ISTORICUL FLAUTULUI

Denumirea de FLAUT vine din latinul flauto si din

combinatia a trei note:FA-LA-UT si corespunde cu:FLAUTO-

ital.,FLUTE-fr.,FLOTE- germ.,

FLEITA-rus.

Flautul este fratele multor instrumente muzicale antice.Este

imposibil de determinat exact epoca aparitiei si inventarii

acestui instrument dar se poate afirma cu siguranta ca

instrumente rudimentare de suflat au conceput pastorii antici si

oamenii primitivi care imitau fenomene ale naturii(fasaitul

frunzelor,suieratul vantului,cantecul pasarilor,etc.).

Toate popoarele civilizatiei antice au cunoscut,inventat si

adoptat diferite tipuri de instrumente de suflat asemanatoare

flautului de azi.Lucrul acesta este demonstrat de

basoreliefurile,sculpturile,gravurile murale si alte opere de arta

antice,care au fost conservate pana azi.

Modelele au variat nespus de mult,iar materialele din care

erau confectionate au

fost:abanos,fildes,portelan,argint,etc.Tipurile de flaute drepte si

laterale aveau diferite denumiri:”Jo”si”Tsche”in China antica;

”Mem”si”Sebi”in Egipt;”Suffarah”in India,”Siringa’sau”Flauto

del dio Pan”in Grecia antica Chiar si locuitorii continentului

american din civilizatia antica foloseau o”specie de flaut”.

1

Avantul Crestinismului a multiplicat formele de activitate si

de manifestare a omului.Crestinii au preferat muzica vocal-

corala

abandonand instrumentele o perioada de timp.

Istoria instrumentului nostru se reia in Evul Mediu cu

precadere in Europa Occidentala si Centrala,unde apar alte

specii de “Flute a bec”:

”Flajot”,”Flust”,”Flaviiol”,”Swegel”.

Din secolul al XVII-lea se poate vorbi despre

flautul”traversiere”

(lateral),care se tine culcat,de la dreapta la stanga,consacrat

astazi in toate orchestrele.G.C.Denner,faimos fabricant de

instrumente,a construit in 1700 primul tip de flaut din trei bucati.

Modificari importante a adus flautului celebrul flautist si

compozitor G.G.Quantz.El a intervenit in dimensiunile

instrumentului si a adaugat clapele de re diez,do diez si do

natural la degetul mic al mainii drepte.Giusepe Tacet adauga

clapele de sol diez si si bemol,in anul 1770.In anul 1820,la

Viena,Giovani Ziegler creaza un nou model,foarte

perfectionat,cu 17 clape ce permiteau o intonatie si o emisie

deosebite.

Actualul tip de flaut,rezultatul unor lungi cautari si

perfectionari,a fost definitivat de competenta si ingeniozitatea

ilustului virtuoz al

flautului si inventator,THEOBALD BOEHM(1797-1881),al carui

nou sistem de manuire a clapelor-folosind inele si tije metalice-

ca si modificari in dimensiunile gaurilor si distantarea lor,au

2

revolutionat flautul,ca de altfel si toate celelalte instrumente din

lemn.

Flautul actual se prezinta ca un tub cilindric din lemn sau

metal

(nichel,argint,aur),lung de aproximativ 70 cm.,demontabil in trei

parti.

Lateral sunt facute 13 orificii,care se inchid si se deschid cu

clapele actionate de sistemul de parghii,aplicat pe corpul

instrumentului.

Aproape de capatul de sus se gaseste o deschidere tot

laterala,mai mare,intarita de un suport,denumita

“ambusura”,prin care executantul introduce coloana de

aer,proiectand-o in peretele opus,sprijinind flautul pe buza

inferioara.

Suflul executantului determina intensitatea,iar in anumite

conditii si inaltimea sunetelor,care poate fi corectata si prin

pozitia buzelor.Familia flautelor sistem Boehm cuprinde:”flaut

sopran in DO”,flaut piccolo in DO”,”flaut contra alto in SOL” si

“flaut bas in DO”.

Contributii deosebite in evolutia flautului de-a lungul

timpului au avut o serie de celebri flautisti

concertisti,compozitori,profesori,din care enumeram:

1)Giovanni Gioacchino Quantz(1697-1773),reprezentant al scolii

de la Mannheim.Concertist de seama al epocii,flautist de

renume,compozitor a numeroase Concerte pentru flaut cu

acompaniament de orchestra si Sonate cu acompaniament de

bas continu.

