CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE DIN TARA NOASTRÀ.

ELENA L IN JA

Datarea introducerii scrierii slave la noi, controversatà multa vreme1, a fost stabilità, in spiritul unor ipoteze mai vechi2, pentru secolul al X-lea. Contributia esentialà fi incontestabilà la fixarea acestei date o au descoperirile arheologice care au dat la ivealà inscriptii slave, in special cele de la Mircea Voda, Murfatlar si Bucov.

Introducerea scrierii slave nu a fost legata de creftinarea populatiei romànesti, deoarece acest lucru se produsese cu multe secole mai devreme, i i :a din secolul al IV-lea3, deci ìnainte de destràmarea unitàfii slave comune, de migrarea unora din triburile slave spre sud-estul Europei fi implicit ìnainte de contactul acestora cu populatia romanizatà din tara noastrà. Introducerea acestei scrieri s-a realizat o datà cu adoptarea organizàrii bisericefti bizantine prin intermediul slavilor. Ea face parte dintr-o mifcare generalà de aderare ìa cultura bizantinà, pe un teritoriu larg, care cuprindea, in afarà de tara noastrà, Bulgaria, Serbia, Marea Moravie fi Rusia kievianà.

Pàrerea cà slavona din tara noastrà s-a dezvoltat ca limbà scrisà neìncetat din secolul al X-lea pinà in secolul al XV-lea4, cind apar primele scrieri originale in aceastà limbà, este logicà, pentru cà nu se poate acceptà existenta unui hiatus, a unei pauze, inexplicabile in cultura scrisà. Din pacate insà, aceastà afirmatie nu a putut fi sustinutà de argumente convingàtoare, din lipsa màrturiilor necesare.

Preocuparea pentru descoperirea urmelor culturii scrise din epoca feudalà s-a bucurat, in ultimele decenii, de o aten^ie crescìndà. Astfel, in afara inscrip- tiilor de la Mircea Vodà, Murfatlar si a fragmentelor de inscriptii de la Bucov,

1 Vezi bibliografia la E . Vìrtosu, Paleografia româno-chirilicâ, Bucureçti, 1968, p. 21—36; X). P . Bogdan, Compenditi al paleografiei romàno-slave, vol. I, Bucureçti, 1969, p. 26; P. Olteanu A u x origines de la culture slave dans la Transylvanie du nord et le Maramures, în „Romano- slavica", I, 1958, p. 173.

2 E. Kaluzniacki, KuppuAoecKoe nucbMO y PyMbiit, în EnifUK/ionedun CAaemcKoü (fiii.io.io- ?uu , PÌ3Ò. Ornò. Akoò. HayK sub red. lui V. Jagié, Petersburg, 1914, p. 1 — 2; P. P. Panaitescu, La littérature slavo-roumaine (X V -e — X V II-e siècle) et son importance pour l ’histoire des littéra­tures slaves, în „Zbomik prací I. Sjezdu Slovanskÿch Filologu v Praze“, Praga, 1931, p. 2 —3.

3 Istoria României, I, Bucureçti, Ed. Academiei, I960, p. 629 — 637.4 Istoria literatura romane, vol. I, Bucuresti, E ditura Academiei, 1964, p. 233.

2 4 6 ELENA LINTA

Niculitel fi Garvan, au fost date la ivealà o serie de manuscrise vechi, care au imbogà|it cunoftin^ele despre limba slava veche (fi slavonà) folosità in tara noastrà, reprezentind totodatà legatura materiali imperios necesarà pentru a demonstra continuitatea culturii scrise intre secolele X fi XIV. Edificatoare in acest sens poate fi urmàrirea crefterii numerice a celui mai bogat fond de manuscrise slave din tara, cel al Bibliotecii R. S. Romania, care in 1940 avea cca. 660 manuscrise slave 1, iar astàzi peste 790, provenind din toate provin- ciile rom ànefti2. Remarcàm de asemenea o creftere valoricà a acestui fond, prin achizifionarea de manuscrise importante fi de o apreciabilà vechime. Astfel, dacà in 1959, cind a apàrut primul volum din catalogul datorat lui P. P. Panaitescu, cele mai vechi erau manuscrisele nr. 20 fi 682, din secolul al X lII-lea 3, in prezent acest fond dispune fi de un manuscris din secolul al XlI-lea (nr. 790).

De asemenea, manuscrise slavo-romàne cu o vechime foarte mare se aflà fi in alte biblioteci din tara (in special la unele mànàstiri din Moldova) * fi din strainàtate 5.

Dupà cum se ftie, datarea manuscriselor pe pergament este foarte difi- cilà, deoarece nici prelucrarea pielii (de cele mai multe ori de import) fi nici forma literelor 6 nu ne pot da decit criterii cronologice aproximative. Totufi, afa cum aspectul exterior generai permite deosebirea manuscriselor slavo­romàne de celelalte 7, tot afa se pot stabili anumite coordonate paleografice pentru cele mai vechi manscrise (sec. X II—XIII), care folosesc unciala literarà chirilica, spre deosebire de secolele urmàtoare8. In unele cazuri, cind cri- teriile au fost suficient de dare, am incercat o localizare mai precisa a manu-

1 D. P. Bogdan, Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romàne, in „Arhiva româneascà", IV, 1940, p. 130—135.

2 D. P. Bogdan, La mise en valeur des fonds de manuscrits et de documents slaves de la B i­bliothèque del'Académie de la République Socialiste de Roumanie, în „Revue roumaine d ’histoire“, V II, 1968, nr. 4, p. 588.

3 P. P . Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R .P .R ., vol. I, Bucuresti, 1959, p. V II.

4 D intre manuscrisele moldovenesti semnalate în diferite studii, citàm : Tetraevanghelul de la Neamf, sec. XIV (I. Serafinceanu, Un manuscris slav important din biblioteca mànàstirii Neamf : Liturghierul lui Ion Logofâtul, în „Mitropolia Moldovei si Sucevei", X X X V III, 1962, nr. 5 — 6, p. 367), M inei pe luna aprilie, mànàstirea Dragomirna, sec. XIV, cota 1882/793 (V. Bràtulescu, Ornamentica manuscriselor slavone provenite de la mànàstirea Moldovi(a, aflate la mânâstirile Dragomirna, Sucevifasi în altepârfi, ibid., X X X IX , 1963, nr. 7 —8, p, 498—499) ç.a.

5 Avem cunoçtinfà de unele manuscrise slavo-române aflate în stràinàtate, cum ar fi : ms. 194 de la Biblioteca National à din Sofia, care, dupà pàrerea lui A. I. Sobolevski, este scris. în Moldova (cf. D. I'. Bogdan, 1 extele slavo-române în lumina cercetârilor rusefti, extras din ,,Re- latii româno-ruse în trecu t“, fase. I, Bucüreçti, 1957, p. 4 — 15); un manuscris fragmentar din secolele X II —X III, aflat încolectia P. I. Sjijukin (Moscova), despre care A. Jacimirskij afirm aeà are „limba departe de a fi corectà, ceea ce face sà se presupunà cà manuscrisul a fost copiât într-o localitate româneascà" (A. Jacim irskij, Fpuzopuu lfaMÔ.naK, St. Petersburg, 1904, p. 338) ; Tipicul din sec. al XIV-lea, de la Biblioteca societàri culturale din Uzgorod, descris de Ol. Kolessa, ìn 1923 (cf. D. P. Bogdan, D in paleografia slavo-românâ, în Documente privind istoria României, vol. I, Introducete, Bucuresti, 1956, p. I l i ) s.a.

6 V ezideex. la V. N. Séepkin, (PyccKtm naAeozpafpun, , Moscova, 1967, pianga 56, p. I l i ) c ît de variat putea apàrea aceeasi literà ìn manuscrisele din sec. X I—XIV.

7 Ibidem, p. 127 ; D. P. Bogdan, Compendiu. . vol. II, p. 54.8 Ibidem, vol. II , p. 49—50.

CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 2 4 7

scriselor de provenienza romàneascà, pe provincii, deosebindu-le dupa aparte- nenta la subtipul respectiv al slavonei romànefti, dupà caracteristicile paleo- grafice, stilul si culorile iluminatiilor, precum fi dupà legàtura manuscriselor.

Sìnt cunoscute ipotezele in baza càrora unele din cele mai vechi manu- scrise slave fi slavone (Codex Suprasliensis, Codex Savae fi Evanghelia gali- tiana) au fost considerate a fi scrise pe teritoriu románese. Sintem de pàrere cà nu existá suficiente argumente pentru o atare localizare.

ín prefata la catalogul manuscriselor slave din Biblioteca Academiei, P. P. Panaitescu, referindu-se la unele manuscrise din Banat fi Transilvania, scria cá „par a aparóme unei feoli de scriitori locali de manuscrise. Un studiu mai amánuntit al acestor manuscrise ne va aráta dacá, íntr-adevár, se poate vorbi de o feoalà de copifti fi deci de circulaba unor manuscrise slave pàstrate pìnà astàzi in tara noastrà dinainte de ìntemeierea statelor feudale ale Tàrii Ro- mànefti fi Moldovei“ 1. Incercind sà aducem o contribuye la compietarea imaginii despre cele mai vechi scrieri din tara noastrà, ne vom ocupa in rìn- durile de fatà de manuscrisele slavo-romàne pìnà in secolul al XIV-lea in- clusiv, pàstrate in diferite biblioteci din farà.

Consideràm printre cele mai vechi manuscrise copiate sau aduse in tara noastrà urmàtoarele (le citàm in ordinea vechimii) :

1. Fragment de Apostol, sfirfitul sec. XII, B.A.R. 2, ms. si. 790.Este un manuscris foarte deteriorat, nu s-au pàstrat decit 4 file (20 X

X 27,5 cm), dintre care douà au partea exterioarà tàiatà. Manuscrisul a fost achizitionat de Biblioteca Academiei in anul 1967 3. Nu a fost descris pìnà in prezent.

Textul este scris pe douà coloane, pe pergament de calitate bunà, a avut iluminatii in rofu fi verde, care s-au fters cu totul. Scrierea este unciala li- terarà chirilicà, cu litere mari fi groase, cu spatiu mare intre litere, foarte asemànàtoare scrierii unciale grecefti din secolele IX —X fi característica pentru cele mai vechi manuscrise slave 4. Grafia acestui manuscris este mai apropiatà de cea a Codexului Suprasliensis 5, decit de cea a manuscriselor din secolele X III fi XIV 6 (vezi fot. 1 fi 2).

Continutul : cuprinde 5 fragmente din epistolele apostolilor, incepind cu Epistola apostolului Pavel càtre evrei, sfirfitul cap. 8 (f. 1), continuà cu cap. 9, V. 8 (f. lv —4v) fi sfìrfefte cu Epistola soborniceascà a lui Iacob (f. 4v).

Limba prezintà unele tràsàturi ale redactiei ruse, de pildà :— denazalizarea q > u (jg >ju) : HMoyiuToy, noy-rT, Hf.woroifuiTdi'o (f. 1),

npÍKMAOMJlH, K KpaTítt CK«K> (f. 3), Iipt/HOyAPOCTIO (f. 4v), C'hCOyAT*. Kp-KKAW (f. lv) ;

1 P. P. Panaitescu, op. cit., p. V III.2 B.A.R. = Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romania (Bucuresti).3 Mulpimim, pe aceastS. cale, pentru informafii §i sprijin speciali^tilor de la secfia de manu-

scrise a Bibliotecii Academiei R. S. Romania $i In special tov. G. Strempel si D. Aram&.* E. F. Karskij, C .ia a m iC K a n K u p u jio e c K a .H najieospat/iu.H Leningrad, 1928, p. 169 — 170;

D. P. Bogdan, Compendiu, vol. II, p. 49 — 50.5 P. A. Lavrov, tla.iempaifiu'iecKue c h u m k u c i<>¿o - c .u i i s h h c . k u x pyKonuceu SoAzapcKazo u

cep6cKazo nucbMa, vol. I (sec. XL—XIV), Petersburg, 1905, fot. 2 E. F. Karskij, op. cit., p. 367.

* P. A. Lavrov, op. cit., fot. 15.

248 ELENA LINTA

— vocala g este in general corect intrebuintatá (de ex. HftaKAMTH ca , kPíaxa, f. 1, Aíc^Tf, ca f. 4v), doar in rare cazuri intílnim denazalizarea g > ja (a), sau confuzia celor douá litere, de exemplu : níJKanii«, HdCTOiaumK (f. 1), HdMdTKKK (f. 3), taKAMWiiiTi« (ín loe de laKrtiaWiUiTio, f. 1);

— trecerea vocalei é > e : kpíaia (f. 1);— notarea sonantei r ' prin hp : mkpk’wh, riKpKOA\c>\- (f. 1).In urma analizei paleografice si lingvistice am ajuns la concluzia cá

textul a fost scris in Moldova.Manuscrisul prezintà doua ínsemnári din secolul al XVII-lea. :1. La f. 2 jos : Kdfcnjrtf koíko(a¿) k ¿vk ( t ) [...] (Vasilie Vóievod in an u í...) ,

poate cu referire la Vasile Lupu. Impedimentul in aceastá lectiune il con- stituie faptul cá literele ch pe care noi le-am considerai suprascrise, nu se mai vád astázi, ráminind vizibil doar kíaie.

2. La f. 3, printre ornaméntele unei initiale sint scrise mai multe cuvinte disparate, care par o incercare de condei.

2. Apostolul lui §tefan, sec. X III, B.A.R., ms. si. •20.A fost descris1 de A. Jacimirskij 2 fi de P. P. Panaitescu3 sub titlul

Apostol. Deoarece ne este cunoscut numele scriptorului principal al manuscri- sului, pentru a-1 individualiza dintre lucràrile numeroase cu continui similar, propunem sá fie numit Apostolul lui §tefan. ín privinja vechimii, o acceptam pe cea stabilita de P. P. Panaitescu (A. Jacimirskij si D. P. Bogdan4 dateazá manuscrisul in secolul al XII-lea — XlII-lea).

