Islamul si viitorul Europei

Impactul culturii islamice asupra unei Europe unite în tratate dar dezbinate în cuget este o realitate care foarte greu poate fi trecută cu vederea de cei cărora le place să scruteze mersul lumii şi să îşi dea seama de unde venim şi încotro ne îndreptăm. Este o temă veche de cel puţin 1400 de ani dar mereu actuală, mai ales în contextul unei globalizări care se află deja într-un stadiu destul de avansat, globalizare care a anihilat graniţele care existau, până mai odionioară, între popoare şi culturi.

Pentru cei care doresc să aprofuneze oarecum această tematică pot recomanda lectura a trei cărţi extrem de interesante, care, desigur, nu tratează în mod exhaustiv această problematică, întrucât nu acesta este scopul lor, şi nici nu pot constitui o teorie universal valabilă referitoare la interacţiunea dintre islam şi Occident. Iată cărţile:

Francis Fukuyama, Sfârşitul istoriei şi ultimul om

Samuel Huntington, Ciocnirea civilizatiilor

Zbigniew Brezezinski, Marea tablă de şah

Nu doresc să vorbesc aici pe larg despre aceste cărţi. Le-am furnizat mai mult ca o lectură suplimentară pentru cei care vor să studieze mai multe aspecte ale aceleiasi problematici. Francis Fukuyama ne prezintă o viziune în mare măsură hegeliană asupra istoriei şi punctul spre care aceasta se îndreaptă. Sfârşitul istoriei este un elogiu adus democraţiei, care, în opinia autorului, este singurul mod de guvernare care satisface structura interioară a individului. Pe măsură ce democraţia va învinge în fiecare colţ al lumii, istoria se va îndrepta spre sfârşitul ei, nu un sfârşit fizic, ci un sfârşit al istoriei aşa cum este percepută hic et nunc. În această dinamică se încadrează şi cultura islamică. Cartea lui Huntington este mai puţin conceptuală şi mai mult ancorată în real. El vorbeşte despre conflictul de valori dintre diferitele culturi, explicând astfel conflctele pe liniile de falie. Prin urmare, propune ideea unui conflict direct între cultura occidentală şi islam. Zbigniew Brezezinki ne propune, de fapt, un tratat de geopolitică în care Eurasia este tabla de şah, într-un joc la care participă 4-5 jucători. Prin Marea tablă de şah putem înţelege relaţiile dintre Europa şi cultura islamică din punct de vedere geostrategic.

Istoria ciocnirilor dintre islam şi Europa

Încă de la apariţia religii islamice, Europa s-a confruntat din plin cu tendinţele expansioniste ale triburilor arabe (la început) şi ale Imperiului Otoman (pana odionioara). Trebuie să menţionăm că islamul a apărut

1

într-un context de decădere totală a Europei, cel puţin a Europei occidentale. Existau astfel doi pioni: triburile arabe cu o religie în plină forţă de exprimare, cu veleităţi războinice şi o motivaţie extrem de puternică; şi Europa, un continent deja bătrân, măcinat de conflicte între Apus şi Răsărit, slăbit de invazile popoarelor barbare, cu moralul la pământ.

Prima mare confruntare între aceşti doi pioni a avut loc atunci când dinastia ummayazilor a început campania de cucerire a Iberiei. Cucerirea Iberiei a început când maurii (în principal berberi alături de câţiva arabi) au invadat Iberia vizigotă creştină în anul 711, sub conducătorul lor berber Tariq ibn Ziyad. Ei au debarcat la Gibraltar pe 30 aprilie şi s-au îndreptat spre nord. Forţelor lui Tariq li s-au alăturat în anul următor cele ale superiorului său Musa ibn Nusair. În timpul campaniei de opt ani, cea mai mare parte a peninsulei Iberice a fost ocupată de musulmani — cu excepţia unei mici zone în nord-vest (Asturias) şi a regiunilor în principal basce din Pirinei. Acest teritoriu, sub numele arab de Al-Andalus, a devenit o parte a imperiului Umayyad în expansiune. Al doilea asediu al Constantinopolului, lipsit de succes, (717) i-a slăbit pe umayyazi şi le-a redus prestigiul. După ce au reuşit cucerirea Iberiei, au traversat Pirineii, dar au fost învinşi de către franci în Bătălia de la Tours din 732. Iată că într-o perioadă de 100 de ani, arabii au ajuns din Arabia până la Tours, ameninţând serios Parisul. Înlăturarea dinastiei umayyazilor în favoarea dinastiei abbasizilor a redus notabil puterea militară a musulmanilor.

