TEXTE EXCEPTIONALE DE

I O N P R I B E A G U

Biografie Ion Pribeagu

Poetul humorist Ion Pribeagu s-a născut la 27 octombrie 1887 în târguşorul Sulita, cu numele Isac Lazarovici. Din tinerete, fascinat de meşteşugul poeziei, posedând talent din belşug, înzestrat cu o extraordinară putere de muncă, reuşea întotdeauna să înveselească pe cei care îl ascultau.A scris foarte mult în viaţa lui: piese, reviste, cronici, proză, dar îndeosebi versuri. Ca poet şi umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber, mai fără perdea, aşa cum au făcut la vremea lor Eminescu, Alecsandri şi alţii.A scris şi el "pentru sertar", dar aceste realizări le ţinea numai pentru el, strânse într-un dosar şi ferite de priviri indiscrete. Rareori, citea câte ceva conspirativ şi poznaş vreunui prieten bun.În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat în afară de aceste creaţii, intitulate chiar de el "IMPERTINENŢE".În ultima parte a vieţii sale, a intenţionat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conştiinciozitatea şi etica lui profesională nu l-au lăsat să depăşească o anumită limită în relaţiile lui cu cititorii.În mai 1973 a fost publicat acest volum, în primã editie, sub prefaţa lui Louis Gallian.

Chitanta

Tanta, domnisoara TantaE-o duduie foarte sic,

Zvelta, cu chi mari si negriCap superb, nasucul mic,Picioruse dulci si durdeSi cand trece prin TeiToti birjarii o admira :

- Ma, halal de mama ei ! Ce profesie are Tanta ?

Uite, n-as putea sa spun ;Nici nu ma intereseazaChiar daca o presupun.

Dar cum Tanta-i delicioasaSi-are maniere fine,

Nici nu vreau sa stiu ce faceNici cu ce si nici cu cine.

Ca vecini de bloc, se-ntampla

1

Ca sa-i cer un ac sau ata,Sau imi cere ea o cartePana maine dimineata.

O vecinatate dragaNe-a prins zilele-n catuse

Ca ades intru la TantaFara sa mai bat la use. Tot asa-ntr-o seara intru

Era iarna grea si ger,Si-o gasesc in pielea goala

Stand langa calorifer.Naucit de frumusetea-iDau sa ma retrag un pic

Insa Tanta-mi spune : - Intra,Intra draga, nu-i nimic !

Am intrat si beat de farmecO-ntreba-i plin de mister :

- Pentru ce stai goala, scumpoTot langa calorifer ?

- Fiinca-a fost proprietarul, -Mi-a raspuns sagalnic Tanta -

Si-uite mi-am platit chiria,Iar acum, usuc chitanta

SUNT PACATOS, PARINTE !

La parintele Vintila Vine-Arvinte, cam sfios Si ii spune: - Fie-ti mila De un suflet pacatos !

Chiar in saptamana mare Cand tot omul e smerit Si posteste cu-ndurare,

Uite, AM PACATUIT !

- Ai furat ? intreaba popa, - Nu, Prea-Sfinte ! Fara vrere

M-am dat diavolului, hopa C'o gradina de muiere !

- Vai de mine, vai de mine .... Greu pacat ai savarsit...

Insa daca-mi spui cu cine, Poate fi-vei mantuit !

- Nu pot, a raspuns Arvinte - Sa-mi fac chinul si mai greu Nu pot s-o divulg, Parinte,

2

Ca ma bate Dumnezeu !

... Era'nalta si frumoasa, Parul blond si ochi de jar, Gura dulce, voluptoasa, Dintii de margaritar...

- Nu cumva ai fost cu Tantzi Din Smardan, de peste drum ? - Nu pot s-o divulg, ca Domnul

Ma trazneste chiar acum !

...Si-avea flori la cingatoare, Trup de crin imbobocit, Mijlocel de fata-mare, Numai buna de iubit...

- Poate-ai fost cu Mitza Creatza Cea usoara ca un fulg ?

Din Buzesti ? - Cere-mi si viata, Insa nu pot s-o divulg !

... Durdulie, 'mbujorata, Numai cantec, numai joc,

Cand te-a strans in brate-odata, Ai simtit in vine foc !

- Mai, Arvinte-ai fost cu Leana, Care sade pe Neptun ?

- Sfinte, geaba-mi zgandari rana, Fiinca tot nu pot sa spun !

... O comoara tainuita, Frunct in dragoste scaldat,

Toata plina de ispita, Toata plina de pacat...

- Bine, du-te, mediteaza, Si vii maine mai dispus,

Domnul sa te aibe-n paza, - Sarut dreapta ! Si s-a dus.

Ajungand in colt, ca vantu', S-a-ntalnit cu Calistrat

Care l-a-ntrebat: - Prea Sfantul De pacat te-a dezlegat ?

- Inca nu ! raspunse-Arvinte Foarte vesel si vioi,

Dar aflai de la Parinte Inca trei adrese noi !

3

Acelei care a plecat

Strofe ştrengare, 1930

Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,Din odaita plină de senin,

În grabă, ai uitat o floare-n glastrăŞi pijamaua ta de "crepe de chine".

Sărmana pijama cu flori bizare,În care-ai râs atât, nici nu credea

Ca va veni o zi amară-n careAi să ne uiţi, pe mine şi pe ea.

De-atunci, şedem în fiecare searăÎn faţa sobei pline de cărbuni

Şi depănam povestea iar şi iară,Ca doi prieteni buni.

Ştiind c-atât de mult îţi fuse dragă,O-mbrăţişez sub vraja din amurg,

Prin falduri îmi adorm privirea vagăŞi-i mângâi fiecare brandenburg.

Şi noaptea, prin apusuri cristaline,Când dorul sparge-al lacrimilor dig,

O culc in pat alăturea de mineŞi-o invelesc, ca să nu-i fie frig.

AMICUL ION

La vestitul doctor CosteaVine Ion de la Copou:

-Buna ziua, domnu' doctor,Mi-a intrat o teapa-n . . . . ou!

Pacientul se dezbracaDoctorul il urca-n patSi cu mare atentiune

Cerceteaza-n lung si lat.

4

Ia lunetaO fixeazaIa penseta

O flambeazaScoate teapaPensuleazaPune vata

BandajeazaPune fese

Si panseazaScoala omulSi-l aseaza.

Pacientu-achita taxaSi apoi satisfacut

Ii da doctorului mana:- Buna ziua! -Va salut!

Peste-un timp, aproape-o luna,

Vine amicul Ion din nou-Uite, domnu' doctor, iarasiMi-a intrat o teapa-n ou!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pacientul se imbracaSi achita taxa-n graba...

Cand, deodata, domnul doctorFoarte curios, intreaba:

-Ia sa-mi spui domnule draga(Care vii de la Copou)

Cum se-ntampla ca intrunaIti tot intra teapa-n...ou?

-Ma iertati, domnule doctor,A raspuns omul, "solemn",Dar nevasta-mea e schioapaSi-are un picior de lemn !

AMINTIRI

Nu s-au mai vazut aproapeDe vreo cincisprezece ani,

De pe cand umblau la scoala:

5

Ambele in Botosani.

Anii trec pe nesimtiteCum trec visele si ele

Si s-au intalnit pe stradaAmandoua tinerele:

-Nici nu stii ce bine-mi pareScumpo, ca ne-am revazut...

Sa ne povestim crampeieSi-amintiri despre trecut!

Au vorbit de film, de Beatles,De artistii consacrati,

Despre moda, despre blanuriSi apoi despre...barbati.

-Ia sa-mi spui, iubita Cleo,Insa cu sinceritate,

Cum petreceti, tu cu sotulClipele de voluptate?

-Spune-mi-o cu de-amanuntulPentru ca prin jocul firii

Stim deja ce inseamna aiaCare-i baza omenirii...

-Draga mea, Ionel m-adoraMa dezmiarda ca pe-un miel

Si in ce priveste amorulNu pot sa ma plang defel.

Ma saruta cu pasiuneSi sa nu spun mai departe,

Dar isi face datoriaDupa cum scrie la carte!

Dar tu, scumpa mea Ortansa,Ca te-ai maritat devreme,

Cum te-mpaci cu-al tau, in visulIndragirilor supreme?

-Drept vorbind, a spus Ortansa,

N-am ce spune despre mine,Nu o duc rau cu iubirea

Insa n-o duc nici prea bine.

6

Si Vasile-al meu e tandruInsa are-o apatie

Parca e si parca nu eCum ar trebui sa fie.

Dar cum nu-s din mamaligaCa sa rabd si nopti si zile

Eu m-am dus la doctor StaicuSi mi-a dat niste pastile.

Ii pun una in mancareFara nici o emotiune

Si de-atuncea merge treabaAdmirabil, o minune!

Da-ntr-o zi cand stam la masaNu stiu cum, dar lui Vasile

Ca sa-i stimulez dorintaI-am pus doua-trei pastile.

A mancat si deodataFara urma de rusine

A sarit in sus, salbatecSi s-a napustit la mine.

A smuls toata-mbracamintea,Ce sa-ti spun, m-a facut praf...

Nuda, ca pe Sofia LorenDe la cinematograf!

Ma strangea la piept cu seteDe credeam ca-mi sparge coasta

Si ma imbratisa naprasnic....-Ei, si ce vezi rau in asta ?

-Nu e rau! Din contra,-mi place!A raspuns Ortans senina,

Insa noi, functionariiLuam masa la cantina!

AUTOPORTRET

Ca un savant din vremuri vechi

7

Îmi plimb prin cafenele mutraAm păr în nas şi în urechi

Şi-aduc puţin cu Brahmaputra

Mi-e capul bleg şi lătăreţ,Picioarele: două prăjine,

Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Deşi sunt tont şi fonf şi slutŞi am o mască incoloră

De cimpanzeu sau de mamut,Tote femeile m-adoră.

De sunt urât şi nătăfleţDe n-am nici muşchi, nici intestine

Un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstocŞi poţi să mă măsori cu cotul

Din loje, nu mă văd delocŞi în tramvai mă pierd cu totul.

Şi-aşa cum sunt de fleculeţÎncât în palmă mă poţi ţine,Un singur lucru am măreţ

Şi-mi pare foarte bine!

Sunt ştirb şi tâmp şi am pistruiŞi o alură imbecilă.

În loc de nas am un cucuiŞi-s cocârjat ca o gorilă.

N-am simpatii şi n-am dispreţŞi n-am nici maniere fine;Un singur lucru am măreţ

Şi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăiŞi pe chelie, fire creţe

Şi am luat chiar premiu-ntâiLa un concurs de frumuseţe.

Şi dacă n-am profil semeţ,Nici umeri laţi, nici şolduri pline,

8

Un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Când intru-n baie, voluptos,Urmat de membrele-mi confuze,

Mă simt atâta de frumosDe parc-aş fi ales de muze.

Mă oglindesc şi-n mod glumeţMă felicit şi-mi zic în mine:Un singur lucru am măreţ

Şi-mi pare foarte bine!

În fine, sunt un specimenCum nu-i al doilea sub soare,

De n-am la Academie jeţŞi n-am smaralde sau rubine,

Un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine!

Cand va vorbi femeia ...

… Vor tremura in haos vibrari de oale sparteSi-n lumile de cratiti si de tigai desarte,Vor fumega in spasme de fumuri violete

Anemice sarmale, Si ftizice cotlete,

Si arse maioneze vor plange-n ziua ceea,Cand, searbada, vorbi-va la Camera femeia.

Va lesina pamantul si largurile firei,Se vor mandri matroane din Teiu

Si Dealu-Spirei.Si vor ofta barbatii,Si vor tipa copiii.

S-o umple de alaiuri meleagul Romaniei,Si jale fi-va-n case si plans afara fi-va,

Cand va tranti cu pumnul in masaParaschiva.

Va naste zvon de glasuri, interpelariSi tropot,

Atacuri, intreruperi cu aiurari de clopot,Vor naste toalete si va domni Nimicul.

9

Intr-un proiect de lege se va treziIbricul,

Si pudra,Si juponul,

Chiulotii si caleasca,Cand, searbada, vorbi-va la Camera Popeasca.

Cel cu doua

Se zvonise-n oraselulDe pe deal, Chilia noua,

Cum ca Huma HaskeloviciZice-se ca are doua.

Nimeni nu stia ce-s aleaDaca-s albe sau galbuiDoar atat, ca el le are

Si-amandoua-s ale lui. Poate are doua case ?

Doua vaci, doua mâte ?Doua gainusi motate ?Poate doua porumbite ?

Nu, niciuna dintr-acesteaDar fiind sigur ca le stitiVa comunic ca sunt aleaChiar la care va ganditi.

Insa fetele-ntre eleRusinoase, sum sunt toateIsi spuneu cu preciziune :

- Nu se poate ! Nu se poate !Zau, santem niste vacute

Cum ne intra-n creier nouaToata lumea s-aiba una

Numai Huma s-aibe doua ?

Numai Hana Iosub, prinsaDe-al amorului jaratecSi la gandul c-are douaSi e si baiat simpatic.

S-a indragostit de dansulDe la prima scaparare

Si mai mult, sa se convingaDaca-ntr-adevar le are.

Il pandea la strand sa-l vadaDezbracandu-se pe chei -

10

Ce nu face-o fata cultaPentru viitorul ei ? -

Azi asa si maine iarasiA jucat in asa fel

Pana cand, la urma urmeiEa s-a maritat cu el.

Insa vai, in noaptea nuntiiDupa ce-a trecut furtuna

Hana-a observat ca HumaA lucrat numai cu una.Foarte indignata fataDe metodele aceste

L-a-ntrebat : -Asculta HumaDar cealalta unde este ?

- Unde vrei sa fie scumpo ?E la rabin, draga fata !

La noi nimeni nu lucreazaCu-amandoua deodata !Doar cand una obosesteSi tu esti inca in verva,

Este bine-ntodeaunaSa ai piesa de rezerva.

- Poate asa e ritualul ?S-a gandit Hana Iosub -Si-n familia lui Huma

Cele sfinte-s cu surub ?Si plangea sarmana Hana

Varsand lacrimi mari cat canaFiinca Huma niciodata

N-a intrebuintat pe-a doua.

A trecut o luna - douaSi-ntr-o seara, fara lunaIn alcovu-ndragostitei

Giugiulindu-se-npreunaEa i-a spus : Asculta Huma

Ce-i in mana, nu-i minciuna !Aia de la rabin draga

E cu mult, cu mult mai buna !

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,Şi diamante,

Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!

11

Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,Şi zarea-i diafană,

Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,

Principiu sau idee,Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau vesteCa-n ţara mea sunt trandafiri şi fete

Ca-n poveste,Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,

În ţara mea onoarea-i fleac şi dragosteaMinciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminteMulte

Şi pribegesc scrâşniri din dinţiDar cine să le-asculte,

Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,Când guvernanţii-s de carton

Şi nepăsarea Rege?

JURIDICEŞTE

Şi veniră din CraiovaŞi din Iaşi, din Roşiori

Toţi juriştii, toţi maeştriiŞi-ai dreptăţii slujitoriUnii slabi, cu favorite,

Alţii sluţi ca TutankamenToţi veniră cu tomuri şi cu scripte

Să asiste la examen.

Sala-i plină de discipoliŞi celebrităţi savanteNumai capete ilustreŞi figuri interesante

Când deodată Domn ProfesorChel şi cu priviri absenteS-adresează cu prestanţăUnei nostime studente:

-Cum e termenul juridic,Zise el zâmbind agale,

12

Dacă eu aş pune mânaSub rochiţa dumitale?

Fata roşie ca maculDup'o scurtă meditare

Îi răspunse:- Este maestre

Atentatul la pudoare!Foarte bine! a spus maestrul,

Însã fii bună şi spuneDacã dumneata, mi-ai face

Mie, aceiaşi chestiune,Cum juridiceşte

Denumirea-n trei cuvinte?

Şi răspunse domnişoara:Profanare de morminte!

Rasela

I-a murit lui Smil sotia,Draga lui cu ochii mari;Trista-i toata ceainaria,

Trista-i strada Mamulari.

Era blanda si frumoasa,Alba ca un trandafir...

Jale-a fost la Smil,acasa;Jale-a fost la cimitir.

Toti plangeau: - Asa o dama,Smil o sa-si gaseasca greu.(Un portret de pus in rama!)

Si-a luat-o Dumnezeu!

Zece ani de casnicieNu-s o luna,nu-s un an!

Ca femeie si sotie...Ea era in primul plan.

Cui amarul sa si-l spuna?Cui durerea care-l roade?

Cand era atat de buna

13

Si atat de cumsecade?

Se-ntampla,cateodata,Sa se certe-ntr-adevar!

Si Rasela-nfuriataChiar sa-l scuture de par!

Ba,in clipe de vapaie,Ea avea atat lipici,

Incat Smil primea bataieDe la mainile ei,mici.

Dar era atat de micaSi atat o respecta

Ca de dragu-i, Smil, adicaBun la suflet,o ierta!

...........................

De la cimitir spre casaRudele s-au risipit

Si pe strada neguroasaNumai Smil venea mahnit.

Nu stia unde se duce,Mintea-i ratacea hai-hui;

Nu-ntalnea nici o rascrucePentru chinurile lui.

Cine,maine dimineata,Va veni sa-i ceara lei?Trista o sa-i fie viataFara zambetele ei!

...........................

Si, trecand lang-o cladireCe se intalta,protap,

Deodata, din nestire-iCade-o caramida-n cap!

Smil ramane mut in strada,De emotie rapus,

Nici nu stie ce sa creadaSi ridica ochii-n sus.

14

Vede zarea, vede schelaSi, mirat de-acest mister

Smil intreaba: - Ce, Rasela,Ai ajuns deja in cer?

Regrete eterne

Înalt şi deşirat ca o momâie,La căpătâiul meu, un popă laic

Citeşte grav, pe nas, un vers ebraicPrin mirosul de naft şi de tămâie.

Sicriul e-mbrăcat în stil arhaic Şi-n colţ, Mimi, cu chip ca de lămâie

Dorind în amintire să-mi rămâie,Depune un mănunchi de flori, prozaic.

Privind, apoi, zabranicul umil,În liniştea odăii sepulcrale,

M-a plâns cu lacrimi mari de crocodil ...

