Ion Minulescu - Alea iacta est

Am plecat...Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te astept".Am plecat n explorarea unor semne de-ntrebareSi-am pasit cu majestatea ultimului nteleptPragul vechilor legendeMzgalite la-ntmplarePe un colt de pergament!...

Paznicii nemarginirii mi-au deschis negrele porti, Si-astazi ratacesc n golul dintre soare si pamnt...Si ce-ncet ma duce vntul -Parca-ar duce la mormntCel din urma mort al lumii, Cel mai singur dintre morti.

Ma-nfasor n atmosfera cimitirelor din haos...Cte sunt?...Nu le stiu dect noctambuliiSi poetii -Cei ce n-au avut nici minte, Nici credinta, Nici repaos, Nici rabdarea sa-si astepte termenul obstesc al vietii.

Ma-nfasor n rozul-verde, n albastrul-violet, Si n aurul din soare, Si-ntr-o clipa ma preschimbntr-un nimb enorm -Un nimbPreursit sa-mbrace fruntea primului Anahoret.Ma topesc cu amintirea unei vieti traite-n somn, Ma-ntregesc cu nostalgia primelor mbratisari, Si din cele doua forme -Cea de aziSi cea de ieri -Ma-ntrupez n al veciei si-al imensitatii Domn!...

Da...Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit -Celor ce plutesc pe mare, Celor ce plutesc pe vnt, Celor ce plutesc n versuri, n coloareSi n cnt.Celor ce plutesc de-a pururi dupa cum le-a fost ursit...

Da...Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit.