parte, Ghita e legat de opmla publica, de comumtateasatului (absent sau Indepartat), fata de care el trebuie sa figureze ca omonest, tare ~i de Incredere. Siavici are aici una din intuitiile salefundamentale, 'care 11apropie de modernitate: individu:1 este, printr~altele, ~i ceea ce crede lumea despre el ca ar fi (vezl Unam~no ~lquadrupla interdependenta definitorie pel1tru om). Spre ?eosebue deconceptiile moderne care vad In aceasta dependenta una dmtre ~auzeledispersiunii . interioare, obligata sa Imbrace. aparente ~u:ltlple, laSiavici relatia individ - colectivitate reprezmta cel mal Importantfactor 'pentru mentinerea coerentei interioare a individului. Cat~prezenta coercitiva a ob~tei, atata pregnanta ~i consecventa. a s~fletulUiindividual. Distanta sau ruperea de aceasta amblanta data,supraveghetoare, apare mai totdeauna la Siavici ca premisa necesara adestramarilor suflete~ti.In fine, pentru a reveni la ordinea enumeraril?r noastre, ~el de-altreilea mobil al dispersiunii interioare e perspectlva adem~.mtoare ~ecare i-o ofera barbatului samadaul. Pentru a Inlatura confuZllle, trebUiesa spunem de pe acum ca realitatea personajului e alta decat ceaconsacrata de interpretarile traditionale. ( ... )" .

(Magdalena Popescu - "Sfavici", p. 157-158)

Modelul parintelui Trandafir transform a - metaIilorfozeaza -spati~l: .natura e Injugata la ne~esitatil~ omului. Trestiile, stuIari~ul I~idezvalUle secretele lor - capacltatea lor de a sluji omul. Dar nu numaivegetatiile, ci ~i pietrele, calcarurile, poseda resurse ne~tiute,proprietati "mag ice" - devin var. Saracenenii se transform a, ~i fiecaretransfonnare ar fi putut marca un exces. Dar, deocamdata, natura,paml~tul r:u ~~?ca meta~orfo~e maligne. Ele protejeaza cre~tereaCasel, a Bisencll, a SatulUl - aSlgura 0 ordine spirituala.

Nu intervine - Inca - banur. Diavolul.~arintele Tra~dafu mcalca legile - nu respecta Scriptura (face, cum ar

velll, pactul cu dlavolul) dar, ca Faust, e mmtuit fiindca restaureaza maltaordine, fiindca reda ornului pammtul, locol m care el poate Wi fericit.

.Un scriitor moralist

, ,"prin aceasta nuvela Siavici a ilustrat, cu 0 arta desavar~ita, neegalatam hteratura noastra, consecintele distrugatoare ale setei de imboaatire. 0data cazut In mrejele ac~stei patimi, omul se neaga pe sine msu~f, devinede nerecu.?o~c1!t. S~~etlOnarea drastica a protagoni~tilor este pe masurafapte~o~savar~lte, cI~ltorul 0 ~c~epta ca pe 0 necesitate. Chiar soarta a~ade sfa~letoare a Anel, a carel vma poate fi considerata Indoielnica estemerit,:ta~ eroi~a ~-a Ia~ut aproape nimic sa scape de ispita, dimpotriva,se lasa m VOla el, la mceput cu 0 anume cochetarie apoi cu 0 vaditap.lacere a _sim~ri.lor. An:i Ii lip~~~te, ca ~i lui.Ghita, stapanirea de sine,suntul ~asurn ~I cu.mpatul~ Nlc.1.unul nu ~tle unde sa se opreasca, ~iastfel aJung pe margmea prapastlel, de unde caderea este fatala.

BibliografieG. Calinescu, "lstoria literaturi romane. De fa origini pami in

prezent", Fundatia Regala ... , Bucure~ti, 1941; N. Manolescu, "Areafui Noe", Ed. Gramar, Bucure~ti, 1998; N. Manolescu,"Metamorfozefe poeziei. Metamorfozefe prozei:', Ed. Polirom, Ia~i,1999; P. Marcea, "loan Sfavici", EPL, Bucure~tl, 1968; M. Popescu,"Sfavici", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti, 1977; T. Vianu, "Artaprozatorilor romani", I, EPL, Bucure~ti, 1?66; 1. Vlad, "Po~estirea.Destinuf unei structuri epice", Ed. Mmerva, Bucure~tl, 1972;M. Zaciu,,, Viaticum", Ed. Cartea Romaneasca, Bucure~ti, 1983. (N.K.)