După această confruntare, conflictele dintre Europa şi musulmani au continuat, luând de cele mai multe ori forma cruciadelor. Timp de mai multe secole europenii şi musulmanii s-au ţinut reciproc în şah, dar niciunul dintre aceşti pioni nu a reuşit un mat preţios.

În cele din urmă, cultura musulmană a cunoscut un nou apogeu politico-militar prin apariţia Imperiului Otoman care a redobânit curajul şi tenacitatea dinastiei umayyazilor şi a început să atace din nou Europa, de data aceasta pornind din sud-estul Europei. Telul suprem al otomanilor era cucerirea Vienei, un punct strategic aflat la întretăierea mai multor rumuri comerciale. Mai mult, cucerirea Vienei le-ar fi deschis otomanilor drumul spre Europa Occientala la care au ravnit şi înaintaşii umayyazi. Deşi în mentalul colectiv al Europenilor a ramas întipărită campania de cucerire a Vienei din 1683, otomanii au mai avut o tentativă în 1529 fiind conduşi chiar de către Soliman Magnificul. Tentativa din 1529 a eşuat datorită unor circumstanţe nefavorabile turcilor, în timp ce a doua tentativă, cea din 1683, a fost foarte aproape de izbândă, socotelile turcilor încurcându-se odată cu apariţia “Ligii Creştine” închegate oarecum ad-hoc în jurul regelui polonez Jan Sobieski, care a reuşit să învingă armata otomană.

A treia ciocnire dintre islam şi Europa

Ceea ce islamul nu a reuşit de două ori prin forţa armată este pe cale să reuşească în zilele noastre printr-un conflict de o cu totul altă natură. DE fapt, în contextul de astăzi nu putem vorbi despre un conflic, ci, mai de grabă, despre o interferenţă între culturi cu un substrat conflictual la nivel axiologic. Este vorba de o confruntare indirectă şi foarte subtilă.

2

În contextul unei lumi globalizate unde graniţele culturale s-au estompat puternic, în Europa a pătruns în număr mare cultura islamică. Putem considera că astăzi există doi poli europeni ai culturii islamice: Germania şi Franţa. În Germania există o comunitate turcă extrem e numeroasă. Turcii au fost chemaţi şi primiţi cu braţele deschise chiar de către germani, pentru a face muncile pe care gazdele nu mai doreau să le facă. Dat fiin faptul că sporul natural al turcilor din Germania este net superior celui al germanilor, comunitatea turcă a cresctu din ce în ce mai mult, astfel încât Berlinul a ajuns să fie al doilea oraş din lume ca număr de locuitori turci, după Istambul. Comunitatea turcă, deşi prezentă de mulţi ani în Germania, nu s-a integrat în contextul cultural european ci a contnuat să rămână o insulă independentă cultural de valorile europene. (Desigur există şi excepţii):

În ceea ce priveşte Franţa, comunitatea musulmană provine în mare măsură de pe teritoriul Maghreb-ului. Observaţiile care au fost făcute referitor la comunitatea turcă din Germania sunt la fel de valabile şi pentru comunitatea magrebină din Franţa. Prin urmare, şi Franţa se mândreşte astăzi cu un număr de aprox. 7 milioane de musulmani, care nu şi-au însuşit niciuna dintre valorile europene.

O eventuală integrare a Turciei în Uniunea Europeană ar spori numărul muslmanilor în Europa cu aprox. 70 milioane de persoane, la care s-ar mai adăuga, desigur, nenumăraţi alţi cetăţeni musulmani care ar emigra în Turcia (stat European dacă această ipoteză s-ar concretiza) şi, mai apoi, în celelalte ţări mai înstărite ale Europei.

Spre deosebire de populaţile musulmane care s-au sălăşluit în Europa occidentală, europenii se dezic tot mai mult de la tradiţia lor şi cultura lor europeană pentru a prelua alte modele culturale orientale. Dincolo de principiile juridice, europenii încep să fie tot mai puţini europeni, renegându-şi originile creştine, adică renegându-şi trecutul care i-a conferit, de fapt, identitatea pe care o are. A renega originile creştine ale Europei mi se pare un lucru total i-logic în contextul în care zilnic intrăm în contact cu anumite lucruri care, fără să ne dăm seama, poartă amprenta creştinismului. Pentru a da un exemplu banal, dar grăitor în acest sens, putem menţiona cazul berii, un produs pe care majoritatea europenilor îl consumă, dar care la începuturi a fost produs exclusiv în mănăstirile creştine.

