istoricul executării silite

7/23/2019 Istoricul executării silite

http://slidepdf.com/reader/full/istoricul-executarii-silite 1/6

Istoricul executării silite

Executarea silită, deși nu în forma pe care o percepem astăzieste o instituție care a apărut din cele mai vechi timpuri. Aceasta

pe parcursul evoluției sociale a cunoscut diverse percepții, indrealizată de diferite persoane cu statut diferit. Astfel, de laconstrângerea personală și corporală a deitorului !in personam",executarea silită a evoluat la aplicarea acesteia asupra unurilordeținute de către deitor !in rem".

Această instituție este cunoscută încă din Roma Antică, undese consideră că își are originea. #a început procedura de

executare silită avea un caracter extra$udiciar, întrucît creditorulsingur asigura executarea dreptului său. %n această perioadăexecutarea silită era de ordin penal, ind cunoscut ca legisactiones. &eitorul care nu plătea era considerat un delincvent șirăspundea cu persoana sa. %n procedura manus iniectorum,deitorul era ad$udecat creditorului său. &eitorul putea

încarcerat în temnița creditorului !in carcere privato" timp de '(de zile. %n această perioadă de timp, deitorul era prezentat de

trei ori succesiv în piață, unde un apropiat de al său !vindex"putea plăti datoria în locul deitorului. &acă datoria nu erarăscumpărată, deitorul putea omorît sau vîndut drept sclav înafara )omei !trans *ierium". +a mai mult, dacă erau mai mulțicreditori, deitorul putea tăiat în ucăți pentru a împărțit decreditori.

lterior, pentru a limita dreptul excesiv al creditorului, dar carese aplica doar în situații excepționale, deitorul dădea înmomentul contractării un acord în scris că va răspunde cu propriapersoană dacă nu va executa datoria. -reditorul avea oligațiasal eliereze după plata datoriei. %n caz de neachitare a datoriei,la scadență, creditorul chema deitorul în $udecată, unde în azaunei hotărîri de condamnare, treuia să aștepte /( zile pentru a achitată datoria enevol, dacă nici de data aceasta nu eraachitată datoria, creditorul lua deitorul și se înfățișau în fața



$udecăturlui, care ad$udeca deitorul creditorului. Aia dupăaceastă etapa se aplica procedura manus in$ectio descrisăanterior. &in documentele istorice se poate releva o imagine

revoltătoare, întrucăt grădinile patricienilor se descriu ca indpline de deitori ținuți în lanțuri, cea ce a provocat onemulțumire.

0 nouă procedură, de creație preotriană apare la sfărșitulperioadei )epulicii )omane, numită venditio onorum. Astfel, toțicreditorii se reuneau și vindeau toată averea deitorului în loc.

1rin distractio onorum, executarea silită evoluează la o

procedură mai umană. Era sechestrată întreaga avere, însă erauvîndute doar unurile determinate care erau necesare doarpentru acoperirea datoriei. Această procedură era cea maiapropiată de cea din prezent, în special datorită faptului că aparpentru prima dată organe pulice de executare, numite curatoronis distrahendis.

*otuși constrîngerea corporală sa menținut în unele țări caAnglia, 2ranța, 3ermania, Austria pînă în epoca modernă.

În dreptul romano-german executarea silită are aspectesimilare cu cele din )oma antică. #a 4nceput ind extra$udiciară șiindividuală, ulterior apar unele formalități, precum apelul lareprezentnanții comunității. Astfel, constrîngerea zică, treptata adevenit o amendă.

1rocedura executării silite a unurilor deitorului, denumită5Anefang5 era asemănătoare procedurii de 5vindicatio5, mai întîiind $udcata apoi executarea silită. *reptata a apărut și triunalul,care a preluat rolul executării silite, de$a statul ind celrepsonsail.

)ădăcinile executării silite moderne își au originea încă la începutul secolului 676 în Germania, ind in8uențată de legislațiafranceză, întrucît regiunea )heinland sa a8at su in8uențafranceză, chiar dacă mai apoi sa reîntors su controlul german,



instituțiile franceze au fost păstrate. %n anul 9:;<, atunci cînd saadoptat un cod al procedurii germane, sa discutat mult despreinstituția executorilor $udecătorești și necesitatea independenței

lor, precum în sistemul francez, întrun nal sa a$uns la o soluțiede compromis. 1înă în 9<'=, totuși această instituție a fostreglementată în mod diferit, astfel 3erichtsvollzieher !executor

$duecătoresc în 3ermania" în unele state era independent și cupropriul ociu, iar în altele era anga$at al instanțelor. %n 1rusiacreditorii puteau singuri alege executorii $duecătorești, care erauremunerați din taxele lor. lterior a fost introdusă competentateritorială și exclusă competiția dintre executori, sistem care a

fost preluat de întreaga 3ermanie. nele urme ale ifnluențeifranceze sunt și pănp astăzi ăntrucît executorii își au ocile înafara curții, dar totuși unt ine integrați în irocrația instanțelor.

În Franța, în perioada evului mediu, procedura de executaresilită era una de constrîngere corporală. %n 9;'9 apar primelenorme de procedură penală, care mai tîrziu, în 9''> apar în ?areaordonanță, servind ulterior drept inspiratie pentru legislatiilemoderne a alotr țări. 1rin această ordonanță executarea in

personam era aplicată doar excepțional, doar atunci cîndperosana nu deținea nici un un în patrimoniu. *otuți era aplicatăca procedură comună în materia dreptului comercial și asuprastrăinilor.

