investitiile financiare

CAPITOLUL I FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND INVESTIŢIILE FINANCIARE

1.1. Noţiuni privind investiţiile şi clasificarea acestora

Investitiile, avînd ca finalitate obţinerea profitului, este un stimul în generarea noilor

activităţi şi un element decisiv al creşterii economice, al promovarii factorilor intensivi,

calitativi şi de eficienţă. La nivele superioare de decizie investiţia este un criteriu de

fundamentare decizională, deselecţie a proiectelor în cadrul unui portofoliu. Volumul de

investiţii al unei întreprinderi poate să ofere informaţii şi despre forţa sa economică şi intenţiile

sale strategice.

Noţiunea de investiţie ( investissement – franceză, investment – engleză; inversion –

spaniolă; investion – germană) este sinonimă, din punt devedere lingvistic cu alocare, plasare,

dotare şi prin extinsie ajungem la eforturi făcute acum în speranţa unor recompense viitoare.

În literatura de specialitate se întîlneşte o diversitate de opinii prvind conceptul investiţiilor.

Definirea investiţiilor se fac prin formulări mai mult sau mai putin cuprinzătoare. Conceptul de

investitie implică sensuri şi abordari variate. Dupa cum subliniază unii specialişti, prin investitie

se intelege: „o acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţa ca în viitor se vor

încasa sume mai mari de bani sau se vor obţine alte beneficii”[Staicu F., Dimitriu M, Parvu D. –

Eficienţa economică a investiţiilor, Editura Albatros, Bucureşti 1994, – 363 p., p.6] sau „orice

utilizare a unui activ în calitate de capital în scopul realizării de eficienţa economică şi deci de

profit”[ Vasilescu I., Luban F. Investiţiile în sistemul afacerilor, Editura EfiCon Press, Bucure ti

2003, –1018 p. p.134 ].

În sens larg, noţiunea de investiţie cuprinde totalitatea cheltuielilor sau alocărilor de

fonduri de la care se anticipează că se vor obţine venituri viitoare. Într-o astfel de abordare,

investiţia reprezintă o plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, într-un proiect sau operaţie pentru

a crea un spor de avuţie atît la nivelul individului, al firmei cît şi al societăţii în general

[Buhociu F., Negoescu Gh.. – Investitiile in economia de tranzitie, Editura Evrica, Braila 1998, -

185 p., p.12, 77, p.8].

Sub aspect financiar, investiţiile reprezintă cheltuieli de resurse care vor genera venituri

şi/sau economii pe o perioada îndelungata şi care, în consecinţă, vor permite astfel recuperarea

cheltuielilor iniţiale [Cistelican L. – Economia, eficienta şi finantarea investitiilor, Editura

Economica, Bucureşti 2002, – 536 p., p.14].

Din punct de vedere contabil, care este cel mai restrictiv, investiţia reprezintă toate bunurile

mobile şi imobile, corporale sau necorporale, achiziţionate sau create în întreprindere destinate a

rîmăne constant sub aceeaşi formă. Rigoarea contabilă a impus două condiţii de încadrare a

cheltuielilor în categoria investiţii: proprietatea şi decalajul între achiziţie şi consumul bunurilor

achiziţionate. Astfel, pentru ca o cheltuială cu achiziţionarea sau producerea unui bun sau

serviciu să fie considerată investiţie, trebuie ca acestea să intre, din punct de vedere juridic, în

proprietatea agentului economic, iar consumul lor să se facă pe o periodă mai lungă de timp, care

depăşeşte un exerciţiu financiar. Astfel, din perspectiva juridică şi contabilă, orice cheltuială care

nu are incidenţă patrimonială directă nu este considerată investiţie, chiar dacă aceasta sporeşte în

timp potenţialul şi performanţele întreprinderii.

Investiţia reprezintă un activ deţinut de întreprinderea investitoare în scopul ameliorării

situaţiei sale financiare prin obţinerea veniturilor (dobînzilor, dividendelor, altor venituri),

majorarea capitalului propriu şi cîştigarea altor profituri (paragraful 8 din S.N.C 25

„Contabilitatea investiţiilor”).

Astfel, punct de vedere financiar şi contabil investiţia reprezintă:

– achiziţia unui activ necesar derulării activităţii unei firme;

– alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ care va genera fluxuri

viitoare de venituri şi cheltuieli;

– schimbarea unei sume prezente şi certe contra speranţei de încasare viitoare a unor venituri

probabile;

– plasamentul care are în vedere desfăşurarea, în perioada de gestiune, a activităţii economice

a firmei;

– angajarea unor disponibilităţi în cumpărarea unor active.

Concept de primă importanţă al teoriei economice cu profunde rezonanţe în practică,

investiţia trebuie privită ca un consum de resurse de natură diversă sauca o cheltuială dacă avem

în vedere exprimarea acestora în unităţi valorice.

Deosebirea esenţială între cele două categorii de cheltuieli este dată de trăsăturile specifice

ale investiţiilor şi anume:

– durată, orice proiect de investiţie are ciclu de viaţă propriu

– eficienţă – conform căreia, agentul economic acceptă schimbarea unor disponibilităţi

prezente de resurse, în schimbul unei serii deefecte/încasări viitoare, care în sumă totală

absolută să fie superioare cheltuielilor iniţiale;

– riscul, care decurge din evoluţia parametrilor proiectului.

O viziune structurală logică, de mare actualitate şi care ţine cont de destinaţia concretă a

investiţiilor împarte investiţiile financiare în: investiţii de portofoliu şi investiţii directe.

– Investiţii de portofoliu sunt cheltuieli privind achiziţia de către o persoană fizică sau

juridică (investitor) rezidentă sau nerezidentă de valori mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni) pe

pieţele decapital organizate şi reglementate cu scopul dea obţine cîştiguri din dividende sau

dobînzi aferente acestora. Cîştigurile respective sunt rezultatul activităţii unor terţi implicaţi în

administrarea emitentului sau diferenţe favorabile de preţ de vînzare. Din cele de mai sus

deducem caracterul speculativ al acestui tit deinvestiţie. Conform opiniei specialiştilor în

literatura de specialitate, deplasarea capitalurilor dintr-o ţară în alta depinde în principal de

diferenţa de dobîndă.

– Investiţii directe sunt cheltuieli pe care un întreprinzător le face în vederea:

• participării la constituirea sau extinderea unei societăţi comerciale, indiferent de forma

sa juridică de constituire;

• dobîndirii deacţiuni sau părţi sociale, altfel decît la investiţiile de portofoliu;

• înfiinţării sau extinderii unor sucursale prin aport în natură sau aport financiar în

monedă naţională sau devize sau participarea la creşterea activelor unei firme prin orice mod

legal de finanţare.

Indiferent cum este abordat conceptul de investiţie se desprind cîteva trăsături comune:

– orice investiţie presupune transpunerea în cheltuieli a unor disponibilităţi băneşti;

– orice investiţie înseamna efort, sub mai multe aspecte (material, financiar, uman), dar în

urma carora se sconteaza efecte diverse, multiplicatoare, cel mai des sub forma unui spor de

profit, a carui realizare ramane incertă;

– orice investiţie implică renunţarea temporara, dar certă a unor resurse curente al căror

cost urmează a fi suplinit de efectele nete viitoare.

