CAPITOLUL I NCEPUTUL

Din soseaua ce vine de la Crlibaba, ntovarasind Somesul ba n dreapta, ba n stnga pna la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb, mai sus de Armadia, trece rul peste podul batrn de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde n cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Br-gaului.Lasnd Jidovita, drumul urca nti anevoe pna ce-si face loc printre dealurile strmtorate, pe urma nsa nainteaza vesel, neted, mai ascunzndu-se printre fagii tineri ai Padurii Domnesti, mai poposind putin la Cismeaua Mortului, unde picura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pe subt Rpele Dracului, ca sa dea buzna n Pripasul pitit ntr-o scrntitura de coline.La marginea satului te ntmpina din stnga o cruce strmba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adiere usoara si Hristos si tremura jalnic trupul de tinichea ruginita pe lemnul mncat de carii si nnegrit de vremuri.Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste n vazduh tese o tacere nabu-sitoare. Doar n rastimpuri fsie alene frunzele adormite prin copaci. Unfuior de fum albastriu se cazneste sa se nalte dintre crengile pomilor, se balabaneste putin ca o matahala ametita si se pravalc peste gradinile prafuite, nvaluindu-le ntr-o ceata cenusie.n mijlocul drumului picoteste cinele nvatatorului Zaharia Herdelea, cu ochii ntredeschisi, suflnd greu. O pisica alba ca laptele vine n vrful picioarelor, ferindu-se sa nu-si murdareasca labele prin praful ulitei, zareste cinele, sta putin pe gnduri, apoi si iuteste pasii si se furiseaza n livada ngradita cu nuiele, peste drum.Casa nvatatorului este cea dinti, taiata adnc n coasta unei coline, ncinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita si cu doua ferestre care se uita tocmai n inima satului, cercetatoare si dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, n dreptul usii, unde se spala dimineata nvatatorul, iar dupa amiazi, cnd a ispravit treburile casei, dna Herdelea, strajuieste o ulcica verzue de lut. In ograda, ntre doi meri tineri, e ntinsa vesnic sfoara pe care acuma atrna niste camasi femeesti de stamba. n umbra camasilor, n nisipul fierbinte se scalda cteva gaini, pazite de un cocos mic cu creasta nsngerata.Drumul trece peste prul Doamnei lasnd n stnga casa lui Alexandru Pop-Glanetasu. Usa e nchisa cu zavorul; coperisul de pae parca e un cap de balaur; peretii spoiti de curnd deabia se vad prin sparturile gardului.Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casa primarului Florea Tancu, pe urma altele... ntr-o curte mare rumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade pe prispa, ca o scoaba, prajindu-se la soare nemiscata, parc-ar fi de lemn...Caldura picura mereu, din cer, ti usuca podul gurii, te sugruma. n dreapta si n stnga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperin-du-si fetele subt stresinile stirbite de ploi si de vite.Acum un dulau latos, cu limba spnzurata, se apropie n trap lenes, fara tinta. Din sant, dintre buruenile caruntite de colb, se repede un catel murdar, cu coada n vnt. Latosul nu-l ia n seama ca si cnd i-ar fi lene sa se opreasca. Numai cnd cellalt se ncapatneaza sa-l miroase, i arata niste colti amenintatori, urmndu-si nsa calea cu demnitatea cuvenita. Catelul se opreste nedumerii, se uita putin n urma dulaului, apoi se ntoarce n buruiene unde se aude ndata un rontait caznit si flamnd...Deabia la crciuma lui Avrum ncepe sa se simta ca satul traieste. Pe prispa doi tarani ngndurati ofteaza rar cu o sticla de rachiu la mijloc. Din departare patrund pna aici sunete de viori si chiuituri...Dumineca. Satul e la hora. Si hora e pe ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Maxim Oprea.Casa vadanei este chiar peste drum de bisericuta veche, pleostita si darapanata. Vaduvia-i saracie lucie. Femeia a dat din rau n mai rau. Ce agoniseste un cap de barbat ntr-o viata ntreaga, o muiere nepriceputa prapadeste ntr-un an de zile, si mai putin. Cnd a mpreunat Maxim minile pe piept, n ograda erau clai de fn, n cele doua grajduri nu mai ncapeau vitele, n sura si subt sopron n-aveau loc carele. Se vedea de departe belsugul... Acuma ograda-i goala batatura, iar n grajduri rage a pustiu o nchipuire de vaca stearpa si vesnic flamnda.Hora e n toi... Locul geme de oameni... Nucii batrni de lnga sura tin umbra. Doar cteva pete albe de raze razbesc printre frunze gdilnd fetele aprinse de veselie. Zaduful atta sngele lumii. Peste Magura Cocorilor atrna soarele ngalbenit de necaz ca mai are o postata buna pna la sfintit.Cei trei lautari cnta lnga sopron sa-si rupa arcusurile. Briceag, cu piciorul pe o buturuga, cu cotul stng pe genunche, cu obrazul culcat pe vioara, cu ochii nchisi, si sfrie degetele pe strune si cntecul salta aprig, nfocat. Holbea e chior si are un picior mai scurt, iar la vioara numai trei coarde, dar secondeaza cu aceeasi patima cu care Gvan, un tigan urt si , negru ca un harap, apasa cu arcul pe strunele gordunii. Din cnd n cnd Briceag se opreste sa-si acordeze vioara. Holbea si Gvan atunci si ndoiesc mestesugul ca sa pastreze masura. Apoi Briceag rencepe mai aprins, strm-bndu-se uneori la Holbea, alteori la Gvan, cu deosebire cnd schimba melodia.Subt tropotele jucatorilor se hurduca pamntul. Zecile de perechi bat irArdeleana" cu atta pasiune ca potcoavele flacailor scapara scntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvltoreste, se aseaza n straturi groase pe fetele brazdate de sudoare, luminate de oboseala si de multumire. Cu ct Briceag iuteste cntecul, cu att flacaii se ndrjesc, si nfloresc jocul, trec fetele pe subt mna, le dau drumul sa se nvrteasca singure, topaie pe loc ridicnd talpile, si ciocnesc zgomotos calciele, si pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nadusite... Glasurile se neaca n nourul de praf ce-i mbratiseaza pe toti... Rareori ncepe vreunul mai poznas cte o chiuitura, n tactul svapaiat al jocului, cu ochii pe dos, cu gtul ragusit. Dar dupa doua-trei versuri o sfrseste ntr-un iuit aspru, istovit. Apoi dansul urmeaza tacut, din ce n ce parca mai salbatec. Flacaii si ncolacesc bratele mereumai strns pe dupa mijlocul fetelor. Snii acestora tremura sub iile albe si se ating din cnd n cnd de pieptul flacailor, turburndu-le ochii si inima. Nu schimba nici o vorba. Nici nu se privesc. Doar pe buze flfie zmbete placutesi fugare...Jocul tine de vreun ceas, fara ntrerupere, si tinerii nu se mai satura. De doua ori Briceag, cu crcei n degete, a ncercat sa se opreasca si, de amndoua orile, flacaii s-au napustit la el urlnd desperati, cu priviri amenintatoare si rugatoare.- Zi, tigane! Mai zi, cioara!...Toate perechile se mbulzesc n jurul lautarilor, se ciocnesc, se izbesc cu coatele goale. Ctiva baietandri, ngaduiti de curnd la hora, ametiti de atta nvrteala, se clatina de ici-colo deabia mai tinndu-se n picioare, spre marea rusine a fetelor cu care joaca. Vreo trei perechi s-au retras n sura, mai la larg, unde nsa praful se urca pna-n capriori, des de sa-l tai cu cutitul... La ctiva pasi de plcul jucatorilor stau fetele care au ramas nepoftite, privind cu jind, soptindu-si uneori cine stie ce si izbucnind n rsete silite. La urechi si n cosite au si ele buchetele de vzdoage pestrite si n mna cte un ghiveci mai marisor pe care sa-l daruiasca flacaului cutare sa-l puna n palarie. Printre fete se mai rataceste si cte-o nevasta tnara, cu naframa de matase n cap, gata sa intre n hora daca s-ar ntmpla sa-i vie chef barbatului ei sa joace. Mai laoparte mamele si babele, gramada, forfotesc de necazuri si-si admira odraslele. Copii neastmparati alearga printre femei si chiar prin hora, fura florile fetelor si se bucura cnd victimele i ocaresc sau se nfurie. Vreo ctiva mai ndraciti se lasa pe vine aproape de jucatori uitndu-se cu mare bagare de seama la poalele fetelor, iar cnd poalele zboara mai tare, dezvelind picioarele goale mai sus de genunchi, se ntreaba repede:- Ai vazul?- Vazut. Da' tu?- Si eu.Si apoi urmeaza sa pndeasca poalele pna ce vre-o baba indignata i ia la goana, cecace nu-i opreste ca peste cteva minute sa renceapa...Barbatii se tin mai pe departe, pe lnga casa, pe la poarta, grupuri-grupuri, vorbind de treburile obstesti, aruncnd rareori cte-o privire spre tineretul dimprejurul lautarilor.Primarul, cu mustati albe rasucite tinereste, cu niste ochi albastri mari si blajini, cauta sa-si pastreze demnitatea apasnd vorbele si nsotindu-le cu gesturi energice, n mijlocul unui plc de batrni fruntasi. Stefan Hotnog, un chiabur cu burta umflata ce si-o mngie ntr-una parca ar avea junghiuri, gaseste fel de fel de clenciuri primarului numai ca sa arate celorlalti ca el de nimeni nu se sinchiseste. ntre dnsii Trifon Tataru, mititel, cu parul galbui si glasul subtire, se uita cnd la unul cnd la altul, nfricosat parca sa nu se ncaiere, fiindca amndoi i sunt rude, cam de departe, nici vorba. Pe-alaturi, ca un cine la usa bucatariei, trage cu urechea Alexandru Glanetasu, dornic sa se amestece n vorba, sfiindu-se totusi sa se vre ntre bogatasi.Pe prispa stapneste Simion Butunoiu care acum vreo douazeci de ani a fost nvatator n sat, iar azi mannca o pensie de cinci zloti pe luna si munceste la pamnt mai abitir ca un flacau. mprejurul lui s-au adunat Macedon Cercetasu cu straja Cosma Ciocanas, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu Stefan Ilina si cu altii, ascultnd cu evlavie palavrele dascalului, auzite si rasauzite. Din cnd n cnd Simion Butunoiu stranuta att de zgomotos ca toate femeile se ntorc spaimntate, sau se porneste pe tusa lui obisnuita cu care de multe ori scoala noaptea tot satul din somn. Macedon asteapta cuviincios pna ce ispraveste dascalul cu tusa, apoi ia din fereastra o sticla cu rachiu, nchina foarte ceremonios, trage o dusca zdravana si trece bautura batrnului care mormaie scurt sa ne tie Dumnezeu pe toti" si pune grliciul la gura. Sticla pe urma umbla din mna n mna. Macedon e cam cherchelit si comanda militareste tuturor sa bea:- Forvert, Simioane! Vaitar, Cosma!... Vaitar, vaitar!...A facut oastea doisprezece ani, i-a fost draga foc si, cnd e beat, s-acuma numai n comenzi nemtesti se cearta cu nevasta-sa. Altminteri nsa are o inima de ceara si n douazeci si opt de ani nu si-a batut muierea niciodata; mai curnd Floarea s-a ntmplat sa-l mustruluiasca.Sticla ajunge la Toader Burlacu goala.- Goala, ai? rde Macedon ncntat. Goala?... Halt!... Haptac!... Unde esti caprar de zi?... Forvert!...Un copil de vreo zece ani sare drept n picioare pe prispa si striga rznd: -Hir!