Prin urmare, avem, din nou, doi pioni pe tabla Europei. Europenii care îşi reneagă rădăcinile, lucru ce conduce la o inevitabilă cofuzie ientitară şi comunitatea musulmană care îşi menţine şi impune (uneori chiar violent) propria identitate. Psihologia ne învaţă că cel care are o identitate puternică şi-o va impune asupra celui care are o identitate confuză. Un coleg iranian (care este creştin caldeu) mi-a spus odată: “musulmanii vor cuceri Europa cu armele Europei”, lucru cu care sunt perfect de acord.

Deşi aceste raţionamente par a se încadra în teoria lui Huntington, trebuie să menţionez că nu sunt un promotor al acesteia. Nu doresc să teoretizez ciocniri, dar cred că Europa ar trebui să reconsidere anumite aspecte ale propriei identităţi nu să-şi renege trecutul, căci cel care-şi reneagă trecutul îşi îngreunează prezentul şi îşi sabotează viitorul. Pentru a contrabalansa “ofensiva” musulmană, Europa nu trebuie decât să se europenizeze, şi să fie mândră de originile ei.

3

Musulmanii in Europa

Musulmanii imigranţi alcătuiesc în prezent 40% din populaţia oraşului spaniol Salt, de lângă Barcelona. Arabia Saudită a finanţat planurile pentru o moschee imensă care să fie condusă de mişcarea Salafi a Islamului. Aceasta reprezintă o formă reacţionară a Islamului, care doreşte restabilirea forţată a unui imperiu Islamic (Califat) în Orientul Mijlociu, în Africa de Nord şi în anumite regiuni din Europa, cum ar fi Spania. Deoarece Spania a fost condusă de cuceritorii musulmani din 711 până în 1497, salafiştii consideră că aceasta trebuie să fie recucerită pentru Islam, credinţă bazată pe conceptul islamic care spune că un teritoriu odată ocupat de Islam trebuie să rămână pentru totdeauna sub dominaţie musulmană. Ei învaţă că legea islamică, Sharia (un cod religios cu reguli de viaţă) este mai presus decât legea civilă spaniolă.

De asemenea, ei promovează înfiinţarea unei societăţi musulmane similare în Spania. Pe lângă Catalonia, salafiştii încep să se răspândească în întreaga Spanie.

În Franţa se construiesc mai multe moschei decât biserici Romano-catolice şi există la ora actuală mai mulţi musulmani decât catolici practicanţi. În fiecare vineri, mii de musulmani din Paris şi din alte oraşe franceze, blochează străzile şi trotuarele pentru rugăciunea de la miezul zilei. Unele moschei au început să difuzeze pe străzi, la boxe, predici şi cântări islamice. În ciuda multor proteste publice, autorităţile locale au evitat să intervină de teama izbucnirii unor revolte.

Marea Britanie a extins gradual influenţa legii islamice Sharia, prin implementarea în paralel a unui sistem islamic financiar şi legal în propria sa viaţă publică. Marea Britanie a devenit un centru global pentru lumea financiară islamică, aceasta fiind sprijinită şi de guvernul britanic. Au fost aprobate ipotecile şi fondurile de pensii care respectă Sharia, astfel încât musulmanii pot strânge bani pentru pensie în conformitate cu principiile islamice. Există cel puţin 85 de tribunalele islamice Sharia în ţară, acestea aplicând legea Sharia pentru a rezolva problemele domestice, maritale, şi cele legate de afaceri. Numeroşi musulmani consideră că implementarea legii islamice reprezintă o parte esenţială din strategia de islamizare a Vestului, rezistând astfel oricărei tentative de a o îngenunchia.

Clare Lopez a scris un articol intitulat Legea Islamică cucereşte Vestul în care spune:

Civilizaţia liberal democrată occidentală este asaltată de forţele Islamului, Sharia. Aşa-numita „Primăvară arabă” care a cuprins în 2011 întregul Orient Mijlociu, plină de speranţele şi visele a milioane de oameni care căutau elibertatea de tiranie a fost, din păcate, rechiziţionată pentru faza violentă a “Trezirii islamice” care a început în secolul 20. Conducătorii jihadişti ai acelei mişcări islamice căutau să restabilească califatul şi să impună la nivel mondial legea islamică.

Ei sunt acum hotărâţi şi complecşi, folosindu-se cu abilitate de informaţiile de război pentru a coopta şi a neutraliza puţinul care a mai rămas apărării occidentale. Frăţia Musulmană declară deschis că lucrează la “eliminarea şi distrugerea civilizaţiei occidentale din interior şi la sabotarea casei sale mizere cu mâinile noastre şi cu mâinile credincioşilor noştri, astfel ca religia lui Allah să câştige victoria peste toate celelalte religii.