Investiţiile financiare reflectă optiuni ale firmei de a efectua plasamente baneşti pe termen

lung sau scut în economia altor agenţi economici. Investiţia financiară constituie orice plasament

de capital efectuat de un investitor, persoană fizică sau juridică în titluri de valoare şi instrumente

financiare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat, etc.) emise de societati şi banci comerciale sau de

catre stat şi tranzactionate la bursele organizate în concordanţă cu jocul cererii şi ofertei.

Operaţiile de atragere a capitalului temporar disponibil dau expresie şi conţinut activităţii

financiare desfăşurate de un agent economic.

Investiţiile financiare pot fi structurate astfel:

a) investiţii cu venit fix în certificate de depozit, conturi deeconomii, titluri de valoare ale

tezaurului sau emise deagenţi guvernamentali, obligaţiuni, warant-uri (opţiuni de cumpărare –

CALL pe termen lung);

b) investiţii în titluri de valoare derivate tranzacţionate pe piaţa secundară (contracte e tip

„options”, contracte de tip „futures”);

c) investiţii în titluri străine devaloare;

d) investiţii pe piaţa valutară;

e) investiţii pe piaţa monetară prin fonduri mutuale.

Sursele de finanţare a investiţiilor efectuate de întreprinderi pot fi:

– disponibilităţi din anii precedenţi şi dobînzile pentru disponibilităţi

– sumele din vînzarea imobilizărilor şi din valorificarea celor casate;

– sumele reprezentînd amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale;

– sumele repartizate din profit şi cele reprezentînd reducerea de impozit pentru profitul

reinvestit;

– sumele împrumutate de la bănci pentru investiţii;

– sumele obţinute prin emisiuneaşi vînzarea deacţiuni şi obligaţiuni;

– mobilizarea resurselor interne şi alte surse.

La contabilizarea şi reflectarea investiţiilor în rapoartele financiare acestea se clasifică

după următoarele criterii:

a) pe feluri ( după conţinutul economic);

b) pe direcţii de investire;

c) pe termene de deţinere.

În funcţie de conţinutul economic investiţiile se grupează în:

a) cote de participaţie;

b) titluri de valoare;

c) proprietate investiţională;

d) alte investiţii financiare.

Cota de participaţie reprezintă cota patrimeniului agentului economic, care aparţine

participantului. Ea se stabileşte în baza contractului de constituire a întreprinderii şi statutului

acesteia.

Titlurile de valoare sunt documente băneşti care certifică dreptul patrimenial al

proprietarului sau dreptul împrumutătorului faţă de emitentul acestora. În componenţa titlurilor

de valoare se disting: titluri de valoare materializate şi dematerializate, titluri de valoare

recuperabile şi nerecuperabile. Titlurile de valoare materializate reprezintă blanchetele

documentelor (acţiunile, obligaţiunile). Titlurile de valoare dematerializate sînt prezentate sub

formă de înregistrări pe conturi. Titlurile de valoarerecuperabile reprezintă dreptul deaobţine

valori nominale a acestora şi a dobînzilor aferente, fără dreptul de proprietate (obligaţiuni,

cambii, etc.) Titlurile de valoare nerecuperabile reprezintă dreptul de proprietate şi de obţinere a

unei cote de profit net al întreprinderii (acţiuni).

Tilurile de valoare cuprind:

a) Acţiunile – titluri de valoare sub formă de certificate sau înregistrări în conturi care

confirmă dreptul deţinătorilor săi de a participa la conducerea societăţii pe acţiuni, de a primi

dividende şi o parte din patrimoniul societăţii la lichidarea acesteia. Acţiunile emise pot oferi

diferite privilegii deţinătorilor: privilegiul de vot, privilegiul de divident, privilegiul de dividend

cumulativ, privilegiul de participaţie, de concesiune, de răscumpărare.

b) Obligaţiunile – titluri de valoare care acordă deţinătorilor dreptul de a primi în termenul

stabilit valoarea nominală a acestora şi a venitului sub formă de dobîndă aferentă obligaţiunilor.

c) Titlurile de creanţe de stat – titluri de valoare care confirmă depunerea de către titularii

acestora a mijloacelor la buget şi care certifică dertul deţinătorilor de a primi în termenul

prevăzut o numită dobîndă şi valoarea nominală a titlului de valoare. În această categorie de

titluri de valoare se includ bonurile de trezorerie.

d) Certificatele bancare – titluri de valoare care confirmă depunerea mijloacelor în bancă

de către titularii acestora şi dreptul de a primi, la expirarea termenului fixat, suma depozitului şi

un anumit comision.

e) alte titluri de valoare – fac parte, obligaţiunile municipale, cu exepţia cambiilor primite,

care se reflectăîn componenţa creanţelor pe termen lung şi scurt.

Proprietatea investiţională reprezintă o investiţie pe termen lung în active nemateriale,

terenuri, clădiri care nu utilizează şi nu se exploateză la întreprinderea investitoare.

În componenţa altor investiţii financiare intră:

a) împrumuturile acordate – mijloace acordate de către întreprinderea investitoare altor

persoane juridice şi fizice pe un termen stabilit pentru o anumităplată (sau fără aceasta);

b) depozitele – depuneri în bănci sau în alte instituţii financiare pe un termen stabilit sau

nelimitat pentru un anumit comision;

c) alte investiţii – investiţii care nu au fost enumerate mai sus, de exemplu: creanţele,

certificatele de locuinţă etc.

După direcţiile de investire investiţiile se subdivizează în:

a) investiţii în părţi nelegate;

b) investiţii în părţi legate.

Părţile nelegate se consideră acele întreprinderi, cota investitorului în capitalul statutar al

cărora este pînă la 20%.

Părţile legate sunt întreprinderile asociate, fiice şi sub control mixt, cota investitorului în

capitalul statutar al acestor întreprinderi constituind peste 20%.

În contabilitate şi în rapoartele financiare, în funcţie de termenul presupus dedeţinere se

reflectă următoarele grupuri de investiţie:

a) investiţii pe termen lung;

b) investiţii pe termen scurt.

Investiţiile pe termen lung sunt acele investiţii, pe care întreprinderea are intenţia să le

deţină mai mult de un an.

Investiţiile pe termen scurt cuprind investiţiile, pe care întreprinderea are intenţia să le

deţină, să le vîndă sau să le achite în curs de un an.

Clasificarea investiţiilor după criteriile menţionate este prezentată în schema 1.

Schema 1

Clasificarea investiţiilor

Criterii de clasificare Grupe de clasificare

1.2. Modul general de reflectare a investiţiilor în conturile contabile

Pentru evidenţa investiţiilor pe termen lung în Planul de conturi sunt prevăzute următoarele

conturi:

Feluri de investiţie

Cote de participaţie

Titluri de valoare

Proprietate investiţională

Alte investiţii financiare

În funcţie de direcţiile de investiţii

Investiţii n părţi nelegate

Investiţii n părţi legate

În funcţie de termenul de deţinere

Investiţii pe termen lung

Investiţii pe termen scurt

– 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”;

– 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”;

– 133 „ Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung”.

Contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” este destinat generalizării

informaţiei privind existenţa şi mişcarea investiţiilor pe termen lung investite în capitalul altor

întreprinderi, organizaţii.

Contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” este un cont de activ. În debitul

acestui cont se reflectă sumele mijloacelor investite în capitalul părţilor nelegate, precum şi

valoarea investiţiilor procurate de la părţile nelegate, iar în credit – valoarea investiţiilor pe

termen lung ieşite la răscumpărare (stingere) şi vîmzare. Soldul acestui cont este debitor şi

reprezintă valoarea investiţiilor pe termen lung în părţi nelegate la finele perioadei de gestiune şi

se reflectă în capitolul 1 „Active pe termen lung” din Bilanţul contabil.

În planul de conturi pentru contul 131 sînt prevăzute următoarele subconturi:

1311 „Cote de participaţie şi acţiunile;

1312 „Obligaţiunile”

1313 „Împrumuturi acordate”;

1314 „Alte investiţii pe termen lung”

Contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” este destinat generalizării

informaţiei privind existenţa şi mişcarea investiţiilor pe termen lung ale întreprinderii în

întreprinderi asociate, fiice, mixte şi alte părţi legate.

Contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” este un cont deactiv. În debitul acestui

cont se reflectă valoarea de intrare a investiţiilor pe termen lung în părţi legate, inclusiv

cheltuielile privind procurarea titlurilor devaloare, precum şi calcularea suplimetară a diferenţei

pînă la valoarea nominală a titlurilor de valoare, plasarea mijloacelor în capitalul părţilor legate,

iar în credit – valoarea investiţiilor pe termen lung ieşite şi decontarea diferenţei caredepăşeşte

valoarea nominală a titlurilor de valoare de datorii pe termen lung. Soldul conturlui 132 este

debitor şi reprezintă valoarea investiţiilor pe termen lung în părţi legate la finele perioadei de

gestiune şi se reflectă în capitolul 1 „Active pe termen lung” din Bilanţul contabil.

În Planul de conturi pentru contul 132 sînt prevăzute următoarele subconturi:

1321 „Investiţii pe termen lung în întreprinderi – fiice”;

1322 „Investiţii pe termen lung în întreprinderi asociate”;

1323 „Investiţii pe termen lung în alte părţi legate”.

Evidenţa analitică a investiţiilor pe termen lung atît în părţi nelegate cît şi a investiţiilor pe

termen lung atît în părţi legate se ţine pe tipuri şi clase de investiţii, pe emitenţi, sau pe

întreprinderi în capitalul cărora au fost investite mijloace, pe termene de stingere.

Contul 133 „ Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung” este destinat generalizării

informaţiei privind modificările (majorările diminuările) valorii investiţiilor pe termen lung

rezultate din reevaluarea acestora sau la transmiterea acestora în grupa investiţiilor curente.

Contul 133 „ Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung” este un cont de contrat

rectificativ (de regularizare).În debitul acestui cont se reflectă sumele ecartului de reevaluare

(majorării) a valorii investiţiilor pe termen lung şi casarea sumelor reducerii a acestora la iesărea

lor, iar în credit – sumele reducerii valorii investiţiilor pe termen lung şi casarea ecartului de

reevaluare la ieşire. Soldul acestui cont este debitor – în cazul cînd sumele sumele ecartului de

reevaluare a valorii investiţiilor pe termen lung depăşesc reducerea valorii acestora şi şi creditor

– în cazul cînd sumele reducerii valorii investiţiilor pe termen lung depăşesc ecartul de

reevaluare la finele perioadei de gestiune. În bilanţ soldul debitor se reflectă prin cifre obişnuite

(pozitive), cel creditor – prin cifre negative.

La contul 133 „ Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung” pot fi deschise

următoarele subconturi:

– 1331 „ Majorarea valorii investiţiilor pe termen lung”;

– 1332 „Diminuarea valorii investiţiilor pe termen lung”.

Evidenţa analitică a corectărilor valorii investiţiilor pe termen lung se ţine pe tipuri de

investiţie, pe clase şi pe emitenţi.

Pentru evidenţa investiţiilor pe termen scurt în Planul de conturi sunt prevăzute următoarele

conturi:

– 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”;

– 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate”;

– 233 „ Diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt”.

Contul 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” este destinat generalizării

informaţiei privind existenţa şi mişcarea investiţiilor pe termen scurt ale întreprinderilor în păţi

nelegate.

Contul 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” este un cont de activ. În debitul

acestui cont se reflectă valoarea investiţiilor pe termen scurt procurate, precum şi calcularea

diferenţei pînă la valoarea nominală a titlurilor devaloarerecuperabile, iar în credit – valoarea de

bilanţ a investiţiilor pe termen scurt ieşite şi casarea diferenţei caredepăşeşte valoare nominală a

titlurilor de valoare recuperabile. Soldul acestui cont estedebitor şi reprezintă valoarea

investiţiilor pe termen scurt în părţi nelegate la finele perioadei de gestiune.

La contul 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” pot fi deschise următoarele

subconturi:

– 2311 „Obligaţiuni şi alte titluri de valoare;

– 2312 „ Depozite”;

– 2313 „Titluri de valoare cu lichiditate înaltă”;

– 2314 „Împrumuturi acordate”;

– 2315 „Alte investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”.

Evidenţa analitică a investiţiilor pe termen scurt în părţi nelegate se ţine pe tipuri şi clase de

investiţii, pe emitenţi sau întreprinderi în capitalul cărora sînt investite mijloacele, pe termen de

stingere etc.

Contul 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate” este destinat generalizării

informaţiei privind existenţa şi mişcarea investiţiilor pe termen scurt ale întreprinderilor în păţi

legate.

Contul 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate” este un cont de activ. În debitul

acestui cont se reflectă valoarea de intrare a investiţiilor pe termen scurt în părţi legate procurate,

precum şi calcularea suplimetară a diferenţei pînă la valoarea nominală a titlurilor decreanţe pe

termen scurt, iar în credit – valoarea de bilanţ a investiţiilor pe termen scurt ieşite şi casarea

diferenţei ce depăşeşte valoarea nominală a titlurilor devaloare recuperabile pe termen scurt.

Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă valoarea investiţiilor pe termen scurt în părţi legate

la finele perioadei de gestiune.

În Planul de conturi pentru contul 232 sînt prevăzute următoarele subconturi:

2321 „Investiţii pe termen scurt în întreprinderi – fiice”;

2322 „Investiţii pe termen scurt în întreprinderi asociate”;

2323 „Investiţii pe termen scurt în alte părţi legate”.

Evidenţa analitică a investiţiilor pe termen scurt în părţi nelegate şi a investiţiilor pe termen

scurt în părţi legate se ţine pe tipuri şi clase de investiţii, pe emitenţi sau întreprinderi în capitalul

cărora sînt investite mijloacele, pe termen de achitare a acestora etc.

Contul 233 „ Diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt” este destinat generalizării

informaţiei privind diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt în urma reevaluării acestora

(sau trecerea lor în grupa investiţiilor pe termen lung).

Contul 233 „ Diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt” este un cont deregularizare,

de pasiv. În creditul acestui cont se înregistrează sumele de diminuare a valorii în investiţiile pe

termen scurt în cazul reevaluării acestora, iar în debit – casarea sumelor de diminuare a

investiţiilor pe termen scurt în cazul ieşirii şi raportarea sumelor depăşiteavalorii reevaluate în

estimarea anterioară. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma de diminuare a valorii

investiţiilor pe termen scurla la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în activele bilanţului

contabil cu semnul minus.