Şi-ngenunchind, şopti cu multă jale :- « Păcat de el, c-a fost băiat gentil,Dar nici odată nu dădea parale ! »

C I C L U L

POEZII IMPERTINENTE

Autoprotret

Ca un savant din vremuri vechiÎmi plimb prin cafenele mutra.

Am păr în nas şi în urechiŞi aduc puţin cu Brahmaputra

Mi-e capul bleg şi lătăreţ,Picioarele: două prăjine,

Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

15

Deşi sunt tont şi fonf şi slutŞi am o mască incoloră

De cimpazeu sau de mamut,Toate femeile m-adoră.

De sunt urât şi nătăfleţŞi n-am nici muşchi, nici intestine,

Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstocŞi poţi să mă măsori cu cotul,

Din loje nu mai văd de locŞi în tramvai mă pierd cu totul

Şi aşa cum sunt un fleculeţÎncât mă poţi în palmă ţineŞi-un singur lucru am măreţ

Şi-mi pare foarte bine!

Sunt ştirb şi tâmp şi am pistruiŞi o aluniţă imbecilă

În loc de nas am un cucuiŞi-s cocârjat ca o gorilă

N-am simpatii şi n-am dispreţŞi n-am nici maniere fine

Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăiŞi pe chelie fire creţe

Şi am luat chiar premiul întâiLa un concurs de fumuseţe.

Şi dacă n-am profil semeţNici umeri laţi, nici şolduri pline,

Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Când intru în baie voluptos,Urmat de membrele-mi confuze,

Mă simt atâta de frumosDe parcă aş fi ales de muze.

16

Mă oglindesc şi-n mod glumeţMă felicit şi-mi zic în minteŞi-un singur lucru am măreţ

Şi-mi pare foarte bine!

În fine sunt un specimenCum nu-i al doilea sub soare

Port pijama şi port jobenŞi bătături port la picioare

De n-am la Academie jilţŞi n-am smaralde sau rubineŞi-un singur lucru am măreţ

Şi-mi pare foarte bine!

Lupte Greco-romane

Se plimbau Avram şi LeibuÎntr-un bâlci cu panoramă

Cu menagerii, şi-n faţăC-o mulţime de reclame

Şarpele boa-constrictor,Armăsarul Ducipal,

Tot ce-i zugrăvit afarăÎnăuntru-i natural.

Leoparzi, cămile, zebre,Din Uruguai şi Iliş

Şi în faţa unui circus,Am citi pe un afiş

500 de lire premiuVa primi acela care,

Dacă într-un sfert de orăVa putea să mă doboare

Iar pe podium HERCULESta cu pieptu-i să ne-nfrunteMuşchiulos şi-nalt şi mareCa un taur, ca un munte.

- Eu , mă duc – a zis Avram ,- Tot sunt eu băiat sărac.

Şi apoi 500 de lireE o sumă nu e fleac!

17

- Eşti nebun?- exclama LeibuTu plăpând şi subţirel

Cum poţi să te iei la trântăCu o namilă ca el?

- Nu se ştie! Dacă ai şansăÎntr-o clipă eşti salvatParcă mititelul David

Nu, la-nvins pe Goliat?

Şi s-a dus. Iată-i pe arenăÎn chiloţi pe amândoi,Ca un tanc este atletul

Iar Avram, ca un bârzoi.

După două-trei minuteSe încolăcesc vârtos

Se trântesc, se-nping de-a tumbaŞi se tăvălesc pe jos.

Nici Avram nu se lasăDeşi spart, ghiontit şi rupt

Ba că este iar deasupraBa că iarăşi dedesubt.

Cam după un sfert de orăCa un trăsnet uriaş

Avramel e scos afarăCa gunoiul pe făraş.

-Ce ţi-a trebuit Avrami?-Leibu trist l-a întrebat

- Ştiu şi eu ?, Credeam că prindeEi şi cum s-a întâmplat?

- Cum stăteam covrig sub dânsulMototol, strivit, năuc

Mă gândeam ca să mă apărDe unde dracu să-l apuc?

Şi, deodată, o minune!Îi văd alea... alea două

Pe la noi li se spun altfel,Dar aici, le zice ouă!

18

Şi, ştiind de la tăticuCe de-l strângi de ouă odată

Cade jos şi se întindeCa o cârpă leşinată.

Într-o clipă, ca un fulgerMă înfig cu mâna-n ele...- Ale mele sunteţi! , urlu –

Şi erau chiar ale mele!

Leac pentru tuse

Când boarea mişcă frunzele pe ramŞi colb de bronz pe pajişti risipeşte

La domnul doctor Blatt, intră AvramŞi se plânge bietul că tuşeşte

- Îmi sparge pieptul doctore şi suduiMă încovoi din mijloc şi mă aprind

Mă ţine câte-un ceas şi atât mă zguduiCă m-apuc de-un pom, îl mişc tuşind.

Mi-am pus bazaleone şi compresePahare şi grăsimi şi iod şi mac

Încă am spasme, şi tot mereu mai receŞi nu ştiu singur ce să mă mai fac.

- Uite, îţi prescriu,- îi spune doctorul BlattO singură reţină dimineaţa

Una la prânz şi alta pe-nseratŞi n-ai să mai tuşeşti în toata viaţa

- Iertaţi, domnule doctor, eu ştiamDe la bunicul meu, ce-a stat la ţară,

Cum că reţina-i bună – a spus Avram –Pardon, scuzaţi, pentru ieşit afară!

-Da, dar Congresul Marei Societăţi Laringolorg care-n Dresda fuse

A decretat reţinei calităţiCu efecte minune pentru tuse.

Aşa că faci precum ţi.am spus! Şi lasăCă orice fleac e greu la început

Şi poimâine vii la mine, după masă.

19

Să te consult să văd de ţi-a trecut!

A treia zi la opt de dimineaţăCând nimeni nu gândea netam-neasam

La doctor, pământiu şi tras la faţă Ţânându-se de pântec intră Avram.

- Ei cum o duci cu tusea? Ţi-e mai bine?(Încearcă domnul doctor să glumească)

- Vai, doctore – răspunse Avram -, dar cineMai îndrăzneşte acum să mai tuşească...?

Jurideceste

Şi veniră din CraiovaŞi din Iaşi, din Roşiori

Toţi Juriştii, toţi maeştriiŞi-ai dreptăţii slujitori.

Unii slabi, cu favoriteAlţii sluţi ca TutankamonToţi cu tumori şi scripte

Să asiste la examen.

Sala-i plină de discipoliŞi celebrităţi savanteNumai capete ilustreŞi figuri interesante

Şi deodată Domn ProfesorChel şi cu priviri absente

Se-adresează cu prestanţă Unei nostime studente.

- Cum e termenul juridic – Zise el zâmbind agale – Dacă eu aş pune mânaSub rochiţa dumitale?

Fata roşie ca maculDupă o scurtă meditare

Îi răspunde:- Este, maestre

Atentat la pudoare!

20

- Foarte bine! A spus maestrul, - Însă fi bună şi spune

Dacă dimineaţă, mi-ai faceMie, această chestiune

Cum ar fi juridiceşteDenumirea-n trei cuvinteŞi răspunse domnişoara

- Profanare de morminte!

La masa falimentară

Din seninO nenorocire mare,

A căzut vijelios Peste vechiul magazin

Chic BerlinHerman Woiss et. David Gross

Au venit toţi creditorii???

MărfuriCatifele şi dantele

Şi diverse cifre greleÎn registre au găsit

Weiss se plimbă agitatŞi din cap îşi smulge părul

Când constată adevărulCă în curând, imediatFi-vor amândoi la fel

Gross şi el,Declaraţi într-un moment

În stare de faliment.

- Nu înţelegi deloc momentulBate-n uşă falimentul

Neîndois(Zice Herman Weiss lui Gross)

- Eu mă zbucium ca să scapŞi îmi smulg părul din cap

Şi tu stai ca un baronCu mâinile băgate-n buzunar

La pantalon –

21

- Îţi smulgi părul! Zise el – Dar de unde ştii mataleÎn acest moment de jaleCă nu fac şi eu la fel?

Trei dorinţe

De la Houston, înspre KansasÎntr-o zi de mai frumoasă

Tommy Bill, cowboy texanVesel călărea spre casă

Urâţel era băiatul Şi-nalt n-a fost deloc

De aceea el la feten-a avut nicând noroc

I-ar fi drag şi lui să fie,Ferict câteva clipe

Cu o o fată şi s-o strângăÎn grădina cu tulipe

Dar cum vine din vecinătateFetele l-au ocolit,

Fiindcă-i ciupit pe faţăSleampăt şi piperncit.

Ce să facă bietul Tommy?Deşi i-a venit cam greuL-a lăsat în voia soartei

Că aşa a vrut Dumnezeu.

Şi cum stăbătea şoseauaPlină de nisip şi vecheSimte că ceva îl pişcă

Dinspre ceafă spre ureche.

Duce o mână peste umărŞi prin boarea de lumină

Vede în juru-i cum se-nvârteŞi cum bâzâie o albină

L-a pişcat din nou, atunceaTommy mâna a întins-o,

22

Şi-aştepând să zboare aproapeÎntr-o clipă a şi prins-o.

Şi cum o ţinea în palmăÎnsă fără a o închide

El aude o voce: - TommyFi uman, nu mă ucide.

Că eu nu-s albină careZboară din floare în floare,

Ci o zână fermecatăDe-o ursită vrăjitoare.

Şi dacă mă laşi în paceVie, fără suferinţe

Îţi voi împlini prin vrajeÎntr-o oră, trei dorinţe.

- Bine! – spune Tommy – bine!Vreau să fiu, dacă-i pe alese,

Mai frumos ca Richard BurtonŞi la fete să am succese.

Să mă vrea, să mă doreascăŞi să fie fericite

???

- S-a făcut. A doua care-i?- Cum sunt mic şi n-am fason

Să fiu zdravăn şi puternicCa şi biblicul Samson.

Să dărâm c-un pumn o casăŞi de-o fi să lupt cu hoţiDintr-o singură scatoalcă

La pământ să-i culc pe toţi!

- Se va face! – a zis albina – Dacă aşa ţi-a fost ideea

Dar să nu mai pierdem vremeaSpune-mi şi dorinţa a treia.

- Mi-e cam greu – răspunse TomStai să mă gândesc mai bine...

Vreau să fiu, viril întocmaiCa şi calul de sub mine.

23

- Şi asta ţi-oi îndeplini-o!...Zice albina în emfază.

Şi acum te du cu DomnulSă te aibă el în pază.

Ajungând la han se iutăÎn vitrină şi se vede

Nalt, frumos ca un AdonisChipeş, că nu-i vine a crede.

Vasă-zică din dorinţeDouă, i s-au împlinitRepede aleargă acasă

Se dezbracă gol, grăbit.

Şi uitându-se-n oglindăDe necaz obrazu-i crapă

Fiindă calul de sub TommyN-a fost armăsar, ci iapă.

Cenzurat

Prea onorabilă cenzurăDintr-un acces de zel, fatalMi-a cenzurat „O aventură”Fiindcă subiectu-i imoral.Sunt intrigat peste măsură

Şi trist de procedarea aceastaŞi vreau alături pe Cenzură

S-o judecaţi şi dumneavoastrăÎn actul întâi sub luminiţe

Şi flori, e-un pat; un pat banalSpuneţi-mi domni şi cuconiţe

Dacă un pat e imoralDar pot susţine cu căldură

Că e normal cum sunt şi sfinţiiFiindcă în paturi se născură

Nu vreau să fac o glumă proastăNici ??? de clovn

??? cunoaşteţi dumneavoastrăpe când cineva născut pe scaun?

În pat întins şi-n pielea goalăC-o plapumă acoperit

24

E un tânăr, Nicu MototealăCe meditează liniştit.

Dacă-i acoperit înseamnăCă nu-s motive de scandal

Şi apoi nici gândul nu te îndeamnăSă crezi că-i lucru imoralLa recrutare-n clipe grele

La baie s-au la doctor BrocNu te dezbracă până la piele?

Şi nu e imoral deloc!Alăturea de pat, sfioasăŞi-nbrăcată şorţ închis

Sta o femeie, şi-i frumoasăCa un heruv din Paradis.

Când o femeie chic, gingaşăStă lângă un bărbat ideal

Şi-i spune vorbe vorbe drăgălaşeGăsiţi că este imoral?

Deodată puica încântătoareUn glas cu argint de clopoţei

Exclamă plină de mirare:- Vai, Nicule, tu eşti ovrei?

Şi acum, spuneţi-mi scumpă doamnăŞi domnilor în general

Dacă ar fi ovrei înseamnăUn fapt atât de imoral?

Naufragiu

După un naufragiu, cumplitCe i-a scufundat în ceaţă,Şase marinari nevolnici

Care-au mai scăpat cu viaţă Înnotând şi zi şi noapte

Peste apa plumburieFură azvârliţi de valuri

Pe o insulă pustie.

Trei luni s-au hrănit cu ierburiŞi cu peşti găsiţi la malÎşi făcură şi-o colibă

Şi trăiau originalNu le lipsea nimicaBa ades le prisosea.

Aveau ierburi, hrană, apă.

25

Doar femeia le lipsea.Rabdă omu-o lună, două, Mai te-agiţi, te consolezi,Însă când te-ajunge jalea Mai că-ţi vine să turbezi.

Dar într-o zi, pe-un rest de barcăCe-a rămas numai crâmpeiePeste malul abrupt deodată

Fu zvârlită o femeie. Una singură şi goalăŞi frumoasă, o ispită

??????

Marinarii toţi zărind-oNăvăliră-n goană mare.

Care de care mai degrabăS-o apuce la strâmtoare.Ea văzându-se-n pericol

Ridică un braţ în susŞi cu-n gest de curtezană

Marinarilor le-a spus- Ho! Nebunilor, sălbatici

Nu vă repeziţi pe alee.Ţineţi seama de un lucru:

Nu sunt swaiţeer, sun femeie!

Mac-Mac

În tramvaiul care duceDin Lipscani în Ghica Tei

Plin de lume anonimăDe bărbaţi şi de femei,

S-a urcat o cuconiţăCu superbe rotunjimi.

Trup felin, plin de ispite,Dur, rotund şi voinicel

Parcă ar fi sculptat cu dalta Lui Rodin sau Praxitel.

După ea, se urcă un tânăr – Tip donjuan sadea,

Care nu ştiu din ce priciniSe cam îndesa în ea

Doamna foarte indignată,L-a privit cu mult temei,

Însă tot mai mult măgarul

26

Se îndesa în ... viaţa ei.Că deodată cuconiţa

Nu s-a mai putut abţineŞi i-a spus:

- Ascultă june,Nu te simţi sau nu ţi-e bine?

Ce te îndeşi ca la pomanăCând nici nu ştiu cine eştiCu metode de astea brute

Crezi că ai să mă cucereşti?Află că sunt doctoriţă – Chiar de nu m-arată faţaEu am tăiat toată viaţa!

Că de mai m-atingi odatăPeste trup sau peste braţe

Ţi-o tai jos în bucăţeleImediat şi-o dau la raţe!Iar femeile – vreo zece –Din tramvaiul cel sărac,

Începură toate odată:Mac, mac, maca, mac!

Probabil

La o şcoalăSpecială:

- Spuneţi o proposiţiune –Zice profesorul amabil,Care să cuprindă musai

Şi acest cuvânt: probabil.Nicu, emoţionat,

A răspuns imediat:- Ieri văzând noroasă vremea,

Şi fiind cu haină nouă,Mi-am luat cu mine umbrela

Că probabil o să plouă.Foarte bine!

Tu Marin- Transpirat de-alergătură,

Deşi luna este maiMi-am pus puloverul – probabil

Să nu capăt guturai.- Hm, şi asta merge zise

Domn profesor agaleŞi acum să spuie una,

27

Tu, Abramovic Ghidale,Stă Ghidale, se pătrundeŞi apoi voios răspunde:

- La vecinul nostru care-iPianist, vine de-o lună

O elevă frumuşicăŞi fac muzică împreună.Curios cum sunt din fireIeri discret ca un strigoi

Am privit prin broasca uşeiŞi-am văzut cum amândoi,

El îşi lasă pantaloniiFata fusta în sus ridică cam spontan

Şi mi-a spus că vor probabilSă se „uşureze” în pian.

Pandele

Bunicuţa lui PandeleDupă strada Ghica Tei

A băgat discret de seamăCum că nepoţelul ei,

Când nu-i observat de nimeniNici de Tone şi nici de Rodica

Se cam joacă cu puţica.Şi i-a spus: Pandele dragă,Vai de mine, nu-i frumos

Vezi pe domnul cel de colo,Ală gras şi burtos?

Tot aşa o burtă mareI-a spus tainic bunicuţa –

O să-ţi crească, de vreodatăAi să te mai joci cu puţa!

S-a speriat grozav PandeleŞi oftă cu-nfrigurare

Când gândea că o să-i creascăTot aşa o burtă mare.

Dar primind cadou o tobă,Şi un cerc şi-o muzicuţă

De atuncea niciodată,N-a mai pus mâna pe puţă.Într-o zi, fiind la plimbare

Pe o vreme înnouratăA văzut şezând pe-o bancă

O femeie însărcinată

28

Drept la ea s-a dus şi-i spuseC-a roşit şi bunicuţa:

- Vezi ce ai păţit cucoană,Dacă te-ai jucat cu puţa!

Boul şi Măgarul

Pe pajiştea scăldată în bronz şi soarePe drumul dintre Zlata şi Cahul,

Venea un bou voinic şi mareŞi era ferice şi sătul

Dinspre hârtoape pe hăul de lumină,Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,

Un biet măgar, venind înspre colinăSe întâlneşte nas în nas cu boul.

- Ce-i cu tine mutră pirpirie, -Întreabă boul. Ce mai este nou?

Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie?Deocamdată-i rău stimate bou.

De când mă ştiu, mă lupt cu disperareaÎntr-una stors de vlagă, fără rost,

Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinareaŞi în urmă, mai descoperă că-s prost.

Şi uite aşa îmi târâi biata humă,Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând

De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumăŞi rabd şi tac şi-a pururea flămând.

- Sărmane măgar, ce soartă imbecilă...Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei

Şi grâu... îngână boul plin de milăHai vin-o şi mănâncă tot ce vrei!

