IVI im P R O P R I E T A R :

SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E :

autoiită)i şi instituţii 1000 lei de oneare 500 ,. particulare 2S0 ,.

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA

Bt?Ct7EEŞTl ! Str. Brezoiann 23-25

T E L E F O N 3.30,10

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L L « Nr. 36

S Â M B Ă T A 30 August 1941

Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

N o t e la zi

Tentaţiile filosofării Unul din gravele defecte

ale tineretului de astăzi este, desigur, aplecarea spre filo­zofare. „Filozofia" pluteşte în aer şi orice minte crudă se crede în drept să „prindă mo­mentul", pentru a deveni o „expresie istorică". Dar ce se întâmplă, în realitate? Fiind­că orice tânăr, prin definiţie, nu poate fi decât un autodi­dact. Şi defectul autodidactu­lui este graba. Tânărul nu ştie să aştepte — şi de aici toate erorile lui romantice.

Să fie sincer fiecare tânăr cu sine însuşi şi să se între­be: de câte ori ceceace am fă­cut ieri nu mi s'a părut as­tăzi o greşală, din cauză că-mi lipsea o anume perspectivă, globală, a lucrului?!

Creaţia, caşi viaţa, e o că­lătorie prin neguri. Peste tot te pândesc marile încercări. Treci ca printr'o regiune tro­picală, cu mii de lighioane şi cu mii de tentaţii. Acum e ploae şi vânt, acum e soare şi pace. Frica însăşi de moar­te — deşi ar părea paradoxal — e mai acută în tinereţe de­cât la maturitate; nu cunoşti încă arta de a o ignora. Şi atunci te cuprinde un neas­tâmpăr imens, setea de a face acum, imediat şi deplin, tot ce se poate face ca om, pe pământ.

Iată clipa când eşti g a t a să treci delà o nevinovată „fi­lozofie" adolescentă, la o ac­ţiune extremă. Toate cuvin­tele mari, citite prin cărţi, îţi vuesc în cap şi nu-ţi mai dai seama că, în fond, vuetul e al sângelui tânăr...

Poate că moda filozofării, în publicistica noastră tânără, să fie şi semn bun. E adevă­rat, există la acest tineret o mare necesitate de a şti, de a se cultiva, de a se afirma spi­ritualiceşte. Dar o slabă in­tenţie bună e prea mult cople­şită de rezultate negative.

de DAN PERAŞINCU

Fiindcă ziarele şi revistele noastre trebue să înceteze a mai fi pline cu filozofări pre­tenţioase, cu fumul noţiunilor vagi, cu incertitudinea striga­tă ca o convingere absolută.

Cultura îşi are legile_ ei, de neocolit. Cine vre$ să se a-firme în cultură, trebue să-şi piardă tinereţea printre cărţi, să-şi . ucidă anii cei mai fru­moşi cu canonul lecturii, să-şi canalizeze entuziasmele în ad­miraţia pentru spiritele mari şi limpezi ale umanităţii. Alt­fel, nu se poate. Cultura e o disciplina, o tecnică de repri­mare a instinctelor, o deviere dacă vreţi, a vieţii, ca viaţa simplă, biologică.

Un gând trebue să te coste un an de ardori tăinuite şi o frază trebue plătită cu o mie de renunţări.

Iată disciplina care ne l ip­seşte şi iată cum se face cul­tură. Am obosit cu tineretul care cere experienţă, viaţă directă, aventură; cu tineretul care „face istoria" şi care răs­toarnă toate valorile, într'o viziune grandios-romantică a nihilismului. . Pentrucă prea mulţi inculţi au profitat de a-ceste avânturi — uneori no­bile — ale tineretului, pentru că am ajuns la o groaznică confuzie a valorilor, pentrucă spiritul critic a fost ucis, pen­trucă nu mai există compe­tenţe, pentrucă nu se mai res­pectă nimic. Cred că nici ti­neretul nu s'a aşteptat la un astfel de rezultat dezastruos: s'a instaurat mediocritatea a-colo unde trebue să fie inteli­genţa, interesul personal acolo unde trebue să fie dezintere­sarea cea mai pură şi reaua-credinţă acolo unde trebue să existe înţelegerea şi condes­cendenţa!

Să dorim mai puţini filozofi şi mai mulţi tineri de bun simţ, creatorii de mâine ai adevăra­tei culturi româneşti...

La F lorenţa , in centrul de studî asupra Renaşterii

pasiunea cea mare pentru frumuseţile clasice n'a fost niciodată mai mare decât in Renaştere. După o epocă de sbucium, de lupte purtate prin toate regiunile lumii a-tunci cunoscute, după depla­sări uriaşe de masse ome-neşti, săvârşite în vremea cruciadelor, privirile lumii se îndreaptă iarăşi spre eternele bunun spirituale ale artei mediteraneene. N'a fost o І-mitaţie, n'a fost o reluare nu­mai a unor preocupări cari nu asfinţiseră. Ci umanitatea a simţit nevoia, dwpăce şi-a reîmprospătat forţa de crea­ţie în preajma modelelor an­tice, să se îndrumeze pe căile care glorifică idealismul, de­săvârşirea frumuseţilor din om şi din jurul său. Senti­mentul naturii, cum a fost numit, dragostea de minuna­tele daruri ale pământului şi ale cerului, atunci s'au iscat. Şi era um rod al preocupări­lor de cultura veche, pe care cercetătorii manuscriselor, ai operelor antice, ai gândirii şi ai poeziei greeo-latine o îno-iau, îi dădeau isvodiri ce a-păreau prin urmare inoüe, după sentimentele şi prefe­rinţele omului modern.

Deaceea cultura acestei e-poci, Renaşterea, care cu­prinde aproape trei sute de ani, înfăţişează darul aprig de cunoaştere, de înfăptuire a minunilor de artă, — i>1

poezie sau in plastică, — de alcătuire a legilor care sâ re­dea justiţia, împărţirea drep­turilor cuvenite omului şi po­poarelor.

Pornită din Italia umani­stă, ea a străbătut hotarele şi s'a desvoltat pretutindeni, potrivit nevoilor fiecărei so­cietăţi, fiecărui neam. Pe­trarca aduna manuscrise ve­chi, adnota operele clasice şi

de C. N. NEGOITÄ

colecţiona ceeace se mai pu­tea găsi prin bibliotecile ră­văşite ale mănăstirilor. Şi a-semenea marelui poet idea­list se aflau nenumăraţi umanişti pe tărâmurile ita­lice.

D^r centrul acestor preocu­pări, din care avea să răsară, luminoasă, Renaşterea cu toată resfrângerea ei asupra cuMwrii europene, rămânea oraşul Florenţa. Sub condu­cerea familiei de Medici, im­pulsul dat artelor şi gândirii a fost dat tot mai mare. Aici s'au strâns şi au lucrat, sub mecenatul acestei familii; Machiavelli, făuritor al Jsito-гШог florentine" şi al „Prin­cipelui", desăvârşitul cavaler şi pedagog, Leon Battista Al­berti, om al Renaşterii in toate manifestările; ' şi tot

aici văzuse lumina zilei, cu două veacuri mai înainte, Dante Alighieri. In cântecele de primăvară şi de Carnaval, când viaţa era exaltată cu toate bucuriile ei, topvnău-se laolaltă sentimentele epicu-reene şi idealismul platoni­cian, trebue să vedem renaş­terea spiritualităţii care ье va răspândi în toată lumea.

Studiul Renaşterii aduce prin urmare o înţelegere a tuturor formelor de cultură, care redau singura nobleţă o-menească, nobleţă spiritului şi a inimii.

Acum câţiva ащ, marele scriitor italian Giovanni Pa-pini a isbutit să strângă in jurul persoanei sale de pres­tigiu european, un comitet de învăţaţi şi de cercetători ai Renaşterii, alcătuind Centrul de StudH şi de erudiţie asu­pra acestei epoci. Sediul a .fost ales în oraşul Florenţa, unde limba, arta şi istoria au căpătat avântul cel mare din Renaştere. Palatul Strozzi a

DIVERSE de AL. ROSETTI

FARMECUL ROMEI. A m cunoscut Roma, oraş de provincie. Existau, pe atunci, puţine maşini. Transporturile se făceau cu trăsura, din care a u mai rămas şi astăzi câteva, pentru străi­nii amatori de pitoresc.

Ziarele publicau în litere groase „marele dezastru feroviar", de proporţii extrem de modeste» pentru ochii noştri de astăzi, sau consacrau lungî coloane asasinării unui carabinier, în vreun oraş de provincie.

Era, desigur, bine, pe atunci, la Roma. împresurat de trei civilizaţii ilustre, suprapuse, avea i timpul s ă te laşi furat de farmecul neasemuit al acestui oraş, pentru cunoaşterea că­ruia un cardinal a pretins toată viaţa unui muritor..., sau numai o săptămână!

Mai mult însă ca orice altă localitate din lume. Roma tre­bue cercetată pe jos. încălţat cu sandale sau nu, i se rezervă pietonului impresii şi emoţii pe care nu le-a mai încercat. Venit dintr'o ţară care ignoră monumentalul şi ordonanţa arhitectonică, pelerinul descopere cu uimire pieţele măreţe sau cu farmec intim, strejuite de case şi de palate de un stil potrivit, şi mai presus de toate îl surprinde, la fietece pas, mur­murul ^apelor, în fântânile publice. El se deprinde repede cu meditarea la umbra porticurilor, în svonul cristalin a l apelor romane, venite cine ştie de unde pe apeducte construite cu secole în urmă, de geniul înaintaşilor. Şi oriunde l-au purtat paşii, sfârşeşte prn a s e regăsi într'o piaţă m care cerul se resfrânge în apele unui basin.

Din toate grăclinile Romei, a rămas credincios muntelui Pincio. Imensitatea şi varietatea acestui parc, magnificenţa vegetaţiei sa l e şi valoarea decorativă a pinilor p a n a s a l cu coroana lor bogată; văile cu umbrele lor; şi, mai presus ds toate, p a c e a romană, impusă în virtutea secolelor de glorie, pacea augustă şi pontificală din Cetatea rămasă Urbea prin excelenţă, îl readuc pe băncile acestei grădini fermecate, în care s e simte devenit cetăţean a l Lumii.

G. IBRĂILEANU. L-am cunoscut pe Ibrătteanu la Iaşi, prin 1923 sau 1924. Fusesem prevenit c ă primeşte noaptea, pe care o petrecea stând de veghe , p e când ziua o consacra odihnei. Şi, într'adevăr, îţi făcea impresia unei păsări, de noapte, cu marii săi ochi, obişnuiţi cu întunerecul, clipind Ia lumina lămpii.

Văzut de profiL capul său de oriental a v e a un desen atât de pur, încât părea desprins dintr'un basorelief antic, repre­zentând un şef din Asia anterioară.

Sfios» retras, victimă a mediului în care trăia, nepotrivit pentru acest om superior care, puls în alte condiţii de viaţă, şi-ar fi putut d a întreaga măsură, simţeai că ceeace i-a lipsit mai mult a fost contactul cu societatea cultivată din străină, täte. în care aspiraţiile sa le ar fi găsit un ecou care i-a fost refuzat în ţară.

Era, pe atunci, cu totul subjugat de arta lui Marcel Proust până într'atât încât îşi confecţionase singur un index prous-tîan, pentru repedea aflare a pasajului dorit Găsise în Proust, mai presus de artist un frate întru suferinţă, căci Ibrăileanu era ş i el un anxios, şi îşi descoperea în fiecare zi o altă maladie.

Această preferinţă, care nu cadra cu poziţia cunoscuta a criticului, în materie de artă, putea s ă pară ciudată, dacă delà primele vorbe schmbate nu a i ti constatat că Ibrăileanu era un spirit mtr'adevăr liber, şi că „poporanismul" p e care îl recomanda şi apăra în coloanele „Vietii româneşti" con­stituia pentru dânsul mai mult o atitudine politică, prefe-rinţele lui artistice fiind libere de orice prejudecată.

L-am revăzut după aceea , de mai multe ori, îmbăhânit şi bolnav, preocupat din c e în ce mai mult de soarta Europei de mâine ş i de evoluţia formelor ei sociale, astfel încât ul-timele-i zile i-au fost adumbrite de incertitudinea viitorului. Toată tristeţea acumulată în trecut îl a p ă s a acum. şi a mu­rit cu sufletul ne împăcat martir al propriului sâu cuget.

tudiile umaniste fac obiec­tul multor controverse printre profesioniştii cui-

alt scop decât interesul, nu este un sentiment naţional. Un na­ţionalism care cuprinde numai

turii şi ai pedagogiei sale. Iată anumite clase sociale nu este pentru înţelegerea atitudine! au- n i c i e l n a { i o n a î i s m . A s t r i g a

torizate faţă de cultura umanistă în vremea noastră, rândurile în care Fuehrerul Adolf Hitler des-bate în Mein Kampf această pro­blemă :

„Trebue să vedem una din ca­racteristicile epocei noastre ma-

„ura" nu înseamnă nimic, şi nu dă drept la titlul de patriot; tre­bue să existe îndărătul lui, do­rinţa nobilă şi arzătoare de a apăra fiinţa şi puritatea neamu­lui, întreagă. Nimeni nu poate

terialiste în faptul că învăţă- fi mândru de poporul său, decât mântui se orientează din ce în atunci când nici una dintre da­ce mai exclusiv spre discipline- s e î e s o c j , a i e n u j ^ е s g S e r u _ le utilitare' matematici, fizico- şineZe. Dar atunci când jumăta-chimia, etc. Nu se poate, desigur te din popor este în mizerie, nega utilitatea acestor cunoştin- slăbit de necazuri şi demorali-ţe într'o epocă în care triumfă Zată, \ se oferă un atât de trist tehnica şi chimismul, şi în care, spectacol, încât cu greu mai poa-viaţa ne serveşte în fiecare zi te fi mândru să facă parte probele cele mai evidente des- din el... pre asta. Ar putea totuşi să fie Trebue să îmbinăm strâns în primejdios a face să se bazeze inimile itinere, naţionalismul şi pe ele toată cultura unei naţii, sentimentul justiţiei sociale. A_

Dimpotrivă, trebue ca această tunci se va naşte într'o zi un cultură să ţină totdeauna soco- popor de cetăţeni uniţi şi cimen-teală de un ideal. Ea trebue să taţi de o dragoste comună şi o aibă drept bază „studiile uma- mândrie comună, de nedespărţit niste", şi din punct de vedere si de neînfrânt în veci". ştiinţific, numai să furnizeze co­pilului punctele de plecare care-i vor fi necesare mai târziu pen­tru o cultură profesională mai întinsă. A uita aceasta, este a nega importanţa forţelor care vor avea totdeuna, pentru exis­tenţa unei naţii, mai multă im­portanţă decât toate cunoştinţele £g e aude, continuă, în alt

tehnice sau altfel. învăţământul в ^ * » 1 л c ă r * i i M a " rele Conducător al Rei-

istoriei, mai ales, nu trebue să . , . chuliu, pe ici pe colo, se aude

sacrifice cunoaşterea antichităţii, j . . . , . ,„ părerea care pare atat de justa

Istoria romană ,dacă ştii să-i ş i с а г е e totuşi atât de stupidă, desprinzi exact liniile măreţe, că economia este condiţia pr i­va furniza totdeauna cel mai bun mordială a oricărei arte. Nu! Nu! ghid pentru toate timpurile. Tre_ Statul este condiţia primă a eco-bue să păstrăm deasemeni idea- nomiei, după cuim este condiţia Iul grec al civilizaţiei, în toata primă a artei. Statul, adică for-frumuseţea sa. Diferenţele care ţele politice, constructive şi di-separă popoarele nu trebue să ne rectoare, inerente neamului. împiedice de a vedea comunita­tea de rasă ce le uneşte, care e infinit de importantă".

» espre naţionalism, Adolf Hitler scrie următoarele:

„Acel care-şi iubeşte poporul nu-şi dovedeşte această .dragos-

Această forţă politică şi con­structivă este mai mult sau mai puţin bine înrădăcinată în do­meniul economic, adică în efe­mer, sau în domeniul cultural, adică în ceeace ea este veşnic. A crede că cea mai mare bogăţie economică a popoarelor cores­punde cu cea mai тате desvol-tare a culturii omeneşti, înseam­nă a da dovadă de o cunoaştere cu totul superficială, ca să nu spunem de o ignoranţă oarbă a desvoltării istoriei omenirii.

Nu manifestările economice, ci numai realizările culturale fac

te prin sacrificiile pe care e gaia^^ o a m e n i l o T şi p e œa a na­şă le accepte pentru el. Un sen- ţiunUor... timent naţional care n'ar avea F.

fost mobilat în stilul sec. XV, cu tablouri de artă, cu tapi, serii ale Medicilor, cu bueturi de marmoră şi vase de faian­ţă, reconstituindu-se astfel un templu de artă a timpu­lui lui Michel Angelo şi Leo. nardo da Vinci. Prin spriji­nul dat de către Duce şi ds ministrul E. Bottai, s'a insti­tuit o lege de organizare a centrului florentin de studii asupra Renaşterii. Planul de activitate prevede valorifica­rea şi studiul uneia din cele mai vii perioade de civilizaţie italiană şi europeană. Obţi­nând şi personalitate juridi­că, această Asociaţie este con­dusă de un preşedinte, — as­tăzi Giovanni papini, — şi de un comitet alcătuit din zece membri aleşi de ministerul Educaţiei Naţionale. La înce­put, exista un fond de trei­zeci de mii de lire, alocat de către stat pentru întemeie­rea institutului şi pentru în­fiinţarea unei mari publi­caţii. Acum, noui sume au fost repartizate, pentru a se putea începe şi alte cercetări şi investigaţii ştiinţifice.

(Urmare în pag. 5-a) ГORTUL Şt. Dimitrescu

Pl ic t iseala excesului ş i plicii

seala deficienţei de ION FRUNZETTI

Istoria culturilor prezintă două portative, paralel desfăşurau», in ritmuri tnsă adesea contrarii pe care manifestările secolelor se înscriu. Cine n'a remarcat de pildă, câtă pltetiseală mărturi­sesc unele producţii lirice, mu­zicale ori choreorgrafice, din a-numite epoci suprasaturate de subtilitate feminină şi de politi­coasă eleganţă? Mişcările de ga-votă ale secolului XVIII merg însă, graţios, suav şi aristocra­tic, paralel cu tumultul subteran al redeşteptării unei conştiinţe libertäre în massele dispreţuite ale poporului.