4

Marea Britanie, tot mai ingrijorata de amenintarea islamismului

Secretarul britanic de Interne, Theresa May, s-a declarat ingrijorata fata de expansiunea islamismului in cadrul societatii britanice, ca urmare a numarului din ce in ce mai mare de cetateni care se alatura luptei din Siria.

"Traim un scenariu care se repeta. Foarte multi britanici au plecat in Somalia, iar acum un numar tot mai mare pleaca in Siria", declara May, care se arata ingrijorata de faptul ca acestia se vor intoarce la un anumit moment, crescand riscul amenintarii teroriste si a propagarii islamismului, relateaza Russia Today.

Declaratia vine dupa ce cu cateva zile in urma, ministrul sirian de Externe, Walid Muallem, a declarat ca teroristi din 83 de tari lupta in Siria impotriva regimului de la Damasc.

Mai mult, in luna martie, un raport al Ministerului britanic de Interne, intitulat "Strategia Marii Britanii pentru Combaterea Terorismului", evidentia islamismul si terorismul ca amenintari in crestere privind securitatea Regatului.

"In prezent sute de luptatori europeni se afla in Siria. Cand britanicii se vor intoarce acasa, exista riscul sa recurga la acte teroriste, cu atat mai mult cu cat vor obtine diferite abilitati ca urmare a experientei acumulate", se precizeaza in raport.

Olanda, Germania, Rusia si Marea Britanie sunt statele care au declarat oficial pana in prezent ca se simt amenintate ca urmare a posibilitatii expansiunii islamismului, ca urmare a implicarii propriilor cetateni in cadrul conflictului din Siria. mai mult

Luni, 07 Octombrie 2013, ora 20:01

Alte articole despre: Marea Britanie terorism islam, britanici Siria Somalia islam

Cameron, intalnire de urgenta dupa atacul de la Londra: O tradare a islamului

Uciderea unui soldat in sudul Londrei a provocat o reuniune de urgenta, insusi prim-ministrul britanic David Cameron afirmand, joi, ca evenimentul reprezinta o "tradare a islamului", si precizand ca Marea Britanie va avea o pozitie ferma impotriva terorismului.

5

Cameron a condamnat crima, intr-un discurs sustinut dupa o intalnire cu comitetul de urgenta al ministrilor, cu sefii politiei si cu capii serviciilor de securitate, anunta The Independent.

"Acesta nu a fost numai un atac asupra Marii Britanii, si asupra felului nostru britanic de viata. A fost de aemenea si o tradare a islamului si a comunitatilor musulmane care au dat atatea tarii noastre. Nu exista nimic in islam care sa justifice acest act cu adevarat ingrozitor", a declarat premierul britanic.

Atac terorist in Londra - Soldat ucis cu maceta. Comitet pentru situatii de urgenta

Intalnirea comitetului Cobra a durat o ora si s-a concentrat pe importanta coeziunii comunitatii in contextul producerii crimei. O sursa prezenta la intalnire a declarat ca "puterea si unitatea raspunsului din partea liderilor comunitatii musulmane a fost recunoscuta si apreciata de ministri si de altii aflati la masa".

La intalnirea comisiei de raspuns la situatii de urgenta Cobra (Cabinet office Briefing Room A) au participat, printre altii, ministrul britanic de Interne Theresa May, ministrul britanic al Apararii Philip Hammond, primarul Londrei Boris Johnson, sefii serviciilor de informatii interne MI5 si externe MI6,... mai mult

Islamismul radical, o ameninţare ridicată în Balcani

Întrucât islamismul radical devine din în ce în mai pregnant în regiune, experţii în securitate au spus că mişcările precum wahabismul reprezintă o ameninţare ridicată la adresa securităţii Balcanilor.

Islamismul radical a apărut în Balcani la începutul anilor 1990, când conflictele au început să se dezlănţuie în fosta Iugoslavie. Luptătorii mujahedini şi liderii religioşi din Estul Mijlociu au ajuns în Bosnia şi Herţegovina (BiH) pentru a lupta de partea musulmanilor, iar mulţi dintre aceştia au rămas aici pentru că au reuşit să obţină cetăţenie.

„Islamismul radical este o ameninţare serioasă pentru regiune… vestul Macedoniei, Kosovo, Albania, Sandzak şi Bosnia. Aceste persoane există într-un număr mai mare decât ştie publicul”, a declarat Vladimir Pivovarov, fostul şef al Serviciului de Securitate Militară şi Informaţii macedonean, pentru SETimes.

Shukri Alia, considerat unul dintre ideologii mişcării radicale musulmane din regiune,a fost arestat luna trecută în baza unui mandat internaţional. El a fost extrădat miercuri (5 decembrie) din Kosovo în Macedonia, unde va fi acuzat de o serie de acte criminale.