Este un manuscris incomplet, continind 215 file, scris de trei scriptori, in regiuni diferite. Partea cea mai veche o constituie f. 71 — 173 v, scrise de pisarul §tefan, dupa cum reiese din doua ínsemnári fácute de autor la f. 127 (GTtijsdH noriHCd 'a scris §tefan') fi la f. 165 v (Gté^ jn '$tefan').

Partea aceasta, cea mai veche, este scrisà la inceputul secolului al XlII-lea, pe pergament de buná calitate, cu ornamentatie sumará, sobra, in rofu, cu motive geometrice, sud-slave.

Limba prezintá únele trásáturi ale redactiilor sirbocroatà fi medio-bul- gará, de exemplu :

— trecerea y > i : nHT-kbsujJH ca (f.132) :— confuzia vocalelor nazale : A^nioAioy, hph.wkiuiAbiMuiÉ (f. 95), c k mhowi

(f. 95v), np-kK-KJKdbftTh (f. 94), pékoui*, npopíKouui (f. 152 v), K-Kag-kCTHui* (f. 153).

1 Mentionám cá ín cazurile ín care manuscrisele au fost descrise anterior, nu insistám decit asupra elementelor care lipsesc din descrierile respective (cum ar fi caracterizarea lingvisticá, date despre filigrane ?i ilnminatii), cínd interpretarea noastrá diferá de cele anterioare (de exem­plu, ín cazul lectiunii unor ínsemnári, sau a stabilirii numárului de scriptori), sau cínd decrierea noastrá tinde sá completeze, sá expliciteze únele probleme (cum a r fi determinarea continutului, ín special la manuscrisele fragmentare). Vom cita ín cadrul acestui articol fi o serie de manuscrise de la únele biblioteci din tará, pe care nu am avut posibilitatea sá le cercetám. ín acest caz ne vom baza numai pe descrierile anterioare fi va lipsi analiza lingvisticá.

2 A. Jacimirskij, CAaemcme u pyccm e pyKonucu pyMbwcKux 6it6.iuomeK, St. Petersburg, 1905, p. 119.

3 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 32.4 D. P. Bogdan, La mise en valeur des fonds de manuscrits. . . . p. 588.

CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 249

Tinìnd seama de tràsaturile paleografice si lingvistice putem afirma ca aceasta parte a manuscrisului a fost copiatâ în Jara Româneascâ.

în p r iv i la conÇinutului, trebuie sa men^ionám cà manuscrisul nu cuprinde numai Epistolele apostolilor (cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 32), ci fi Faptele apostolilor, cu care çi începe ('ìn cartea întîia, Teofile, am vorbit despre toate cite a fàcut si a ìnvatat Isus de la inceput'). Partea cea mai veche cuprinde epistolele lui Pavel càtre corinteni, romani, galateni, efeseni, fili- peni, coloseni, tesaloniceni (scris etcaAo(H) dar fi coaShìvho.w f. 123 v f.a.), evrei, catre Timotei fi Tit, parfi din epistolele lui Iacob, Petru, loan fi luda, in fragmente intercalate.

Al doilea ìn importanza dupa Stefan este probabil un scriptor din Mol­dova, dupa cum o dovedesc, în primul rînd, particularitâtile redazionale strecurate în text. Acësta serie tot în secolul al XIII-lea, partea de început (f. 1—39 v) fi de sfîrfit a manuscrisului (f. 174—215 v), întregind totodatà fi parlile din textul lui Çtefan distruse de vreme, sau uzate (f. 114—120 v). Partea aceasta este scrisâ pe pergament cenufiu, de calitate net inferioarâ celui descris mai sus, poate de proveninentâ autohtonâ; diferâ de asemenea forma literelor (vezi fot. 3), cusâtura pergamentului fi iluminatiile eu motive zoomorfice.

Limba prezintâ unele trâsâturi aie redactiei ruse apusene, iar lipsa feno- menelor fonetice pregnante pentru aceasta redactie (de ex. plenisonia) fac încâ o data dovada vechimii textului analizat. Întîlnim de exemplu :

— transformarea ierurilor în pozi{ie intensa, în o respectiv e : co kca (f. 2), coA-KraTH hécoat* (f. 2v), ko>kao, ko (f. 4), Ha>iaT0Kk (f. 215 v), ko kc» (f. 184 v), HiVUH£A\k (f. 2v) ; în baza frecvenZei diferite a celor doua procese, putem afirma câ transformarea ierului mare în o se produce mai devreme decît trecerea ierului mie în e\

— &>e \ cptKpo (f. 13)//epespo (f. 13 v) ;— denazalizarea q> u (j q > j u ): poyKoy tkoio (f. 2), rAa^oy a\o^;kk, ck

'/KfHOKS CKOKK» nfCO ipf (f. 2v). Aa K0\'A*> MOyjKOAl-k (f. 3), JKHKOyHlf (f. 3v), COy- KOT'b ii/Ho\'ij)H, K-teaxv' (f. lv) ;

— denazalizarea ç > a (j ç > j a ) : ptuia, npHraTH (f. 3), A¿uia (f. 3v), Kpar-Ki TKora, h a aoa\ti (f. 4), HapHnaKAiwia, K-haHA^uja, enra, Ha^aTOKii (f. 215 v) ;

— palatalizarea *d j >z : npfcwe (f. lv, 4v) ;— G redat prin $ sau : ¿(soAxa, Kap OAO.uICH, Axar fH (f. lv), A\aTK,f,kH

(f. 3v), ^ oavhi (f. 184 v) ;— y’ : > er : Aíp3áKTh (f. 208) ;— transformarea y > i : thcmijiî (f. 4) ;— transformarea v > u : hIîctk oy Haw (f. 4v).Rezultatele analizei ligvistice pledeazâ pentru o proveniente moldove-

neascâ a aeestei parti.între cele doua parti discútate ale Apostolului lui Stefan este insérât un

text copiât de un al treilea scriptor (f. 40—70 v) 1, apartinînd sfîrfitului secolului al XIII-lea. Prezintâ trâsâturi ligvistice foarte apropíate de cele

1 îm pàrfirca textulu i pe scriptori, aça cum am prezentat-o în acest articol, diferà de cea fâcutà de P . P. Panaitescu în Catalog.

250 ELENA LINTA

ale scriptorului II (deci se poate presupune o provenienza moldoveneascà), dar calitatea pergamentului fi tràsàturile paleografice sint net diferite.

3. Evangheliar, sec. X III, Biblioteca Centrala de Stat din Bucuresti, nr. inv. 10.848.

Nu a fost descris pinà in prezent.Este un manuscris bine intre{inut, in genere lizibil, scris pe pergament

de culoare alb-gàlbuie, cu una din fete mai cenusie. Are 122 de file (17,5 X X 22,5 cm.), nu este numerotat, lipseste sfirsitul.

Scrierea este semiuncialà (21 de rìnduri pe pagina), cu cernealà neagrà, iar titlurile cu rosu. Iniziatele sint de tip sud-slav, modeste, in rosu, negru fi albastru. Semnalàm o singurà incercare de portret, de altfel nereufità, la f. 67 v. Intreg manuscrisul este realizat de un singur scriptor.

S-a pastrat legatura veche in lemn fi piele, cu ornamentale modesta in motive florale fi o cruce. Manuscrisul a fost reparat in anul 1741, dupà cum reiese dintr-o insemnare a celui care a efectuat aceastà operaie (pe coperta interioarà, din fata).

Cuprinsul : texte evanghelice in ordinea citirii lor in bisericà, incepind cu evanghelia de pafti (Ioan, 1); la sfìrfit este un sinaxar.

Textul este copiat, probabil, dupà un originai glagolitic, deoarece se transcrie printr-o singurà literà atit t cit fi ra (de ex. w t nonhAWp-fc f. 11, KAH3H HOpast f. 11 v).

Semnalàm citeva tràsàturi redacfionale sud-slave, cum ar fi :— generalizarea ierului mie ;— disparita lui l epenthetic : w t 3ìaxa (f. 7), Kopach, Kopas-k (f. 11 v);— disparita partialà a consoanei iot ;— intrebuintarea, in generai, corectà a vocalelor nazale, defi uneori se

observà cofuzia fi amestecul lor: KKiai/fi (f. 1), KKCTaui (f. 11 v), uif(4,)iu'R KtjKauiA (f. 12 v), KhHATph (f. 7 v), j.iiHiih PAM KaA.h (f. 9). De fapt, nu intilnim cazuri de denazalizare, doar la f. 15 este inregistratà de douà ori forma m*, care indicà o confuzie a ierului mare cu o, dupà denazalizarea acestuia din urmà in «, ca in redactia medio-bulgarà.

Avind in vedere cà in acest manuscris se impletesc tràsàturi ale redac- tiilor sirbocroatà fi medio-bulgarà, trebuie sà presupunem cà textul a fost scris in Tara Romàneascà sau in Bulgaria. Pentru cea de a doua ipotezà pledeazà fi continutul ìnsemnàrilor, care atestà o folosire a acestui manuscris in Bulgaria.

Pe coperta interioarà, din fa£à, s-au pàstrat trei insemnàri :1. H3K0AfNYi wna il ck nocn-kuifHÌHf ewa h CTkWkCTTUiTf CTaro Ap 4a\hnti (wt

p-fc .xav|r,Ha. Aa(c) Kae (sic!) noA'kHOKHATv eira KHnra vmmi TÉTpoKaHrtAlf Taro noAHÌKH IlfTp-h KaA40Kii /^apasaTH 3a KaAMOKa aui<i h 3a HHKOAOKa h 3a HiHKa EaAK> KaAMo HkIìt S IJoHa ,\«Kpa HinfTKO. ('Cu voia tatàlui fi cu aju-

torul fiului fi cu pogorirea sfintului duh, amin. De la nafterea lui Hristos 1741. Sà se ftie cà s-a ìnnoit aceastà carte numità tetraevanghel ; a innoit-o Petru Calciov Darabati pentru sufletul lui Calciu fi al lui Nicola fi al lui neica Baliu Calciu, Floarea, Tone, Dobre, Pepetco').

CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 251'

2. Scris de aceeafi mina, mai jos : koh ta iiockoh mah npoAM* A<> * npoKAfTk w(t ) craro ka(c)k<i h w(t) cì c-uifpT» h w(t ) thh wi h dAiHHh ('Cine fi-o va in- sufi, sau o va vinde sa fie blestemat de sfintul stapin fi acesta sà-i fie piris fi [blestemat] de 318 pannai, amin).

3. Mai jos, o alta insemnare, mai veche, din secolul al XVII-lea : che (KanriAHNf x PHaa MapKa Tfpo(K) Ha nona /k,©Epra 3a(A)uiS ciikhhì / apaKOMH a HtroKd Aiua h sa AaniHna w(t )u ripe TaH To(a)opo h chh'k er* IlaKtA'K ('Aceastà evan- ghelie o dàruiefte Marco Gherov preotului Dobre pentru slujba de pomenire a lui Daraboci fi pentru sufletul lui fi pentru al lui Lasco, tatàl lui Ghero, acel Todor fi fiul lui, Pavel').

4. Evangheliar, sec. X III, B.A.R., ms. si. 4.A fost descris de A. Jacimirskij (p. 88—91) fi de P. P. Panaitescu (I, p. 6).

Se presupune cà a fost scris in Ucraina *.Limba prezintà unele tràsàturi ale redactiei ruse apusene :— denazalizarea g > a (jg > ja) : piKouia k'kima (f. 2); in urma acestei

denazalizàri se confundà grafie * cu t (de ex. f. 3, HA^c ra f. 2 v) ;— denazalizarea q > u ( jQ>ju) : KfcfcAoy, aiho» (f. 2), rAarortKM4ia (f. 2v)„

paaopio hpkkk chic (f. 5) ;— palatalizarea d j > z : khjkk (f. 3v), po/Kinoii (f. 4);— unele cuvinte dialectale est-slave, de ex. canor (f. 2).Aspectul grafie este apropiat de cel al Apostolului lui Stejan (vezi fot. 4).5. Mineiul de la Neamt, sec. X III 2, B.A.R., ms. si. 682.A fost cunoscut de A. Jacimirskij 3 fi descris de P. P. Panaitescu in

voi. II al catalogului, ràmas in manuscris la Biblioteca Academiei, precum fi de N. Smochinà 4.

S-au pàstrat numai 2 file (27,5 x 20 cm.), deteriorate, scrise pe perga- ment fin, bine prelucrat. Au fost descoperite pe fedele interioare ale copertei unui manuscris din secolul al XVI-lea (Cartea Proorocilor, B.A.R., ms. si. 84), provenind de la mànàstirea Neamt • Constatindu-se marea vechime a acestor file au fost desprinse fi inregistrate la o cotà aparte, sub numele Mineiul de la Neamt, (vezi fot. 5). In descrierea làsatà, P. P. Panaitescu considera necunoscut locul scrierii, ìnsà, in urma analizei lingvistice sintem de parere,, ca fi N. Smochinà 5, cà a fost copiat in Tara Romàneascà.