Marseillaisa izbucneşte impe­tuos de-asupra sunetelor picu­rate ale menuetelor şi Rameau cunoaşte uin concurent choreo-gragic: dansul pe estrada eşafo­dului, în ritmul ghilotinei. Acolo jndie istoria culturii nu înregis­trează decât plictisul suveran, căscatul disimulat graţios îndă­rătul unei parfumate batiste cu dantelă, inutilitatea dându-se drept temă pentru variaţii, — istoria pragmatică desprinde pră­buşiri geologice de străfunduri morale, urletul disperat şi tre­pidant al pluricefalei mulţimi precipitate spre putere.

Tot aşa, perioada de aparentă stabilizare teoretică pe linia po­zitivismului, secolul al XIX-lea, al scientismului şi infailibilităţii experienţeil ajutate de raţiune, secolul celor mai reduse frămân­tări intelectuale, este totuşi vio­lent tulburat de probleme so­ciale, de pasiuni şi imbolduri, de răsturnări şi dibuiri pe terenul acţiunii omeneşti. Şi totuşi, ce vastă plictiseala circulă de-alun-gul certitudinii pozitiviste arbo­rate de ştiinţă, de-alungul na­turalismului literar şi realismu­lui artistic, de-alungul ariilor de operetă fredonate universal!

Variaţiile mediului social, e-venimentele e x teme, războaie, revoluţii, ehx, pot foarte bine să-şi ajusteze ritmul trepidant, după sincopările monotone ale plictisului. Nu existenţa sau lipsa unor diversităţi istorice în me­diul social, fac ca plictiseala să domnească ori să dispară. Mo­notonia vieţii burgheze de după războiul mondial n'are virtute explicativă pentru gradul de plictiseală în care este înnecată azi omenirea. Astăzi se îneaeră lumi, se şterg depe faţa pămân­tului ţări, idealuri, concepţii Se aruncă lozinci care pot fi mâine hulite tot aşa cum as­tăzi sunt aclamate. Se nasc en-tuziasme din marasm şi se plan­tează melancolii pe fonduri tem­peramentale allègre. Nimănui nimic nu i se mai pare extra­ordinar.

Plictiseala de până mai ieri, de până la războiul mondial, era plictiseala post-digestivă a îm­buibării celor puţini. îndărătul leneviei ei ascunse 'n peruci pu­drate, vuia clocotitoare marea de turbare şi răzvrăt a masselor flămânde. Cultura îşi capătă pe­cetea stilistică a celor în stare s'o practice şi preţuiască: a ce­lor plictisiţi de inactivitate. Ea era deci fadă, formalistă, min­cinoasă, frizându-şi cârlionţă inutili de-asupra golului origi­nar. Plictiseala de azi e plicti­seala celor mulţi. A masselor carç au vuit cât au vuit, au tur­bat şi s'au îmbătat de turbare cât au avut chef, dar care astăzi sunt excedate de acţiune. Instinc­tele lor manifestate mereu prin gest, refuză azi gestul. Massele care nu se mai văd suverane, ci acceptă bucuros îndrumătorii pe care să-i urmeze, sunt plictisite. Excedate de gest.

Intre a te plictisi din inacti­vitate, şi a te plictisi de tumul­tul faptei, râvnind tihna absen­ţei intelectuale, relaxarea mus-chiulară, diferenţa nu e de grad: e de natură. Cultura de ieri rit­ma in pizicato plictiseala con­ducătorilor, dar turnă „appassio-nato" ritmul colectiv. Cultura de azi este efectul sforţărilor conducătorilor de a infiltra un ritm mai viu, masselor adormi­te de atâta sguduire. Ea nu poa­te să nu oglindească vasta re­semnare la voile sorţii, a unei mulţimi al cărei tonus vital a scăzut îngrijorător, şi care, ase­meni câinelui alergat de huidu­ielile satelor, nu caută decât şanţul unde să, se întindă ncsu-părat.

Intre cheia lui sol, a portati­vului superior, care dă melodia temei, şi cheia lui fa, a porta­tivului inferior, cäre accentuea­ză grav, lent, leneş, o atmosferă de indiferenţă, acolada care să indice intercondiţionare şi co­operaţie se lasă cu greu înscrisă, gendă, care şi-a citit delà naş-

Asemeni sinucigaşei din le-tere soarta, în cartea vieţii, mul­ţimea este azi un hiat de inte­res explicat prin „deja connu"...

Plictiseala excesului este іг.?Л totală decât acea a deficienţei...

UNIVERSUL^ LITERAR 30 August 1941

Щ

Cronica dramatică No/e Teatrale

D u b l u r i l e TEATRUL A L H A M B R A :

„BUCUREŞTI-MOSCOVA", RE­VISTA IN 2 ACTE DE PUIU

MAXIMILIAN <şi MAICAN

Publicul care a umplut până la refuz sala Teatrului Alham_ bra, a dovedit că genul uşor al •teatrului de revistă, socotit la un moment dat pentru totdeauna decedat, este încă pe gustul spec­tatorilor noşjtri.

Mai mult chiar, avem impresia că la această ultimă revistă pre­zentată de d-nii : Puiu Maximi­lian şi Maican, publicul a aplau­dat cu mai mult enituziasm decât la trecutele spectacole de acest gen. Era o vreme când specta­torul îşi economisea aplauzele la sfârşitul unui cuplet „de actuali­tate" sau al unui sketch.

Să vedem întâi ce se înţelegea înainte printr'un „cuplet de ac-tual.Hate".

Apărea pe scenă un cetăţean revoltat care încerca să-şi verse focul pe diverse stări de fapte pe cari, dânsul nu le socotea pe gustul său. Şi astfel spectatorul era silit să audă că 'n ţară lu­crurile nu merg prea bine, că dreptatea nu este pusă p e primai plan, şi aşa mai departe.

Bine înţeles, spectatorul râdea. Râdea penitrucă actorul avea ta­lent şi spunea toate lucrurile astea cu mult haz. Dar în râsul lui se putea citi şi oarecare me. lancolie. Fiindcă era silit bietul om să recunoască la urma urmei că omul de pe scenă avea drep_ talte.

într'adevăr, multe lucruri mer­geau prost sub decedatele regi­muri politice.

Vă închipuiţi, aşa dar, mulţu. mirea spectatorilor când au con­statait, cu ocazia ultimei reviste, absenţa de pe scenă a cetăţea­nului revoltat .

Locul lui l-a luat un individ, pe nume Stalin, care a fost în tot timpul revistei, calul de bătae al autorilor.

Şi spectatorul a putut să a-plaude şi să râdă din toată ini­ma. A avut omul satisfacţia să vadă că în ţară, toate lucrurile merg acuma bine şi a făcut mar e

haz atunci când i s'a prezentat situaţia atât de încurcată şi ne­norocită a duşmanilor noştri.

D-nii Maximilian şi Maican au avut buna inspiraţie de a nu intercala în revistă tablouri re­trospective cari să reamintească spectatorilor lucruri destul de triste, făcând parte din dome. nhtl trecutului.

Trecutul trebue să fie pentru 'totdeauna îngropat, astfel ca noi bazându_ne pe promisiunile pre­zentului să privim cu încredere un viitor ce se anunţă cât se poate de fericit.

In această privinţă, scena vân­zătorului de ziare, interepretată de d. C. Lungeanu, a fost de-a dreptul impresionată, meritând felicitări atât compozitorul mu­zicii, cât şi autorii cuvintelor, şi mai ales interpretul.

De altfel d. C. Lungeanu a fost excelent şi atunci când a lansat minunata melodie „Femei".

Ne-a surprins însă chipul cam rece în care a fost primit de pu­blic cântecul de chef ,,Când se crapă zorile", cântat de d. Lun­geanu şi d-na Mia Apostolescu.

Spre deosebire de Titi Botez şi Lulu Nicolau, care au dobândit anul Itrecut un atât de mare suc­ces, lansând un alt cântec de chef : „Cu lăutarii după mine", actualii interpreţi au căutat să pară distinşi, vrând, par'că, să spună publicului : „Noi nu ne îmbătăm, dar credem că aşa a~ rată oamenii, la beiţe".

Şi astfel melodia a pierdut mult - din farmecul scontat de autori.

D-na Mia Apostolescu s'a re­vanşat, obţinând numeroase a. plauze, alături de Marcel Ange-lescu, în tabloul ,,Cezar şi Cleo­patra", şi, singură, într'un cuplet, gen „Mia", ,,Vreau să mă mă­rit".

D-na Mia Stariade, apărând din nou sub înfăţişarea lui Stan. a fost la înălţimea aşteptărilor, do­bândind meritate aplauze.

D. Marcel Angelescu a fost excelent, atât în cuplete, cât şi în sketehurî, dând Ia iveală o al'tă latură a talentului său : a-ceea de actor de revistă.

D. George Groner, în rolul lui Stalin, cu o mască excelentă, a spus cupletul cel mai actual, şi deci şi cel mai aplaudat.

Mai puţin reuşite, celelalte două apariţii ale sale, mai ales aceea din tabloul ,,In adăpost".

D-nii Colea, Sincu şi Glodariu, au lansat, printre altele, o melo­die fermecătoare şi, în acelaş timp, înălţătoare : „A plecat la vânătoare, Agarici".

Tot în condiţii excelente au lansat melodia : „Pe o bancă 'n Cişmigiu".

D-şoara Lenita Boldur cântă

Putem decât să repetăm ceeace am scris până acum : foarte reu­şite.

drăguţ, dar nu va isbuti nici­odată să fie ceva mai mult de­cât o ,,steluţă". ? ч е . Teatrul nostru pare să-si regă-

D-na Siomin, d.şoara Annie In general, revista „Bucureşti- m s f â r ş i t l după multe d -Pater şi d. S. Fayer, au apa- Moscova", va dobândi un frumos .. 1 ' Z rut în câteva evoluţii coreo" succes, mai ales din pricina ac- D u e U l d r u m m adevărat, grafice prezentate de d. S. tualitaţil sale. Nu vom insista asupra făgă-

D-nii Puiu Maximilian şi Aurel duelilor ce ne aduce repertoriul Maican merit ăltoate felicitările, primei noastre scene. Vom aştep-

Siomin. Vom remarca, în spe­cial tabloul „Invitaţie la dans".

Despre melodiile d-lor Den-drino, Corologos şi Paitrichi, nu TRAIAN LALESCU ta mai întâi împlinirea acestor

făgădueli. Vom insista însă asupra unei

iniţiative care va înlesni actori­lor noştri să-şi sporească presti-

cunoştinţa faţă de unii actori. în­tr'un chip atât de entuziast, încât nu există îndoială asupra locului dominant pe care l-a avut când­va actorul în sensibilitatea po­poarelor.

Comuniunea care se isca înain­te vreme între actor şi spectator, nemijlocită de maşinăriile sceni­ce sau cinematografice, în cinste

CINEMA CAPITOL: „Cântecul Aişei"

asupra campaniei ce se soldează cu sdrobirea Poloniei.

Faptele vitejilor sburători ge

giul, sporind — în acelaş timp mare azi, era o comuniune sufle-— şi interesul publicului pentru tească pe care nimic n'o putea contribuţia lui în spectacol. zdruncina. Industrializarea artei

Desigur, dublurile de roluri, nu care începe odată cu apariţia lan-se încearcă întâia oară în această ternei magice, a răpit scenei o stagiune. Uneor; aceste dubluri m a g i e p e c a r e n ' 0 p u t e a întreţi-se acordau actorilor tineri ca n e d e c a t actorul înzestrat cu acei să-şi poată valorifica însuşirile, alteori se iveau ca o necesitate

Puţinele filme spaniole cari au rnani, sunt încadrate într'o frân- atunci când protagonistul era fost prezentate într'acest an, au avut un binemeritat succes.

Nu pofspune acelaş lucru, des­pre ultima premieră a Cinema­tografului Capitol.

Vreau să cred — pentru men­ţinerea bunei păreri pe care o am despre actualele filme spa­niole, — că turnarea „Cântecu­lui Aişei" a avut loc cu mulţi ani în urmă. Numai aşa s'ar ex­plica naivitatea construcţiei fil­mului şi mai ales a anumitor scene ce amintesc filmele mute cu Ramon Novaro.

Speram să văd un film dina­mic, demn de temperamentul spaniol...

Acţiunea lâncezeşte însă, cu un talent oriental iar Imperio Ar­gentina cântă prea puţin, şi fără nervi, îmbrăcată, în şalvari cu o alură de europeană plictisită.

tură de subiect adaptat la mediu. R,emarcăm pentru a nu ştiu câta oară, minunata atmosferă de ca­maraderie între gradele supe­rioare şi scldaţit germani — care este desigur una din explicaţiile

bolnav. De prea puţine ori — şi asta

cu mulţi ani în urmă — dublura unu; rol însemna o întrecere în­tre actorii consacraţi şi de forţă

de ordin psihologic ale şirului lor egală. Dar tocmai această între -ăe victorii. c e r e ni se pare nouă vrednică de

Hans Bertram, a fost fericit atenţie. inspirat încredinţând rolurile т ц И а v r e m 6 ; p u b l i c u i principale tinerilor actori Chris- . tian Kaysler, Hermann Braun şi românesc n'a mai aflat m pro­Heins Welzel, fiecare în rol. pria lui emoţie, îndemnul să a-

JV'am înţeles însă apariţia clame un actor. d-rei Marietheres Angerpointer care ar fi putut fi înlocuită mai ales în acest film în care ele­mentul femenin are rol secundar.

Sper că studiourile „Tobis" nu duc o totală lipsă de actriţe po­trivite rolurilor de ingenuă.

Film interesant, în mod spe­cial pentru aviatorii în permisie

De prea multă vreme, presa -giul actorului şi magia pe care o exercita asupra spectatorilor,

magnetism personal, în stare să subjuge şi să exalte mulţimea. Cu aceiaş forţă cu care marii conducători de popoare îşi do­mină supuşii.

înlocuind această putere ade­vărată, cu încercările de tiranie ale regisorului, cu o publicitate excesivă şi cu nenumărate arti­ficii teatrale, s'a rupt cea mai de seamă şi cea mai directă legă­tură cu sufletul mulţimii.

Publicul n'a mai venit la tea tru să urmărească jocul unui ac­tor favorit cu atenţia încordată si cu ochii apăsaţi pe binoclul care îi apropie şi mai mult de

fost întunecate de îmbulzirea suflet personagiul din scenă.

publicul din generaţia noastră nu mai Ştie să aplaude şi chiar când aplaudă, nu ştie prea bine pentru ce aplaudă.

Din acest punct de vedere, du­blurile ce se vestesc anul acesta, au o semnificaţie deosebită. Apa­riţia d-lor G. Vraca, G. Calbo-reanu şi V. Valentineanu în rolul lui „Hamlet'', va provoca, sun­tem siguri, un interes fără pre­cedent în public.

Pentrucă adevăraţii iubitori de teatru, nu-şi vor putea îngădui nici o judecată, până când nu vor vedea, rând pe rând, pe toţi interpreţii.

In chipul acesta se va restitui actorului prestigiul de odinioară iar publicului bucuria de a asis­ta la o întrecere, urmărind clipă cu clipă jocul celor trei prota­gonişti şi învăţând astfel să pre-ţuiască în accentele, în nuanţele ş: în expresia figurei actorului, contribuţia personală a fiecăruia.

De preţuirea pe care publicul se va deprinde să o dea actorului pentru Concepţia şi execuţia ro­lului său, e legată evoluţia tea­trului românesc de azi şi de mâine.

Iată pentruce noi vom socoti orice prilej de încercare a forţe­lor unui actor drept un eveni­ment.

inovaţiilor scenice de valoare în-doelnică şi de obârşie necunos­cută.

Am adoptat an după an, fără

CINEMA aerului"

SCALA: „Biruitorii

Un film ce ne documentează

lor aeriene şi entuziasmul şi cu­rajul celor ce le poartă.

ADRIANA NICOARA

A R T I Ş T I Din când în când actorii se Uiniuu avea o giJm.betă ca a dom-

hotără,sc să pornească un tur- n'Ului care.a vorbit. Punea îm ea neu prin ţară. ouă şi făină, şi iscotea un cozo-

Nu e vorba aici de strălucitele nac... Mare artist, dom'le... Aşa turnee organizate ide cine ştie sunteţi şi dumneavoastră?"

ce cunoscut impresar, cu mare Directorul trupei avea drep-reelamă şi cu nume „celebre" pe täte: „Haina face pe om", eifiş. - — . •• - - . i

iNe gândim la modestele tur­nee prin tot atât de modeste târguri din provincie, organizate de actori imai puţin cunoscut, dair teribil de lînidrăgostiţi de arta lor.

Şi aşa, într'o bună zi, patru ac­tori au pornit să colinde ţara, interpretând o piesă de domnul Mircea Ştefănescu.

Piesele cu puţine personagii sunt foarte căutate de trupele oare pleacă în turneu. Necesită mai puţine cheltuieli.

„Directorull" trupei îşi chemase „angajaţii" înainte de plecare ca să le ţină un mic logos:

— Măi, .toăeţifc trebue să ne îmbrăcăm cât se poate mai bine. ca să impresionăm provincia. Ce, naiba? Suntem doar actori din Bucureşti... Şi să ştiţi ceva: hai­na face pe om.

Actorul Stan larga — făcea şi el parte din trupă — n'a renun­ţat pentru prestigiul de actor, la tradiţionala bască şi la obişnui­tul costum de haine.

In schimb, „directorul" apă­ruse în gară, având o gambetă nouă, nouţă.

...Şi au ajuns actorii noştri în­tr'un minuscul târg de provincie. Delà gară, primul drum pe care l-au făcut ia fost la o librărie, pentru a discuta cu librarul, pro­blema unui eventual impresa­riat.

„.Directorul" a dovedit din nou că ştie să vorbească:

— „Suntem artişti din Bucu­reşti. Am venit să vă cultivăm. Făceţi-ne reclamă".

Toţi oamenii din magazin pri­veau Ca hipnotizaţi gambeta „di­rectorului".

Şi Stan Iorga începuse să creadă în impresia pe caire o poate provoca înfăţişarea exte-rioaisă a cuiva.

Cu foarte multă uşurinţă libra^ ral s'a lăsat convins, aşa că ac­torii au părăsit curând librăria.

De-odaită Stan Iorga s'a simţit tras de mânecă. Un vânzător ţi­nea neapărat 'să-i vorbească:

— „Ştiţi?... La noi au mai ve­nit artişti... Artişti pe cinste...