6

Alia a fost condamnat pentru un atac asupra imamilor din comunitatea islamică din Macedonia, petrecut în urmă cu câţiva ani, când un grup a încercat să preia controlul asupra comunităţii religioase musulmane din ţară.

Poliţia a investigat implicarea sa într-o crimă în masă, săvârşită anul trecut în apropiere de Skopje, când au fost ucişi cinci pescari.

„Potrivit investigaţiilor noastre operaţionale, Alia este unul dintre cei mai mari promotori ai islamismului radical şi nu putem exclude posibilitatea că el este creierul din spatele acestor crime”, a declarat Ivo Kotevski, ministrul adjunct de interne al Macedoniei responsabil cu relaţiile publice, pentru SETimes.

Pivovarov a afirmat că islamismul radical este prezent în ţările cu o dezvoltare economică slabă, ceea ce le face incapabile să răspundă la ameninţări.

Un precursor al terorismului, islamismul radical trebuie luat în serios de către serviciile de securitate din Balcani, a adăugat el. „Deşi guvernele din Balcani anunţă că sunt pregătite să gestioneze un asemenea fenomen, în teren observăm că nu este chiar aşa”.

Acţiunea preventivă constituie cheia, potrivit lui Frosina Remenski, profesor de studii de securitate la Facultatea de Securitate din Skopje. Însă, prevenţia necesită un nivel şi mai ridicat de cooperare între statele şi serviciile de securitate din regiune.

„Armonizarea legislaţiei între toate ţările din regiune şi activităţile comune de prevenire a terorismului, alături de politicile economice anti-criză existente, vor reduce semnificativ posibilitatea ca indivizii să adere la cauza islamismului radical”, a declarat Remenski pentru SETimes.

n urmă cu un an, oraşul Sarajevo a fost îngrozit de atacul terorist al membrului Wahhabi, Mevlid Jasarevic din Serbia, asupra Ambasadei SUA. Pe 28 octombrie 2011, Jasarevic a tras cu o armă automată în clădire timp de mai bine de o oră, lovind-o de peste 100 de ori, înainte de a fi rănit de un lunetist şi arestat.

În 2010, teroriştii au atacat o secţie de poliţie din Bugojno, zona centrală a BiH, ucigând un ofiţer de poliţie şi rănind alţi cinci. Ambele procese sunt în continuare pe rol.

Experţii consideră că islamiştii radicali din BiH au legături solide cu grupurile din Sandzak, Serbia, precum şi din Macedonia, Kosovo şi Montenegro.

7

La sfârşitul anului 2009, presa a publicat un document intern confidenţial al Oficiului Înaltului Reprezentant (OÎR) în BiH, care afirma că unii înalţi oficiali politici şi religioşi bosniaci finanţează terorismul şi islamismul radical din ţară.

Printre cei numiţi în document se numărau fostul şef la comunităţii islamice din BiH, Mustafa Ceric, liderul social-democraţilor, Zlatko Lagumdzija, şi liderul Alianţei pentru Viitor Mai Bun şi mogul al presei, Fahrudin Radoncic.

Oficialii au negat acuzaţiile, iar OÎR a declarat că documentul era unul intern.

Liderii islamiştilor radicali devin din ce în ce mai prezenţi în public, prin legături către videoclipuri, comunicări, comunicate de presă şi menţinerea de discursuri publice.

Liderul neoficial al membrilor Wahhabi din BiH, Nusret Imamovic, a declarat recent că BiH ar trebui reglementată de legea sharia.

„Islamismul are o legătură indivizibilă cu politica. Pentru noi, punctul central al islamismului este Jihadul. Allah îi iubeşte pe cei care luptă de partea sa”, a afirmat Imamovic în cadrul forumului „Extremism, volumul terorismului şi titluri”, organizat în Sarajevo pe 23 septembrie.

Dzevad Galijasevic, membru al Echipei sud-est europene de experţi pentru lupta împotriva terorismului şi crimei organizate, a afirmat că evenimentele precum forumul lui Imamovic reprezintă un atac la adresa constituţiei BiH.

„Aceasta a fost pentru prima dată când astfel de idei au fost prezentate public, în inima oraşului Sarajevo.

Niciun politician nu a reacţionat după forumul lui Imamovic. Cel mai rău lucru este că alţi musulmani suferă neplăceri din această cauză”, a declarat Galijasevic pentru SETimes.

Corespondenţii SETimes Biljana Lajmanovskic şi Ivana Jovanovic au contribuit la acest reportaj, din Skopje şi Belgrad.

8