Te va servi, pe întinsul de verdeaţăCu fân mirositor crescut pe dreapta

Cu apa de izvor, cu iarba creaţă,Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă.

Într-adevăr, în liniştea opacăMăgarul s-a-ndopat cu frenezie,

Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacăÎşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie!

29

Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdăCu coapsele şi sufletu-mi adapăCe fină e, ce nostimă şi durdă

Încât parol că-mi lasă gura apă!

Şi întocmai ca un frate din GranadaI-a sărutat copita să-i complacă,

Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coadaŞi el ca un măgar s-a dat la vacă.

Când se întoarce boul pe coline,Văzând şi el ce coarne mari purta.

MORALA:Când eşti bou, ia seama bine

Să nu chemi măgari la masa ta.

De unde aţi cumpărat?

Din înaltul plin de boare rece, Curg serpentine de carmin

Şi un domn – că-i zicem Toma – trecePe bulevardul Bolintin.

În urma lui, cu doi-trei motriCu pasul rar şi săltăreţ

Venea Manole zis al PetreiCu nasu-n vânt, cu părul creţ

Şi cum trecea prin filierăŞi parc şi oameni şi decor

Lui Toma-i scapă-n atmosferăUn pârţ urât mirositor.

Un aer greu, de neft, de varză,Ce-i intră în nori, în gât, în oaseŞi împrăştie, până să se piarză

Suspecte gaze puturoase.

Manole adulmecând aromaCe întreaga-i fiinţă îi ispiteşte

Aleasrgă iute după TomaŞi-l opreşte:

- Scuza-ţi, vă rog - a spus ManoleVibrând cu vocea-i ca o strună

30

Dar, unde aţi cumpărat fasoleDe-o calitate aşa de bună?

Amicul ION

La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou

- Bună ziua, dom-le doctorMi-a intrat o ţeapă-n ou.

Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă în patŞi cu mare atenţiune

Cercetează-n lung şi-n lat.Ia lunetaO fixeazăIa penseta

O flambeazăScoate ţeapa PensuleazăPune vată

BandajeazăPune faşă

Şi-l panseazăScoală omul Şi-l aşează

Pacientul achită taxaŞi apoi satisfăcut.

Îi dă doctorului mâna- Bună ziua!- Vă salut.

Peste-un timp, aproape-o lunăVine amicul Ion din nou

- Uite dom-le doctor, iarăşiMi-a intrat o ţeapă în ... ou

Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă în patŞi cu mare atenţiune

Cercetează-n lung şi-n lat.Ia lunetaO fixeazăIa penseta

O flambeazăScoate ţeapa PensuleazăPune vată

Bandajează

31

Pune faşăŞi-l panseazăScoală omul Şi-l aşează

Pacientul se îmbracăŞi achită taxa în grabă

Când deodat domnul doctorFoarte curios întreabă:

- Ia să-mi spui, domnule dragăCare vii de la Copou

Cum se-ntâmplă că într-unaTot îţi intră o ţeapă în ou?

- Să iertaţi, domnule doctorA răspuns omul solemn

Dar nevastă-mea e şchioapăŞi are un picior de lemn.

Motiv serios

Nu s-au văzut de aproape o lună,Ea în concediu în FăureiIar el rămas în capitalăSetos de farmecul ei.

Că avea Mimi ochi mari şi negriŞi dinţi albi, mărgăritariGuriţa dulce, o comoară

Şi sâni frumoşi şi braţe mari.

Cum nu aveau unde să meargăSă-şi stingă focul ce-i ardea

Şi dornici unul de altul, ambiiS-au îndreptat înspre şosea.

Mici, într-un tufiş sălbaticDe orişice priviri ferit

În iarbă s-au întis cu seteŞi s-au iubit şi s-au iubit

Sfârşind împreunarea dragă,Sorbită lung, cu mult nesaţ

S-au sărutat încă odatăŞi au pornit voioşi la braţ.

- Tu ştii că de trei ani, într-unaNe îndrăgim iubita mea

32

Dar astăzi şi a fost un vis, un farmecSăreai în sus nu altceva.

- Cum să nu sar în sus iubiteRăspunde ea cu mult lipiciDacă un ceas şi jumătate

Am stat cu fundul pe arici

???

Trecând prin centru nenea NaeBătrânul curtezan de viţă

Văzu, privind într-o vitrinăO foarte nostimă coniţă.

Apropiindu-se de dânsaCu chibzuinţa sa acerbăO auzi cum îşi şopteşte

- Frumoasă rochie, superbă!

- Vă place mult? Întreabă Nae- Superbă, spuse ea din nou- Dacă atât de mult vă placePermiteţi-mi, v-o fac cadou.

Şi au intrat în prăvălieI-a împachetat-o, a plătit-oŞi foarte amabil, nenea Nae

Politicos i-a oferit-o.

Coniţa, tânără şi tandrăVoind să-şi compeseze gestul

L-a invitat la ea acasăŞi-acasă... înţelegeţi restul.

Un studio de pluş cu perneLumină roşie, domoală

Şi dezbrăcându-se frumoasaRămase goală, toată goală.

Frecându-şi palmele amândouăDe doru-i Nae se sfârşea

Şi-i savura din ochi şoptindu-şi Aşa, aşa, aşa, aşa!

33

- Hai vino, îl imploră dânsaNerăbdătoare şi lascivă

Hai vino, vino mai degrabăCă nu-ţi stă nimeni împotrivă...

Bătrânul crai şopti ca prostulPlimbându-şi ochii pe femeie,

- De broască mi-am făcut eu rostulDe unde-mi fac rost şi de cheie?

Patriarhal

Fâlfâiri de boare rozeSe strecoară în infinit

Când pe drumuri sure trecePopa Neacşu obosit.

Nalt e popa. De departeCu un sfânt poţi să-l asemeni

Când cu dragoste împartePilde bune între oameni.

Urcă popa spre colinăRăsfirându-şi barba-n vântVesel c-a-mpărţit lumină

Şi iubire pe pământ.

Când să intre în curticicăPreoteasa în trei cuvinte

Îl întâmpină smerităBine ai venit părinte!

Să trăieşti! Îi spune dânsulLuminat de-a lunii razăŞi trudit de-atâtea slujbe

Popa-n jilţul lui se-aşează

- Ce zici coană preoteasăHai părerea să ne-o dăm:Vrei să stăm întâi la masă

Şi apoi să ne culcăm?

- Ce pot eu să spun părinte?S răspuns în grabă ea

Facem cum vrei tu prea sfinte

34

Şi pe urmă vom mânca!

Cine e de vină oare?

Doctorul Avrami, om în vârstă,Şi cu maniere fine,

Deşi e cărunt la tâmple,Dar se ţine bine.

Foarte ades îl vezi cu o brunăSau cu o blondă ce-i zâmbeşte

„Crai bătrân” îi spun amiciiDar el nu se sinchişeşte.

Într-o zi vine la doctorCam ţinându-se de şale:

- Doctore, se-ngoaşă gluma,Am slăbit în balamale!

_ Ia dezbracă-te, îi spuneDoctorul prieteneşte

Şi am să-ţi spun eu, într-o clipă Ce te doare, ce-ţi lipseşte?

Domnul Avrami se dezbracă,Doctoru-l consultă un pic,Şi îi spune – cumpătare,Fi pe pace, nu-i nimic!

- Totuşi doctore, ???Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune

Simt aşa ca o sfârşealăNu ştiu, cum o slăbiciune.

Însă nu-i dau importanţăŞi din minte mi-o suprim

Fiindcă am o întâlnireCu o vedetă la „MAXIM”

- Bravo! Spuse domnul doctorAi succese la nubab

Se cunoaşte cât de coloCă te place sexul slab.

Cred şi eu! – zâmbi Avrami,O tratez cu băutură

35

Mai vorbim şi despre artăSau despre literatură.

Mai un calambur, o poantă,Mai o snoavă decoltată,Şi de articolul „iubire”Nu duc lipsă nicodată.

N-am pretenţia naivăCă sunt om cu chibzuialăParcă e vreun om în lumeSă nu facă vreo greşeală?

Vii de ziua ei la Lola,Un drăcuşor cu păr bălai,

Îi duci flori, cadouri, însă parcă poţiSă ştii cât stai?

Vorocle-s de farmec pline,Şi când cu lumină mică

Primul merge suportabil,Nici prea-prea, dar parcă-parcă.

La al doilea însă gâfâiLa al treilea sunt leoarcă.

Doctorul îl întrerupse:- Văd că nu respecţi regimul,

Dar la vârsta dumitaleDe ce nu te opreşti la primul?

- M-aş opri, cu drag la primulZice Avrami cu curaj

Dar i-a dat şi mie, Sohnutul,La al patrulea etaj!

La???

Sus, pe Văcăreşti, pe dreaptaLîngă cârciuma lui State

Avea Smil o prăvălieŞi vindea păsări tăiate.

Găinuşe şi răţuşteCâte-un puişor de-un kilDe voiai o gâscă grasă

36

N-o găseai decât la Smil.

Cum stătea el într-o searăPrintre raţe şi gânsaci

Intră Avram în prăvălieŞi-l întreabă: - Ce mai faci?

Ce să fac? E criză mareŞi vânzare nu-i deloc

Chiar de-mi vine, unul, dupăVreo găină, un boboc.

O ia în mână, o întoarceO apropie de nas

O suceşte, o miroaseŞi mi-o pipăie un ceas.

Pleacă apoi, că-i pare scumpăŞi eu stau ca un tembel

- Dragă, tocmai ca la tineŞi la mine e la fel...

- Cum la fel e şi la tine?Zice Smil cu răutateAi şi tu o prăvălie

Unde vinzi păsări tăiate?

- Nu, eu n-am păsări tăiateSpuse Avram cu îngândurat

Însă, vezi, eu am acasăTrei fete de măritat.

Schiţe de telegrame

Având să plece grabnic în misiuneCostică îşi strânge actele în geantă

Şi-şi lasă lasă soţia în poziţiuneÎntr-adevăr f.f.interesantă.

Ajuns în citadela ce-şi destramăŞi-şi conturează în aur roşu schiţa

Costică a şi primit o telegramă„Avut băiat! Sunt sănătoasă! Miţa.”

De atât noroc şi-n culmea bucurieiA tras un chef la Samaru cu o amică

37

Şi a doua zi, distrat a scris soţiei„Avut fetiţă. Sunt bolnav. Costică”

Cocoşelul

S-a însurat boierul FicăMoşier din Drăgăşani

Cu o fată tinericăDe vreo douăzeci de ani.

După ce au trecut prin vrajaDulce a lunilor de miere

Petrecute în seri de doruriVoluptate şi plăcere

Fică şi-a luat soţiaSă-i arate, cum vă spun

Moara, vitele moşia,Tot ce are în curtea lui

Cum ajunseră la grajduriUnde caii se adapă

Tocma-atuncea armăsarulFăcea dragoste c-o iapă.

Mai spre deal, un taur tânărŞi-a găsit şi el de joacă

Şi se înfigea prozaicÎntr-o dolofană vacă.

Şi spre vale în iarba averdeAvând martoră o ieduţă

Ţapul îşi vedea de treabăCu o gingaşă căpriţă.

Până şi câinii de la curteZambilica şi Grivei

Cam întorşi unul spre altulFăceau dragoste şi ei.

Şi îngrozită de ce vedeEa îi spune ruşinoasă:E dezgustător aicea

Tot mai bine e acasă!

38

Când să urce pe verandăAu văzut ca într-un pastel

Cum o găinuşe tandrăZbenguia cu-n cocoşel.

Ciripeau voioşi şi sprinteniSăltăreţi pe tot meleagulŞi se tot pupau în ciocuri

Că-ţi era mai mare dragul.

- Uite, ăştia-mi plac, spuse,Ea cu glasul îngeresc

Uite, ce frumos se joacăŞi ce splendid se iubesc!

- Da, îţi place? Întrebă FicăBine puico, mă supui!

Şi-a chemat la el degrabăPe Bogdan, vătaful lui.

- Uite, dragă vătăşeleDe azi încolo ce să faci:Priponeşti toţi armăsarii

Pui oprelişte la vaci.

???Opreşti orice fel de mamifere

Ca să nu aibă cu masculiiNici un fel de apropiere.

Nu vreau, scumpa-mi nevesticăCum e inocentă eaŞi timidă şi subtilă

Să mai vadă aşa ceva!

Nimeni nu mai are voieCa să-şi mai facă aicea felulFiincă aicea-n curte iubeşte

Numai eu şi cocoşelul!

Ordinul e sfânt. Şi nimeniNu crâncneşte un cuvântDac-a poruncit boierulGata! Ordinul e sfânt.

39

Dar într-o noapte violentăCând nici nu s-a aşteptatA intrat Bogdan vătaful

Foarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-sAle lui căutături:

Coanne Fică, coane FicăA intrat scroafa-n călduri.

Ce ne facem? Mai întreabăPlin de spaimă vătăşelulCine potoleşte scroafa

Dumneata sau cocoşelul?

Apeciere

George-i negustor de firmăŞi are o prăvălie „chic”

Cumpără şi vinde mărfuriBlănuri, stofe, mozaic,Porţelanuri şi covoare,Chihlimbar şi abanos

Şi orice marfă preţuieşteDupă ochi, după miros.

Cum e-ndrăgostit de LilyO fetiţă foarte fină

Iară nunta-i hotărâtăNumai peste-o săptămânăGeorge a devenit vulcanic

Şi e plin de nerăbdareFiindcă Lily e o păpuşăBlondă şi fermecătoare.

Şi gândindu-se la glasu-i Ca un zvon divin de harfă

Îşi şopteşte încins de doruri:- Faină marfă, bună marfă!Sâni frumoşi şi braţe durde

Pulpe dulci, picorul micCum să nu te-apuce draciiLângă ea când stai un pic?

De aia poate astăzi, George

40

Când a prins-o-n odăiţăA pupat-o plin de pofteŞi pe ochi şi pe guriţă

Şi strângându-i trupu-n braţePlin de voluptăţi nebune

A alunecat cu mâna... unde nu se poate spune.

Vai Georgică, - spuse LilyŞtiu ce lungă orice clipă-iStăpâneşte-te, mă tulburi

Prea mă strângi şi prea mă pipăiFii cuminte, ai răbdare

Mai ales şi nu uitaCă peste o săptămână,

Toată, toată e a ta.

George îşi miroase palmaŞi apoi discret îngână

- Asta-i marfă care poateSă mai stea o săptămână?

Iar virgina

Tot high-life-ul CapitaleiŞi Grand-mond-ul din palateToţi ştiam că doctor Bimbo

Are o specialitate

???ce a greşit în pas de seară

Doctor Bimbo o „trateaz㔪i o face iar fericită.

Multe fete de familieCe-şi pierdură chambra floarea

Au venit la el şi gataEl le-a reefăcut „onoarea”

Şi-a revenit la el şi TanţaBlondă, dulce şi suavă

- Ce mă fac? De află mamaE dezastru, iau otravă!

N-o să afle nimeni, nimeniVii aicea pe la trei

41

Eu te „fac” la loc cu grijăŞi dai zece mii de lei

Şi-a plătit frumoasa TanţaA plătit cu înfiorare

Ce nu face o fată bunăSă mai fie „fată mare”?

După trei luni, iarăşi TanţaTot aşa, plină de graţii:

- Doctore, sunt disperatăTicăloşi mai sunt bărbaţii

Dar acuma chestiuneaEste foarte serioasă

Mă cunun cu-n om de lumeŞi vreau iar să fiu mireasă.

- Da, dar locu-i mai sensibil,Zice doctorul, să ştii

Ca să fi din nou virginăCostă douăzeci de mii.

S-a plătit de două ori, câte zece Mii de leuşcaniFiindcă viaţa-i tare dulceCând ai douăzeci de ani.

După patru luni sau şaseTanţa cea fermecătoare

Iar greşeşte, iar şi plângeŞi la doctor iar apare.

- Cred că-i cea din urmă oarăZice foarte fermă Tanţa

Fiindcă-ndată după nuntăPlec cu soţul meu în Franţa

- Foarte greu, răspunse Bimbo-Drept – privind în ochii ei

Foarte dificil şi costăPatruzeci de mii de lei.

- Patruzeci? Dar ce-i faci oare?- O! Îţi fac un lucru rarFiindcă acuma duduiţă

Îţi fixez un fermoar.

42

Nu e de la noi

Într-un sat pe-o cărăruieLângă cârciuma lui State

Trei femei stăteau de vorbăTrei leliţe, trei surateŞi uitându-se-n ţărânăCu pătrundere destulă

Măsurau un boţ de carneCare semăna cu o... bulă.

- Fă Mărie – zice SaftaSă tot fie a lui Tănasă?

- Nu e lele, că o cunosc euCă are cerc şi-i noduroasă

- Poate a lui Drăgan?- Da de unde

Zice Tinca cu-nfocareCăci a lui Drăganm e groasă

Şi are o dungă pe spinare.- Poate este a lui Hâncu?- Nu se poate sare Lina – A lui Hâncu-i năzdrăvană

Şi vânjoasă ca prăjinaŞi apoi Hâncu de vreo lună

E la Vidra, la moşie...- Dar, a cui să fie oare?

Doamne, doamne a cui să fie?Cum stăteau nedumerite

Cercetând cu anevoieA trecut chiar pe-acolo

Primăreasa, doamna Zoe

- Ce faceţi pe-aicia?- Uite stăm cu mintea răvăşită

Şi nu ştim a cui să fieBula asta oropsită?

- Nu e nici a lui Vasile!- Nici a lui Marin Cucui!

- Nici a lui Grigore Zgaibă?- Nici a lui Mihalcea nu-i!

43

Primăreasa o priveşteŞi răspunde răspicat- Bula asta, fă leliţe,

Nu e de la noi din sat!

Dispută religioasă

Deşi port o mare stimăŞi am respectat mereuŞi pe popă şi pe pastor

Şi pe rabinul evreu

Totuşi eu am o remarcăDeşi nu e paradox

Însă cel mai vesel popăEste popa ortodox.

Fie praznic, nunţi, botezuriSau la orice slujbă sfântăChiar şi la înmormântarePopa cântă, popa cântă.

Dar cel mai deştept dintr-înşiiMai dibaci, mai diabolic

Este fără îndoialăBruder, pastorul catolic.