Cinematograful face de prisos această osteneală, aducând în primul plan şi mărind cât ecra­nul, chipul actorului ce joaca o scenă importantă.

Dar clipa de emoţie reprodusă pe o peliculă, nu poate avea a-ceiaş forţă comunicativă pe care

cătorii teatrelor noastre au uitat o are emoţia însăşi, aşa cum tre-că elementul de căpetenie în al- ce- din fiinţa vie a actorulu, in cătuirea unui spectacol, trebuia sensibilitatea celor din sală.

Se înţelege însă că această „în­cercare" nu va putea fj îngădui­tă oricui, pentru că cei cu ade­vărat vrednici să se înfăţişeze la o întrecere ,să-şi poată pregăti aşa cum se cuvine intrarea în luptă ,fără riscul unei înfrân­geri compromiţătoare.

Cei trei vor trebui, .mai cu seamă, susţinuţi şi supraveghiaţi cu atenţie în repetiţii, ca să nu se mai repete greşeala de până acum şi să fie puşi în situaţia de a juca roluri — pe cari titulari; le repetaseră luni de zile — cu două, trei repetiţii de mântuiaîă. In chipul acesta nu s'ar aduce nici un serviciu celui dornic să se afirme şi scena românească nu şi-ar putea împrospăta niciodată cadrele.

Noi vom urma;! cu aceiaşi a-tenţie apariţia actorilor consa­craţi, ca şi a acelor încă necunos­cuţi marelui public, în rolurile de frunte ce vor fi chemaţi îă interpreteze, cu nesdruncinata convingere că faima actorilor şi fascinaţia exercitată de ei asupra publicului, vor spori tot mai mult numărul adevăraţilor iubitori de teatru.

E ceiace doreşte azi orice di­rector de companie teatrală ; e ceiace dorim noi înşine.

S D.

cari pot revedea, aşezaţi într'un alegere şi fără noimă, toate for-fotoliu confortabil, tehnica lupte- m u i e i e experimentate aiurea. Dai

în această goană după „modele" străine — de care nu actorul ro­mân poate fi învinuit — condu-

A PAIE

să rămâie, permanent, actorul. De puterea de sugestie a acto­

rului, de farmecul şi de iscusinţa lui se leagă amintirile celor ce au fost martori la epoca de stră­lucire a teatrului european.

Publicul a avut totdeauna şi în toate domeniile, nevoe de idoli.

Pe de altă parte publicul în­demnat să-şi aleagă favoriţii din­tre „vedetele" cinematografului, a fost lipsit de bucuria şi deprin­derea de a da frâu liber entuzias­mului său, faţă de actorii îndră­giţi, împins din confuzie în con-

In teatru, cu deosebire, publicul f u z i e > amăgit mereu de o recla-şi-a manifestat admiraţia şi re- mă insistentă şi fără scrupule,

c M E

COLECŢIA A N E C D O T A C L U I 4 E c u A

CAMUFLAJ T t I T ; • t • C MC •

ИЛНІЕУ freudi

P R E I S T O R I C E Cronica muzicală

Ş t i r i şi n o u t ă ţ i m u z i c a l e

UN SCEPTIC — Când mă gândesc ce-or să-şi mai frământe

chestia asta, arheologii de mai târziu... creerul pe

STAGIUNEA SIMFONICA A FILARMONICEI se va deschide la 5 Octombrie, cu un concert dirijat de maestrul George Geor-gescu şi cu concursul solistului excepţionalului pianist german Walter Gieseking.

Un festival George Enescu, cu prilejul celor şease decenii îm­plinite de marele maestru al mu­zicii noastre, concerte festive Mozart (o sută cinci zeci de ani delà moarte) şi Dvorak (o sută de ani delà naştere) precum şi concerte dirijate de somităţi ale străinătăţii şi şefi de orchestră români consacraţi se vor succeda săptămânal, la „Ateneu".

„OPERA ROMÂNA" nu este încă la capătul îndelungilor ei suferinţi şi frământări. Din nou nu se ştie unde, când şi în ce condiţiuni va putea funcţiona în cursul stagiunei ce se apropie. Instituţia care ar putea fi o fală a culturii noastre şi cartea ei de vizită peste hotare, se sbate, ca de atâtea alte ori, copleşită de viitreglile unei situaţii grele, care seamănă descurajarea în rându­rile artiştilor ei şi a tuturor ce­lor care înţeleg rostul şi însem­nătatea artei în viaţa şi pentru prestigiul neamului.

Se speră că se va puitea obţine un teatru. în condiţiuni accepta­bile, pentru a se putea începe stagiunea, măcar prin preajma Crăciunului.

In tot cazul, repetiţiile vor în­cepe ia i Septembrie, în clădirea din piaţa Lascăr Caitargiu, unde sunt găzduite provizoriu direcţia, administraţia, biblioteca şt sălile de studiu ale „Operii Române".

COMPOZITORUL S A B I N DRÄGOIU » terminat, la 14 Au­

gust, un concert pentru pian şi orchesitră, primul pe care îl în­registrează compoziţia românea­scă. Concertul este compus din obicinuitele trei păTţi, dar într'un spirit original, atât prin esenţa muzicală, al cărei caracter de viu şi accenituat specific popular este uşor de bănuit, la acest atât de reprezentativ compozitor al nostru, cât şi prin structură şi ritm general.

Construit într'o progresie a mişcărei şi dinamicei, concertul în do major de Sabin Drăgoiu înlănţueşte în ordine puţin obi­cinuită, un largo, un andante şi un allegro, desprinzând însă din cei (trei timpi principali şi deri­vări contrastante, spre a face din fiecare parte, un organism aproape complet.

Concertul va fi exécutait în de­cursul stagiunei de d-na Aurelia Cionca-Pipoş, la „Filarmonica".

COMPOZITORUL CONSTAN • TIN SILVESTRI, a scris, la Predeal, în timpul pe care l-a petrecut în căminul de odihnă Robert Gremer, o sonată pentru fagot şi pian şi o sonată pentru clarinet şi pian (opus 22, nume­rele 2 şi 3).

Lucrările vor fi ascultate pro­babil chiar în timpul primei părţi a stagiunei, cu prilejul unui concert prin care foşitii elevi ai maestrului Mihail Jora, vor sărbători, interpretând lucrări special compuse şi dedicate în­drumătorului lor, cei cinci zeci de ani recent împliniţi de acest compozitor, prin opera sa şi ma­rele său apont de şef de şcoală în muzica românească, unul din cei mai mari muzicieni români.

R. Al.

30 August 1 9411 UNIVERSUL LITERAR 3

LA MOARTEA LUI P A U L P O P E S C U

Cei douăzeci şi opt m u r m u r a u pe col ine, triste şi t inere umbre , şoptitori ani i t ă i p e col ine, t e c h e m a u la c e n a c l u l de umbre . O, dar n u eşt i de f a ţ ă şi-i A u s t r u ! pe culmi , sent ine la de gh ia ţă , şi pe umer i i tăi, pr ieten iubit, a lun i i ce ta te s'a nărui t . S p u n cuv in te l e din bătrâni că v ieţ i le s t a u î n c l ipeala ochiului . Şi aceas tă Inte l igenţă , ochiul , e Soarta şi zilele o m u l u i s u n t bătă i del icate de p l eoapă şi totul , odată , se curmă. Paule , Pau le , ferice de t i n e vi teazule , te a u d î n adieri le frunze i şi'n m u n ţ i , în i svoarele Patrie i t e aud, dar ce spui a t r a d u c e nu' s vrednic f i indcă n u cunosc vorbirea exa l ta tă a îngeri lor. P ă m â n t u l s p u n e : Luaţ i , m â n c a ţ i ! Şi muşca t -a i ţ ă r â n a şi a c u m , şt i i ce dulce-i gl ia Românie i , dulce ca o a z i m ă dospită î n miere , turta din care îngeri i se c u m i n e c ă . Cei douăzec i şi o p t m u r m u r a u pe col ine, t ineri an i ce's u m b r e fugare. . . O, erau ani i doar vise şi floare, doar închipuire ş i floare...

MUZA TRAGICA

Veştede ramuri ! Superb i n s t r u m e n t de m u z i c ă toamna- i , când b r u m a cădea ! O, coronatu le Cerb, unde- i pădurea , doaimnă-ta, maica dîreaptă la care crescui şi cerul ş i f lacăra lui ? Pe m u n ţ i i unde , copăcelncopăcel, n u m a i jepii a jung , Electră, ven i d'n vis .şi n e u n d e , Noaptea c u păra-i de n u n t ă , pre lung . Un infel ice Oreste-i e n i g m a t i c u l codru ; înrourata, privirea lui, p lăteşte câ t aurul cerului . Din pufoase le flori, din u m i l a mixandră , se ridică, î n delir, o Cassandră. Ah, c u m se vae tă crinii, loviţi de Erinii !

B R U M A R I U L

O, ia tă cerul, t r emură p r i n ramuri , cu mi i l u m i n i şi de arg intur i creste ; răsună vântul , t r u b a d u r pr in treste. . . O, îngerii , trişti ca s t e lan i la geamur i .

Auzi, auz i ! Vi ind p e calu- i sur, Brumar iu l f runza 'n codri o dărâmă , Brumariu l fala codrilor des t ramă , ca u n v i c l ean v i ind pe calu-i sur .

Cruntu- i de s â n g e cuţ i tu l şi p u ş c u ţ e l e f ipte'n şerpar ! O, ele ma i rele, m a i groaznice par codrului de veri pr imeni tu l .

Şi (pricolicii c u s t a t u d e - o pa lmă , i n i m a - m i s e a c ă : alei-au, a l e i -au ! Da, p r i n codrul cel veş ted t receau ţ i p â n d pricolicii c u s t a t u de-o pa lmă.

AŞTEAPTĂ

Cade pe copaci b les temul săraci lor şi ia tă - i văduvi , negr i şi goi. Streinele , z inele , s b u r a u p r i n pădure sau Vântoase le ? O, va i de noi !

Şi c impoiaşul , amarul , c â n d trece

^ i H

ö9

c h e m â n d u - m ă , s t a m împietr i t sub m i s t i c a l icărire d in astre : ochi i lynxulu i , ochi i răi m ' a u orbit.

Şi el sună şi sună . Cumpl i tu ' i ! Ca u n sfredel pr in créer m i n t e a să -mi strice, s u n e t u l toamne i . Cumpl i tu ' i c impoiaşul , a m a r u l : g las n e b u n , g las tâ lhar, fără price !

Cade pe copaci b l e s t emul săraci lor şi p a r e c ă - m i s p u n e : aş teaptă , că-i fără de f u n d sacul durerii şi-i ne ţărmur i t a m a r u l de t o a m n ă . Aşteaptă !

T R I S T U L Lin, l in, d o r m firile toate , d inco lo de moarte , ma i departe de chin. Veni îngeru l , pragul ferestrei lovind, g l in ! A fost în tre noi înţe legere , ca el să s'arate, c â n d auz i -va p l â n s şi suspin . Ah, ogl indire î n lacr ima serii, în v a n u l azur, a stelei d in prerii ! Crucif icatul , al m e u al ter ego , ,,e pr in pădure , acolo e Tristul", spuse acela , sofistul . Şi ven i D e m o n u l pragu l ferestrei lovind, b u m ! A fost în tre n o i înţe legere ca el să s'arate c â n d viaţa-mi fi-va u n f u m : unde, u n d e m i - e Tris tul ? ,,Ci lasă, d e m o n , gârbac iu l spuse acela, sofistul, Tristul e însăş i copaciul !"

ELI SAFT A

T o a m ă - m i pahare de rouă Elisafta sora lui Crai ! A p l e c a t u n înger şi p lecară n o u ă şi cete plecară, nouăzec i şi n o u ă şi, m e r e u î n suspine , c u durerea m ă luai. Toarnă-mi pahare de rouă şi n o a p t e a în d a r u r i mi-o s ch imbă ! O, pr in pomete , în rai, p l imbă-mi-se p l imbă Elisafta sora lui Crai. Conjurate le astre jurară pieirea El isaftei sora lui Crai, că decât cerul frumoasă- i mai , iscusită-i m a i decât îngerii . Toarnă-mi p a h a r e de rouă şi naramze dă-mi, d in pla iuri de rai ! O, ca tine-i n i c iuna , ma i curată ca luna , Elisafta sora lui Crai.

PALIDA STEA

Dormi Suf le t c â n d s p u m e g ă norii asupra m o r m â n t u l u i , o, dormi c â n d bate l u n a piatra m o r m â n t u l u i .

Poate socotiră că n o a p t e a s'a dus, paseri le î n s e t a t e de cântec . . . Totu l era părere şi vis ; învă lu i tă î n tu lpane l e norilor, s t e a u a funebră strălucea nedescris .

Pe -a lor l imbă ritoricească, privighetori a u i n t o n a t l aude ; că eşti a şa şi aşa, d i t irambe s p u n e a u pe a lor l imbă ritoricească.

Şi e u ce, Minune , te c u n o s c u s e m : avea daruri s u m ă şi m u l t e a l te încă şi to tu l vădi t în surâsul a d a m a n t u l u i , o, era c l ipa c â n d lumi le devin fantomă, era îngerul , revelatul , să ştiţi .

de E M I L B O T T A H O S A N N A IN E X C E L S I S

Printre lacrimi te c a u t Arcadie a t o a m n e i î n a l t e ; dar î n g e r , cân tăre ţu l d in f laut , cunoaş te ,oare, Arcadii a l t e ? E m a s c a lun i i aprinse , p e dealuri , sărutarea Fericitei , p e văi ; o, pastorala serbare a luni i şi s t e a u a u m e d ă a ochilor tă i ! Mi-a i s p u s doar „ s u n t î n p a c e " şi a r u n c a t - r m cuvinte le u n e i teribi le renunţăr i şi m ' a m depăr ta t î n tăcere şi lacrimi, veşnic pr ins în hora Eumenide lor . O, n u m a i că n u m u r e a m d e m u l t a voe rea !

Dar veniră foarte clarii, pl initori i Legii, îngeri , să t e ia .

LETHE

Păstori i c â n d ridică turmele , tăcere se face şi a m u r g u l e blând. Şi-mi apari t u mierlă , îngerească mier lă şi vrei să vorbim. D a r despre ce ? Vino să c ins t im, ca oameni i , de, ca beţ ivani i : ah , trăiască, v ivat , juniorii, an i i ! D a r fie ce-ar fi, să vorbim ceva, că doară n'ai fi, d in ceruri, d in pod, fata Mircii Vod. î n t r ' u n târz iu: şt i i mier l i tă , ştii , se a u d cuv in te d in l u n ă , fără no imă, aiurări splendide ! Mierla : ha , ha , n u ş t iam, dar î n s c h i m b o istorioară cunosc , a nebune lor grăbite s ă t reacă ul ic ioara scă ldată î n clarul farmec de lună . Vai domnule , s'au desbrăcat , ele curagioasele , n u m a i pie lea şi oasele, g â n d i n d că Lethe , f luviul ce s'a r ă u tulburat , le s tă î n ca le ! . . .Mierlită tac i , mier lă doctorală , is toria t a e fără morală .

D U O

Ca Pr inţ Henry a m s t a t c u Dragoste , hoinarele . A m râs, a m cânta t , c u Dragoste d i re s . am pahare le .

Dragos te b u n u l m e u văr, e n ă s c u t d in h imer ica cea ţă ; de-i p l imb î n al int m â n a p r i n păr, s i m t corniţe le ş i c o a m a cea creaţă.

Ce-i asta, ce- i asta văr Dragoste , văd copi ta vrăj i torului P a n ? ! O, r ă s p u n d e văr Dragoste , s u n t botforii me i de curtean. . .

Ce-i asta, ce-i asta văr Dragoste , a u eşt i P ă d u r e a n u l c u na iu l subţire ? ! O, E c h o t e minte , n imica- i , doar tăcerea l imbută , Messire.

Ca Pr inţ Henry, n ic i că ma i s t a u cu Dragos te vărul . Ci m ' a m trezit . Nici cântec , n ic i râset . Pierdute's ; cu Dragos t ea m ' a m învrăjbit .

Cronica „HERMANN ŞI DOROTHEA"

rămâne cea mai importantă o-peră a burgheziei germane. Goe­the a fixat ân acest poem epic întreaga fizionomie a burgheziei, privită în cel mai bun sens al ei, arătându-i calităţile incontesta­bile in viaţa morală a Germa­niei, Ca realizare literară, „Her­mann şi Dorothea" e una din marile creaţii [ale lui Goethe. Lectura acestei opere pasionează; poemul conţine in forma ei. care pare foarte simplă, numeroase subtilităţi de stil .şi-un ales ra­finament estetic. A fost tradusă în romnâeşte şi de preotul C. Mo rari u.

APORTUL CULTURAL AL GERMANILOR DIN BUCOVINA

Germanii din Bucovina au desvoltat o vie activitate cultu­rală. Influenţa ei asupra vieţii culturale româneşti a fost bine­făcătoare. Germanii din Arbo-roasa au activat îndeosebi pe teren muzical. Din cartea d-lui prof. Liviu Rusu : „Muzica în Bucovina'', extragem acest pasa­giu semnificativ: „La 1859 se în­temeiază prima societate de cântare sub denumirea de „Czer-nowitzer Gesangverein". Printre membrii acestei societăţi întâi-

germană nim pe Ştefan Nosievici şi alţi Români Hostiuc, Lucescu, Ni-chitovici, etc.". Conlucrarea cul­turală germano-română în Bu­covina a început deci încă de pe atunci. Nu trebue să uităm nici faptul că foarte mulţi Români din Bucovina au studiat la Vie-na sau în Germania, unde şi-uu însuşit o cultură temeinică şi de puternică, sobră coloratură nor­dică.