- Nu rde la front, magarule! se rasteste Macedon. Na sticla si da fuga la cantina la Avrum sa-ti mai dea o portie pentru mine!... nteles, caprar?Caprarul nsa refuza ordinul, raspunznd repede:- A zis jupanul ca nu-ti mai da fara bani, bade Macedoane, nici sa nu ma mai trimiti, ca-i degeaba...Macedon si salta putin mustata, ncrunta din sprncene privind aspru la copil, apoi se aseaza pe prispa clatinnd din cap si oftnd.- Ehei, unde-i vremea cnd eram eu straja-mester!... Atunci sa fi poftit jupanul sa nu-mi dea, ca-i aratam eu supunere...Mai boscorodeste ceva, pe urma nceteaza si se uita ursuz la nevasta-sa care are bani, dar nu-i da si care taifasuieste cu alte femei fara sa se sinchiseasca de comenzile lui...Tocmai atunci se traste pe poarta, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. E vara cu fata cea mai frumoasa din Pripas, cu Florica, si ceva neam cu nevasta lui Trifon Tataru. Are picioarele ncrcite din nastere, iar bratele lungi si osoase ca niste cangi anume spre a-si tr schilozenia, si o gura enorma cu buzele alburii de sub care se ntind gingiile mbaiate, cu colti de dinti galbeni, rari si lungi. Trifon Tataru o tine pe lnga casa, sa-i vada de copii. Cnd e vreme buna apoi Savista sade n poarta, se ciorovaieste cu toti copiii din sat si primeste pomana trecatorilor milosi... Vine cu galagie mare. Ggie ceva cu glasul ei aspru, speriat. N-o baga n seama nimeni. Doar Trifon face un semn nevestei, care se apropie repede, suparata:- Da acasa nu puteai sta, mai femeie? Zau parca te mannca talpile... Lasi tu ograda pustie pe vremea asta... Si nici barem slugile nu-s la ndemna... Ce vrei? Ai? Spune ce vrei, Savisto?Oloaga facuse doua ceasuri din ulita cea mare, unde statea Trifon, pna aici. ncepe sa blbie foarte grabita si cu importanta, nsotindu-si sfortarile cu niste gesturi desperate si nepricepute.- Ce face? zice Maria lui Trifon, care se sileste sa ghiceasca ce spune. S-a batut Vasile Baciu... cu Avrum?... Cu Florea Caruntu?... Ei, s-apoi? Ce-ti pasa tie, femeia lui Dumnezeu? Si pentru asta ai venit tu atta cale? Vai de mine, ca esti mai rea ca copiii cei fara minte... Uite ce ti-ai facut poalele? Si numai azi te-am primenit... Of, bata-te...Savista urla ceva ce vrea sa nsemne ca ei nu-i pasa de poale, si pe urma se porneste brusc pe un rs prostesc de bucurie.- Cum ai zis?... Cine-i beat?... Vasile Baciu... Parca azi s-a mbatat nti...Maria o lasa rusinata si se ntoarce ntre femei. Oloaga se trie nmijlocul fetelor, se framnta sa-si faca loc si priveste apoi cu mare placere lahora. Are douazeci si cinci de ani si tremura de fericire cnd aude lautariiori cnd vede vreo petrecere...Savista n-are parte sa se desfete multa vreme. Pna sa se aseze bine, pna sa se certe cu fetele pentru un loc mai bun, jocul nceteaza. Briceag, asudat si istovit, ncheie nvrtita cu o apasare zdravana de arcus nct i si plezneste o struna la vioara. Ion, feciorul Glanetasului, tinnd de bru pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lautari rugndu-i:- Mai zi, ma Briceag... numai un pic, auzi? Un picut de tot, tigane! Alti flacai striga poruncitor:- Trage, tigane! Ce te codesti?... De ce te platim, cioara dracului? Briceag arunca o privire dispretuitoare spre cei ce-l ocaresc, iar lui Ioni raspunde convingator, aratndu-i vioara:- Nu mai pot, Ionica... Zau, nu mai pot... Crede-ma!... Mi-au amortit degetele... Pe urma si struna mi s-a rupt.- Un pic, omule, nu ntelegi? staruie flacaul.Tiganul nsa se nfurie brusc, ntoarce spatele, trnteste vioara n bratele lui Holbea si ncepe sa blesteme catranit:- Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume, pleznire-ar acolo unde-o fi cine m-a nvatat sa tin arcusul... Ca io-i spun cu frumosul ca nu pot si el ma omoara sa mai zic... Dare-ar Dumnezeu sa trazneasca toate jocurile cu pe cine le-a nascocit...Ion asculta cteva clipe mirat cum njura Briceag. Apoi deodata se ncinge ca focul si izbucneste ragusit:- Ho, cioara, fi-ti-ar neamul de rs, ho!... Si nchide pliscul ca te pocnesc de-ti sar maselele tocmai n curtea bisericii!...Briceag a mai patit-o cu Ion; tace. Numai dupa ce flacaul se ndeparteaza bodoganind, ncepe iar sa se necajeasca cu ceilalti lautari, pe tiganeste.Flacaii mbratiseaza pe fete, multumindu-le pentru joc. Fetele se zbat n bratele lor si soptesc cu sfiala si cu placere:- Multumim...Ion strnge la piept pe Ana cu mai multa gingasie, dar mai prelung.- Da-mi drumul, Ionica! murmura fata usor, cu multumire n glas.- Sa vii, Anuto... stii tu unde! zice Ion domol.Ana nu raspunde, privirea ei nsa luceste de bucurie. Se zmuceste sa scape din mbratisare, soptind ntruna moale:- Da-mi drumul Ionica... zau, da-mi drumul!...Flacaul o trage mai aproape, cu un zmbet aprins, o apuca cu o mna de tte si i le strnge ca pe doua mere, nct Ana ssie de durere.- Sa nu cumva sa nu vii! repeta Ion nfingnd n ochii ei o privire poruncitoare si lacoma.Ana fuge glont la fete, mbujorata si scuturndu-si poalele de praf. Apoi potolindu-si sufletul, spune Margaretei lui Cosma Ciocanas, o fiinta ursuza, voinica, cu picioare ct donitele, cu brate barbatesti si cu o fata osoasa roscata:- Si Ionica... mereu... zau asa...Dar, ncurcndu-se, schimba repede vorba:- Vai de mine ce caldura... toata m-am facut o aparaie... Margareta nu jucase si-i era necaz pe fetele care au avut noroc. Nuraspunse nimic Anei, ci urma sa priveasca cu jind spre ceata flacailor care nchinau cu rachiu sau aprindeau tigari; parea ngrijorata rau sa nu se ntmple s-o pofteasca la joc cineva si ea sa nu bage de seama...Ion urmari din ochi pe Ana cteva clipe. Avea ceva straniu n privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut. Tot atunci zari mai alaturi si pe Florica, fata vadanei lui Maxim Oprea, cu care se tinuse pna acuma, putin posomorta, dar mai frumoasa ca oricnd. Flacaul clipi aspru, ca si cnd ar fi vrut sa-si alunge un gnd din creieri, si striga la un baietel:- Adusesi, bre?- Adus, bade Ionica - facu copilul cu importanta. Am dat-o lelii Zanobiei,s-o tie...Si, n vreme ce Ion se duse spre grupul unde era mama-sa, baietelul urma:- L-a facut tare jupanul, bade, s-a pus zece bucatele de zahar, de zice ca-imai bun ca mierea...Zenobia, cu sticla de rachiu n mna, se plngea Todosiei, vadanei, de un afurisit de junghiu care o taia prin sale de cteva zile si nu-i mai trecea.- Ia da sticla ceea, mama! zise Ion scurt si nghiti ndata o dusca zdravana.Da d-ta bei o leaca?- Lasa-ma pe mine n plata lui Dumnezeu ca doar nu-s nsarcinata -raspunse Zenobia lund totusi sticla si tragnd o gura. Aoleu, da stiu ca-i bun... Vezi numai, dragul mamii, sa nu bei mult ca ti se suie la cap si cine stie ce pozna ti-o veni sa faci... Omul la betie sa-l fereasca Dumnezeu...Ion i lua sticla si-i ntoarse spatele fara sa-i mai asculte sfaturile.Copilul ramasese pironit locului, cu ochii pofticiosi la rachiu. Cnd se ndeparta flacaul, avu parca o suparare. Dar i trecu repede si, sterpelind ntr-o clipire un ghivecel de flori din mna Margaretei, o zbughi ca sageata, urmat de blestemele aprige ale fetei care astepta mereu s-o cheme cineva la joc...Ion trecu ncet prleazul de lnga grajd, ntorcnd capul spre Ana care nu-l scapa deloc din ochi si care, peste cteva clipe, l urma cu pasi grabiti, rosa ca focul de rusine, nchipuindu-si ca toata lumea o pndeste.n dosul surii era o livada marisoara, presarata cu pomi, taiata n doua de o carare ce cobora pna la Grla Popii si se oprea chiar n spatele crciumii lui Avrum. Fnul cosit de curnd, adunat n cteva claite proptite cu pari, umplea vazduhul cu un miros mbatator.Ion merse pe carare doi-trei pasi, apoi coti n stnga si se aseza sub un nuc batrn si scorburos, pe o radacina ncovoiata ca un jilt. Fata sosi tremurnd de emotie, dar cu o stralucire bucuroasa n ochi.- Aici erai? murmura Ana asezndu-se repede, fara sa se uite la dnsul.- Ca parca-i mai bine aici - facu flacaul ncet; apoi ndata ridica sticla: Sa traim, Anuto!- Sa traiesti Ioane! raspunse ea privind nelinistita spre carare, pe unde treceau mereu oameni, care la crciuma, care napoi.- Bea si tu, Anuto, ca pentru tine l-am luat si l-am facut dulce ca gura ta!- Despre mine poate sa sece rachiul - zise fata, mai potolita. Mi-e sila si cnd i simt mirosul, ca taica nu mai lasa sa treaca nici o ziulica fara bautura si fara betie... Nu stiu, zau, ce s-o mai alege de noi.- Apoi asa bea omul la suparare - zise Ion, adaognd pe urma cu alt glas: Bea, Anuto... Mi-a casunat si mie asa odata...Ana si nmuie buzele n rachiu, se strmba si dadu repede sticla napoi, tusind si rznd:- Avai de mine... nu pot... parca-i otrava...- Ba-i bun - zise Ion ducnd iarasi sticla la gura...Tacura amndoi un rastimp, fara sa se priveasca. Apoi flacaul si trecu bratul pe dupa mijlocul ei si ofta:- Hei, Anuto, mult aleanu-i n inima mea!Fata Anei, lunguiata, arsa de soare, cu o ntiparire de suferinte, se posomori.- Ce ndur eu, sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea - gemu dnsa. Acu tata si-a pus n gnd sa ma marite cu George-a-Tomii si o tine mortis cu George. Si, Doamne, greu ti mai vine sa taci si sa nghiti cnd nu ti-i drag omul...Ion se uita lung la buzele ei subtiri care se miscau usor dezvelindu-i dintii cu strungulite, albi ca laptele, si gingiile trandafirii de deasupra. Stia dnsul ca Vasile Baciu e ntr-o ureche si ca de-o apuca hais, apoi hais o tine sa stie de bine ca da cu carul prin toate santurile. Dar tocmai aceasta l ntarta si pe el.Nu-i fusese draga Ana si nici acuma nu-si dadea seama bine^daca i-e draga. Iubise pe Florica si, de cte ori o vedea sau si amintea de ea, simtea ca tot o mai iubeste. Purta n suflet rsul ei cald, buzele ei pline si umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albastri ca cerul de primavara. Dar Florica era mai saraca dect dnsul, iar Ana avea locuri si case si vite multe... i asculta glasul plngator si-l cuprindea mila, n acelasi timp nsa se gndea la Florica. Apoi deodata tresari, o strnse la piept si, fara sa rosteasca vre-o vorba, o saruta lung pe buze. Fata cuprinse cu bratele gtul lui Ion, molesita si aprinsa, si inima-i batea att de navalnic nct el o auzea.- Noroc, noroc, Ioane! striga atunci un glas aspru pe carare.Flacaul ridica ochii furios si vazu pe Ilie Onu care, ntorcndu- se de la crciuma cu o sticla de rachiu, rdea gros si batjocoritor.- Du-te-n... Doamne iarta-ma - ssi Ion ncruntat.Ilie Onu ajunse la sura si se facu nevazut. Era frate de cruce cu George al Tomii si unde putea sa-i faca rau lui Ion, i facea, fiindca odata, la o nunta, l umpluse de snge ca sa-l mblnzeasca.Ion ncepu sa suduie si sa se catraneasca, dar ntlnind ochii caprui nlacrimati de fericire si de teama ai Anei, se potoli...Ilie aducea rachiul pentru George care se silea din rasputeri sa nvete pe Briceag un cntec nou ce-l auzise de la lautarii din Bistrita la un chef al doctorului Filipoiu, la beraria cea mare din Armadia. Briceag, cu ochii tinta la buzele flacaului care fluiera melodia, tria nesigur cu arcusul pe strune; Holbea credincios, ncerca si el sa secondeze. George se umfla, nchidea putin ochii si fluiera din ce n ce mai aprig, caci mprejurul lor se adunase un plc de flacai care-l priveau cu admiratie.