Auziţi iubiţi prieteniCe abil, ce diplomat

Pe toţi tinerii îi însoarăEl rămâne neînsurat.

Cel mai crunt însă-i rabinulĂsta, merge-n contra fireiVrea mortiş ca să distrugă

Fericirea omenirii.

Auziţi ce barbarieZău că merită bătaie

Unde trebuie să adaugeRabinul de acolo taie!

Cal mare

44

A venit la doctorul SmilikDoamna Sprinţa Rosenstock,

- Doctore, de două zileNu mă simt bine deloc.

Simt în corp o-nfrigurareCe mă trece tam-nesam

De la cap până-n picioareIa vezi, doctore, ce am?

Doctorul îşi ia o lupăŞi se uită în ochi dreptO palpează pe spinareApoi delicat pe pieptO ascultă cum respiră

O mai ciocăneşte un picŞi satisfăcut îi spune:

- Doamna mea, nu ai nimic!

Tensiunea e normală,Pulsu-i iarăşi regulat...

- Da, dar nu dorm toată noapteaŞi mă zvârcolesc în pat.- Eh, la vârsta dumitaleŞi zglobie, şi frumoasăSe strecoară câteodată

O afecţie curioasăNu e caz de-ngrijorareDumitale-ţi trebuieşte

Un remediu de calmare!

- Asta este! De cal mare!Sare doamna radioasă

Un remediu de cal mareCă de cel mic am şi-acasă!

Letru zice

La un doctor vine NatanCu o mină foarte rea

- Doctore, chestiunea aceeaNu mai merge cum mergea

Am luat şi cantaridă

45

Şi pilule de muştarIcre negre, Perla, Titus

Însă totul e-n zadar!

- Câţi ani ai?- Şaptezeci şi unu!

- Apoi gata: Ce mai vrei?Gata ai iubit atâta

Zeci şi sute de femei,Cuconiţe apetisanteVăduve încântătoare

Dame de chantan, studente,Picoliţe servitoare

Şi-n hambare şi pe iarbăŞi la Cluj şi la SovataŞi-n cabine la Mamaia

Ce mai vrei? De-acuma e gata!

- Dar, dar eu am un prietenLeibu, Leibu din Lipscani

Care a împlinit acumaŞaptezeci şi opt de aniŞi el zice că mai face(şi adaugă surâzând)

Chiar de două ori la rând.

- Zice? – Întreabă domnul doctorŞi un gând îl străbătu

Dacă zici că Leibu ziceN-ai decât să-i zici şi tu!

Secretul lui Hector

O zi de mai nici cald, nici receCa atmosfera s-o mai schimbePrin Cişmigiu, moş Niţă trece

Cu Azor şi Hector, să se plimbe

Cu cureluşe lucitoareŞi funde, cum la alţii nu-s

Câinii îi trec printre picioarePrivind în jos, privind în sus...

Pe pajiştea cu roşii muşcateVenea o blondă încântătoare

Cu picioruşe minunate

46

Şi într-o rochiţă scurtă tare.

O ce plăcere...! a zis moş NiţăPrivind cu ochii plini de rouă,

Ce faci frumoasă coniţă?Şi pupă mâinile amândouă...

- Merci beaucoup! Dar mătăluţă?- Comsi-comsa! Văzând că-i soare,

Ieşii la aer o lecuţăCu pechinezii la plimbare

Şi-n timp ce firea stă să fiarbăCăţeii se jucau nespus

Tot tăvălindu-se pe iarbăPrivind în jos, privind în sus,

Şi mârâiau cu nesimţireŞi se trânteau în prund smintiţi

Că adesea moş Niţă. Scos din fire,Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi!

Au mai vorbit de-a ei rochiţăDe-al câinilor temperamentŞi pururea galant, Moş NiţăGăsi prilej de compliment:

Ce păr frumos ai, un tezaurDe parcă soarele subit

Te-a nins în păr cu stropi de aurŞi-n bucle raze ţi-a-mpletit!

Prin prund cu salturi jucăuşeAzor şi Hector cum v-am spus

Se încurcau printre picioarePrivind în jos, privind în sus

Dar Hector, javră rubicondăLui Azorel a prins să-i spună:- Moş Niţă crede că e blondă

Dar numai noi ştim că-i brună!

Fakirul

Un fakir, un fel de Bocso

47

Hipnotizator de rasăVoiaja-n expres cu o doamnă

Tare dulce şi frumoasă.

Profitând că în ora aceeaNimeni n-o să-l deranjezeHipnotizatorul încearcăDoamna s-o hipnotizeze

O fixează adânc în ochiGata gândul să i-l sfarmeCă frumoasa închide ochii

Făr voie şi...adoarme.

- Eşti sub magica-mi putereZise el cu glas drăcesc

Şi ai să execuţi cu vrereTot ce-am să-ţi poruncesc!

- Da! Răspunse adormitaIară el, cu gesturi iuţi

A întrebat: ce fac acuma?- Ah, pe gură mă săruţi!

- Şi acum, ce fac scumpo?A întrebat-o el sedus

- Ah, respunse ea în deliru-iîmi ridici rochiţa în sus.

- Şi-acum ce mai fac păpuş-o?Iar frumoasa în letargie

A şoptit: - acum te umpliŞtraşnic de blenoragie!

De avea eu ce are el

De când m-am născut pe lumeEu am un păcat şi-anume

Vai ce lucru curiosSunt foarte invidios

Jinduiesc la ori şi careOrice lucru ce îl are

Şi-mi şoptesc încetinelDe-aş avea ce are el.

48

Într-o zi de vâlvătaieEu m-am duis să fac o baie

Şi sub duşuri iată pocEu zăresc un RozensticEl se zbenguie cu apa

Şi eu am stat protit ca ţoapaŞi-mi spunea în gând rebel

Ce-aş avea eu ce are el.

Într-o mică grădiniţăAm văzut o cuconiţă

Ce şedea în mod gingaşŞi alăpta un copilaş

Admirându-i sânul marePlin cu lapte şi ardoare

Eu mi-am spus în gând aşa- De-aş avea ce are ea!

Ieri când traversam Lipscaniull-am văzut pe Burileanu

Vicele guvernatorPeste banii tuturorI cum se are ca fală

Sus la Banca naţionalăMi-am şoptit blând ca un miel

De-aş avea eu ce are el.

Pe stradela ReumeoarăUrmăream o domnişoară

Cu profil imaculatŞi cu părul blond, bronzat

Picioruşele ei faineAscundeau comori şi taineCă mi-am zis în gând aşaDe-aş avea eu ce are ea.

Sâmbătă fiind sărbătoareEu m-am dus la alergareCu nevastă-mea MILY

Să-l vedem pe „zori de zi”Şi cum ne arăta grăjdarul

Ce solid e armăsarulEa mi-a spus încetinel

De-ai avea tu ce are el...

49

Deosebire

Moritz, un elev cuminteLa liceul din Bacău

Într-o zi pe negânditeL-a întrebat pe tatăl săuPapalâcule, i-a spune-mi

Dar să nu fi supăratCe deosebire-i între

O femeie ş-un bărbat.

_-Vai de mine şi de mineMoritz, nu mă enerva

Cum se poate main leibchenSă mă-trebi aşa ceva

Un băiat ca tine învaţăŞi nu întreabă aşa hai-hui

Chestiuni neruşinateCare nu-s de vârsta lui.

Moritz, însă nu se lasăŞi aşa cum şi-a propus

Plin de nevinovăţieLa mămica lui s-a dus.

Mutterlein, să nu te superiDar aşa vrea să am o lămurire

Ce deosebire-i întreUn bărbat şi o femeie?

- Asta da obrăznicie- Vai de mine şi de mine

Stau şi mă întreb într-una Cum de nu-ţi este ruşine?Tu, model în toată clasa

Şi în tot liceul chiarSă vorbeşti aşa cu mama?Piai din ochii mei! Măgar!

Moritz – dezolat de atâteaObservaţiuni amare

Profesorului îîi spuneTot aceiaşi întrebare.

Dascălul – Albert – pe MoritzÎl întreabă rugător

- Ia să-mi spui, te rog, ce număr Poartă mama la picior?

50

- Mama? 37 poartăIar dascălul, Albert

Mai întreabă: - Dar tăticul?- Tata? 41 cert!

- Deci mămica 37Tata 41 are.

Precum vezi deosebireaEste numai între picioare.

Numai cu promisiuni

De departe, de la ţarăTocmai de la Pomârlăni

Vine agale Stan IlieCu o căruţă de coceniŞi cum vine Stan Ilie

Legănat în zvon de varăPe căruţa lui, de-asupraPripăşitu-s-a o cioară.

Carul merge, cale lungăSpre oraş fără habarŞi ajunge-n capitală

Tot aşa cu cioara în car.Deodată, prin văzduhuriSe roteşte o altă cioarăŞi se aşează în căruţă

Lângă cioara de la ţară.

Şi în aceiaşi feerieVeşmânatată în culori

Pe căruţa lui IlieSatu de vorbă două ciori:

- Vai, cheri, ce bine-mi pareCă eşti gigea şi sprinţarăDar spune-mi cu mâncareCum o duceţi voi la ţară?

- Ah! La ţară e o minuneZice cioara cu temei

Pretutindeni flori şi viteŞi e bălegar cât vrei

Boi şi vaci şi cai şi tauriŞi junice înţărcate,

Tot se balegă pe drumuriŞi mănânci pe săturate.

51

- Da în oraş, aici, cum merge?Întreabă cioara de la ţară.- Vai, la noi, e jale mare

Jale mare surioară.Peste tot, pe străzi frumoase

Pe şosele bulevardeDoar maşini şi limuzine

Numai Roll-suri şi PackarduriClaxsonează cu ardoare

Pufăiesc din polobocDau drumuri la damfuri, însă

Nu se balegă deloc.

Nici tramvaiele luxoaseŞi cu lume foarte schic

Din Obor, din Tei, din garăNu se balegă un picÎncât dragă surioară

Cu asemenea programeTot trăind aici, în centru

Ce mai vorbă, mor de foame.

Dar arareori pe uliţiMohorâte, de pe deal

Când se cerne – o birjă şchioapăCu un amărât de cal

Pirpiriu, osos şi jalnicSlab, bătut de DumnezeuMă ţin lângă el că poate

Poate am să mănânc şi eu.

Zbor, cobor, alerg de foameSimt că sufletul îmi ieseŞi alerg, alerg într-unaEu alerg şi calul bese

Bese el, dar am speranţăCă e drumul lung şi greu

Îmi promite într-una, poatePoate-am să mănânc şi eu.Fără să-şi îndrug minciuni

Nu mă pot hrăni feticăNumai cu promisuni.

Trei nasturi

52

S-a oprit tramvaiul în piaţăLume multă şi pestriţă

Şi prin iureş se împingeŞi o frumoasă cuconiţă.

Cum avea rochiţa strâmtăŞi cu nasturi mulţi pe spateVrea să urce, dar din cauze

Rochiei strânse-n trup, nu poate.

Trece mâna-i mititticăRosă ca un plasture

Înspre spate şi gingaşăEa deschide un nasture.

Imposibil să se urceDar ca orişece femeieÎţi mai trece mânuşiţa

Şi încă un nasture deschide.

Dar cum treapta-i înăltuţăŞi e aproape imposibil!Ce să facă, ce să facă?

Vai, momentul e penibil!

Mai deschide încă unulDar zadarnic îi e dorul

Nic acum nu poate doamnaSă ridice-n sus picorul.

Dar un domn ce sta în urmă-i Fără nici un fel de formă

O apucă de contururiŞi o saltă pe platformă.

Doamna, roşie la faţăFulgerând priviri haineSe întoarce şi îi spune

Bombonind: - Nu ţi-e ruşine?

- N-ai dreptate cuconiţăZice el cu anasâna –

Dumneata te superi fiindcăFără vrere am pus mânaPe când eu tăcui din gură

53

Când nici nu mi-ai spus pardonŞi mi-ai descheiat în grabă

Trei nasturi la pantalon.

Căpriţa sfetnicului Petru

Sfântul Petru, Mare PaznicPestea-a Raiului fântânăPlictisit de-atâtea veacuri

Să tot stea cu cheia în mânăÎntr-o zi s-a dus la Domnul

Prea supus şi prea smeritŞi îngenunchind în faţă-i

Petru astfel i-a grăit:

- Doamne, din străfund de vremuriTe slujesc fără prihanăAm şi eu o rugăminteFie-ţi milă şi pomană

Dă-mi concediu de odihnăDoamne pururi lăudat

Doar o lună Nalt Prea SfinteCăci sunt om şi sunt bărbat!

- Bine Petre! Se aprobăCe nu fac eu pentru tine

Treci la cadre, ia-ţi cartelăŞi te du! Te du cu bine...

Ajungând în capitalăFercheş, tânăr şi cu bani

Că puteai să-i dai ca vârstăDouăzeci şi opt de ani

S-a încurcat c-o femeiuşcăNostimă şi dolofană.

Şi la „Compescaria” într-unaBea „Segarcea” şi „Crăcană”

Toată lumea a ţinut-oNumai în chefuri şi-n antren

Vizitând seară de seară„Pescăruş” şi „Monn Jarden”Că îmbătat de-atâta farmec

Şi de patimi juvenileŞi-a întârziat concediul

Cu vreo trei ori patru zile

54

-Bine Petre, nu ştii oareCă după regulament

Orice întârziere înseamnăCum că n-ai fost vigilent?

- Ba am fost Nalt Prea Sfinte, Zice Petre fericit,

Însă în timpul nopţii PărinteUite, m-am îmbolnăvit.

Două nopţi şi patru zileAm zăcut în odăiţă

Şi mă tot hrăneam cu lapteDoar cu lapte de căpriţăDacă n-ar fi fost căpriţaSă mă vindece de toate

Zău, muream, muream de tuseDoamne Sfinte şi Îndurate

A trecut o vreme lungăPetre Sfântul cum vă spun

Se topea de dor săraculDupă dulcineea lui.

O vedea frumoasă, durdăGura roşie, ochi adânci

Trupul de nimfă care zburdăS-o tot sorbi, s-o tot mănânci...

Drept la Dumenezeu se duseŞi îi zise rugător

- Doamne, nu mai pot de tuse,Dă-mi concediu c-am să mor!

Şi dacă mă sting, cu minePiere ultima mlădiţă...

Să mă vindec leacul esteNumai lapte de căpriţă!

- Bine, îţi dau o lună – ziseDomnul zărilor senine

Dar când vii, aduci şi capraO aduci aici cu tine.

- O aduc, Înalt Prea SfinteO aduc numaidecât

55

Cum o ştii, în patru labeŞi c-o funie de gât.

Şi mâhnit, gata să-i spargăInimioara pătimaşa

Se întreba – Şi acum PetracheSpune, pe unde scoţi acum cămaşa

A pornit cu ascensorulDin eter, azur şi nea

Într-o clipă nea PetricăSprinten, fercheş, fu la ea.

Nopţi şi mile deliranteDe iubire nesfârşită

Petrecut-a Sfântul PetreCu căpriţa lui iubită.

Când să se termine lunaPetre îşi aduse aminte

De făgăduiala datăPrea Eternului Părinte.

Şi îi spuse: „fată dragăEu socot că-i foarte bine

Ca să nu-mi pierd slujba în ceruriTrebuie să mergi cu mine.

Dumnezeu nici nu prea vedeTe strecori încet şi atâtGoală şi în patru labeŞi cu o funie de gât.

Ascensorul te aşteaptăTe îmbarcă în el frumosŞi în două- trei minute

Scumpo, vei ajunge sus.”

Ce să facă biata fatăA primit cu mult curajŞi de ce să nu profiteDe asemenea voiaj?

Dezbrăcată, e o minuneTrup de nimfă, ca-n poveşti

Nea Petrică, Nea PetricăCe pramatie îmi eşti...!

56

S-a urcat în cer cu dânsaŞi o îndeamnă mereu

- Hai căpriţă, hai cu neneaSă te vadă Dumnezeu!

Cum ajunse în zenituriŞi-au deschis spre tron portiţa

Dumnezeu luă ocheanulŞi-ndelung privi căpriţa.

A privit-o încă o datăDinapoi şi dinainte

Şi a izbucnit năvalnic:

- Eu când zămislit-am capraPrintre vite consacrate

Avea în faţă ţăcăliaŞi avea ţâţele la spate.

Dar cu capra ta PetracheO brodişi ca EremiaCă are ţâţele în faţă

Şi are în spate ţăcălia!

Omnicist

În expres un tânăr, IaneMai acum o săptămână

Voiaja c-o cuconiţăMai frumoasă ca o zână.

Grecul adirându-i chipulFeciorelnic şi cosiţa

N-a răbdat ca să nu-i spuie- Ce frumoasă eşti coniţă!

Lei, o mie aş da acumaDacă m-ai lăsa agale

Să pui mâna, doar o clipăPe pulpiţa dumitale

Zâna roşie ca foculŞi cu buze însângerate

A răspuns: - Nu ţi-e ruşine?Vai de mine, nu se poate!

57

- Nu e nimeni cuconiţăSă te vadă, să te ştieCum ai ridica rochiţa

Şi-am pus mâna iei o mie!

Zâna strânsă-n faldul rochiiSe mlădie ştregăreşte

Şi îi face semn cu ochiiCă primeşte, că primeşte

Grecu e robit de farmecIară zâna foarte fin

A săltat în sus rochiţaPuţintel, câte puţin...

Pulpe roze, vede IaneCum în lume, multe nu-sDurde, dulci şi dolofane;Ah puţin, puţin mai sus!

Se ruga mieros şi lacomŞi o sorbea cu ochii duşi

Încă puţintel coniţăPuţintel mai sus, mai sus.

- Gata-i îi vorbeşte zânaRochia-i peste sânii meiHai degrabă pune mânaPune mâna unde vrei!

- Nu, nu, nu! Răspunse IaneC-a rămas perplexă zâna

Grecul, om cinstit rămâneN-are bani, nu pune mâna

Căldura animală

Nenea Nae FostoloacăMegieş din strada Scurtă

S-a plâns doctorului CosteaCă are dureri de burtă

- Uite doctore, - am pus prişniţŞi compres cu apă rece

Şi de-aproape o săptămânăMă tot doare şi nu-mi trece.

