ion barbu - riga crypto si lapona enigel (2)

4
ION BARBU RYGA CRYPTO ŞI LAPONA ENIGEL Una din cele mai semnificative creaţii ale lui Ion Barbu în sfera ciclului baladesc, demonstraţie lirică încărcată de semnificaţii, este balada Riga Crypto şi lapona Enigel. Integrată în ciclul “Uvedenrode” din volumul Joc secund şi subintitulată “ baladă ” pare o poveste delicată şi stranie de dragoste. Titlul însuşi are rezonanţe ciudate, amintind de istoriile celebre ale cuplurilor nefericite, de Tristan şi Isolda sau de Romeo şi Julieta. Repetat de câteva ori, capătă o sonoritate solemnă, ceremonioasă oarecum emfatică, sugerând ceva din strigătul trubadurilor medievali, care chemau oamenii să asculte istorii nemaipomenite. Poetul dă impresia că se joacă încă de al început, mergând pe firul unei poveşti eterne, în tiparele căreia îşi aşează şi el neobişnuiţii eroi. Dar jocul are o seriozitate care depăşeşte anecdoticul, adică plăcerea identificării psihologice în întâmpinarea altuia, şi devine pură aventură a spiritului. Treptat, “balada”, se transfigurează, povestea începe să fie simţită ca altceva, ca exprimarea simbolică a unei aspiraţii umane, iubirea fiind la I. Barbu o cale de acces spre înţelegerea sensului mai adânc al lumii. Riga Crypto şi lapona Enigel este de fapt o poezie de cunoaştere, pe deplin caracteristică lui I. Barbu, care vede dincolo de lucruri Ideea. Ochiul său rămâne însă proaspăt, fascinat de spectacolul formelor concrete, de unde şi plasticitatea extraordinară a poeziei, care place în primul rând prin ea însăşi, prin înfăţişarea ei fizică: “ sunet, linie, culoare ”. Compoziţia. Construcţia baladei e clasică . Formula compoziţională este extrem de subtilă şi lucrată cu mare rafinament. Ea se deschide cu invocarea “ menestrelului ”, a bardului ce urmează a “ nara ” o întâmplare, “narare” întreruptă de câteva intervenţii comentar, menite, parcă, a menţine vie atenţia ascultătorilor şi încheiată de o formulă sancrosanctă. Tehnica este a poveştii în ramă şi a poveştii în poveste, ca şi în Halima sau Decameronul. Decorul este unul al nunţii româneşti şi invocarea, în aceste condiţii a eroilor cu nume stranii aduce un suflu exotic, de uşoară suprarealitate. Atmosfera e lumească, de “chef”, de aplecare spre cântecul de lume, care “zice” de tainele inimii. Nuntaşul cere menestrelului o poveste pe care acesta a mai spus-o şi altă dată, în ocazii similare. Repetarea schimbă, eventual, doar modul spunerii, nu conţinutul. Zisă “cu foc” acum o vară, povestea va fi zisă din nou “stins, încetinel”. E vorba de povestea cu riga Crypto şi prea-cumintea Enigel. Se evidenţiază acuma clar scopul formulei compoziţionale alese de poet.

Upload: kiry-chirita

Post on 12-Nov-2015

12 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

referat.clopotel.ro

ION BARBURYGA CRYPTO I LAPONA ENIGEL

Una din cele mai semnificative creaii ale lui Ion Barbu n sfera ciclului baladesc, demonstraie liric ncrcat de semnificaii, este balada Riga Crypto i lapona Enigel.

Integrat n ciclul Uvedenrode din volumul Joc secund i subintitulat balad pare o poveste delicat i stranie de dragoste. Titlul nsui are rezonane ciudate, amintind de istoriile celebre ale cuplurilor nefericite, de Tristan i Isolda sau de Romeo i Julieta. Repetat de cteva ori, capt o sonoritate solemn, ceremonioas oarecum emfatic, sugernd ceva din strigtul trubadurilor medievali, care chemau oamenii s asculte istorii nemaipomenite. Poetul d impresia c se joac nc de al nceput, mergnd pe firul unei poveti eterne, n tiparele creia i aeaz i el neobinuiii eroi. Dar jocul are o seriozitate care depete anecdoticul, adic plcerea identificrii psihologice n ntmpinarea altuia, i devine pur aventur a spiritului. Treptat, balada, se transfigureaz, povestea ncepe s fie simit ca altceva, ca exprimarea simbolic a unei aspiraii umane, iubirea fiind la I. Barbu o cale de acces spre nelegerea sensului mai adnc al lumii.