- Ei, acu ai nteles? zise George oprindu-se n mijlocul cntecului.- Las ca l-am prins - mormai Briceag pornind sa traga cu mai multasiguranta.- Am sosit, George - striga Ilie ntinznd sticla.- Iute te-ai ntors - vorbi cellalt bnd si trecnd ndata rachiul lui Ilie ca el sa poata rencepe dascalirea lautarilor.- Noua nu ne dai un paharel, vere? se lingusi Holbea, zgndarindu-l cuarcusul.- Sa va dau, cioroilor, firea-ti ai naibii! rse George foarte multumit caau sa vada toti cum cinsteste el pe tigani.- Beti-o toata - zise apoi catre Gavan cnd vru sa-i napoieze sticla. Dar atunci sari Ilie ca un cocos:- Ia stati, bre, sa mai bem si noi, ca cioarele astea o sa plezneasca de attaholirca...Urma o ciorovaiala nesfrsita ntre Ilie si tiganii care nu mai voiau sa renunte la bautura si era ct pe-aci sa se ncinga si o bataie, deoarece Ilie, aprinzndu-se, se repezea mereu cu piciorul sa sparga gorduna.Deodata toata lumea se ntoarse spre ulita. Toti barbatii scoasera palariile, iar cei de pe prispa se sculara n picioare... Venea preotul Belciug mpreuna cu d-na Maria Herdelea, nevasta nvatatorului, cu domnisoara Laura si cu Titu. Primarul si fruntasii satului iesira n poarta ntru ntmpinarea domnilor.- Petreceti, petreceti! zise preotul cu un zmbet binevoitor.- Apoi ce sa facem , domnule parinte - raspunse primarul cu palaria n mna. Dumnezeu de-aceea a lasat sarbatorile, sa se mai veseleasca si prostimea.- Negresit, negresit - murmura Belciug ntinzndu-si zmbetul.- Da de ce nu poftiti si d-voastra sa vedeti petrecerea noastra? relua Florea Tancu cu un glas foarte blajin, punndu-si palaria n cap.Taranii de asemenea se acoperira unul cte unul, n vreme ce preotul sopti cteva cuvinte d-nei Herdelea, care-i raspunse raspicat, dndu-si capul pe spate cu mndrie:- Da, putem privi putin si noi... Mie chiar mi plac petrecerile poporului... Maria Herdelea era fata de taran de pe la Monor, dar - fiindca umblasetotdeauna n straie nemtesti si mai ales ca s-a maritat cu un nvatator - se simtea mult deasupra norodului si avea o mila cam dispretuitoare pentru tot ce e taranesc.- Poftim mai aproape! facu atunci primarul, bucuros, dnd la o parte pe taranii care se mbulzeau: Ia faceti loc mai oameni!... Dati-va la o parte!...Vreo ctiva fruntasi dadura ndata ajutor primarului strignd:- La o parte!... La o parte!...Belciug intra binisor n ograda si se opri aproape de poarta. Babele cucernice se repezira numaidect sa-i sarute mna.- Lasati, lasati! murmura preotul, ntinznd nsa dosul palmei spre sarutare, cu o multumire ce-i nviora fata tabacita de slabiciune.Flacaii, obositi si cu gndul la joc, ramasesera tot mprejurul lautarilor. Numai George, totdeauna silitor sa-si arate istetimea, se vr printre batrni, mbulzindu-se ca s-ajunga ct mai aproape de popa si familia nvatatorului. Ilie se tinea si aici dupa dnsul ca un catel.Titu Herdelea, un tnar de vreo douazeci si trei de ani, n haine curatele si saracute, cu o cravata albastra azurie la gulerul nalt si teapan, ras de mustati si lung ct un par, cum vazu pe George, i ntinse prieteneste mna mbracata n manusi de-ata cenusii:- Noroc, George!... Nu mai jucati?... Tocmai ne abaturam si noi sa vavedem...- Cum nu, domnisorule! Numai sa se hodineasca-o tra tiganii, c-au zis atta de-a amortit si sufletul dintr-nsii - spuse flacaul cu glas ndulcit. Apoi apropiindu-se mai bine, adaoga: Da d-ta nu vrei sa joci cu noi, domnisorule?Titu rse si se uita la Laura, care zmbi ncurcata.- Eu?... Nu, George. Altadata. Acuma nu se poate. Dar flacaul starui:- ti dau eu o fata, domnisorule, de sa te lingi pe buze. Usoara ca pana si frumoasa ca o domnisoara... Dar trebuie sa joace si domnisoara Laura...Sora lui Titu se facu deodata serioasa si se agata nfricosata de bratul mamei sale, murmurnd:- O, auzi ce idee!... Ma mir ca nu vi-i...Preotul vorbea cu primarul si cu ceilalti tarani despre mersul vremii, toti fiind ntelesi ca ar fi bine sa mai dea Dumnezeu o gura de ploaie , sa se mai nmoaie pamntul, caci altfel ramne porumbul nesapat de-al doilea... George nsa se tinea scai de Titu si de Laura, spre marea indignare a doamnei Herdelea care n-ar fi ngaduit nici n ruptul capului ca fata ei sa se amesteceprintre tarani.Ca sa schimbe vorba, fiindca se mai strngeau si alti oameni sa asculte staruintele flacaului, zmbind putin batjocoritor, Titu se uita deodata mprejur, ca si cnd si-ar fi adus aminte ceva, si apoi ntreba:- Oare Ion unde-i?George, desi stia ca, dintre toti feciorii satului, domnisorul numai cu Ion e mai prieten, se simti aproape jignit auzind acum ntrebarea. De aceea raspunse cam n sila:- Pe aici trebuie sa fie si dnsul...Dar Ilie Onu, de la spate, se amesteca iute n vorba:- Ba e n gradina, subt nuc, cu Ana...- Unde? facu George, ntorcndu-se brusc la el, parca i-ar fi tras o palma.- Acolo, unde zic - ncheie Ilie scurt, rnjind multumit.George puse nasul n pamnt si tacu. Nimeni nu mai deschise gura, si Titu, bucuros c-a scapat usor de invitatia la dans, se apropie de Belciug care ncepuse sa povesteasca oamenilor cum i-au scos lui doctorii cei mari un rinichi, n spitalul din Cluj...Vorbele lui Ilie lovira pe George drept n suflet. Ana lui Vasile Baciu i era fagaduita lui de nevasta. Ea fata cu stare, el fecior de bocotan, - se potriveau. Parintii lor erau ntelesi mai demult, iar Ana i placea. Nu zicea ca-i cine stie ce frumoasa, dar nici el nu pica. Era greoi, spatos si umeros ca un taur; umbla leganat si cu genunchii nmuiati...Fierbea. Se gndea mereu sa-si croiasca drum pna n gradina, s-o vaza cum sade ochi n ochi cu Ion. Dar mereu si lua seama, zicndu-si ca poate mai mult ar strica dect ar folosi, daca cumva nu s-ar isca si o bataie, caci Ion e artagos ca un viespe nemncat. De va sti fata ca el stie, mai rau se va nrai. Mai bine sa-i lase n pace. O lingura de istetime face uneori mai mult dect un car de putere.Dar Ion, ce vrea Ion? De ce cauta sa-i nvrteasca el capul fetei?... si arunca ochii, fara sa vrea, spre Florica vadanei lui Maxim. Statea tot asa de pleostita ca si dnsul. Se vede ca si ea stia si o bateau aceleasi gnduri... Asta i mai potoli supararea. Cnd nu esti singur, suferinta se usureaza. Ofta odata din baierile inimii si-si trase palaria pe ochi, zicndu-si:- De-amu am sa joc numai cu Florica... Cel putin sa plezneasca fierea si ntr-nsul!...Lautarii si potriveau zgomotos instrumentele pentru a da de stire tuturor, si mai ales celor razletiti prin gradina, ca rencepe jocul. Flacaii bateau nerabdatori din calcie, scoteau cte un chiot de veselie si-si aruncau privirile din ce n ce mai des printre fetele care asteptau cu inima strnsa sa fie poftite n hora.In clipele acelea sosi, de pe ulita, Vasile Baciu, lalaind un cntec de betie, cu palaria ntr-o ureche, cu ochii nrositi si tulburati de bautura. Se clatina usor n mers si dadea ntr-una din mini parca s-ar sfadi cu un dusman nchipuit. Cnd zari grupul cu domnii n mijloc, se opri putin, ntepenindu-se gnditor, apoi se duse glont la preotul Belciug si-i zise:- Eu, domnule parinte, spun drept, s mare pacatos... MaareL. Si betiv si stricat, cum nu se mai pomeneste n sapte sate, zau cruce!... Asa-s eu, ce mai calea-valea... Beau, si beau, si beau de usuc, nu altceva!... Ce-i drept nu-i pacat, asa-i domnule parinte? Ca de suparare beau daca beau asa-i?... Si beau pentru ca beau dintr-al meu...Preotul si curmase povestirea si luase o nfatisare grava, privind foarte aspru pe Vasile Baciu. Taranul nsa avea acuma un zmbet bun pe buze si vorbea aplecat ca la spovedanie, parca nici n-ar fi vrut sa stie de nimeni n lume:- S-amart rau, domnule parinte, crede-ma! Poate ca nu ma crezi? De-aceea beau si iar beau si iar... Uite-asa! Ai sa zici d-ta: da de ce esti amart, betivule? Apoi cum sa nu fiu, domnule parinte? Ca o fata am si eu si nu-mi place deloc fata pe care o am. Nu-mi place, auzi? Ca nu vrea sa ma asculte. Si tare ma doare inima si tare-s suparat ca nu vrea sa se uite n gura mea. Am dreptate, ori n-am, spune d-ta!

Belciug nu suferea mirosul de rachiu, caci era bolnavicios, iar Vasile mereu i duhnea n nas si rgia. Purtarea taranului l indigna nsa mai ales pentruca-i stirbea demnitatea n fata poporului. Doamna Herdelea asculta foarte serioasa, cu capul sus, cu buzele strnse punga si privea mnioasa la oamenii care se mbulzeau mprejurul lor, curiosi, rznd pe nfundate de Baciu. Lui Titu, dimpotriva, i placeau ngaimarile betivului si nu stia cum sa-l zgndare, fara sa bage popa de seama.Belciug si nghiti mnia si cauta sa-l potoleasca cu o dojana blnda.- Rau faci, Vasile, ca nu te sfiesti macar de tineretul care te vede mereu pe doua carari. Omul de treaba nu se tine toata ziulica numai sa mbogateasca pe jidovi si sa-si otraveasca trupul cu hlbariile lor dracesti... Asa, Vasile!...Baciu lua deodata o nfatisare solemna, se dadu doi pasi napoi si raspunse cu o mustrare caraghioasa n glas:- Vai de mine, domnule parinte? Dar cui i-am facut vreun rau? Baut-am eu banii cuiva, ori averea cuiva? Ca beau, beau... Da beau din munca si din sudoarea mea... Atunci de ce sa ma napastuiesti? Ce ti-am gresit eu d-tale,spune drept!Primarul gasi cu cale sa se amestece, l lua de brat si vru sa-l dea la oparte, mulcomindu-l:- Bine, bine mai Vasile, asa-i cum zici... Dar lasa pe dumnealor n pace, ca dumnealor au venit sa vada jocul, nu sa auda prostiile tale...Apoi, ntorcndu-se spre flacai, striga poruncitor:- Da voi ce faceti, mai feciori? Jucati ori nu jucati?Atunci nsa Vasile Baciu zari pe George, care statea posomort, ca un copac cu maduva uscata, si ndata l apuca de mna si-l tr n fata preotului:- Uite-l, domnule parinte! l vezi? Asta-i ginerele meu care mi-i drag! Cu dnsul ai sa-mi cununi d-ta fata, macar de-as sti ca are sa crape inimadintr-nsa!...- Bine, bade Vasile, lasa ca... - facu George rusinat, rznd silit. Omul se ncapatna din ce n ce si ncepu sa strige:- Nu vreau sa te las, ai nteles? Mie-mi trebuie ginere cumsecade, nu fleandura... Io-ti dau fata, iar tu sa ai biciu, sa-i scoti din cap gargaunii!... Eu nu vreau sa stiu de-alde calici tantosi care umbla sa-i mpuieze capul. Eu nu vreau si nu vreau, si daca nu vreau, i pun gtul pe taietor si numai una-i trag cu barda, macar sa stiu ca ma duc pe urma la spnzuratoare. Asa-i mai George?- Asa, asa - murmura flacaul vrnd sa-l astmpere.Vasile se uita mprejur triumfator si scuipa ascutit tocmai ntre picioarele primarului. Apoi, ca si cnd si-ar fi adus aminte de ceva, porni spre grupul fetelor, tragnd pe George dupa dnsul si strignd n gura mare.