itc-scoli de comunicare

7/25/2019 ITC-Scoli de Comunicare

http://slidepdf.com/reader/full/itc-scoli-de-comunicare 1/12

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFJSC/ID

INTRODUCERE ÎN TEORIA COMUNICÃRII

ŞCOLI DE COMUNICARE

Tema de faţã reprezintã o repede privire asupra principalelor şcoli de comunicare ceau influenţat cercetarea ştiinţificã, fie cã se referã la comunicarea interpersonalã ori lacea mediatã.



!rm"riţi #n ta$elul de mai %os o reprezentare &rafic" simplificat" a celor dou" mariorient"ri '(şcoli)* afirmate #n studiul comunic"rii, inspirat" de Jo+n Fise, potrivitc"ruia comunicarea este (interacţiunea social" prin intermediul mesa%elor)'-*.

(0C1232 451C6S)

7 comunicarea este privit" ca otransmitere de mesa%e87 se preocup" de modul #n care 6miţ"torulşi 5eceptorul codific" şi decodific"mesa%ele, de maniera #n caretransmiţ"torii utilizeaz"canalele/mi%loacele de comunicare, adic"

pro$lemele eficienţei şi acurateţeicomunic"rii87 comunicarea este #nţeleas" ca proces

prin care o persoan" influenţeaz"

comportamentul sau starea mental" aalteia8 dac" efectul este diferit sau maisc"zut dec9t cel intenţionat, aceast"(şcoal") tinde s" vor$easc" despre eşeculcomunic"rii şi s" analizeze fazele

procesului de comunicare pentru a aflaunde a intervenit eşecul87 se inspir" din ştiinţele sociale, #n specialdin psi+olo&ie şi sociolo&ie, tinz9nd s" seocupe de (actele de comunicare)87 defineşte interacţiunea social" ca fiind

procesul prin care o persoan" creeaz" ole&"tur" cu o alt" persoan" sau #iafecteaz" comportamentul, starea mental"sau reacţiile emoţionale87 priveşte mesa%ul ca fiind ceea ce setransmite #n procesul de comunicare : mulţi adepţi consider" c" intenţiareprezint" factorul esenţial al decizieireferitoare la ceea ce reprezint" un mesa%.

(0C1232 S6;I1TIC<)

7 priveşte comunicarea ca fiind producţiaşi sc+im$ul de semnificaţii87 se preocup" de modul #n care mesa%elesau te=tele interacţioneaz" cu oamenii #nscopul producerii de semnificaţii, adic"de rolul pe care #l au te=tele #n culturanoastr"8

7 nu consider" c" ne#nţele&erile ar fineap"rat dovezi ale eşecului comunic"rii

: ele ar rezulta din diferenţele culturaledintre 6miţ"tor şi 5eceptor8 principalametod" de studiu este semiotica 'ştiinţasemnelor şi a semnificaţiilor*8

7 se inspir" #n special din lin&vistic" şiart", tinz#nd s" se ocupe de (operele decomunicare)87 defineşte interacţiunea social" ca fiindacel lucru care constituie individul camem$ru al unei anumite culturi sausociet"ţi8

7 mesa%ul este construcţia de semne care, prin intermediul interacţiunii cu ceilalţireceptori produce #nţelesuri : emiţ"torul#şi pierde din importanţ", accentul c"z9ndasupra te=tului şi a modului #n care este(citit), lectura fiind procesul de

descoperire a semnificaţiilor, proces ceapare c9nd cititorul interacţioneaz" cute=tul sau #l ne&ociaz".

Şcoala de la Palo Alto'dupã 6dmond ;25C, Domini>ue 4IC25D,

L’Ecole de Palo Alto. Communication, changement, therapie,

-



6ditions 5etz, 4aris, ?@A*.

Su$ aceastã denumire re&ãsim un &rup de cercetãtori de ori&ini ştiinţifice diferite,care la un moment dat au lucrat la 4alo 2lto 'oraş situat la sud de San Francisco*.4rincipalele direcţii de cercetare ale acestui &rup au privit o teorie a comunicãrii, o

metodolo&ie de sc+im$are şi o practicã terapeuticã, toate marcate de demersul sistemic.

Iniţiatorul &rupului a fost Bre&or ateson 'n. ?A*, care lucrase la spitalulde psi+iatrie de la Eeterans 2dministration '4alo 2lto*, dupã ce fãcuse studii dezoolo&ie şi cola$orase cu antropolo&ii ;ar&aret ;ead şi 3eo Fortune. In anul ?A-,ateson descoperã necesitate de a reconsidera cercetãrile sale, ţin9nd seama deretroacţiune 'feed7$ac*, deoarece p9nã atunci comunicarea fusese analizatã din

perspectiva dinamicii forţelor şi a raporturilor de cauzalitate dintr7o interacţiune. 4rinurmare, el va a$orda comunicarea ca pe un sistem de mesa%e ce funcţioneazã su$formã de $ucleG, #n care ener&ia de rãspuns este oferitã de receptor, şi nu deimpactul elementului declanşator 'de unde noţiunea de feed7$ac*. Cu alte cuvinte, va

adera la principiile demersului sistemic, lu9nd drept cadru metodolo&ic inter7relaţiiledin interiorul unei reţele, #n care acţioneazã mecanisme circulare de re&lare. Sea$andona, #n acest mod, concepţia liniarã, şi oarecum deterministã, a succesiuniiacţiunilor şi reacţiunilor #ntre o$iecte izolate.