.JURNALELE „UFA"

au reuşit să realizeze adevă­rate capo-d'opere din materialul brut al reportajului vizual. Un­ghiul din care se iau fotogra­fiile, claritatea lor — să se ţină seamă de faptul că de multe ori ele sunt luate în condiţii extrem de nefavorabile (din avion sau în imediata vecinătate a teatru, lui de luptă) — sunt perfecte şi pot să rivalizeze cu orice mon­tare de studio. Remarcaţi dease-menea Şi fotografiile de noapte, cari se prezintă ca adevărate tururi de forţă. Incendierea Mos­covei dintr'un jurnal recent e reprezentativă. Ne bucură că şi jurnalele româneşti păşesc pe urmele celui german. Un cuvânt bun pentru O. N. R. şi P. P., că­rora li se datoreşte producerea lor. Jurnalele „Ufa" şi „O. N. C" ilustrează admirabil eroismul

luptelor împotriva stalinismului bestial care se lăţise ca o lepră asupra Rusiei. HANS SACHS

Simţul artistic e foarte desvol­tat la Germani îşi, ceea ce e atât de lăudabil, el n'a constituit niciodată apanagiuii unei singure clase sociale. In Germania veche, ca şi în Germania de azi, nu e ceva rar să vezi şi între meşte-

Hans Sachs

sugar: personalităţi dotate cu mari însuşiri artistice. Cazul lui Hans Sachs, poetul C i s m a r , nă­scut la 1494, mort în 1676, e ce­

lebru şi i-a inspirat lui Wagner tot atât de celebra operă „Ma_ eştrii cântăreţi din Nürnberg". Hans Sachs a scris nu mai pu­ţin de 12.000 de lucrări, înt^e cari menţionăm poemul de mare frumuseţă ,,Klage des Witwers-', ocazionat de moartea soţiei sale.

„COPILĂRIE"

e unul din cele mai suave poeme ale lui Georg Trakl. în­cercăm redarea ei în româneşte : „O mulţime de fructe de soc; liniştit locuia copilăria în peş­teră albastră. Peste trecuta că. rare, unde-acuma stacojiu foş­neşte sălbatica iarbă, visează Ii. niştitul rămuriş; murmurul frun­zişului — acelaş ca atunci când apa albastră sună'n stânci. Sua-vă-i tânguirea mierlei. Un cio­ban urmează fără grahr soarelui, care se rostogoleşte depe mă­gura 'ntomnată. Boar o albastră clipă mai e sufletul. La margi­nea pădurii se-arată sperioasă sălbătăciune şi paşnic se-odih-nesc în fund vechile clopote şi 'ntunecatele cătune. Mai evla_ vios cunoşti itu sensul întuneca­ţilor ani, răcoare şi toamnă'n singuratice-cdăi; şi ' n albastru sfânt sună paşi Iuminânzi. încet zăngăneşite-o fereastră deschisă ; te'nlăcrămează priveliştea cimiti­rului părăginit depe dâmb, a-mintire de istorisite legende ; totuşi, uneori se luminează su­fletul, dacă se gândeşte la oa­meni bucuroşi, întunecat aurii zile de primăvară". Tot din li­

rica lui Georg Trakl, desprin­dem „Noaptea" : „Albastrul o-chilor mei s'a stins în noaptea asta, aurul roşu.al inimii mele. O ! cât de liniştit ardea lumina. Mantia ta albastră l-a 'mbrăţişat Pe cel ce oădea ; roşia ta gură a pecetluit înoptarea prietenului".

O LUCRARE DESPRE RO­MANTISMUL GERMAN

pregăteşte esseistul ardelean de mare pregătire estetică şi filoso-

Uhland

fică V. Beneş. D-sa va cerceta temeiurile acestei puternice o-rientări literare, în care s'au conturat poeţi de talia unor Brentano, Arnim, Kleist, Un­land sau Eichendorff.

DESPRE POEMUL „DIE GLOCKEN VON BORUTI"

şi autorul ei, Românul bucovi­nean Ionel Calinciuc, scrie inte­resant Alexandru Roman. „Die Glocken von Borati" („Clopote­le din Boruti") a fost tradus în româneşte de părintele Iancu 1. Tomoiagă. Ar fi foarte frumos dacă germanistul Victor Morariu ar îngriji o ediţie destinată ma­relui public.

Ionel Calinciuc, poet român de limbă ger.nană, e unul din marii scriitori dăruiţi de neamul româ­nesc literaturii europene. Preţui­rea lor e profund necesară. In relatarea sa, Alexandru Roman arată că. „poema a fost primită cu vii elogii de critica germana".

ZIARIŞTII GERMANI IN ROMÂNIA

Ţara noastră adăposteşte de câteva zile delegaţia de ziarişti germani cari au venit să ne cu­noască mai îndeaproape ţara.

Această vizită e cât se poate de bine-venită. Distinşii oaspeţi germani, pe cari România i-a primit cu spontane manifestaţii de simpatie, vor putea să con­state câtă dragoste leagă po­porul român de poporul german, cu care ne-am înfrăţit prin ma­rea jertfă de sânge depe frontul de răsărit, unde semnul victoriei se înalţă cutezător spre ceruri.

Membrii delegaţiei de ziarişti germani fac parte din elita pre­

sei Reichului. Formaţi în sensul spiritualităţii Fuehrerului, ei re­prezintă cu nobleţă nu o cate. gorie de profesionişti ai scrisu­lui, ci însăşi esenţa presei ger­mane, care-a ştiut să-şi însu­şească în mod perfect aspiraţiile Marelui Reich.

Eichendorff

Primind cu braţele deschise pe ziariştii germani, l e urăm şi noi, din acest colţ de ţară, desrobit de ostile germano-române de sub barbaria bolşevică, un călduros şi plin de dragoste „Bine-aţi ve­nit !"

MIRCEA STREINUL

UNIVERSUL LITERAR = 30 August 194 1

Intre locomotivă şi avion—Drum pe linie secundară—Despre jidanii Buhui—Legendă în munţi—Bistriţa râul poeţilor—Noapte în munţi—Perspectivele unui orăşel moldovenesc— deiJn^CEA^s^REiNUL

Deşi avionul oferă atâta ra­piditate, întrunită cu cel mai luxos confort, trenul mă atra­ge, totuşi, infinit mai mult. Locomotivele au ceva viu in ele ; la sfârşitul călătoriei, iţi vine să te-upropii de roţile lor imense, ca să le mângâi mulţu-mindu-le că te-au dus pe aripi de vânt la destinaţie. E ca şi cum ai bute cu palma un cal pe grumaz la canatul unui drum greu şi plin de pericole. Trenurile electrice, aerodina­micul — sunt, poate; mai co­mode, n'au funingine care să-ţi intre în ochi, dar -— în schimb — par nişte tramvaie parveni-

• te. Trenurile electrice n'au ni­mic viu în ele ; sunt un fel de jucării uriaşe şi-atâta tot. Ce­lelalte trenuri — trenurile a-devărate, cu foc şi aburi, — îşi păstrează de-a lungul tim­pului farmecul şi pitorescul. Delà locomotiva pitică, greoaie, cu hornul ca o ciupercă, aşa cum o mai întâlneşti pe uncie linii secundare, şi până la ..Pa­cificul" cu siluetă elegantă de harmăsar la start, găseş-ti în­totdeauna ceva atrăgător, im­presionant. Noaptea, ochii roşii ai locomotivei, scânteile cu cari înstelează bezna într'o câmpie nesfârşită — te fasci­nează. Peisagiul ia aspect de vis, se dinamizează, creşte.

Dacă ar trăi în zilele noastre, Bruegel-bătrânul ar fi iubit, desigur, aaii de foc, el, pasio­natul basiliscilor şi-ai fiarelor apocaliptice.

Pentru diferite publicaţii, am întreprins odinioară nu­meroase şi depărtate călătorii. Am cunoscut tainele Maramu­reşului, am trecut prin fostele Polonia şi Cehoslovacia, am încălţat cişmele de şapte postii ale lui Peter Schlemihl ca să pătrund în întunecata cetate a Sucevii, ba nu m'am sfiit nici de tichia fermecată, care te duce în vremuri apuse.

Astăzi, cu anumite tristeţi în suflet, îmi reiau vagabon­dajul.

BACĂU —PIATRA-NEAMŢ

I n g a r n i t u r a B a c ă u — P i a -t r a - N e a m ţ găsesc numeroş i ţ ă r a n i , car i îmi a m i n t e s c de dragi i mei ţ ă r a n i din Cuciu­ru l -Mare , P la iu l -Cosminulu i şi Horecea -Mănăs t i r i i . s u n t la fel de blânzi , da s fă tos ! şi de vrednic i . Nu ş t iu d'ecs, dar , d e c â t e ori văd u n ţ ă r a n din aceşt ia , a m impres ia că m ă găsesc in fa ţa unu i plă ieş de-ai lui Ş t e f a n cel Mare . Câ t t i m p vor ex is ta astfel de ţ ă ­r an i în Ţ a r a R o m â n e a s c ă , a t â t a t i m p n u va t r e b u i s ă ne t e m e m de vi i torul ei.

C Â N T E C E N O U I

Caete de poésie Nu despre caetele de versuri

pe care le păstrează poeţii în sertar, despre caetele acelea cu şcolăreşti scoarţe, negre sau albastre, mi-am propus să în­semn astăzi câteva linii. Poa-tecă într'o bună zi va veni şi rândul lor, şi-atunici numai ne vom lua îngăduinţa să punem pe hârtie gândurile, care ar putea să echivaleze cu tot a-tâtea Indiscreţii. Până atunci însă, să scriem despre celelalte ,,oaete de poésie", care prezin­tă oeî puţin tot atât de mult interes, alcătuind un fenomen liric de-o generozitate şi de-un elan cum prea rar ne-a fost dat să întâlnim.

Poetecă şi cetitorul indife­rent să fi băgat de seamă, că de-un timp încoace au apărut pe piaţă — dar cu discreţia ce­lor dintâi ghiocei — diferite broşuri care adună între scoar­ţele lor colorate, manifestări poetice de grup, colective, de care nu se poate să ne apro­piem fără interes. Poeţii re­nunţă la izolarea volumului unitar şi se asociază, nu din cine ştie ce vanitate de elan, ci pentru a infuza cântecului o forţă colectivă, pe care omul singur nu i-ar putea-o da. A-sistăm, aşadar, la' un derby li­ric de-o nobleţe şi de-un pito­resc, care nu s'au m a i întâlnit, poate, niciodată şi fiecare grup — din, acesteia, puţine •— me­rită cu prisosinţă aplauzele spectatorilor, la scena des­chisă.

Ţin minte că acum câteva toamne pornisem cu câţiva prieteni la realizarea unor „caete" însumând fatidica ci­fră 13. Pâlpâirea a fost numai aceea a unui chibrit şi ştiu prea bine că aceste întreceri au nevoe de suflu şi de dura­tă, întâlnirea fugară şi trecă­toare ameninţă întotdeauna să se piardă. Cunoaştem apoi grupul „Adonis" care a reali­zat până în clipa in care scriem impresioniamita cifră de una sută caete şi caetele de poésie; Virgil Treboniu şi gru­pul său meritând pentru- acea­stă nedesminţiită pasiune o În­semnare plină de inimă. Păcat numai ca în acest drum care a început să fie un marathon,

se sbat pe lângă condee auten­tice, pe care noi le-am preţuit întotdeauna, şi câteva nene a-poetice. Oricum tenacitatea „Adonisului" înseamnă ceva rar. „Game" s'a numit apoi un caet al artistului Ion Velicu, dar efortul a durat numai cât viaţa unui trandafir. Şi-acum câteva luni, poetul Gherghi-nescu Vania alături de alţii, a pus la Braşov bazele unui caet, „Claviaturi", oare de bună seamă că este punctul cel mai de seamă la care s'a putut a-junge în acest gen. Trei caete tipărite minunat, mărturisesc că Gherghinescu Vania a pri­ceput ca puţini alţii rostul înalt al acestor manifestări de grup. Fără teama unei exage­rări, putem afirma că în „Cla­viaturi" au apărut până acum atâtea lucruri bune — şi într'o formă atât de poetică — încât puţinele şi inerentele stângăcii lirice care s'au strecurat între file, pot fi trecute sub tăcere fără a păcătui. Poeţii delà ..Claviaturi" pot fi recunoscă­tori subtilului lor animator, a cărui modestie se ascunde în dosul titulaturei de „îngriji­tor", cere uită însă că în gră­dina sa creşte floarea rară a Poesiei adevărate.

Ceeace am scris noi, nu poa­te fi un bilanţ, fiindcă ne a-flăm încă în plin mers. N 'a ve­nit încă vremea socotelilor de acest fel. Şi dacă am scris rân­durile de mai sus, am făcut-o numai spre a demonstra în­tr'un fel pozitiv prezenţa poe­ţilor tineri — în grup — în mijlocul vieţii. Poziţiile lor se cer consolidate, iar ei vor pu­tea, în felul acesta, .spune ori­cui, oricând, limpede şi răspi­cat : „Priveşte omule, nu sun­tem singuri !"

STEFAN BACIU

N. B. Câteva cuvinte de răs­puns : Ion Velin, I. D. Apostol, On ca T., Ion Stancu, Ismara-, Vladimir Lot.: Nu sunt încă publicabile. George Păun : Da. Mulţumiri. Const. Ser. : Da. Şi aşteptăm. N. I. Coman : încă nu merg. Flora Mih. : Poate altele... Manuscrisele se trimit pe adresa : Ştefan Bac Lu, Bra­şov, Str. Dr. Baiulescu 9.

I n aces t vagon de c lasa t re ia , în ca re că lă toresc , p r e ­z e n ţ a ţ ă r a n i l o r mobi l ează ca ­dru l . Lipsa j i dan i l o r e recon­f o r t a n t ă . Nu m a i auzi con­vorbiri h â r â i t e , n u m a i vezi m u r d ă r i e . O d e c e n ţ ă desăvâr ­ş i t ă ş i - u n b u n - s l m ţ de r a f i ­n a t a civilizaţie r u s t i c ă s u n t a t r i bu t e l e Moldoveanulu i .

Că lă toresc şi numeroş i con ­c e n t r a ţ i . F lăcă i dâ r j i , cu flă­căr i în p r iv i r ea d r e a p t ă , de­schisă . Aceştia s u n t p r edes t i ­n a ţ i gloriei r o m â n e ş t i . I n bra ţe l e lor s t ă N e a m u l .

T recem p r i n Buhuş i . O-răşe l i ndus t r i a l . P o t o p de j i -dovime. In ochi i lor, n u m a i viclenie. Cine n a l b a l ă u d a in t e l igen ţa j idani lor , c â n d ei n u ' s d e c â t vicleni. C â t ă d e ­c a d e n ţ a de là p a t r i a r h i i Ve-ch iu lu i -Tes ta rnen t p â n ă la j idan i i d in Buhuş i ! Apar i ţ i a Mân tu io ru lu i a rupt l n d o u ă f i in ţa evreilor. Pe de o p a r t e t ezaur ie r i ai lui Dumnezeu , pe de cea l a l t ă p a r t e ucigaşi i Logosului !

I n aprop ie re da P i a t r a -N e a m ţ încep să se profileze, f rene t ică năvă l i r e c ă t r e ce­ruri , m u n ţ i i î m p ă d u r i ţ i . P r i ­vel iş tea lor îmi evocă lec tur i din roman t i c i i g e r m a n i şi c â t e v a t ab lour i ale lui B r u e -ge l -Bă t r ânu l .

, PLAIURI BISTRIŢENE"

Sub titlul acesta ,un m e m ­bru al „Clubului Alpin Ro­mân" publică în volumul aii VlII-lea din „Enciclopedia turistică românească" urmă­toarele :

„Piatra-Neamţ este cel mai pitoresc orăşel al Moldovei. Situat in valea Bistriţei, e -tajat pe terasele acesteia, la revărsarea Ouejdiului . Piatra este totodată u n însemnat centru al turismului româ­nesc. Reprezintă punctul de unde drumeţii şi iubitorii de frumos se pot îndrepta spre atâtea locuri minunate din cuprinsul ţării de sus a Mol­dovei : munţii Tarcăului, va­lea Bistriţei cu Toancele, până spre Ţara Domelor , Ceahlăul, Tulgheşul şi Bor-seeul, s fântul m u n t e al Mol­dovei cu mănăstiri le Văr atee, Agapia şi Neamţ, calea Bica­zului cu cheile şi lacul Roşu. Spre acesta din urmă ni se îndreaptă îndeosebi gându­rile.

Pornind din Piatra, în sus pe valea Bistriţei, şoseaua te conduce după 25 km. în co­m u n a fruntaşă Bicaz, numită astfel după numele râului de munte care aici confluiază

eme M'a sdrobit iar drumul, tată, Luna-mi sângerează 'n piept. s

Ştii, plecasem pentr'o fată. Lângă moarte s'o aştept.

Dar ea n'a vrut să mai vie Poarta lumii s'o sărute, Ca să văd cum li învie, Fragede, în ochi, cucute.

Rătăcită'n ochi cu vinul Şi-a prins negura cercel... А'4и-і tulbură destinul Şi o leagă în inel.

Ea n'a picurat din gene.... Eu m'am rupt din rădăcină : Crucea braţelor oltene ictr se frânge şi se'nchină.

NANU MÄINESCU

Gătea robitor Când oare ne-or fi vorbele ca stelele Şi'ntreg poemu-o lună împlinită ? Când n'or mai rătăci cu ielele Atâtea visuri pline de ispită ?

Cât ne-ora mai arde tălpile de jar, Trecând prin harul căilor de robi? Cât cu urechea, lipiţi ca de-un stejar

Vom asculta doar gândul pur, neghiobi?

No do;- toţi pumnii sufletului rău Bătând la porţi cereşti de-atâta timp Cerând pomană, sus, la Dumnezeu De-o baniţă cu svon depe Olimp.

Căci astăzi vrem doar limba îngerilor înrourată'» stropi de-azur S'o pritocim din valea plângerilor In amforele strofei — cântec pur —

M. I. COSMA

Gântec de seara O, iar coboară seara din pădure Şi-or porni din nou nostalgiile ca lele să mă fure iar m'ôi plimba prin gânduri ca prin livezi Dibuind prin amintire ca prin besnă. Visul — hidră rea — mă va muşca de glesnă. Iar m'oi întâlni cu darul,prieten mort şi dus Pe cine ştie ce cărări... Ne vom opri o clipă cu vântul prin frunzări Şi rezemaţi de salcâmi ori de castani Mă va 'ntreba despre vise şi despre ani. Ii voi spune c'am cercat să strâng merinde de minte înşirând ca pe mărgele tristeţea din cuvinte. C'am iubit fetele delà munte Cu jar în trup şi părul inele pe frunte ; C'am cernut prin sita genei lacrimi grele Cu toată dogoarea darului din ele ; Şi-am chemat luceferii aproape Să coboare ca din ele să s'adape.

Despre ani îi voi spune c'am urcat pe scară vr'o 20 de cuie

Cum poate nimenea n'ar fi'ndrăsnit sâ sue Şi ori ce mi-ar fi hărăzit dincolo de soarte Am să sar totuşi odată cu'un chiot lung în mioarte...

încât aşa cu gândul şi sufletul amar Voi adormi lângă vr'ô piatră de hotar....

