ipoteze demonstrate in istoria psihologiei

8
Ipoteze demonstrate in istoria psihologiei 1.Bazele conflictului intergrupal. Experimentul Robber's Cave (Pestera Hotilor) Experimentul Robber's Cave (Pestera Hotilor) a fost realizat in 1954, in cadrul unui program de cercetare initiat de Universitatea din Oklahoma, SUA, de catre psihologul Muzafer Sherif. Obiectivul acestui experiment: testarea relatiilor dintre 2 grupuri; mai exact, a vrut sa afle cat de repede este stabilita o ierarhie in cadrul unui grup neomogen, si daca apar atitudini de ostilitate sau conflictuale, atunci cand interactioneaza. Experiment La experiment au participat 22 de baieti, cu varsta cuprinsa intre 11-12 ani, care urmau sa plece in tabara la Parcul National Robber's Cave, din statul Oklahoma. Inainte de a pleca in calatorie copiii au fost impartiti in doua grupe, fara ca o grupa sa stie de existenta celeilalte. Experimentul s-a desfasurat in 3 etape: - etapa socializarii (intre membrii aceluiasi grup) - etapa divergentelor (competitii intre cele 2 grupuri) - etapa integrarii (stabilirea relatiilor de prietenie intre participantii la studiu) 1

Upload: alecsa-alecsandra

Post on 25-Sep-2015

231 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Ipoteze Demonstrate in Istoria Psihologiei

TRANSCRIPT

Ipoteze demonstrate in istoria psihologiei

1.Bazele conflictului intergrupal. Experimentul Robber's Cave (Pestera Hotilor) Experimentul Robber's Cave (Pestera Hotilor) a fost realizat in 1954, in cadrul unui program de cercetare initiat de Universitatea din Oklahoma, SUA, de catre psihologul Muzafer Sherif. Obiectivul acestui experiment: testarea relatiilor dintre 2 grupuri; mai exact, a vrut sa afle cat de repede este stabilita o ierarhie in cadrul unui grup neomogen, si daca apar atitudini de ostilitate sau conflictuale, atunci cand interactioneaza.

Experiment La experiment au participat 22 de baieti, cu varsta cuprinsa intre 11-12 ani, care urmau sa plece in tabara la Parcul National Robber's Cave, din statul Oklahoma. Inainte de a pleca in calatorie copiii au fost impartiti in doua grupe, fara ca o grupa sa stie de existenta celeilalte.

Experimentul s-a desfasurat in 3 etape:- etapa socializarii (intre membrii aceluiasi grup)- etapa divergentelor (competitii intre cele 2 grupuri)- etapa integrarii (stabilirea relatiilor de prietenie intre participantii la studiu)

In prima etapa, cele doua grupuri au fost cazate in cabane diferite. Fiecare grupa si-a ales un nume, un steag, iar membrii s-au cunoscut si au legat o relatie de prietenie. Cand membrii celor 2 grupuri se cunoasteau si se obisnuisera unii cu ceilalti s-a permis descoperirea existentei celuilalt grup. In acest punct psihologul Muzafer Sherif a observat prezenta sentimentului de apartenenta a participantilor la un grup, dar si reactii spontane de nervozitate. Mai mult, fiecare grup au stabilit reprezentati, prin intermediul carora au cerut initierea unei competitii intergrupale.

Cea de-a doua etapa a fost dedica exclusiv competitiilor intergrupale. Considerand ca detin cele mai bune strategii de joc, intre cele doua grupuri au aparut manifestari conflictuale, manifestate prin abuz verbal. Temandu-se de intorsatura pe care ar putea sa o ia experiementul, cercetatorul a decis sa finalizeze mai repede aceasta etapa, pentru a trece la urmatoarea si ultima, cea a aplanarii conflictelor si a stabilirii relatiei de amicitie.

Primele incercari ale psihologului de a calma spiritele dintre cele doua grupe au esuat. Drept consecinta, Prof. Sherif a adoptat o noua strategie prin stabilirea unor obiective, care necesita unirea fortelor si energiilor tuturor copiilor pentru a fi indeplinite. De exemplu, urmau sa mearga la film si impreuna trebuiau sa aleaga filmul, seara cand vor sa il vizioneze si sa stranga o suma deBANIpentru platirea biletelor. Cele doua grupuri au reusit sa ajunga la un consens, iar dupa vizionarea filmului deja se putea observa pe chipurile lor o stare de relaxare si impacare reciproca.

In urma realizarii acestui studiu psihologul Muzafer Sherif a conchis ca in interiorul unui grup intotdeauna se creeaza o ierarhie, iar cand doua grupuri trebuie sa interactioneze automat apar conflicte, prejudecati, si atitudini de ostilitate.

2. De ce presupunem ca si ceilalti gandesc la fel ca noi. Efectul falsului consens

Datorita informatiilor acumulate de-a lungul timpului, fie din propriile experiente, fie din experientelor celor din jur, fiecare persoane ajunge sa se considere un bun "psiholog intuitiv". In realitate, atunci cand estimeaza caracterul sau comportamentul celorlalti, orice persoana este influentata de o serie de prejudecati, astfel, interpretarea nu se bazeaza doar pe propria intuitie. Una dintre aceste prejudecati este numita "efectul falsului consens".

In 1977, Lee Ross, profesor la Universitatea Stanford, pune bazele a unui experiment concludent pentru modul in care functioneaza "efectul falsului consens".