1.Teoria co!"ic#rii;aniera #n care 0coala de la 4alo 2lto a a$ordat comunicarea a fost #n acelaşi timpdeductivã şi inductivã. 4e de o parte, s7au aplecat asupra unui anumit numãr demodele teoretice şi concepte #mprumutate din demersul sistemic 'derivat dinci$erneticã*, dar şi din lin&visticã şi lo&icã. 4e de altã parte, s7au strãduit sã confrunte,#n fiecare etapã de cercetare, o$servaţia precisã şi analiza comunicãrii reale, studiul

pornind cel mai adesea de la #nre&istrãri filmate. Se poate spune cã au dorit sãdepãşeascã opoziţia dintre su$iectivitatea demersului clinic şi reducţionismul metodeie=perimentale 'clinicienii sesizeazã intuitiv o situaţie &lo$alã de interaacţiune, dar nusunt #ntotdeauna capa$ili sã7i dea o formalizare8 #n e=periment, se izoleazã c9tevavaria$ile, nu se accede la o viziune de ansam$lu a situaţiilor reale*.Teoria comunicãrii, aşa cum a fost ea ela$oratã de 0coala de la 4alo 2lto, se aplicã #nacelaşi timp pentru a lua #n considerare procesele comple=e ce se manifestã #ntr7ointeracţiune, şi a face o formalizare ri&uroasã. Hn linii, &enerale, se $azeazã pe treiipoteze

. Esenţa comunicãrii constã în procesele relaţionale şi interacţionale. Hntr7o

asemenea concepţie conteazã mai puţin elementele luate separat 'indivizii #n cazulcomunicãrii umane* dec9t raporturile ce se instaureazã #ntre aceste elemente.-. Orice comportament uman are o valoare comunicativã . 2ltfel spus, toate

relaţiile pot fi percepute ca un vast sistem de comunicare. 1$serv9nd succesiuneamesa%elor plasate #n conte=tul lor oriontal 'secvenţa mesa%elor ce preced şi a celor ceurmeazã* şi #n conte=tul lor vertical 'relaţia dintre interactanţi şi sistemul #n care ea seinsereazã* este posi$il sã identificãm o logicã a comunicãrii, adicã un ansam$lucoerent de re&uli şi concepte.

. Tul$urãrile psi+ice de personalitate, care ar tre$ui sã7i preocupe pe psi+iatrişi psi+olo&i sunt pertur$ãri de comunicare #ntre individul purtãtor de simptome şiantura%ul sãu. 6=istã deci o patologie a comunicãrii, ale cãrei mecanisme ne permit sã

#nţele&em cele mai multe dintre aşa7numitele maladii mentale.



$. A%ordarea &i&teic# a rela'iilor !a"e. outatea acestui tip de a$ordare constã #n aceea cã vizeazã fenomene comple=e şi permite o viziune sinteticã a pro$lematicii, deoarece p9nã atunci #n ştiinţele socio7umane dominase demersul analitic. Hn timp ce analiza presupune descompunereafenomenului #n pãrţile sale elementare, şi studierea proprietãţilor de la simplu la

comple=, sinteza cautã sã &9ndeascã totalitatea #n structura şi dinamica sa. Hn loc sãdisocieze, ea recompune ansam$lul relaţiilor semnificative ce lea&ã elementele #ninteracţiune, atitudine cãreia #i corespunde noţiunea de sistem 'un sistem este unansam$lu de elemente #n interacţiune, #n care modificarea unuia antreneazã modificãri#n toate celelalte elemente*.-.. Caracteristicile esenţiale ale unui sistem7 are o structurã, compusã dintr7o limitãG ce #l separã de mediul sãu, şi din elementece au diverse proprietãţi, le&ate #ntre ele printr7o reţea de comunicare, ce permitecirculaţia ener&iei, materiilor şi informaţiei #ntre elemente87 un sistem are şi un aspect funcţional. Funcţionarea este asi&uratã printr7un flu= deener&ie, de informaţii sau de elemente care parcur& sistemul şi #i asi&urã conservarea,

autore&larea, reproducerea şi adaptare la mediu. Cele mai multe dintre aceste funcţiiimplicã sc+im$ul de informaţii, #n special al informaţiei asupra stãrii sistemului #nsuşişi a mediului sãu. 2cest rol este %ucat de $uclele de retroacţiune 'feed7$ac*, careţin9nd cont de datele culese, asi&urã re&larea proceselor funcţionale87 cele mai multe sisteme sunt #n comunicare cu mediul lor 7 e=istã intrãri 'inputs*, cerezultã din acţiunea mediului asupra sistemului, şi ieşiri 'outputs* ce corespundacţiunilor sistemului asupra mediului. uclele de retroacţiune trimit, de asemenea,informaţii asupra rezultatelor unei acţiuni sau a unei transformãri, su$ formã de intrãricare la r9ndul lor, provoacã la ieşire alte acţiuni sau transformãri.

3a nivelul sistemelor umane, o$iectele ce vor constitui elementele sistemului vor fi indiviii în interacţiune. 2tri$utele 'proprietãţile* acestor o$iecte sunt acţiunile şireacţiile, atitudinile, rolurile, sau de o manierã mai &eneralã, comportamentele lor .

oţiunea de interacţiune este centralã #n demersul sistemic, ea implic9nd ideea uneirelaţii mutuale, a unei acţiuni reciproce8 interacţiunea presupune copreenţa 'cel puţin#n unele momente* a indivizilor şi su&ereazã mai mult dec9t e=istenţa unui vector linear de tip stimul7rãspuns 72 acţioneazã asupra lui 7, c9t mai ales aceea a unei

$ucle #n care reacţiile lui influenţeazã, la r9ndul lor, pe cele ale lui 2 ' fiecare prota&onist are rol de stimul/rãspuns #n raport cu celãlalt*. 3a nivelul comunicãriiumane, interacţiunile pot !i ver"ale sau nonver"ale, adicã secvenţe de mesa%esc+im$ate de indivizi aflaţi #n relaţie reciprocã. Dar un sistem nu este caracterizat doar de elemente interne, ci şi de mediul #n care se situeazã, şi pe care #l putem desemna

prin noţiunea de conte#t 'conte=tul este ansam$lul de elemente din mediu, ale cãruiatri$ute afecteazã sistemul sau care sunt afectate de el*. Sistemele umane sunt, dere&ulã, sisteme deschise ce comunicã de o manierã constantã cu mediul lor.

-.-. 4roprietãţile sistemelor desc+ise. a. Principiul totalitãţii. Deoarece un sistem se defineşte ca un ansam$lu derelaţii, nu #l putem a$orda ca pe o simplã a&re&are de elemente independente 7 un &rupnu este o colecţie de indivizi. Dacã dorim sã sesizãm dinamica &rupului, tre$uie sã nesituãm la nivelul totalitãţii, nu la cel al individului8 #n plus, diferite &rupuri pot aveacaracteristici comune ce sunt independente de indivizii care le compun. Corolarulacestei noţiuni de totalitate este cã un sistem nu este reducti$il la suma elementelor

sale. 4rin urmare, pentru a #nţele&e procesul de interacţiune nu pornim de la noţiuni proprii individului 'aspiraţii, motivaţii ori de personalitate*, ci de la analiza sistemicã

A



a acestor procese, ce pot clarifica caracteristicile individuale. !n alt corolar 7 nu putem a$orda de o manierã linearã şi unilateralã interacţiunile 'ca acţiune a unei persoane asupra alteia*, aşa cum nu putem studia, de e=emplu, comportamentul unuicopil, ca realitate #n sine, independent de relaţiile sale cu pãrinţii.

$. Principiul retroacţiunii. 2 ţine seama de feed7$ac #nseamnã a a$andona concepţia

linearã a cauzalitãţii. Dacã comportamentul copilului nu #l poate e=plica pe cel almamei, şi nici invers, tre$uie sã accedem la viziunea unei caualitãţi circulare, #ncare fiecare comportament este considerat #ntr7un %oc comple= de implicaţii, acţiuni şiretroacţiuni ce #i lea&ã de alţii. 0coala de la 4alo 2lto opereazã cu douã tipuri deretroacţiuni 7 poitivã, cea care conduce la accentuarea unui fenomen, cum ar fiefectul $ul&ãrelui de zãpadã 'el a&asant, ea rãspunde a&resiv, el se enerveazã, eaţipã...*8 7 negativã, cea care tinde sã amortizeze/diminueze un fenomen.c. Principiul homeostaiei. Komeostazia este specificã sistemelor auto7re&latoare,adicã acelor sisteme care reacţioneazã la orice element pertur$ator de ori&ine internãori e=ternã, printr7o serie de mecanisme re&latoare ce readuc sistemul la starea iniţialã.

d. Principiul echi!inalitãţii. De aceastã datã se pune accentul pe importanţa structurii prin raport cu &eneza unui sistem. 6voluţia unui sistem face ca actualele salecaracteristici sã fie relevate #ntr7o mai mare mãsurã de structura interacţiunilor

prezente, dec9t de starea lor iniţialã. Spre deose$ire de ec+ili$rul sistemelor #nc+ise,determinat de condiţiile sale iniţiale, un sistem desc+is poate a%un&e la o staretemporarã autonomã, independentã de condiţiile iniţiale şi determinate doar de

parametrii sistemului. 4rin urmare, analiza sistemului conduce la privile&ierea punctului de vedere sincronic, prin raport cu cel diacronic 'sau &enetic*.(. No'i!"i ) c*eie ela%orate de Şcoala de la Palo Altoa. ivelurile sensului unui mesa%. 1rice mesa% presupune douã sensuri 7 pe de o parteel transmite o informaţie asupra unui fapt 'ori asupra mai multor fapte, opinii,sentimente, e=perienţe* despre care vor$eşte locutorul, iar pe de alta, e=primã directsau indirect ceva despre relaţia dintre interlocutori. ateson a numit primul nivelindice, iar pe cel de7al doilea ordine, dar cel mai adesea se vor$eşte despre conţinut şirelaţie. C9teodatã conţinutul poate fi secundar prin raport cu relaţia.

$. Dualitatea mesa%elor. 4entru a comunica apelãm la semnale 'cuvinte, &esturi, posturi, mimici*, dar pentru a fi posi$ilã comunicarea tre$uie se e=iste un cod comunam$ilor parteneri 7 emiţãtor şi receptor. !tilizãm douã tipuri de coduri unul esteo$iectiv, definiţional, cere$ral, lo&ic, analo&ic, specific ştiinţei, e=plicaţiei,interpretãrii, iar altul este afectiv şi $o&at #n ima&ini 7 fi&uri, metafore, sim$oluri.4rimul cod se supune le&ilor sinta=ei şi semanticii, se serveşte se semne ar$itrare. Celde7al doilea este specific &9ndirii non7diri%ateG şi se e=primã cu a%utorul uneisim$olici #n care semnificantul are o le&ãturã analo&icã cu semnificatul. 0coala de la4alo 2lto desemneazã aceste douã moduri de e=presie, apel9nd la lim$a%ul electronic,

prin di&ital şi analo&ic. ;odalitãţile de comunicare sunt definite ca digitale dacã ocomunicare se sta$ileşte &raţie unui semn al cãrui raport cu semnificaţia datã este pur convenţionalã, şi analogice dacã ea se fondeazã pe semne ce au un raport imediatevident cu ceea ce semnificã, prin mi%locirea unei asemãnãri ori a unei sim$olizãri.Conţinutul unui mesa% este adesea e=primat prin cod di&ital, #n timp ce relaţia estetransmisã prin cod analo&ic.

c. 4unctuaţia comunicãrii. 2ceasta se referã la douã aspecte . maniera #n care partenerii unei interacţiuni decupeaã comunicarea lor #ntr7o suitã de se&mente şi -.

privirea pe care fiecare interactant o #ndreaptã spre comportamentul sãu şi al partenerului sãu. unãoarã, privirea, ca element de punctuaţie, poate conota, #n

L



funcţie de situaţie, %ena, am$i&uitatea, conflictul etc. Deci punctuaţia structureaã

faptele de comportament, fiind esenţialã #n a urmãri interacţiunea şi natura unei relaţii8depinde #n mare mãsurã de maniera #n care partenerii puncteazã sc+im$urile lor.

