ion barbu arte poetice-poartă, aură(1)
TRANSCRIPT
![Page 1: ion barbu arte poetice-poartă, aură(1)](https://reader038.vdocumente.com/reader038/viewer/2022100517/5571f99c49795991698ffeb0/html5/thumbnails/1.jpg)
Ion Barbu – Arte poetice
Poartă
Suflete-n pătratul zilei se conjugăPaşii lor sunt muzici, imnurile rugă
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.
Pe slujite vinuri firmitură-i astru.
Munţii-n Spirit, lucruri într-un pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngerii trimeşi
Fulgeră Sodomei fructul de măceşi.
Poarta - trecere spre o lume cerască, lume ideală a cunoaşterii
Sufletul - imaterialul care depăşeşte graniţele unei lumi limitate, cea terestră, plecat în căutarea idealului, în alte sfere decât cele pământeşti, este cel care a fost înainte de material, se bucură de ipostaza privilegiată a iniţiatului, capabil să pătrundă în lumea cosmică a creaţiei
Cifra patru - înfruntarea dintre bine şi rău, sacru şi profan / structura spaţială a ordinii, integritatea, durabilitatea
Pătratul – simbolul stabilităţii, în natură el fiind reprezentat de cele patru puncte cardinale / baza piramidei, simbol al minţii închise, limitate
Muzicile, imnurile, ruga - rezonanţe sonore, alcătuind muzica paradisului
„... fumuri de iarbă de mare, / Vindecă de noapte steaua-n tremurare” amintesc de vechi practici magice, în lumea cerească şi astrele pot fi uneori bolnave
Scoica - în tradiţia indiană şi tibetană, sunetul scoicii avea puterea de a alunga spiritele rele; era văzută şi ca o carcasă a vieţii
Steaua - punctul înalt al cunoaşterii, centrul Universului
”Muntele-n Spirit”- înaltul cunoaşterii, poate fi şi un simbol sacru prin apropierea sa de cer
Podul - simbolul trecerii, legătura dintre lumea pământescă şi cea cerească; în credinţa islamică, intrarea în Rai era precedată de trecerea peste un pod, o probă decisivă: doar cei aleşi îl pot trece; deci lumea cerască, a cunoaşterii este accesibilă numai celor iniţiaţi
Raiul - lumea absolută a cunoaşterii, pentru neiniţiaţi este un mister; el nu poate fi ”divulgat” decât de cei aleşi, iniţiaţi
Îngerii – rol de justiţiari, ei pedepsesc pe cei care încearcă să îşi depăşească propria condiţie, prin dorinţa de a descoperi acele ”raiuri”
Sodoma – simbolul păcatului, a forţei nimicitoare a acestuia, cu trimitere spre scena biblică a distrugerii cu foc şi pucioasă a Sodomei şi a Gomorei, oraşe unde sălăşluia păcatul
![Page 2: ion barbu arte poetice-poartă, aură(1)](https://reader038.vdocumente.com/reader038/viewer/2022100517/5571f99c49795991698ffeb0/html5/thumbnails/2.jpg)
Aură
Mire, văzut ca femeia,
Cu părul spălat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute.
La conul acesta de seară
Când sufletul meu a căzut
Si cald, aplecatul tău scut
Îl supse ca pata de ceară.
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
Aura - simbol al luminii sfinte, sacralitate; lumea cunoaşterii este una sacră, iar pentru a accede spre această lume, spiritul omului trebuie să poarte aura iniţierii
Mire – supus ritualului nunţii şi implicit al cunoaşterii;
Spălarea – purificare de ordin interior
Mercur – duh al inteligenţei, al cercetării şi al cunoaşterii, treaptă necesară în drumul desăvârşirii sufletului;
Geea, Venera şi Mercur - cele trei planete care despart Pământul de Soare, trei etape pe care sufletul trebuie să le parcurgă pentru a atinge misterul de lumină, această ”aură”/ ”căile lungi înapoi revolute” reprezintă aceste trei etape
Conul - un simbol al ascensiunii materiei spre spirit, spre absolutul cunoaşterii; corelat cu simbolul piramidei semnifică perfecţiunea
Seara - o trecere spre somn – vis, în final cunoaştere, revelaţie; dar prin obscuritatea ei poate provoca o cădere a spiritului care aspiră spre lumină
Este cultivat un vis al absorbţiei în astral, sugerat în versurile ” Si cald, aplecatul tău scut / Îl supse ca pata de ceară” , este de asemenea şi ” o contopire extatică cu Divinitatea” ( T. Vianu); prin urmare ” pata de ceară” este sufletul, pe când cosmosul, astralul iau forma unui scut
![Page 3: ion barbu arte poetice-poartă, aură(1)](https://reader038.vdocumente.com/reader038/viewer/2022100517/5571f99c49795991698ffeb0/html5/thumbnails/3.jpg)
Apa - primordialul, întoarcerea la originile de unde porneşte procesul de iniţiere
Creşterea - sensul iniţierii, al evoluţiei către o stare ideală accederii spre absolut
Mâinile – protecţia, spaţiul ideal creşterii
Taina –sacralitatea, dimensiunea sacră a cunoaşterii, taina supremă, absolutul
Pentru neiniţiaţi, cunoaşterea nu este decât o perspectivă îndepărtată, o lumină palidă, ” mioapă”.