58

Uite ce-ai să faci – îi spuneDocotrul cu chibzuinţă

Trebuie să-ţi pui pe burtăO căldură animală!O viţică, o căpriţăIepure sau un pisic

Şi de-l ţii un ceas pe burtăNu mai ai nimic, nimic!

Cum să intre-n pat cu capraSau viţeua a jigărrită

Şi-apoi ce-o să zică miţaCând l-o prindre-n pat cu vita?

Dar o staşnică ideiel-a salvat în clipe grele:Ia două găini din curteŞi se bagă în pat cu ele.

Coana Miţa isprăvindu-şiVorba cu vecinele

A băgat puţin de seamăCă-i lipsesc găinileCaută-le prin coteţe

Sub şoproane, sub terarsă...Nicăierea! Ca furtuna

Coana Miţa intră-n casă...

Şi-l zăreşte-ntins pe NaeCa buhaiul de umflat

Şi fără să-i spuie o vorbăTrage plapuma din patŞi ce credeţi că văzură

Ochii doamnei FoştoloacăO găină sta pe ouă

Şi cealaltă pe-o cracă.

Remediu

În bar vagon, în partea stângăVenind dinspre Oradea Mare

Şedea un domn în vârstă, lângăO duduiţă încântătoare

În faţa lor pe o banchetă

59

Pudrat şi cu obrajii liviziŞedea citind dintr-o gazetăUn donjuan cu ochi perfizi.

Duduia plină de iapiţăŞi-n ochi cu două peruzele

Gemea-n răstimpuri, chinuităDe o durere de măsele.

Iar tânărul sorbind-o toatăSmerit ca în faţa unui sfânt

Murea de dor, numai să poatăSă-i adreseze un cuvânt.

- Mă scuzi! I-a spus cu ezitareAm un remediu minunatDacă îţi dau o sărutare

Durerea-ţi trece imediat.

Dar moşul a întrebat agaleEp domnul cu obraji livizi

- Mă ierţi, dar leacul dumitaleE bun şi la hemoroizi?

Chitanţa

Tanţa, domnişoara TanţaE duduie foarte chic,

Zveltă şi cu ochi mari negriCap superb, năsucul mic.Picioruşele mici şi durdeŞi când trece ea prin TeiToţi bărbaţii o admiră

- Mă, Halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa?Uite n-aş putea să spunNici nu mă intereseazăChiar dacă o presupun

Dar cum Tanţa-i delicioasăŞi are maniere fine

Nici nu vreau să ştiu ce faceNici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini în bloc se-ntâmplă

60

Ca să-i cer un ac sau aţăSau îmi cere ea o cartePână mâine dimineaţă

O vecinătate dragăNe-a prins zilele-n cătuşe

Că ades intru la TanţaFără să mai bat la uşă.

Tot aşa într—o seară intruEra iarnă grea şi ger

Şi-o găsesc în pielea goalăStând lângă calorifer. Năucit de frumuseţea-iDau să mă retrag un pic

Iară Tanţa-mi spune: - IntrăIntră, dragă, nu-i nimic.

Am intrat şi beat de farmecAm întrebat plin de mister

- Pentru ce stai goală scumpoTot lângă calorifer?

- Fiindcă a fost propietarulMi-a răspuns şăgalnic Tanţa

Şi uite cum mi-am plătit chitanţa.

La şcoală

Zvon şi ciripiri de glasuriJoc cu mingi şi de săgeţiToate astea se întâmplăLa o şcoală de băieţi.

Într-o pauză profesoaraPune câte o întrebare

- Ce ai vrea tu să ai NaftuleCând ai să te faci mare?

- Eu aş vrea o bicicletă- Dar tu, Smil?

- Un avion!- Dar tu ăla mic de coloIa răspunde, Natansohn?

- Eu... răspunde ăla micuCu privirile hai-hui

61

Mă ietaţi gheverot, însămi-e ruşine să vă spui...

- Ce înseamnă „mi-e ruşine”?Spune-mi dragă că te pup

- Eu, când o să fiu mai mare Vreau să-mi crească păr pe trup!

- Păr pe trup? Cum vine asta?Mie spune-mi momentan

Vrei ca să trăieşti în peşteriSau în junglă ca Tarzan?

- Nu vreau să trăiesc în peşteriSau în codru în GuyanaCi aşa precum trăieşteVerişoara mea Soşana.

- Da drumoasă şi isteaţăCe mai? Straşnică muiereAre un smoc de păr în faţă

Şi câştigă o avere.

La Bodegă

Nae a intrat în grabăÎn bodegă „La trei poame”

Şi pe chelner îl întreabă- Ce ai pe listă că mi-e foame.

Chelnerul cu reverenţăSpre client privirea-şi plimbă

Şi răspunde cu prudenţă:- Am o limbă! Dar ce limbă...!

Limbă nu mănânc răspundeNae acru la figură,

Nu pot să mănânc un lucruCe-i la animale în gură!

- Bine a răspuns garsonul,Vesel cu o idee nouă:

- Nu mâncaţi ce au în gură?Să vă fac vreo două ouă?

Ne-om căuta

62

De la Năsăud la valeŞi ţinându-se de mânăAu venit Ion cu Leana

Căpăţână.El cu coşul în piaţă

Iar Leana lui cea dragăAvea lână de ţigaie

În desagă.

Cum ajunseră în piaţăEl s-a dus la poarta nouăUnde stau ăia cu păsări

Şi cu ouă.

Iară Leana lui frumoasăS-a oprit lângă fântână

Unde stau femei cu scoarţeŞi cu lână.

- Stai Ioane, stai o ţâră,Zice draga lui mireană,

Cum de întâlnim să merge cătreCasă?

- Ho, că ghine zise dânsulCând va bate ceasul două,

E te-oi căuta la lână,Tu la ouă!

???

- Şi,...povesteşte Nea CristacheLui Nea Nae, măcelarul

Trecând cu Miţa, lângă mineÎnspre Turloaia, cu docarul

Deodată, doi bandiţi din umbrăIeşiţi din împânzirea albastrăÎn mâini cu două revolvereAu năvălit asupra noastră

- Sus mâinile, răgneşte unulHidos şi cu un ochi beteagŞi dacă faceţi vreo mişcare

Trag!

63

Am ridiccat mâinile în grabăSimţind că-mi trece frig prin oase

Iar Miţa foarte simţitoareDe spaima biata leşinase.

Mi-au luat toţi banii şi inelulUn inel de aur vechi

Stilou de argint, iar MiţeiPână şi cerceii din urechi.

Şi ne-au dat drumul jos în valeaIntrovertită de omăt

Prea fericiţi slăvind pe DomnulCă am scăpat numai cu atât.

Noroc că Miţa mea iubită Cuminte şi deşteaptă foc

Ascuns-a ceasul ei cu grijă,Discret într-un anume loc...

Că oricât ar fi vrut bandiţiiS-o scotocească neîncetat

Nu-l mai găseau nici până mâineŞi numai astfel l-am salvat!

Nea Nae curios ascultă,Apoi întreabă pe-ndelete:

- Să nu te superi, nea CristacheŞi...era ceasul de perete?

Cel cu două

Se zvonise în orăşelulDe pe deal, Chilia Nouă

Cum că Hună HaskekoviciZice-se că are două

Nimeni nu ştia ce-s aleaDacă-s albe sau gălbuiDoar atât, că el le are

Şi amândouă sunt a lui.

Poate are două case?Două vaci, două oiţe?Două găinuşi moţate?Poate două porumbiţe?

Nu, nici una dintre acestea

64

Dar fiind sigur că le ştiţi Vă asigur că sunt alea

Chiar la care vă gândiţi

Însă fetele între eleRuşinoase cum sunt toateÎşi spunea cu precisiune:

- Nu se poate! Nu se poate!Zău, suntem nişte văcuţe!

Cum ne intră în creier nouăToată lumea să aibă una

Numai Hună să aibă două?

Nu şi Hana Iosub prinsăDe-al amorului jăratec

Şi la gândul că are douăŞi e un băiat simpatic,

S-a îndrăgostit de dânsulDe la prima scăpărare

Şi mai mult să se convingăDacă într-adevăr le are.

Îl pânde la ştrand să-l vadăDezbrăcându-se pe cheiCe nu face o fată cultă

Pentru viitorul ei?Azi aşa şi mâine iarăşi

A jucat în aşa felPână când la urma urmei

Ea s-a măritat cu el.

Însă vezi, în noaptea nunţiiDupă ce-a trecut furtunaHana a observat că HunăA lucrat numai cu una.

Foarte indignată fataDe metodele acestea

L-a întrebat: - Ascultă Hună,Dar cealaltă unde este?

- Unde vrei să fie scumpo?El la rabin, fată dragă!

La noi nimeni nu lucreazăCu amândouă deodatăDar când una oboseşte

65

Şi tu eşti încă în vervăEste bine întotdeaunaSă ai piese de rezervă.

- Poate aşa e ritualul?S-a gândit Hana IosubŞi-n familia lui Hună

Cele sfinte-s cu şurub?Şi plângea sărmana Hana

Vărsând lacrimi mari cât rouaFiindcă Hună niciodată

N-antrebuinţat-o pe a doua.

A trecut o lună, douăŞi într-o seară fără lunăÎn alcovul îndrăgostitei

Giugiulindu-se împreunăEa i-a spus: - Ascultă HunăCe-i în mână nu-i minciună

Aia de la rabin dragă,E cu mult, cu mult mai bună!

Alternativa

În deşertul din SaharaDe nisip şi soare plin

Umblă – abia târându-şi paşii,Ars de sete, un beduin.

Umblă, umblă, fără pregetCum Allah poruncă-i deteArşiţa-l doboară, îl arde

Dar mai mult moare de sete.

Cade în genunchi, se roagă- Doamne, setea să mi-o stingDă-mi un bulgăre de gheaţă

Ca să-l ling, Doamne, să-l ling.

Sau de nu poţi da un bulgărDoamne, a toate îndurătorUn pistol să-mi dai părinte

Ca să trag să mă omor!

Nici nu-şi terminase rugaŞi-i apare din senin

66

O fecioară ca din basmeAlbă, albă ca un crin.

Trup superb, contur de spumăBlondă şi cu pieptul gol

Cu un sloi de gheaţă în mânăŞi-n cealaltă c-un pistol.

Stă Iosuf şi o contemplăMistuit de dor nespus

Şi apoi în genunchi se roagăLui Allah din ceruri, sus.

- Ce să fac? Allah ajutăUnui beduin pribeag

Şi învaţă-mă preasfinteSă ling doamne sau să trag?

Sami are un singur dor

De pe când mergeau la şcoalăŞi încă se jucau cu cercul

S-a legat prieteniaÎntre Sami şi Bercu.

Amândoi făcură armataLa acelaşi regiment

Plutonier ajunse SamiBercu nici măcar sergent.

Dar cum vremea trece-n goanăNumai după câţiva aniBercu-i la New York,

Iar Sami este tot la Botoşani

După câţiva ani de-a rândulCă-i poţi număra pe deşteVorba ceea bătrânească:

Deal cu deal se întâlneşte

Că pe Disencoff când SamiSe uita la o vitrină

Vede cum amicul BercuSe dă jos dintr-o maşină.

67

Fuge şi-l îmbrăţişeazăŞi-l întreabă foarte amabil:

- Ce faci Sami? - Merci, bine!

- Dar tu Bercu?- Admirabil.

- Nici nu ştii ce mult mă bucurDupă atâţia ani de zile

Şi cu ce te ocupi acuma?- Cumpăr, vând automobile.

Vezi Rolls-Royce-ul ista albastruDe o construcţie majoră

Are o viteză pesteO sută şaptezeci la oră.

- Urcă sus. E o minuneRolls-royce ultimul modelNumai Domnul Nixon areÎncă un exemplar la fel.

Parcă nici nu-l simţi, pluteşte,Sparge vidul, parcă zboară,

E mai iute şi ca vântul Şi ca gândul, e o comoară.

Vezi copacul ăla grosŞi cu frunzele gălbui

Hăt departe? În cinci secunde

O să fim în umbra lui.

Şi în clipita când motorulDuduia înverşunat

Până si zice „peşte” pomul A şi fost înconjurat

- Dragă Bercule – a zis SamiLasă-mă să mă dau jos.

- Nu fi prost, acum vedea-veiŞi ceva mult mai frumos!

Vezi departe o pată albăPe verdeaţă în câmpieCare-i o gazetă sau o

68

Coală mare de hârtie?

- Da, o văd, dar dragă BercuUite ce te rog acum:

Ce-ar fi rău să ne întoarcemCât ai repede din drum?

- Mare prostănac eşti SamiBercu vesel intervine

Tot ce ţi se-ntâmplă ţieNu se-ntâmplă şi cu mine?

Vreau să-ţi spun că-ntr-o minutăÎn virajul vitejiei

Mă opresc cu roata stângăDrept pe marginea hârtiei.

Şi într-adevăr maşinaA pornit-o-n zbor, nătângă,

Şi-a oprit-o pe hârtieDrept pe roată, în partea stângă

- Bercule, mă doare capulTot privind peste câmpii

Hai, mai bine să ne-ntoarcemAm nevastă şi copii.

- Sami, fi bărbat, ce dracuEşti fricos ca o muiere

După întrevederea noastrăEu aş vrea să-ţi fac plăcere?

Uite, vezi cum vine trenulIute cu semnalul roşCare gâfâie într-una

Şi azvârle fum pe coş?

Pariez în trei minuteCum sunt om cu firea calmăTrec prin faţa lui ca vântul

La distanţă de o palmă.- Bercule, sar din maşină!- Nu fi bleg, şi ţin-te bine!

... Şi ca un ciclon Rolls-Royce-ulFu într-o clipă peste şine.

69

- Bravo Bercule, eşti geniuBravo, mai lăsat năuc!

- Şi acum spune-mi dragă SamiUnde vrei să te mai duc?

Sami, cu emoţie în voceŞi cu faţa pământie

Zise: - Dacă ţii la mineDumă grabnic... la hârtie!

Tot una e

Rifca a venit la RabiŞi e plină de obidă:

- Rabi, sunt neferictăIarăşi am rămas gravidă.

Dă-mi un sfat că tu eşti ţadicEşti un Dumnezeu aproape

Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Să mă scape, să mă scape.

- Greu femei, nu se poateFirii să vă împotriviţi

Chiar şi în Scriptură zice:„Creşteţi şi vă înmulţiţi”

- Da, dar am copii vreo şapteFete mici şi băieţei

Numai cel de sus mă ştieCât de greu o duc cu ei.

Rabinul deschide o carteMurmură o rugăciuneŞi cu ochii către ceruri

Se înclină şi-apoi spune:

- Uite ce-ai să faci femeie:Mâine dis-de-dimineaţă

Mergi şi-ţi târguieşti o oalăCât mai mare de la piaţă

Iar târziu când vraja firei Te învăluie domoală

Toată noapte, toată noaptea

70

Ţi picioarele în oală.

De se-apropie sortitulPentru clipa de norocTu picioarele din oală

Nu le scoţi deloc, deloc!

Dacă asculţi povaţa astaCare-i binecuvântată

Nu se poate, nu se poateSă rămâi însărcinată.

Opt luni au trecut degrabăSau chiar nouă mi se pareŞi într-o zi venind la RabiRifca, dar cu burtă mare.

- Nu mi-a folosit povaţaZise ea foarte timidă

Fiincă, uită-te la mineIarăşi am rămas gravidă.

- cum se poate! Îţi spusesem.Când te-oi duce la culcareTu, picioarele amândouăSă le ţii într-o oală mare!

- Păi, să vezi, cinstite RabiZice ea cu mult lipici

n-am găsit o oală mareŞi am luat două mai mici...

Grea pedeapsa

Prea înţeleptul Rabi IosufE un erudit, un ţadic

Cunoscut în tot KilatulŞi vin mulţi să-i ceară sfatul.

Casa lui miroase-a ambrăŞi a cedru din dumbravă

Totu-i binecuvântareŞi evlavie şi slavă.

În odaia lui de lucruStrăjuie din părţi

Rafturi pline de talmuduri

71

Şi de suluri şi de cărţi.

Ore-ntregi scrutează în biblieŞi în scripte, foarte calmSfatul lui e înţelepciuneIar cuvântul lui e psalm.

Cercetează pergamenteHărţi şi manuscrise variiStampe cu versete indeŞi cu perse comentarii.

Descifrează hieroglifeDe pe table şi papirusPericope şi percepte

Scrise în vremile lui Cirus.

Într-o zi îi intră în casăUn prieten din Galil.

- Bună ziua! Rabi Iosuf- Bună ziua! Dragă Smil.

După ce s-au strâns în braţeRabi, foarte bucuros

L-a întrebat: - În ce chestiuneŢi-aş putea fi de folos?

- A nimic, o bagatelăZice Smil, să mă scuzaţiDar întâi suntem prieteniŞi apoi suntem bărbaţi.

Iartă-mă te rog şi spune-miDacă ziua când posteştiDe Iom Kipur este voieO femeie să-ndrăgeşti?

Să petreci cu ea alăturiAmândoi la minte copţi

Tot ca-n celelate zileTot ca-n celelate nopţi?

- Vai de mine! – exclamă RabiRidicând privirea-n zări

Cum de îndrăzneşti păgâneSă-mi pui astfel de-ntrebări?

72

- Nu te superi dragă IosufZise Smil politicos – Tu eşti un mare rabinŞi eu un mare păcătos.

Chiar de-i rea nelegiuireaŞi cuvintele-mi deşertePui mata o vorbă bună

Către Înaltul să mă ierte!

Rabi a îngânat o rugăCătre cel din ceruri susApoi răsfoind o cartePăcătosului i-a spus:

- După lege nu e voieDar ţi s-ar putea ierta

Dacă săvârşeşti păcatulNumai cu consoarta ta!

- Rabi – zise Smil – mă iartăSupăr cu ceva scripturaDacă în loc să fie RifkaE Soşana sau e Sara?

Dacă-i absolvit păcatul Şi e desfiinţată vina

Ce importă atunci persoanaDacă-i soaţa sau vecina?

- tocmai asta e pedeapsaZise Rabi fără vrere

De Iom Kipur nu ai voieCa să ai nici o plăcere.