d. ;etacomunicarea. 2 metacomunica #nseamnã pentru douã sau mai multe persoane aflate #n interacţiune, schim"ul 7 a sc+im$a semnale asupra comunicãrii lor,

care poate privi conţinutul ori relaţia, şi care poate fi e=plicit şi ver$al sau implicit şie=primat comportamental. Braţie ei, interlocutorii pot preciza sensul ce tre$uieatri$uit mesa%ului, pot rectifica erorile de receptare sau de punctuaţie ale partenerului.+. Modele de i"terac'i!"e.1rice interacţiune este simetricã ori complementarã. B. ateson a propus, #ncã dinanul ?M, conceptul de schismogeneã, pe care l7a definit ca preces de diferenţiere#n normele de comportament individual, rezultat din interacţiuni cumulative dintreindiviziG. Hn acest cadru, el distin&e7 schismogenea complementarã, care se caracterizeazã prin comportamente diferite,dar articulate 'e=. dacã 2 este autoritar, care are relaţii continue cu el, #şi poatea%usta atitudinea arãt9ndu7se supus8 aceastã supunere a lui favorizeazã autoritatea

lui 2, al cãrui comportament cere şi mai multã supunere de la 8 #n acest mod, 2 vadeveni din ce #n ce mai autoritar, iar din ce #n ce mai supus*87 schismogeneã simetricã, ce se caracterizeazã prin comportamente simetrice.'Datoritã dificultãţii de a opera cu cele douã noţiuni, acestea au fost #nlocuite cumodele simetriceG, #n care accentul este pus pe e&alitatea partenerilor, şi modelecomplementareG, fondate pe recunoaşterea şi acceptarea diferenţei dintre parteneriiaflaţi #n interacţiune*.77777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777 Dupã 6dmond ;25C, Domini>ue 4IC25D, L,Ecole de Palo Alto.Co!"icatio"- c*a"ee"t- t*era/ie- 6ditions 5etz, 4aris, ?@A.

ŞCOALA DE LA C0ICAO

Su$ aceast" denumire s7au afirmat, dup" anul ?, c9ţiva cercet"tori ca5o$ert 4ar, C+arles Coole, Ker$ert ;ead, Jo+n DeNe şi alţii, preocupaţi de studiulcomunic"rii sociale, c"rora le dator"m paradi&me noi, cum ar fi interacţionismulsim$olic, rolul comunic"rii #n constituirea comunit"ţilor umane etc.4otrivit cercet"toarei Judit+ 3azar '$tiinţa comunic%rii, 2rs Docendi, ucureşti, -,L* contri$uţia 0colii de la C+ica&o poate fi rezumat" astfel

7 au propus un nou proiect ştiinţific prin punerea accentului asupra interacţiuniisociale, asupra descrierii relaţiilor interpersonale, desp"rţind #n acest mod (cercetarea#n comunicare, de trecutul ei &urnalistic)87 comunicarea nu a fost limitat" la simpla transmitere de mesa%e, ci au considerat7o ca

pe un proces sim$olic cu a%utorul c"ruia se construieşte o cultur" şi se menţine 'pentruei comunicarea a ap"rut #n art", ar+itectur", re&uli, norme, o$iceiuri şi c+iar #n viaţa

politic"*87 au afirmat un nou curent de &#ndire : interacţionismul sim"olic 'C+arles KortonCoole şi Beor&e Ker$ert ;ead*7 (interesul pentru procesul interacţiunii sociale prinsim$oluri 'şi* se concentreaz" #nainte de orice asupra actului comunic"rii).77777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777773ecturi recomandate6rvin Boffman, 'iaţa cotidian% ca spectacol , 6ditura comunicare.ro, ucureşti, -

M



(0coala de la C+ica&o), 4aul Do$rescu, 2lina 9r&"oanu, #n (ociologie )om*neasc%,vol. I, nr. 7-, -, pp. L@7@.77777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777

ŞCOALA DE LA 2RAN32URT 6ste o şcoal" filozofic" &erman", ce s7a afirmat #ncep9nd cu anul ?-,

reprezentat" de Ker$ert ;arcuse '@?@7?O?*, ;a= Kor+eimer, Pil+elm 5eic+'@?O7?LO*, T+eodor Piesen&rund 2dorno '?7?M?* şi Jur&en Ka$ermas.Brupul de cercet"tori desemnaţi prin denumirea (şcoala de la Fanfurt) au fostinfluenţaţi de Q. ;ar= şi S. Freud şi au c"utat s" denunţe dorinţa de dominare asociet"ţii $ur&+eze, inclusiv prin utilizarea te+nostructurilor, culturii etc. cu a%utorul(teoriei critice), instrument de inspiraţie sociolo&ic", psi+olo&ic" şi filozofic".

Dezvoltarea te+nolo&iilor de comunicare a avut ca efect li$eralizarea accesuluila ofertele mass media, de unde o creştere importantã a consumului, motiv suficient

pentru ca unii analişti sã se #ntre$e care va fi impactul mass7media asupra culturii şi a

societãţii #n ansam$lul sãu. Hn aceste condiţii, noua formã de culturã ve+iculatã : şi&enerate : de media a fost perceputã de cei ce aveau sã fie numiţi Rteoreticieniicritici) '0coala de la Franfurt* ca fiind o culturã Rcomplice a dominaţiei politice).

4ornind de la o cercetare a pro&ramelor muzicale difuzate de posturiamericane de radio '%azz*, T+eodor P. 2dorno şi ;a= Kor+eimer au constatat cãmuzicã a fost redusã la starea de Rornament) al vieţii cotidiane, ceea ce #i fãcea sã odenunţe ca fiind o formã de Rfericire frauduloasã a artei afirmative), adicã a aceleiforme de artã inte&ratã şi inte&ratoare sistemului social7politic e=istent 'capitalismul*.Jazz7ul nu ar fi nici pe departe o e=presie a li$ertãţii, ci mai de&ra$ã o formã dereducere a distanţei dintre individul alienat şi cultura afirmativã 'impusã de elite 7n.n.*, deci un produs cultural de inte&rare #n societatea datã. oile e=presii ale culturii

contemporane, ve+iculate de media şi consumate de pu$licuri uriaşe 'mase* şietero&ene : Rcultura de masã ) : sunt produse de ceea ce 2dorno şi Kor+eimer '?AO* au numit Rindustria culturalã), #nţele&9nd prin aceasta componentelesistemului mass media.

Termenul de industrie culturalã a fost utilizat pentru prima oarã #n lucrarea lui2dorno RDialeti der 2uflrun&), pu$licatã la 2msterdam #n anul ?AO, şi a#nlocuit, pentru mulţi cercetãtori, noţiunea de Rculturã de masã). Industria culturalãeste inte&rarea deli$eratã, de sus #n %os, a consumãtorilor sãi8 ea inte&reazã cu aceeaşiforţã domenii separate de mii de ani : arta Rsuperioarã) şi arta Rinferioarã), #n

pre%udiciul am$elor 'arta superioarã se vede frustratã de seriozitatea sa, iar ceainferioarã pierde acel element de naturã rezistentã care #i era specific atunci c9nd nu

era controlatã şi industrializatã*. ;asele nu devin, #n aceste condiţii, dec9t un elementde calcul, un accesoriu al acestei maşinaţiuni, iar consumatorul nu este re&e, aşa cumar dori sã se creadã R&estionãrii) industriilor culturale, nu este su$iectul acestora, cio$iectul lor ';. ;attelart, ??L*.

Fiind destinate unor pieţe mari, aceste conţinuturi sunt rezultatul unor procesede tip industrial, deci $unuri/produse culturale : Rte+nolo&ia industriei culturale nu aa%uns dec9t la standardizarea şi la producţia #n serie, sacrific9nd ceea ce fãceadiferenţã #ntre lo&ica operei şi cea a sistemului social. 2cesta este rezultatul nu al uneile&i a evoluţiei te+nolo&ice ca atare, ci al funcţiei sale #n economia actualã '...* putereaindustriei culturale vine din aceea cã se identificã unei nevoi provocate...).

4olemicile create #n %urul industriilor culturale, #ndeose$i a capacitãţii acestora

de a facilita dominaţia ideolo&icã, #şi au ori&inea #n studiile mem$rilor 0colii de laFranfurt. 4rintre prioritãţile ştiinţifice ale acestora s7au aflat rãspunsurile la

O



#ntre$ãrile de tipul de ce revoluţia proletarã, anticipatã de ;ar= ca fiind iminentã, nus7a sãv9rşit #n societãţile capitaliste cele mai dezvoltate ce anume din culturamodernã face sã fie reprimate impulsurile eli$eratoare 'ale celor dominaţi* nu cumvamodelul social, politic, economic şi cultural #n care erau inte&raţi reprezenta o nouãformã de autoritarism ce reprimã, de astã datã silenţios, dorinţã clasei dominate de a

se eli$era4otrivit lui Qarl ;ar= '@@7@@* o societate este compusã dintr7o

infrastructurã, cãreia #i corespunde un mod de producţie 'uzine, lucrãtori, capital etc.*,motor al dezvoltãrii sociale, şi o suprastructurã : forme de culturã, valori, credinţe,loisir7uri etc., determinatã #n mod direct de infrastructurã. Cu alte cuvinte, cultura uneisocietãţi depinde de modul sãu de producţie. Deşi modul de producţie capitalist este

profund diferit de cel comunist 'şi de cel fascist, pe care teoreticienii #l cunoscuserã*#n cele din urmã, constatau ei, suprastructura do$9ndeşte o anumitã autonomie #nraport cu infrastructura, pentru cã cei care conduc societatea 'deţinãtori ai capitaluluiori lideri comunişti* or&anizeazã procese de producţie #n funcţie de interesele lor, nude cele ale clasei dominate. 4rin urmare, am$ele tipuri de societate sunt marcate de

forme de autoritarism, datoritã transformãrii a orice #n instrument, prin raţiuneainstrumentalã care i&norã orice considerente de adevãr, %ustiţie, e&alitate etc. #n

profitul sin&urului criteriu cel al eficacitãţii 'profitul*. Hntr7o societate #n care e=istãdominaţi şi dominanţi, deţinãtorii puterii economice şi politice vor promova#ntotdeauna o Rideolo&ie dominantã), adicã acea ideolo&ie care le7a permis sã acceadãla poziţii privile&iate, la putere, un instrument important constituindu7l media 'prin elemasele sunt manipulate, dominate ideolo&ic* '2ttala+, ??, p.L*.

Teoreticienii critici identificau : şi criticau : emer&enţa unei noi culturi, cea amaselor, #n opoziţie cu cultura dominantã şi diferitã de cea popularã. Culturadominantã 'a elitelor* este Rcea care a reuşit sã7şi impunã normele, valorile şi ideile #n

practicile culturale ale unei societãţi, at9t #n planul vieţii cotidiene, c9t şi #n cel alcreaţiei artistice8 ea emanã de la clasa dominantã). Spre deose$ire de aceasta, cultura

popularã are o Rtendinţã eli$eratoare) şi poate fi definitã ca fiind o culturã opusã celeidominante. 1r noua culturã, a maselor, do$9ndeşte caracteristicile unei culturi

populare difuzatã prin media, inspiratã de deţinãtorii puterii economice şi politice, pentru care lo&ica acestei oferte este o$ţinerea de profit. Hn acest mod, cultura de masãnu este independentã de cultura elitelor, ci mai de&ra$ã #ntr7o relaţie de dependenţã.

1$ţinerea profitului presupune raţionalizarea resurselor, diviziunea muncii,standardizarea şi serializarea producţiei, optimizarea proceselor de producţie. 2ceastãraţionalizare te+nicã este responsa$ilã, susţin unii critici, de atomizarea su$iectivitãţiiumane, de o anumitã a$rutizare prin secvenţialitate şi e=ces de te+nicitate care se

manifestã şi #n culturã. 1pera de artã autenticã avea o funcţie istoricã, conţinea oRpromisiune a fericirii) deoarece cristaliza douã elemente era o formã derecunoaştere a condiţiilor de viaţã reale şi #n acelaşi timp, una de depãşire a acestorasu$ o formã idealizatã. 2rta autenticã e=prima viziunea su$iectivã a creatorului sãu'un Rrefu&iu al su$iectivitãţii umane)* şi ne permitea sã percepem contururile !topiei,sã aspirãm, sã refuzãm resemnarea. Hn opoziţie cu aceasta, cultura de masã, realizatãde &rupuri specializate, prin &rã$ita ei cãutare de a procura plãcere, prinsuperficialitate şi prin apelul la emoţii, cautã sã ne convin&ã de faptul cã trãim de%a!topia, cã suntem #n cea mai $unã dintre lumi. ;ai $inele nu este permis, ci afirmat : Rtendinţa fundamentalã a culturii de masã constã deci #n a ne deturna de la condiţiilereale ale e=istenţei noastre prin mi%loace de satisfacţie tranzitorii, iluzorii şi secundare.