Evidenţa analitică a sumelor de diminuare a valorii investiţiilor pe termen scurt se ţine pe

feluri de investiţii, pe clase şi emitenţi.

1.3. Contabilizarea investiţiilor financiare

Contabilizarea investiţiilor financiare presupune pe lîngă reflectarea operaţiunilor

economice prin formule contabile cît şi existenţa unui temei pentru înregistrarea acestor

operaţiuni.

La intrarea investiţiilor pe termen lung şi investiţiilor pe termen scurt pot fi

contabilizate următoarele operaţiuni economice:

1. Reflectarea valorii titlurilor devaloare (convenită cu fondatorii) primite de la fondatori ca

aport în capitalul statutar la crearea întreprinderii.

Dt 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” sauDt 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” sau Dt 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” sauDt 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate”

Ct 313 „Capital nevărsat”

Temei pentru înregistrarea acestei operaţiuni economice pot servi:

– Actul de constituire al întreprinderii;– Procesul – verbal de evaluare a aporturilor nebăneşti;– Nota de contabilitate;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132, 231, 232.

Înregistrarea menţionată este precedată de următoarea formulă contabilă:

Dt 313 „Capital nevărsat”, subcontul 3131 „Capital nevărsat privind cotele neachitate de fondatori”

Ct 311 „Capital statutar”.

2. Reflectarea valorii titlurilor devaloare primite de la fondatori pentru stingerea datoriilor

privind acoperirea pierderilor anilor precedenţi.


Ct 313 „Capital nevărsat”

Temei pentru înregistrarea acestei operaţiuni economice pot servi următoarele documente:

– Procesul – verbal de primire – predare a titlurilor de valoare;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132, 231, 232.

Înregistrarea menţionată este precedată de următoarea formulă contabilă:

Dt 313 „Capital nevărsat”, subcontul 3132 „Capital nevărsat privind acoperirea pierderilor anilor precedenţi”

Ct 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită al anilor precedenţi”.

3. Reflectarea sumei majorării (ajustării) valorii titlurilor devaloare intrate în anii precedenţi.

Formula contabilă se întocmeşte la corectarea erorilor depistate după aprobarea rapoartelor

financiare anuale. Erorile depistate pînă la aprobarea rapoartelor financiare anuale se corectează

prin întocmirea formulelor contabile destornare sau suplimentare în aceeaşi corespondeţă a

conturilor ca şi la intrarea titlurilor devaloare.


Ct 331 „Corectarea rezultatelor perioadelor precedente”.

În acest caz temei pentru înregistrarea acestei operaţiuni economice pot servi :

– Documente ce confirmă intrarea titlurilor devaloare în anii precedenţi;– Nota de contabilitate;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132, 231, 232.

4. Reflectarea valorii de cumpărarea a titlurilor de valoare procurate în cazul achitării

nemijlocite a acestora cu mijloace băneşti:


Ct 241 „Casa” ( în cazul achitării din casierie ) sau Ct 242 „Cont curent în valută naţională” ( în cazul achitării din conturile curente în valută naţională) sau Ct 243 „Cont curent în valută străină” ( în cazul achitării din conturile curente în valută străină) sau Ct 244 „Conturi speciale la bănci” ( în cazul achitării din conturile speciale la bănci).

Temei pentru înregistrarea acestei operaţiuni economice pot servi următoarele documente

primare şi registre contabile:

– Procesul – verbal de primire – predare a titlurilor de valoare;– Dispoziţie de plată;– Registrul de casă;– Ordine de plată;– Extrase din cont;– Nota de contabilitate;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132, 231, 232.

5. Reflectarea valorii de cumpărare a titlurilor de valoare procurate cu achitarea ulterioară:

– de la întreprinderi şi persoane terţe:

Dt 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” sauDt 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”

Ct 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sauCt 539 „ Alte datorii pe termen scurt”.

– de la întreprinderi asociate, fiice şi de la alte părţi legate:

Dt 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” sau Dt 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate”

Ct 522 „Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate.



– Procesul – verbal de primire – predare a titlurilor de valoare;– Nota de contabilitate;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132, 231, 232.

6. Reflectarea valorii titlurilor de valoare (convenită cu fondatorii) primite de la fondatori ca

aport în capitalul statutar la operarea modificărilor în acte de contituire ale întreprinderii:


Ct 537 „ Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”.



– Decizia adunării fondatorilor privind modificarea capitalului statutar;– Procesul – verbal de evaluare a aporturilor nebăneşti;– Nota de contabilitate;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132, 231, 232.

Pentru această operaţiune formula contabilă se întocmeşte în cazul primirii titlurilor de

valoare pînă la înregistrarea unor asemenea modoficări în actele de contituire. După înregistrarea

unor asemenea modificări datoriile fată de fondatori se decontează la majorarea capitalului

statutar al întreprinderii prin formula contabilă: Dt 537 Ct 311.

7. Reflectarea valorii de piaţă a plusurilor de titluri de valoare pe termen lung constatate la

inventariere:

Dt 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” sau Dt 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” Ct 621 „Venituri din activitatea de investiţii”.



– Procesul – verbal al comisiei deinventariere;– Balanţa de verificare;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132.

8. Reflectarea valorii de piaţă a plusurilor de titluri de valoare pe termen lung constatate la

inventariere:

Dt 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” sauDt 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate”

Ct 621 „Venituri din activitatea de investiţii”.



– Procesul – verbal al comisiei deinventariere;– Balanţa de verificare;– Registrele de evidenţă la conturile 231, 232.

9. Reflectarea valorii venale a titlurilor devaloare primite cu titlu gratuit de la alte întreprinderi şi

persoane:


Ct 622 „Venituri din activitatea financiară”.

Drept bază pentru înregistrarea acestor operaţiuni economice pot servi următoarele

documente primare şi registre contabile:

– Contractul de donaţie;– Procesul – verbal de primire – predare a titlurilor de valoare;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132, 231, 232.

10. Reflectarea consumurilor aferente procurării invetiţiilor:

– sumele cheltuite prin titularii de avas:


Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” sauCt 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”.

– serviciile întreprinderilor şi persoanelor terţe:


Ct 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.

– serviciile întreprinderilor asociate:


Ct 522 „Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate.

– impozite şi taxe nerecuperabile:


Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul.

– serviciile altor creditori:


Ct 539 „ Alte datorii pe termen scurt”.



– Deconturi de avas;– Facturi deexpediţie;– Proces – verbal de prestare a serviciilor;– Nota de contabilitate;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132, 231, 232.

11. Trecerea în cont a avensurilor acordate anterior pentru achitarea datoriilor aferente

operaţiunilor de procurare a titlurilor de valoare:

Dt 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sauDt 522 „Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate sauDt 539 „ Alte datorii pe termen scurt”

Ct 224 „Avansuri pe termen scurta cordate”.

Drept temei pentru înregistrarea în contabilitate a acestei operaţiuni economice poate servi

nota de contabilitate.