- Anuto!... AnutooL. Unde esti tu, fata tatii?George rosi parca l-ar fi bagat ntr-un cuptor aprins. O furie amestecata cu rusine i cuprinse sufletul. Si deodata i zise ncet, sa nu-l auda si alti oameni:- Las-o pe Anuta, ca-i cu Ion-a-Glanetasului n gradina, sub nuc... Baciu tresari ntepat. Scoase un tipat scurt si se ndrepta cu pasi mari sprecoltul surii, unde tocmai se ivea Ana, tremurnd de spaima, caci i auzise glasul. Taranul o vazu, se opri n mijlocul ograzii, unde ajunsese, si raschira picioarele, si trnti minile n solduri si si mpinse burta nafara, privind sagetator pe Ana. Statu asa cteva clipe, apoi izbucni:- Bine, Anuto, asa ne-a fost vorba?Si se repezi spre ea cu pumnul ridicat, gata s-o izbeasca. O femeie tipa disperata:- Vaoleu! Sariti c-o omoara!Pna sa ajunga nsa la fata, Vasile zari pe Ion sosind tot de dupa sura, si numaidect uita pe Ana si se ntoarse amenintator spre flacau. Vazndu-l cum vine drept la el, Ion avu o tresarire usoara, dar si urma calea, linistit, ca si cnd n-ar ntelege nimic, cu o privire nepasatoare catre Baciu.- Ce ti-am spus eu tie, golane, ai? urla, apropiindu-se mereu, Vasile Baciu, pe care linistea lui Ion l ntarta mai rau.Flacaul primi ocara ca o lovitura de cutit. O scaparare furioasa i tsni din ochii negri, lucitori, ca doua margele vii. Raspunse cu o voce putin tremurata, dar si batjocoritoare:- Ce-s eu, sluga dumitale, sa-mi poruncesti?- Am sa-ti poruncesc, tlharule, si daca nu asculti de vorba, am sa te umplu de snge! urla taranul aprins de mnie pna n maduva oaselor, aruncndu-se la el.Acuma Ion se opri, nclesta pumnii si striga nabusit, parca ar fi cautat sa se stapneasca:- Sa nu dai, bade Vasile, ca...! Sa nu dai!... Sa nu dai!...Ctiva barbati si flacai se zvrlira pe Vasile, ostoindu-l. Ion statea neclintit, ca un lemn, doar inima-i batea coastele ca un ciocan nfierbntat. Dintr-un ti se gndise sa-l lase n plata Domnului, ca-i beat si e tatal Anutei. Dar de cnd l-a suduit si s-a apropiat sa-l loveasca, si-a pierdut cumpatul. i clocotea tot sngele si parca astepta nadins sa-l atinga baremi cu un deget Vasile, ca sa-l poata apoi sfrtica n bucatele, mai ales ca la spatele lui vazuse pe George care privea dispretuitor si multumit.Baciu se zvrcolea n bratele oamenilor, urlnd nencetat:- Lasati-maaa!... Lasati-ma sa-i scot blohotaile!... Trebuie sa-i beau sngele, altminteri pleznesc!... Lasati-ma!...Taranii nsa l dusera, aproape pe sus, pna la poarta, n vreme ce el nu mai contenea si se smucea din rasputeri:- Ce are hotul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Lasa-ma, Nistore!... TffP.... Ion schimba fete fete. Genunchii i tremurau, iar n cerul gurii simtea ouscaciune parca i s-ar fi aprins sufletul. Fiece vorba l mpungea drept n inima, cu deosebire fiindca le auzea tot satul. Mereu i fulgera sa se repeaza si, cu un pumn zdravan, sa- i nabuse n gt ocarile. Deodata cu gndul acesta nsa i rasarea n minte si Anuta, oprindu-l pe loc. Se uita dupa ea, dar n nvalmaseala fata o stersese acasa plngnd. Femeile si fetele se mpras-tiasera care ncotro, ca un crd de galite speriate de uliu, si priveau din ulita si de prin ograzile vecine asteptnd n fiece minut sa nceapa bataia. Profitnd de ncaierare, preotul pleca, spunnd scandalizat doamnei Herdelea:- Asemenea destrabalati trebuiesc dati pe mna jandarmilor sa le nmoaie ciolanele. Numai asa s-ar face oameni de omenie... Pacat ca Ion nu l-a scuturat putin... Ar fi meritat-o...nvatatoarea clatina din cap, n culmea indignarii, si ridica usor rochia, sa nu mature praful ulitei, si porni repede mpreuna cu Belciug si cu Laura. Titu ramase mai n urma. i parea rau ca nu poate vedea cum se ispraveste cearta si, mergnd, ntorcea mereu capul....Hora se sparse. Tiganii se retrasesera spaimntati n sura; Gavan si rezemase gorduna ntr-un colt, hotart s-o apere cu orice pret, sa nu i-o sparga batausii. Flacaii se adunara mprejurul lui Ion, attndu-l:- Ce te-ai lasat, Ionica, sa te ocarasca?... Trebuia sa-i tragi macar vre-o doua scatoalce, sa te pomeneasca!...Altii, ctiva, prieteni de-ai lui George, stateau mai deoparte, rnjind. Mai trzior veni ntre ei si George, urmat de Ilie Onu, care nu-l slabea, ca o umbracredincioasa.- Uite cum se strica toata veselia din pricina... zise George, suparat putin,cu o privire spre feciorul Glanetasului. 22Ion nsa nu vedea, nu auzea. Rusinea l tintuise locului. Se uita mereu dupa gramada de oameni, ntre care se zbatea Vasile Baciu, mereu muncit de pornirea de a-l zdrobi.George mai schimba cteva cuvinte cu tovarasii lui, apoi striga lautarului cu glas mndru:- Hai, tigane, la Avrum!... Ce mai stam aici de pomana?...Glasul acesta zbrni ca o trmbita n urechile lui Ion. Din doi pasi fu lnga Briceag si-i porunci scurt:-Hai!Tiganul statea ncurcat, uitndu-se cnd la unul, cnd la altul, nestiind pe care sa-l asculte.- Apoi stai, Ioane - facu George, tot trufas - ca eu l-am arvunit!... Ion, parca nici nu l-ar fi auzit, repeta mai aspru:-Hai!n ochii lui ardea atta mnie ca Briceag strnse din umeri spre George, puse vioara la obraz si ncepu ndata un cntec de veselie. Prietenii lui Ion pornira sa chiuie si sa pocneasca din degete, n semn de izbnda, apoi sa tropaie de rasuna batatura. Ion o lua nainte spre poarta, iar ceilalti dupa el, fluiernd si chiuind. Lautarii i urmara cntnd; Gavan, cu gorduna agatata de-a umar, sufla greu ca un gnsac ndopat. n ulita, ceata poposi o clipa, tropaind furtunos pe loc, spre marea admiratie a fetelor care se uitau din portile ograzilor. Pe urma pornira cu totii n stnga, chiuind n tactul cntecului, ntovarasiti de o droaie de copii.George ramase, cu ai lui, lnga sura, furios dar nendraznind sa se mpotriveasca. i era necaz mai cu seama ca el daduse arvuna tiganilor si tot el avea sa le plateasca restul pna la patru zloti. Adevarat ca banii i strngea de la flacai, cte douazeci de creitari de caciula, dar pna sa-i adune trebuia sa se sfadeasca cu mai toti si sa-si bata capul, caci Briceag nu mai vrea sa astepte, de cnd a patit-o odata de-a ramas neplatit. nsarcinarea aceasta i placea, nici vorba, fiindca i se parea ca-l nalta deasupra tuturor. Acuma, nsa, vaznd ca flacaii tin totusi partea lui Ion, se simti umilit, mai ales ca aceasta venea dupa ce aflase ca Ion umbla serios dupa Ana... Se uitase cu jind cum au plecat toti cu lautarii si avuse o clipa gndul sa se amestece si el ntre ei si sa se arate ca nu-i suparat. Dar si daduse seama ca s-ar cobor prea mult n ochii tovarasilor lui. Drept razbunare si mngiere, dupa ce ceilalti cotira spre ulita cea mare, zise zmbind:- Eu nu mai dau tiganului nici un creitar. Sa-i dea Ion, ca Glanetasu are destui.Flacaii nsa nu pricepura batjocura lui. Erau plouati c-au ramas batuti si fara lautari. Ilie Onu rupse tacerea: ntre timp se nnoptase si odaia nu mai era luminata dect de o lampa f'uninginita, spnzurata de o grinda din tavan. In lumina galbena-bolnava si tremuratoare oamenii pareau mai beti decum erau aevea, ochii luceau mai salbatec, iar bratele goale, ciolanoase, cu muschii umflati ca niste serpi flamnzi, se ridicau mereu peste capetele turburate, amenintnd ori prevestind o primejdie. Glasurile se ngrosau si ragusau din ce n ce, vorbele deveneau mai grosolane si sudalmile mai mnioase. Fetele asudate sclipeau care rosii-parca, care galbene-verzui, iar din galagia ametitoare se naltau, stapnitoare, rsete svapaiate, cte au rgit larg, urlete prelungi...Simion Lungu, beat leuca, rezimat de-un colt de masa, si njura nevasta care statea lnga el, n picioare, cu un copilas la tta. Femeia l tragea ntr-una de mneca, zicndu-i cu glas monoton, fara sa se sinchiseasca de ocarile lui:- Hai, Simioane, hai zau acasa, ca mine trebuie sa te scoli cu noaptea-n cap sa te duci dupa lemne, ca nu mai am nici cu ce atta focul... Hai, haizau!...Simion se plngea comesenilor care nu-l ascultau, njura, bea, pna ce n cele din urma femeia si facu loc alaturi de dnsul, astupnd gura copilului cu sfrcul pieptului, rznd si tragnd zadarnic cu ochiul spre un flacau pe care bautura u posomorse.Toti feciorii nchinau, pe rnd, cu lautarii care cntau, din ce n ce mai cu suflet, doine de betie, taraganate si labartate ca niste femei dezmatate. Briceag se ametise bine de bautura, dar arcusul lui tragea parca mai frumos, pe cnd Holbea, mai traznit, seconda att de fals ca lui nsusi i era rusine. Numai Gavan ramasese treaz, nti ca sa-si poata apara gorduna, apoi fiindca era un betiv fara pereche, n stare sa suga o vadra de spirt fara macar saclipeasca.Ion se simtea att de amart ca nici rachiul nu-i tihnea. Rusinea ce i-o facuse Vasile Baciu i se asezase pe inima ca o piatra de moara. Se silea sa nu se mai gndeasca la ce-a patit si totusi mintea-i era otravita numai de ocara. O dorinta grozava l cuprindea din ce n ce mai staruitor n mrejele ei: sa loveasca, sa sparga, sa se descarce ca sa se racoreasca. Se uita n rastimpuri cu coada ochiului spre cealalta masa, unde George, nviorat, nchina mereu si dandanea, cu glasul gros si neplacut, un cntec domnesc, cu ochii fulgeratori, cu o trufie provocatoare pe fata. Privindu-l asa, hoteste, Ion simti deodata ca si cnd i-ar cadea o pnza de pe ochi. si aminti ca Ilie Onu l-a vazut n gradina, mbratisndu-se cu Ana. Acuma Ilie sedea lnga George. Ilie trebuie sa-i fi dat de veste, iar George a asmutit pe Baciu. Si fiindca nu s-a putut rafui cu Baciu, i se nfipse n creier gndul ca trebuie sa se rafuiascacu George. ndata ce-i veni hotarrea aceasta, ncepu sa-l chinuiasca. Se framnta si suferea pentru ca nu stia cum sa nceapa?Atunci pica n crciuma Titu. Intrarea lui curma o clipa galagia.- Buna seara! rosti Titu putin ncurcat, caci toate privirile se ntoarsera ntrebatoare spre dnsul.