ION DANCU

cu Bistriţa. Alţi 20 km. stră- mi a m i n t e ş t e p r i n p ropor ţ i i bătuţi şi ajungi în comuna de s a n a t o r i u l Moroeni de Bicazul a rde l ean" . lângă Pietroşiţa. Dornic de

,Gum urci Bicazul, în p i toresc , o i au ou profesora l dreapta ai mereu Ceah lău l , Drages L u ţ a şi c u Neluş Ur -prea aproape ca să- i admiri sulescu, la ai că ru i p ă r i n ţ i făptura, iar tu prea jos ca s u n t găzdui t , spre per i fer ie , să-i zăreşti piscurile. Deşi М і ш ш е i _ i ' per i fer ia se p r e -îzolat, fund ocolit de trei vai z i i n t ă f a r ă p r a f s i f a r ă m u r . repezi şi adânci, îşi dă totuşi d a r i e cons ta t . ' ou pr i le ju l mâna cu munţili Bicazului . a ce s t a că p i to rescu l a u t r e -Aceştia, nişte munţ i văroşi, buie să fie n e a p ă r a t p l in de sunt despicaţi de chei s trâm- c o l b c a d j } m & C o n s t a n t i _ te şi cotlomte, prin oare se 1 І ю р о 1 и 1 ' й е o d m i o a r â , pe care reped duruitor undele mspu- , _ a m у Ш а Ь d & _ a t A t e â ori (în mate ale Bicazului şi ale a- с 8 г Ш ш p i L ( j t i ^ fluenţilor lui. ' . „ ч , ' .

d „ i «m ™ - -i*-™ • • I u i Claude Far re re . . . ) . L u â n d Pela 650 m. malţ ime m i - î n { Q f i c i d

;

c i c e r o n e )

pite pe tăpşane _ ori strânse N e i U f i U r s u l e

seu m ă t â r ă ş t e m cuiburi pe vai, casele ro- p r i n ' t o a t e g r 0 p i l e _ 9 p r e

manescului Bicaz ardelean, d i 4 n p > r a r p a ,ln,= п Р я д ™ T Uta formează toate la-un-loc u n J ^ e a . ^ D m g o ^ L u ţ j fel de poliţa de locuinţe m m e a stranie pentru prăpăs-faţa munţilor cari zăvoresc t i ! (la p ropr iu si la figurat. . .) văile, de aici la deal. Intre s i c a r e m u r m u r ă :

— Doamne, romantismul Surduc si Munt ice l , un zăvor înşurubează Bicazul, care se- u t

ascunde cu mai multe sute ^ UtUUUC CU ШЛ1 111 UI IC CMUIV p o p , , ] ]

de metri în adâncime. Chiar „ я_'^ in acelaş punct o altă despi-cătură în munte îţi arată o altă cheie, şi mai s trâmtă : e

F ă r ă s ă ţ iu con t de p r o ­tes te le bunu lu i profesor , care , p i rpi r iu c u m e, p re fe ră p a -

o , „ Ä „ i „ i ¥ т „ „ „ . î p i vajul n e t e d a l Cernău ţ i l o r Chera Şugaulu i . Un podeţ ^ per i fer ie i

aşternut peste apa, un lungul ^ p i a t r a . N e a ^ t n

P

c a t a r

iar nu de-a latul ei, te con- t o a t e coclaur i le . duce în cine şt ie ce ascunziş de munte , unde un pâlc de locuinţe mai mărturisesc pre­zenţa stabilă ia omului şi în aceste pustietăţi .

aici ai Che ia Bicazului cea mare, acolo unde în Bicaz se varsă Bicajéiul şi Lapoşul. Suhardul şi Ucigaşul sunt munţi i cari delà ce i aproape 1400 m. ai lor sfidează valea. Aceasta, deşi înghesuită în ­tre ei, le roade totuşi stator

partei, se î n a l ţ ă m u n ţ i i . Nu s u n t p r e a îna l ţ i , î n să — din­colo de ei — şt i i c ă negurosu l î m p ă r a t C e a h l ă u u r c ă m a -jes tuos spre ce ru l moldovean .

I n t r e o raş şi m u n ţ i : B is ­t r i ţ a , r â u l f e rmecă to r , c a r e - a

temeliile. Bicazul sare încântat sufletul unor scrii­tor i ca Hogaş sau Mihai l Sa­doveanu . Sfă tosul Ion C r e a n -

nic din treaptă în treaptă înspu­mat şi furios. O şosea, ade­vărată operă de artă t indea gä al P ip i r igu lu i îl i u b e a şi să unească cele două capete el foar te mul t . I n t r ' a d e v ă r ale cheilor, până a mu fi fost B i s t r i ţ a e u n r â u oare t e r e -ele însele înfundate de fron- ţ i n - O că lă tor ie c u p l u t a delà tieră. Cârlibatoa p â n ă l a P i a t r a -

Ureând repezişurile văii, a- N e a m ţ e t o t ceea ce poa t e fi Orăşe lu l a r e în c e n t r u case m a i f rumos. Ione l Teodorea -

jungi la 1000 m. înălţ ime, n u descrie în u n u l d i n r o m a -Panta se domoleşte, pereţii ne le sale („La Medeleni" , vo-cheii se dau în lături, iar Sn l u m u l I I s a u I I I ) o că lă tor ie

loc de râu ţi-apare un lac : pe Bis t r i ţ a în t o v ă r ă ş i a lui stil sobru şi impozan t , c a r e - M i h a i l Sadoveanu . Reg re t că

Lacul Roşu. Cheile au conte­nit, dar odată cu ele şi fru­museţea sălbatecă a unor munţ i cari trăiesc încă în civilizaţia lor arhaică, cu cio­banii c a singuri stăpâni . Cu toate vremurile ce-au vre-muit peste ei, ei n'au putut fi scoşi din româinismul lor".

IN VECINĂTATEA CERULUI Deşi obosit de d r u m , des­

cind din t r e n u l de l inie s e ­c u n d a r ă (o locomotivă şi t re i v a g o a n e ) . O a r a — c a m m e s ­c h i n ă , m u l t deosebi tă de gă ­ri le f rumoase d in Bucovina , î n să d e î n d a t ă ce ieşi d in c u ­p r in su l ei. în f a ţ a t a se des­ch ide o perspec t ivă d i n cele m a i f rumoase . U n bu leva rd l a rg duce spre c e n t r a l o r ă ­şelului . Cura t , s imet r ic , î ţ i d ă de là î n c e p u t o p ă r e r e b u n ă d e s p r e P i a t r a - N e a m ţ . n ' a m la ' n d e m â n ă ca r t ea , ca să c i tez m ă c a r o p a g i n ă p e n -marii, a r ă t o a s e . P e funda lu l u n u i m u n t e , se r id ică u n sp i ­t a l u r iaş , c o n s t r u i t î n t r ' u n

t r u m a r e a des fă t a re a ci t i ­torilor. . .

A m u r g u l oade b l â n d asu­p r a orăşe lu lu i în c a r e dom­neş te o l iniş te de... film m u t , r e c o n f o r t a n t a d u p ă ba i a de sgomot îngrozi tor a B u c u ­reşt i lor .

Con turur i l e pădur i l o r pa r p r e s ă r a t e cu o f ină b u r ă de aur . Soarele se rostogoleşte în m a r e a d e s â n g e a a s f in ţ i ­tu lu i , ca re se -acoperă în cu­r â n d de nour i . To tu l î ţ i dă impres ia de pace şi de t i h n ă . R â u l m u r m u r ă a d o r m i t o r , lu­min i le s e - a p r i n d în orăşe l şi c â t e v a t ă l ă n g i p r i n d să cl in-c h e n e a s c ă a r g i n t i u î n înse ­r a r e , evocând o s t rofă d in „Fire de to r t " :

„Noaptea 'mtreagă'o să-şi murmure

Apele povestea lor, Şi eşind de prin pădure,

Căprioarele pe creste Vor că ta prin vă i de este

Pace la isvor".

Munţ i i s t a u paşn ic i şi li­n iş t i ţ i în s e a r a t o t m a i a-d â n e ă . P a r n i ş t e e lefanţ i ur iaşi , a d o r m i ţ i l â n g ă un circ s ingura t i c d u p ă r ep re ­zen ta ţ i e . Is t ă c u ţ i şi blânzi ca n i ş te f ă p t u r i b u n e din b a s m m u n ţ i i . Nu-şi sburlesc copacii şi n ic i nu-ş i scot din râp i i asmele . Nu d e p a r t e de noi, se deschide ca o g u r ă de b a l a u r o p r ă p a s t i e ab rup tă , p e - a i că re i pe re ţ i nici măca r i a r b ă n u creş te . I n vale, oră­şelul îşi ridică sp re cer sutele de h o r n u r i , c u ca r i sgârie slăvile p r u n d u i t e cu s te le . La ga ră , smei cu och i verzi şi roşii se ho lbează m â n i o s la oraş . L in i a f e r a t ă se t â râ i e ca u n şarpe , p â n d i n d duşmă­nos t recă to r i i . P ă d u r i l e de braz i se ' n c r u n t ă cu lilieci şi cu bufn i ţe , i a r tuf işur i le a s ­c u n d n ă l u c i l u m i n o a s e — l e m n pu t r ed , d i n ca r e isvo-răştie u n iz înecăcios de pu l ­bere .

Delà m a r g i n e a o raşu lu i , depe -un t ă p ş a n de l â n g ă s t r a d a G e n e r a l Manu , a r u n c o pr ivi re c i r cu l a ră a s u p r a o -

Mai urci o sută de metri şi, făşe lu lu i . într ' o p a r t e dea -după un mers de alţi câţiva ^ u r i / е : ° dulce c u r b u r ă co-kilometri, o nouă gâtuitură boară l m spre R o m a n c ă t r e si-o nouă confluenţă. Abia £are duce o şosea des tu l de

b ine î n t r e ţ i n u t ă . I n c e a l a l t ă Nouri i a lbu r i i se ' n t i n d ca

o pa j i ş t e pes te ves tu l orăşe­lului ; încolo, spre R o m a n — ce r sen in ; a e r u l e î n t r ' a d e ­vă r ca de Iul ie — u n a e r p r i n ca re -a i avea pof tă s 'a lergi gol, ca v â n t u l s ă - ţ i m â n g â i e cu b o a r e a lui c ă l d u ţ ă umeri i .

Umbre l e p a r ' c ă sei mişcă. U m b r e ? P o a t e - c ă nic i nu ' s u m b r e , ci n i ş t e d rac i sau c ine-ş t ie-ce a l t e sco rn i tu r i ale lui S c a r a o ţ c h i . U n fluie­r a t s e - a u d e d inspre p ă d u r e ; apoi a l t u l , t ocma i dincolo de-o fabr ică d in vale . Fluie­r a t viclean, c a de ş a r p e . Sau c a de b a l a u r c u l imbi despi-c a t e ' n p a t r u .

— D a c ă ' s smei ? — poe t i ­zează Lu ţa .

— O fi, — îşi p e r m i t e să r i caneze Neluş Ursu lescu .

— O fi ? H m ! Adică dece n ' a r fi smei ? S m e i r ă i . m u ­ia ţ i î n smoa lă , s m e i cu c a p de viperă. . . He-he i ! Câ t e l u ­c ru r i c iuda te m a i s u n t pe l u m e ! Te pomeneş t i că şi smei i ex is tă cu a d e v ă r a t !

Ne ţ ă ţ ă r a r ă m repede pe-o cu lme pr iporoasă , şi ne Ui­t a m sp re r ă s ă r i t . P r i n t r e brazi , o l u m i n ă roş ia t i că a p r i n s să lucească î n d e p ă r t a t . P a r ' c ă e focul voinicului d in poveste. I n c u r â n d , po topu l luminos c u p r i n d e î n t r e a g a p ă d u r e , a l u n g â n d î n v ă g ă u n i umbrele şi f a n t a s m e l e . Vă-păi le l u n e i a r d pe f r u n t e a n o a s t r ă ; p r iv im t ă c u ţ i m i ­racolul .

Apoi, s c u t u r â n d u - n e d in vra jă , cobor im sp re oraş p r i n cea ţ a u ş o a r ă careta ' n c e p u t să se ' n t i n d ă pes t e va lea Bis­t r i ţ e i .

Bucu roasă de v r e m e a p lă ­cu tă , n e m ţ e n i i au ieşi t de p r i n case şi h o i n ă r e s c fer i ­ciţi, s i m ţ i n d pe-obra j i m â n ­gâ ierea ae ru lu i c ă ldu ţ .

Un g r u p d e eleve cu gule-raşe albe de d a n t e l ă p a r n iş te m i g n o n e i n f an t e , cobor î te din v r e - u n t ab lou de F r a g o n a r d .

VIITORUL UNUI ORĂŞEL MOLDOVENESC

Favorizat de-un peisagiu în­tr'adevăr dumnezeesc, Piatra-Neamţ are un viitor strălucit.

Cu un minim concurs din partea autorităţilor, această magnifică, pitorească şi sep­tentrională cetate de sub.rn.unti va putea ajunge ceeace a a-juns Salzburgul pentru Ger­mania.

Preţuind darurile pe cari ni le-a făcut natura, ne preţuim pe noi înşine.

Să nu uităm nici o clipă lu­crul acesta.

30 August 1941 UNIVERSUL LITERAR 5

Cronica l i terara Suzana Bulfinsky: Petale Siestă

de ceară, versuri, Tiparul „Cartea Românească"

Emil Vor a: Cartea Plecărilor, versuri, Colecţia „Convorbiri literare"

E s t e p e n t r u l ec tor i n t e r e ­s an t să o b s e r v e c u m se răs ­f râng a s t ă z i e c o u r i d i n E m i ­nescu în c u l e g e r e a d e v e r ­su r i „ P e t a l e de c e a r ă " a d -ne i S u z a n a Bu l f insky . S u r s a l i r i că a î n t r e g u l u i v o ­l u m es te i u b i r e a . A c e s t s e n ­t i m e n t î n d e a m n ă , î n g e n e r e , p e f e m e i să vers i f ice , d â n -du - l e c o n v i n g e r e a că p o e ­zia şi i u b i r e a se con fundă . La p r o d u c e r e a u n e i as t fe l de c red in ţe , c o n t r i b u e l e c t u r a m a r i l o r l i r ic i ai d ragos t e i , în a c ă r o r sens ib i l i t a t e s u ­f le tul f e m e n i n î m b r a c ă e x p e ­r i e n ţ e l e p r o p r i i .

I m a g i n e a i u b i t e i c r e i a t e de E m i n e s c u ş i m u z i c a l i t a ­tea l i r i ce i s a l e a m o r o a s e , se ivesc as t fe l î n v e r s u r i l e d - n e i S u z a n a Bu l f in sky , v e n i n d n u d in r o m a n ţ e l e p o e t u l u i , ci d in v i a ţ a a u t o a r e i , p e n t r u ca r e poez ia ş i i u b i r e a s u n t acelaş l u c r u . Soco t im deci r e z u l t a t a l p ă t r u n d e r i i l i r i s ­m u l u i e m i n e s c i a n în v i a ţ a d e t oa t e z i le le , v e r s u r i ca a c e ­s tea : „ A fos t u n v i s f r u m o s d in ca l e a f a r ă ; a p r o a p e să t e s i m t d e m i n e i a r ă ; . . .stele t r e m u r â n d p e t r i s t u l m e u n o ­roc <tpag. 63), C â t e - m i t r e c p r i n m i n t e , du lc i n i m i c u r i , d e s m i e r d ă r i ; (pag . 67). Efec ­tu l r o m a n ţ e l o r lu i E m i n e s ­cu, t r ă i t e a i eve d e a u t o a r e , se v e d e î n u r m ă t o a r e l e s t r o ­fe, î n c a r e s'a a d o p t a t şi r i t ­m u l : In nopţi de vară, peste culmi, CălătorUva luna ; Şi strajă visului meu sfânt, Stătea-va 'ntotdeauna. S'or risipi prin ramuri verzi Şoptiri de păsărele, Aminte iară aducând De visurile mele. Vei înţelege ce-ai fost tu Vieţii mele 'ntregi, Ci doar otuncea vei putea Iubirea-mi să'nţelegi.

(pag. 64) E s t e logic să s u r p r i n d e m

în compozi ţ i i l e a u t o a r e i d o ­r i n ţ a de a z u g r ă v i o i coană a iubi te i . D a r aceas tă n ă z u i n ţ ă t r ădează , p r e c u m a m spus , m e n t a l i t a t e a că f e m e i a e s t e p r i l e j de poezie , şi că t r e b u e să fie p r e ţ u i t ă de i u b i t ca a t a r e : Să vezi în mine numai soare Şi cer albastru, şi visări Şi toată gama nesfârşită, De fantezie şi cântări.

(pag. 22) Din v i su l au toa re i , se d e s ­

p r i n d e p a r c ă f igura d i n b a s ­m u l eminesc ian , p r o v i d e n ­ţ ia lă c a şi când a r a v e a de î nep l i n i t p r i n i u b i r e , o m i s i u n e d e o rd in s u p e r i o r : Din lumea visurilor mele Am coborît jos pe pământ Ca să aştern în cale-ţi roze, Şi'n versuri sfinte să te cânt.

(pag. 21) Ia tă , p r i n u r m a r e , d i n ce

conv inge r i es te scr is v o l u ­m u l „ P e t a l e d e cea ră" , — şi des igur , m e r i t ă a t e n ţ i e s e n s i ­b i l i t a tea au toa re i , c a r e se s t r ă d u e ş t e să a ş t e a r n ă Sn v e r s u r i : „Cu lo r i şi f an tez i e din och i i m e i ce reş t i (pag . 12). M e n ţ i o n ă m p e n t r u a c ­cen tu l ei deoseb i t p o e m a , ,Mi-e d o r d e l in i ş t e" , în c a r e se î n t r e v e d e p a r e - s e u n e fo r t de i n d e p e n d e n ţ ă : Mie- dor de linişte, De florile ce pier în ţintirvme De tainice păduri în care cad păsări de noapte, din înălţime.

(pag. 69) Din f a p t u l că d - n a S u z a n a

Bul f insky cons ide ră poez ia inf luentă în v ia ţă , d e d u c e m că d-sa t r e b u e să-ş i p r o p u e s'o t r e a c ă d e aici î n a r t ă . P e n t r u r e u ş i t a cu l ege r i i d e faţă, r ă m â n e m la aces te con -t a t ă r i .