12. Achitarea datoriilor aferente operaţiuniloe de procurare a titlurilor devaloare prin titularul de

avans:


Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” sauCt 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”.


primare: deconturi de avas şi documete de plată justificative

13. Achitarea datoriei aferente operaţiunilor de procurare a titlurilor de valoare cu mijloace

băneşti:


Ct 241 „Casa” ( în cazul achitării din casierie ) sau Ct 242 „Cont curent în valută naţională” ( în cazul achitării din conturile curente în valută naţională) sau Ct 243 „Cont curent în valută străină” ( în cazul achitării din conturile curente în valută străină) sau Ct 244 „Conturi speciale la bănci” ( în cazul achitării din conturile speciale la bănci).

Pentru această operaţiune economice drept temei pentru înregistrarea ei în contabilitate pot

servi următoarele documente primare:

– Dispoziţii de plată;– Registrul de casă;– Ordine de plată;– Extrase din cont;– Nota de contabilitate.

La acordarea împrumuturilor pe termen lung şi pe termen scurt se refelectă următoarele

operaţiuni economice:

1. Reflectarea sumelor împrumuturilor acordate altor întreprinderi şi persoane cu mijloace

băneşti:


Ct 241 „Casa” ( în cazul acordării din casierie ) sau Ct 242 „Cont curent în valută naţională” ( în cazul acordării din conturile curente în valută naţională) sau Ct 243 „Cont curent în valută străină” ( în cazul acordării din conturile curente în valută străină) sau Ct 244 „Conturi speciale la bănci” ( în cazul acordării din conturile speciale la bănci).

Temei pentru înregistrarea împrumuturilor acordate altor întreprinderi şi persoane cu

mijloace băneşti pot servi următoarele documente primare şi registre contabile:

– Procesul – verbal de primire – predare a titlurilor de valoare;– Dispoziţie de plată;– Registrul de casă;– Ordine de plată;– Extrase din cont;– Nota de contabilitate;

– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132,231,232.

Formula contabilă pentru această operaţiune se întocmeşte, de asemenea, la deschiderea

conturilor de depozit în bănci.

2. Reflectarea împrumuturilor acordate altor întreprinderi şi persoane în natură sub formă de:


Ct 211 „Materiale” ( în cazul acordării sub formă de materile ) sau Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” ( în cazul acordării sub formă de OMVSD ) sau Ct 216 „Prucţie gata” ( în cazul acordării sub formă de producţie gata ) sau Ct 217 „Mărfuri” ( în cazul acordării sub formă de mărfuri).

Temei pentru înregistrarea acestor operaţiuni pot servi următoarele documente primare şi

registre contabile:

– Contracte de împrumut;– Facturi de expediţie;– Nota de contabilitate;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132,231,232.

La acordarea împrumuturilor trebuie de avut în vedere că potrivit atr. 867 alin. (1) din

Codul civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutator) se obligă să dea în proprietatea

celeilate (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar acesta se obligă să restituie banii în

aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-

au fost date.

În cazul în care condiţiile menţionate nu se respectă (de exemplu, la expirarea termenului

împrumuturilor se restituie alte active sau se recuperează valoarea activelor primite cu mijloace

băneşti), acordarea împrumuturilor în natură se consideră vînzarea obişnută a activelor cu

recunoaşterea veniturilor, cheltuielilor şi calcularea TVA.

Transferarea activelor nemateriale şi materiale pe termen lung în componenţa

proprietăţii invetiţionale se contabilizează în felul următor:

– Trasferarea (la valoarea de bilanţ) în componenţa proprietăţii invetiţionale:

Dt 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” sauDt 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”

Ct 111 „Active nemateriale” ( în cazul transferării din contul activelor nemateriale ) sauCt 122 „Terenuri” ( în cazul transferării terenurilor) sauCt 123 „Mijloace fixe” ( în cazul transferării mijloacelor fixe.

Temei pentru înregistrarea transferarării activelor nemateriale şi materiale pe termen lung

în componenţa proprietăţii invetiţionale pot servi următoarele documente primare şi registre

contabile:

– Ordinul (dipoziţia) conducătorului întreprinderii privind transferarea în componenţa proprietăţii investiţionale a activelor pe termen lung;

– Procesul – verbal de primire – predare a activelornemateriale, terenurilor şi mijloacelor fixe;

– Nota de contabilitate;– Registrele de evidenţă la conturile 131, 132.

Transferarea activelor nemateriale, terenurilor şi mijloacelor fixe în componenţa

proprietăţii investiţionale se efectuează în cazul în care întreprinderea nu utilizează în activitatea

sa activele sus – menţionate. Dacă pînă la transferarea proprietăţii investiţionale activele

nematerile şi mijloacele fixe s-au aflat în folosinţă (exploatare), concomitent se decontează

amortizarea (uzura) acumulată a acestora prin următoarea formulă contabilă: decit unul din

conturile 113, 124, credit unul din conturile – 111, 123.

Refectarea diferenţelor de curs valutar aferente operaţiunilor de intrare a investiţiilor se

contabilizează în felul următor:

1. Reflectarea diferenţelor de curs favorabile aferente:

– operaţiunilor de procurare a titlurilor de valoare:



– împrumuturilor acordate şi conturilor de depozit:



2. Reflectarea diferenţelor de curs nefavorabile:

– operaţiunilor de procurare a titlurilor de valoare:

Dt 722 „Cheltuieli din activităţi financiare”

Ct 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” sauCt 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” sau Ct 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” sauCt 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate”

– împrumuturilor acordate şi conturilor de depozit:

Dt 722 „Cheltuieli din activităţi financiare”

Ct 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sauCt 522 „Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate sauCt 539 „ Alte datorii pe termen scurt”

Temei pentru înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente operaţiunilor de intrare a

investiţiilor pot servi nota de contabilitate şi Registrele de evidenţă la conturile 131,

132,231,232.

Diferenţa dintre valoarea de intrare şi valoarea nominală a titlurilor devaloare de datorii

se refelectă prin următorele operaţiuni economice:

1. Calcularea suplimetară a diferenţei între valoarea de intrare şi valoarea nominală a titlurilor de

valoare de datorii pe termen lung aferente perioadei de gestiune curente (lună, trimestru).

Dt 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” sauDt 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”

Ct 621 „Venituri din activitatea de investiţii”.

2. Calcularea suplimetară a diferenţei între valoarea de intrare şi valoarea nominală a titlurilor de

valoare de datorii pe termen scurt aferente perioadei de gestiune curente (lună, trimestru).

Dt 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” sauDt 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate”

Ct 612 „Alte venituri operaţionale”.

Formulele contabile pentru aceste operaţiuni se întocmesc în cazul în care valoarea de

intrare a titlurilor de valoare de datorii procurate este mai mică decît valoarea lor nominală.

3. Decontarea diferenţei între valoarea de intrare şi valoarea nominală a titlurilor de valoare de

datorii pe termen lung aferente perioadei de gestiune curente (lună, trimestru).

Dt 721 „Cheltuieli din activitatea de investiţie”

Ct 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” sau Ct 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”

4. Decontarea diferenţei între valoarea de intrare şi valoarea nominală a titlurilor de valoare de

datorii pe termen scurt aferente perioadei de gestiune curente (lună, trimestru).

Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”

Ct 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” sauCt 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate”

Formulele contabile pentru aceste operaţiuni se întocmesc în cazul în care valoarea de

intrare a titlurilor de valoare de datorii procurate este mai mare decît valoarea lor nominală.