- Buna seara! rasuna aproape n cor raspunsul tuturor, dupa care zgomotul si relua stapnirea mai avan ca nainte.Titu venise mai ales mpins de curiozitate. Avea o presimtire ca cearta de la hora nu va ramne fara urmari si nu s-a putut stapni sa nu treaca pe la Avrum, sa vaza ce se mai petrece? La cina familia Herdelea dezbatuse amanuntit ntmplarea si cu totii cazusera de partea lui Ion, si pentru ca li-e era vecin, si pentru ca feciorul Glanetasului era mai destept dect toti flacaii din Pripas. Discutia o ncheiase Titu, declarnd grav:- Bine ar face sa-i traga o bataie zdravana!Dar n-a spus cui sa-i traga si nimeni din casa nu l-a mai ntrebat, caci se facuse trziu si pe toti i cuprinsese somnul, iar nvatatorul chiar adormise mbracat n timpul convorbirii. Dupa ce s-a culcat toata familia, Titu s-a asezat sa lucreze pentru tatal sau, la niste registre de nscriere. A lucrat ce-a lucrat, pe urma nu si-a mai putut opri nerabdarea. Si, cum tutunul i era pe ispravite, si-a luat palaria si s-a dus glont la crciuma.Dadu mna cu Avrum, cum facea totdeauna cnd lua ceva pe datorie, ceru un tutun, i spuse sa-l treaca la cont si apoi, ca sa mai poata zabovi, vorbi cine stie ce cu ovreiul, tragnd cu ochiul spre mesele flacailor. l rodea sa ntrebe pe crciumar ce s-a mai ntmplat, dar se sfia. Ce-a zice oamenii sa afle ca el se intereseaza de hrjonelile prascailor? n sfrsit porni mngindu-se cu gndul ca nu se poate sa fi fost nici o ncaierare de seama, altfel n-ar fi toti mpreuna.Trecnd pe lnga masa lui Ion, zmbi prieteneste. Flacaul se scula n picioare si-i zise respectuos, ntinzndu-i un pahar cu rachiu:- Fa bine domnisorule, si nchina cu noi un paharel!Titu se codi putin, mai mult de ochii lumii, caci prilejul i se paru bun sa afle cte ceva. Astepta deci sa staruiasca si ceilalti, si atunci lua paharul si-l ridica n sus n semn ca vrea sa nchine. Ion striga deodata poruncitor sa se faca tacere, si toate glasurile se stinsera ntr-o clipire. Domnisorul nsa acuma se zapaci, nefiind mester n hiritisirile lungi si ceremonioase care plac taranilor.- Sa traiesti, Ioane!... Sa traiti cu totii si... noroc! zise dnsul, dupa o pauza, cu vocea ragusita usor de emotie.Bau si dadu napoi paharul, patruns de un fior de greata. Ion i raspunse cu o nchinare iscusita, acoperita nsa de galagia care rencepuse. Titu intinse mna:- Noapte buna, Ionica, si multumesc!-Multumim noi de cinste, domnisorule! facu flacaul petrecndu-l pnaafara.n fata crciumei, pe prispa si n ulita, plcuri-plcuri de oameni nchinau, povesteau sau se sfadeau. Fete curioase si copii mai neostoiti cascau gura pe la ferestrele dinspre gradina, lipindu-si nasul de geamuri. Macedon Cer-cetasu, mort de beat, comanda militareste, tolanit n marginea santului, devuia satul.- Ai vazut ce mi-a facut badea Vasile, domnisorule? zise Ion ncetinel, sanu-l auza si altii.- Da, si-ti spun drept, m-am mirat cum ai putut sta asa, cu minile n sn- raspunse Titu clatinnd din cap.- Ce puteam face, domnisorule? sopti Ion scrsnind dintii. Daca-l plezneam, poate-l omoram si nfundam temnitele... S-apoi, vezi d-ta, nu-i de vina cine face, ci de vina-i cine-l pune sa faca!...Titu se apropie sa nu piarza cumva vreo soapta. Iar fiindca Ion tacu, lscormoni:- Zau, ma? Adica tu crezi ca l-a pus altcineva?- L-a pus, pot sa jur pe sfnta cruce... D-ta nu stii ca vrea sa dea pe Ana dupa George-a-lui Toma Bulbuc?-Aa?DupaGeorge?- Vezi bine ca-asa. Doar mereu o spune n gura mare, s-auda toti cinii...Apoi acu vezi si d-ta cine-i de vina... Titu, ca sa-l ntarte, l mulcomi:- Bine, dar poate ca George nu l-o ndemnat sa-Ion, catranit, l ntrerupse:- Vai de mine, domnisorule, cum poti grai asa? Ca doar eu stiu bine ca George nu ma sufere ca sarea-n ochi... Nu stii d-ta cum umbla dnsul dupa Ana, si nca de cnd? Anuta nu-l vrea, ca nu-i place si-apoi acu el cata sa serazbune pe mine...Titu tacu un rastimp, se gndi si pe urma vorbi rar:- Rau, foarte rau ca George umbla cu d-astea...- Crezi d-ta ca ma las eu asta-seara pna nu-l mustruluiesc? Poate numai de m-ar trazni Dumnezeu din senin... Altminteri n cearceaf o sa-l duca de-aici...Glasul flacaului se nabusise de furie. Titu se spaimnta si-i zise foarte ncet si sincer:- Astmpara-te, Ioane, sa nu dai de vreo pozna!- Sa stiu ca zece ani nu scap din temnita si tot nu ma las pna nu-i vad sngele! murmura Ion, aprins ca un balaur, nclestnd pumnii si cutre-naurndu-se...Titu stia acum sigur ca va fi scandal mare si nici nu se mai duse acasa. Voia sa vada bataia, sa aiba ce povesti mine familiei si poate chiar prietenilor din Armadia. Merse deci ncet, plimbndu-se, pna la gura Ulitii din dos, se ntoarse iar napoi, trecu prin fata crciumii pna spre casa lui Simion Butunoi, nevrnd sa se departeze prea mult si sa nu poata sosi grabnic la fata locului cnd va ncepe ncaierarea.Facu plimbarea aceasta de zece ori, de douazeci de ori, si tot degeaba... Ion, orict era de hotart, nu ndraznea sa se agate tam-nesam de oameni. i trebuia o pricina, ct de mica; si n-o gasea, caci George petrecea ntre tovarasii sai si nici nu se uita la masa lui, parc-ar fi banuit ca-i cauta glceava.Buba se sparse de abia pe-aproape de miezul noptii. Lautarii, vrnd sa plece, caci erau tocmai din Lupsa si aveau de mers vreo doua ceasuri, se sculara cernd plata de la George, care parca asteptase clipa aceasta ca sa se razbune. Se rasti la Briceag cu pumnii:- Ce ma, cioara, mie-mi ceri bani? Mie mi-ai zis?- Nu m-ai tocmit tu? se sborsi tiganul presimtind ca va ramne neplatit.- Plateasca-ti cui i-ai zis si are bani, ca eu nu platesc!- Apoi n-ai strns tu banii de la feciori?- N-am strns - ncheie George, mndru si batjocoritor, punnd sticla la gura si tragnd o dusca zdravana.n rastimp Ion se sculase si se apropiase de masa lui George.- Plateste ma! ssi dnsul ncruntat.- Eu, ma! Eu? striga cellalt sarind n picioare, ncurajat de linistea lui Ion pe care o lua drept slabiciune.-Tu!- Da crezi tu ca io-s crpa voastra, ma? urla George tot mai drz si amenintator. Si nca mai sare la mine! Si nca cine?...Nu mai putu urma caci Ion l izbi brusc cu amndoi pumnii, peste masa, drept n obraji. n cealalta clipa se repezi si George, dar Ion l lovi a doua oara, mai teapan... Pe urma se ncaierara. George mugea ca un taur si-l apuca de cheotoarea camasii, sucind-o asa nct vinele lui Ion se umflau, iar fata i se rosea din ce n ce mai tare. Cu toate acestea Ion l lovea aprig cnd n cap, cnd n burta, nct pumnii i se umplusera de sngele ce curgea siroi din nasul lui George, stropindu-le hainele.n crciuma toata lumea se adunase ciopor n jurul lor, strignd:-Nu-i lasati! Sariti!...Dar nu sarea nimeni, ca si cnd toti ar fi vrut sa vaza nti care-i mai tare? Numai Avrum nfricosat sa nu-i prapadeasca sticlele si paharele sau sa-i sparga geamurile, se napusti la dnsii cu un curaj uimitor, nu ca sa-i desparta, ci silindu-se din rasputeri sa-i mpinga spre usa de la ulita. Lampa ncepu sa fumege mai greu, gata sa se stinga n valmaseala. Jertfind cteva smocuri din barba-i roscovana si primind bucuros o droaie de pumni, Avrum izbuti, n cele din urma, sa-i scoata afara. Dupa batausi napadira toti oamenii n ulita, nct n cteva clipe odaia se goli. Ovreiul, fericit c-a scapat fara pagube, nchise repede usa si trase drugul de fier, sa nu se ntmple cumva sa se mai rentoarca musterii.Rostogolindu-se n ulita, cei doi se desclestara. Ion se repezi la gardul crciumarului, smulse un par si, mai nainte sa-l poata opri cineva, croi pe George peste spinare, nct acesta cazu gramada, gemnd prelung:- Vaoleu! M-a omoft tlharul!Gura, mustatile, barbia, camasa lui George erau vopsite de snge, dar numai lovitura de par l biruise. Mai bolborosi cteva sudalmi, ncercnd sa se ridice din santul n care l doborse, durerea nsa l coplesi curnd, parca i-ar fi rupt sira spinarii. Ramase ncrcit n buruienile murdare, nconjurat de unii flacai ce sarisera sa-l ajute. Niste femei pornira sa tipe, barbatii njurau, iar copilasul lui Simion Lungu, speriat de galagia care se ntetea mereu, scapnd sfrcul ttei din gura, ncepu sa zbiere. Ilie Onu se caznea sa rupa un latunoi dintr-un gard de peste drum ca sa crape capul lui Ion, urlnd furios:- Aesta-i ucigas, oameni buni, aesta-i hot!...Ion era multumit acuma, si racorit, si nu se mai sichisea de nimic. Statea sprijinit n par, ciobaneste, privind triumfator si amenintator, daca cumva ar mai ndrazni cineva sa-l supere.Smucind la latunoi, Ilie si stampara mnia si apoi, mpreuna cu alti flacai, luara pe brate pe George si-l dusera acasa, njurnd care de care mai napraznic. n urma lor mergeau o multime de femei spaimntalc si ctiva copii ntrziati pe ulita...Pe cer iesise o jumatate de luna luminoasa si rece, argintnd soseaua si vrfurile pomilor...Ceilalti flacai se strnsera n jurul lui Ion, privindu-l cu respect si arun-cndu-i cte o vorba glumeata prin care voiau sa-i arate prietenia si admiratia. Ar mai fi avut pofta de petrecere, dar tiganii o stersesera n vremea bataii, iar n usa lui Avrum zadarnic batura, caci nu se deschise. Mai povestira un rastimp n fata crsmei, pe urma se mprastiara, unii pe-acasa, altii pe la dragute...Ion zvrli parul n gradina ovreiului si porni spre casa agale, multumit, ca dupa o isprava bine facuta. Trecea pe dinaintea casei lui Vasile Batiu, a treia de la crciuma. Se opri, gndindu-se sa intre la Ana. Se simtea doar acuma razbunat si mai vrednic. Dar si zise ca fata poate nu stie ce vitejie a savrsit dnsul adineaori, iar sa-i spuna el, nu i se parea potrivit. Mai bine sa afle ea de la altii ?i sa-l doreasca mai mult. Se uita nsa lung la casa noua, ascunsa n umbra celor trei meri batrni din gradinita, la ferestrele negre ca niste ochi somnorosi, la ograda larga, la grajdurile adormite, la poarta de scnduri cu stlpii nalti, si l cuprinse o bucurie ca si cnd toate acuma toate acestea ar fi ale lui...n dosul portitei Ana pndea cu inima ct un purice. Auzise larma de la Avrum si se strecurase afara, banuind ca Ion trebuie sa fi strnit vreo pozna, i tremura sufletul sa nu i se ntmple ceva. Ar fi iesit n ulita, dar i era frica sa nu scrtie portita si sa se trezeasca tatal sau, care sforaia pe prispa de cnd l adusesera acasa oamenii de la hora. Vazu apoi cum l duceau pe George si-si facu cruce multumita ca cel zdrobit nu era Ion. Acuma l astepta pe el, miscata de mndrie si parca simtind cum i creste n inima iubirea stapnitoare, iubirea care pecetluieste soarta oamenilor. Simtirea aceasta o nfiora si n aceeasi vreme i aprindea toate tainitele sufletului... Pe urma l auzi apropiindu-se. Pe urma l vazu oprindu-se. Vru sa-l cheme ca sa se arunce n bratele lui vnjoase si ocrotitoare, si totusi nu se putu clinti. Pe urma cnd nici el nu se urni, se nfricosa, si frnse minile si sopti dra-gostoasa, rugatoare, cu buzele uscate, si att de ncet ca singura nu-si auzi glasul:- Ionica!... Ionica!... Ionica!...Ion nsa si relua calea, fluiernd si pasind mai apasat. Cizmele lui bocaneau pe ulita colbuita, iar uneori potcoavele zanganeau izbind vreopiatra...Cnd ajunse aproape de-acasa, Ion se pomeni din urma cu niste pasi foarte grabiti. Era Titu care alerga gfind. N-avusese noroc sa vaza bataia si era nemngiat. Se plictisise plimbndu-se de colo pna colo, mereu prin fata crciumei si, n cele din urma, ca sa-i treaca mai usor vremea, se duse pna la rascrucea din cellalt capat al satului. Acolo a auzit zgomotul ncaierarii. Si-a iutit pasii ct a putut, dar pna sa soseasca la Avrum se mulcomise tot si nu mai gasise tipenie de om.- Ei, ce-a fost, Ioane? ntreba dnsul frecndu-si minile.- Nimic - murmura flacaul linistit. M-am racorit o leaca... Mai mult nu putu smulge dintr-nsul Titu, orict l descusu. Se despartira zicndu-si n acelas timp:- Noapte buna!Cocosii porneau sa vesteasca miezul noptii...