D . E m i l V o r a a t i pă r i t a n u l t r e c u t c u l e g e r e a d e p o e m e „ F â n t â n i l e t ăce r i i " , d e s p r e ca re a m scris, a r ă t â n d că a u ­t o r u l t r e b u e săTşi l i be reze exp re s i a d e u n e l e f o r m u l e î m p r u m u t a t e . S u n t , de p i ldă , în „ F â n t â n i l e tăceri i" , , v e r ­s u r i c a r e a m i n t e s c s u p ă r ă t o r p e u n conf ra t e l ua t m o d e l .

Nou l v o l u m „ C a r t e a P l e c ă ­r i lo r" , p u b l i c a t în colecţ ia „ C o n v o r b i r i l i t e r a r e " , s u r ­p r i n d e p l ă c u t p r i n ieş i rea de s u b tu t e l ă . Cu p r e c a u ţ i e , a u ­t o r u l a r e c u r s la p r o c e d e u l f ixăr i i sens ib i l i t ă ţ i i în r e s p i ­r a ţ i a s c u r t ă a terţinei.

A a lcă tu i t dec i c u l e g e r e a d in î n s e m n ă r i r e d u s e l a t r e i ve r su r i , a d ă o g â n d la s fâ r ş i tu l pag in i lo r câ t eva p o e m e m a i în t in se . Aces tea , d e m a i p u ­ţ ină v a l o a r e sub l in i ază p r i n c o m p a r a ţ i e , m e r i t u l celor d in tâ i . I n n o t a ţ i a s p o n t a n ă d. Vora isibuteşte să d e a s i m ­ţ i r i i u n ton p e r s o n a l ş i să-ş i vădească s ince r n ă z u i n ţ e l e .

P r i n „ p l e c ă r i " , d - sa î n ţ e ­lege î n d e m n u r i l e depăş i r i i , d a r s u b s t a n ţ a l i r ică o for­m e a z ă ind ica ţ i a p r a g u r i l o r ce împ ied i că „p l ecă r i l e " . As t fe l f lori le, î l a j u t ă m a i m u l t să cunoască „ s u f e r i n ţ a " : Flori albe, flori roşii, flori

albastre, Floarea seninului, florea sângelui,

floarea Cerului, Toate semănaţi cu pământul, şi

cu rănile omului. T â n ă r u l n o u în ca r e a r

v rea să a jungă . î l c au t ă , tară a a r ă t a că-1 află : Printre atâtea ierburi, printre

atâtea mici vietăţi Mă caut pretutindeni să mă pot

găsi. Printre toate câte s'ar putea

odihni, măcar o clipă, o zi. (pag. 17).

U n ţe l a l că lă tor ie i s a l e es te şi s o m n u l : Cer înalt, mărit de slavă, Fă din cer o noapte lungă, Pentru o pasăre bolnavă.

(pag. 19). î n s e m n ă r i l e d- lu i V o r a cu­

p r i n d u n e o r i „ p l e c ă r i " î n co­p i l ă r i e , p l i n e de me lanco l i a a m i n t i r i i : Unde sunt, timpurile, anii florilor

de zarzări şi pruni, In care s'au topit asemenea

zăpezilor Mâinile ce le-am închis, ca pe o

carte de rugăciuni '.' (pag. 26).

T r e b u e să d ă m a t e n ţ i e une i ca tegor i i de t e r ţ i n e cu n ă z u ­i n ţ a d e d e p ă ş i r e p r i n c u n o a ­ş t e r ea sac ră : Tu eşti pomul ales, iar eu floare; Sunt sâmburele 'n care tu aşezi

cuvântul, Să crească plin de sktvă şi de

soare. (pag. 47).

P r i n t r ' o t e r ţ i n ă d in aceas tă ca tegor ie , i z b u t e ş t e d. Vora să e x p r i m e p u t e r n i c o „ n o t ă " de m a r e t r i s t e ţ e : Atâţia orbi, şi-ologi, şi asupriţi, Toţi câţi cerşesc, şi-i duc alţii de

mâni, Sunt, Doamne, fiii Tăi, şi lumea

cea mai bună. (pag. 50).

I a t ă şi n ă d e j d e a u n u i ca ­p ă t de că l ă to r i e s e n i n ă : Şi asfinţit de soare nu va fi, Nici dimineţii cu aurori de maci, Când, pasăre, pe umăr ţi-oi cădea

şi te-oi trezi. (pag. 59).

C u n o u l s ă u vo lum, d. E -m i l Vora m a r c h e a z ă dec i u n p r o g r e s î n p u r i f i c a r e a e x p r e ­siei . E v i d e n t , î n c e r c a r e a cea g r e a n ' a t r e c u t - o încă au to ­ru l , p e n t r u c ă , d u p ă ce a î n ­v i n s î n n o t a ţ i a s p o n t a n ă , r ă ­m â n e n e î n v i n s ă d i f i cu l t a t ea compozi ţ ie i arnjple.

CONSTANTIN FÄNTANERD

Domnului Mircea Petala

Cum stau trântit pe-o rână, zâmbind unei iluzia, Călătoresc prim vise, pe-un colţ de canapea. Afară se sărută un molcom vânt cu duzii Şi-un horn prin geam se strâmbă — subţire narghilea.

Papucii cad alene pe rnioile covoare, Mă legăn ca o poamă în vârful unui prun, Ca dintr'un ceainic suie un abur fin spre soare, Ţigara se topeşte, perdelele apun.

O ceaşcă se goleşte şi somnul, leneş, vine, Oprindu-se o clipă 'n caimacul din cafea. Eu dorm — odaie goală, acum te las cu bine, Caicu-i plin de umbre, plecăm spre Halima !

ŞTEFAN BACIU

Note italiene

Note româneşti LOUIS BROMF1ELD: CAZUL

ANNIÉI SPRAGC

Cazul Anniéi Spragg, pe care ni-1 prezintă editura „Cultura Românească" în deosebit de a-lese condiţii grafice, este până acum cea mai bună carte a lui BromfieM şi aceea care-i citită cu mai multă plăcere.

Louis Bromfield, pornind să ne înfăţişeze cazul eltât de pu­ţin obişnuit al Anniéi Spragg, fiica lui Cyrus Sprang, — „Pro­fetul", cum i se spune, întemee-torul unei noui religii — fată bătrână şi originală', a cărei moarte provoacă mare vâlvă în lumea dreptcredincioşilor din o-răşelul italian Brinoe, — locul acţiunii, — grupează în jurul a-cestui caz ciudat, viaţa, cu mul­tiplele lor drame, a unui întreg număr de persoane. Intrigile secundare, — deşi, propriu zis, nu se poate vorbi de aşa ceva— se grupează în jurul temei cen­trale, dar romancierul american a avut originalitatea să îmbine cu dibăcie viaţa personagiilor de mâna a doua cu acelea ale eroi­lor cărţu în aşa fel, încât îm­prejurările generale ale dramei pe care ne-o povesteşte se lea­gă şi desleagă cu acelea ale dramelor sau bucuriilor celor­lalţi eroi.

Mulţimea personagiilor din a-

cest nou roman al tui BromfieM e o pildă rară de abilitate cre­atoare în literatura mondială de azi, personagii pe care auto­rul le tratează şi le conduce cu o sobrietate de ton, o economie de mijloace, o emoţie delicată şi, pe alocuri, un umor fin, care sunt cu totul caracteristice sti­lului acestui romancier.

Louis Bromfield acordă mare însemnătate simplicităţii şi' na­turalului limbajului narativ, fă­când din el aproape un argu­ment de polemică contra prozei povestitorilor moderni care i se pare artificială şi căutată şi prin urmare, nepopulară şi depărtată de viaţă. Dar ceeace scriitorul american crede şi consideră ca fiind o manieră naturală de a se exprima, este tot artă şi încă artă greu de stăpânit: nu numai eă limbajul e limpede şi curgă­tor, ci e întrebuinţat cu omo­genitate şi atinge o fizionomie stilistică al cărei farmec te sub­jugă dela primele pagini.

Noul roman al lui Louis Brom­field a apărut în traducerea d-lui Constantin Apostol, a că­rei versiune, datorită fidelei tăl­măciri, nu-i lipsită de nici una din nuanţele de sentiment, de gândire şi de limbaj ale origina­lului.

BAROC ŞI ROMANTISM : WAGNER

Ni se pare interesant să redăm, aşa cum e consemnată în numă­rul 9 (An. I. 1940, XIX), din re­vista ,Д1 lilbro italiano nel mon­dó", discuţia pe care Pier Fausto Pa-lumbo o face recentei cărţi a lui Enzo Boreili, intitulată „Este­tica Wagneriană". (Sunsoni. Fi­renze. 1940).

„...arta wagneriană, scrie Pa-lumbo, se naşte după Boreili ca expresie a unei estetici, adică a unei teorii artistice, şi dă loc u-nei estetici a sa proprie.

Dar în analiza reînviată şi a-profundată a esteticii wagneriene, Borretli a vrut «ă se întoarcă la cel mai important moment din is­toria muzicei, precedent acestuia: la revoluţia muzicală italiană, care, între Seicento şi Setteeeiito (sec. XVII şi XVIII), înseamnă răsăritul nonei muzici. Geneza nouei intuiţii muzicale a Barocu­lui italian, funcţia inovatoare şi universală a nouei arte baroce, sunt exaltate de BorreMi. Văzută în momentul său muzical, mişca­rea barocă apare ca punctul de plecare al esteticei şi all artei în­tr'adevăr moderne. >Şi că simfo­nia, cu Siaimmartini, şi concertul, cu Vivaldi, s'au născut in Italia, nu mai e nimeni care s'o nege.

Din această iume nouă a baro­cului, vede Borrelli purcederea logică şi punctul de confluenţă — după ceeace el numeşte expresii; „criza setteeentescă", al romantis­mului, caşi ai mişcării opuse cii-sicizante.

Dar ceace distinge momentul originar al barocului de momen­tul romantic este faptul că în primul creaţia artistică precede teoria, pe când în al doilea, în romantism, teoria precede şi u-neori condiţionează, creaţiunea artistică. Aceasta este limita ro­mantismului, după Borrelli, şi a-ceastă limită o va depăşi Wagner, făcând din faptul depăşirii ei, motivul principal ,al măreţiei sale_

Alipirea muzicei pure, exaltată tocmai ca formă suverană a cre­aţiei muzicale, la Baroc, identifi­carea ei cu acesta, e, cum se vede, ideea directoare a lui Bor­relli. Se poate observa mai ales că termenul „Baroc" (asupra că­ruia e greu să fie de acord cerce­tătorii diverselor discipline), este,

mai mult decât în valoarea sa, obişnuită, păstrat de autor ca expresie rezumativă a Seicento-ului muzical italian, dela Cin­quecento la Setteeento.

Dar atunci, cu greu se mai poate identifica cu o mişcare ar­tistică destul de net individuali­zată prin formele ei specifice ar­hitectonice şi figurative, un mo­ment muzical atât de variat şi atât de pervid. Cu tôt mai puţin tendinţa sa mai înaltă: muzica pură.

Studiul esteticei wagneriene, pe care BorreUi o urmăreşte în a doua parte a cărţii sale, o pune în termeni de dependenţă, faţă de muzica italiană în parte, şi de desvaltarea, nu succesivă ci si­multană, a creaţiunei muzicale.

Estetica wagneriana e observa­tă sub unghiul vizual al proble­mei sale capitale, de origină stră-şi a unităţii lor. Prin Lessing şi veche: aceea a limitelor artelor prin mişcarea romantică, Bor­relli peruine să determine trece­rea dela teorie la creaţie, dela metafizică la realitate, în care constă meritul lui Richard Wag­ner.

Wagner apare astfel realizato­rul axiomei romantice, expri­mate de Lessing : „Drama este forma cea mai înniaită a poe­siei".

J?um asemenea realizare se răsfrânge în estetica, şi în mu­zica wagneriană, condamnarea melodramei, formulată de Wag­ner, negarea sa, demonstrează criza artei wagneriene : discre­panţa dintre teoria şi arta lui, depăşită în operă, surprinde şi influenţează negativ pe artist, care continuă, dincolo de limi­tele oportune unui artist creator, să teoretizeze.

Predominarea muzicei asupra cuvântului, şi pe de altă parte interesul pus pe efectele sce­nice, arată modul wagnerian et soiufiet problemei unităţii for­melor artistice.

Unitatea de intenţie în artistul creator, care coincide cu unitatea imprimată operei.

Borrelli aflată, in muzică, sfăr* şitul Romantismului. 31 socoteşte Barocul drept cea mai înaltă pe­rioadă a muzicei. Wagner în­seamnă limita extremă a Baro­cului.

SOKACTES

SPrietenut Prietenul meu а murit. Mortul de-aici a fost prietenul meu. Fraza din urmă e de o mie de ori mai tristă decât prima, închid ochii, aici, lângă prietenul mort. Aş vrea să-mi închid şi1 bătăile inimii şi peste toate suspinele, să pun

Semnul Odihnei. Aş vrea să restabilesc acel echilibru care constituia prietenia noastră. O, cât mă doare siguranţa că ochii mei s'au închis numai pentru o clipă şi că se vor deschide iarăş, să vadă Lumea, care ne uluise pe amândoi ! Şi inima, inima care s'a oprit numaidecât va bate, iarăş, cu svâcmrl îndoite. Zadarnic. Cum mai pot fi asemenea ţie? S'a rupt prietenia ca un lanţ pe care, lunecând, tu l-ai scăpat din mâini. S'a surpat ca un pod de aergint. De se va surpa şi cellalt capăt —• Capătul dinspre mine, — amândouă vor fi la fel de neântregi, nu vor mai face însă un pod. O, podurile vieţii, cum le dărâmă, Vremea cu paşii apăsaţi! Prieten mort, prieten tăcut, te iubesc oare mai mult fiindcă nu poţi răspunde? Iată: nu te mai deosebesc de Dumnezeu. Te leagă poate de El acum podul de aur al morţii. Eu trec pe acest pod — sau pe dedesubtul lui, fără să înţeleg mai mult, fără să mă 'întreb mai puţin, închid ochii şi'n Vreme privesc, şovăind, c'an nişte lacuri străine... Ne întâlnim. Zâmbind ne'ntâlnim. Sufletele aceleaşi par a fi, totuşi nu ne cunoaştem deplin. Stingheriţi de privirile noi, Prietenia vechie o simţim Strângându-şi, printre stele, aite mâini.

La Florenţa, in centrul de studi asupra Renaşterii

(Urmare din pag. I-a)

ŞTEFAN STANESCU

La Florenţa se găsesc as­tăzi, pe lângă instituţia acea­sta, o fototecă, însoţită de un bogat fişier împărţit după ar. ЩИ, subiecte şi locuri, meni­tă să strângă fotografii, sculpturi şi costume din Re­naşterea italiană. La ВіЫіо. teca Naţională din acelaş o-raş s'a pus la dispoziţie celor cari studiază această epocă, un fişier bibliografic şi o ma­re s4ă pentru соптШгеа tuturor operelor în legătură cu Renaşterea, dela Petrar­ca şi penă la sfârşitul sec. al 16-lea. Aici se găsesc ediţii vechi şi moderne, rarităţi, precum şi operele cari arată felul cum Renaşterea italia­nă s'a răspândit în Europa. S'au instituit, de asemenea, premii anuale de câte cinci­sprezece mii de lire, pentru încurajarea sixMuMţelor în acest domeniu şi premierea operelor cele mai bune, dân-duse şi burse de studii.

De curând s'a deschis o ex­poziţie de artă din timpul Medicilor şi o retrospectivă de pictură toscană din seco­lul al XVI-lea. Anul acesta va avea loc un congres naţio­nal, iar în 1942 se va pne, la Florenţa, şi un congres in­ternaţional asupra Renaş­terii. '

O piUdă de ecoul pe care l-a avut această iniţiativă este întemeierea unui Centru de studii asemănătoare în Sta­tele Unite ale Americit. Se deschide prin urmare un câmp şi mai mare de cerce­tări, colaborând, la această întreprindere ştiinţifică, toa­te popoarele care voesc să cu­

noască o fericită epocă de expansiune spirituală în lume.

institutul Renaşterii dela Florenţa îşi îndreaptă inves. tigaţiile sale spre cultura din Germania, Franţa, Anglia, Spania, Portugalia Şi . alte ţări unde au pătruns lumini­le Renaşterii, care după for­ma si conţinutul ei italic a devenit la un moment dat europeană şi universală. Din această întrepătrundere a i-deUor acelei vremi s'a ivit şi conştiinţa literară naţională, care a culminat, mai târziu, prin mişcarea romantismu.: lui. Şi tot în timpul Renaş­terii, niciun om nu se socotea învăţat dacă nu trecea pe la Universităţile din Bologna sau Padov'a.

Aici au învăţat, către sfâr­şitul Renaşterii, şi unii ro­mâni, printre care a fost Stolnicul Constantin Canta-cuzino, o figură pe care n'o cunoaştem îndeajuns în toa­te strălucitele ei manifestări. Erau clipele când arhitecţii, artiştii, oamenii politici şi profesorii din Itaua primeau invitaţii dela curţile străine ; când tipografia şi librăria veneţiană răspândea cărţi din Apus până la gurile Du­nării. Din Veneţia ne-au ve­nit numeroase scrieri, al că­ror cuprins popular consti­tuia lectura fermecată a strămoşilor noştri. Atâtea şi atâtea cărţi populare, cu po. vestiri care încep apoi să aibă şi o circulaţie orală.

Aceeaşi expansiune se să­vârşea şi în alte ţări. Frede­ric II şi Maximilian I ţineau

în mare cinste opera lui Enea Süvio РШУОІотіпі sau a lui Machiavéüi. Ludovic XII şi Francise I, în Franţa, se în­treceau să obţină tablourile lui Leonardo dàvinci, Andrea del Sârbo sau sculpturile şi bronzurile lui Benvcnuto Cel-lini. Autobiografia lui СеШіпі a fost tradusă în germană de însuşi Goethe; Ariosta şi A-rétjno erau la rândul lor tăl­măciţi în limbi străine. Ast­fel, Rama, prin intermediul Florenţei, răspăndea pasiu­nea pentru frumos şi pentru căutarea adevărului prin ştiinţă.