Riga Crypto i lapona Enigel este de fapt o poezie de cunoatere, pe deplin caracteristic lui I. Barbu, care vede dincolo de lucruri Ideea. Ochiul su rmne ns proaspt, fascinat de spectacolul formelor concrete, de unde i plasticitatea extraordinar a poeziei, care place n primul rnd prin ea nsi, prin nfiarea ei fizic: sunet, linie, culoare .

Compoziia. Construcia baladei e clasic . Formula compoziional este extrem de subtil i lucrat cu mare rafinament. Ea se deschide cu invocarea menestrelului , a bardului ce urmeaz a nara o ntmplare, narare ntrerupt de cteva intervenii comentar, menite, parc, a menine vie atenia asculttorilor i ncheiat de o formul sancrosanct. Tehnica este a povetii n ram i a povetii n poveste, ca i n Halima sau Decameronul.

Decorul este unul al nunii romneti i invocarea, n aceste condiii a eroilor cu nume stranii aduce un suflu exotic, de uoar suprarealitate.

Atmosfera e lumeasc, de chef, de aplecare spre cntecul de lume, care zice de tainele inimii. Nuntaul cere menestrelului o poveste pe care acesta a mai spus-o i alt dat, n ocazii similare. Repetarea schimb, eventual, doar modul spunerii, nu coninutul. Zis cu foc acum o var, povestea va fi zis din nou stins, ncetinel. E vorba de povestea cu riga Crypto i prea-cumintea Enigel. Se evideniaz acuma clar scopul formulei compoziionale alese de poet. Prima poveste - att de concis sugerat - este cadrul celei de a doua. Aadar, la o nunt real, se spune o poveste despre o alt nunt, imaginar, i, n plus, la spartul nunii dinti, n cmara unde sau retras petrecreii, acetia au plcerea de a asculta un cntec trist despre o nunt care nu s-a putut mplini, ntre Crypto i Enigel.

Tablourile poetice. Alegoria simbolic Cntecul menestrelului e construit dup canoanele baladei fantastice. Formula introductiv are rezonane de basm:

Des certat de pdurei

n pat de ru i-n hum uns,

mprea peste burei

Crai Crypto, inim ascuns

La vecinic tron de rou parc !. Verbul mprea, vag arhaic, sugereaz lungile nceputuri ale povetii populare, iar forma lui de imperfect aeaz totul ntr-un timp nedeterminat, etern. Eroii apar n dou scurte tablouri. Primul intr n scen craiul Cypto, regele-ciupearc evocnd prin chiar numele su nchistarea i circumscrierea n propriul univers, cel al regnului vegetal aflat sub semnul umbrei i al umezelii. Lapona Enigel vine din nord, din ar de ghea (imagine sugernd pe lng sensul direct al cuvintelor i pe cel simbolic, de trm al Ideii) i merge spre sud cntnd soarele. Enigel, nume cu sonoriti catifelate i exotice, este o fiin uman: mic, linitit, ntruchipnd o lume superioar, echilibrat. Pendularea ei n spaiul geografic este un proces de transhuman, o nscriere ntr-un ritm repetabil al existenei:

De la iernat, la punat,

n noul an, s-i duc renii,

Prin aer ud, tot mai la sud,

Ea poposi pe muchiul crud

La Crypto, mirele poenii

ntlnirea celor doi eroi se produce primvara, anotimp de tranziie i metamorfoz a naturii. Re lund, dintr-o nou perspectiv motivul eminescian al Luceafrului, poezia lui Barbu subliniaz aceeai idee: drama incompatibilitii a dou lumi distincte, aici a dou regnuri, ntre care e o distan uria n planul valorilor. Crypto mrturisete laponei Enigel dragostea, dar, organic, sudat n peisajul su, nu poate evada spre trmul nsorit la care viseaz iubita.