Drept temei pentru contabilizarea diferenţeilor între valoarea de intrare şi valoarea

nominală a titlurilor devaloare de datorii pot servi nota de contabilitate şi Registrele de evidenţă

la conturile 131, 132,231,232.

1.4. Acte normative de bază privind contabilitatea şi impozitarea investiţiilor

La contabilizarea şi impozitarea investiţiilor financiare, în afară deactele normative

cucaractergeneral, este necesar a se conduce de:

– Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr. 199 – XIV din18.11.1998;

– S.N.C. 3 „Conponenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”, aprobat prin

ordinul Ministerului Finaţelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997;

– S.N.C 18 „Venitul”, aprobat prin ordinul Ministerului Finaţelor al Republicii Moldova

nr. 174 din 25.12.1997;

– S.N.C. 24 „Publicitatea informaţiei privind părţile legate”, aprobat prin ordinul

Ministerului Finaţelor al Republicii Moldova nr. 16 din 29.01.1999;

– S.N.C. 25 „Contabilitatea investiţiilor”, aprobat prin ordinul Ministerului Finaţelor al

Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997;

– S.N.C 27 „Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în

întreprinderile fiice”, aprobat prin ordinul Ministerului Finaţelor al Republicii Moldova nr. 16

din 29.01.1999;

– S.N.C 28 „Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate”, aprobat prin

ordinul Ministerului Finaţelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997;

– Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 25 „Contabilitatea investiţiilor”, aprobate

prin ordinul Ministerului Finaţelor al Republicii Moldova nr. 16 din 29.01.1999;

– Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C 27 „Rapoartele financiare consolidate şi

contabilitatea investiţiilor în întreprinderile fiice”, aprobate prin ordinul Ministerului

Finaţelor al Republicii Moldova nr. 59 din 04.06.2001;

– Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C 28 „Contabilitatea investiţiilor în

întreprinderile asociate”, aprobate prin ordinul Ministerului Finaţelor al Republicii Moldova

nr. 16 din 29.01.1999;

CAPITOLUL II CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR PE TERMEN LUNG LA S.R.L.

„XXX”

2.1. Evaluarea şi contabilitatea intrării şi ieşirii investiţiilor pe termen lung

Intrarea investiţiilor pe termen lung la întreprindere are loc în urma:

– procurării titlurilor de valoare contra plată sau prin alt mod (primirea ca aport la capitalul

statutar; reflectarea plusurilor constatate la inventariere; intrarea cu titlu gratuit etc)

– transferării activelor nemateriale şi materiale pe termen lung în componenţa proprietăţii

investiţionale

Titlurile de valoare intrate se evaluează la valoarea de intrare care este egală cu suma

mijloacelor băneşti plătită sau valoarea venală a altei forme de compensare, oferită la procurarea

investiţiilor.

Valoarea de intrare se compune din valoarea de procurare şi cheltuielile aferente procurării

(comisioanele de broker şi bancare, taxe, impozite prevăzute de legislaţia în vigoare şi

altecheltuieli pentru achiziţionarea lor). Valoarea de intrare a investiţiilor determinată la

procurarea lor în valută străină se recalculează în lei moldoveneşti la cursul B.N.M. în vigoare la

data intrării (înregistrării în bilanţ).

În conformitatea cu paragraful 12 din S.N.C. 25, valoarea de intrare a investiţiilor este

egală cu:

– suma mijloacelor băneşti achitate sau echivalentelor acestora – pentru investiile

achiziţionare contra mijloace băneşti sau echivalentul acestora;

– valoarea venală a titlurilor de valoare emise – pentru investiţiile achiziţionate integral sau

praţial în contul emisiunii de către investitor a acţiunilor sau altor titluri de valoarea;

– valoarea venală a activului predat pe calea schimbului – pentru investiţiile achiziţionate

pe calea schimbului sau schimbului parţial;

– valoarea venală a activului primit pe calea schimbului – pentru investiţiile primite în

schimbul altui activ, în cazurile în care valoarea ultimului diferă esenţial de valoarea venală a

investiţiilor primite.

Astfel, evaluarea şi contabilizarea investiţiilor depinde de modul de procurare a acestora:

– contra mijloace băneşti;

– în contul emiterii de către investitor a acţiunilor sale sau a altor titluri de valoare;

– pe calea schimbului cu alte active.

Să examinăm, cum sunt evaluate investiţiile în aceste cazuri şi cum se vor înregistra

operaţiile în conturi:

1. În cazul cînd investiţia se procură contra mijloace băneşti, este suficient de a calcula

suma mijloacelor băneşti plătite sau care urmează a fi plătită pentru investiţie şi a

cheltuielilor aferente acetora.

Exemplul 1

Întreprinderea a procurat 1 000 obligaţiuni cu preţul unitar de 60 lei. Cheltuielile de

consulting constituie 576 lei, iar plata brokerului 1 824 lei. Valoarea de intrare a obligaţiunilor

constituie 62 400 lei (60 000 + 576 + 1 824).

Aceste sume vor fi înregistrate în contabilitate în felul următor:

Dt 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” sau

Dt 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” 62 400 lei

Ct 241 „Casa”,

Ct 242 „Cont de decontare” sau

Ct 243 „Cont valutar” 62 400 lei.

Aceste conturi se creditează în cazul cînd plata pentru titlurile de valoare sau alte investiţii

şi pentru servicii coincide cu momentul primirii acestora. În caz contrar, decontarile se

efectuează cu ajutorul contului 539 „Alte datorii pe termen scurt”, dacă plata va avea loc după

primirea investiţiilor şi serviciilor, sau al contului 229 „Alte creanţe pe termen scurt”, dacă plata

a fost anticipată.

2. În cazul cînd investiţiile se procură parţial sau integral în contul emiterii de către

investitor a acţiunilor sau a altor titluri de valoare, valoarea de intrare a investiţiilor se

determină, luînd ca bază valoarea venală a titlurilor de valoarea emise şi cheltuielile de

procurare.

Valoarea venală poate să coincidă sau nu cu valoarea activelor schimbate. Ea poate fi

determinată în baza valorii de piaţă a titlurilor de valoare, dacă acestea nu au circulaţie pe piaţă,

sau a titlurilor de valoare similare. Daca în acest caz nu este posibilă determinarea valorii venale,

ea se evaluează de săecialiştii estimatori independeţi sau de instituţiile care dispun de certificate

de calificare.

Valoarea venală evaluată în afara preţului de piaţă trebuie să fie aprobată de către Consiliul

de directori (conducerea) al întreprinderii investitoare.

Exemplul 2.

O societate pe acţiuni a emis 1 000 acţiuni cu valoarea nominală de 96 lei pentru a

procura obligaţiuni în valoare de 84 000 lei. Valoarea venală a acţiunilor este de 102 000 lei.

Serviciile de consulting constituie 2 400 lei. Valoarea de intrare a obligaţiunilor procurate –

104 400 lei ( 102 000 + 2 400) va fi reflectată în contabilitate astfel:



Ct 313 „Capital nevărsat” 102 000 lei

Ct 242 „Cont de decontare” 2 400 lei

Totodată se reflectă valoarea nominală a acţiunilor şi a diferenţei la vînzarea acestora:

Dt 313 „Capital nevărsat” 102 000 lei

Ct 311 „Capital statutar” 96 000 lei

Ct 312 „Capital suplimentar” 6 000 lei.