Institutul Renaşterii din I-talia urmăreşte şi influenţele ajunse în alte ţări, sub alte climate spirituale. în felul a-cesta au apărut studii asupra lui Rabelais, Montaigne, Böh­me şi Erasm din Rotterdam; asupra influenţei maohiavel-lismului în Renaşterea engle­ză; asupra înrâuririi pe care au avut-o ВаШшаг CasU-glione şi Della Casa în viaţa de Curte şi in casele princia­re; tot astfel se urmăresc in­fluenţele teatrului italian din secolul al XVI-lea asupra teatrului european. Se întâl­nesc nume de acest fel în dramele şi comediile lui Lope de Rueăa, Molière şi Shakes­peare.

In poezie găsim marea în­râurire a platonismului, da­torită .idealismului răspândit de lirica de dragoste a lui Pe­trarca, până în Franţa, în poezia lui Ronsard şi Des-portes; in Anglia asupra lui Sidney, МШоп şi Dryden; щ Spania şi Portugalia asupra

lui Boscan, GarcHaso de la Vega, Camoens, Francesco de Sa şi Miranda. Iar ca o în­cununare a unor asemenea preocupări, interesul pentru poetica lui Aristoteles se da-toreşte tot Renaşterii italiene.

Cărţile şi studiile publicate de instituţia aceasta dela Florenţa arată încăodată bu­nul gust şi arta tipografică, moştenite &еШ creatorii Re­naşterii. Pe lângă scriitorii menţionaţi au apărut studii în legătură cu familia de Medki, eu meeenattşmui şi serbările patronate de condu­cătorii politici şi spirituali ai Florenţei. O preocupare inte­resantă este înfăţişată de scrierüe asupra lui Guicckir-dini, Michelangelo şi germa­nul WolffUn, în cadrul urmă­ririi şi cunoaşterii izvoarelor Renaşterii.

Avem in faţă revista ilus­trată La Rinasciita, oare esűe publicaţia oficială a institu­ţiei, răsărită în Florenţa dul-célor rime ale lui Dante şi a crinului cel pur, simbol al spi­ritualităţii nepieritoare. Acti­vitatea bogată a revistei, — condusă de Giovanni Papini, — actele, documentele, arti­colele de polemică şi studiile părute până acum arată va­loarea centrului de studii a-supra Renaşterii, ale cărui cercetări asupra influenţelor în afară de Italia ne privesc de multe ori şi pe noi, prin câteva chipuri istorice româ­neşti, a căror cultură îşi gă­seşte izvoarele în această e-pocă de minunată expansiune a spiritului Шіп.

C. N. NEGOIŢA

UNIVERSUL LITERAR 30 August 1941

- u r m a r e şi s fârş i t -E m á n u e l s ta în p ic ioare î n fa ţa e i ,

c a capu l p l e c a t c a u n c r i m i n a l ce a ş ­t e a p t ă s e n t i n ţ a . Liv id , înfr icoşat . T o t ceeace auzea d i n g u r a Ioane i e ra s t r i ­g ă t o r d e a d e v ă r a t . N u ş i -ar p u s n i c i ­o d a t ă î n t r e b a r e a : c e v a i a c e I o a n a dacă n 'o v a l u a d e so ţ ie . Se v a r ă s b u n a s au v a că rea în m o c i r l a v ie ţ i i , d e u n d e n u v a m a i p u t e a n i m e n i s'o r id ice . E r i t o a t ă z iua se g â n d i s e la p roces , deaceea îi t r i m i s e s e ş i b i l e t u l . N u fusese o fa rsă . In u l t i m u l m o m e n t , când t r e b u i a să p lece , s 'a l u m i n a t . N u p u t e a s'o m a i î n t â lnea scă . P i e r d e a u p rocesu l . O s c r i ­soa re a t a ş a t ă la dosar , d i s t r u g e a t o t ceeace c o n s t r u i s e el î n cele p a t r u a m â ­n ă r i d e p â n ă a c u m . U l t e r io r , o c o n v o r ­b i r e te le fonică a v u t ă c u d o c t o r u l I acob Miha i l , î l obl iga să l ipsească d e l à u l ­t i m a în f ă ţ i ş a r e , cea d e azi. C u m să-i fi spus însă? Să-ş i m ă r t u r i s e a s c ă s i n g u r i g n o m i n i a ? E x c l u s . P r e f e r a s e să n ' o vadă .

— T e - a m a ş t e p t a t . Dece n ' a i veni t? . . . îl p r i v i Ioana , d u r , î m p i e t r i t .

E m á n u e l n ' o v ă z u s e n ic icând a t â t d e t r a n s f i g u r a t ă . P a r c ă , e r a bo lnavă . F a ţ a e i s e m ă n a c u o poză deco lo ra tă de r a ­zele soa re lu i . Ochi i ei m a r i , neg r i , car i n u ş t i a u să p re facă l u p t e l e i n t e r i o a r e îl ţ i n t u i a u , î m p r ă ş t i i n d u - i vo in ţ a . E r a p r e a m i c p e n t r u ea , î n c u m e t ă r i l e îi e r a u false, o s a t u r a su f l e tu lu i a r cu i t ă . C ă u t a s e a l t ă f e m e e ca r e să n u p r i c e a p ă câ t Ioana , ca re să- i vo rbească în a l t fel, să se p o a r t e c u ea d u p ă a l te m a ­n i e r e , ace lea pe ca r e l e v e d e a la p r i e ­t en i i lu i . I n c o h e r e n ţ a d^n ceeace fă ­cuse er i şi ceeace se s for ţa să facă azi. p r e s u p u n e a a n o r m a l i t a t e a . Şi el e r a conv ins că I o a n a e s t e a n o r m a l ă . îş i a r c u i m â n a p e d u p ă c a p u l ei şi t r ă ­g â n d - o l â n g ă el, o s ă r u t ă p e g u r ă .

—• Ţ i -a i p u s roch ia c a r e - m i p lace mie , î n g ă i m ă el, e v i t â n d r ă s p u n s u l .

• I oana se des l ip i d i n î m b r ă ţ i ş a r e a lui şi p o r n i v i je l ios s p r e uşă . E m á n u e l r ă ­m a s e nec l in t i t , n e p u t â n d să se r e c u -leagă. . . S ă r u t u l îl u s t u r a .

— Ioana!. . . Ioana!. . . se repez i pe scăr i s'o înduplece . . .

I I I

I acob v e n i d i r ec t la ea. B i n e d i spus , e l egan t , p r o a s p ă t b ă r b i e r i t . Ii s ă r u t ă m â n a c u aceeaş i co rd i a l i t a t e , z â m b i n -du - i f i resc. N u se fo rmal iza de f ap tu l că o găsea s lăb i tă , t r i s t ă , ne rvoasă . . . E x ­pl icabi l . F e m e e în t oa t ă f irea, cu l t ă , f r u m o a s ă , se c o n s u m a s e c ă u t â n d o r e ­z o l v a r e câ t m a i n a t u r a l ă ?. i n c i d e n t u l u i .

— T e m i n ă m . . . — V o m v e d e a , r ă s p u n s e ea tă ios . — E ca şi l i ch ida t . I o r d ă n o i u n u se

p r e z i n t ă . Mi -a c o m u n i c a t o ves t e t r i s t ă : n u m a i v o r b i ţ i . P e n t r u c e v ' a ţ i ce r t a t ? . . . T e - a i ob ic inu i t să s c h i m b i b ă r b a ţ i i ca pe u l ce l e? i n t e r o g ă Iacob , n u l ipsi t de r ă u t a t e .

I o a n a îngh i ţ i în sec. Se v e d e a lovi tă d i n d o u ă p ă r ţ i . E r a i n u t i l să m a i r i ­pos teze . V r ă ş m a ş i i o înco l ţ i se ră . Or ice r ă s p u n s i -a r fi d a t n ' a r fi sa t i s făcu t -o , m ă r i n d î n s c h i m b r a z a de a tac a lu i Iacob . II p r i v i p e s u b g e n e . B u n a lui d ispozi ţ ie o r â c â i a p e i n imă . P a r c ă - i făcea î n a d i n s . E m á n u e l an t i c ipase a s u ­p r a r u p t u r i i , c e r t i nev i t ab i l e , a r e l a ­ţ i i lor d i n t r e ei. S i m ţ e a a c u m că n u m a i a r e c u n i c i u n u l d i n ei n imic , p a r c ă n u i -a r fi cunoscu t , a p a r i ţ i a lu i I acob a -m i n t i n d u - i u n fi lm la ca re făcuse m u l t hez .

— I n def in i t iv ce v r e i ? C e v r e i d o m ­n u l e doc tor? P o ţ i s ă - m i spu i? i n t e r v e n i I o a n a energ ic , d e s c ă t u ş a t ă , h o t ă r î t ă să n u m a i s u p o r t e n i c i u n bic iu .

— T e c h e a m ă m a m a şi ta ta . . . N u - i m a i r ecunoş t i ? Ţ i - e s c â r b ă d e ei? T e - a u n ă s c u t ca să l e p r e p a r i o t r a v a aces te i ne l eg iu i t e p u r t ă r i , a c u m la b ă t r â n e -ţ e l e lor?

I o a n a s imţ i c ă se î n v â r t e p ă m â n t u l s u b e a . Tac t i ca lu i I acob reuş i se . O imobi l izase d i n nou . Se g â n d i s e la p ă ­r in ţ i , l a su ror i , l a locur i l e copi lă r ie i , însă n u se m a i p u t e a r e î n t o a r c e acolo de u n d e p lecase . T r e b u i a să m e a r g ă î n a i n t e , să g u s t e p â n ă la c a p ă t c u c u t a v ie ţ i i , să î n d u r e p l e s n e t e l e i nd i f e r en ţ i i t u t u r o r , r a n c h i u n a anon imi lo r .

— V r e a u să fiu l i b e r ă . D e capu l meu. . . N ' a m nicio p re t en ţ i e . . . Nimic. . . '

I a c o b în ţe lese . I o a n a se t r a n s f o r m a s e comple t . M e d i u l în ca re - ş i d u s e s e v i a ţ a p â n ă a c u m o d i fo rmase . Or ice î n t o a r ­c e r e e r a impos ib i l ă . A l e r g a s e d u p ă f e ­r i c i r e şi n ' o găs i se ; se h r ă n i s e cu v ise şi u r à o r g a n i c t r a i u l o rgan i za t ; r e s o r ­t u r i l e f i in ţe i se î n t i n s e s e r ă p r e a m u l t .

—• Ioana , să m e r g i acasă . T e i u b e s c to t a t â t c a la î ncepu t . E casa n o a s t r ă , î nce rcă Iacob . E m a i b ine să te b ă l ă ­ceş t i î n co l ţu l n e m e r n i c i e i , decâ t să fii tu , aceea c a r e t e ş t im cu toţ i i? Dece n u v r e i să n e ascul ţ i? Ai greş i t ; t e - a m ier ta t ! . . . se r u g ă el... T e roagă şi I o r ­dănoiu . . .

I o a n e i i s e făcu n e g r u î n a i n t e a och i ­lor . O r u g a şi E m á n u e l . P e n t r u c e fă­cea as ta? D in al cui î n d e m n ? D i n p r o ­p r i e i n i ţ i a t i vă ? I n suf le t îi p i c u r a s ânge .

— A m să v iu . La r e v e d e r e . Să m ă aştepţ i . . . V iu precis . . . se d e p ă r t a , ş t e r -gându-<şi lacr imi le . . .

A l b e ca p o r ţ e l a n u l îi fuseseră p r i ­m e l e zile a le ado le scen ţ e i ; de h u i l ă a-ces tea , al c ă r o r ros t se s t r ă d u i a să- l î n ţ e l eagă ; să se r id ice p â n ă d e a s u p r a î n f i e r b â n t a t e i l u p t e , să-i fie f i tece act p l in de soa re şi z â m b e t . Reuş i se , p a r c ă tocmai c o n t r a r i u i n t e n ţ i u n i l o r ei, să se b u c u r e d e t oa t e l ov i t u r i l e ; să g u s t e o-t r a v a p e ca r e n ' o dorea , să p l â n g ă t o c ­m a i c e e a c e a l t e femei d iv in izau în i m ­n u r i d e p l ăce r i .

O s i n g u r ă d a t ă şi-a p u s î n t r e b a r e a : p e n t r u c e se ţ ine r e t r a s ă , p e n t r u c e n u prof i t ă de a m a b i l i t a t e a b ă r b a ţ i l o r car i o f l a t au? P u t e a să fie ea fer ic i tă ca toa te ce le la l te , să a d m i r e f a s tu l şi să sfideze d i n t r ' u n a u t o m o b i l luxos , p e cei ce se p l i m b a u , m e r e u s t r ă in i de d e s t i n u l lor . O c a m e r ă caldă , fas tuoasă , d i n t r ' u n c a r t i e r l in iş t i t , l â n g ă u n a-m a n t g r i ju l iu , r ău t ăc ios to tuş i ; o î m ­b r ă ţ i ş a r e , dacă n u i s t e r i că cel p u ţ i n l ips i tă de aceeaş i s emni f i ca ţ i e ca şi făgăduelile l a u n p a h a r de v in , în r i t ­m u l u n u i jazz.

A l ă t u r i d e c a m e r a lo r locuia u n func ţ iona r la C. F . R., ca re e r a v iz i t a t a p r o a p e în f i eca re s ea ră d e o f e m e e b r u n e t ă , b i n e î m b r ă c a t ă , î n so ţ i t ă de u n câine . R e g u l a t se ce r t au . F e m e e a î i i m ­p u t a că n u se ţ i n e d e c u v â n t şi o a m ă ­geş te n e m e r n i c ; b ă r b a t u l t ă c e a chi t ic , f ăcându-ş i p r o b a b i l a n u m i t e socotel i . P â n ă la u r m ă t e r m i n a u s ă r u t â n d u - s e sgomotos , ca do i r e c r u ţ i .

S t a adesea şi re f lec ta la v i a ţ a lor . N ' a r fi v r u t să fie ca ei. E a ş t ia u n s i n g u r l u c r u , p e c a r e p u n e a b a z ă şi de ca r e v o r b e a cu m u l t e n t u z i a s m : d e a s u ­p r a o r i că ro r n e î n ţ e l e g e r i , p r o v e n i t e i n ­d i f e r e n t d i n ce cauze , t r e b u e să ex i s t e r e s p e c t u l .

î n t r ' o o r ă ş i -a făcu t n e n u m ă r a t e p l a ­n u r i . D e l à cele m a i s imple p â n ă la cele m a i c o m p l i c a t e şi g r e u de rezo lva t . D â r z e n i a cu ca r e î nce rca să m e a r g ă p â n ă la c a p ă t u l g â n d u l u i , î i r e a m i n t e a

STâeiorul de lemne în munţi Munţi i f u m e g ă tăcuţ i . I n aer v e g h e a z ă O p a c e grea. J o a c a jşuvoaielor repezi , Pr intre pietre, t e opreşte şi t e păstrează. . .

Sus s e în t inde veşnica noapte , câ t vezi.

S i n g u r la focul poto l i t î ţ i m â n g â i securea, Ca u n o ş t e a n , î n repaus , gxeaua-i armură . De departe t e s trăjuie cerul, de-aproape te -a l intă

pădurea , Dar s o m n u l cu'ncetul , ca h o ţ u l t e fură.. .

A s e m e n i vu l turu lu i avânta t spre creste Aluneci dornic, p r i n n ă d e j d i ş i a m i n t i r i fără rost. Păduri în treg i doborâ te t e - a ş t e a p t ă ş i p e s t e Toate , m u n c a î ţ i înf loreşte altfel d e c u m e s t e şi-a fost.

Şi'n zorii umezi , c â n d l u m i n a î ţ i s u r â d e răcoroasă, i ar focul n u m a i es te d e c â t u n p o p a s amint i tor , Tu in tr i î n z iuă c a într 'o v e c h e ş i c u n o s c u t ă casă , I n care t o a t e s u n t a şa c u m le-ai lăsat , l a locu l lor.

B u n ă d imineaţa , bădie !... Şi muniţii r ă s u n ă c u spor.

TEODOR SCARLAT

t i m p u l copi lăr ie i . E r a m a i m u l t o a m ­bi ţ ie . Or ice în f lo r i r e a i nag ina ţ i e i , i se p ă r e a a c u m inu t i l ă , ca şi p r e z e n ţ a e i în aceas tă c a m e r ă , î n ca i ea u n o r o a m e n i c ă r o r a l e - a d a t t o t u l cu s e n t i m e n t u l r e s p e c t u l u i a d â n c înf ip t î n cuget , f ă r ă să p r i m e a s c ă n i m i c î n sch imb . S a u a -p r o a p e n imic .

N u toţ i o a m e n i i s u n t p r e d e s t i n a ţ i să lase u r m e . A c e a s t a e r a ş i p ă r e r e a Ioane i . Ex i s t ă şi aci u n d e z e c h i l i b r u p e ca r e nu-1 în ţ e l egea .

IV

— C a u t p e d o m n i ş o a r a Gabr ie la . . . F i g u r a o m u l u i e r a d e o f ine ţe n e m a i ­

în t â ln i t ă . O a p a r i ţ i e d i n acelea p e c a r e le î n t â l n e ş t i la b a n c h e t e se lec te s au la u n p o c k e r ser ios , cu m i s a m a r e . Ochi i , d e u n a l b a s t r u azu r iu , od ihn i ţ i , i m p r e ­s ionan t de ca lmi , o n e l i n i ş t e a u p e Ioana . Or icâ t d e f ami l i a r i za t a r fi c i n e v a c u o s i tua ţ i e , cu u n t e r e n , în fa ţa u n e i f i in ţe n e c u n o s c u t e m a n i f e s t ă i nd i scu t ab i l , o o a r e c a r e irasciibi l i tate. T â n ă r u l însă o p r i v e a , p a r c ă n u a r f i fost î n c a r n e şi oase , ci p r o e c t a t ă p e u n ecran . . .

— C a u t p e d o m n i ş o a r a Gabr i e l a , a r e p e t a t el, f ăcând u n p a s s igur , n e p r e ­o c u p a t d e g â n d u r i l e n e g r e p e c a r e p r o ­bab i l , ş i l e -a făcu t d e s p r e e l f e m e e a r ă v ă ş i t ă de a t â t a î n s p ă i m â n t ă t o a r e d u ­r e r e , c u m a r ă t a .

de CONST. ENE — V r e a u să vorbesc n e a p ă r a t cu ea...

Neapăra t . . . — D a ? C o r n e l i u î nc l ină d i n cap , a f i r m a t i v . — A t u n c i s ă - ţ i d a u o idee . Cunosc

locur i le p e c a r e le f r ecven tează d e o b i -ceiu. N u n e - a r fi g r e u s o g ă s i m , m a i ales că a m ş i e u s ă - i vorbesc . . .