Scrierea este uncialà, 31 de rìnduri pe paginà, titlurile fi initialele cu rofu.Cuprinsul : fragment de m inei8 pe decembrie fi ianuarie. Textul nu este

in continuare, lipsesc probabil douà file, deoarece f. 1 —lvcup rind slujbele din 26—28 decembrie, iar f. 2 din 1 ianuarie. ìncepe cu ultimele pasaje ale

1 A. Jacimirskij, Vpmopuu ¡Ja.MÓ.ìaK, p. 338.2 Mai existà o ipotezà, pe care noi nu ne-am ìnsufit-o, conform càreia acest manuscris ar*

aparfine secolelor X I —X II (N. N. Smochinà fi N. Smochinà, Unni dintre cele mai vechi texte slave scrise de un romàn, in BOR, 1961, nr. 11 — 12; D. P. Bogdan, Compendiu. . voi. II, p. 49).

3 A. Jacimirskij, MeAKue meKcmbi u 30MemKU no cmapwiHoù cAae.HitcKou u pyccKoù Aume- pamypaM, Petersburg, 1899, p. 50, nota 1.

4 N. N. Smochinà si N. Smochinà, op. cit., p. 1113-1114 fi 1117-1124.5 Ibid., p. 1132.6 N. Smochinà afirmà cà nu este un minei, ci „face parte dintr-o carte in care se cuprind.

condace, tropare, prochimene, peasme, apostoli fi evanghelii" op. cit., p. 1113.

252 ELENA LINJA

slujbei din ziua a doua a crâciunului (f. 1) si continua cu slujba de sf. Stefan, din 27 decembrie. La f. 2 este titlul pentru luna ianuarie : ami,k rEHKapk p i-

KOM npOC-feHHk HAMT A«H ^a, ANk HAU(t) Md(c) i', d NOLpk P . 4 WBpE34NkK rO y

HWEAxoy I (e ) X ( c ) r $ y imam t w ( r ) u ,d m iioro KackiAHt ('Luna ianuarie numita pro- seanet are 31 de zile, ziua are 11 ore fi noaptea 13. 1 (ianuarie) — Circumci- ziunea domnului nostru Isus Hristos.. Pomenire sf. parintelui nostru Vasi- lie'). Continui cu tropare çi un fragment din Epistola lui Pavel catre evrei. întregul text a fost reprodus de N. Smochinâ, in articolul citat, unele pârÇi fiind comparate cu texte similare slave vechi fi slavone 1.

Limba prezinta unele trâsâturi ale redactiei sìrbocroate2, dintre care citàm :

— generalizarea ierului mie ; ìntr-un singur caz am observât transfor- marea acestuia în a : KC4'ikCKn v\k (f. 1) ;

— transformarea y > i : khth, oycAHUiank, iveh jh EHKaKTk, oycAHuin (f. 1), oycAHiUHTt, K3HHH, shcte (f. 2) ; semnalàm fi confuzia grafica a celor doua litere : e irkHUKM, ivEpf3aNkii t (f. 1), f i a e k i AH t (f. 2);

— transformarea é > e : noKEAaK, rpe^ki, ee, ehaìth (f. 1), rpEXOAXk (f. 2);— denazalizarea ç > e : KTiSKECÉAHTk et', te (f. 1), iumet, kshuh (f.2) ; dease-

menea se observa confuzia literelor a , -b fi s, de ex. CKkiiiENkiK (f. 1), e t (f. 2);— denazalizarea q> u (jç>>ju) : E t Toy 3EAiAoy, AWAHTKoy a\o», A\oroy-

l OyMOy, nC>CAO\’UiaK'UIHA\k, KCEK> KEIJIHK» TEAECNOIC (f. 1), Kk COy SEAWOy, HEpoy- KOTKOpEHklAXk (f. 2).

Manuscrisul nu prezinta însemnâri.6. Triod fi Penticostar, sec. X III, Biblioteca mitropolitana din Sibiu,

ms. 1.A fost descris de I. Iuffu, în „Romanoslavica“, VIII, 1963, p. 467.

Este un manuscris incomplet, contine 217 file, scrise pe pergamaent, in re- dactie medio-bulgara.

7. Octoihul de la Caransebes, sec. X III—X IV 3, B.A.R., ms. si. 450.A fost publicat de P. A. Sìrcu, cu titlul KapaHceôeiucKuü OKmoux emopoü

noAoeuHbi X I I I eeKa, în « C ô o p h h k Oxneji. p y c c K . s n . h c j i o b . fÌMn. Ak'a/i. HayK», tom. LXXXII, 1906. în prefata la aceasta edi^ie a A. Jacimirskij scria câ „manuscrisul s-a copiât, dupa toate probabilitâtile, într-o localitate cu populatie romàna“ (p. X).

Manuscrisul este incomplet (lipsefte începutul), scris pe pergament fi hîrtie, în diferite epoci, de mai multi scriptori. în consideratile de fatâ ne intereseazâ numai filele 5—17 v, 24—26 v, 29—113 fi 119—157 v, caré da- teazâ de la sfîrfitul secolului al XIII-lea fi începutul celui de al XIV-lea (aceeafi datare la P. P. Panaitescu în vol. II al catalogului, ramas în manu­scris) . Aceste file sînt scrise pe pergament alb-cenufiu, în scriere semiuncialâ,

1 Ibid., p. 1133-1141.2 Trâsâturi lingvistice similare prezinta çi textu l rugâciunii sf. Sisinie, ineizat pe plumb,

■apar£inînd celei de a doua jum âtàti a secolului al X III-lea (cf. Lazâr I. Ciomu, Un vechi monu­ment epigrafie slav la Turnu-Severin, în „Revista Istoricá Romàna", V III, 1938, p. 210 — 234).

3 A. Jacimirskij îl dateazâ din a doua jum àtate a secolului al X III-lea.

CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 253-

32 de rìnduri pe pagina, cu ornamentale sumarà, geometrica, numai la ini­ziale (vezi fot. 6 fi 7).

S-a pàstrat legatura veche in lemn fi piele, cu motive florale, stilizate, datind cu aproximatie din secolul al XVI-lea.

Cu privire la provenientà, nu se ftie decit cà a fost dàruit Academiei de Andrei Ghidiu, protopop de Caransebef (de aici fi numele manuscrisului). In descrierea sa P. P. Panaitescu il considera de „provenienza necunoscutà“, iar in Istoria literaturii romàne se menZioneazà cà „Octoihul de la Caransebef este adus acolo din Moldova“ *. Analizind tràsàturile lingvistice, paleografice fi iluminaZiile manuscrisului, am ajuns la concluzia cà nu a putut fi scris in Moldova, ci in Tara Romàneascà.

Cuprinsul: partea a doua a unui octoih, cuprinzìnd glasurile 5—8, fram­mentar (ne referim numai la partea cea mai veche a manuscrisului) fi cìntàrile treimei pe opt glasuri (f. 156 v —157 v).

Limba prezintà unele tràsàturi redacZionale sud-slave :— transformarea y > i : thcauité (f. 9) fi mai ales confuzia graficà a

celor douà litere : cKrp-feiiniiKTi (f. 55), h>ké rAoypro o iuki ivTKp-haw yt (f. 10) ;— confuzia iusurilor : oyra3KHiu;K a\a , HAVAijie, auica h (f. 13 v),

AOJKHiu nonpaui,*, ahkhuj-k ca (f. 11), ctp(c)th;r;k KoypA (f. 11 v), iioaiiihauv//(f. 12 v) ; in citeva cazuri observàm tendinZa de denazalizare in à,

manifestata prin confuzia cu ierul mare, de exemplu : h*, KKCfAwn/T;h ke (f. 9 v), KKCE/«0r*H (f. 10).

Dintre cele citeva ìnsemnàri in limba romàna, cea mai veche este din timpul lui Vasile Lupu, datatà la 1641, scrisà pe marginea de jos a filelor 55—59, aproape ilizibilà in prezent. Textul este urmàtorul : „Aceal Anghel est mìntuitor de suflet, 1-au dat Dumitrafco de la biserica din Botofani, unde este hramul sfintului mare mucenic Gheorghe, pentru sufletul sàu fi al pàrin- Zilor lui, in zilele binecinstitorului fi de Hristos iubitorului Io Vasile Voevod, in anul 7149“.

La f. 148 este o insemnare, tot din secolul al XVII-lea, scrisà de altà minà : „Voevod cu mila lui Dumnezeu“.

Pe fila 1, care iniziai fusese albà, s-a fàcut in secolul al XVIII-lea urmà- toarea insemnare: „Aceasta pomana [ . . . ] releni, Barbu, Bata [...]ona fi mueriiAleni, [fejciori Nicori, Danilo [ . . .] Ionu, Todoru, Todoru (sic!), MaruZa, AnuZa, Anna fi copiii, aceala fatà Gaftea, a lui Baba, acea [ . . .] pomanu care [es] tu la sfìnta besericà [ ...]b rea“ 2.

8. Evangheliarul de la Putna, sec. X III—XIV, Mànàstirea Putna, cota 566 (II)3.

A fost publicat de E. Kaluzniacki, cu titlul Evangheliarium Putnanum,. in colectia Monumenta linguae palaeoslovenicae, voi. I, Viena-Teschen, 1888.

1 Istoria literaturii romane, voi. I, Bucurefti, E ditura Academiei, 1964, p. 241.2 P. P. Panaitescu a descifrat astfel aceastà insemnare : „Aicea la pom ana. . . Releni,

Barbu, B a n ta . . . Ona fi muerii A len i.. . Ciori, Nicori, D en ilo r.. . Ion, Todoru, Manica, Annfa,. A n n a ... pomeanicu care estu la sfìnta besericà".

3 Maria Ana Musicescu, M uzeul Mànàstirii Putna, Bucurefti, 1967, p. 28.

'254 ELENA LINTA

Editorul a dat totodatá descrierea manuscrisului1 çi un studiu ligvistic al textului (p. IX —LIX), un glosar si indice de nume proprii (p. 271—290). O alta analiza lingvisticâ a aceluiasi manuscris a prezentat Gr. Nandris, ín lucrarea Aspectele verbale ín Evangheliarul slav de la Putna (sec. X I I I —X I V ), sustinutà ca tezâ de doctorat la Facultatea de litere a Universitari Jagellone din Cracovia si publicatâ în „Codrul Cosminului“, I, 1924. Dispunem, de asemenea, de o descriere recentà a acestui manuscris, datoratâ lui Paulin Po- pescu 2.

Manuscrisul confine 146 file (26 X 18 cm.), scrise pe doua coloane (29 rín- ■duri pe paginá), pe pergament de calitate superioarâ. Scrierea este uncialá, asemânâtoare cu cea a Evangheliei gallitene din 1283; ornamentaria este modesta, cu chenare si initiale ín motive geometrice, ín negra si rosu. Lega­tura veche în lemn çi píele dateazà, cu aproximatie, din secolul al XVII-lea.

Cuprinsul : pericopele evanghelice pentru símbatá si dumineca, ín ordinea calendarului, íncepínd cu dumineca învierii. La sfírsit este un sinaxar cu evanghelii pe sfinfi si sarbátori, íncepínd cu luna septembrie.

Limba prezintá únele trasáturi ale redactiei rase apusene :— denazalizarea q > u (jq > j u ) 3: oycKpwio, kk coyKO-roy (p. 19), rk3-

A\oyijiaují KOAoy, GoyAfTh (P- 21), rAárortwii« (p. 23), coyA^Te py«H (p. 24), coyipa (p. 36), K-kpoyio (p. 38) ;

— denazalizarea ç > a ( j ç > j a ) : h th (p. 24), p-buu (p. 53), ra3KJKk (p. 82), MaAOAX'K (p. 87), HaMauia (p. 159), KAHXíHAra rpaAivi (p. 69) ; semnalám de asemenea confuzia dintre cele doua litere, de ex. ahkaa\'\' cm (p. 23), P«Ahtíam (p. 37) ;

— transformarea ierului mare ín pozitie intensa ín o : poncer’K (p. 23), cospaiua (p. 38) ;

— transformarea luí v inicial ín u : ;khk k ko\‘a£t oy kIík'ki (p. 22), oy c0yE0T0y (p. 24), oy npa3A*»nHK"K (p. 39) ;

— trecerea y > i (si confuzia celor doua litere) : naxn (p. 37, 53 $.a.), no- -rHKHfTK (p. 33), AÉKr'KIT'KI (p. 2), WTTv pOyKH (p. 35), KHHrH (p. 35) ;

— palatalizarea *dj > z : míjkk» (p. 19), npt>Ke (p. 53).în baza analizei lingvistice putem presupune ca acest manuscris a fost

copiât in nordul Moldovei sau in Ucraina 4.9. Fragment de evangheliar de la Rîçnov, sec. X III—XIV 5, B.A.R., ms.

si. 613.A fost descris de P. P. Panaitescu ín vol. II al catalogului, ramas ín

manuscris.

1 V. çi E. Kaluzniacki, Ruthenische Literatur und Sprache, în „Oesterreiche-Ungarische Monarchie in W ort und Bild", Band XV, Viena, 1899, p. 393 — 395.

2 Paulin Popescu, Manuscrisele slavone din mänästirea Putna, în BOR, 1962, nr. 1 — 2, p. 113-116.

3 Trimiterile sînt la editia Kaluzniacki.4 Gr. Nandris considera, ín baza aceloraçi träsäturi, cä a fost scris în Galicia sau Volînia

•(op. cit., p. 13).6 D. P. Bogdan dateazâ acest manuscris „dacä nu de la sfîrçitul secolului al XI-lea, cel pufin

■de la începutul ve&cului urm ätor“ (Compendiu. . vol. II , p. 49), dar arguméntele d-sale nu ne-au ■convins.

CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 255

S-au pàstrat numai 2 file disparate (24,5 X 16 cm.), scrise pe pergament de bunà calitate, fin, alb. Scrierea este uncialà, 21 de rinduri pe pagina, titluri fi iniziale cu rosu.

A fost descoperit, impreunà cu alte manuscrise, de catre Sextil Puscariu, in vara anului 1912, la biserica romàneascà din Kisnov, lingà Brasov, fi prezentat la Academie de I. Bogdan, la 12 octombrie 1912.