3. În cazul cînd investiţiile se procură pe calea schimbului cu alt activ, valoarea de intrare

este egală cu valoarea venală a activului cedat şi cheltuielile de procurare:

Exemplul 3.

Întreprinderea a predat unei firme un strung cu valoarea venală de 18 000 lei pentru 1000

acţiuni cu preţul 21,60 lei. Valoarea de intrare a obiectului este de 28 800 lei, uzura –12 000 lei.

Cheltuielile de procurare a acţiunilor constituie 360 lei.

Valoarea de intrare a acţiunilor este de 18 360 lei (18 000 + 360).

În contabilitatea investitorului se întocmesc următoarele formule contabile:

a) valoarea şi uzura obiectului predat:

Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii” 16 800 lei

Dt 124 „Uzura mijloacelor fixe” 12 000 lei

Ct 123 „Mijloace fixe” 28 800 lei

b) valoarea titlurilor de valoare primite:



Ct 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” sau

Ct 229 „Alte creanţe pe termen scurt” 18 000 lei

Ct 241 „Casa” sau

Ct 242 „Cont de decontare” 360 lei

c) constatarea venitului:

Dt 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” sau

Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt” 18 000 lei

Ct 621 „Venituri din activitatea de investiţii” 18 000 lei.

Referitor la operaţiunile de schimb al activelor contra investiţii trebuie de luat în

consideraţie că în cazul cînd valoarea acestora doferă esenţial, valuarea de intrare a investiţiile se

determină, pornind de la valoarea venală a activului primit (adică a titlurilor de valoarea).

Pot fi cazuri cînd investiţiile se procură cu dobînzile neplătite. Acestea se referă mai mult la

obligaţiuni. Conform S.N.C. 25 „Contabilitatea investiţiilor” suma dobînzilor se include în

valoarea de intrare a obligaţiunilor.

Exemplul 4

Întreprinderea a procurat obligaţiuni în valoare de 48 000 lei, la care a fost calculată

dobînda în sumă de 6 000 lei. Valoarea de intrare a obligaţiunilor este de 54 000 lei.

Corespondenţa conturilor privind valoarea de intrare este:



Ct 241 „Casa”,

Ct 242 „Cont de decontare” sau

Ct 243 „Cont valutar” 54 000 lei.

Suma dobînzilor aferente perioadei de pînă la procurarea obligaţiunilor la calculul

dobînzilor pe termenul respectiv se scade din valoarea obligaţiunilor.

Să presupunem că suma dobînzilor totale constituie 10 800 lei, din care 6 000 revin

perioadei de pînă la procurarea obligaţiunilor:

În contabilitate se fac următoarele înregistrări:

Dt 228 „Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate”

subcontul 2282 „Creanţe pe termen scurt privind dobînzile şi redevenţele

calculate 10 800 lei

Ct 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” sau

Ct 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” 6 000 lei


Aşadar, efectuînd această operaţie, valoarea de intrare a obligaţiunilor s-a corectat şi a

devenit reală.

2.2. Reevaluarea şi contabilitatea modificării valorii investiţiilor financiare pe termen lung

Investiţiile pe termen lung la întreprindere se reflectă în bilanţ în baza uneia din

următoarele metode de evaluare:

– la valoarea de intrare;

– la valoarea reevaluată;

– la valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare şi valoarea de piţă (numai pentru

titlurile corporative de piaţă)

În conformitate cu prevederile S.N.C 25 „Contabilitatea investiţiilor” metoda valorii de

intrare este considerată ca metodă de bază. Esenţa ei constă în aceea ca valoarea de intrare

rămîne neschimbată pe parcursul perioadei de deţinere a investiţiei.

Valoarea de intrare a titulurilor de valoare de datorii poate să nu corespundă cu valoarea

nominală (de răscumpărare) a acestora. În acest caz suma respectivă a diferenţei privind titlurile

de valoare (cu excepţia acţiunilor) se amortizează astfel încît, la momentul răscumpărării titlului

de valoare, valoarea de procurare (de intrare) a acestuia să corespundă cu valorea nominală (de

răscumpărare).

Calcularea suplimetară (decontarea) diferenţei între valoarea de intrare şi valoarea

nominală a obligaţiunilor se efectuează prin metoda liniară (în cote egale) pe măsura calculării

dobînzii (venitului) aferente. În cazul cînd obligaţiunile au fost procurate cu dobînzile neachitate,

aceste dobînzi nu se iau în consideraţie la calculele de aducere a valorii de intrare a obligaţiunii

pînă la valoare nominală.

Diferenţa de preţ a investiţiilor poate fi cu „plus” (în cazul cînd valoarea de intrare este mai

mare decît cea nominală) şi cu „minus” (în cazul cînd valoarea de intrare este mai mică decît cea

nominală).

În contabilitate amortizarea diferenţei dintre valoarea de intrare şi valoarea nominală a

obligaţiunilor se reflectă în felul următor:

Exemplul 5. Diferenţa cu „minus”

Întreprinderea a procurat 1 000 obligaţiuni cu preţul de 36 lei, valoarea nominală a

cărora este de 43 200 lei.

Diferenţa constituie 7 200 lei (36 000 – 43 200). Termenul de deţinere a obligaţiunilor este

de 10 ani. Amortizarea anuală constituie 720 lei (7 200 : 10).

Această sumă va fi înregistrată prin formula contabilă:




Exemplul 6. Diferenţa cu „plus”

Întreprinderea a procurat 1000 obligaţiuni cu preţul de 52,80 lei, valoarea nominală a

cărora este de 48 000 lei. Diferenţa constituie 4 800 lei (52 800 – 48 000). Termenul de deţinere

a obligaţiunilor este de 8 ani. Amortizarea anuală constituie 600 lei (4 800 : 8).

Această sumă va fi înregistrată prin formula contabilă:

Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii” 600 lei


Ct 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” 600 lei.

În metoda de evaluare a investiţiilor la valoarea de intrare există o excepţie. Dacă cursul

investiţiei scade permanent sau dacă valoarea de intrare a activelor întreprinderii investite scade

brusc, valoare investiţiilor se diminuează şi se recunoaşte ca cheltuială. Dacă ulterior valoarea

investiţiei va creşte, suma diferenţei se trece la venit, dar numai în marimea valorii de intrare.

Exemplul 7.

Valoarea de intrare a obligaţiunilor la 1 iulie 2007 este 54 000 lei (1 000 x 54). La 30

iunie 2008 preţul unitar de piaţă al acestor titluri de valoare a scăzut pînă la 32,40 lei. La 31

decembrie 2008 preţul de piaţă al obligaţiunilor a crescut din nou şi constituie 50,40 lei.


La 30 iunie 2008 valoarea de piaţă este de 32 400 lei, suma scăderii valorii – 21 600 lei

(21 600 – 54 000).

Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii” 21 600 lei

Ct 133 „ Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung” 21 600 lei.

La 31 decembrie 2008 valoarea de piaţă constituie 50 400 lei, suma creşterii valorii

investiţiei – 18 000 lei (42 000 – 32 400).

