Romantismul -Arta lui Eugene Delacroix

Tiplea Oana- Stefania

An III

Design Ambiental

Intre sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX, romantismul a revigorat arta, literatura si

muzica occidentala, dand nastere teoriei moderne despre creatie si artist. Miscarea a aparut ca

urmare a unei imbinari intre anumite tendinte si conditii filozofice, politice, sociale si artistice

care au adus in prim plan individualismul imaginativ si creativitatea lipsita de orice

constrangere. A avut un impact urias in intreaga Europa, in special in Franta, Germania, Elvetia

si Marea Britanie. Miscarea a avut o mare influenta si asupra artei nord-americane, mai ales a

picturii peisagiste.

Curentul romantic a fost conturat in parte de filozofii germani Immanuel Kant, Karl

Schlegel si Georg Hegel, care considerau ca lumea "interioara" a artistului trebuie sa reprezinte

elementul principal al sferei romantice. Aceasta idee a lumii interioare, mai ales nucleul sau

vizionar, oniric, se regaseste in lucrarile romantice timpurii cum ar fi tabloul macabru Cosmarul

al pictorului elvetian Henry Fuseli (sau Fussli, 1741-1825).

Tema romantica a artistului ca geniu torturat care poate intra in armonie cu natura

sublima se regaseste in lucrarea Calator deasupra marii de ceata a lui Caspar David Friedrich

(1774-1840), un tablou care evoca eroii solitari ai poeziei romantice, precum Prometeu al lu

Shelley.

Romantismul s-a nascut partial ca reactie impotriva rationalismului a iluminismului din

sec.XVIII. Revolutia Franceza de la 1789, declansata dupa modelul celei americane (1775-1783),

a marcat inceputul unei lungi perioade de razboaie care au sfasiat toata europa, ilustrata in

tablouri romantice importante, precum Tres de mayo 1808 (1814) al lui Francisco de Goya si

Libertatea conducand poporul (1830) a lui Eugene Delacroix (1798-1863). In iluminism,

ganditorii voiau sa dea lumii o dimensiune rationala si sa o indeparteze de dominatia

superstitiilor si a idealurilor religioase, transformand-o intr-o lume mai ordonata, creata de

gandirea inteligenta. Dar cum haosul sangeros nu parea sa se termine, iar lumea mai buna

intarzia sa se maturizeze, a aparut deziluzia care a dat nastere romantismului.

Miscarea artistica romantica a pus accent pe emotiile extreme, pe tulburarile psihicului

uman si pe puterea impresionanta a naturii, o forta mult mai mare si mai puternica decat cea a

omului.

Unul dintre pictorii romantici este Eugene Delacroix nascut langa Paris in 26 aprilie 1798.

Delacroix studiaza la Liceul Imperial din Paris intre 1806 si 1815, perioada in care castiga

premii pentru desene si opere clasice. Impreuna cu Gericault studiaza in atelierul din Paris al lui

Pierre Guerin in anul 1815. Un an mai tarziu Delacroix intra la Scoala de Arte Frumoase, iar in

1822, Salonul ii accepta lucrarea Barca lui Dante, o pictura inspirata de Pluta Meduzei a lui

Gericault. O serie de picturi uimitoare, dar controversate, precum Masacrul din Chios (1824) si

Moartea lui Sardanapal (1827), il anunta drept unul dintre cei mai mari artisti romantici

francezi.

In anul 1832, Delacroix participa la o misiune diplomatica in nordul Africii si in Spania,

realizand peste o suta de lucrari cu scene exotice, care aveu sa ii inspire numroase lucrari

ulterioare. Sase ani mai tarziu, tabloul sau Medeea ucugandu-si copii(1838) reprezinta un

subiect de discutie major la Salon. Foarte cautat, pictorul a acceptat numeroase comenzi pentru

decorarea cladirilor publice.

Dupa ce i se refuza admiterea la Institut de France - in parte in favoarea rivalului sau

Jean-Auguste-Domonique Ingres, maestru al neoclasicismului, Delacroix este acceptat in cele

din urma in anul 1857. Cinci ani mai tarziu se numara printre fondatorii Societatii Nationale de

Arte Frumoase.

In Franta lui Delacroix, unde afilierile se schimbau rapid, politica si patronajul

reprezentau chestiuni complexe, afaceri intercorelate. Ludovic-Filip I a cumparat Libertatea

conducand poporul pentru a-si sarbatori ascensiunea, insa i-a recunoscut potentialul incendiar

si nu a expus-o public timp de multi ani. Delacroix a primit Legiunea de onoare pentru pictura in

1831, insa fusese si un artist prefereat al conducatorului alungat, Carol X.

Delacroix avea prieteni in ambele tabere si nu si-a dezvaluit orientarile politice. In pofida

stilului sau nonconformist si a temelor conflictuale din numeroasele sale opere, Delacroix s-a

bucurat de patronatul statului in timpul carierei sale. Ina afara de Moartea lui Sardanapal toate

picturile sale istorice timpurii au fost cumparate pentru Muzeul Luxemburg. In 1824 a primit

prima slujba din partea guvernului, iar dupa 1830 a creat picturi murale pentru numeroase

cladiri publice din oras.

unul din cele mai importante simboluri ale insurectiei din istoria artei este Libertatea

conducand poporul. Subiectul sau este rascoala pariziana din iulie 1830, care l-a inlocuit pe

regele Carol X din dinastia de Bourbon cu Ludovic-Filip, duce de Orleans. Lucrarea a trezit

emotii puternice la Salon in 1831. Delacroix ilustreaza un moment esential: spargerea finala a

baricadelor de catre rebelii republicani, la 28 iulie. Dramatismul tabloului este sporit de cadrul

piramidal din centru, marcat de ridicarea steagului in rosu alb si albastru al Libertatii.

Pictorul echilibreaza in mod inteligent modernitatea si alegoria, "Am preluat un subiect

modern, o baricada, si daca tot nu am luptat pentru tara mea, cel putin am pictat pentru ea" a

declarat ulterior artistul. Imbracati exact ca in acea perioada, baietasul de pe strada care agita

pistoalele (dreapta), burgezul cu joben, muncitorii din fabrica, soldatii si studentii, cu toti

marcheaza in tablou importanta istorica a evenimentului, la fel ca si imaginea indepartata a

catedralei Notre-Dame de Paris. vesmintele Libertatii si figura sa monumentala trimit la traditia

clasica si la pictura istorica grandioasa. Totusi, ca regandire moderna a idealurilor clasice tabloul

i-a socat pe unii din contemporanii sai(libertatea are par la subsuoara, ceva de neconceput in

lucrarile clasice)

Folosind rosul de pe steag in contrast cu o parte din cerul albastru Delacroix reuseste sa

evidentieze chemarea vibranta la lupta. Alaturarea culorilor contrastante este foarte izbitoare.

Culorile steagului se reiau in hainele muncitorului aflat la picioarele Libertatii. delacroix a fost

un maestru, adept al alaturarii anumitor tonuri au a reluarii culorilor in locuri diferite, pentru a

amplifica o stare de spirit.

Zonele de umbra arata cat de bine stapaneste tehnica clarobscurului. A fost influentat

de opera lui Antoine-Jean Gros si a lui Gericault. Contrastele puternice cu puncte luminoase,

combinate cu o serie de culori indraznete sporesc dramatismul si servesc la identificarea

fiecarui personaj.

BIBLIOGRAFIE:

1. Istoria artei de la pictura rupestra la arta urbana - Editor general Stephen Farting - Editura

RAO

2. 999 Capodopere - Scala Group, 2009

3. www.ac-grenoble.fr