Defi „locul scrierii nu se poate stabili“, cum afirma P. P. Panaitescu, in urma analizei lingvistice, sintem in màsurà sa presupunem cà a fost scris in Tara Romàneascà sau Transilvania.

Cuprinsul : evanghelia de la Luca 1, 7—22 (f. 1 — 1 v), Marcu 9, 2—9 <f. 2), Matei 17, 1 - 5 (f. 2 v).

Limba prezintà caracteristici ale redactiilor sirbocroatà fi medio-bulgarà :— folosirea cu precàdere a ierului mie; màrturii sporadice de voca­

lizare : nOC/MHk KC*Mk, (iChA\h. MECOAiOy (f. 1 v) J— transformarea vocalei é in e : ke, khaíkk, c upma (f. 1), MtKípOKd (f. 1 v),

■CKETiAh, 0\rEfAHTH, w(T)KElJldKh (f. 2), KEAH (f. 2 v) ;— trecerea sporadica a vocalei y > i : o\,-cahiimhj (f. 1), khcok-k (f. 2, 2v),

i;hui<k (f. 2), eiiX'0AA4ieA\h ha\k ck ropn (f. 2 v) ;— confuzia vocalelor nazale : ;CACYJK<KuiToy (f. 1), «i^AJ (f- 1 v), kkiui*

(f. 2v), cto* (f. 1), pa3C>\'/Vitui* (f. 1 v) ;— denazalizarea g > e fi confuzia cu h : ha\e, he haíacte MhAd, kecmahé (f. 1) ;— palatalizarea d j > z : po>KfCTKfc (f. 1).10. Evangheliarul de la Risnov, sec. XIV, B.A.R., ms. si. 676.A fost descris de P. P. Panaitescu in voi. II al catalogului ràmas in ma-

nuscris.Este un text fragmentar, s-au pàstrat numai 8 file (22 X 20 cm.), desco­

perit impreunà cu ms. 613, la biserica din Rìfnov. Este scris pe pergament de calitate bunà, fin, alb, in scriere semiuncialà, 24 de rinduri pe pagina, cu ini­ziale sud-slave in rofu fi negru.

Continutul: 12 fragmente din evanghelia de la loan.Limba prezintà o ìmbinare tipica pentru slavona din Tara Romàneascà,

a fondului slav vechi cu elemente ale redactiilor medio-bulgarà fi sirbocroatà :— generalizarea ierului mie, dar fi vocalizarea ino sau a : hìm^tokk (f. 1),

ÍCA\/HK (f. 1,3)— iusurile sint in generai notate corect, dar se observa fi manifestàri ale

confuziei celor douà vocale : HÉpd3oyAvfeuj;ii, KtpoKdiU/K, w(T)Kti4idiU/f> (f. 1), k*a<i. p1nu*, (f. 1 v), haohja, hì/Kth, tpc^'ahiu* (f. 3), KTvSrAdCHiu;* (f. 7 v), HI nOCAOyiUdUI/R IVKH* (f. 5 v)

— denazalizarea q > a (■ r ) fi confuzia celor douà litere : i’ a e t k a - 'K /K - r

(f. 3 V), £C*A\h, H/K (f. 1), rAkKOKK, HA\ (f. 2), CH/R npHTVR4A (f. 5 v) ;— semnalàm un singur caz de denazalizare g > e : «ETtu (f. 3) ;— transformarea y > i fi confuzia celor douà litere : cahiimx, th (f. 1)|

OVKWTH, CAHÜI4XK, H3KJA<K (f- 1 v), TH (f. 2), KH (f. 2 v), CAHUldTH (f. 3 v) ;— é este folosit corect in majoritatea cazurilor, doar sporadic trece in e :

pejfh (f. 6), AfcAd//Afrtd (f- 1 v).

256 ELENA LINTA

Textul poartâ doua însemnâri, dupa secolul al XV-lea, la f. 4vsi 6, pe marginile de jos (vezi fot. 10), continínd indicatii pentru folosirea acestor fragmente de evanghelie.

11. Fragment din Vechiul Testament de la Rîsnov, sec. XIV, B.A.R., ms. si. 677.

A fost descris de P. P. Panaitescu, în vol. II al catalogului, ramas ín ma- nuscris.

S-au pästrat numai 4 file (19 X 13 cm.), foarte deteriorate, scrise pe per- gament cenusiu, de calitate inferioarä, ín scriere semiuncialä, 28 rínduri pe pagina, cu iniziale de tip sud-slav, ín rädäciniu si rosu (vezi fot. 11).

P .P . Panaitescu afirma despre locul scrierii cä estenecunoscut. Ín urma analizei lingvistice si paleografice am ajuns la concluzia cä acest manuscris a fost copiât ín Transilvania.

Cuprinde pasaje din Vechiul Testament, si anume : profetul Isaia (f.l —Iv), Cartea I a regilor (f. lv), profetulDaniil (f. 2), Numere (f. 2—2v), profetulMiheia (f. 2v), profetul Isaia (f. 3), profetul Ieremia (f. 3 v), profetul Daniil (f. 3v—4), Iesire (f. 4—4v) ; printre aceste fragmente sínt intercalati psalmi la f 3si4v.

Limba prezintä únele elemente ale redactiei sírbocroate :— denazalizarea q > u ( jç>ju) : mhmohaoy, pasoyAvkwTk, boya^Y (f-

3 A W , C T p d H O y , V V C tH -b W H lf, K W A Í T (f- 2), K T ^ A K H r O y ¡Kí Cí (f. 4 v), KHCOy CHAOy,

noAK koa*w (f- 4), ckKÉpo\'Tk, pajKA-JwuiTe (f.2 v), noyTk (f. 3 v);— denazalizarea § >e : ci, np-bpAfilií» nocAd mí (f.l) KHí3k (f. 2 v), aícít*4

(f. 4 v) ;— trecerea sporadicä a lui y > i si confuzia celor douä litere : th (f. 3v),

THCOyitldX'' (f-2v), H3kIAf (f. 3), t3kIU,H (f. 4) v).12. Psaltire cu tîlc, sec. XIV, B.A.R., ms. si. 205.A fost descrisä de Fr. Miklosich, ín revista „Starine“ (Zagreb, IV, 1872,

p. 29—62)1, A. Jacimirskij (p. 345—351), P .P . Panaitescu (vol. I, p. 300—301) si publicatä de V. Jagié, în 1907 2.

Este scrisa în anul 1346, la Borici (Serbia), pentru Branko Mladenovic.Limba prezintä träsäturile caracteristice ale redactiei sírbocroate :— denazalizarea q > u (j ç > j u ): MoyjKk, (f- 1v), Hfcoyijioy,

cncdhM|ioy ( f . 1 2 ) , HÉAwroyTk ( f . l 6 ) ;— denazalizarea ç > e ( jç>je): \f3HKk (f. 2), 3dKoyAfum A\e (f. 25 v) ; de

mentionat cä vocalele nazale nu mai apar nici grafie ;— generalizarea ierului mie;— foarte rar, transformarea y > i si confuzia celor douä litere : ishtìth

'a íntreba' (f. 3), th (f. 38), iiTkiu,e (f. 15 v).13. Apocalipsul cu tile al lui Andrei al Alexandriei, sec. XIV, B.A.R.,

ms. si. 100.A fost descris de A. Jacimirskij (p. 653—656) si de P. P. Panaitescu (vol. I,

p. 127—128). Pornind de la însemnarea existentâ la finele manuscrisului

1 Despre interesul manifestat de Fr. Miklosich pentru acest manuscris, in urma descrierii fäcute de cätre Al. Odobescu, vezi G. Mihäilä, D in legälurile lui Fr. Miklosich cu A . I . Odobescu,B . P . Hasdeu si loan Bogdan, in „Romanoslavica", X II, 1965, p. 235 — 238.

2 V. Jag ii publicind Psalterium Bononiense (Viena —Berlin —Petersburg, 1907),pe lingä tex­tu l de bazä a dat §i Variante, p rin trecare $i acest text, denumit de editor „Codex Bucurestinus".

I A i*

i r - ^ ßA V M E ö i i O

i f n i ^ f ^ ^ i # M Ì | y |

C.v * ' í . / ' « ' | p U l ' f 9 T v Ä A W - Ö E ^ f N i M f r Är & t i t c £ é r ? * j n * i

J & fe 4 ü C V A t ' i M ? *"

^ » » y ^ r w í í í M-, ,. n

¿ I ^ f f l t J M L *

« i * i W 4 ^ ö v n M

a u \ ¡ ' W > t ¿ h S \

* T J » | A H * l * T Í

$ T M / i % A M t ú *

í l á l j l l M f e C I U ^ í t

w r e ^ i | ! J i n r # f c i i i 'M

* r »¿Û * t « ¿ K Y ’4 1 1

I jU f c

£ i l f V f ? £ * í l f £ t ¿ « C

i / w * - y i ! f r í ' . '

l á H T H l i 'M e d a i L A U

\ J U * ? m / n u r á í i f , :

K

- H U r t # * Í L U Y £ H M | É

t y C t ' & ê à j h l H t U f y k

W f : * K f i l H * K h £ A Ï

á U i p W j K i U k H t m

# Z A A % A M T V * H 9 %

f W $ & à ' ï Â n m $ f â *

u \ i t r u r m % ï ï A '

M I J U t f t ' t f f l E f T J *

l ’ v V í ' ^ - ^ V f •/,£Í’ r r

1 ,1 .1 X 4 1 * •%>.:-

V U A "

Fig. 1. F ragm ent de A posto l, sec. X II. B.A.R., 790, f. 1

Fig. 2. Fragm ent de A posto l, sec. X II, B.A.R., 790, f. 1 v.

ñ - h K M H 'T H r O T 9

n i r m ' k ^ ^ n a A s t i A

t t á O g n M ' Z H & H

A * t í K $ £ > ñ * p e T O - H C ^ t A A l f l H n A N A

r w w k T t p - i *

K O l lA A i p ^ f í r t l jW *

I Í # r ® T M I H K | » A ¿

n p n & J h T Á m y n m

r a i m i i ^ t > n á r t

^ 4 « > a i i r i i r i v i v n c | ? 1 r * ¥ 9 y i ! i * v Y f ’r K f

r k m r d i t i ' ^ A A k m

k * * m - i i s 4 % K | ,

i i x m j ä f i i r M M m ,

H E Î i r A â l C ^ M e A A l

ü k C ^ n t l I K l J C H

V t r m t p ï - r i H

K 4 î f # m t r w

k « a h a i ^ l U l h .JfcfA

K f t r f t C K B i f M A .Í H U

Ó Y H l J I i f l A - H í f r A A

S T Ô ^ H i J I W n ^ K M .

K Ú n í M M ’M M t é kÒ Y H « T 'H A Ì * n r f e l M 4 ^

a l e s i l i

T H T i ì l J i l ì l H ^ K b t

4 ^ A a « k «l£ * _R B T f - A - A m * S ^ f ï m r*

*“ ' K o n h i - m i f S h M

T p i ^ 4 l 0 4 f l U I %

d \

E h i » i r ^ i i T e * t T f

t € « v ì » f c H r i i i * i f f à

à n h â i t f î m u u : mP f e H H A ^ t O T à H H l r t

^ A O y / I V f c l l iA B à ^ l T O

B T Ó t k l A Í á . O k & ^ M

1

Fig. 3. A p o sto lu l lu i Çtefan, sec. X III , B.A.R. 20, f. 18 v.

IM »

li M W V T N

KtJIIMftMlMJM NC'MIb H £ * lfit& t# t£ * fcM H 0 r i M K * Ü>tf& K T l^ fM M t'tt ilM K lX S t’l’M * *

§ ö Y * m m e if i W & •

&*M¡I KIIA&KHtW i»m 8tffr< »u T m

M iti t » j * t t v r M |t M¿ c v r ¿ { e i #M tf e

t t f t i v j b t i i i c v i iMtf*f|*jpif*k

:fp A ^ M H & * k K U w n n

W é f^ rW K JI^ H T M A<l' l i t f u w i i i o n ' K

T I Y HT* H 11 r f A HWK /,-* A tT fc A r ttfM K If ty ty

K ^H H 1 )lM W # R 8 ^4 ^ « H |m iA W iA ty V IH H i|m m H jt*tö$* »i»*i>

x * T b n t f r v » > f f '« M m «W fy«t* lll9> i% l1 lA '* « V t y M P 4 t e m # I U $ l ‘

M*k-Hvrt>MAAKHH‘RM ’ / '

HHik'l’ fl^HllihJI'f.ffNH 'wmc*i> m q*h * m»r1:V f m p * * * hm AM Ultimi M i & * k iiv m u u r iU K iw M ;*

AK jì e y " ^ * *

ftlAit Vf«£*vifUftGM*á w Í4 R A t|! A K A & K M UI4 0VfiOMUIAtk0Npbn;f '?* r \ A »IM v i ^ l h IHIUlkllt K 0 1 4 T U * f0 T V f» * J iitH fliuM T M K 'M rC M K **II. II.'Hit ».MU i m IT.i m i

K TvH m W h A * » . iU f • ß I « »* T ^ H 1»^ 1^ M A

UV.KTOM IUttf

Ä fál*»f É K ^ 4 Ó * H N tr*H t '-ft' K k V î^ » T # lf M I l t A V m * S . 'U « lg * l ’| f t * j e w m * y t H M j j i i ! t r i - -~ iA ífS llf % 'b m ^ H H V Ht H Hlf LU Kô H M H & **W#

p iK A W r U ,’M t(\H H H # r

Fig. 4. E vangheliar, sec. X III , B.A.R. 3, f. 9.

