iona

Motto:„Adevărata măreţie a lui Iona este de a fi luat cunoştinţă de sine, de forţa sa; de aici înainte, el va putea fi ucis, dar nu înfrânt.”

(Nicolae Manolescu)

Marin Sorescu

04/12/23 copyright 2006 www.brainybetty.com 2

CuprinsCuprinsCuprinsCuprins

Genuri literareGenuri literareGenul epicGenul epicGenul liricGenul liricGenul dramaticGenul dramatic

Piramida NevoilorPiramida NevoilorIona – acIona – acţiunea rezumatţiunea rezumatPlanul dramelor sorescienePlanul dramelor sorescieneTeatrul Teatrul -- vocaţie hermeneutică vocaţie hermeneuticăRezumat acRezumat acţiuneţiuneBibliografieBibliografie

GENLITERAR

procedee estetice devenite

tradiţionale

tipuri specifice de organizare

specie literară

raportul dintre realitate şi

ficţiune

clasă de obiecte sau fenomene care

au proprietăţi comune

Iona - Marin Sorescu



Genuri literareGenuri literare

EPICEPIC

LIRICLIRIC

DRAMATICDRAMATIC



Text şi spectacol Caracteristici

Text şi spectacol Caracteristici

Textul dramatic-modalităţi de expunere:

*dialogul: -se asociază cu didascaliile

-asigură comunicarea:> între personaje

> între personaj şi spectator *monologul dramatizat

-structura textului:*acte *scene

*tablouri-subiectul dramatic este marcat

de ideea conflictualităţii -personajele se caracterizează

prin limbaj şi acţiune

Spectacolul teatral -are ca punct de plecare

textul dramatic-arta interpretării scenice:

*viziune proprie a regizorului *viziune proprie a actorului

în raport cu textul literar-alte arte care contribuie la

realizarea spectacolului:*vestimentaţia

*coregrafia *scenografia

*arhitectura-fiecare spectacol devine

o re-creare a textului




„…cu fiecare reprezentaţie, spectacolul devine altul. Interpretarea actorului, respectiv a regizorului îl schimbă….Actorul modelează interpretând ceea ce este doar scris şi lăsat în voia fanteziei…El modelează …în vorbire sonoră şi în mişcare vizibilă, în gest şi în mimică…Personajele de pe scenă nu sunt reale, ci numai reprezentate, jucate. Real este actorul viu cu mimica şi vorba sa, dar nimeni din sală nu îl va confunda cu regii, eroii sau intriganţii pe care îi joacă.”

(„Estetica” de Nicolai Hartmann)



V. Nevoia

de autorealizare

IV.Nevoia de stimă

III.Nevoia de apartenenţă (familie)

II.Nevoia de securitate (casă, serviciu)

I.Nevoi fiziologice

(hrană, îmbrăcăminte, sex/dragoste)

Sistem motivaţionalSatisfacera nevoilor se exprimă prin *interese*idealuri*aşteptări

Sistem motivaţionalSatisfacera nevoilor se exprimă prin *interese*idealuri*aşteptări

Între treptele I şi II = om/individ„Gata şi cu ecoul meu...”„De fapt, Iona sunt eu.”Între treptele III şi V = creator/personalitate

Între treptele I şi II = om/individ„Gata şi cu ecoul meu...”„De fapt, Iona sunt eu.”Între treptele III şi V = creator/personalitate

Piramida nevoilor

(după Abraham Maslow)

Piramida nevoilor

(după Abraham Maslow)



În prim planul dramelor soresciene se află condiţia omului “prins” în tot ce există.

Dramaturgul imaginează omul “reacţionând” specific, uneori surprinzător, în contra-sens cu orice soluţie convenţională, faţă de cercurile concentrice ale “datului”, pradă unui complex arhietipal, care poate fi numit “complexul lui Iona”.

În prim planul dramelor soresciene se află condiţia omului “prins” în tot ce există.

Dramaturgul imaginează omul “reacţionând” specific, uneori surprinzător, în contra-sens cu orice soluţie convenţională, faţă de cercurile concentrice ale “datului”, pradă unui complex arhietipal, care poate fi numit “complexul lui Iona”.

EXEMPLU 1

EXEMPLU 2

EXEMPLU 3



Dramaturgul propune o terapie aflată în contradicţie cu simţul comun. Soluţia esenţială comportând o serie de variante este înţelegerea propriei condiţii, întoarcerea către sine a omului, care se împotriveşte astfel sensului unic al destinului, făcându-l reversibil.

Dramaturgul propune o terapie aflată în contradicţie cu simţul comun. Soluţia esenţială comportând o serie de variante este înţelegerea propriei condiţii, întoarcerea către sine a omului, care se împotriveşte astfel sensului unic al destinului, făcându-l reversibil.