2ceste satisfacţii sunt conţinuturile mediatice ce repetã continuu plãcerea de a trãi #nsocietate aşa cum este ea,, '2ttala+, loc. cit.*. 4e l9n&ã faptul cã noua culturã nu mai

@



#ncarneazã su$iectivitatea artistului, ci interesele clasei dominante, noul tip dediseminare a acestor conţinuturi : de la surse centralizate cãtre pu$lic 7 consolizeazãizolarea individului, pe care #l trimit) #n sfera tradiţionalã a vieţii private7cãminulfamilial). Hn acest mod este favorizat un tip de contact vertical individ : producãtor demesa%e, #n detrimentul celui lateral, al interacţiunii dintre indivizi.

;odelul de difuzare #n masã a unei Rculturi atrofiate) care nu7i permiteindividului sã se ridice de7asupra contin&enţelor cotidianului, sã aspire la o anumitãformã de $unãstare, nu duce la contestare, la sc+im$are socialã, ci doar la conformismşi resemnare. Iatã, #n acest sens, opinia lui K. ;arcuse Ratunci c9nd mi%loacele deinformare #n masã amestecã #n mod armonios şi adesea insesiza$il arta, politica,reli&ia şi filosofia cu reclame comerciale, ele aduc aceste domenii ale culturii laacelaşi numitor, adicã la forma de mar!ã. 4e clapele sufletului se c9ntã melodia arteide a vinde. Ealoarea de sc+im$ conteazã, nu valoarea de adevãr. 4e ea se a=eazãraţionalitatea status >uo7ului, iar orice altã raţionalitate #i este su$ordonatã)'K.;arcuse, ?MA*.

Caracteristicile „produselor culturale” 2. Sunt realizate de Rindustrii culturale), deci de or&anizaţii specializate #n

producţia masivã pentru o cerere specificã.. Industrializarea producţiei culturale presupune e=istenţã proceselor de

raţionalizare, de optimizare, de serializare, aşa fel #nc9t, cu costuri relativreduse, pe cicluri de producţie c9t mai scurte sã se ofere pu$licului produse caresã placã şi, prin consum masiv, sã aducã profituri c9t mai mari.

C. Fiind ela$orate pentru pu$licuri masive, produsele culturale nu aduc Rprovocãriintelectuale), ci conţinuturi accesi$ile, care nu presupun efort de #nţele&ere : RIndiferent de &en, cultura de masã se $azeazã pe structuri repetitive, uşor de#nţeles, care #i dau consumatorului o anumitã senzaţie de confort intelectual,nesolicit9ndu7i prea mult fantezia, şi care #l fac sã trãiascã senzaţii intense, dar superficiale).

D. Sunt forme ale controlului clasei dominante : Rinstituţionalizarea ri&idãtransformã cultura de masã modernã #ntr7un mi%loc ne#ndoielnic de control psi+olo&ic.5epetivitatea, redundanţa şi u$icuitatea '...* tind sã automatizeze reacţiile şi sãslã$eascã forţele de rezistenţã ale individului). Conţinuturile destinate maselor conţinRpersona%e cu caracter simplist şi stereotip), impun Rideile de conformism şiconvenţionalism), care erau specifice, #n anumite forme, şi romanelor populare, dar care au fost transformate #n definiţii cvasiprecise a ceea ce tre$uie şi a ceea ce nutre$uie fãcut : Rconflictele dintre persona%e, rezolvarea lor sunt presta$ilite aşa fel

#nc9t, #n cele din urmã, societatea este #ntotdeauna #n c9şti&, #n timp ce individul nueste dec9t o marionetã manipulatã prin intermediul le&ilor

sociale)'2dorno,??,p.--L*. 2ceste Ristorii), spune 2dorno, #i #nvaţã pe indivizi cãtre$uie sã fie realişti, cã tre$uie sã renunţe la ideile romantice 'şi* sã se adapteze cuorice preţ, sã nu aştepte mai mult dec9t ceea ce e=istã).

4entru ;arcuse Rtrãsãtura nouã, #n zilele noastre, este aplanareaanta&onismului dintre culturã şi realitatea socialã prin eliminarea elementelor opoziţionale, strãine şi transcendente din cultura superioarã, #n virtutea cãrora aceastaconstituie o altã dimensiune a realitãţii, pe cale de dispariţie. 3ic+idarea culturii

$idimensionale are loc nu prin ne&area sau respin&erea valorilor culturale, ci prin#ncorporarea lor cu toptanul #n ordinea e=istentã, prin reproducerea şi etalarea lor pe

scarã lar&ã)';arcuse, op.cit.*.

?



6. Sunt conţinuturi manipulatoare : RIndustria culturalã nu constituie unsimplu aparat '...* care nu creeazã ideolo&ie, şi se mulţumeşte sã o promoveze şi sã odifuzeze. Industria culturalã nu difuzeazã doar, ci şi creeazã ideolo&ie. 2 apãracaracterul ei industrial sau a ne&a o$li&aţiile ei faţã de artã şi culturã sunt c+estiuni cereies dintr7o poziţie ideolo&icã a&resivã. 6ste evident cã dacã principiul director al

activitãţii culturale constã #n comercializare, toate producţiile de artã, ştiinţã, literaturãşi culturã #n &eneral sunt, #n mod necesar, afectate. 6ste evident, de asemenea, cã

industriile culturale %oacã un rol important #n modelarea mentalitãţilor)';arcuse,

op.cit*.