Experiment Prof. Ross a intrebat un grup de studenti daca este de acord sa poarte o pancarda prin campusul facultatii, pe care era desenat un sandwich apetisant si era inscriptionat mesajul "Mananca la Joe". Pentru a-i motiva, le-a spus studentilor ca vor invata "ceva util" din acest studiu, dar ca detin absolut toata libertatea de a refuza participarea la studiu.

Rezultate - 62% dintre studentii care au acceptat sa participe la studiu au crezut ca si ceilalti au fost de acord; - dintre cei care au refuzat, numai 33% au crezut ca ceilalti vor accepta participarea la studiu.

Cum presupun participantii la studiu ca sunt persoanele care au refuzat sa participe: "speriate de a nu fi privite ca fiind nebune", "nu sunt deschise provocarilor", "prea ingamfate", "oameni pe care nu te pot baza".

Persoanele care au refuzat ii considera pe participanti: "sunt niste ciudati", "ar face orice sa iasa in evidenta", "nu au pic de consideratie pentru propria persoana".

Efectul falsului consens se defineste prin tendinta oamenilor de a crede ca si celelalte persoane le impartasesc opiniile, comportamentele sau atitudinile. Realitatea este cu totul diferite, procentul real al celor care opteaza pentru aceleasi lucruri este foarte scazut. De ce? Pentru ca oamenii au tendita de a se asocia cu acele persoane cu care se aseamana in anumite privinte.

Aceste teste sunt fascinante, nu doar pentru ca subliniaza tendinta oamenilor de a crede ca si ceilalti ar proceda la fel in situatii similare, dar si pentru ca demonstreaza importanta studiilor psihologice, si a psihologiei insasi.

3.Joshua Bell Staia de metrou LEnfant Plaza, Washington DC, ntr-o diminea friguroas de ianuarie 2007. Un om cnt la vioar 6 piese de Bach timp de 45 de minute.n acest timp, aproximativ 2 milioane de oameni trec prin staie n toate direciile, majoritatea mergnd spre serviciu. Dup 3 minute, un brbat ntre dou vrste l observ pe violonist cntnd. Se oprete pentru cteva secunde, dup care pleac mai departe, grbit. 4 minute mai trziu, violonistul primete primul dolar: o femeie i arunc un dolar n cutia viorii i i continu drumul, fr s se opreasc. Dup 6 minute, un tnr se oprete, sprijinindu-se de zid, i l ascult. Apoi se uit la ceas i pleac grbit. Dup cteva minute, un bieel de 3 ani se oprete, dar mama lui l mpinge mai departe. Copilul se oprete iar i se uit la violonist. n final, mama l prinde de mn i l trage dup ea. Copilul merge, dar ine capul ntors i se uit la cel care cnt. La fel s-a ntmplat cu mai muli copii care au trecut pe acolo. Dar toi prinii, fr excepie, i-au tras pe copii dup ei i i-au continuat drumul.

Violonistul a cntat 45 de minute.Doar 6 oameni s-au oprit pentru o perioad puin mai lung s l asculte.Cam 20 de persoane i-au datbani din mers. A strns n total 32 de dolari.

Niciunul dintre cei care au trecut prin staie nu a tiut c violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni din lume, cntnd unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodat, la o vioar a crei valoare este estimat ntre 3 i 5 milioane de dolari. Cu dou zile nainte, Joshua Bell a concertat cu casa nchis la un teatru din Boston, unde un bilet costa in medie 100 doalri.

Joshua Bell a cntat n staia de metrou, aciune organizat de Washington Post, ca parte a unuiexperiment social despre percepie, gust i prioritile oamenilor. ntrebrile care au reieit n urma experimentului: n cursul obinuit al vieii, putem distinge frumuseea? Recunoatem talentul ntr-un context neateptat?Un dintre concluziile experimentului:dac nu avem un moment n care s ne oprim i s l ascultm pe unul dintre cei mai buni interprei din lume, cntnd unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodat, la unul dintre cele mai fine instrumente cte alte lucruri trecem cu vederea?https://www.youtube.com/watch?v=hnOPu0_YWhw4. Ce te ajut s i aminteti un cuvnt ce i st pe limb?

Cuvntul de pe vrful limbiiNu-i aa c e foarte enervant s nu-i aduci aminte un cuvnt, chiar atunci cnd ai impresia c-i st pe limb? Vedei chipul unui actor, celebru i familiar, dar suntei incapabili s-i atribuii un nume i totui, numele acesta.......tii c-l tii. n asemenea situaii, ce v-ar putea ajuta s v amintii acel cuvnt faimos care v scap?

Unii cercettori au sugerat c amintirea ,,zgomotului,, a ,,sunetului,, pe care l produce cuvntul respectiv este la fel de important ca amintirea semnificaiei sale.

Folosirea unui cuvnt apropiat fonetic ne poate ajuta s ne reamintim, aceste cuvinte se nmulesc dac nu sunt folosite n mod regulat. Ele se multiplic i pe msura naintrii n vrst.

Pentru a ,,ameliora,, recuperarea lor este important s nu lsm memoria s rugineasc. Se recomand utilizarea limbajului, lectur i completarea de cuvinte noi, aa cresc ansele de a reine i de a produce aceste cuvinte atunci cnd mbtrnim.

Lesenco Alexandra si Rotaru BrandusaPPS,anul II, Grupa 1.5