ï* f f r i * n ü

s* t/ ä & k n « i* « s * : rfn V w >a •u n k ü t * M IÄ W J|¿5 # - ' } t í i i »

r u a e { ¡ t \ ¿ nt» *•«/• “ “ Ä :#

._ _ I P * * f - ,

p l iH-Hit i t r v m t ß f i i n fy u a m & L n f tjr t> * f c y » j k ^ « r i r c u m fi « ú 'f t jf i t f ' ßij * T C« * . t i m H uai.n i t r i i a ï « s '* X k *\t t & op i t n t a - j n j ’* «ttf. v 'A H -lip n n f c x a n in ¡ u n f tv

a f » • e v* * * * * * * * s. 0 ,3 I T f r •> X f ,Q v u n i t n f j R t n k 4 n fc L* It fctt B ¿ J 41 l u i m f t ^

r B À + ' s * t » k r ¿ S T ♦ * > C / p V a a i f t II 1 Q K 1 1 ft r\ t* * : n ? u p » h a m t nt* : t . * lilt,* ;* >. A t*

Mt t fc BTOMMNFt û t « ft! ' l ^ i S K SIA % V* V £ # «Éf

Fig. 5. M in eiu l de la N ea m t, sec. X III , B.A.R. 682, f. 2

r m

¿ V t r i f »* 1 *§? ** * t r * n i « *

» » ! « M i " i s ' i . f ' S ( ' i AHv<fo r

¿ K i ^ r u m r i r t ' ^ «ì k * ì w’»« h»h v» » « * i. /«tu •*"* 'H A T ^ t i T C tM&A « » « *

r ju*.K«fwAAà*&* e****»™ *VUHAhMXVA ^ R M W » » « « ÌO M o m W « f f » ÌAOV»MKÌ«% «jM* ì’ A* t » *> K>«#tF«E * * • « A*

f t ^ A n M r k M H t£<**•*•£« ..B IC M B » » » « * ''*- lì írt*'a<í’MfAi'r,fB,r M R»ki-ir\<'T*ìpì|«A^<i!,A4#ttM'* ••*■’'■

¿ % { t ,K ,M ^ A n n e i? A ¿ 'y A A t* e 'r> .& n*i*p ttnn t> (À »^tm .A v* it

Ä i ä f i f c i m v i s i r í * í « t ì c i *44««uiÌ m n#«K«

è f A i^ t« * * fc M 'fc R * /* ' l ’f c ; r « '»’ • i r U * ( / l f « l Kt* «»*»

uàd <*a«S4A«ftr.tft « ’£«*«. «£ fi** >•■ ^8 < » ■ t % U > V n H Ì M Y n ^ l M T ' M < i » 0 j |4 * » A «

fc«*Mp*rnXot-K,,<<<<N«y t*i» f » i* * fi.iéw u -y t.irA 'i'Â 'fc Ä 'N n Ä A » ^ * «•

||^|<*C* f t U n à n G A n u tn t * . n i u p s u n t % .***{% * **

*■' 'iNrAAVtttSßini rM»íTrtíH{Hcí«yH/n «■=• jr¡u*íf«**4. «»/»«ry**. r*AAA^mfm% M 'hiü fm b.'ise* ir ¿ A* *

Ï j» ^ * Î > î ^ » A 8 M u r w m ^ f i i i i l 6 5 f i y s i f « ï »1 ••*«

s4 > ¿«1 <*** ■£ « JMM'** lUHfMÿ- yAÔ M .it%<ÔfikM -.toAif

• A s c i m i *•* ((« t M A u ¿ ¿ u i l f r è r\ •* >**t M rt» * 4 A R l» *

ÂA«i'r«*e«««4W lW1 J riYixnMJUL***/ « iif*

Fig. 6. O ctoihul de la Caransebes, sec. XXII —XIV, B.A.R. 350, f. 83

i * r « « r * - ^ ^ n c > t * u k t* % * U i.¡L f tA ¿ X B Íi . t + f i w k p o

x % U 1 « l i * R X Í * « * £ * * * » " * « * * * M * # « i W « M A * *

* 4 ' « * * i ì m u " « « t \ i a i ì ^ s *<«t o »* *

■ « ì Ó m * w 4 i '«JCs * f M ^

1 1 c (H fl im * H« ' a » i f ^ t e r i« « A t** ' * \ n n ê n i â u t i à i < y i i « ¿ w i t M i ‘ *,f c ^ » * ,Í a u M i . v J% i w e A « ’*?¿

t ’AjçV • r u ^ À K - ' f c » * i n r p t v M ^ o t 'r A ^ i * * " * «•

Í* n V « w n n i ' e Y ^ ’ * Á 'F ft»M * < i«* < A ,í'* »4 M rtír/ fí.i * « r « « u t » t o» , r j

r i » ß r * n ’s i i A f i A i M i ' r « ' « t ’ t ß ’i r ß « a p i K * S i * 4 t j u i % % a » ^ ¿ ¿.ttf* •tMtR*IP»MÉíl«-R^»rM#MM'fcS3 ft¿*<*^*Hr* ï:Â- «

E«,? ,,* ¿ A £ G a/ì M « K 1 K.* X M i l I t A / K r t ' i l It • H A ! « *

t fA c  M W t ' Àijit ut e t te* s W A * « l h ¿¿ »ri m> • n i t r i r *T l i ì l h d M A ' r t t K r t f A l i t J t . ' i t Y V A t Ê 8 * . R S > r , l r t Aft» l*M£fMiké*r^#a| y j* < f im + r t« A ’it s a a a • « * s u » T f % o A *rv m « h i ì m a « t u « B « u i ' r , & a i n <•

no ? jl ' R A , ß ^ » ä H , M R i f i l i M H K » V ' t W E K A S a M â ^ K i

‘ A aM ■ «**«*».-r*.v, jÇiY'-'if « i» M ' ^ « y r « <U#'¡- t c r r f s a i

a if t jw s v f • k ï m y V M » y s s iA ia n .í ¿ £ » S t f l i r t .

y ’ f K l « * ;a o « / a i « . ìi<»#ì « * i^

* ft»**«•n it4 M ^ ,iJ u q i"p a «/ iM »A .< i» ii| » 'S iT * tÄ r in ^ # M a iiiT ii i* « *

« M U A fi! • í¡H > írK A !lH # /i« '6 f(‘« ^ A Í M H M A * '5 « ¿ í . i* X '¿ * i fe x p 4

« 'F í * . r v # n j « » í * » « H * * í f * * * < r A - f r t < K í » li i i i i i i i u r í ) i

ó ^ « ii| i mm'iw U14 4 mttfiictBfA r » • r t t ^ ( A < r m < « r i « A y .

n{Aiti«>9fic>t«(rn(H4rmA.V «• n* * ^ • «.*«* * tum i*f O . ' f ' ^ ’K lA .Ir lC M A A . 'W fclV tM K T.

\ ¿ * : V - *'** V;.

F ig . 7. Octoihul de la Caransebes, sec. X I I I _X IV B.A.R. 450, f. 136.

I

iaíta t* A' A . » t - í p # VI

r ^ » < »M M » » n f Í T * » M ! U ^ H H B Í M i y » t

é & * < á i v « * & t « u s r M r p ^ , á ¿ * * f « f i

H 4 Í H * - ; * f * • b * * * ' ' ' £ f o . t í é ^ ü m t f * M * i * ú í í j l à *

e f t H P 9 * * í é Í Á H * * * * ♦H Í * ¿ * N & f l f 4 ¿ ß f * ’jüi&o ÎI|*teIfM!I M H • I « ri « H > 6 * rt t| f à r ¿ ri W # # « f . f

$ ím i r a i i f r # ¿ « s u e » i r T i ,<

h t * ~ ? s s f e r r I I < * i u í h m L m » « < * s n - A ?»« f

í í ÍH M m V*>IV « í l ft 1 4M* SUMÍ# n t t i « 4f * \ J

IC*^H J « | | í

JJ «íjl C T V A A tV trf t* f t tW .* r^ lK l« f lf tjf t , ' s *? | § f $ t ¿ h h t , w s M t h h H -^ a k t * n tm S ^ Ë ê W k % t& k à t i ÿ i f * h i k - q t 9 f i i f j|f

i* jb .* E 'fc r t4 fc 4 4 (* k n « K im i

*#É¡?

Fig. 8. Fragment din Evangheliar de la Rísnov,

f K H f M «Y ( 4 M d ô * H Í M A li

n j t e u A L & y H R ^ L H H i j i r c u û ÿ n h % k¿fW

M 'K ^ H I U Y Î B l r ô ô K ^ l i l / K ^ t  d f ,d t F e

^ cr i t ^ t r û m k ò Y j k é n « t s « & « #

C ^ A ^ a ^ W f M k W M K S ' d i A « a i 4 ^ 8 M ^ a R Í r M k - W K O Í t H Í Í T k R i » K ( T K M A € f t t L M H d tfy jC ' i n i ( f i - ê l â 2 i u

Ì Ì A k u . , H liti IH H M I K k H f mi û y if 8 $ « b v i

¿tylíSkAVÍf fcfcJÜ IkffkU klíU A W K irjt lI iU i

*»’ ki CT ( .4^ k C « & JM HÇ kt¿ /kàfl Ô « ¿ A v i t i

« H £ l e t ï l Ô Â ^ Â H ^ T k M l U ô C i 4 I l t Y Y *

c i r < a ^ H M W k r t i ^ f r f y i u i ^ | t r ( . à K é r t l(A H U 1 4 T /1 £ /Í0 A {(£ M 0 Í r o - Ä ü

« M jX Jk H Î* fe6A4 f C T | t l l lO ^ Ö T H ítóÉ^f IM

Ul I r § £ û t|i f V iTK dd lTT* M 'AN H i YAM Ô «Y

R k í K l^ 4 iT ^ H t K « r iH H R k H f T l t M f M t iT f l

* n WKTäri’t T k H e T H r i H Ä ’i r i i M i I ÍM

^ t T k Ä ^ K A ^ f M Ä J f k r A C T t » K a u

j f U S'T ktM lH C FO ¿ ç i ^ H l H C T I t f U i f t Ù k

H l » M í T . C g t ^ H M N C K V « ¿ Ó R ^ Í k » C A i

Fig. 9. E vangh elieru l de la R îsnov, sec. X IV, B.A.R. 676, f. 3 v.

• V I

o f ' M i ’P * ô ÿ*BM*¿>I* 141 Ai'(.

i t A A l A M t o U m j l l (Am U M O M NK

i e V k C Í ’P í .¿ Í Í U ¿ ^ C M Í / l . f6 A f tM ^I 4#<¡ K i i lP À r V ¡ R ¿ f k * t R í M l H l l | i e í* ( S t M L H F A ¿ A * Í 1 C C H k f t / M fc A *

•K k nfr&iijkâiJ i ÔK 6 f>0 a c A « ^ h ^ r w M ut k 4 M k*pK A I £ H & H¿ Í

A k £ H k M 0 « • H14 H * * * 1 S*^ ^ ^ < M * d * *■

í í c u ÿ’ir lu A » d i k i / l H i v n i M i y * «* Â*tn i l l » Ü f l i t M ÿ â * l M ¿14 a a KRIt^’kA^- <fi#M IÍÍ n |.4 * M tyiM .FA .M U M I * « '* 1

: * 15 1 C l i ^ t ^ M U ^ k C t * M i * M , p r *v

^ í K . i M i h H t ^ H R ú ^ r ^ r k r i ^ w í - í í í R t

C K á » C A H H ^ a ^ < H ^ ¿ l | Á K R { » n v 6 l l ! { £ k H IJCÉIM? HJfkH^fcMlÍ T i l j f ô É k lá i 'F J m.t'“

• y * M" V f f I • i «<4 H4 ••' « - * Y l a S i ^ i ! R \Ç R Í K l i i m VK íB 6ft\■ s h ¿ É M

m. K 0 m » o r k ri 4 a k r ‘| \ i * r i k k n í m «\*

r Á V iK L ^ H A B f l é ^ Y H M k K C y i l H M l ^ A ’fc *

J C k í ¿ 4 M ¿ ÍK T > ( H■ 1t * £ rXá III s « í «

s u * , h u U k c i * t ni f r r 6 \ e ijH mt k U ’r h í.

^ W R . j ñ A t M U <M *y4>n A H ü k ^ R tM y l* M,* U ¿ l l 4 N * ^ k H Í & l * A * # V M H H A I t

M K A j K « * £ kRJU A Ô í TOilf»*M¡fi

io 'S * ' V * ' ‘ ' tr* * ' s *

Ïtr»

Fig. 10. E vangheliaru l de la R ísnov, sec. XIV, B.A.R. 676, f. 4 v.

m s? * *■ •#. '* i .. . .«V f’*'

***** « * * * fJ- :>i f j m c # r N * * r " » « » r ;* * i'* * î fN.A Î

y#» S t K «»* W 'S« S i ft i t n M l V e / T V f f K ’ *

b te M a ‘ y f.~3 « # * f r # î - HA -M <*e TT/> N i y R O A f t

TÎTTiS* « MffcjrÀïClfc*<«.?| *. Wfi

i l f » - f M Î T r t f l f n - X K f c f ; • I N ' Î « E M f i î K O R Â

4 T U f W M A i i i « c T / î 4 N f . f g i 3 i r | E n ; ;5

Ç V f : n t p * ? * H h tp-tr Ufa s ^ K M r o y K H u cT i i ^ K i ' r . » ’ K i l R f i ' M * ' » « t « H A ' r . H & f * : I

p ^ H à c f - t f J f* r h i t M K a »r**, r ’ F i v i r f i » , » n a g *.;| , .■Kfç.-K r r i K i t < p r i K £ A k ^ * . i w r c

t r i u e e e i à ' « . - e s n t » t t m t t e r o f i â1-11 ■*-: f t* K s x * # r . I m t T K H t i , N i î r . C T ^ f l / . - j #

. i t * C > . | ; W t f A 8 S ï i r r & i f ’ï M O i f - K i r s ^ f r ^ .