Dt 133 „ Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung” 18 000 lei


Metoda reevaluării periodice a investiţiilor poate fi utilizată de întreprindere pentru a lua

în consideraţie variaţia schibării cursului lor (diminuare sau creştere) la piaţa titlurilor de valoare.

Reevaluarea investiţiilor pe termen lung se efectuează în cazul în care valoarea de bilanţ a

acestora diferă esenţial de valoarea venală (justă).

Întreprinderea determină de sine stătător frecvenţa şi modul de efectuare a reevaluării

investiţiilor pe termen lung. În urma efectuării reevaluării se stabileşte valoarea reevaluată a

investiţiilor pe termen lung care se determină la valoarea venală .

Diferenţa din reevaluare (reducerea sau ecartul de reevaluare) investiţiilor pe termen lung

se trece la diminuarea sau majorarea capitalului propriu cu ajutorul contului 341 „Diferenţe din

reevaluarea activelor pe termen lung”.

La ieşirea investiţiilor pe termen lung diferenţa de reevaluare se decontează respectiv la

cheltuielile sau veniturile activităţii investite.

Temei pentru înregistrarea reevaluării investiţiilor pe termen scurt întreprinderea utilizează

următoarelele documente:

– proces-verbal dereevaluare a investiţiilor pe termen lung;

– notade contabilitate;

– Registrele de evidenţă la conturile 131.

Exemplul 8.

Întreprinderea a procurat la 30 iunie 2007 1 500 acţiuni cu preţul de 36 lei. La 31

decembrie 2007 preţul lor a scăzut pînă la 31,20 lei, iar la 30 septembrie 2008 s-a ridicat pînă

la 39,60 lei.


La 31 decembrie 2007 diferenţa negativă este de 7 200 lei [1500x(31,20 – 39,60)].

Dt 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung” 7 200 lei

Ct 133 „ Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung” 7 200 lei

La 30 septembrie 2008 diferenţa pozitivă este de 12 600 lei [1500x(39,60 – 31,20)].

Dt 133 „ Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung” 12 600 lei

Ct 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”. 12 600 lei.

Metoda reflectării investiţiilor în una din două valori – valoarea de intrare şi valoarea de

piaţă prevăd compararea valorilor, însă pentru evaluare se alege cea mai mică valoare,

respectîndu-se principiul prudenţei. Dacă preţul se modifică, acestea nu se consideră ca

reevaluare a investiţiilor, ci metodă de reflectare a lor la data întocmirii bilanţului contabil. Chiar

dacă această metodă se utilizează numai la evaluarea titlurilor de valoare corporative, trebuie de

avut în vedere că toate modificările valorii acestor investiţii se fac în ansamblu pe portofoliu,

adică se iau în consideraţie toate titlurile de valoare corporative, de care dispune întreprinderea.

Exemplul 9.

La 31 decembrie 2008 întreprinderea investitoare dispune de titluri de valoare corporative

cu valoarea totală de intrare de 55 200 lei. Valoarea de piaţă a acestor investiţii (în ansamblu

pe portofoliu) constituie 50 400 lei.

Deci pentru a înregistra în bilanţ aceste investiţii pe termen lung se ia valoarea mai mică

(de piaţă) în sumă de 50 400 lei.

Diferenţa pozitivă sau negativă a valorii investiţiilor se contabilizează ca şi în cazul

metodei de reevaluare.

În bilanţ rezultatele modificării preţului (valorii) investiţiilor vor fi reflectate în felul

următor:

2.3. Contabilitatea investiţiilor în întreprinderi asociate

CAPITOLUL III PATICULARITĂŢILE EVALUĂRII ŞI EVIDENŢEI INVESTIŢIILOR

PE TERMEN SCURT LA S.R.L. „XXX”

3.1. Metode de evaluare a investiţiilor pe termen scurt

3.2. Majorarea investiţiilor pe termen scurt prin diminuarea investiţiilor pe termen

lung (Transferarea investiţiilor pe termen lung în investiţii pe termen scurt)

Transferarea investiţiilor pe termen lung în investiţii pe termen scurt, la întreprindere, se

efectuează în cazul cînd în cursul anului curent se prevede ieşirea acestora. Investiţiile pe termen

lung transferate în investiţii pe termen scurt sînt evaluate la valoarea cea mai mică dintre

valoarea de intrare şi valoarea de bilanţ a investiţiilor pe termen lung.

Dacă investiţia pe termen lung a fost reevaluată pînă la transferarea în investiţii pe termen

scurt şi suma ecartului dereevaluare a fost raportată la majorarea capitalului prpriu, în cazul

transferării valoarea de bilanţ a investiţiei şi capitalul propriu se micşorează cu această sumă.

La reflectarea transferului investiţiilor pe termen lung în investiţii pe termen scurt

întreprinderea întocmeşte următoarea formulă contabilă:

Dt 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” sau

Dt 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate”


Ct 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”.

La reflectarea decontării sumei reducerii de reevaluare a investiţiilor pe termen lung

reevaluate anterior la transferarea acestora în investiţii pe termen scurt întreprinderea întocmeşte

următoarea formulă contabilă:

Dt 133 „ Modificarea valorii investiţiei pe termen lung”

Ct 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”.

La decontarea sumei ecartului de reevaluare a investiţiilor pe termen lung reevaluate

anterior la transferarea acestora în investiţii pe termen scurt întreprinderea întocmeşte următoarea

formulă contabilă:

Dt 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”

Ct 133 „ Modificarea valorii investiţiei pe termen lung”.

În cazul transferarării investiţiilor pe termen lung în investiţii pe termen scurt sumele

reducerii sau ecartului dereevaluare a acestora nu trebuie sa fie decontate la cheltuielile sau

veniturile de investiţii, întrucît, în acest caz, are loc ieşirea acestor investiţii, ci doartransferarea

lor dintr-o categorie în alta.

La decontarea diferenţei între valoarea de intrare şi valoarea de bilanţ a investiţiilor pe

termen lung transferate în categoria investiţiilor pe termen scurt întreprinderea întocmeşte

următoarea formulă contabilă:

Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”


Ct 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” .

Formula contabilă se întocmeşte în cazul în care valoarea de bilanţ a investiţiilor pe termen

lung este mai mică decît valoarea de intrare a acestora.

Pentru înregistrarea transferului investiţiilor pe termen lung în investiţii pe termen scurt

întreprinderea întocmeşte următoarele documente primare şi registre de evidenţă:

– proces – verbal de transferare a investiţiilor pe termen lung în investiţii pe termen scurt;

– nota de contabilitate;

– Registrele de evidenţă pentru conturilie 131, 132,231,232.

3.3. Diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt şi transferarea lor în investiţii pe

termen lung

Transferarea investiţiilor pe termen scurt în investiţii pe termen lung se efectuează în

cazurile în care întreprinderea intenţionează să deţină aceste investiţii mai mult de un an.

Fiecare investiţie pe termen scurt distinct transferată în categoria investiţiilor pe termen

lung este evaluată la valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare şi valoarea de piaţă.

Suma diminuării valorii de intrarea investiţiilor pe termen scurt se înregistrează ca alte

cheltuieli operaţionale. Ulterior sumele majorării valorii reevaluate a investiţiilor pe termen scurt

se reflectă ca alte venituri operaţionale în limitele valorii de intrare a acestora.

investitiile financiare

Documents