Teatrul are o marcantă vocaţie hermeneutică.Teatrul are o marcantă vocaţie hermeneutică.

Personajul sorescian *nu suferă de claustrofobie existenţială,*rămâne sursa sensului pe care, în situaţii limită, îl (re)descoperă printr-omişcare dinspre exterior spre interior.

Gesticulaţia -uneori inexplicabilă- nu înseamnă capitulare în faţaabsurdului şi nici o ruptură radicală a insului de existent.

Deciziile personajelor prizoniere în “Iona”, “Paracliserul” sau “Matca” nuşi află sursa într-o însingurare frustrantă, ci în sentimentul solidarităţii şichiar în speranţă.O serie de opoziţii fireşti pentru simţul comun, cum sunt: trecut-viitor,zbor-cădere, înăuntru-în afară, spaţiu-timp, viaţă-moarte, se anulează prinreinterpretare.

Personajul sorescian *nu suferă de claustrofobie existenţială,*rămâne sursa sensului pe care, în situaţii limită, îl (re)descoperă printr-omişcare dinspre exterior spre interior.

Gesticulaţia -uneori inexplicabilă- nu înseamnă capitulare în faţaabsurdului şi nici o ruptură radicală a insului de existent.

Deciziile personajelor prizoniere în “Iona”, “Paracliserul” sau “Matca” nuşi află sursa într-o însingurare frustrantă, ci în sentimentul solidarităţii şichiar în speranţă.O serie de opoziţii fireşti pentru simţul comun, cum sunt: trecut-viitor,zbor-cădere, înăuntru-în afară, spaţiu-timp, viaţă-moarte, se anulează prinreinterpretare.




Rezumat acţiuneRezumat acţiune

mitul biblic al omului înghiţit de un peşte = hipotextul drameipatru tablouri(care prezintă viaţa pescarului în afara şi înlăuntrul peştelui) interogaţii existenţiale grave: viaţă, moarte, singurătate, destin > teatrul de ideipoem dramatic al neliniştii metafiziceacţiunea-rezumat > un pescar sărac, Iona, pe care norocul mereu îl ocoleşte, stă în gura unui peşte uriaş şi îşi aruncă năvodul într-o mare ostilă; omul vorbeşte cu dublul său, întreaga “acţiune” fiind un solilocviu (=auto-referenţialitate) cu profunde implicaţii filosofice despre viaţă şi moartemarea=metafora lumii: “plină de nade frumos colorate”peştele=simbolul creştinuluicele trei zile de captivitate=dobândirea cunoaşterii absolute: “peştii ce-au mai fost prinşi o dată”

mitul biblic al omului înghiţit de un peşte = hipotextul drameipatru tablouri(care prezintă viaţa pescarului în afara şi înlăuntrul peştelui) interogaţii existenţiale grave: viaţă, moarte, singurătate, destin > teatrul de ideipoem dramatic al neliniştii metafiziceacţiunea-rezumat > un pescar sărac, Iona, pe care norocul mereu îl ocoleşte, stă în gura unui peşte uriaş şi îşi aruncă năvodul într-o mare ostilă; omul vorbeşte cu dublul său, întreaga “acţiune” fiind un solilocviu (=auto-referenţialitate) cu profunde implicaţii filosofice despre viaţă şi moartemarea=metafora lumii: “plină de nade frumos colorate”peştele=simbolul creştinuluicele trei zile de captivitate=dobândirea cunoaşterii absolute: “peştii ce-au mai fost prinşi o dată”




”adâncurile” chitului = un spaţiu închis, angoasant, un labirint tentativa de eliberare se repetă (Iona ajunge pe o plajă pustie înconjurată de un

orizont format din burţi de peşte)dialogul permanent între Iona şi dublul său - relevă teama de tăcere, nevoia de

comunicare într-o lume a singurătăţiidorul de a vedea “pe cineva mergând pe drum” se converteşte în acuta conştiinţă

a singurătăţii omului în Univers “E tare greu să fii singur” = strigăt cu profunde implicaţii metafizice Iona = Ulysse tragic încercând să se întoarcă în Ithaca = ideal de neatinsmotivul idealului > sugerat prin prezenţa în decor a unei mori de vânt – simbol

care îl transformă pe Iona într-un Don Quijote sublim, un pescuitor de nori, care îşi ignoră condiţia sa de fiinţă trăitoare pe un “ou clocit” = increatul care şi-a pierdut puritatea