ŞCOALA DE LA TORONTO

4ornind de la un studiu asupra industriei canadiene a +9rtiei, economistulKarold 2dams Innis '@?A7?L-*, profesor la !niversitatea din Toronto, pu$lica #nanul ?L volumul RImperiu şi Comunicare) 'R6mpire and Communication)* #n care

analiza media din perspectiva spaţio7temporalã, precum şi implicaţiile politice aleutilizãrii unor media.

!na dintre concluziile sale era aceea cã apariţia tiparului a #nsemnat trecerea dela societatea definitã prin timp, la cea definitã prin spaţiu Racele media care scot #nrelief latura temporalã sunt cele care dureazã #n timp : per&amentul, lutul, piatra, iar cele care scot #n relief latura spaţialã pot fi mai puţin dura$ile şi c+iar fra&ile :

papirusul, +9rtia. 6le sunt le&ate de lar&i domenii ale administraţiei şi comerţului '...*;aterialele 'suporturile* care scot #n evidenUã timpul, favorizeazã descentralizarea şiierar+izarea instituţiilor, #n timp ce acelea care scot #n evidenţã spaţiul, favorizeazãcentralizarea şi sistemele de &uvernare mai puţin ierar+izate)' K. Innis, apud.Silverstone, -, -*.

Iatã cum sintetizeazã 2rmand şi ;ic+ele ;attelart concepţia lui Innis Rputereaeste o c+estiune de control al spaţiului şi timpului. Sistemele de comunicaremodeleazã or&anizarea socialã pentru cã structureazã raporturile temporale şi spaţiale.Hn istorie se distin& douã cate&orii de mi%loace de comunicare #n masã, care contri$uiela formarea a douã tipuri de imperii. 4rima, le&atã de spaţiu 'space $indin&*sim$olizatã de tipar şi de comunicarea electronicã, duce la e=pansiune, la controlulunui teritoriu şi vizeazã centralizarea. 2 doua, le&atã de timp 'time $indin&*,semnificative fiind comunicarea oralã şi manuscrisul, favorizeazã memoria, conştiinţaistoricã a micilor comunitãţi şi formele tradiţionale de putere8 vizeazãdescentralizarea) '??L*.

4reocupat de evoluţia umanitãţii din perspectiva dominaţiei elitelor prinintermediul culturii scrise, el &ãseşte cã dintotdeauna mi%locul de comunicare a fost osursã de putere care a fãcut posi$ilã e=tinderea marilor imperii economice şi politice.;onopolul cunoaşterii, deţinut de instituţiile ecleziastice, ca şi de m9nãstirile $udistes7a constituit utiliz9nd per&amentul ca medium. Innis atri$uie, de e=emplu, +9rtieiRresponsa$ilitatea) dezvoltãrii, #n C+ina, a unei administraţii $irocratice, iar papirusular fi influenţat procesul de e=tindere a imperiului e&iptean ş.a.m.d.

!lterior, radioul şi c+iar televiziunea, au sc+im$at comunicarea #n sensulfavorizãrii laturii temporale, #n cele din urmã efemeritatea tot mai accentuatã acuv9ntului spus şi a ima&inii difuzate la scarã tot mai lar&ã prevestind o revenire lacultura oralã. Tradiţia oralã se cere resta$ilitã pentru a contracara efectele

determinismului te+nolo&ic, vinovat de reducerea interacţiunilor umane, proces cu oinfluenţã nedoritã asupra participãrii democratice a indivizilor la viaţa comunitarã.



2cest tip de a$ordare criticã a fenomenului comunicaţional mediat : Rdeterminismul te+nolo&ic) : a fost continuat de ;ars+all ;c3u+an '?7?@*, celdespre care 6d&ar ;orin avea sã afirme cã promova o concepţie $azatã pe oRantropolo&ie senzorialistã).

;odelul propus de ;c3u+an se fondeazã pe ipoteza cã media au impact

determinant asupra ec+ili$rului percepţiilor umane R4erfecţionãrile unui mi%loc decomunicare sunt, de o$icei, $azate pe un transfer de utilizãri dintr7un sens #n altul,ceea ce implicã o rapidã rea%ustare a tuturor e=perienţelor precedente 'deci* oricesc+im$are la nivelul unui mi%loc de comunicare produce un lanţ de consecinţerevoluţionare la fiecare palier al culturii şi politicii) ';c3u+an, ?LL*. ;edia ar fiRe=tensii ale facultãţilor noastre) care influenţeazã simțurile, percepţiile noastreindividuale şi forma societãţii #n care trãim.

Dintre numeroasele sale scrieri reţinem douã ca fiind reprezentative : RBala=iaButen$er&) '?M-* şi R4entru a #nţele&e media) '?M@*. Hn prima lucrare, ;c3u+ananalizeazã efectele e=tinderii alfa$etizãrii şi ale dezvoltãrii tiparului asupra culturii,

promov9nd ipoteza cã tiparul a creat un nou ec+ili$ru #n percepţiile noastre, ec+ili$ru

ce a dat naştere unei culturi total diferite de cea precedentã 'oralã* cultura scrisã.Cultura oralã privile&ia percepţia audio7tacticã, producea o interdependenţã #ntreoameni şi influenţa condiţiilor sociale, formele cultuale, structurile politice şieconomice 'oralul consolideazã viaţa comunitarã datoritã privile&ieriiinterdependenţelor*. Hn sc+im$, cultura scrisã favorizeazã un alt tip de percepţie : vizualul :, precum şi reprezentarea liniarã, uniformã a lumii, &ener9nd apariţia unor societãţi $azate pe proprietatea privatã, care stimuleazã individualismul, #ncura%eazãnevoia de intimitate. Deci, media cea mai utilizatã 'dominantã* determinã forma deec+ili$ru #ntre simţurile, percepţiile noastre, care la r9ndul lor determinã formasocietãţii şi structurile sale.