3

2)Francesco Devienne(1759-1803),concertist si compozitor

francez.

3)M.A.Hugot(1761-1803),profesor la Conservatorul din Paris.

4)Tranquillo Berbiguier(1782-1838),concertist si

compozitor,profesor la Conservatorul din Paris.

5)Frederich Kuhlau(1786-

1832),flautist,pianist,compozitor,directorul Orchestrei din

Copenhaga.

6)A.Bernardo Furstenau(1792-1851),flautist si compozitor,autor

de studii si exercitii pentru flaut.

7)Louis Drouet(1792-1873),autor a numeroase concerte,metode

si studii pentru flaut.

8)Vittorio Coche(1806-1881),a promovat flautul sistem Boehm la

Paris.

9)Giulio Briccaldi(1818-1881),autor de studii,duete si alte lucrari

didactice pentru flaut.

10)Franz Doppler(1821-1883),flautist,compozitor si director al

Orchestrei Conservatorului din Viena.

11)Enrico Altes(1826-1899),flautist,profesor la Conservatorul din

Paris,autor de metode pentru studiul flautului.

12)Giuseppe Gariboldi(1833-1905),concertist de seama si

director al Orchestrei Conservatorului din Paris,autor de piese

originale,studii si exercitii pentru flaut solo,adoptate de multe

scoli muzicale.

13)Luigi Hugues(1836-1914),flautist,autor de

studii,exercitii,duete,triouri pentru flaut.

4

14)Paul Taffanel(1844-1908),prim flautist la Orchestra

Conservatorului si la Opera din Paris,profesor la catedra de flaut

a Conservatorului din Paris,autor de muzica originala pentru

flaut si pian,autor al unui Cvintet pentru instrumente de suflat si

impreuna cu Gaubert a elaborat o metoda completa pentru

studiul flautului.

15)Joachim Andersen(1847-1909),flautist al Orchestrei din

Copenhaga si al Filarmonicii din Berlin,autor a numeroase studii

si exercitii pentru flaut solo.

16)Ernesto Kohler(1849-1907),flautist la Viena,autor de studii de

virtuozitate,capricii,concerte,fantezii pentru flaut cu

acompaniament de orchestra sau pian.

17)Louis Fleury(1878-1926),elev al maestrului Taffanel la

Conservatorul din Paris,fondator al Societatii moderne de

instrumente de suflat si al Societatii concertistice de muzica

antica.

18)Philippo Gaubert(1879-1941),elev al lui Taffanel caruia I-a

succedat la catedra Conservatorului din Paris,virtuoz

concertist,autor de muzica pentru flaut si pian.

19)Marcello Moyse,flautist contemporan,profesor la catedra de

flaut a Conservatorului din Paris la scoala caruia s-au format alti

flautisti de seama,precum Jean-Aurele Nicolet,Jean-Pierre

Rampal,Gustav Scheck(autor al lucrarii Flautul si muzica

sa).Autor al unei Metode complete de studii si exercitii zilnice

pentru flaut.

5

Alaturi de acestia si mai presus de cat ei,Theobald Boehm

si-a adus geniala contributie atat la perfectionarea flautului ca

instrument,cat si la elaborarea metodelor de studiu.

THEOBALD BOEHM(1794-1881)

Multumita cronicii de familie a urmasilor originea si

istoricul lui Theobald Boehm sunt astazi cunoscute.Stim deci ca

s-a nascut la Munchen pe 9 aprilie 1794,ca fiu al bijutierului

consacrat de origine svab,Karl Friedrich Boehm si al sotiei sale

Maria Ana Franziska,fiica a lucratorului de galanterie si servitor

princiar munchenez,Andreas Sulzbacher.

Indemanarea pentru prelucrarea artistica a metalelor

pretioase si simtul estetic rafinat le avea,cum s-ar spune “in

sange”.

De la 14 ani Theobald Boehm activa ca lucrator in aur si

proiectant de obiecte de podoaba in atelierul tatalui

sau.Educatia sa spirituala trebuie ca a fost de un fel special.

Perioada de scolire a durat din al 9-lea an de viata,pana la al 11-

lea,el invatand limba latina,limba franceza si probabil chiar

engleza.

La 16 ani si-a construit dupa modelul unui

Traversflote( flaut Traver) al lui Denner,primul sau flaut cu 4

clape.Un colocatar al marelui edificiu de odinioara al manastirii

pentru femei din Altheimureck - Munchen,in care Theobald

Boehm si-a petrecut o lunga perioada de viata,a fost

Joh.Nep.Capeller flautist al orchestrei regale.