”adâncurile” chitului = un spaţiu închis, angoasant, un labirint tentativa de eliberare se repetă (Iona ajunge pe o plajă pustie înconjurată de un

orizont format din burţi de peşte)dialogul permanent între Iona şi dublul său - relevă teama de tăcere, nevoia de

comunicare într-o lume a singurătăţiidorul de a vedea “pe cineva mergând pe drum” se converteşte în acuta conştiinţă

a singurătăţii omului în Univers “E tare greu să fii singur” = strigăt cu profunde implicaţii metafizice Iona = Ulysse tragic încercând să se întoarcă în Ithaca = ideal de neatinsmotivul idealului > sugerat prin prezenţa în decor a unei mori de vânt – simbol

care îl transformă pe Iona într-un Don Quijote sublim, un pescuitor de nori, care îşi ignoră condiţia sa de fiinţă trăitoare pe un “ou clocit” = increatul care şi-a pierdut puritatea




sugestia morţii se conturează din primul tablou (vorbind despre mulţimea peştilor mari, Iona afirmă că pentru a-i număra ţi-ar trebui nu toată viaţa = finitul, ci “toată moartea” = infinitul eternităţii)

incipitul tabloului al doilea este liric şi reiterează ideea morţii “universalia”: “măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană”

interogaţii retorice (“Inghiţit de viu sau de mort?”, “De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?”)

meditaţia amară pe tema curgerii timpului Fiinţei în nimicul Nefiinţei: “Un sfert din viaţă ni-l pierdem făcând legături (…) între lucruri şi praf.”

sugestia morţii se conturează din primul tablou (vorbind despre mulţimea peştilor mari, Iona afirmă că pentru a-i număra ţi-ar trebui nu toată viaţa = finitul, ci “toată moartea” = infinitul eternităţii)

incipitul tabloului al doilea este liric şi reiterează ideea morţii “universalia”: “măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană”

interogaţii retorice (“Inghiţit de viu sau de mort?”, “De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?”)

meditaţia amară pe tema curgerii timpului Fiinţei în nimicul Nefiinţei: “Un sfert din viaţă ni-l pierdem făcând legături (…) între lucruri şi praf.”




momentul în care Iona se pregăteşte să-i scrie mamei = episod (de mare puritate şi lirism, în care se cugetă pe tema vieţii şi a morţii) ce trimite la goetheenele “mume” din care se trag şi în care se întorc toate: “Eu cred că există în viaţa lumii o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă, una imensă şi bună”

încercările lui Iona de a ieşi din propriul destin sunt sortite eşecului = omul şi-a pierdut atributele sacralităţii: “Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieşit toate minunile (…) – dar odată ajuns aici, în mormânt, nu mai poate învia”

destinul lui Iona este universalizat în cuvintele autorului: “Iona sunt eu”

momentul în care Iona se pregăteşte să-i scrie mamei = episod (de mare puritate şi lirism, în care se cugetă pe tema vieţii şi a morţii) ce trimite la goetheenele “mume” din care se trag şi în care se întorc toate: “Eu cred că există în viaţa lumii o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă, una imensă şi bună”

încercările lui Iona de a ieşi din propriul destin sunt sortite eşecului = omul şi-a pierdut atributele sacralităţii: “Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieşit toate minunile (…) – dar odată ajuns aici, în mormânt, nu mai poate învia”

destinul lui Iona este universalizat în cuvintele autorului: “Iona sunt eu”




finalul dramei îl prezintă pe nefericitul Iona pe o plajă murdară, înconjurată de burţi de peşte: “Ca nişte geamuri puse unul lângă altul”

senzaţia de singurătate –copleşitoare > în hăul străjuit de imaginea angoasantă a altei posibile captivităţi, Iona se află la începutul lumii

numărul de obstacole sugerează că noua captivitate este irevocabilă

semnificaţia finalului = imposibilitatea omului de a ieşi din limitele destinului său ( Iona îşi amintise de soţia sa, ba chiar îi ceruse cuiva s-o caute, apoi memoria trece în uitare lumea vie, apropiindu-l de chipuri, probabil ale lumii moarte: “Cum se numeau bătrânii aceia buni care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu erau aşa bătrâni?”)

finalul dramei îl prezintă pe nefericitul Iona pe o plajă murdară, înconjurată de burţi de peşte: “Ca nişte geamuri puse unul lângă altul”

senzaţia de singurătate –copleşitoare > în hăul străjuit de imaginea angoasantă a altei posibile captivităţi, Iona se află la începutul lumii

numărul de obstacole sugerează că noua captivitate este irevocabilă

semnificaţia finalului = imposibilitatea omului de a ieşi din limitele destinului său ( Iona îşi amintise de soţia sa, ba chiar îi ceruse cuiva s-o caute, apoi memoria trece în uitare lumea vie, apropiindu-l de chipuri, probabil ale lumii moarte: “Cum se numeau bătrânii aceia buni care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu erau aşa bătrâni?”)