' * C rr Ql Xft f-,*,U A : Y i r i A « A «

| pi?a. t STfp, im »t/* w .k .1 tf a c i? o * e * a *»«•- f JteifONts»*. ***« T f v c ■ 4 , n i # * m e i r i * * K °

, ^ t - o n ç a n 9 j*- * n iM 0 c e #t y * T < t o * * 'r j K ± A U # ^ * \ r U ’k H À c u y e l c .

gf «^A^Nt-A 'r # T » K « » < fHC.WCJKf » ’îr iP K H « w / ! » o c ï î Ä s y n ¡e>e»y^*«V 4 5 N I. a f r r - . t ' t i ^

Fig. 11. Fragment din Vechiul Testament de la Rîsnov sec. XIV, B .A .R . 677, f. 1

u«

â u Ê t p * r r r i t iA » Ê » K < h n m a f 4 t A A iu u iu . n * M K « < t» m r * /« à

« M f n r r T M A « * r # « a * A # r ^ u M fcT H ) f # A 4 T « u * s u b u m

«A’fc « * í< * ‘ « » * « lp í« n H K T iy ¿ 'k r t B f c ^ n i | j n u n n » a u A n a A t

||4 < r r u X b A 4 0 < T t tH U lM M « B ( { h t Hjçfc - M tlT M ^M U iU f ^ U h î

» n m u M i t U t N i i i t k A < 4+ A n4ti< *aHJ> *ru M <t»«ûÎn«YAAri

C V A V )* tttU H l iê s T i f iT h M j- U f iA H . t h t t t i U l ^ k AM L£ZUt.

A ln»•(TkH M.t>Ufc^-tA-t^k^A*1 •*» AH M «llT*®* Y t M X a À m M ^ B ^ n H f t E A H i t . n u a \ t f b i o A Û n « ^ H î a ^

AH A t t ü i A - t t U T B A n n ^ l t U . 0*» P » i f t t ^ * T H | i t ^ A < H Z : 6 W

TP« tA A U H j & h(H A4M AOM ÍM M(N*lf H f T O f U i l f A X t I f M N tm tt

A ^/in k ■> ^

iÇKMeté M erria «nHieiar.- « U M U I U « T M T * t . E / i r » H O t » >

■ i ^ 4 Y ( U i i i t t t T ^ i 4 t n « t A n n ( ( | - t A i u ^ u i | n i r « e tm a n i u u i h

j j t A M U l A T H (A 4 rA A < n fc lM A * 4 M K < n W n M tt< A A « T H I8*?A

u n t * » i j * k i H ta> n -feM fc r4 /» A -tA m ^ k * M # * M « h í í « * ( W

t t u t T m . n H c a H * i r M b i i i « M v i n n > « a i t i n u

t a n - f y * . l a i p i u

• k n A Ù i r f c ^ f c n « r â ^ M . « k A ^ é T â u t r e n i x « é c*<

Ït H I Y A f t l U M k . Í Á T f tfct tAl’t m t í U»*»t l * I « * * » '* * « V * A rut i 'À a A Â A H i | . KIlÂttfcllfc

( n * ( A * y i a 4 T n n . n t c e i f « « « * K e i t» r A * t A A t r ü » « ^

Fig. 12. M a n u scris m iscelaneu, sec. XIV, B .A .R . 72, f. 52

«m m m * uc*t¿i/imit t i tariff*“ « m f t ó S i«¿fe. tt rrkm»nt*tb*tit

CV* nri»u4TMf« j¿ ¡í*.«*«$*, ^ ^ f e v u t ¿ 0 ^ t

a!****. nymm«rt<-*wpwy* ¡5^4s«4rHruu«

**< CupjMiUJt.

MWitUnnraC HìtWHMJfk HHTMI .*#«" i

t # # W F K 4 j M > rt< _"3T *•*'" . ,%ÄfMllWMWl

r * m & k f**

MWyWiÜl

MÉÜK ff%

wMt)«UJUI n i n t ik t i iU i

*M$Ê&£9&ÊÊ»* tu-Vn4tiJïhM*¥ « ê* #% iS ’H ft-i *4 ,****•

- 4*^4á¿¡N|Sé* **if :%l

í iM y y i <srtWMPti •

$%$êêm wkwfte ...

s? m h « « ì &$*§ r \ i é .

X 4niJHv "tpi iVfiMT^^th vtrAIn- r t r -

% !.. !' _' ,4.t1rtrrH(Tv<8t.>Ji«(' C#»«, <MM|

*r*e n i fjWW»*'MM*Mw«*fc. tt{UM4,4*tMVttMn«3iMk

«rtW irfe

i n w t w j i u t n è v * • ntMHA/» r«*kHJU*crr^M.*«m. NWM int i K « SA'tnti <HM ter!; iuAttipèf rtHUZ*yti

(’pktunkHjtmt- ttuf*n**jui+mrtitttt ntjulfcti«Hr* « *i «ür»« mm «¿»ttw mm

Turpnka»«iíj,**y.

TdTflH H.tM SMffttfN KfM H U C i k t A.» rwvt.lt*M ritftkiTX

WrTitN, fi.IH W> H it« *<¡>£>*VH“TH-, riflMi**. •àgfï'fTH T t t iit4 it>,4ft'trr',sí*í»%.

íHífe». {4*»^* ! i(¿tttltt

Ittf4tt r t Al ilièTWSNIttè'tAti* W * U « f m ,l$iké M f e M M M f t tm

«Mf. fiâNTM’CR'lfeM

V H i>ruw«#r#M rr» «»»4**»<>.» r * $<4 h tm » • «Mfc r tu * 4

m um m ., K * * > n¿t r i

Fig. 13. C uvîun târile lu i Ion G urä de A u r, sec. X IV , B .A .R . 148, f. 61

h { 4 k « r a n | » w ^ f A - í ' t k f u t c p s ’T’ K A r o h c w i p e h a t o ^ m ^ Ç

r u i p A t f M T O í U o h p ç î CA« € f c 4 C l C £ Ç c # n o 8 A N « £ C « C f c

C t ^ S { S 3 r 3 N A r 4 , < - U Í C T g i í W C l u , M f ö M ' i O ^ T ’ f t t R O H '

K T 1 C t T Ç a f H T J . h ’ h £ * î fi (rp'i m k o í & Í T i n p  & A *

'T & 0*H C ^(&)E'^,'TCo^.MlKOnoAÎÎ^,Ne- C**{f *S # n 0 A § f c M g i C f A T ^ H ' ÿ ’T g ( S î r Î,.-f & Ï » H p A , ! , # Ä . CA uu n i i c T t

g“ r o u j r H - h ñ u * 6 » n * ’T v >C « » f € r A 4 * i u e -

s A r o ^ 4 f A r H ,4, í t ¿ £•/> A T A T U A S O & t f j f H C A T É g - ç

« f i ' Í tA)A i - ^ € H C & ' t 1A , ' Í M V A T 6 ® A ' H f T A X f c i - O O K A ^ I * .

n a k a ^ a j u A . ^ » C í A i f t T M ^ C M t n f t ^ A U A ■ H , n o K < ,. * ■*X í -VA. A A. n ( S « S Í - A M H K % U W W C T M * W «-> Ç-* H f H T > U -f

ü k *« c ï s i r À À A ï u t • a s s ' f ^ T K c / K ^ m e j u o A g f c n o k o h

■ «T ê o H > M K C r » f&jQ Ç ^ O C ' è T g o f H T f e ' t , H HjKJHAM.*

H T ! * K O n j » M U J C ^ I g ^ K Î A%&CgO&, H n O ' Ÿ H T ' J N K O

* « ? * " © £ < £ ,4,4 g M y C T A j > É ^ Î < M C ï e / u i f k m t t o l

C K f l H Y A e C Ì A Ì ^ 4 C 6 0 A * tV * f M ^ € A 0 C n t R ' u ì *

c ? S f ? UJ 6 n i - Ç ^ a c t ^ h c n a J n / w U ^ t i <

O f t i ^ A N « u d M I M A' S • K * 0 € f c l f £ f i t Kl i u

A K a  ' H ^ « 6 M B ' î Ç € A î f < î i K ^

O * .'; A? u i H Í . a *î HTl { 6>o • c i ' ï e o Otßf tAMiHA'l, n ’c n ¡ ) í ^ 4 ¿ V o f t l á j n H r i h C l T Ç o p H

U. A i n ’t)-' H l'AAA U J 6 C w q s * h * k o g d o n Lf j f s u 2 H

< tïh A X N O ^ c n ^ i n e x o p i n a i ç f

* T r ^ Ç $ A i \ * Hï * A ° Ç { o M r r t A i J U Z - f A ^ H « l H - t

B'OHC XCKR%UJEr^iii]>r0« çJ(;Mj . ^ ' 1L|J£ ^ CTrMHHj | t

■ r » f * » ¿ A S s T ï N AJU i C t Î * Ç M Ç T O j l Ç ' î î E ^ A T J +*i>X *> I H fe Ä 0 r t 1^1 { aI * H > r $ H ' OU 0 4 $ 0 « 3 * 6 0 C U t f Î H ?

Fig. 14. Culegere de cuvinte pu stn ices ti, sec. XIV, Muzeul Dosoftei, Iaçi

CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 257

(f. 124 v), scrisàde copistul principal, in care se men^ioneazà realizarea acestei càrti in timpul patriarhului Sava al II-lea al sirbilor, cei doi specialisti au datat manuscrisul in raoddiferit : A. Jacimirskij intreanii 1354—1375, iar P. P. Panai- tescu ìntre 1399—1420, considerind fiecare o altà perioadà de pàstorire a lui Sava al II-lea. De fapt, nu este vorba de Sava al II-lea1, ci de Sava al IV-lea care a fost al doilea patriarh sirb, ìntre noiembrie 1354 r.i aprilie 1375 2.

Este un manuscris incomplet, contine 124 file (29,5 X 19,5), scrise pe hirtie groasà, cu filigranele : Douà cercuri (Briquett, I, nr. 3182, Troyes 1368) §i Dona chei 3 (ibid., nr. 3810, Torcello si Venezia 1343). Multe file nu au fili­gran. Titluri $i iniziale in rosu, farà alte iluminatii. Scrierea este uncialà, dar cu litere mai alungite decit cele din parile romàne. S-a pàstrat legatura veche in lemn si piele, cu motive florale 4 stilizate.

Manuscrisul a fost copiat in Serbia si folosit la mànàstirea Neam|ului din Moldova.

Cuprinde textele apocalipsului in tìlcuirea lui Andrei al Alexandriei.Tràsàturi lingvistice : text de redac^ie sirbocroatà :— generalizarea ierului mie ;— denazalizarea q > u (jg > j u ) : mv.oyi|iiM«y, coyijioy (f. 1 v), THcdyi|iaxK,

KoyA^yiuro covaci (f- 2), np-fcA\©yAP0CTh (f. 3 v), soyAcyiJMro (f. 5), ck a\khok>(f. 7 v), M«y*HHHK (f. 13), HiHMoyTK (f. 15 v) ; semnalàm confundarea neastep- tatà a rezultatului denazalizàrii cu ierul mie : pakkhhh// rAoysHHH (f. 15 v) ;

— denazalizarea e>e( j$ >je) : x'OTtijioyio, npHfTK (f. 1 v), hIìiphkth (f. 2), MfA<i (f- 5 v), naMiTKh (f. 6 v), ham (f. 13) ; nici in acest manuscris nu mai sìnt folosite literele care notau vocalele nazale;

— trecerea sporadicà a vocalei y in i §i confuzia celor douà litere : >iìth- pfXh, THCoyuup» (f- 2), noKpnuit (f. 6v), cahuihtk (f. 13 v), dKUK (f.22v).

14. Manuscris miscelaneu de scrieri teologica fi filozofice, sec. XIV, B.A.R. ms. si. 72.

A fost descris de A. Jacimirskij (p. 198—205) $i de P. P. Panaitescu (voi. I, p. 87-88).

Cuprinde fragmente foarte mici extrase din scrierile pàrinfilor bisericii, din filozofi profani (de ex. Aristotel, f.48v), din pravile fi càrfi liturgice.

A fost scris in Serbia, sau la Muntele Athos si aminte^te de Sbornioni de la Hilandar, din 1073 (cf. A. Jacimirskij, p. 205).

Limba prezintà unele tràsàturi ale redactiei sirbocroate :— generalizarea ierului mie;— denazalizarea q> u{jQ>ju) : tapoCTHW noK'fejKA'iwi f) p43Aoymìhhk (f. 3 v),

ckois aiui«> coyAHUJf (f- 4), coyTK (f. 7), WTCToynHTH (f. 12);

1 S. Stanojevió CpncKU apxuenucKonu od Caee I I do ffanu.ia l i (1263— 1326). in „Fjiac Cpncxe Kpa;i. Axaa “, fase. 153, Belgrad 1933, p. 43-78.

2 Narodna enciclopedija srpsko-hrvatsko-slovenaika, IV, Zagreb, 1929, p. 39.3 Filigranul pe care P . P. Panaitescu il interpreteazä ca „trident §i furcä cu douä, cercuri

la capete" (p. 128), nu este altceva decît filigranul doua chei, im prim at pe h îjtie de format mare si îndoitâ la mijloc în manuscrisul de fatá, !n aça fel, încît pe únele file apare jum ätate din fili­gran, iar pe aitele, cealaltä jum ätate.