Povesteşte doctorul

Nu ştiu dacă îl ccunoaşteţiDelicat şi subţiratic

Doctor Bratu de la SutuNe era la toţi simpatic.

Avea hazul lui, probabilMoştenit de la străbuniŞi în plus era şi doctor

73

La spitalul de nebuni.

Şi ştia să povesteascăCu un şarm cum altul nu-i Chestii vesele întâmplate

Lui, cu pacienţii lui.

Moldovan de viţă vecheCunoştea năzbâtii multeCă se adunau în juru-iToţi amicii să-l asculte

Într-o zi veni la minePovesteşte el stilat

La spital, în deal, la Sutu,Un domn bine îmbrăcat.

După înfăţişare, pareFuncţionar superior,

Poate inginer hotarnicSau, un mare negustor.

Şi îmi spune: - Domnul doctorUite aşa precum vezi,Sunt în stare disperată

Şi-am venit să mă salvezi.

Ştiu că eşti un psihiatruOm de ştiinţă cu renume

Şi de arta dumitales-a dus vestea în larga lume.

Fiul meu cel mare, LicăCare stă cu mine în BasnaOm cu mintea-n toată firea

De o vreme o ia razna:

Sare sus peste coteţe,Se ascunde în grădină

Umblă numai între păsăriŞi se crede că-i găină.

Ba mai mult! Parcă un blestemDin Infern mă urmăreşteCă în loc să ne vorbeascăEl mai mult cotcodăceşte.

74

Dau oricât numai să scapeMartor îmi este Dumnezeu

De nenorocirea astaCe-a căzut pe capul meu.

- Şi de mult are aceste Manifestaţiuni ciudate?- Cred, dacă îmi aduc aminte

De un an şi jumătate.

- De un an şi jumătate?Asta-i nemaipomenit!

Şi de ce cu el aiceaPână acum n-ai venit?

- Păi să vezi domnule doctorM-am obişnuit cu viaţa

Şi îmi plac mult oulă careM-i le pune dimineaţa.

Politeţea

Din albastra risipireNe zâmbeşte mândrul soare

Veşmântând întreaga fireÎn lumini de sărbătoare.

Curg văpăi de aur roşuPe trotuarele înguste

Şi întrega stradă-i plinăDe surâs şi mini fuste.

La vitrinele din centruStau în grup femei şi fete

Cu superbe picioruşeŞi ispite în siluete.

Rotunjimi fermecătoareStrânse în diafane rochii

Că le-nghiţi dintr-o privireŞi le devorezi cu ochii.

Trec în şiruri manechineBlonde, brune şi roşcate

Şi-i expun comori de farmecCare nu-s deloc pătrate.

75

Drec şi bestnici în sandaleŞi costume deşucheateCu excentrice atitudini

Şi efebi bărboşi cu plete.

Şi în această împestriţareCa la Paris sau în New York

Şi un filfizon se plimbăFoarte grijuliu cu un Poro.

??? grăsan ce umblăsigur de aureolă

şi mereu îşi bagă râtulgrogăind lângă rigolă.

Trecătorii cu mirareToţi privirile-şi întorcÎnspre tipul care ţine

Să se plimbe cu un porc

Şi deodată, un tânăr cares-a desprins dintr.-o pleiadăL-a întrebat: - Nu ţi-e ruşine

Să te plimbi c-un porc pe stradă?

Tipul l-a privit flegmaticScărpinându-se în ceafăŞi apoi ţanţoş îi răspunse

- Nu e porc, nu vezi, e scroafă!

- Scroafă e? Îmi pare bine

Zise tânărul smeritAdăugând cu politeţe:

- Păi, cu dânsa am vorbit!

Tragedie- actul întâi-

O cheamă CleoCleo are buze roşii,

Pline de parfum misticCe-l ??? chiparoşii

76

Buclele-i muiate-n aur,Ochiii,

Ochii mari albaştriŢes cântări visate-n ţară

Heruvimilor sihaştri.

El – a fost odată – Astăzi

Chel şi putred de bacnotePare o mumie uitată

Printre statui ostrogote

A început să-i facă curteŞi într-o seară crenelată

A cerut-oA luat-o

Şi o ??? ca un tată

- actul al doilea –

Seninul căsniciei lorSe trece

Ca într-un plâns de mandolinăÎntr-o catacombă rece.

Părăsit de tinereţe,Domnul

Întrupează toamnaŞi-o seninăPrimăvară

De speranţePare Toamna.

Iar în miez de noapte mută,Prin albastrul de mătase

Două spectreTrec pe drumul

Care duce la terase...

Unul, E un fante tânăr

Iar fantoma voalatăEste doamna

Care-şi ţine babalâculCa pe-un tată

77

- actul al treilea -

FereastraTurnului cu trei cupoleSe întune în acorduri

TremurateDe mandole

ÎnăuntruE văpaie.

Şi o dragoste bizarăŞi o umbră

Cu privirea încruntatăE afară.

ÎnăuntruDespuiată

Cleo, sparge a şaptea cupă, Iar afară

Umbra neagră??? să o rupă

şi....În clipa următoareUşa cade sfărâmată

... A surprins-oCu amantulŞi-a bătut-o Ca un tată.

Tocmai pe dos

Samy Quatar, bogătaşulDe pe strada AlbatrosA venit să se consulte

Cu bancherul David Gross:

- Dragă David, vin la tineSă mă sfătuieşti niţel

Vreau şi eu să joc la bursăDar nu mă pricep de fel.

- dacă vrei să faci paraleZice Grossu – s-asculţi de mine

Lira se menţine fermăCumpără lire sterline.

78

Samy se-ntâlneşte-n BursăCu remisierii mariŞi în locsă ieie lire

Samy cumpără dolari.

Peste trei ore dolarulScade în mod vertiginosSamy plin de disperareVine iar la david Gross.

- Vai de mine, DavidicăSunt definitiv pierdut

Apăi, deh! Eu ţi-am spus unaŞi tu alta ai făcut.

Du-te repede la bursăNu sta moale ca o curcă

Şi să nu te prinzi în cursăIa „Petrol-block”că se urcă.

Samy nu ştie cum se faceParcă l-a lovit năpasta

Ia „Motor- Petrol”şi gataPierde şi de data asta.

- Vai de mine, vai de mineSunt un bou, un păcătos

- Ce să-ţi fac măi Samy, dacă- Dacă tu le faci tocmai pe dos?

- Încă o dată DavidicăDă-mi un sfat să am temei

Am să fac tot ce mi-oi spuneAm să fac aşa cum vrei

- Vrei un sfat! Ţi-l dau măi SamyDar urgent că vremea-i scrutăDacă vrei să-ţi meargă bineVino să mă pupi pe burtă.

Dacă-ţi spun pupă-mă pe burtă”Nici un gând n-am să-ţi ascund

Cum le faci pe dos pe toateŞtiu c-ai să mă pupi în fund.

Asta zic şi eu noroc

79

Într-atât ne-mbată viaţaCu iluzii şi strădanii

Că nici nu băgăm de seamăCât de repede trec anii.

Cred că nu importă urbeaDacă-i Râmnic sau Focşani

Totul e că eu pe-atunceaAvea optusprezece ani.

Şi-n oraşul plin de crâşmeŞi cu centrul plin de praf

Nu era nici un teatruŞi nici cinematograf.

??????

Pompieri, oborul, gataŞi vreo două cafnele.

Singurul loc mai veselAl oraşului stindard

Era varietul FilipUn şantan de bulevard.

Fiindcă atunci patronulNumere de-atracţie noi

Balerine apetisanteChiar şi cântăreţi de soi.

Cum sosea vreo vampă „bine”Năvălea protipendadaConu Bubi, conu NicuŞi luat cu asalt naiada.

După ărogramul artisticChefuiau cu curtezanaLa conac sau la moşia

Monteoru sau Grăjdana.

Pe când noi făuritoriiDe poeme şi himere

O priveam cu jind, sorbind-oC-o cafea sau cu o bere.

80

Într-o seară, tot la FilipDebutase o actoriţă

Cu trup zvelt şi ochi şăgalniciŞi cu fragă de guriţă.

Fermeca în potop de aplauzePe bărbaţii toţi, în grupe

Şi ne ameţea cu-n cântec:„Vin la Tanţa să te pupe”

Avea părul spic de aurBraţe, albe subţirelePicioruşe crizanteme

Care te chemau spre ele.

Noi, ştregari voioşi şi timeriNici o taină nu ne scapă

O doream şi tuturoraNe lăsase gura apă.

Şi cum se zvonise o şoaptăPe la KrausLa cafenea

Că deţi dai o stă în mânăPoţi ca să petreci cu ea.

Însă cine dintr-ai noştriDin pleiada cunoscutăÎşi putea permite luxul

Ca să-i dea divei o sută?

Şi atunci Aurel propuseO ideeie salvatoare:

Să putem strânge o sutăPunem 5 lei fiecare.

Şi jucăm la loterieÎnodăm frumos batista

Şi cine câştigă sutaĂla merge cu artista.

Zis-făcut. Nicx astăzi nu ţtiuNici când a trecut minuta

Nici cum m-a bătut noroculCa să-mi iasă mie suta.

81

Ştiu, atâta, că înălţat-amMulţumiri lui Dumnezeu

Pentru marea fericireCe-a căzut pe capul meu.

c-un buchet de violeteŞi-n ţinută elegantă

i-am palmat în mână sutaŞi ea, a depus-o în geantă.

Restul: cuib de poezieVis şi voluptăţi divine

Care le-au descris şi alţiiMaul mai bine decât mine.

Pot s-adaug amănuntulCă înrâuirt de stele

I-am compus în versuri tandreUn sonet şi trei rondele.

Într-atât a înduioşat-oVersul meu înaripat

Că frumoasa MesalinăCu glas dulce m-a întrebat:

- Spune-mi, dragul meu, prietenCum pentru o desfătareCe ai petrecut cu mine

D-ai o sută aşa de mare?

Eşti agricultor? Ai rente?Sau bancher cu acursale?

Fiindcă ştiu din auziteCă poeţii n-au parale.

Îmbăta de-accentu-i sincerCa să nu stric feeria

I-am destăinuit de-a capoCum a fost cu loteria.

- Vai, a psus ea drăgăstoasăNnu se poate, nu se poate!Şi strângându-mă în braţeMi-a şoptit cu voluptate:

Tu, că eşti cel mai simpatic

82

Dintre ceilalţi curtezaniMai ales că scrii şi versuri

De la tine nu i-au bani.

Când văzui că umblă în geantăAm simţit în vine foc

Şi mi-am zis: Slăvit fi DoamneAsta zic şi eu noroc!

Şi cu graţie felinăŞi-un surâs descris de zei

Iar m-a îmbrăţişat cu patosŞi mi-a înapoiat: 5 lei...

Cărţile Sfinte

Vestitul Rabi Ben IşmuielVestit în Mişna şi CabalăVenise într-o zi să vadă

Pe Rebe Lein din Capitală

Voiau să audă cum slujeşteSă-i soarbă, cântecul şi vogaPe credincioşi cum păstoreşte

Şi cum slujeşte sinagogaŞi-a stat în stradă Ben Işmuiel

Smerit cu inima voioasăCă Leiba bucuros de oaspePe Rabi l-a poftit la masă.

Când fu să intre musafirulÎn casă, întâlni în uşe,

O fată mândră ca zefirulCu chipul alb ca de pupăşeÎşmuiel Ben privi pe Rabi

Clipind din ochi să-l înţeleagăApoi zâmbind a prins să-ntrebe

- Dar, ce e asta Rabi, dragă?

Rep Leib, roşind cu modestieVăzând că rabi se-nfierbântăRăspunse tainic; - Ce să fie?

O carte rabi, carte sfântă!- O carte-i sfântă-ntotdeaunaCă în ea-i lumina şi călduraDe aceea s-o iubim într-una

83

Că aşa ne-a învăţta scriptura.

Spălându-se pe mâini prea sfântulSlăvi pe Dumezeu divinul

Că ne-a dat cerul şi pământulLumina, apele şi vinul.

Dar o surpriză mai tiranăl-a ţintuit, fiindcă la masă

Servea o altă fetişcanămai nostimă şi mai frumoasă

- Dar asta ce e? Înmtreabă rabiCu un gest ascuns ce nu cuvântă

- O altă care Ben IşmuielŞi tot ca cea dintâi e sfântă.

- Nu s-ar putea, Rep Leib părinteCum spune biblia străbună

Din cele două cărţi prea sfinteSă-mi împrumuţi şi mie una?

Mi-e greu a spus rep Leib, că întâiaAcum o citesc profete

Iar celelate până acumaNu îi sunt foile tăiate.

Vesela Familie

Într-o zi la societatea„Pheonix” de asigurare

a intrat un domn în vârstăslab, cu ochelari de soare.

- Aş dori – se adreseazăFuncţionarului din faţă

Ca să fac asigurareCum m-am hotărât pe viaţă?

Funcţionarul, măsurându-lCu minuţiozitate

Slab, cu ochelari şi vârstnicÎn răspunse: - Nu se poate!

Eşti slăbuţ, vedere scurtăAi şi semne de vărsat

Nu întruneşti anume puncte

84

Ca săă fii asigurat.

- Da, dar tata – zise domnulCare-i mai bătrân ca mine

E asigurat aiceaDe un deceniu şi mai bine.

- Cum îl cheamă?- Dan Beşleagă.

- Dan Beşleagă? Un momentCa să văd în fişe dacă

Nu-i vreun inconvenient.

Dan Beşleagă? Da! Se aflăÎnsă în comformitateTrebuie îndeplinităÎncă o formalitate.

Iei un formular cu timbruŞi îl completaţi acasăŞi veniţi cu tata aicea

Marţi sau miercuri dimineaţă.

??????

Cu nepoţi şi cu nepoateToţi la nunta lui bunicu

- Cum, bunicul se însoară?Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii- Se însoară! Da! Cu toateCă sunt contra lui părinţii!

Bunicuţa şi nepoţii

În expresul de FloricaLăzi, colete, un amalgam

Şi în compartiment, bunicaŞi nepoţii stau la geam.

Hohotind, copii zburdăŞi fac zgomot infernal

Iar bătrâna ştirbă, surdăTot priveşte cerul pal.

85

Dintr-un coş le dă bunicaCâte-un tort cu zahăr copt

Şapte ani are LucicaIară Nicu are opt.

Înfoiată ca o varzăBaba zice mai apoi

- Uite barza! Uite Barza!Care v-a adus pe voi.

Nicuşor, apoi întins pe-a coastă!Zice răsfirându-şi părul:

- S-o lăsăm să moară proastă Sau să-i spunem adevărul?

Ceaiul

S-a îmbolnăvit NiculceDe pe strada înflorităLa laringo-faringită

????

Mari profesori cu protecţiiI-au făcut trei operaţii

Şi vreo şaptespreze injecţii.

L-au cusut cu fir de aurLa gâtlej şi la laringe

Îl aşează în pat cu o sorăCare abia, abia-l atinge.

Că slăbit bietul NiculceDe atâtea răni adânce

Nu poate să mai vorbeascăNici să bea, nici să mănânce.

Stă întins de două zileChinuit şi banmdajat

Slab şi galben ca lămâiaNebăut şi nemâncat.

Doctorii văzând că bietulE într-un hal fără de hal

Hotărâră de îndată

86

Să-l hrănească artificial.

- Da, da! Trei mii de lei!Fu chef nu glumă

O cameră, trei sticle, alte treiDar ce poate să însemne această sumă:

„O lumânare cinci sute de lei”.

- Se vede că aţi uitat – a spus femeiaUn amănunt de-o importanţă mare

Dar eu am fost „puicuţa dulce” – aceeaCare a suflat azi noapte în lumânare!

???

Nu ştiu în parte a ţăriiMi se pare că-n Gheorgheni

Locuia o bătrânicăDe vreo şaptezeci de ani.

O ştia tot târgul, deşiFoarte rar ieşea din casăŞi trăia în oraş departe

Singurică şi retrasă.

Se spunea că ar fi odraslaUnui mare bogătaş

Care avusese întinderiŞi în Vlaşca şi în Iaş

Şi frumoasă, o minuneUn tablou, o închipuireCă veneau sin alte oraşeGrup de tineri să o vadă.

Că a iubit în tinereţeUn nepot a lui Ştirbei

Şi cum neamul lui fu contraS-a-mpuşşcat din cauza ei.

Ea atunci – chiar la mormântu-iA jurat că-n viaţa toatăn-o să se mărite pururicât trăi-va, niciodată.

I-a rămas ceva avere

87

Acareturi de moşeancăŞi din moşioară baniiCare îi ţinea la bancă.

Nu avea vecini, nici neamuriŞi cu taina ei în gând

La biserică în duminiciSeducea din când în gând.

Iară anii trec ca vântulGoana vremii n-are leacŞi încet, încet, trecuta

Peste jumătate de veac.

Ca o umbră selenarăÎşi târăşte paşii grei

N-a rămas nimic din nuriiiŞi din frumuseţea ei.

Într-o zi pe poapa Neacşal-a poftit la ea acasă

Să-i destăinuiască chinulCare sufletu-i apasă.

- Prea sfinţia ta, mă iartăCă grăi-voi cu păcat

Dar în viaţa mea pustieN-am ştiu ce e bărbat.

Nu vreau să ajung în slavaDin cereasca Lui grădinăFără nici o îmbrăţişareŞi în vârstă şi virgină.

Caută-mi un om din gloatăŞi trimite-mi-l încoaceCu fiinţa mea să facă

Tot ce vrea şi tot ce-i place.

Să mă strângă lung în braţeTot aşa ca pe-o ţărancă

Şi am să-i dau o recompensăCă am bani destui la bancă.

Popa milostiv să scapeBietu-i suflet păcătos

88

I-a trimis un om din piaţăUn hamal foarte vânjos.

Cărui i-a vorbit cu milăŞi îndurarea celui sfânt

Despre buna învoireÎntre oameni şi pământ.

Mai cu seamă despre pildaCuvioasei Paraschieva„Cine pe semeni ajutărăsplătit pe dată fi-va”!

S-a rugat de acela careStă cu îngerul la masăSă gonească necuratul

Dintr-o fiinţă păcătoasă.

Şi s-a dus să izbăveascăA ispitelor furtună

Foarte mulţumit că astăziA făcut o faptă bună.