6

El ia dat gratuit lectii de flaut tanarului Boehm si dupa doi

ani l-a recomandat ca prim flautist la Isartor Theater.

Si-a continuat pregatirea plecand jumatate

mestesugar,jumatate artist, dand concerte si invatand in

Elvetia,la Strasburg,Frankfurt,

Wurzburg si Nurnberg.

La 1 iunie 1818 Theobald Boehm a fost numit la dorinta

regelui pe post de flautist in orchestra curtii.El se dedica acum

cu toata energia noii sale profesii.

Ia lectii de compozitie si doi ani mai tarziu interpreteaza

primul sau concert in G-dur Opus 1,inchinat lui Anton Bernhard

Furstenau.

Mari succese I-au adus calatoriile concertistice facute la

Leipzig,

Berlin, Hannover,Praga,Viena,in Italia si in Elvetia ca solist.El a

cantat in acelasi concert alaturi de Paganini si Catalani.

In 1828,Theobald Boehm si-a deschis propriul atelier de

flaute. Rudolf Greve fiul renumitului producator de flaute

Andreas Greve,a fost colaboratorul sau.Instrumentele

produse,de tip Tromlitz,cu 8-9 clape au fost apreciate datorita

preciziei lor extraordinare.

Anul 1831 a fost deosebit de important pentru

Boehm,avand mari succese ca interpret ,compozitor si

constructor de flaute.

Sunetul sau frumos a fost scos in evidenta de interpretarea

muzicii si a constat ca era mai important pentru el sa miste

7

inima decat sa atraga uimirea prin virtuozitate,in opozitie cu

Drouet si Nicholson,

virtuozi ai flautului acelor vremuri.

A primit recunoasterea asa cum si Anton Bernhard

Furstenau o primise in 1826.

Animat de performantele celor doi flautisti germani,de

tehnica si instrumentele lor,Boehm a faurit in fabrica de

instrumente londoneza a lui Gerok si Wolf,un model preliminar

al propriei inventii.A existat mai intai un flaut cu doua clape

inelare cu ajutorul carora a putut fi eliminata clapa”F”.

Un an mai tarziu Boehm desavarseste la Munchen genialul

sistem de clape care dadea instrumentului o nebanuita

perfectiune.

Noul tip de flaut ,cu clape si din metal,a prezentat doar un

mic interes pentru flautistii germani,dar a fost acceptat cu mare

interes de catre francezi:Joseph Dorus,Paul Hippolyt Camus,si

Victor Coche.

Dupa ani de cautari si colaborari cu diferiti

secialisti(Gordon),dupa conflicte si intrigi suportate cu

calm,in1847 Boehm si-a desavarsit opera construind flautul

cilindric fabricat dupa principii stiintifice.

Hector Berlioz declara dupa ce Boehm a inventat flautul

sau,ca instrumentul mai vechi ar trebui sa fie intrebuintat numai

in iarmaroc.

J. Hellmesberger,presedintele juriului din Paris care i-a

decernat lui Boehm in 1855 medalia de aur la Expozitia

8

Mondiala,il lauda pe acesta ca pe “barbatul german,reformator al

flautului,renumit maestru.”

Din 1862 Boehm a trait singur predandu-si atelierul

asistentului sau Mendler.

De-a lungul timpului el a avut peste 100 de elevi printre

care si fiul lui A.Furstenau,Moritz Furstenau,care a fost obligat

sa se intoarca la Orchestra Curtii din Dresda in locul tatalui sau.

Pana la o varsta inaintata Boehm a cantat la flaut,dar cu o

mai mare placere la flautul sau cel vechi,decat la cele inventate

de el.

Theobald Boehm a murit pe 25 noiembrie 1881,la 87 ani.

Moartea sa nu a inregistrat in Germania un ecou deosebit.In

schimb new york-ezul Herald a facut publica o biografie

amanuntita care a aparut intr-un ziar alaturi de un necrolog

poetic.Sute de americani l-au insarcinat pe cel mai renumit

flautist din acea vreme,Eugen Weiner,sa transmita condoleante

familiei lui Theobald Boehm.

Sames S.Wilkins,un elev american al lui Theobald Boehm,a

scris un necrolog in care il numea:”… un titan al naturii,plin de

compasiune si bunatate omeneasca.

Prof. Tereza- Doina Sandu

Liceul de Arta, Ploiesti

9