4 Nu sìnt motive geometrice, cum apare în descrierea lui P. P. Panaitescu.

2 58 ELENA LIN'TA

— denazalizarea ç> e ( j ç>je) : pacnfT ce (f. 3v), cìikit^kt a« (f. 10), H4MfAo ( f . 30 v) ;

— disparita sporadica a lui I epenthetic: KopasH (f.l0)//K©pdErtkHOK, 3fMrtK (f. 13).

15. Apostol, sfîrsitul sec. XIV, Biblioteca Universitarâ dinCluj, cota4109.A fost descris de I. Iuffu („Romanoslavica“, V ili, 1963, p. 458).Manuscris incomplet, deteriorai, scris pe hìrtie de provenientà italiana,

filigran Coroana si Sabie. Concine 151 de file (21 X 28 cm), ìn scriere semiun- cialâ, pe doua coloane, 32 de rìnduri pe pagina; manuscrisul este realizat de mai multi copisti. Este scris cu cernealâ neagrà, titlurile cu roçu, farà orna­m entale. Nu s-a pastrat legatura veche. Provine din colemia Iulian Marxian.

Cuprinsul : faptele apostolilor $i un sinaxar.Limba prezintâ trâsâturi redactionale medio-bulgare si sìrbo-croate.16. Evangheliar, sec. XIV, B.A.R., ms. si. 5.A fost descris de A. Jacimirskij (p. 91 — 95) si de P.P. Panaitescu (vol. I,

p. 7), care-1 dateazà in secolul al XVI-lea.Este scris pe pergament subire, alb-galbui, 296 de file, scris pe doua co­

loane, 21 de rìnduri pe coloana, scriere unciala. Initialele sìnt lucrate ìn rosu çi albastru, cu motive zoomorfice $i ìmpletituri.

Cuprinde textele evangheliei in ordinea citirii in biserica.A fost scris in Rusia, cu grafie novgorodeanâ 1. Limba prezintâ trâsâturi

ale redactiei ruse, cum ar fi :— denazalizarea ç > a ( j ç > j a ) : cp1?Touid (f. 8), ptKouu (f. 12), h t h

(f. 14 v), Hjqarta (f. 35), iua® (f- 60 v) ;— denazalizarea q > u ( jç > ju) : r/wi|if (f. 8), HiMyijjH (f. 11), ™k> (f,13v),

k \ ' aì t k , w( t ) ci « aV' (*• ^2), HCKaxv» rP'ftAV» c\-ahtk (f. 14 v), /wkaw t a (f. 35v) ;— transformarea ierului mare in pozitie intensà in o : K03K-fccTHiiu (f. 8),

K03K4 (f. 14), K03rt»KHATi (f. 35), NdMdTOK'h (f. 266 v), CO DIMOIO (f. 10 v), pOHOTTv(f. 13);

— palatalizarea *dj>2: x®>Kdiiil (f. 36), npHxo>Kdiuf (f. 39v), Htocy-jKaHTt (f. 45);

— pastrarea lui I epenthetic : kopjkak (f. 44).17. Cuvìntarile lui loan Gurâ de Aur, sfîrçitul sec. XIV, B.A.R., ms. si. 148A fost descris de A. Jacimirskij (p. 734) si P. P. Panaitescu (vol. I, p. 188).

Ìn privinta datârii, am acceptat-o pe cea stabilità de A. Jacimirskij, spre deo- sebire de P.P. Panaitescu, care considera manuscrisul ca apartinind secolului al XV-lea.

Provine de la mânâstirea Neam{, confine 158 file (27 X 21 cm.), scrise pe hìrtie, cu filigranele : Casca (Briquett, I, nr. 2890, Pistoia 1356; variante similare Venezia 1363—1389, Ravena 1383, Sienna 1375—1376), Para (idem, nr. 1341, Udine 1366; variante tot din sec. XIV, de la Zurich, Breslau, Venetia s.a.), Arbaletâ (una din numeroasele variante existente la mijlocul secolului al XIV-lea, V. Briquett, I, p. 50; cel mai apropiat este nr. 707, Mechelen-

1 A. Jacimirskij, rpiieopuü IfaMÔAOK, p. 338.

CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 259

Belgia 1353), Doua cercuri (idem, nr. 3193, Lyon 1368) çi Arc (idem, nr. 791, Pisa 1392—1395, Lucques 1393).

Scris pe douá coloane, ìn semiuncialà mica (vezi fot. 13), ìntregul manu- scris este realizat de doi scriptori (primul f.1 — 109, al doilea f.110—158v). Ornamentada este modesta, iniziale si titluri ìn rosu ; o singurá datá apare o vigneta in rosu, cu motiv ìmpletiturà, modest (f. 139, col. b).

Trâsâturile fonetice ale limbii marcheazâ o îmbinare a redac^iilor rusa apuseanâ §i sîrbocroatâ :

— generalizarea ierului mie ;— denazalizarea ç > e(jç < je) : w ( t ) z ì mm (f. 14 v), X o t íu i íh (f. 15),

>KiTK0\’, f3UK0y (f. 16 v), ril(T)AÉCfTh (f. 17), CT0Kl(IÉ (f. 13), WGHajKH CÍ (f. 14), A 4 iipoatK H tTK (f. 14 v) ;

— denazalizarea g > u ( j ç > j u ) : HtKoyio cn-knioy (f. 9), coyijjoy», ¡\\iy-ApOKdHHia (f. 9v), 3ÍAVAK) (f. 10), np'kMOlfAP®CTH, AtTtX«V (f- 11 v), AfT4»Th(f. 12), coyGonrfe (f. 17), ivpoyAuta (f. 39);

— transformarea y > i çi confuzia celor douà litere : khkjictk (f. 41), H3WA*, nHTdKA\ 'întrebâm' (f. 18), /«HordiMKi koa4mw (f. 10).

— transformarea vocalei é in i : stMAia KHrtwia (f. 14), ghakiih AP^fCd (f. 14 v).

In baza acestor caracteristici fonetice putem considera manuscrisul in discute ca fiind copiât in Moldova. în plus, semnalàm folosirea cuvìntului románese opaiet in urmatorul context : wrm npHCKdraKT ci KK3A»y()f) A® V,IH Kb OndKUK H pd3AW/HAKTh wrHK Kh3A«y)f©y (f-16).

18. Minei pe luna septembrie, sec. XIV (a doua jumâtate), Dragomirna, cota 1771/682.

A fost descris de I. Iuffu 1 (p. 444). Manuscrisul are 198 de file, 27 rìnduri pe pagina, este un exemplar complet, scris pe hìrtie cu filigran Corn. Ornamen­ta le sumará, iniziale si titluri ìn rosu.

Cuprinde slujbele pe luna septembrie. I. Iuffu presupune ca manuscrisul a fost adus de la Muntele Athos.

19. Minei pe luna aprilie, sec. XIV, Dragomirna, cota 1827/738.A fost descris de I. Iuffu (p. 445). Este un manuscris incomplet, concine

137 de file scrise pe hìrtie, cu filigranele : Doua chei ìncrucisate, Vultur, Are cu sâgeatâ.

Ìn prima parte cuprinde slujbele pe aprilie (f. 1—99), in partea a doua vienile unor sfingi si povestiri legate de unele sârbâtori din luna respectiva.

I. Iuffu considera ca acest minei este unul din prototipurile mineielor slavo-romàne çi câ este scris in redacte medio-bulgarâ.

20. Tipicul sf. Sava, sec. XIV (a doua jumâtate), Dragomirna, cota 1902/813.

A fost descris de I. Iuffu (p. 447). Este un exemplar complet, 143 file, scrise pe hìrtie cu filigranul Cruce ìn cere.

1 L. Iuffu, Mânâstirea Moldovifa — centru cultural important din perioada culturii romàne ìn limba slavonà (sec. X V —X V I I I ) , i n „Mitropolia Moldovei si Sucevei“, X X X IX , 1963, nr. 7 — 8, p. 429-455 .

ELENA LINTA

Manuscrisul a fost refâcut çi legat de catre Evloghie, ín anuí 1529, dupa cum feiese din ínsemnarea de la fila 143. Din punct de vedere lingvistic, I. luffu íl considera ca prezentînd tràsàturi medio-bulgare.

21. Predoslovii §i cugetâri, sec. XIV (a doua jumâtate), B.A.R., ms. si. 130,A fost descris de A. Jacimirskij (p_ 730) çi de P. P. Panaitescu (vol. I,

p. 152—157). Ín p r iv ila datârii exista o mica deosebire íntre cei doi autori, primul considerínd manuscrisul de la sfîrçitul secolului al XIV-lea, iar cel de al doilea — din secolul XV. Ne-am ínsusit prima interpretare, extinzínd chiar perioada probabilâ a scrierii la toatâ jumâtatea a doua a secolului XIV, bazíndu-ne pe indiciile de vechime ale filigranelor. Astfel, am constatai câ doua din cele trei filigrane ale hìrtiei folosite apartin mijlocului secolului al XIV-lea.

Este un manuscris incomplet, concine 307 f., lipsesc ìnceputul si sfìrsitul. Textul este dispus pe doua coloane, 40—49 de rìnduri pe pagina, farà ilumina- {ii, numai titlurile çi initialele cu rosu. Hìrtia prezinta urmatoarele filigrane : Fructe (Briquett, II, nr. 7376, Sienna 1355—56), Cruce greaeâ în cerc (idem, II, nr. 5470, Tirol 1357—1363) si Munti (idem, III, nr. 11770, Sienna 1377 sau nr. 11668, Spania 1358) 1.

Con^inutul : culegere de predoslovii si cugetâri (descris foarte amânun{it la P.P. Panaitescu).

Limba este foarte apropiatâ de slava veche din epoca clasica. în afara confuziei ierurilor si disparirei lui iot intervocalic nu mai putem semnala alte trásaturi ale evolufiei ulterioare a acestei limbi. Probabil câ transcrierea s-a realizat dupâ un original slav vechi ; atît trâsâturile paleografice, cit çi formatul manuscrisului si puritatea limbii indicà drept loc al scrierii Muntele Athcs (cf. P .P . Panaitescu, p. 157).

Dintre manuscrisele înregistrate de A. Jacimirskij la Galaji, la episcopia ortodoxa de rit vechi si la Muzeul prof. V. A. Urechia, apartineau sec. XIV (nu avem date despre soarta acestor manuscrise în prezent) urmàtoarele :

22. Fragment de Minei, sec. XIV, Galani, Iatimirski nr. 1 (p. 813—814).Este un manuscris incomplet, contine 24 de file (29,5 X 21 cm.), scrise

pe pergament, în semiuncialà, cu litere groase, 20 de rînduri pe paginâ.Dintre tràsàturile fonetice pe care le-am putut constata în fragméntele

reproduse de Jacimirskij la p. 814 (din proorocul Zaharia, cap. 3,1—7, cap. 4, 1—2), semnalâm :

— denazalizarea g > a ( j ç > j a ) : c t o u i i i h ^ i k H 3 u < r r i v ;

— denazalizarea ç > u ( j ç > j u ) : a°Vk'k> P^ovahuih, wrpaAoy AKHoy», raasoy noy-rn,

— transformarea ierului mare în o : K03/\0>KHTf, ko, coK/MOAfulH> coxpaNHiun:— transformarea ierului mie în e : k é c k ;

în baza acestor sumare informatii putem presupune câ manuscrisul res- pectiv era de redacte rusâ.

23. Tacticonul lui Nicon Muntenegreanul, sfîrsitul sec. XIV, Galati, Jacimirskij nr. 4 (p. 817).

1 Pe nici una din foi nu apare filigranul Urs pe care-1 dâ P. P. Panaitescu în descriere, p. 157.

CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 261

Manuscrisul con tinca 250 de file (27 X 21 cm.), scrise in semiuncialà, 29 de rìnduri pe pagina. Din fragmentul publicat de A. Jacimirskij la p. 817 am putut constata doar cà avem de-a face cu un text foarte corect, farà tràsà- turi redactionale pregnante.

24. Culegere ascetica, sfinitili sec. XIV, Galani, Jacimirskij nr. 5 (p. 818).Din descriere reiese cà era un manuscris deteriorai, de 269 de file, fàrà

inceput. Era scris in semiuncialà, 22 de rìnduri pe paginà, prezentind tràsàturi ale redactiei medio-bulgare.

Cuprinsul : diferite cugetàri ascetice, unele formulate ca intrebàri $i ràs- punsuri :

25. Sbornie, sfìrsitul sec. XIV — ìnceputul sec. XV, Dragomirna, cota 1795/706.

A fost descris de I. Iuffu (p. 432). Este un manuscris masiv, de 478 file, aproape compiei, scris pe hirtie cu filigran Turn.

Cuprinde 46 de lucràri hagiografice si omiletice scrise in redacte medio- bulgarà.

26. Sf. Vasile cel Mare : C-uvinte pustnicesti, sfìrsitul sec. XIV — incepu- tul sec. XV, Dragomirna, cota 1796/707.

A fost descris de I. Iuffu (p. 432—433). Este un manuscris compiei, 259 de file, scris pe hirtie cu filigranul Foarfecà si Floare. In afara inipalelor si titlurilor in rosu, existà si douà frontispicii in rosu, verde si albastru.

,,Nu-mi este cunoscut — serie I. Iuffu — sà se fi pàstrat alt exemplar vechi al acestei càrti, in literatura slavilor sudici, din aceastà editie in limba slavonà a lucràrii sfìntului Vasile cel Mare“ (p. 432).