Chiar a doua zi dimineaţăPopa Neacşa s-a îndreptatÎnspre casa bătrânească

s-o dezlege de păcat.

A intrat popa în salăS-a uita prin încăperi

Bărbatul era acoloDar femeia nicăieri.

- nu ştii unde-i baba careCare stă de-atâţia anii ?

- Păi s-a dus din nou la bancăSă mai scoată nişte bani.

Şi căţeluşa stă în pat

Mimi are o fată blondăVea ochi mari şi păr buclat

Un sân superb, o pulpă rotundăŞi avea şi-o fire vagabondăŞi ca oricare demimondăAvea un căţeliş buclat.

89

Sprinţară ca o căprioarăMimi iubise un băiat

Şi într-un amurg de primăvarăSimţind că focul o înfioarăI-a dat tot visul de fecioară

Dar el se vede că a uitatŞi căţeluşul stă în pat.

În negre nopţi de insomnieMimi cu suflet tulburatSă uite dorul ce-o sfăşie

Şi dragostea –i atât de vieÎn camera trandafirie

Privea protretul lui pictatŞi căţeluşul stă în pat.

A vrut un moş cam reumaticS-o ia cu el într-un palat

Şi s-o iubească singuraticDar ea cu ochii de jăratic

Gândind la tipul ei simpaticDintr-un cuvânt l-a refuzat

Şi căţeluşul stă în pat.

Când somnul încerca s-o prindăMimi cu corpu-nvăpăiat

Privindu-şi formele în oglindăOfta cu jale, suferindă

Că nu e nimeni s-.o surprindăŞi căşeluşul stă în pat.

Şi-n cuibul ei de curtezanăVeneau priteni pe-noptat

Şi beau ermuth, coniac, cinzeacăŞezând pe sofaua egipteană

Sau pe divanul fermecatŞi căţeluşul stă în pat.

Veneau fecioare şi cucoaneÎn buduaru-i parfumat

Şi ca să uite de canoaneFumau haşiş, fumau havane

Şi apoi ??? băietaneCădeau lascive în păcatŞi căţeluşul stă în pat.

90

Amurgul depăna-n tăcereAl vremei cer, argintat

Şi trandafiri mureau în sereIar Azorel visa-n tăcere

Şi îi plăcea să lingă miereÎn salonaşul crenelat

Şi zi şi noapte sta în pat...

Din flori să-ţi împetesc cunună

Aş vrea din flori să-ţi împletesc cununăPe strat de crini să mă inspirSă-ţi cânt în nopţşile cu lună

Pe o pajişte cu trandafiri.

Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţiiŞi ochii tăi senini şi mariSă sorb nectarul tinereţii

Sub streşini de mărgăritar.

Ţi-oi pune dali în cosiţeŞi orhidee înnourate

Pe frunte flori de lămâiţăPe umeri şipe sân muşcate.

Pe braţele de nuferi albiÎnfăşura-voi cu alint

Bujori şi stânjenei şi nalbeŞi chiparoase de argint.

Ţi-oi atârna pe şold lalelel??? şi „Nu mă uita”

Ca toate gândurile meleSă guste din gura ta.

În prag voi presăra din vermeÎn ritmul versului săracImaculate crizanteme

Şi sângerânde flori de mac.Din siclamene şi cicoare

Ţi-oi împleti un cuib boemS-adormi pe cuib de lăcrămioare

Cu gândul la acest poem.

Uitând de doruri şi regrete

91

Şi prinşi de-ai dragostei fioriAvea-vom crioni şi violete

Şi poate

şi un copil Din flori....

Şi luna a închis un ochi

Soarele îmbracă în aurŞi în păienjeniş de fireTot întinsl care duce

La Costeşti, la mănăstire.

Două tinere măicuţeÎn sutane lungi şi grele

Trec pe drumul plin de soareDe nisip şipietricele.

Harul domnului de-a pururiScaldă în sfânta psalmodie

Chipurile lor suavePline de cucernicie

Într-atât de cufundateMaicile prea cuvioase

Că nici n-au băgat de seamăCă a trecut de ora opt.

Vorbele pieriră risipindu-se ca fumulDar de-odat se opriră

Nu cumva greşt-au drumulParcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii

Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstiriiNu mai ştiu ce să mai facăSă se oprească în zăvoi?

Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi?N-o să lase la anaghie două maici fără ajutorÎnsă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător

Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei VineriCa prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri.

- Mergeţi înspre mănăstire?A întrebat o maică aparte

- Da pe-acolo trecemÎnsă noi ne ducem mai departe

92

- De ne daţi îngăduire, noi putem să vă-nsoţim- Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim!

Şi-au pornit în grupă tuspatru Pe şosea încetinel

Panait la braţ c-o maicăŞi cealaltă cu Ionel.

Tot mergând de ele aproapeSângele a început să fiarbă

Şi alăturea ici, colo,, câte-un păătuf de iarbă.

Iarbă verde mătăsoasăCe te-ndeamnă şi te cheamă

Şi-un crâmpei de sare albastrăS-a întins ca o năframă.

Le-a vorbit de MagdalenaDe Infern, de Raiul sfântŞi despre iertarea celorPăcătoşi de pe pământ.

Până le-au convins în finePlâns-au ele mai mult de-un ceas

Pentru odihnă ar fi mai bineCa să facă un mic popas.

Şi s-au aşezat pe iarbăPe când luna ce-i privea

Prevăzând ce-o să urmezeA închis un ochi şi ea.

Restul nu intereseazăDoar o voce sub copac

Îngânat-a:Iartă-i DoamneIartă-i că nu ştiu ce fac.

Iar Eulampia de alăturiA răspuns printre suspine- Ba al meu dragă Varvară

Ştie încă foarte bine.!

Popasul lui Aizic Tirr

La înţeleptul Rabi MendelVine Aizic Tirr smerit

Şi îi spune:”Raşi dragă,Sunt un om nenorocit”

93

Rifca mea-i atât de dulceŞi are atâta sexapeal

Că nu trece un an şireata Îmi trânteşte un copil

Am vreo zece să-mi trăiascăToţi sunt sănătoşi ca tunul

Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-iSă-mi mai nască unul?

Şi-am venit la tine RabiDă-mi un leac să-mi folosească

Poate Dumnezeu pe RifcaDe copii s-o izbăvească.

- Uite ce-ai să faci, îi spuneRabinul cu ochii dulci

Noaptea când soseşti acasăŞi ai vrea ca să te culci

Să te ţii întodeaunaDe povaţa mea înţeleaptăSă te urci pe partea stângăŞi cobori pe partea dreaptă.

Dacă faci aşa şi totulCu stricteţe şi păzitPoţi fără grijă, RifcaDe copii s-a lecuit.

Au trecut trei luni sau şapteSau chiar opt să fi trecutŞi la Rabin într-o vineri

Intră Aizic abătut.

Şi mâhnit şi nefericeOchi-i galeşi multe spun

Şi plângând aproape, zice:- Rabi, n-a fost leacul bun.

N-a fost leacul bun, iar mieMi-a fost chinul inutil

Fiindcă uite azi noaptea RifcaMi-a născut iar un copil.

94

- nu cumva întreabă RabiCu un surâs ce-i schimbă faţaAi uita ce-am spus sau poate

Mi-ai nesocotit povaţa?

- Vai de mine! Exclamă AizicDupă vorba ta înţeleaptă

M-am urcat pe partea stângăŞi-am coborât pe cea dreaptă.

- Dar ia spune, întreabă RabiScărpinându-se în nas –

Nu cumva trecând pe acoloAi făcut un mic popas?

- Un popas? Făcui desigurDeh, ca omul! Ce să fac?

Parcă poţi să treci pe acoloSă nu poposeşti un pic?

- Văd că na-i pătruns povaţa-mi Zice Rabi plin de fiori

Nu ţi-am spus să urci pe stângaŞipe dreapta să cabori.

Dacă ai poposit l amijlocCa un pusnic în câmpii

Aizic Tirr Du-te la dracuCum vrei să nu faci copii?

Peisaj divers

Pe un tăpşan de voaluri deseCalm se plimbă aerul

Şi în cadenţe neînţeleseVremea-şi toarce caierul.

Sub întins zări astraleCare-şi pierd hotareleCu o cuinună de petale

Se retrage soarele.

Cişmigiul poartă vinaCă-ş superbe florile

Ce-au împodobit grădinaÎn toate culorile.

95

Luna în necuprins se suiePoleind nidsipurile

Şi un tânăr cu o duduieStau de vorbă, chipurile...

O poveste foarte vecheSpune luna lacului

Şi-într-o barcă o perecheSe sărută al dracului.

Trec pe drum în plină noapteScârţâind vehicule

Iar sub pod răsună şoapte:- Nu te-ntinde Nicule!

???

Oraşu-a fost cuprinsDe euforie

Din cauza unui fapt senzaţionalCă în centru e un afiş

Pe care scrieCă astă seară-i striptis

La „Pigali”

Ce înseamnă „striptis”?La local de noapte

Cu becuriŢipător colorate

În barFemei

Vreo ŞapteÎn toalete cât mai decoltate.

Program de cabaretOrchestră

CântecCha, cha, sirtachi, twist

Iar la sfârşi o vampă goalăFreamătă din pântec

Şi fiindcă o veziPlăteşti ca un tâmpit.

În atmosfera

96

Supra excitantăCu jazz

Cu trupuri zvelteŞi feline

Clareta esteCea mai frumoasa

Din câte s-au produsÎn curţi străine.

A fost la curtea Şahului O leacă

La radio a dansat Pe unde scurte

La curtea lui KemalLa curtea Greacă

Şi aiceaO să joace tot în curte.

A fost aplaudatăLa Tanagra

Ma Moulin RougeLa eschimoşiLa feredino

Şi „la trei ochi de plapumă”Îm Moşi.

Dar iată,Că în lumina orbitoare

Pe un socluCa pe vremurile lui Pluto

Clareta apareÎn toată a ei splendoare

Şi goalăAşa, cum a făcut-o măsa.

Un trup superbŞi braţe voluptoase

Doi sâniÎnfipţi în piept ca două mere

Şi rotunjimiŞi pulpe] delicioase

Şi celelalte toateLa vedere.

Din colţul lor

97

Bazil şi AurelCiocnesc

Aşa cum cere etichetaŞampanie, nectar şi hidromelSorbindu-le cu ochi lacomi

Silueta.

Apoi bazilCam ameţit niţel, şopteşte

Scuturându-şi ţigareta:

De stau să judec, totul e la felAtât şa Tanţi cât şi la Clareta.

???

ÂÎn oraşul unde cerul,Ca Bosforul se ???

Şi cu o gardă de LuceferiTrece mândra semilună

Într-un parc văzutÎn visul unui rege anonim

Se înalţă în slăviPalatul lui Mehmed Cadâr selim.

Prin desişuri de azaleeChiparoşi şi palmieri

Şi înconjuraţi de o strajăDe eunuci şi eniceri

Prin firman trimis de ceruriŞi a luiMahomed hatâr

Stă acum în flori haremulLui mehmed Cadâr selim.

Şi era păzit haremulŞi piscina cea rotundă

Că prin zid nici o privireDe ghiaur să nu pătrundăFiindă pe divanuri roşii

De caşmir şi ispahanOdihneau cu trupuri goale

Nimfe din Belucistan.

Heţaire din Galata şi Naiade din AnkaraAndaluze şi cadâne ce-au venit din toată ţaraCa dansând să satisfacă fără nici un marafet

98

Orice doruri sau capricii ale lui Cadâr Mehmed.

Răpitoare e ZuleicaSpritenă ca o panterăŞi suleima, adalisca

Ce are chip de baiaderăFloare de Siraz a Konia

Baclava e RazimbŞi sirena-i Bulaira

Când dansează „Turka bre”

Dar din soaţe, cea mai tandrăMai frumoasă şi mai dragăCu trupuşor de orhidee şi

Cu gura ca o fragăZămislită din surâsuri

De auroră şi seninŞi scăldată-n stropi de soare

Era Fatme Aleiman.

În şalvari şi fesuri roşiiAu venit buluc cadiiToţi vizirii şi califiiGeanabeţii şi muştii

Ca să o vadă pe AleiminaCum dansează din buricŞi s-au aşezat turceşteRonţăind pistl, fistic.

Iat-o! Cumse frânge goalăPrinsă în vraja unui cântec

Şi cum tremură cu sâniiŞi din umeri şi din pântec.Toţi efendii îşi dau coate,Cu privirea spre cultuc

Şi şopteau tăcuţi din barbăAferim ghiuzel giugiuc.

Nimeni n-a băgat de seamă,Prin al patimei zăduf

Ce priviri de foc azvârleCătre un efeb, Iusuf.

Pe acesta şi-l aleseŞi-l vroia în nopţi, intim

Că făcea parte din

99

Garda personală a lui Selim.

S-a sfârşit tot zaiafetulŞi în haremul cu eunuci

Noaptea şi-a întins năframaŞi-a cuprins tot mapamondul

Iar Iosuf se plimba afarăPe asfalt, şi-şi face rondul.

Numai Fatme se strecoarăŞi cu braţele de pufÎn iatacul ei îl trageÎnăuntru pe Iosuf

- Vino, vino lângă mineTaina visului să-ţi culci

Că mi-e sete de-ndrăgireŞi mi-e dor de clipe dulci.

Îţi voi da să guşti din rodiiSă culegi de unde vrei

Struguri şi căpşuni din gura-miŞi nectar din sânii mei

- Ioc! Răspunde IusufVesel şi cu glas de mameluc

Fiindcă eu din fericireCa şi tata sunt eunuc.

Pot să stau aici cu tineDacă-ţi place şi o oră

Dar să-mi dai şi o dovadăDe afecţiune ca soră.

Zorile azvârl prin geamuriAvalanşe verzi de fire

Pe când Fatme-şi zvârcoleşteTrupuşorul dornic de iubire.

Iar Iosuf, ce stă prin geamuriPe divanul cu efigii,

Îşi priveşte lung conturulŞi mănâncă bigi-bigi.

Dintr-un roman aristocrat-Prolog-

100

Din piscul munţilor ce poartăPe umeri zvon de oasanaleDespre castele şi fantome

Şi cu ferestre ogivale

În grota unde militariiOpresc să intre la civili

Iar noaptea se abat pescariiCa să vâneze crocodili.

Îţi scriu dsin turnul cu trei stemeŞi trei carabinieri la poartă

Pun plicul într-o sticlă vechePe care o azvârl în Marea Poartă

??? o salvă în aerca saltimbaticii să se teamă

Şi ??? să suneDin clopoţele de aramă

Şi fiindcă n-am alte adreseCa epilog al jocului

Trimit impresiile culeseÎn colţ la faţa locului.

Kerheza

Să participi la serbareVăzduhul s-a punctat cu salbe

Nu se vedea decât picioareŞi ochi frumoşi şi braţe albe.

Pluteau surâsuri vagabondeŞi-a larg se profilau alene

Fermecvătoare nimfe blondeŞi adorabile şatene.

Orchestra nu înceta să scaldeÎn ritm de sunete stridente

Vârtejulspelb de corpuri caldeCu legănări impertinente.

De muzica ce tulburaŞi înfierbânta toţi emuliiÎntreg parchetul tremura

De atât cha-cha şi huli-huli.

101

Şampaniza câte un grupŞi în cadenţări de jaz măiestre

Lascive mlădieri de trupSe rpsfăţau privirii noastre.

Din necuprinsul violetCând stele îşi ţeseau năframa

Se auzea dintr-un boschet:- Fi serios, ne vede mama!

În fond continua agapaCe chef şi toasturi până la ziuă

Un paj bătea în piuă apaŞi-a colombină apa în piuă.

Şi în calmul ???Alunecau perechi pierduteS-a petrecut până la punctPe urmă puncte...puncte...

Aşa e piesa

SeninulSparge al zărilor zapazŞli împrăştie albastre

ApoteozeŞi înparcul cunarcişi

Şi tuberozeE vis de sărbătoare

Şi extaz.

Pe alei de bambuşţiCurg metamorfoze

Şi trecRomeo – în matie de atlas

Cu julietaÎn valuri de topaz

Spre chiaşcul cu garoafeŞi mimoze.

Prin pajişti cu gladiatoriCu cavaleri în zale

Şi scuturiCu săruturiCu statui

102

Şi urme vagi de teiRăzbate o discuţie

Pe tăcute- Ai spus că mă câştigi

cu 200de ce-mi dai numai 10 lei?

- Epilog- Când dimineaţa risipitoare

Înseninata ei văpaieE îmbulzeală în piaţa mareŞi grămădeală la tramvaie.

Rămâne gol întreg pământulŞi pleacă nobili???

Unii spre gropile OatuIar alţii spre groapa Chipăilă.

Clasic sau modern

Blauşpitz, fabricant de nasturiŞi cu sucursale în ţarăAvea tender şi-o soţieDe o frumuseţe rară.

Pe când Sulizom NaftuleUn om simplu şi în state

Era lucrător cu ziuaPe la electricitate.

Nu-şi vorbiră nicodatăNici în zori şi nici pe seară

Ce-şi spuneau doar „bună-ziua”Când se încrucişau pe scară.

Lunile au trecut în goanăMai cu soare, mai cu vânt

Şi în toată vremea staN-au schimbat nici un cuvânt.

Dar într-o zi măreaţăSub albastru policrom

Se întâlniră în piaţăŞi amândoi au spus „- Salom”

- N-ai idee domnu Blauşpitz

103

Cât de mult îmi pare bineŞi nici nu ştii cât mă bucurCă te-am întâlnit vecine!

Mi-ar fi drag să stau de vorbăSă ne spunem câte-un dorCă la urma urmei suntem

Fiii aceluiaşi popor!

Mai o glumă, o butadăUna caldă una rece

Ce s eaude nou prin lumeŞi uităm că vremea trece.

Nu te superi domn NaftuleDar vreau numai să-ţi explic

Xă pe noi socialmenteNu ne apropie nimic.

Eu altfel de culturăDumneata, meşteşugarDeaia nu ştiu ce anumeAm putea vorbi măcar.

Am să-ţi dau numai o pildăCă deşi sunt fabricant

Însă îl ştiu pe ScophenhauerPe Sofocle şi pe Kant.

