Ion Pribeagu - CALMARE

A venit la doctor Smilik

Doamna Sprinţa Rosenstoc — Doctore, de două zile,

Nu mă simt bine deloc.

Simt în corp o-nfrigurare

Ce mă trece tam-nesam

De la cap până la picioare Ia vezi, doctore, ce am?

Doctorul îşi ia o lupă

Şi se uită în ochi drept

O palpează pe spinare Apoi, delicat, pe piept.

O ascultă cum respiră, O mai ciocăneşte-un pic

Şi satisfăcut îi spune:

— Doamna mea, nu ai nimic!

Tensiunea e normală, Pulsu-i iarăşi regulat.

— Da, dar nu dorm toată noaptea

Şi mă zvârcolesc în pat!

— Eh, la vârsta dumitale

Şi zglobie şi frumoasă,

Se strecoară câteodată O afecţie curioasă.

De aceea, scumpă doamnă,

Nu e caz de-ngrijorare,

Dumitale-ţi trebuieşte Un remediu de calmare!

— Asta este! De cal mare! Sare doamna radioasă,

Un remediu de cal mare

Că de cal mic am şi-acasă!