Textul este scris in redacte medio-bulgarà.Nu am inclus in acest artieoi o serie de manuscrise considerate de unii

specialisti a aparóme perioadei analízate, deoarece analiza paleograficà ne-a condus la alte rezultate. In urma studierii filigranelor am constatai cà unele manuscrise pe care specialistii le datau in a doua jumàtate a secolului al XIV-lea sint din secolul al XV-lea (de ex. B.A.R., ms. si. 158, 159 §.a.), Ràmìn totusi sub semnul intrebàrii citeva manuscrise ale càror date lingvistice fi paleogra- fice nu sint suficiente pentru datare precisà (este vorba de aceeasi perioadà, ca si mai sus) si alte càror filigrane nu figureazà in cataloage (de ex. B.A.R., ms. si. 132), sau sint scrise pe hirtie fàrà filigran.

** *

in urma studierii manuscriselor prezentate mai sus, am putut trage unele concluzii cu privire la con^inutul si limba in care sint scrise.

Astfel, putem considera cà in secolele X II—XIV se copiau, sau se impor- tau, aproape numai càrfi de cult, necesare pentru oficierea slujbei in biserici, sau pentru pregàtirea preotilor 1. Numai citeva manuscrise fac exceptie, fiind culegeri de cugetàri, invà^àturi teologice si filozofice, realízate in afara scopu- lui practic de oficiere a cultului. Numàrul acestui gen de scrieri parenetice si omiletice create simtitor in secolul al XV-lea. Astfel, din cele 80 se manuscrise

1 Cele 26 de càrfi prezentate au urm àtorul profil : Evangheliar (6), Apostol (3), Octoih (1), M inei (4), Triod si Penticostar (1), Vechiul Testament (1), lucràri hagiografice fi omiletice (10).

262 ELENA LINTA

slave din secolul XV aflate in fondul B.A.R., numai 38 sìnt càrti de cult, iar restul literaturà apocrifa : cuvintàri, vieti de sfinti, invàtàturi etc.

Dintre manuscrisele pàstrate din secolele X II—XIV, mai mult de jumà- tate sìnt copiate in tara noastrà. In privinfa repartizarii teritoriale a acestora, constatàm cà cele mai multe au fost realizate in Tara Romàneascà. Moldova Incepe sa se impunà in planul scrisului, atìt cantitativ, cit $i calitativ, abia din secolul al XV-lea. Sìnt cunoscute cazurile cind manuscrise folosite si pàstrate in mànàstirile moldovenesti erau de provenienza munteanà (cf. Octoi- hul de la Caransebes, Mineiul de la Neamt s.a.). Aceasta nu scade, desigur, cu nimic marea importanza pe care o are cultura moldoveneascà din epoca feu­dali, ci schiteaza doar directia difuzàrii cunostinfelor si preocuparilor pentru arta scrisului. Este posibil ca cercetarile si descoperirile ulterioare sa aducà dovezi mai multe si mai gràitoare pentru determinarea gradului de dezvoltare a culturii slavone scrise, in secolele X II—XIV, in Moldova si Transilvania, anulìnd aprecierea noastrà de mai sus, fapt care va constitui doar un prilej de bucurie si mìndrie nationalà.

Marea vechime a manuscriselor prezentate si apropierea lor in timp de primele inscriptii slave din tara noastrà ne oferà màrturia existentei si dezvol- tàrii treptate si continue a unei culturi ale càrei baze s-au pus in secolul al X-lea.

Din punct de vedere artistic manuscrisele acestei epoci nu se ridicà la o treaptà prea ìnaltà. Indiferent dacà sìnt scrise pe pergament sau pe hìrtie, eie prezintà o ornamentale modestà (in special la iniziale), intr-o gamà coloristica redusà.

Pe pian lingvistic problema cea mai importantà ar fi determinarea mo- mentului de trecere de la slava veche, la slavona romàneascà. Ìnsà trecerea aceasta se face foarte lent, cu atìt mai mult cu cit continutul fix al textelor religioase obliga la o oarecare mobilitate a formeil . Dilema se amplificà dacà urmàrim — cu scop comparativ — cum se procedeazà in cazul celorlalte sla­vone (sau redactii). De exemplu, slavona medio-bulgarà este considerata ca incepìnd din secolul al XH-lea, adicà atunci cind anumite tràsàturi fonetice si morfologice ale textelor scrise in Bulgaria fac ca acestea sà se diferentieze net de limba slavà veche din epoca clasicà. in schimb, la redactiile rusà $i sìrbocroatà drept ìnceput este considerai momentul in care se initiazà folosi- rea si copierea textelor slave, cu toate cà limba acestor prime texte este mult mai apropiatà de slava veche (in ambele cazuri este vorba de secolul al Xl-lea), decit de slavonele respective din secolele XIV—XV.

In cazul nostru, avìnd in vedere marea vechime a introducerii scrierii slave, incà din secolul al X-lea, deci in epoca clasicà a existentei acestei limbi, nu poate fi vorba decit de slava veche. Consideràm de asemenea, cà pentru perioada studiata (secolele X II—XIV), avem de-a face tot cu slava veche, prezentìnd caracteristici ale epocii post-clasice, in generai influente ale redac- tiilor (si limbilor) slave inconjuràtoare. Deoarece in tara noastrà trecerea

1 D. P . Bogdan in Caracterul limbii textelor slavo-romàne (Bucurejti, 1946, p. 7 — Lucràrile Scoalei de Arhivisticà, nr. 4) subliniazà caracterul conservativ al manuscriselor, fa tà de cel mai liber, mai influenfabil al documentelor.

CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE 263

de la slava veche cu unele tràsàturi redactionale, la slavona romàneascà s-a realizat foarte lent (inegal in diverse genuri de scrieri) este greu de stabilit momentul aparitiei acestei redactii. De. aceea, propunem o data convenzio­nala : data aparitiei primelor texte originale, deci sfirfitul secolului al XlV-lea (cel mai vechi document de cancelarie este din 1374, actul prin care domnul Tàrii Romànesti, Vlaicu Vodà ìnzestreazà mànàstirea Vodita).

Limba manuscriselor analizate se caracterizeazà prin urmàtoarele trasà­turi distincte fata de sistemul fonetic slav vechi :

in Tara Romàneascà: generalizarea ierului mie fi uneori vocalizarea in a, o, à] confuzia iusurilor fi denazalizarea lui q > u si à, § > e ; transformarea lui é > e ; transformarea lui y > i.

in Moldova : denazalizàrile q > u si g > a ; transformarea è > e ; voca­lizarea ierurilor in o fi e ; palatalizarea dj > z ; de asemenea, sporadic trecerea y > i fi v > u.

In Transilvania : denazalizàrile g > u si g > e si sporadic confuzia lor; trecerea lui é > e ; folosirea cu precàdere a ierului mie, vocalizàri sporadice in o, à si e ; palatalizarea dj > z ; sporadic trecerea lui y > i.

Dupà cum se observà, unele tràsàturi sint comune pentru limba slavà din toate provinciile romànesti fi anume : denazalizarea q > u , trecerea g > e si jy > i si vocalizarea sporadicà a ierului mare in o. Alte elemente diferà de la o provincie la alta. Deosebirile fonetice pe care le observàm la manuscrisele din acelafi secol fi aceeafi provincie se datoresc in mare màsurà modelului dupà care se copia : dacà era un text vechi, limba se pàstra arhaicà; dacà era nou, slavon, limba copiei oglindea tràsàturile respective. Pe de altà parte con- statàm cà tràsàturile fonetice ale manuscriselor slavo-romàne din epoca stu- diatà, tràsàturi care se vor regàsi (aprofundate si generalizate) in slavona romàneascà, nu coincid cu ale nici unei alte slavone. Aceastà constatare infirma ipoteza lui I. Bogdan, cà in perioada cea mai veche limba manuscriselor slavo­romàne ar fi fost medio-bulgarà x.

Dorim ca aceste modeste consideraci privitoare la cele mai vechi manu- scrise slave din tara noastrà, sà constituie o contributie la efortul comun de elucidare fi aprofundare a cunoafterii culturii noastre vechi.

N.B. Am omis din inventarul de mai sus Culegerea de cuvinte pustnicesti de la Muzeul Dosoftei (Iafi), datìnd din a doua jum. a sec. XIV, cu urmà­toarele date: hìrtie (27x19,5), cca. 300 f., filigrane: Om (Briq. 7557 : 1357, Mos. 4817 : 1350/60), Floare (Mos. 3985 : 1326), Cerò (id. 2290: 1360), Cheie (id. 2688 : 1358) ; scriere semiuncialà cu elemente cursive, seamànà cu Sbor­nioni de la Neamt semnalat de Jacimirskij (96, p. 787, fot. 8) ; iluminatii mo­deste, culori fi motive sud-slave (fot. 14); limba prezintà unele tràsàturi medio-bulgare.

1 „Dacà am avea manuscripte slavo-romàne din sec. X II —X III, acestea fàrà ìndoialà ar fi identice cu cele curat bulgare din acea vreme" I. Bogdan Citeva manuscripte slavo-romàne din Biblioteca imperiala de la Viena, In Scrieri alese, Bucurejti, 1968, p. 491.

264 ELENA LINJA

4PEBHEMUJHE CJIABHHCKHE PyK O nM CM HA TEPPHTOPHH HAÜIEHCTPAHM

(PesiOMe)

A bto p noKa3biBaeT, hto BBejeHHe cjiaBüHCKOío H3biKa Ha TeppHTopHH PyMWHSH b X Bene,

o 4eM CBMxieTejibCTByioT naanHCH b ce/ie M n p 4 a -B o ;n , Myp(j)aT/iape h n p ., He «BJiaeTCíi mojiM- poBaHHbiM (j>aKTOM; 3to t H'íbiK KyjibTypw MMeeT CBoe npoiiojm eH H e. ripea;io>KeHHaH a n a aHa- n m a pyKonwcb X II Beica (B n6jinoreK a AKaaeMHH PyMbiHHH, cnaB. pyK. 790), nepecMOTp HeKOTopbix pyKonHcefl X I I I — X IV bb., uejiHKOM ncwTBepxcuaiOT <j)aKT HenpepbiBHOCTH nncbMeHHOCTH h CJTaBHHCKOrO H3bIKa B PyMbiHHH.

B CTaTbe npeacTaBJieHbi 26 pyKonnceft X I I — XI V bckob pe.inrno3Horo, xcHTMÜHoro h HpaBoyHHTejibHoro xapaKTepa, 6o/ib iue nojiOBHHbi k o to p w x 6biJio nepeBeaeHO Ha repptiTopHM PyMbiHHH. ÜOnOjIHM TCJIbHbie XiaHHbie, npUBO^KMbie aBTO pO M , nO flTB epjK íiaiO T HJ1H yTOHHHlOT CBeaeiiHa o zipeB H O C TH h xapaKTepHbix 0C06eHH0CT»x yKa3aHHbix pyKonHcefl. A b to p BnepBbie onHCbiBaeT HecKOJibKO pyicoimceft (ÊHÔnHOTeKa AKaaeviHH PyMbiHHH, cji. pyK . 790; Bh6;t. K n y * . Yhmb. pyK. 4 109; E y x ap ecT , U e m p . rocy /i. 6 h 6 ji., pyK. 10 848), paccMaTpHBaeMbix b KanecTBe apeB- Heñmero CBHfleTejibCTBa Hcn0Jib30BaHHH cJiaBHHCKoro ínbiKa pyMbiH3MH.

B o B T o p o i i nacTH CTaTbH aaeTCH o ó m a a xapaK TepH C T H K a s n b ix a cjiaBJiHO-pyM M HCKHx naMHT- h h k o b X ll — XIV b b . AHanH3HpyeTCH TaK*e p x ji c.iaBHHCKHx pyKonHceñ, H anncaH H bix b apyrH x CTpaHaX, HO ÔblBIUHX B OÔHXOüe y pyMbIH.

CTatbH conpoBO/KflaeTCH 4)otoko iihhm h OT/ie.TbHbix jih c to b aHajiH3HpyeMbix p y K o n H c e ñ .

L E S P L U S A N C IE N S M A N U S C R IT S S L A V E S D E N O T R E PA Y S

(Résumé)

L ’au teur démontre que l’introduction de la langue slave en Roumanie, au X-e siècle, tel qu’en tém oignent les inscriptions de Mircea-Vodà, Murfatlar e t autres localités, ne repré­sente pas un fa it isolé, mais que to u t au contraire il existe une continuité évidente de cette langue de culture. La preuve de la continuité de l'écriture e t de la langue slave en Roumanie est pleinem ent apportée par l'examen d ’un m anuscrit d a tan t du X ll-e siècle (B.A.R., ms. si. 790), pour la première fois soumis à la discussion, ainsi que par la mention à nouveau e t la réinterprétation de quelques manuscrits des X III —XlV-e siècles.

On présente 26 m anuscrits des X ll-e — XlV-e siècles, de contenu religieux, homilétique et parénétique, dont plus de la m oitié ont été copiés sur le territoire roumain. Les données supplémentaires — par rapport aux descriptions antérieures — que l'auteur apporte, confir­m ent ou modifient nos connaissances sur l’ancienneté e t les principaux tra its des manuscrits en cause. L 'au teur décrit, pour la première fois, quelques manuscrits (B.A.R., ms. si. 790, Bibl. Univ. de Cluj, ms. 4109, Bibl. Centrale d 'E ta t de Bucarest, ms. 10848), qu ’elle inclut dans la catégorie des plus anciens témoignages de l’emploi de la langue slave par les Roumains.

Dans la seconde partie de l’article, des appréciations générales sont faites sur la langue des m anuscrits slavo-roumains des X ll-e — XlV-e siècles. On y analyse aussi certains manu­scrits slaves copiés dans d ’autres pays, mais qui on t circulé chez les Roumains en y é tan t employés.

Des photocopies de certaines pages des manuscrits analysés complètent le contenu de l’article.