— D e acord. . . I o a n a n u m a i ş t ia n ic i ce face, n ic i

ce v o r b e ş t e . A v e n t u r a la c a r e s e a n ­ga ja — c ă c i a c e s t a e r a a d e v ă r a t u l n u m e al a c ţ i u n i i p e c a r e o p r o e c t a î n în so ţ i ­r e a n o u l u i e i cunoscu t , p r i e t e n u l G á ­br ie lé i , p u t e a să - i fie fa ta lă . U r c i o r u l n u m e r g e d e m u l t e o r i la apă , s p u n e p r o v e r b u l , ş i e i i s 'au î n t â m p l a t a -p r o a p e c r o n o m e t r i c t o a t e p r o e c t e l e p e dos . O r e l e se s p u l b e r a u f ă r ă să l e î n ­ţ e l e a g ă r o s t u l î n d e s f ă ş u r a r e a v i e ţ i i p e ca r e o d u c e a în s e a r a aceea de muz ică , d a n s , a r m o n i e fizică. C ine a s p u s că n u a d u c e a n u l ce a d u c e ceasu l , a uitat, ceva : c ă f e n o m e n e l e c a d o d a t ă cu o m u l .

— S ă a p r i n d e m l u m i n a , n u se v e d e bine. . .

— M a i b i n e aşa.. . P e î n t u n e r i c p o ­veş t i l e ş i a ş t e p t ă r i l e au m a i m u l t f a r ­mec. . . i - a r ă s p u n s î n ţ e p a t Corne l iu , t r iumfă tor . . .

Afa ră , c e r u l e r a p l in de s te le ca u n r o i u de a l b i n e . N ic ioda tă n u a p ă r u s e r ă m a i d e v r e m e ca as t ă sea ră , i a r s e n i n ă ­t a t e a ca re s e î nă l ţ ă magn i f i că p e s t e to t

ш mm

im

— D a ? P e d o m n i ş o a r a Gabr i e l a? Să v e d e m dacă e! i -a r ă s p u n s fâs tâc i tă , ca o e levă d e l iceu, neş t i i nd ce pozi ţ ie sa-şi găsească .

— S u n t e m v e c h i p i r e t e n i . S ă n u v ă î n c h i p u i ţ i c e v a r ă u . A m copi lă r i t î m ­p r e u n ă . G a b r i a fost p r e a r ă u t ă c i o a s ă ou m i n e , în să d in c â n d în când, m ă m a i aba t p e aci. V i n la B u c u r e ş t i c a m des.. . D a r n ' o u i t n ic iodată . . .

N ' a v e a n e v o e d e t oa t e aces te e x p l i ­caţ i i . Ce r t e r a că t â n ă r u l c a r e se s t r ă ­d u i a să m o t i v e z e c â t m a i logic p r e z e n ţ a l u i aci, n u e r a deloc u r â t , şi, m a i cu s e a m ă , ne su fe r i t :

— V i n e t â r z i u seara . P o a t e că s'a î n t â l n i t cu cineva. . .

— C u c ine? C â n d ? — N u ş t iu . A r e şi ea u n b ă i a t ca

or i ş icare . Se d i s t r ează . C e v ă p a r e r ă u ? P a r c ă s p u n e a ţ i că n u v ă l eagă n i m i c d e ea, ca re a r p u t e a să v ă p r o d u c ă o a r e -ca r i t u r b u r ă r i . . .

— Va i d e mine . . . D a r , vezi. . . Ş t i a că vin eu. M i - a scris că m ă a ş t e a p t ă a-casă...

— Ceva n e p r e v ă z u t , des igur . . . Al t fe l , r e n u n ţ a ea l a or ice a l t ă c o m b i n a ţ i e p e n t r u u n bă i a t s i m p a t i c ca d u m n e a t a . . .

Co rne l iu — n u m e l e d e bo tez îi e r a a l tu l — se s i m ţ i măgul i t . . .

D in n o u î n m i n t e a Ioane i c reş t ea f ă r ă d e r ă s p u n s m u l ţ u m i t o r , î n t r e b a ­r e a : c a r e e ra f a r m e c u l aces te i G a b r i e l a , p e n t r u ca r e s u f e r e a u a t â t e a suf le te? O s i n g u r ă f e m e e m a i î n t â l n i s e a s e m e n e a colegei ei d e c a m e r ă : aceea e r a în t r ' a ­d e v ă r de o r ă p i t o a r e f r u m u s e ţ e , ş t i ind in ace laş t i m p că dincolo d e f a r d şi pan to fu l de ş a r p e , m a i ex i s t ă şi a l t ­ceva ; ceeace la G a b r i e l a n u exista . . . A u i t a t -o r e p e d e însă , n u clin gelozie ci p e n t r u c ă n ' a m a i a v u t ocazia să as is te ia d r a m e s e n t i m e n t a l e d e aceeaş i a n ­v e r g u r ă cu ace lea p e ca r e f emeea cu pr ic ina l e dec lanşa .

— î m i p e r m i t e ţ i s'o a ş t e p t aci? — L a u ţ i loc. î m i face p l ă c e r e ; c r e d

însă că n u v a ven i . î m i d ă u n te lefon, ca să ş t iu ce l p u ţ i n eu . N u p u t e m fi d o u ă în p a t cu ace laş b ă r b a t .

I n d r ă s n e a l a Ioane i îl c o n t r a r i e p e Corne l iu . A s p e c t u l ei ex t e r io r , — d a t e îi ind a n t e c e d e n t e l e p e ca re el n u le cu ­noş tea , d a r p r e s u p u n e a că I o a n a a t r e ­cut p r i n t r ' o c r i ză cu adânc i r e p e r c u ­s iun i î n v i a ţ a e i v i i t o a r e — n 'o în-d r i t u i a cu n i m i c l a aceas t ă ieş i re . B r u ­ta lă , f ă r ă s e n s a p r o a p e .

ca şi m i r e a s m a t a r e ca r e p l u t e a î n aer , t e t r a n s p u n e a î n t r ' o s t a r e v e c i n ă v i s u ­lu i . D o a r î n s a t u l bun ic i lo r , acolo, î n ­t r e d e a l u r i l e î m p o d o b i t e cu v i i şi p o m i , se r i l e e r a u a t â t de f r u m o a s e . Ca lea r o ­bi lor , ca o b a n d ă de pang l i că a lba s t r ă , c u s u t ă cu m ă r g e l e , s e lăsa jos d e tot , a p r o a p e de cope r i şu l case lor .

— Şt i i , d o m n i ş o a r ă Ioana , v i a ţ a e to t a t â t d e h a l u c i n a n t ă ca şi b o a l a d e p iep t . I a t ă - m ă d e e x e m p l u p e m i n e : u n om în t oa t ă f i rea , ser ios , p o a t e c h i a r i n t e r e s a n t p e n t r u a n u m i ţ i oameni . . . De c inc i an i î nce rc s ă - m i p u n în ap l i ca re u n g â n d ca r e m ă r o a d e , să rezolv o c h e s t i u n e d e n i m i c . D e cinci a n i mă ţ in d u p ă aceas tă femee , p r i e t e n a d u m i ­ta le , o u r m ă r e s c , o v r e a u , f ă ră s ă -mi reuşească . T o a t e p u t e r i l e r ă u l u i a u fost c o n c e n t r a t e p a r c ă î n con t r a m e a . Ş t i u de p u r t ă r i l e ei şi t o tu ş i n u m ă îhdoesc o c l ipă d e s ince r i t a t ea - i , p e ca re , şi d u m n e a t a ş t i i , n 'o poseda . N u e locul m e u în g e n e r a ţ i a aceas ta ; m ă v ă d s t i n ­g h e r ; h u l a t u t u r o r , p e n t r u c ă i u b e s c o t e m e e c a r e n u - m i aco rda a t e n ţ i a ei, o s u p o r t cu î n c ă p ă ţ â n a r e . . .

Co rne l iu v o r b e a fă ră s'o p r i vea scă . Ioana îi u r m ă r e a or ice m i ş c a r e . S p o v e ­d a n i a lu i o emoţ iona . Ca revasăz i că n u e r a s i n g u r ă î n s u f e r i n ţ a ei. U n b ă r b a t to t a t â t d e b i n e făcut ca şi ea, î n d u r a b i s t u r i u l i n d i f e r e n ţ e i . L u m e c a r e s u f e ­r e a m a i e r a şi d incolo de z idur i l e a-ces te i c a m e r e .

Ca o v e c h e p r i e t e n ă , I o a n a î i p r i n s e m â n a d r e a p t a î n a l e ei, şi m â n g â i n -du- i -o cald, m a t e r n , v o r b i şuşot i t :

— Ui t -o , d o m n u l e Cornel iu . . . Vei câş t iga m a i mul t . . .

N u d in gelozie spuseso cuv in t e l e a-(.estea, ci d i n t r ' u n s e n t i m e n t de c o m p ă ­t i m i r e . II v e d e a a t â t de t â n ă r , a t â t d e f rumos că n u - i v e n e a să c r e a d ă î n t r ' o se r ioz i ta te a spuse lo r lu i . S u f e r i n ţ a n u - i p e n t r u t i ne r i . Gab r i e l a , n u î n t r u n e a , cu or icâ tă b u n ă v o i n ţ ă , c o n d i ţ i u n i l e ce ­r u t e p e n t r u a lăsa în u r m ă - i l a c r im i şi sc râşne t .

C o r n e l i u îi c u p r i n s e mi j locu l p l in şi ье ros togol i ră î n p a t s ă r u t â n d u - i cinic buze l e că rnoase ca n i ş te j u m ă t ă ţ i de p r u n ă p â r g u i t ă .

— Fi i c u m i n t e ! îl î n d e p ă r t ă Ioana fără o s t en t a ţ i e . T r e b u e să p l e c ă m d e - a -cum.. .

S t r a d a e ra s lab l u m i n a t ă . I n t u n e r e -cul, ca o b roboadă , se g h e m u i a în col­ţ u r i . P a r c ă s ' a r v f i ' f e r i t d i n ca lea lor . A -vea i cu c e r t i t u d i n e i m p r e s i a a pus t i u . D in d e p ă r t a r e , se a u z e a sgomotu l t rarn^

va ie lo r şi a l au tobuze lo r , ca la bâlciu. D o u ă pisici , u n a n e a g r ă şi a l t a bălţata Ie t r e c u d r u m u l . C o r n e l i u scu ipă după e le e n e r v a t ! Ioana , la b r a ţ u l lui , râse cop i lă reş te de g e s t u l c a r e măr tu r i sea supe r s t i ţ i a de c a r e bol ise şi ea — cândva .

— P a r c ă m e r g e m p r i n t r ' u n cimitir, conchise Corne l iu .

— D o a r s t r igoi i l ipsesc. . . comple t ă cu u ş o a r ă t r e s ă r i r e Ioana .

T a x i u l c a r e î n a i n t a v e r t i g i n o s , opri b rusc . Ş o f e r u l desch i se u ş a d in spate, i n v i t â n d u - i cu u n z â m b e t c a r e aduse cu r â n j e t u l u n u i c a p d e m o r t . Ioana se s c u t u r ă c u p r i n s ă d e fr ig. C ineva îi s p u n e a să n u m a i m e a r g ă . I s e făcea un s e m n . T u r b u r a r e a ţ m u n u m a i o clipă, şi o v o e b u n ă d e z o l a n t ă a p r o a p e , îi luă locul . C u a m â n d o u ă m â i n i l e î l împinse p e C o r n e l i u p e p l u ş u l moa le , u rmându-1 ca o v e v e r i ţ ă .

— T e m i ş t i p a r c ' a i fi elefant . . . şi râsг scârbos .

T â n ă r u l n u zise n i m i c . D e p a r t e , t o t m a i d e p a r t e . . . U n d e ? C â n d şofe ru l s topa , î n f a ţ a l o r se ri­

dica o casă m o n u m e n t a l ă , c u gr i la j de fer, î n s t i l r o m â n e s c . T â n ă r u l s ă r i fără să î n t o a r c ă p r i v i r e a . D u p ă ce n u m ă r ă b a n i i şo fe ru lu i s e a d r e s ă m i e r o s , ca un c u c e r i t o r înce rca t , Ioane i , c a r e s ta t rân­t i t ă î n f u n d u l maş ine i , n ă u c ă , t r emu-r â n d ă . C o n g e s t i o n a r e a c a r e i se citea pe fa ţă , o făcea h idoasă .

— A m ajuns . . . Pof t im. . . C â n d îş i d ă d u s e a m a d e ce a făcut, o

a m ă r ă c i u n e a p ă s ă t o a r e , i se coborî pe suflet . N u - i p ă r e a r ă u d e r e fuzu l p e ca­re-1 a d m i n i s t r a s e fos tu lu i b ă r b a t de a-1 î n s o ţ i imed ia t , ş i n ic i de promis iunea că se v a r e î n t o a r c e acasă ; c i de slăbi­c i u n e a p e n t r u aces t t ână r . D a r n u a-vea n i m i c d e p i e r d u t . O e x p e r i e n ţ ă în p l u s . I l v a u r m a . F ă r ă o p u n e r e .

O n o a p t e un ică . Ochi i c e r u l u i cli­p e a u r a r p i c o t â n d . L u n a , ca o bonet*. d e d a n t e l ă . C r i s a n t e m e l e d e t oa t e nu­an ţ e l e , s t r â n s e în snop i . Ş i l in iş tea , li­n i ş t ea c a r e uc ide uneo r i , u s t u r a ca sa­r e a p e o r a n ă . S e m ă n a u cu doi logod­nici , c a r i i n t r ă p e n t r u pi ima oară în casa î n ca re vo r cunoaş t e m a r e l e de­lir al v ie ţ i i .

— E f e r m a m e a , s'a s imţ i t da tor s\ exp l i ce Corne l iu .

— T e felicit . E u n loc u n d e poţ i cu a d e v ă r a t i u b i ; d a r poţ i , m a i abi t i r , să sufe r i . R e c u l e g e r i l e s u n t şi e le condi­ţ i o n a t e d e î m p r e j u r ă r i . Şi p e u r m ă , eşti u n o m boga t , con f i rmă Ioana. . .

U r c a r ă scăr i le , n u fă ră s t r â n g e r e de in imă . T â n ă r u l — m a i a ies — părea to ta l c o n t r a r i a t . F e m e i a aceas ta bună, f rumoasă , ca re , des igur , i u b e a cu pa- ' s i une u n b ă r b a t , n u l-a î n t r e b a t unde 0 duce , i n t e n ţ i a ce-o a r e c u ea! Neli­n i ş t e n u i-a cet i t pe fa ţă . Dineontră , f ace re f lec ţ i i c a r e - i i n t r i gă .

— T o a t e f eme i l e s u n t la fel ca mine? î n t r e b ă Ioana , însu f l e ţ i t ă . Să fii sincer. Aşa c u m a m fost şi eu .

— N u v r e a u să t e năcă jesc . Acum eşt i î n casa m e a . P r i z o n i e r ă c u m s'ar s p u n e . De , p o a t e că n ' a r fi rău. . .

S e o p r i l a j u m ă t a t e a propozi ţ iuni i . Ochi i Ioane i îl s ăge t a r ă . î n ţ e l e se se după b u z e ce v r e a să- i s p u n ă . C u v â n t u l era p r e a d u r e r o s p e n t r u ea. M a i a les să-l a u d ă d in g u r a u n u i om p e c a r e de-abia l-a cunoscu t .

— Te înşel i , d o m n u l e Corne l iu , făcu Ioana sa rcas t i c . To ţ i b ă r b a ţ i i v ă 'nşe-la ţ i a m a r n i c . Aceas t a , p e n t r u c ă n u ve­de ţ i cu p r o p r i i i och i ş i n u j u d e c a ţ i ba­za ţ i p e r e a l i t a t e . E u s u n t o femeie. T e - a m c u n o s c u t î n î m p r e j u r ă r i cari lasă de d o r i t . I n loc să t e r eped , ţ i -am a c o r d a t p r i e t e n i a m e a . E o ca l i t a te a-ceas tă a t i t u d i n e , t r e b u e să recunoşt i . . .

— E x a c t , î n t ă r i Corne l iu . A ş a face m a j o r i t a t e a femei lor . Suc­

cesele n u a u aceas t ă f ac tu ră , deaceea să n u t e î m b e ţ i cu e f e m e r u l lor . E t r i s t d a r a d e v ă r a t . Noi p o a t e ra ţ ionăm al t fe l , a t u n c i când v ă î n l e s n i m , să vă a p r o p i a ţ i de suf le tu l n o s t r u . Voi, p r i m a o a r ă v ă g â n d i ţ i la p o s e d a r e a fe­mei i , n i c i d e c u m la sa t i s fac ţ ia sufletea­scă p e c a r e ţ i -o r e z e r v ă ea în anumi t e m o m e n t e .

T ă c u . Apoi g e s t i c u l â n d ap r ins , con­t i n u ă :

— N u e v o r b a nici de onoare , nici de în jos i re .

— N ' a i d r e p t a t e . . . — Discu ţ ia e i nu t i l ă . C lă t i n ind d in cap, r ă sb i t ă de nă­

va l a g â n d u r i l o r n e g r e : — S ă r m a n ă fi inţă. . . I d e a l u r i spulbe­

r a t e . E t e r n a m e l o d i e . îş i scoase p ă l ă r i a , pan tof i i , rochia şi

se g h e m u i , cu fa ţa în jos, suspinând, pe o do rmeză . Corne l iu se u i t a la ea ca la o a r ă t a r e , î n c r e m e n i t . Situaţia lui e ra u n a d i n t r e cele ma i dificile.

— Ioana , ce faci?

— Ţ i - a m c e r u t eu asta.. .? P e n t r u ce n u m ă în ţe leg i? S e l a m e n t a Corneliu, cu ochii î n l ă c r i m a ţ i .

— E a d e v ă r a t . N u mi -a i cerut . A-tunc i de ce m ' a i a d u s în casa ta? Nu a-cesta a fost scopul f inal? Măr tur i ­seşte!. . . Iată!. . . P r a d a pe ca re n'o aş­teptai . . . .

Capu l nu-1 r id ica d in pe rnă . Trupul 1 se o d i h n e a fec iore lnic .

C â n d l u m i n a se s t inse , Ioana simţi că u n bic iu de c u r e a o p lesneş te peste p ic ioare , i a r d in z idu r i i se p ă r u că ies şe rp i , î n d r e p t â n d u - s e sp re ea.

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STR. B R E Z O I A N U 23 Taxa poştala plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938.