CAPITOLUL II ZVRCOLIREA

O lumina cenusie, tulbure privea pe ferestre cnd se trezi Glanetasu. Din departare se auzi un cucurigu slab, pierdut si ragusit. Peste o clipa altul, mai aproape, raspunse subtire si taios. Pe urma altele, din ce n ce mai apropiate si mai tantose, pna ce o bataie surda din aripi, n tinda, curmata de un cntec de cocos, poruncitor, gros, sfrsindu-se ntr-un crit vesel, cutremura toata casuta, nct Glanetasu tresari de spaima si-si facu cruce.- Bata-te Dumnezeu, cocos nebun! murmura batrnul mai zvrcolindu-se putin n pat pna sa se dezmeticeasca bine.- Dormi, muiere? ntreba apoi, atingnd cu cotul pe Zenobia.- Ba - raspunse femeia repede cu glasul limpede. Tacura amndoi, scarpinndu-se si icnind batrneste.- Da cte ceasuri sa fie, hai? casca iar barbatul, ntr-un trziu.- Hai, scoala, ca-i vremea de sculat - mormai Zenobia, mai ursuza acum si urnindu-se din asternut.- Oare? se mira Glanetasu pocnindu-si alene oasele.- Scoala, zau, mai barbate, pna ma duc eu sa trezesc pe Ion, ca el stiu ca n-are sa se trezeasca singur, c-a jucat toata ziua si a mai stat si pe la Avrum pna trziu... Scoala, scoala, sa te duci la lucru, sa nu ne-apuce prnzul lenevind, ca-i mai mare rusinea!... Batrnul se scarpina iar n cap, n barba, pe piept, casca prelung si cu pofta, se mai uita spre ferestre si apoi murmura ntrebator:- Oare luna-i ori ziua?n clipa aceea, n tinda, cocosul raspunse mai aspru si mai poruncitor: -Cucuriguuu!...- Apoi n-auzi ca-i ziua? facu Zenobia care se daduse jos din pat si-si lega zadiile, bolborosind rugaciuni.Glanetasu se ridica nti pe jumatate, se mai gndi si n sfrsit sari din culcus, silindu-se sa fie sprinten ca sa-si alunge moleseala din ciolane.- Aprinde lampa! zise apoi cautnd el nsusi chibriturile n firida hornului, dar negasindu-le, se necaji si se rasti la femeie: Da unde dracu le-ai mai pus iar?Zenobia nsa nu raspunse. Se nchina larg de mai multe ori, biguind sfrsitul rugaciunilor si numai dupa ce ispravi, striga la Glanetasu, furioasa: - O, traznite-ar sa te trazneasca, om nebun si fara Dumnezeu, ca nu mai poate omul de tine nici sa-si zica ocinasele!Iesi trntind si blestemnd. In tinda gainile se ciocaneau si criau nerabdatoare, iar cnd Zenobia deschise usa spre ograda, navalira afara parc-ar fi scapat din temnita. Femeia le arunca ctiva pumni de porumb, afurisind mereu pe Glanetasu si numarnd n gnd gainile care se zbateau sa nghita ct mai repede si ct mai multe graunte, n vreme ce cocosul, vesnic nencrezator cu Zenobia si ngaduitor fata de consoartele sale, apuca doar din cnd n cnd cte un fir. Gainile batrne se ghemuiau sfioase cnd stapna se apropia si le cauta de ou, pe rnd, spre marele necaz al cocosului, care zbrlea creasta amenintator, se ferea calcnd tantos si cotcodacea clocotind de indignare...Apoi cnd galitele se mprast iara, Zenobia se sui n podetul cu fn si striga din usa:- Ionica!... Mai Ionica!... Scoala, dragul mamii, sa te duci sa dobori iarba ceea sa nu ne pomenim c-o ploaie sa ne-o prapadeasca!- Bine, bine, las ca ma scol! mormai flacaul somnoros.Zenobia nu-l mai cicali. Stia bine ca baiatul, cnd e vorba de munca, nu se codeste si nu leneveste ca Glanetasu.Ion dormea toata vara n podul cu fn de deasupra grajdului. Astfel nu mai destepta din somn pe batrni, cnd venea el noaptea de pe ulite, s-apoi mai auzea mereu si pe Dumana, singura lor vacuta, rontaind sau rumegnd sau suflnd aspru pe nari pe cnd alegea fnul din ogrinjii ce-i punea dnsul seara n iesle.si birui repede lenea somnoroasa, se tr pna la gura podului si cobor n ograda.Satul dormea. Numai cte-un cocos ntrziat mai vestea ici colo zorile. O ceata usoara, stravezie plutea peste coperisele tuguiate. Dealurile hotarului parca se leganau, tremurndu-si porumbistile multe, lanurile putine de gru si de ovaz, n vreme ce vrfurile mpadurite, negre si nemiscate, vegheau odihna satului ca niste capete de uriasi ngropati n pamnt pna n gt.O adiere de vnt, racoritoare, patrunse pna-n sufletul flacaului alun-unse la banuiala si apoi la convingerea ca Ion a omort pe Ana, nadins ca sa-i ramna mosia si sa se poata nsura a doua oara. Oamenii, carora le mpartasea credinta aceasta, credeau sau nu credeau, dar toti pizmuiau pe Ion ca s-a ales cu atta pamnt pe urma Anei... De suparare si de necaz, Vasile Baciu se asternu mai rau pe bautura...Nemaistiind ncotro s-o apuce, ntr-o dimineata se duse la popa Belciug si i se plnse. Preotul, cumpanind si chibzuind, avu o idee cucernica si zise att:- Bine... Am sa va chem pe amndoi...Si Dumineca urmatoare Belciug chema pe Vasile si pe Ion, mpreuna cu mai multi fruntasi ai satului.- Oamenii de omenie trebuie sa se nvoiasca! vorbi preotul frecndu-si minile. Sa cautam si noi, cu totii dimpreuna, o nvoiala omeneasca! Asa-i bine si asa-i frumos!...Ion, linistit, ridica glasul:- Eu nu-s nici cine, nici fara suflet, domnule parinte... Nu-s, martor mi-e Dumnezeu! n casa l las sa seada ct o trai, macar ca-i a mea dupa lege si poate mi-ar face trebuinta. Dar l las, ca-s om si nu strng pe nimeni de gt... Trei locuri a vrut, trei le-a arat, le-a semanat, le-a cules. Puteam sa i le iau ca-s ale mele. Nevoie de ele n-are, ca bucatele n loc sa le mannce, le vinde si le bea... Dar, zic, lasa-l sa aiba si sa bea, c-a muncit destul si suparari l-au ars destule... Apoi acu, vedeti si d-voastra, oameni buni, daca-l las eu sa traiasca, dumnealui nu vrea sa ma lase pe mine sa traiesc!...Vasile Baciu, aprins ca omul fara dreptatea legii, sari cu raspunsul:- Adica cu ce drept sa-mi iei tu averea mea? Cum sa-ti ramie tie pamnturile mele?... Ca fata mi-ai omort-o, copilul ti l-ai omort?... Cu ce drept?...Vinele i se umflau pe tmple ca niste rme.Dar vremea trecea, vorbele cadeau si nvoiala nu se apropia. Atunci Belciug gasi clipa binevenita sa intervie. si drese glasul si rosti grav, ca la predica:- Oameni buni si drept-credinciosi, dreptatea-i vesnic cu doua taisuri, ca palosul n mna ostasului viteaz... Dreptate are Ion, caci legile lumii spun ca averea copilului se cuvine parintelui care l-a zamislit si l-a crescut. Dreptate are si Vasile, caci dupa moartea fetei lui si a copilului ei, cuveni s-ar ca mosia sa se ntoarca la cel care a agonisit-o... Acuma mie, paznicul sufletesc al vostru, dragi mi sunteti amndoi deopotriva si dornic as fi sa dobnditi deopotriva fericirea pe pamnt ca si n ceruri, dimpreuna cu fetele luminate cu care ne-am silit, ct am putut, sa va mpacam cum e mai bine. Drzi si nenduplecati sunteti nsa ca doua sabii ce nu ncap ntr-o teaca. De aceea iata ce am socotit eu ascultndu-va: stapniti amndoi ce cuprindeti n ziua de azi, tu, Vasile, casa si locurile pe care ti le lasa, iar tu, Ioane, averea care ti-a harazit-o mila cereasca. Dar iarasi socot ca drept n-ar fi sa ajunga mosia n mini straine. Viata omului e ca floarea cmpului. Azi e, mine nu-i... Poate ca azi-mine, Ioane, ai sa te nsori, sa ai copii, dar poate, Doamne fereste, sa-si nchizi ochii cnd ai crede ca esti mai voinic... Apoi, asa, n-ar fi pacat de Dumnezeu sa ramna averea ta cui nici nu te-ai astepta?... S-atunci as crede c-ar fi ntelept si frumos sa va legatuiti amndoi sa lasati ce stapniti sfintei biserici n cazul cnd, Doamne pazeste, v-ati prapadi fara mostenitori directi, adica fara copii... Facnd astfel, ntariti puterea Domnului pe pamnt ca si Domnul sa va primeasca sufletele n ceruri n vecii vecilor!Preotul tacu brusc, cobornd ochii n jos, asteptnd parca efectul cuvntarii sale asupra celor de fata. Apoi cnd ntelese ca toti sunt de parerea lui, se retrase n odaita de culcare, lasndu-i sa convinga si pe cei doi pricinasi. Dupa multa vorbarie fruntasii izbutira sa-i faca sa-si dea mna... Belciug reveni atunci cu o declaratie scrisa. Vaznd hrtia, Ion mai sovai o clipa, dar totusi iscali, gndindu-se ca asta-i un moft fara valoare, deoarece dnsul are sa se nsoare curnd si sa faca copii care sa-l mosteneasca. Vasile se bucura ca, daca nu se ntoarce la dnsul, mosia baremi nu se va risipi nici printre neamurile Glanetasului.- Asa! zise preotul mpaturind frumos actul. De pe amvon am sa dau de stire satului ntreg hotarrea voastra crestineasca... Dumnezeu sa va binecuvnteze!Vasile Baciu pe urma se opri la crciuma, se mbata si se batu cu straja Cosma Ciocanas. Ion nsa se duse drept la George, sa-i povesteasca ce-a facut. Si pe drum se gndi numai la viitoarea lui nevasta...Titu socotea sa treaca granita cu trei sute de coroane. Suma aceasta o avea, dar i mai trebuia si ceva maruntis care sa-i ajunga pna la trecere. Pna ce nu cunoscuse pe rudele din Romnia, se nfiorase gndindu-se ca porneste in lume cu trei sute de coroane; acuma mergea la sigur, ca si cnd ar fi plecat din Pripas n Lusca ori n Magura... Maruntisul nsa l ncurca, fiindca oricum se silea, nu sporea si-i ameninta rotunjimea celor trei sutare...Salvarea i veni sub forma unei idei, citind ntr-un ziar ca Asociatiunea pentru cultura si literatura poporului romn va tine adunarea generala la Sibiu n luna Septembrie... Deoarece, pe cnd citea, vazu pe masa Tribuna Bistritei, un ziar saptamnal local, se gndi deodata: ce-ar fi sa se duca dnsul ca reprezentant al ziarului la serbarile Astrei? Ar fi mai nti ca ar face economii de cheltuieli, si al doilea ca ar cunoaste dintr-o data toata inteligenta romneasca din Ardeal, nainte de a-l parasi, cine stie pentru cta vreme... Tribuna Bistritei dealtfel i reprodusese poezii din Familia, cu osanalele cuvenite despre distinsul poet al Vaii Somesului... Se aseza ndata si scrise cteva rnduri bine simtite directorului gazetei, un avocat fara clientela si mare nationalist, cerndu-i un bilet de legitimatie si banii de cheltuiala trebuinciosi. Raspunsul directorului sosi peste trei zile, aducndu-i biletul de legitimatie, dar si vestea trista ca ziarul de-abia-si traste viata de la o saptamna la alta si ca prin urmare distinsul poet ar face o fapta nobila romneasca reprezentndu-l, daca se poate, pe propria-i cheltuiala... ntre timp Titu, nchipuindu-si cum va fi nconjurat si rasfatat dnsul la Sibiu, ca omul care e glasul unui ntreg tinut de romni, se nsufletise att de mult de ideea de a reprezenta Tribuna Bistritei, nct nici nu se mai sinchisi ca nu a primit bani si ca deci socotelile lui ramneau tot ncurcate cu maruntisul...Cu o saptamna nainte de plecare veni acasa spre a se pregati n tihna si a-si lua ramas bun de la toti cunoscutii, caci omul stie cnd porneste, dar numai Dumnezeu stie cnd se ntoarce. Caldararu, la despartire, l-a mbratisat si n-a uitat sa-i spuna ca tot mai e timp sa se razgndeasca, si Titu i-a multumit zmbind pentru povata...In Armadia toata lumea stia ca Titu vrea sa plece n Romnia si toti se mirau de ndrazneala lui. Cnd se afla nsa ca va lua parte si la serbarile Astrei, la care singur profesorul Spataru a putut merge odata, demult, si mai ales ca se duce ca reprezentant al Tribunei, multi l invidiara si-l felicitara.D-na Herdelea plngea spalndu-i si calcndu-i rufele, iar Ghighi i facea n fiecare zi geamantanul spre a-l desface a doua zi ca sa-l faca mai bine si mai frumos, sa nu rda de ei fratii din Romnia. Seara Herdelea tatal si fiul se sfatuiau serios. Deoarece Titu, avnd nca ncurcaturi cu recrutarea, nu putea obtine pasaport pentru strainatate, Herdelea i explica cum sa-si faca rost la Sibiu de un simplu bilet de trecere; odata ajuns dincolo nu-i maitrebuie nici un pasaport... ntre altele nsa batrnul i marturisi ca a si expediat cererea de pensie, iar Titu l aproba din toata inima, ba se nsarcina sa comunice stirea si d-nei Herdelea; o facu ntr-adevar cu atta iscusinta ca dascalita multumi lui Dumnezeu ca n sfrsit Zaharia a ascultat povetele ei ntelepte. Drept recunostinta ca l-a scapat astfel dintr-un impas greu, Herdelea duse a doua seara pe Titu la Beraria Rahova, ca sa se ntlneasca acolo cu toti domnii din Armadia si sa-si ia adio cum se cuvine.La Beraria Rahova se improviza o adevarata serbare, cu chef si cu lacrimi, ntrebarile, urarile, felicitarile zbrniau n urechile tnarului ndraznet. Herdelea i ceru biletul de la gazeta, sa-l arate tuturor si mai ales lui Chita Pop, copistul de la judecatorie, care nu voia sa creada ca Titu este aevea reprezentantul Tribunei la adunarea Astrei. Profesorul Spataru tinu si un discurs, culminnd n fraza ca Titu trebuie sa fie veriga de unire ntre fratii de dincoace si de dincolo de Carpati. La miezul noptii nsufletirea fu asa de mare nct toti cntara Desteapta-te Romne. Solgabiraul Chitu, fiind si el miscat, nchise ochii, nevrnd sa strice buna dispozitie a societatii, mai ales ca Titu nu trebuia sa plece cu impresii urte despre slujbasii Ungariei... Pna la sfrsit se ametira bine cu totii. Herdelea, de suparare, bau atta ca Titu abia l duse acasa, unde dascalita i ocar bine n gnd, dar fara a deschide gura, spre a nu-si strica somnul...Cu ct se apropia ziua, cu att Titu era mai tulburat. Se simtea fericit si totusi glasul i tremura. Niciodata casa parinteasca nu i se paruse mai calda. I se strngea inima gndindu-se ca de-acum va trai ntre oameni pe care nu i-a mai vazut, ntr-o lume necunoscuta n care cine stie ce-l asteapta?Se duse pe la familiile prietene sa le zica ramas bun. La Dragu gasi pe Lucretia mpreuna cu Oprea, azi sotul ei. Felicitndu-i si aduse aminte iubirea lui, versurile n care se chinuise sa eternizeze ochii ei verzi. Acuma iat-o asezata, cu viata croita drept, fara cotituri deosebite, ca a tuturor oamenilor cuminti... Pe cnd el se arunca n valurile lumii ca ntr-o mare fara margini...In ajunul plecarii, dupa amiazi, facu o plimbare pna-n Pripas, sa mai vaza casuta unde a copilarit si sa se desparta de Belciug, care-i cam acru si cam viclean, dar tot om de treaba, cum i spusese tatal sau, ndemnndu-l sa nu cumva sa nu mearga pe la dnsul... Preotul l saruta si-l blagoslovi cu lacrimi n ochi, fagaduindu-i ca-l va cerceta negresit la Bucuresti, deoarece spera sa mearga si el foarte curnd, peste un an sau doi. l nsoti apoi sa-iarate biserica cea noua, gata, buna de sfintit. l plimba prin toate colturile se suira mpreuna n turn, la ceas, si-i zise cu multa duiosie:- Foarte rau mi pare ca nu esti aici la sfintirea care va fi peste vre-o doua saptamni!... Facem o sfintire minunata. Va veni si episcopul... O sa fie < adevarata sarbatoare nationala!... ,Titu i promise ca-i va trimite carti postale cu vederi din Romnia si ma ales din Bucuresti, care trebuie sa fie o minunatie...Belciug l mai petrecu pe urma pna n dreptul crciumei si-l mai mbra tisa odata ca un frate...Casa lui Herdelea din Pripas era mereu goala si trista. Titu o privi p dinafara, amintindu-si fara sa vrea crmpeie de fericire traita aici si nepre tuita la vremea ei. Urcnd n cerdac, se pomeni cu Ion.- Am auzit ca vrei sa pleci departe, domnisorule?- Ma duc si eu sa ma asez n lume! raspunse Titu serios. Anii trec si omi trebuie sa faca ceva n viata, altfel nu-i vrednic sa traiasca... Nu-i asa?- Asa-i, domnisorule, vezi bine ca-i asa! zise Ion. Apoi sa te duc Dumnezeu sanatos si sa-ti daruiasca noroc pe unde-i umbla, c-ai fost tare d omenie! i- Sa traiesti si tu, Ioane! Tie de-altminteri ti-a ajutat Dumnezeu si te-i nstarit frumos... Pacat numai ca n-ai avut parte de Ana si de copil...- Apoi ce sa facem? facu taranul rece. Asa a vrut Dumnezeu...- Ei, s-acuma ce mai ai de gnd, Ioane? Ca doar n-ai sa rami vaduv toa i viata, ca doar esti tnar...- Asa-i, asa-i, vezi bine! mormai Ion ntunecndu-se.Titu coborse spre dnsul si se rezima de stlpul portii, cu palaria ] 3 ceafa. n asfintit soarele se mnia si mprosca cu raze aprinse. Umb a Magurii Cocorilor se ntindea peste sat pna la picioarele crucii de a marginea drumului, pe care Hristos statea neclintit ca un martor mut ti tuturor tainelor. Ion se uita lung la domnisorul care i se parea ca se schimba e mult de cnd nu l-a mai vazut. Voia sa-i ceara o nvatatura, ca si odinioai i, si i era frica sa nu-l ocarasca.- M-am zbatut si m-am framntat sa ies la liman - ncepu iar Ion dup; o tacere apasata. Si nu mi-a dat Dumnezeu nici o bucurie...- Dar pamntul? ntreba Titu, privindu-l cercetator.- Pamntul... de... pamntul... Bun e pamntul si drag mai ti-e cnd c al tau... Dar daca n-ai pentru cine sa-l muncesti, parca... zau asa...- Trebuie sa te nsori, Ioane!- Asa-i, chiar asa-i, domnisorule - murmura taranul cu ochii stinsi. Dar dect sa te nsori cu oricine... Am patit-o odata, domnisorule...Tacu, asteptnd parca o ntrebare sau o aprobare. Cum nsa Titu nu zise nimic, urma din ce n ce mai vioi: '- Acu d-tale pot sa-ti spun, ca mi-esti mai bun ca un parinte si m-ai nvatat numai bine... Pot... Si nu stiu cum sa-ti spun, domnisorule? Ca d-ta pleci departe si poate nici n-ai sa mai auzi de mine si de necazurile noastre... O, Doamne... Mare-i lumea!... Cnd crede omul c-a nimerit mai bine, atunci ia seama ca-i tot de unde a pornit... Uite-asa-i, domnisorule! Asa ma muncesc si ma caznesc, si nu stiu ce sa fac, cum sa fac?...4 Azi, cnd ai avere, ce-ti trebuie sa te mai perpelesti? Nici prea hapsn sa nu fie omul, ca lacomia strica omenia. Pamnt ai destul...- Destul nu-i niciodata, domnisorule... Dar pe cine vreau eu sa iau, nu se poate. Si pe alta nu pot s-o iau...- Pe cine vrei?- Pe Florica! zise Ion cu o lucire aspra n privire.- Care-i maritata cu George-a-Tomii? -Aia!- De, Ioane, se vede ca Dumnezeu ti-a dat c-o mna mosie si ti-a luat cu cealalta mintea! vorbi Titu. Ct e satul de mare nu gasesti tu dect pe nevasta lui George?- Nu-mi trebuie alta, domnisorule! scrsni Ion deodata furios si cu o hotarre salbatica n ochii sticlitori.- Hm - facu Titu aproape nfricosat de glasul lui. De... nu-ti trebuie...- D-ta ce ma nveti sa fac? urma Ion iarasi mai blnd si rugator.- Nimic... Sa te astmperi!- Dar daca nu pot?- Atunci fa ce stii!- Nu stiu nimic! blbi Ion zvrcolindu-se ntre mnie si neputinta.- Nici eu... Dar atta totusi pot sa-ti spun: astmpara-te!Pe Ion raspunsurile lui Titu l umpleau de fiere. Destainuia ntia oara framntarea lui cuiva si, n loc de ncurajare, gasea mpotrivire. l ustura inima ca nu poate scapa de nehotarre. Si totusi patima lui crescuse att de puternica, nct simtea bine ca are sa-l mistuie daca nu va nimeri calea spre potolirea ei.- Trebuie, domnisorule, trebuie! gemu dnsul stapnindu-si focul.Titu, spaimntat de ndrjirea ce i-o citea n fata, tresari. Si repede i dadu mna, zicndu-i:- Rami sanatos Ionica!.., Si astmpara-te, asculta-ma pe mine!...Ion mormai ceva si ramase n mijlocul drumului, uitndu-se dupa el pna coti la Rpele Dracului. Apoi scuipa cu scrba, biguind:- Lasa ca stiu eu ce-i de facut...Titu petrecu seara la Grofsoru, mpreuna cu parintii si sora-sa. Si a dou zi porni cu trasura la Monor, de unde avea sa ia trenul spre Sibiu...Din clipa cnd Savista i-a deschis ochii, George parca s-ar fi trezit dintr-un somn adnc. Acuma ntelegea de ce i tot da Ion trcoale, de ce-i cere sfaturi si-i vine mereu prin casa. Adica pentru Florica. Cu toate acestea si de atunci ncolo l-a primit. Vorbea si rdea cu dnsul nct toata lumea ar fi jurat ca sunt prietenii cei mai buni. l ura si rvnea sa-l prinda, sa se rafuiasca. i era frica si lui de rafuiala dorita si totusi o cauta.Pleca linistit de-acasa, caci Savista era o paznica nepretuita si-i raporta n fiecare seara fiece pas al nevestei...Ion nsusi simtise demult vrajmasia Savistei si deseori i venea s-o sugrume, ca sa-si deschida drumul la Florica. Ura nsa numai pe George, din ce n ce mai rau, fiindca numai din pricina lui nu e sloboda femeia. Daca n-ar fi luat-o el, poate ca ea l-ar fi asteptat si azi n-ar mai trebui sa se zbuciume si sa nu stie cum sa se apropie de dnsa...Chiar n ziua cnd Titu pleca din Armadia, Ion, aflnd ca George nu-i acasa, nspre amiazi se repezi la Florica, nadajduind sa-i mai poata vorbi macar o clipa ntre patru ochi. Savista, pe prispa, l zari de departe si, nemaiputndu-se tr la locul ei de pnda dupa gramada de coceni, se rezima ndata de perete, nchise ochii, deschise gura si ncepu sa sforaie usor parca ar dormi dusa. Ion intra n ograda, o vazu si o striga pe nume. Oloaga nsa nu raspunse. Atunci Ion se apropie si-i zise iar, mai ncet, cu inima tremurnd de bucurie, vrnd s-o ncerce daca doarme aevea:- Savisto!Oloaga nsa sforaia nemiscata, desi vreo trei muste i se plimbau pe obrajii scoflciti si asudati, pe gingiile alburii, pe dintii lungi si galbeni.- Doarme, slava Domnului! murmura Ion, trecnd n vrful picioarelor n tinda.Savista si ascuti urechile. N-auzi dect soapte si apoi glasul Floricai, ndemnndu-l sa plece:- Savista doarme ca iepurele, ia seama...Oloaga fierbea de multumire c-a gasit, fara sa vrea, mijlocul de a-i prinde de-a binelea. Dar, fiindca de-afara nu auzea bine ce vorbesc ei nauntru, nu mai iesi pe prispa, ci de azi nainte se ghemui ntr-un colt n tinda, pazind de-acolo sa nu treaca gainile pragul. Motaia toata ziua si deseori sforaia. Florica, cu grija casei, nici nu baga de seama ca Savista si-a schimbat locul. Doar cnd a auzit-o horcaind s-a gndit ca poate sa fie bolnava, si a ntrebat-o:- Ce te doare pe tine Savisto, de te-ai nmuiat asa?Oloaga se prefacu. Se freca la ochi cu pumnii, parca de-abia s-ar trezi, si blodogori mohorta:- Nimic. Somn, somn...Florica clatina din cap, dar n-o mai descusu, socotind c-o fi mbatrnit si de aceea o apuca moleseala mai des...Trecura cteva zile. Ion nu se mai arata. Savista clocotea de nerabdare...Apoi Vineri seara George, sfatuindu-se cu Florica, i spuse ca Dumineca noaptea va pleca cu tatal sau la Padurea Fulgerata, sa aduca cte-un car de lemne nainte de a-i napadi caratul bucatelor de pe hotar. Si tocmai a doua zi veni iar Ion. Savista sforaia dusa n ungherul ei. Ion, care n-o zarise n ograda, se sperie vaznd-o aici:- Noroc, Florico... Dar ce-i cu Savista? zise dnsul ncet, cu glasul tremurat.- Apoi asa face de o vreme ncoace... O fi bolnava... Stie Dumnezeu... Da sezi, mai sezi la noi, Ioane!- Multumesc, c-am tot sezut! raspunse Ion uitndu-se iar la Savista si apoi adaognd: Da George nu-i pe-aici?- Nu-i, ca-i la porumb cu lucratorii... -Mhm...- Numai Duminecile de-l mai prinzi pe-acasa acu, daca ne-a mbulzit . munca... Da poate nici Dumineca sa nu fie... ca tocmai Dumineca seara vreasa plece la padure...Ion se cutremura parca l-ar fi zgltit deodata o mna napraznica. Sngele i se aprinse n inima ca ntr-un ibric pus pe jaratec. O privi cu ochi att de mari nct i se parea c-o vede sub marul paduret, n bratele lui, si-i simte carnea fierbinte. Florica nu se uita la dnsul ca si cnd ar fi ghicit la ce se gndeste. Si Ion sopti aspru, poruncitor:- Dumineca, dupa ce pleaca dnsul, sa stii ca vin!... Auzi tu?Femeia tacu.- Sa iesi n ograda! Auzi?... Negresit sa iesi, altfel...Florica tacea mereu.- De-atunci n-am mai schimbat o vorba ca oamenii... Si nu mai pot...- Daca afla George, ne omoara! zise Florica foarte ncet, fara a-l privi. Ion scrsni nct pe femeie o trecu un fior.- Sa iesi, Florico!... Sa nu faci cumva sa nu iesi, ca...n clipa aceea amndoi ntoarsera privirile deodata la Savista care horcaia cu gura cascata si nghitea din cnd n cnd. O privira nfricosati, cu o presimtire urta, care nsa trecu repede ca o nalucire.- Doarme, doarme - murmura Florica.Savista respira greu. Sudorile i curgeau siroaie pe tmple, pe obraji. Roi de muste bziau mprejurul ei...Titu nu se mai satura privind pamntul Ardealului care fugea, se ndoia, ramnea n urma, se ntindea departe, se apropia iarasi... Si trenul trecea trufas pe lnga satele romnesti, pe unele spintecndu-le chiar ca un tiran nendurator, si doar pe alocuri se oprea cte-o clipa, nsemnndu-si oprirea cu vorbe aspre unguresti care zoreau sau huiduiau vesnic pe taranii drumeti sau slujitori. Pretutindeni aceiasi tarani, umili, voinici, rabdatori: pe soselele albe, alaturi de care silitoare, pe cmpiile galbene, rascolite de bratele lor si udate de sudoarea lor, prin satele sarace, stoarse de vlaga. Unde era munca, erau numai ei. Pe urma veneau garile mari, anticamerele oraselor, si taranii nu se mai zareau. n schimb apareau surtucari grabiti, galagiosi, nerabdatori, vorbind poruncilor numai n grai strain.- Noi muncim ca sa benchetuiasca ei! se gndea Titu necat de o revolta din ce n ce mai mare. Asta-i ilustratia nedreptatii si oropsirii noastre...n Armadia strSinii deabia se observau n multimea mare romneasca. Dar orasele acestea parca-i luau un val de pe ochi, ca si odinioara n Gargalau cocioabele de pe la margini. I se pareau niste cuiburi uriase de trntori dusmani care nghit, vesnic nesaturati, rodul muncii milioanelor de robi dimprejur...La Cluj schimba trenul. Deabia izbuti sa se catare ntr-un vagon ticsit de oameni, sa-si aseze geamantanul pe coridor. Atta vorba ungureasca i nnegrea sufletul. Se simtea parca s-ar fi oprit deodata ntr-o mocirla.