4rin urmare, omenirea a cunoscut, #n evoluţia sa istoricã, trei tipuri de culturã,determinate de te+nicile de comunicarea utilizate cultura oralã 'tri$alã, miticã*, #ncare vor$irea a servit pentru comunicare, cultura viualã 'RBala=ia Buten$er&)*, #ncare tiparul a fost dominant şi a &enerat o cultura fra&mentatã, specializatã, şi cultura

electronicã 'RBala=ia ;arconi)* care nu este altceva dec9t un nou tip de ar+aism şi detri$alism : o erã miticã, &lo$alã, o re#ntoarecere la instantaneitate, #n care oameniiredevin cule&ãtori de $unuri. De aceastã datã #nsã, $unurile sunt informaţii : Rmarfacentralã este informaţia, iar $unurile tan&i$ile, pure accesorii ale mişcãriiinformaţiilor).

Beneralizarea comunicãrii mediate electronic va duce, susţine ;c 3u+an, laapariţia Rsatului &lo$al) : lumea tinde sã devinã o mare familie ori, aşa cum avea sã

spunã ulterior, un mare teatru R6fectul lansãrii şi al #nmulţirii sateliţilor esteconversia planetei #ntr7un teatru &lo$al, care cere un monta% &randios, cu mult pesteacelea concepute la $ãtr9nul KollNood. Teatrul &lo$al pretinde din partea populaţieilumii nu numai sã participe #n calitate de spectator, dar şi sã facã parte dindistri$uţie)' ;. ;c3u+an, ??O, p.@*

Hn cea de7a doua lucrare : R4entru a #nţele&e media) : autorul lanseazã cele$rulslo&an Rmedia este mesa&ul ), #n sensul cã te+nolo&ia pare sã ai$ã un rol mai importantdec9t conţinutul ve+iculat nici mesa%ul propriu7zis, nici caracteristicile receptorilor demesa%e nu au un impact puternic asupra societãţii, ci forma media este determinantã.2ceastã afirmaţie se $azeazã pe ipoteza cã influenţa unei media nu se e=ercitã asupraopiniilor, concepţiilor oamenilor, ci mai #nt9i asupra percepţiilor lor, a ec+ili$rului

simţurilor lor, de o manierã continuã.



6l realizeazã şi o clasificare a media, distri$uindu7le #n calde şi reci, terminolo&ia nudesemneazã #nsã nici temperatura, nici intensitatea emotivã, ci Rmodalitãţile de

participare ale receptorilor)8 media calde solicitã o sla$ã participare din parteautilizatorilor şi favorizeazã detaşarea 'radioul, tiparul, foto&rafia, cinemato&raful*, #ntimp ce media reci reclamã o puternicã participare, cere utilizatorului Rsã se an&a%eze)

#n receptare 'telefonul, televiziunea, vor$irea, desenele animate*, acestea presupun9ndinteracţiunea mai multor simţuri.

R!n mi%loc cald : afirma ;c 3u+an : este cel care e=tinde un sin&ur simţ,d9ndu7i o de!iniţie înaltã. Definiţia #naltã caracterizeazã starea #n care eşti $inealimentat cu date 'informaţie*. 1 foto&rafie posedã, vizual vor$ind, o definiţie #naltã.!n desen animat are o definiţie scãzutã, pur şi simplu pentru cã oferã e=trem de

puţinã informaţie vizualã. Telefonul este un mi%loc rece, sau cu definiţie scãzutã,deoarece urec+ii i se pune la dispoziţie o cantitate micã de informaţie. Iar vor$ireaeste şi ea un mi%loc rece, pentru cã se oferã foarte puţin, fiind nevoie ca restul sã7lcompleteze cel care ascultã. Spre deose$ire de acestea, mi%loacele calde nu lasã at9t demult de umplut sau completat pe seama receptorilor. 4rin urmare, mi%loacele calde

pretind o participare scãzutã '...* cele reci necesitã o participare mare şi un &rad ridicatde completare din partea receptorilor). Dacã aşa stau lucrurile, media/mi%locul #nsuşiinteracţion9nd cu simţurile şi atitudinile pu$licului, şi nu conţinutul, rezultã cã

proprietãţile fizice, te+nice ale media pot determina sc+im$ãrile sociale.4reocupat de clarificarea perspectivei propuse de ;c 3u+an, fostul sãu student,

4aul 3evinson, avea sã avertizeze ulterior cã cei mai mulţi critici Rau confundataceastã e=presie : media este mesa%ul : cu afirmaţia cã su$stanţa, 'respectiv*conţinutul mesa%elor pe care le citim #n ziare sau le vedem la televizor, nu ar avea nicio importanţã '...* c9nd, #n fond, nu e=istã mi%loc de comunicare fãrã conţinut. Dacã nuar avea conţinut, nu ar fi mi%loc). C9t priveşte clasificarea cald7rece, ar fi vor$a de Rocomparaţie senzorialã pe care ;c 3u+an a #mprumutat7o din ar&oul %azz7ului pentru adesemna mass7media de profil superior şi inferior '...* Ideea centralã a sinta&mei cald7rece este aceea cã media care sunt sonore, luminoase, limpezi, fi=e 'Rcalde), sau de#naltã definiţie* evocã o implicare mai redusã a receptorilor dec9t acele media alecãror prezentãri sunt sla$e, um$rite, tul$uri şi sc+im$ãtoare 'Rreci) sau de %oasãdefinişie*. 5aţiunea psi+olo&icã a acestei deose$iri este aceea cã, #n cazul media mai

puţin complete, de profil inferior, suntem o$li&aţi şi seduşi sã muncim mai mult, sãfim mai implicaţi pentru a umple &olurile)'3evinson, -, -*.

Lect!ri &!/lie"tare 4o/'io"ale5Comunicarea #n c9mpul social. Te=te alese, antolo&ie de 3uminiţa ;i+aela Iaco$,

o&dan ãlan, 0tefan oncu, 6ditura !niversitãţii 2l. I. Cuza, Iaşi, ??OC+ristian alon, Vavier ;i&not, Comunicarea, 6ditura !niversitãţii 2l. I. Cuza, Iaşi,

Ioan Drã&an, 4aradi&me ale comunicãrii de masã. 1rizontul societãţii mediatice,6ditura 0ansa, ucureşti, ??M

-

itc-scoli de comunicare

Documents