@tatutul $udecătorior în 2ranța a cunoscut o evoluție deoseit deinteresantă, servind sursă de inspirație pentru ma$oritatea țărilor

în care este o astfel de activitate în cadrul sistemului $udiciar

intern.ecesitatea creării unor agenți pentru efectuarea executării

silite sa constat încă în evul mediu. Erau agenți de B categorii.@ergenții, care aveau atriuții de redactare a cererilorreclamanților și executarea hotărîrilor $duecătorești și Executorii,care supravegheau una desfășurare a serviciului interior. &in9;'( atriuțiile executorilor sunt lărgite în comparație cu cele ale



sergenților, ind ailtiați să poarte arme și să e asistați dea$utori. Ei activau în cadrul irourilor individuale, iar pentruserviciile prestate primeau onorarii. &upă o scurtă suspendare a

activității executorilor din timpul revoluției, în 9><( sereorganizează profesia de executor, avînd un statut similar celuifuncționarilor pulici, avînd irouri în incinta instanțelor .%n 9><9

își recapătă statutul idnependent. apoleon +onaparte, prin&ecretul din 9:9/, introduce statutul independent al executorului

în 2ranța, +elgia, 0landa, @pania, italia, 3eneva, 3ermania și@uedia. Acesta a fost primul act în care a fost prevăzut modul denumire, sediul, competența, etica profesională ce reglementau

activitatea executorilor. Acest decret diferenția executoriiaudiențiari care activau numai în isntanța de $duecată șiexecutorii ordinari care comunicau actele $udiciare șiextra$udiciare și asigura executarea hotărîrilor $duecătorești.Executorii își desfășurau în acea perioadă activitatea suautoritatea $udecătorilor de pace.#udovic al 6C777lea, în 9:'9 arestailit statutul anterior al executorilor. *otodată, pentru aactiva în calitate de executor $duecătoresc, era u ncesare studii

$uridice, reputație ună și o cauțiune în valoare de 9((,((( franci,avînd statut de oțeri pulici. *oate aceste măsuri au dus lareducerea numărului executorilor. %n anii 9:9(9:B( apar șireviste specializate în materia executării. 7ar în 9<=B are loc șiconstituirea primei -amere ațioanle a Executorilor Dudecătorești.

În Marea Britanie, încă în anii 9('' erau așa numiți sheri cuatriuții executorii, care pe lîngă aceasta mai aveau și alte roluri,precum menținerea ordinii în instanță și comunitate. %n perioadamedievală sheriFul era un agent al coroanei care îndeplineadiverse oligații, inclusiv, avea în atriuțiile sale și monitorizareaorganizării alegerilor parlamentare la nivel local. *otuși, putereasheriFului era diminuată de cea a latifundierilor, care aveauprorpiile curți si asigurau executarea hotărîrilor acesteia. 7nstituțiasheriFului a suferit schimări, unica atriuție rămasă indexecutarea actelor civile $udecătorești, dar doar în privința curților



superioare de $udecată. %n privința actelor $udecătorești alecurților inferioare, atriuția asigurării executării revine la ailiF,inițial care activau independent, dar care ulterior au fost asimilați

unor funcționari pulici.%n Spațiul Românesc, nu sunt cunoscute izvoarele executăriii

silite. &atorită condițiilor istorice a provinciilor românești, nu afost posiilă o organizare sistematică a instituției executării silite.2iind su in8uență inzantină ?oldova și Gara )omâneasca auapleat la legislația +asilicalele, care încep să contureze șiinstituția executării silite imoiliare. Hotărîrile se executau numai

în urma unei porunci a &omnului, care avea formulă executorie.

&rept executori erau vornicii, da$dierii, mumașirii domnești,zapcii, copiii de casă, păhărniceii, aprozii. Aceștia făceau osomație verală înfățisînd numai porunca domnească. Cînzărilesilite se făceau după o procedură asemănătoare licitației pulicecu strigare de astăzi.

Alexandru ?avrocordat, în a. 9>:; emite un hrisov prin carevînzarea imoiliară se făcea cu pulicații, air ad$udecareadenitivă ărinîntărirea &omnului.

Aceste reglementări sunt preluate și de cpătre -odul &onici cumici modicări. -odul 7psilanti din 9>><, -odul -alimachi din9:9B, -odul -aragea și )egulamentele 0rganice din 9:9B,9:9/,conțineau dispoziții referitoare la urmărirea silită undead$udecarea se denitiva prin întărirea &omnului. &e la 9:'Baceastă întărire nu mai este necesară.

%n 9:'; se adoptă -odul de procedură, unde executarea serealizează prin vînzarea silită. -onstrîngerea corporală, detenția,de asemenea era prevăzută, însă nu a fost pusă în aplicare. %n9<(( minsiturl $ustiției -. 3. &issescu a introdus modicări la -od,au fost reduse termenele de procedură din cadrul executării siliteși eliminat articolul care prevedea detenția.&upă cel deal doilearăzoi mondial, au itnervenit o serie de acte normative speciale în



procedura executării silite. 1rocedurii executării silite în sistemulromânesc îi este caracteristic caracterul umanitar, ind posiilăde aplicat doar asupra unurilor, nu și asupra persoanei.

xecutorii !udecatoresti" #olutie istorica" $orme si#alori contemporane

Bi%liogra&e'

• ”Noțiuni de executare silită”, Eugen Hurubă, Universul

Juridic, București, 2010• ”Executorii udecatoresti! Evolutie istorica! Nor"e si valori

conte"#orane”, $drian %toica, Unviersul Juridic, București,

201&• ”'ross(border En)orce"ent o) 'lai"s in t*e EU+ Histor,

-resent .i"e and /uture”, luer a 3nternational,Net*erlands, 2004

istoricul executării silite

Documents