rememorarea acestor imagini = o chemare a neantului >semnificaţia celor doi trecători tăcuţi (îngeri ai morţii)

acut sentiment de fragilitate în faţa timpului devoratorvorbind cu dublul său, Iona îl anunţă că pleacă din nou replica “E tare greu să fii singur” - drama existenţială măreţia personajului = gestul său final: spintecându-şi abdomenul,

Iona se contopeşte cu Fiinţa universală : “Răzbim noi cumva la lumină”

rememorarea acestor imagini = o chemare a neantului >semnificaţia celor doi trecători tăcuţi (îngeri ai morţii)

acut sentiment de fragilitate în faţa timpului devoratorvorbind cu dublul său, Iona îl anunţă că pleacă din nou replica “E tare greu să fii singur” - drama existenţială măreţia personajului = gestul său final: spintecându-şi abdomenul,

Iona se contopeşte cu Fiinţa universală : “Răzbim noi cumva la lumină”




IONA=prototipul operei aperta > percepută felurit: piesă în care se îmbină elementul Vechiului Testament cu reflecţii despre existenţialism şi politicăoriginal şi introvertit cântec de viaţă, care demitizează mitulparadis terestru pierdutmoarte liber consimţitămeditaţie pe fundal politicsimbol al vieţii care renaşte din maresingurătatea alergătorului de cursă lungă

IONA=prototipul operei aperta > percepută felurit: piesă în care se îmbină elementul Vechiului Testament cu reflecţii despre existenţialism şi politicăoriginal şi introvertit cântec de viaţă, care demitizează mitulparadis terestru pierdutmoarte liber consimţitămeditaţie pe fundal politicsimbol al vieţii care renaşte din maresingurătatea alergătorului de cursă lungă




“Iona” de Marin Sorescu = o parabolă care atacă prin interiorul “scriiturii”, una din întrebările fundamentale despre > determinism şi libertate > sens şi non-sens > necesitate şi contingenţă spaţiul este închis, apăsător, ameninţător> burta peştelui (antrenată pentru “veşnica mistuire”)

Iona = prizonier al primejdiilor şi al fatalităţii, un simbol:îi simbolizează pe toţi cei aflaţi în puterea destinului, dar el posedă o profunzime filosofică şi o viziune, cu totul personală, asupra neputinţei de comunicare

Iona străbate un traseu iniţiatic arhetipal, comun (=drumul de la viaţă la moarte şi, aflat într-o situaţie-limită -când este înghiţit de primul peşte, va ajunge prizonier fără ieşire), dar pare să nu cedeze în faţa leviathanului realităţii şi luptă cu disperare pentru a se afirma

“Iona” de Marin Sorescu = o parabolă care atacă prin interiorul “scriiturii”, una din întrebările fundamentale despre > determinism şi libertate > sens şi non-sens > necesitate şi contingenţă spaţiul este închis, apăsător, ameninţător> burta peştelui (antrenată pentru “veşnica mistuire”)

Iona = prizonier al primejdiilor şi al fatalităţii, un simbol:îi simbolizează pe toţi cei aflaţi în puterea destinului, dar el posedă o profunzime filosofică şi o viziune, cu totul personală, asupra neputinţei de comunicare

Iona străbate un traseu iniţiatic arhetipal, comun (=drumul de la viaţă la moarte şi, aflat într-o situaţie-limită -când este înghiţit de primul peşte, va ajunge prizonier fără ieşire), dar pare să nu cedeze în faţa leviathanului realităţii şi luptă cu disperare pentru a se afirma




BibliografieBibliografie

Marin Sorescu – „Iona”Hegel - „Prelegeri de estetică”, Adrian Marino - „ Dicţionar de idei literare” Roxana Sorescu - „Dicţionar de termeni literari” Nicolai Hartmann – „Estetica”Abraham Maslow – „Piramida nevoilor”

Marin Sorescu – „Iona”Hegel - „Prelegeri de estetică”, Adrian Marino - „ Dicţionar de idei literare” Roxana Sorescu - „Dicţionar de termeni literari” Nicolai Hartmann – „Estetica”Abraham Maslow – „Piramida nevoilor”


Realizat de Realizat de

Vlad Graţiela – Teodoraclasa a IX-a F

Colegiul Naţional”Mircea cel Bătrân”

Rm. VâlceaCoordonator ştiinţific:

Luminiţa MănescuCoordonator tehnic:

Antonia Haller

Vlad Graţiela – Teodoraclasa a IX-a F

Colegiul Naţional”Mircea cel Bătrân”

Rm. VâlceaCoordonator ştiinţific:

Luminiţa MănescuCoordonator tehnic:

Antonia Haller

Martie 2008

iona

Documents