Vladimir Tismneanu Fostul cardinal Karol Wojtyla, Suveranul Pontif Ioan Paul al II-lea, trecut in lumea drepilor acum zece ani, pe 2 aprilie 2005 si beatificat in 2011, a avut parte de un destin extraordinar. A fost cluzit de un angajament total in favoarea libertii umane.Fostul pap Benedict al XVI-lea are perfect dreptate cand spune c a fost un veritabil far al umanitii, un martor plin de compasiune al tragediilor generate de totalitarism si un arhitect spiritual al tranziiei lumii moderne ctre o nou faz a istoriei. Viaa si opera Papei Ioan Paul al II-lea au contribuit in chip crucial la afirmarea adevrului si demnitii ca valori definitorii ale existenei umane. A fost, spre a relua formularea lui Karl Jaspers, unul dintre aceia care au dat msura umanului.Ioan Paul al II-lea a fost una dintre figurile supreme ale spiritualitii in secolul XX. Viata sa, trita sub semnul opoziiei in raport cu orice form de injosire a condiiei umane, simbolizeaz aceasta continu cutare a legturii dintre fiina uman si transcenden. Pentru Ioan Paul al II-lea, confruntarea cu fortele Rului a reprezentat o obligatie morala absoluta. Ultimii ani ai vietii acestui om exceptional s-au derulat in suferin. Papa a rmas insa fidel principiilor sale, a continuat s uneasc, in tot mai fragila sa conditie existenial, principiile aciunii cu cele ale contemplaiei. A continuat s preconizeze si s practice acele idei dezvoltate in documentele majore ale perioadei in care s-a aflat la carma catolicismului mondial: enciclica Redemptor Hominis (Mantuitorul omului) si, nu mai puin importanta, enciclica Veritatis Splendor (Splendoarea adevrului). Aceasta din urm, publicat in 1993, era un document de filosofie moral menit s incurajeze reflectia si dialogul. In ea, Ioan Paul discuta constiinta, ratiunea si libertatea, sustinand ca moralitatea se bazeaz pe adev ruri fundamentale despre natura uman si despre lume, iar nu pe opiuni individuale ori pe consens social. In cea de-a treisprezecea enciclic , Fides et Ratio (Credinta si ratiune), publicat in 1998, cu prilejul a doua decenii de cand fusese ales Papa, Ioan Paul arata ca ambele sunt cai legitime ale cautarii adevarului. Era vorba de o respingere a unor tendine filozofice moderne, inclusiv raionalismul post-iluminist, marxismul si nihilismul, in numele unui umanism al salvrii prin regsirea legturii cu valorile marii tradiii iudeo-crestine.Am avut prilejul ca in scrierile mele de-a lungul anilor sa ma refer la rolul acestui mare ganditor si om al actiunii spirituale. In volumul de convorbiri cu Mircea Mihies, O tranzitie mai lung decat veacul (Curtea Veche Publishing), cititorul poate gsi analize legate de vizita Papei in Romania, dar mai ales pe tema contributiei sale la sfarsitul comunismului si la deschiderea universalist a Bisericii Catolice. Mesajul Suveranului Pontif cu prilejul vizitei in Romania sugera c ortodoxia nu inseamna sub nici o forma izolare ori lipsa de participare la imensa transformare care are loc in conditia europeana si in conditia planetara. Ioan Paul al II-lea a fost Papa care a fcut ca o serie de lucruri ce preau imposibile sa devina posibile si sa fie parte a lumii in care trim in momentul de fata. A jucat un rol esential in prbusirea comunismului.Daca admitem ca Polonia este numele debutului nruirii comunismului s ne amintim grevele de la Gdansk, geneza Solidarittii, venirea la putere in iunie 1989 a unui Guvern condus de catolicul laic, prieten al Papei, Tadeusz Mazowiecki , trebuie sa recunoastem ca toate acestea au fost direct legate de prezenta spirituala si rolul lui Ioan Paul al II-lea. Deschiztor de drumuri in atatea privinte, Papa a mai facut un gest exceptional: in anul 2000, a vizitat statul Israel. Ioan Paul al II-lea a fost primul Papa care a recunoscut, fara nici un fel de echivoc, dreptul poporului evreu la existenta statal. El a vorbit direct despre statul Israel si legitimitatea sa istorica. Nu numai c a stabilit relatii diplomatice intre Vatican si statul Israel, dar a subliniat mereu conexiunea vital dintre crestinism si iudaism.O componenta la fel de importanta in mostenirea Papei este recunoasterea pcatelor comise de-a lungul secolelor impotriva diverselor grupuri sau indivizi care au suferit consecintele intolerantei. Aceasta mrturisire a unei culpabilitti asumate este unic, dupa stiinta mea, in istoria crestinismului, venind de la varful Bisericii. Papa a dus mai departe spiritul Conciliului Vatican II (care anula morbida tez a poporului deicid), numind cat se poate de clar antisemitismul drept pacat impotriva crestinismului. Documentul Ne amintim: Reflectii despre Shoah, adoptat de Vatican la initiativa Papei, ramane un reper moral fundamental pentru vindecarea relatiilor dintre evrei si catolici. Trebuie amintita aici declaratia Papei cu prilejul vizitei la Memorialul Yad Vashem din Ierusalim, consacrat victimelor Holocaustului: Aceste crime nu s-ar fi putut produce in absenta unei ideologii straine de Dumnezeu si opusa lui Dumnezeu. Cuvinte de o nesfarsit adancime, menite sa explice cum a fost posibila caderea umanitatii in barbariile totalitare, fascist si comunist .Asemeni unor Aleksandr Soljeniin, Andrei Saharov, Vaclav Havel sau Jacek Kuron, Ioan Paul al II-lea a stiut c adevrul este cea mai eficient arm de lupt impotriva minciunii totalitare. A fost mereu si pretutindeni susintorul valorilor dreptii, toleranei si adevrului. Cand a sosit in Polonia, in 1979, la un an dupa alegerea sa ca Pap, Ioan Paul le-a spus compatrioilor sai: Nu trebuie s v temei. Era un indemn irepresibil la onoare, demnitate si adevr. Totalitarismul, un regim intemeiat pe duplicitate si refuz al distinciilor tradiionale dintre Bine si Ru, s-a dovedit neputincios in faa acestor valori renscute. Ioan Paul al II-lea a numit anul 1989 annus mirabilis. Intr-adevr, triumful tumultui revoluionar nu poate fi ineles fr a accentua rolul decisiv al Papei in catalizarea rezistenei anti-totalitare.