Povestea propriu zis e fantastic i se desfoar n visul fetei, ca i-n Luceafrul eminescian. Doar rolurile sunt inversate: fiina superioar e feminin, cea inferioar masculin. Dialogul, cu chemrile lui halucinante, de ceremonial magic, repetat de trei ori, deschide spectacolul dramatic al unei nuni euate. Mai nti, craiul Crypto o mbie pe fat, oferindu-i lumea peste care domnete:

-- Enigel, Enigel,

i-am adus dulcea, iac.

Uite fragi, ie dragi

Ia-i i toarn-i n puiac.

Refuzul laponei a pune ntr-o situaie dilematic, dar opiunea lui e ferm, mergnd pn la sacrificiu: -- Enigel, Enigel,

Scade noaptea, ies lumine,

Dac pleci s culegi,

ncepi, rogu-te, cu mine.

Refuzat i a doua oar, mai face o tentativ desperat de a o convinge pe Enigel, vorbindu-i de valorile supreme ale lumii lui: somnul fraged i uitarea, care locuiesc fiina de zbuciumul solar al cntrii, de eternul drum al regsirii: -- S m coc, Enigel,

Mult a vrea, dar, vezi, de soare,

Visuri sute, de mcel,

M despart. E rou mare,

Pete are fel de fel;

Las-l, uit-l Enigel,

n somn fraged i rcoare.

Tentaia este ntr-adevr copleitoare i Enigel i-o reprim cu greutate, fiind pus i ea ntr-o situaie dilematic: Rig Crypto, rig Crypto,

Ca o lam de blestem

Vorba n inim-ai nfipt-o!

Eu de umbr mult m tem. Explicaia pe care o d e mai degrab pentru sine, dect pentru Crypto; aceasta la rndu-i, ca o alt Ctlina are de asemenea contiina distanei ce-o separ de regele ciupearc i prin ea se desluete mai bine natura i responsabilitatea fa de propriul ei destin.

Inexorabile, legile firii se opun cu fora Destinului. Riga Crypto i lapona Enigel nu se pot cunoate, nu se pot nunti; fiinele lor sunt ireconciliabile, aspiraiile nu coincid. Regele - ciuperc tinde s ptrund n lumea laponei, smulgndu-se dintr-un orizont limitat, din teluricul su trai, fata aspir spre soare, spre spaiul luminii, nelimitat. n lunga cltorie spre sud, ntlnirea cu riga Crypto, e doar o capcan pe care o ocolete cu luciditate. Crypto i Enigel sunt simboluri ale unui sistem polarizat n care contrariile se atrag, dar contactul e imposibil, datorit structurii incompatibile a celor dou personaje. Pentru Crypto ieirea din cercul lui strmt , nseamn mutaie dintr-un regn ntr-altul, deci moarte. Pentru Enigel aspiraia spre soare, spre spiritualitate, este o fireasc evoluie spre un fel mai nalt a chiar fiinei umane, pentru c numai ea are fntn-n piept, adic posibilitatea de reflectare, deci numai ea are contiina prin care omul i depete marginile fatale ale propriei sale zidiri fizice. Pentru fiinele inferioare pahar e gndul cu otrav ca la nebunul rig Crypto.

Poezia este o alegorie simbolic, un scenariu iniiatic, n care este implicat fiina uman ca fiin a cunoaterii. Drama este a lui Enigel , nu a lui Crypto. Crypto apare n visul fiinei superioare; este deci problema ei, reprezint tentaia sau tot ceea ce stingherete omul n aspiraia lui spre absolut. Enigel ajuns la o nelegere superioar i reprim tentaia i-l ucide pe Crypto. l ucide, i-l deplnge, deplngnd, n fond, natura dual a fiinei umane, aflat ntr-o venic oscilaie ntre ideal i material, ntre raional i instinctual, ntre cunoatere i trire, ntre via i moarte.