- O, ce bine-i ca plec... Cel putin nu voi fi nevoit sa vad si sa aud mereu lucrurile astea revoltatoare!...n aceeasi vreme nsa i era rusine ca fuge din lupta. si zicea ca cinstit ar fi sa stea n vrtejul ciocnirii, iar nu sa lase pe miile celea de umili n ghiarele hraparete, fara aparare si fara nadejde... Dar ndata ce se uita mprejur, curajul i pierea si ntelegea ca razboiul acesta nesfrsit cere voinici vnjosi, drzi, nempacati, care lupta fara a-si da seama, nencetat. Taranii din Lusca... cei ce sufera batai, umilinte, temnite, si nu se nmoaie...Se .nnopta. Trenul gonea uruind. Nouri de scntei se mprastiau n rastimpuri peste ogoarele negre, licarind n vazduh ca o ploaie de stele cazatoare... Titu, pierdut n gnduri, privea n ntuneric, rezemat cu fruntea de cerceveaua ferestrei deschise. Curentul amestecat cu fum i vlvoia parul... n vagon oamenii se linistisera. Ramasese singur n coridor cu cteva cufere. l cuprinse foamea si-si aduse aminte c-ar fi trebuit sa mannce la Cluj, dar l-a zapacit valmasagul de lume si de zgomot. Scoase din geamantan merindea ce i-o pusese acasa. Pe cnd se lupta cu un picior de gaina fripta, conductorul, care ispravise controlul biletelor, veni sa se mai odihneasca putin si, vazndu-l mncnd, i zise pofta buna pe ungureste. Titu nsa raspunse ursuz:- Nu stiu ungureste!...Atunci conductorul se uita mprejur si, nemaifiind nimeni, murmura:- Si io-s romn, domnule!...Titu se nsenina deodata. i oferi o bucata de friptura, zicnd ntr-una:- Esti romn... esti romn... poftim... esti romn...Si conductorul i povesti ca se cheama Stefan Popa, dar ca si-a schimbat numele n Pap Istvan, fiindca asa i-au cerut cnd l-au pus n serviciu, ca e nsurat cu o unguroaica si are opt copii, ca joaca si el cum cnta cei mari, altfel ar ramne pe drumuri...- Adica acela care vrea sa iasa din robia de la tara, trebuie sa-si robeasca sufletul la oras, sa devie la rndul lui o primejdie pentru robii care l-au nascut! se gndi Titu cnd ramase iar singur. Cel ce se departeaza de satul lui, trebuie sa cada n mrejele lor...Adormi pe geamantan, istovit mai mult de gnduri dect de oboseala... l destepta un junghi n spinare. Soarele tocmai stralucea ntristat. Si trenul huruia mereu, mereu...Pe peronul garii din Sibiu astepta un grup de domni cu bratare tricolore, care se mprastiara pe la usile vagoanelor; erau organizatorii nsarcinati cu primirea oaspetilor din toate tinuturile romnesti... Tilu sari jos si se cruci vaznd cta lume care vorbeste romneste cobora din trenul n care dnsul se simtise att de strain. Si totusi n tren nu vorbisera romneste! De ce n-o fi vorbit nimeni n tren romneste?... Acuma toti se mbratisau, se chemau, nct Titu se sfia ca el, n mijlocul attor romni, nu cunoaste pe nimeni. Vru sa se apropie de un organizator, cnd deodata auzi un glas tare:- Herdelea Titu!... Herdelea!...Se uita nedumerit si vazu pe cel care-i striga numele: un domn bine facut, rosu la obraz, cu ochelari de aur, ras de mustati.- Aici! striga Titu putin ragusit de mirare. Eu sunt Titu Herdelea! Domnul se repezi la dnsul foarte prietenos, ntinzndu-i amndouaminile:- Bine ca te gasii, domnule!... Nu ma cunosti... Pintea... Doctor Virgil Pintea!... Mi-a scris fratele meu ca vii la Astra, dar nu mi-a scris cnd sosesti. Ei bine, ca sa nu te scap, de doua zile pndesc toate trenurile, tipnd ca un nebun: Titu Herdelea... In sfrsit, bine c-ai venit!...- Aa, fratele lui George? murmura Titu. Da, vezi, le scrisesem, dar nu m-am gndit ca o sa te nstiinteze. Nu-ti nchipui ce bine-mi pare ca...- Da, fratele lui George... Suntem attia frati ca nu exista colt de pamnt romnesc unde sa nu fie ratacit unul-doi. Aici, de pilda, suntem chiar doi...-Doi?- Doi, draga. De asta-primavara. E si Liviu, capitanul. Militar teribil, de la statul-major. Mine-poimine l vedem gheneral... Da-i ciufut rau. Nu stiu cui seamana. Ne face neamul de rs. Nici nu s-arata printre noi. Vesnic numai ca militarii lui cu nasul n carti si-n harti... Am sa te duc totusi sa-l cunosti. Dar sa-l iei cum este.Virgil Pintea era bun de gura si vesel si vioi ca un copil. Toata lumea din Sibiu l cunostea si-l iubea, fiind un medic priceput si dezinteresat, si un romn inimos. Gazdui pe Titu la dnsul. Avea un apartament placut, ntr-un cartier frumos. Dadu musafirului dormitorul, ramnnd ca el sa se culce n birou pe un divan.Dupa ce Titu se primeni, iesi mpreuna cu Pintea care l prezenta, la cafenea, tuturor, ca pe un poet plin de fagaduinti si reprezentant al Tribunei Bistritei. II primira cu obisnuita simpatie ocazionala. Unii si adusera aminte de niste versuri ale lui Titu din Familia. Mai ales nsa Barbu Luca, un tnar slabut si mititel, el nsusi poet si redactor la un ziar din Sibiu, se mprieteni cu Titu si se oferi sa-i fie calauza credincioasa si nepartinitoare.Mai trziu Titu lega cunostinta si cu capitanul Pintea, care statea ntr-o odaie simpla si aproape saracacioasa, pe lnga comandamentul corpului de armata unde avea serviciu. II gasira ntre harti, sabii, tunici si cizme, cu pijama scurta, la birou, cu un teanc de acte n fata, pe care le nchise cu cheia n sertar, fiind secrete militare. Liviu Pintea era om nalt, cu fruntea lata, cu parul rar, ochii albastri otel si pielea bronzata.- ti aduc pe cumnatul nostru - zise Virgil intrnd. Te previn nsa ca Titu e poet romn si deci sa nu-i bati capul cu ideile tale renegate, sa-l silesti sa se supere!...Capitanul zmbi si strnse englezeste mna lui Titu, zicnd politicos:- Daca-i poet, nseamna numaidect ca-i si iredentist?... De altfel sa nu iei n seama clevetirile fratelui meu... Sunt romn si eu, dar mai nainte de a fi romn, sunt ofiter si servitor al Majestatii Sale mparatului. Ca atare, fireste, nu pot admite nazuintele celor de teapa dumnealui, care trag mereu cu ochiul spre Bucuresti si spre Romnia. n mintea mea asa cevfo nu se cheama politica nationala, ci tradare de tara...Vorbea foarte linistit, avnd n voce energia omului care, dupa framntari grele, si-a stabilit o linie de conduita n viata si o apara cu o convingere rece, hotarta. Titu l asculta uimit. El nca nu ntlnise pna azi un adversar cumpatat, cu argumente sigure, care nu se sperie de fraze. Se simti ndata ntr-o inferioritate suparatoare. Obisnuit sa raspunda la contraziceri cu vorbe pe care, desi izvorau dintr-un sentiment nversunat, nu le putea strngentr-o ordine de bataie logica - nu ndrazni multa vreme nici sa deschida gura. Din norocire Virgil cunostea prea bine ideile fratelui sau si le rasturna cu usurinta, doborndu-i si acuma dovezile cele mai grele prin cte o gluma aruncata ca o piedica grotesca ntre picioarele unui luptator netemut.Statura mpreuna vre-un ceas. La sfrsit si Titu se ntrema si puse capitanului ntrebarea:- D-ta adica nu doresti unirea noastra a tuturor?- O, asta deocamdata e utopie!- Ce nseamna la d-ta deocamdata?- Ei, cteva secole, sa zicem... n orice caz ct timp puterea noastra militara e vie si viguroasa, zvrcolirile iredentiste ramn simple visuri utopiste.- Dar daca ar veni un razboi? >- Razboiul n-ar putea realiza visurile d-voastra. Se stie doar ca Romnia e aliata noastra. Deci...- Aliantele nsa nu sunt eterne!- Vrei sa zici ca Romnia s-ar putea ntoarce mpotriva noastra? zmbi capitanul. Gresita socoteala. Foarte gresita. Pe care Romnia nici nu va face-o niciodata, caci toate interesele ei o silesc sa fie alaturi de noi. O silesc! Accentuez special: o silesc!- Dar daca totusi n-ar fi cum crezi? Ce-ai face atunci d-ta?- Curioasa ntrebare! zise Liviu devenind grav. Mi-as face, evident, datoria. Se mai poate discuta aceasta? Dar nici prin gnd nu mi-ar trece vreodata sa sovaiesc macar o clipire n fata unui dusman al mparatului, oricine ar fi dusmanul!- Fratii nostri...- Aici nu ncape fratie. Cnd fratele ti-e dusman si vrea sa-ti rapeasca tie casa ta si ograda ta ca sa si le mareasca pe ale sale, ei bine, i dai la cap ca si altui dusman si nici nu-ti mai pasa ca ti-a fost cndva frate!Virgil ascultase zmbind dialogul dintre Titu si Liviu. El facuse demult aceleasi ntrebari si primise aceleasi raspunsuri, desi i demonstrase subrezenia temeliei lor. Dar, fiindca stia ca pe capitan l scie si-l tulbura totdeauna asemenea discutie, Virgil era bucuros ca Titu l ncolteste.- Lasa-l, dragul meu, ca n-o scoti la capat cu dnsul! striga n cele din urma medicul rznd, deoarece vedea ca Titu se posomoreste. E renegat de tot... E pierdut pentru noi... Are sa se schimbe nsa cnd l vom face gheneral n Romnia-Mare.Liviu Pintea zmbi dispretuitor:- Cred c-ar fi fost mai placut sa fi vorbit de altceva...- Da, despre Radetzky sau de cucerirea Bosniei - zise Virgil raznd.- Mi-ar fi facut multa placere sa cunosc si eu operele cumnatului nostru - continua capitanul, fara sa asculte gluma fratelui sau, ntorcndu-se spre Titu. Nu vorbesc romneste att de bine ct as dori, fiindca am stat numai ntre straini si n-am avut ocazie sa vorbesc limba mea natala, dar citesc cu drag, cnd am ragaz, carti romnesti. n general nsa ma intereseaza romanele si nu pot suferi poeziile...- Atunci tocmai ai nimerit-o! striga medicul. Caci Titu scrie numai poezii...- Ce-are a face? Cel mult n-am sa-l citesc...Desi convorbirea fusese tinuta tot timpul ntr-un ton de intimitate prieteneasca, totusi Titu iesi plouat din locuinta capitanului Liviu Pintea. Argumentele ofiterului se razboiau n sufletul lui cu convingerile sale entuziaste si-i nteteau n creieri ntrebarea nfricosatoare: dar dac-o fi avnd capitanul dreptate? Din fericire Virgil nu-i dadu vreme sa se zbuciume si-i zise serios:- Vazusi cte baliverne salasluiesc ntr-un spirit strmt de militar?... Primejdia asta ne ameninta nsa pe toti, daca nu ne vom apara din rasputeri sufletele de invazia straina!...Sibiul avea o nfatisare de sarbatoare. Strazile gemeau de lumea romneasca, sosita de pretutindeni: preoti, nvatatori cu nelipsita umbrela subtioara, profesori, avocati, tarani. Cu tot caracterul sau german, orasul parea azi o resedinta romneasca. n marea de romni, strainii disparusera.- Parca miile de robi muncitori si harnici ar fi pus stapnire pe cuiburile trntorilor! se gndea Titu rensufletit la vederea furnicarului de romni.Seara avu loc la Hotel Traian, un banchet de cunostinta. Titu sedea la masa reprezentantilor presei, pe cnd Virgil Pintea, ca unul din fruntasii Astrei, trecuse aproape de batrnul presedinte. ntre gazetarii galagiosi, Titu se simtea strain. Toti se cunosteau, si povesteau pataniile nationale, procesele, articolele, vorbeau de tirajul ziarelor, de deputatii romni de la Budapesta, de guvernul unguresc, de procurori. O lume noua si deschidea tainele n fata tnarului reprezentant al Tribunei Bistritei. Si lumea aceasta l zapacea si-i racea sperantele. n toate vorbele ce le auzea misunau preocuparile marunte, personale, interesate. Nici unul nu rostea un cuvnt despre vreun ideal superior. Fiecare parea ncntat de sine nsusi si ngrijorat vesnic sa se ridice deasupra celorlalti cu orice pret. Vecinul lui din dreapta era Barbu Luca, tnarul poet, care nsa acum deabia se sinchisea de dnsul, si alerga mereu sa ciocneasca ba cu ilustrul asesor consistorial, ba cu magnificenta sa Cutare si, de cteori se ntorcea la locul sau, soptea n treacat lui Titu:- E o canalie ilustrul, dar trebuie sa-i faci curte, caci altfel nu poti trai!... Pe la sfrsitul banchetului, dupa multele discursuri umflate, Titu si simtiinima att de mncata de amaraciune, ca-i venea sa plnga cu hohot.- Pretutindeni egoismul, o Doamne! si zicea privind cu ochii rataciti la fetele rosite de bautura, cu rsuri prefacute pe buzele umede.- Titule, Titule! l destepta deodata glasul lui Virgil de la spate. Ia vino ncoace! Ce-i cu d-ta, poete? Ce esti asa de trist cnd toata lumea e vesela?Deabia acasa si dezveli nedumerirea, cu lacrami n ochi, ca un copil nepriceput care a suferit jigniri grele ntia oara cnd a pasit n lumea larga. Virgil Pintea l asculta pe gnduri, dnd din cap ntelegator.- Toti am trecut prin amaraciunile d-tale de acuma - zise dnsul apoi, ca un parinte blnd. Dar viata asa e, dragul meu. Viata e nimicitoarea iluziilor. Numai cel ce-si poate pastra visurile n ciuda cruzimilor vietii, numai acela nu va pierde ncrederea niciodata... Fireste ca spectacolul nu e naltator daca intri n culise sa vezi sforile... Nu te uita nsa la indivizi, caci indivizii sunt maru