Dumneata îl ştii pe Dante?Pe Gounod, pe Tzitzian?Îl cunoaşteţi pe Euripide

Platon sau Aristofan.

- Drept e, cu savanţi şi cu geniiNu pot cot la cot să merg

Pe ăştia nu-i ştiu, dar mataleŞtii pe unul Goldemberg?

- Goldemberg? Modern sau clasic?Nici nam auzit de le.

- Nu ştiu de-i modern sau clasicÎnsă ştiu că-i tinerel.

Care vine în orice miercuriCând eşti dus la sucursală

104

Şi se giuguleşte straşnicCu soţi adumitale!

Învăţăcelul Hamani

Într-un cartier din LenbergC grădini scăldate în soarePripăşitu-sa într-o vreme

O femeie încântătoare

Nimeni nu ştia de unde-iDin ce ţări îndepărtate

Însă şopteau că în casa-i Se întâmplau lucruri ciudate

Stăruia un zvon: că ???Plin de ??? şi de corinţi

A înnebunit bărbaţiiŞi i-a scos pe toţi din minţi.

Că adeneaori în noapteUşi ascunse se deschid

Şi câte un bărbat de seamăLunecă discret prin zid.

Încât grupul de nevesteCaste darînveninate

Adunatu-s-au în grabăŞi s-au dus la rabin, toate:

- Înţeleptule prea vrednicTu al cerului veşnic solPeste cartierul nostruA căzut foc şi pârjol.

C-a venit o vrăjitoareChip de drac, ispită în gene

Şi ne ademeneşte soţiiCu privirile-i viclene

Scapă-ne de ea, goneşte-oCă-i primejdie tuturora

Şi ne ameninţă pedeapsaDin Sodoma şi Gomora

Rabinul şi-a pus caftanul

105

S-a încins peste veşminteŞi şi-a luat învăţăcelul

- Mergi Hamani?- Merg, prea sfinte.

Cum ajunseră la stratulCare împodobea grădina

I-a întâmpinat din uşăChiar femeia cu pricina.

Au intrat la ea în casăCu??? În toatre cele

- Bucuroasă sunt de cinsteaCare-o faceţi casei mele.

-Află, doamnă, a spus rabiŞi îndoială nu încape

Că în oraş circulă zvonuriCare te privesc de aproape

Şi supus a lui din ceruriMie-i prea slăvit cuvântulAm venit să stăm de vorbă

Şi de ??? să te mângâi

- Cu smerenie aculte-voiA răspuns ea drăgălaşŞi vă rog poftiţi alăturiSă luaţi loc în salonaş

- Tu Hamani – zice rabiCătre învăţăcelul săuAi să stai la uşă strajăSă nu intre duhul rău!

Şi a stat, a stat HamaniDus pe gânduri neînţeleseDe aşteptarea îi ies ochiiÎnsă Rabi nu mai iese.

Şi a mai stat un ceas HamaniBa mai mult a stat cu grag

În sfârşit se crapă uşaŞi apare Rabi în prag.

???? e sfântul

106

Şi zburlit, apins la faţă- Dumnezeu să te păzeascăPururi de năpastă-n viaţă!

- Zi, ce-ai hotărât cu dânsa?A întrebat învăţăcelul

O gonim de-aici cu pietreSau să o judece orăşelul?

- Vai de mine, exclamă RabiDupă a legii legământE o femeie minunată

Cu credinţă în domn sfânt

Are o inimă de aurCare pe învăţaţi încântă

Darnci şi miloasăCa o sfântă, ca o sfântă!

- Rabi, dacă zici că-i sfântăTu cunoşti mai bine slova

Şi lumina ta e harulDin scriptura lui Iehova

- Doamne iartă, spune RabiFiind cinstită şi virtuoasă

S-o lăsăm cu Domnul în paceSă mergem către casă.

- Mergem, a răspuns hamaniDa, înainte dacă vrei

Ia aminte la veşmşinteC-ai uitat să ţi le închei!

Dacă plouă ce mă fac

Liftan e un tip simpaticCum altul nu găseştiŞi mai e şi voiajorul

Cel mai prima-n Bucureşti.

De-ţi vorbeşte, totdeauna-iPlin de duh şi plin de spumă

Nu există să se laseFăr să-ţi plaseze o glumă.

107

Are un sac de anecdoteŞi de znoave fel de felLa petreceri e o plăcereNopţi întregi ai sta cu el.

Nu există povestireFie lungă, fie scurtă

Să ţi-o spună el cu farmecŞi să nu te ţi de burtă.

Fiind un personaj de seamăŞi în branşa lui fruntaşTrage numai la hotelulCel mai mare din oraş.

Îl iubesc hotelieriiCa pe un portbenheur al lorFiindcă domnul Liften este

Cel mai staşnic voiajor

Şi într-o zi sfârşind programulŞi soios din cale afară

Se ducea grăbit s-ajungăCât mai repede la gară.

Când să urce în tren deodatăTocmai în minutul acelaLiftan şi-a adus aminte

Brusc că şi-a uitat umbrela.

La hotel se-ntoarce însăCamera (ce clipă cruntă)E ocupată de-o perecheCare e în voiaj de nuntă.

Ce să facă bietul Liftan?Deşi are treabă multă

Dar să-i treacă plictisealaStă la uşă şi ascultă.

- Puico, spune a cui e gura,Care în voci mă va îmbăta

Şi o voce îngereascăZise:: e a ta şi a mea!

- Dar a cui sunt ochii aceştia

108

Mari şi negri ca agata?- Tot ai mei sunt dragă Sandu!

- - Să ţi le mănânce fata!

- Dar mânuţele astea rozeCu miresme de petale,Ale cui sunt păpuşico?- Ale mele şi-ale tale.

- Cămeşuţa asta finăAlbă ca un puf de nea?

- Jur că n-am împrumutat-o Crede-mă că-i tot a mea!

- Dar pantofii albi în careDorm ca două rânduniciPicioruşele-ei superbeCine le mănâncă ghici?

- Cine vrei să le mănânce?Ciripeşte ea agale

Tot ce e aici în casăToate, toate-s ale tale

Auzind aceste vorbeLiftan se aprindre foc

Şi cu multă discreţiuneBate în uşă: Toc!Toc!Toc!

-Cine e acolo?- Eu sunt.

- Şi cam ce doreşti mata?- Când ajungi la umbrelăVă înştiinţez că-i a mea.

Bebzic şi Tintas

Bebzic a venit la RabiŞi plângând amar i- aspus

- Rabi dă-mi un sfat că altfel,

Altfel sunt un om distrus.

- Ce-i cu tine? Întreabă RabiCu privirea dilatată

Ţi-a ars casa sau poker

109

Ţi-ai pierdut averea toată?

- Nu, o altă catastrofăA dat crâncen peste mine

Că îmi vine să-mi iau viaţaŞi să urlu de ruşine.

Şase luni abia trecurăDe când tu m-ai cununat

Şi uite, Rifca mea, frumoasaMi-a născut un mic băiat!

- Mazalatov, a spus rabinulScărpinându-se-n perciuni

Iară Bebzic: - Cum se poateUn copil la şase luni?

Slavă cerului! vorbit-aRabi peste ochelari

Dumnezeu cel bun şi veşnicA făcut minuni mai mari!

De pe munte, în flăcări MoiseNe-a adus credinţă nouă

Şi în fuga din EgiptetN-a spar Marea Roţie în două?

Noe în plin potop cu o arcăN-a ajuns pe Arafat?

Davit n-a învins prin knok-outUriaşul Goliat.

Mergi la sinagogă, BenzicŞi te roagă în amvon

Ca feciorul tău să ajungăÎnţelept ca Solomon.

Poate că-i sortit să fieO mândrie pentru neamSau un mare Tadik, ca şi

Patriarhul Abraham?

Dacă Rifka-i sănătoasăDomnul nu te va uita

Şi din ceruri va trimiteHar divin în casa ta!

110

Şase luni, sunt şase îngeriCare zilnic strâng comori

Fiului tău drag să-i fieDrumul presărat cu flori.

Dacă sorţii-i hărăzirăAle lumilor destine

Dumnezeu ştie ce faceŞi ce face el e bine.

- Bine Rabi, toate-s buneZice Bebzic, pătimaş –Eu în Zahal, în armată

Am fost cel mai bun ţintaş.

Într-o zi, într-o pădurePlină toată de mister

Am văzut zburând un uliuCare se învârtea pe cer.

L-am luat la ochi, şi-n clipaCând să trag vertiginos

Văd cum uliul se prăvaleDe un glonţ şi cade jos.

Ştiu că am tras cu îndemânareDrept în el şi asta ştiu

Totuşi parcă am tras, îmi pareCu o secundă mai târziu.

De aia vreau să săpun, că oricâtDe ciudat s-ar părea

Tot nu poţi să-mi scoţi din cap că altulA tras înaintea mea!

Regele şi bufonul

E o tradiţie rămasăDe pe vremea lui Meron

Ca un împărat să aibăLângă curte un bufon.

Să-l distreze cu o znoavăSau cu vitziuni pipărat

Mai ales când suveranul

111

Ese trist şi supărat.

Napoleon l-avea pe HariusAilirlm îl avea pe Groock

Umbertp pe TontoliniDon Alfonso pe Zamberloch

Ştefan Vodă pe PăcalăŢarul pe Ivan Dobcin

Iar Abdul Nahim sultanulPe unul Hogea nastratin.

Mai erau şi alţii pe vremuriŞi în Indii şi??

Cu bufonii, dar din păcateNu-mi mai amitesc de ei.

Doar pe unul mai ţin minteNimbus, regele gorgonCare îl avea pe Nimbo

Cel mai ghiduşar bufon.

Agreat de toţi curteniiDe prinţese şi dudui

Îl iubeau şi pajiipentruCiurumbuşlucurile lui.

Nu fu aniversareCe se petrecu-n castel

Ori consiliu de miniştri Să nu ia parte şi el.

Sestrâmba, scote aşi limbaPăcălind pe fiecare

Se dădea apoi de-a tumbaŞi stătea drepţi în picioare. Înghiţea o portocală

Şi o coadă de scrumbieŞi scotea din gură

O privighetoare vie.

Era vesel cu toţi prinţiiMai ales după siestă

Chiar şi regelui, lui NimbusÎi mai juca o festă

Într-o zi i-a tras o palmăS-a scuzat însă agale:

- Păi să las să-şi facă muscaTreaba-n capul dumitale?

112

Furios peste măsurăRegele a început să-l certeCă se tot tăvălea bufonulÎn genunchi ca să îl ierte:

- Zvârle-mă la cai stăpâne!Am greşit, cer iertăciune!

- Bine, am să te iert, ia samaNumai cu o condiţiune:

Mâine când vom fi în consiliuAi să intrifoarte grav

Şă ai să faci o glumă careSă mă supere grozav. Şi în scuza ce urma-va

Când ai să-mi cerşeşti iertareChiar ???

Mulţumesc prea luminateSă-ţi dea Domnul prea mărire

Pentru măreaţa-ţi bunătateŞi a ţării înflorire! Bietul Bimbo...toată noaptea

Ce să spuie ca să scapeŞi acum nepedsit...

Dis-de-dimineaţăAu trezit norodu-n goană

Că sunt convocaţi miniştrii În consiliul de coroană.Stau în frunte generalii

Şi a cultelor soborPe când regele citeşteUn mesaj către popor.

Când deodată intră BimboFace o tumbă lângă tron

Şi pe rege îl ciupeşteTocmai de pardon...pardon

Lumea încremeneşte, nimeniNu mai ştie ce să facă

Cu ochii-i în flăcări NimbusScoate sabia din teacă.

Cum de-ai îndrăznit păgâneO atare fărădelege

Ca în faţa întreagă a obştiiSă-ţi baţi joc de Nimbus, rege?

113

Du-te la spânzurătoareIspăşeşte-ţi acoplo vina!

Maiestate cer iertare,Am crezut că e regina.

Nesiguranţa

Pe blajinul Natan BarieOm cu minte şi morală

Îl cam chinuie ideeCă nevastă-sa-l înşeală.

Nu vrea nici o dovadăDoar că era prea frumuoasă

Prea frumoasă, prea ştrengarăŞi prea des lipsea de acasă

Ca să-ţi liniştească minteaŞi să aibă un motiv

Hotărântu-s-a să puieDupă ea un detectiv .

A citit el în gazetăDe un detectiv faimos

„Zero-zero şaisprezece”Şi discret şi conştiincios.

L-a chemat, i-a spus povesteaCondiţionând aportulDiscreţiune absolutăŞi am nunţit raportul:

Când, cu cine, cum şi undeÎntr-o vilă sau bordelTot ce află în legăurăCu vreo aventură a ei

- Am primit şi anonime,Numai vorbe de ocarăÎnsă vezi nesiguranţa

Asta-i tot ce mă omoară!

- Nici o grijă! Am avut euCazuri şi mai mistuitoare

114

Şi le-am dezlegat, că unui„zero-zero şaisprezece”

Exact la două zileDupă cum s-au aranjat„zero-zero şaisprezece”

a venit şi-a raportat:

- Ieri, la trei şi cinci minuteStam în fordul meu agaleŞi priveam cu ochii ţintăSpre balconul dumitale.

Trece un domn în haine frescoNalt, frumos, mustaţa brună

Şi fredonând o melodieCu mult elan la uşă sună.

În balcon apare doamnaCu un ghiveci în mâna dreaptă

Şi îi face semn cu mâna????

Şi coboară elegantăBlondă, cu obrajii de neaEl o ia de braţ şi ambiiUrcă în maşina mea.

A urmat îmbrăţişare, sărutări, vreo cinci sau şapteEl i-a spus maimuţă dulceŞi ea lui: purcel de lapte!

S-au oprit la KolneiDupă colţ, clădirea a patraCa să vadă „Kuni Lemel”

Sau „Geames Bond” sau „Cleopatra”

M-am fixat şi eu în spateMai aproape de cadână

Ca să pot vedea şi filmulŞi ce face el cu mâna.

Când s-a luminat în salăMă iertaţi dacă vă spun

Rujul din guriţa doamnei

115

Era tot pe obrajii lui.

- Şi pe urmă?- Din viteză ,

m-au orpit la un castelparcă al unui prinţ din basme

Însă cred că a fost hotel...

Au intrat, cu după dânşiiCu o sistemă studiată

Am convins să-mi dea madamaO cameră alăturată.

I-am văzut prin borta cheiiÎn buduarul plin de şic

Ca doi porumbei pe o cracăDar nu s-a întâmplat nimic!

După ce-au băut şampanieEl i-a spus: - De mă iubeştiScoateţi scumpo minifusta

Să văd ce superbă eşti!

Ce s-a întâmplat pe urmăNu mai ştiu domnule Beric

??????

Şi pe simple presupuneri???

Nu spun cu siguranhţă ccă a fost ceva între ei.

- S-ar putea să ai dreptateZice Beric într-o doarăVezi, nesiguranţa asta

Mă distruge, mă omoară!

Madam Popic

Când m-am mutat, Madam PopicPropietară în Piatar Moşi

O femeie cu mult şicŞi dată în obraji cu roş

Prinzându-şi buclele de pe frunteŞi celelalte amănunte.

116

Mi-a spus nu care cumvaS-aduci femei în casa meaNu sunt doamnă de elită

Dar casa mea este cinstită.

E greu s-o duci după tipicCând n-ai venit de la moşieDe aceea şi Madam PopicTrăieşte numai din chirie.

Mai o odaie mobilatăMai o intrare separată

Aşa că nu se ştie adeseaCine a intrat şi cine iese

Şi toată lume-ai mulţumităÎncolo, casa e cinstită!

Independentă şi majorăCa orişice femeie bine

Are un iubit care-o adorăŞi-un colonel ce o-ntreţine

Fiindcă-i o vorbă ce grăieşte„Unde-s doi puterea creşte”

Când nu vine domnul colonelAtunce domnul Bombonel

Vine şi o face fericităÎncolo, casa e cinstită!

În faţă şade o artistăCare trăieşte c-un bancher

În stânga jos un ofiţerŞi drept la mijloc o modistă.

În fund mai stau vreo trei familiiÎn dreapta domnişoara Mily

Un domn cu cioc, o croitoreasăCare primeşte doar acasăŞi este foarte renumită...Încolo, casa e cinstită!

Cu glasul dăruit de zeiActriţa, tânără frumoasă

Când nu vine bancherul eiNu prea întârzie pe acasăAşa că-n camera ElvireiPrimeşte gazda musafiri

117

Doar pentru luni şi pentru vineriOdaia-i dată la doi tineri

Ce-şi spun povestea într-o clipităÎncolo, casa e cinstită.

Când îi soseşte de la ţarăVreo rudă, atunci e vâlvătaie

Că trebuie pentru osearăSă pregătească o odaie.

Şi trece artista la mijlocModista la domnul cu ciocDomnul colonel la familii

Domn Bombonel la doamna LilyŞi toată lumea-i mulţumită,

Încolo, casa e cinstită.

Dorinţa lui Davidel

Mămiţica-i indispusăVocea parcă i se-ngroaşe

Nu ştiu pentru ce dar tantiA trimis să vie o moaşe.

Davidel, copil cuminteCu mămica se-ntreţineŞi-i vorbeşte, şi o minte

De se simte mult mai bine.

Şi-l întreabă mama dulceCe-ai dori tu bunăoară

Să-ţi aducă mama dragăFrăţior sau surioară?

Davidel zâmbind răspunseFără nici o etichetă

- Dacă aş şti că nu te doareAş dori o bicicletă!

Bossa Nova

Gică-i director de bancăOm cu faimă în lumea mare

Are vilă şi maşină

118

Şi-o soţie încântătoare.

Dar să fie în nota vremiiÎntr-o lume capricioasă

Şi-a luat – că aşa e modaŞi-o amantă delicioasă.

Nu ştiu dacă-i din CalcuttaUruguay sau Britreia

Ştiu atât că e frumoasăŞi o cheamă Salomeia.

Are braţe de zăpadăTrup felin, sculptat cu daltaŞi doi ochi, plini de păcateDe te bagă-n draci, nu alta!

I-a luat garsonierăLa ciclop, să se impunăŞi-imai dă de cheltuialăDouă mii de lei pe lună.

Ocupat peste măsurăCu afaceri o grămadă

Vine în fiecare miercuriPe la draga lui s-o vadă.

119