investeşte în oameni! fondul social european programul ...old.unitbv.ro/portals/31/sustineri de...

1

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov

Universitatea Transilvania din Brasov

Școala Doctorală Interdisciplinară

Departament: Literatură și Studii Culturale

Dorin Petrică DAVID

La marginea labirintului. Concepte științifice ilustrate în proza fantastică a lui

Mircea Eliade

At the Edge of the Labyrinth. Mircea Eliade’s Scientific Concepts Illustrated in

his Fantastic Prose

Conducător ştiinţific

Prof.dr. Andrei BODIU

BRASOV, 2013

2

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525

RECTORAT

COMPONENŢA

Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov Nr. 5935 din 22.07.2013

PREŞEDINTE: Conf.univ. dr. Adrian LĂCĂTUȘ

Decan – Facultatea de Litere

Universitatea “Transilvania” din Brașov

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Andrei BODIU

Universitatea “Transilvania” din Brașov

REFERENŢI: Prof. univ. dr. Caius DOBRESCU

Universitatea din București

Prof. univ. dr. Cornel UNGUREANU

Universitatea de Vest din Timișoara

Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU

Universitatea “Transilvania” din Brasov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 23.09.2013, ora 10.00, Aula

Universitatii “Transilvania” din Brașov, str.Iuliu Maniu nr.41 A, sala UII3.

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le

transmiteţi în timp util, pe adresa [email protected]

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.

Vă mulţumim.

3

CUPRINS

Pg.

teza

Pg.

rezumat

Partea I. Introducere 5 5

I.1. Cîteva delimitări metodologice 5 5

I.2. Stadiul actual al cercetării 26 6

I.3. Mircea Eliade și Legiunea “Arhanghelului Mihail”: pentru o nouă abordare a

operei lui Eliade

62

6

I.3.a. Mircea Eliade și Legiunea “Arhanghelului Mihail” 62 6

I.3.b. În loc de concluzii: pentru o nouă abordare a operei lui Eliade 81 7

Partea a II-a. Conceptele științifice ale lui Mircea Eliade. Corespondențe în

proza sa fantastică

83

7

Capitolul 1. Dialectica Sacru/Profan 83 7

1.1. Opera științifică 83 7

1.2. Proza fantastică 93 9

Capitolul 2. Hierofanie și arhetip. Coincidentia oppositorum 122 10



Capitolul 3. Teroarea istoriei. Libertate și ieșirea din Timp 147 11



Capitolul 4. Dinspre deus otiosus spre Centru. Călător printre simboluri 174 13



Capitolul 5. Homo religiosus și „egalitatea” faptelor religioase 200 14



5.3. „Egalitatea” faptelor religioase 213 15

6. CONCLUZII 225 16

BIBLIOGRAFIE 234 17

Rezumat/Abstract 250 31

CV 251 32

4

CONTENTS

Page

thesis

Page

abstract

Part I. Introduction 5 5

I.1. Methodological delimitations 5 5

I.2. Actual research stage 26 6

I.3. Mircea Eliade and “Archangel Mihail” Legion: for a new approach of

Eliade’s oeuvre

62

6

I.3.a. Mircea Eliade and “Archangel Mihail” Legion 62 6

I.3.b. Conclusion: for a new approach of Eliade’s oeuvre 81 7

Part II. Mircea Eliade’s scientific concepts. Correspondences in his fantastic

prose

83

7

Chapter 1. Sacred/Profane Dialectics 83 7

1.1. Scientific work 83 7

1.2. Fantastic prose 93 9

Chapter 2. Hierophany and archetype. Coincidentia oppositorum 122 10



Chapter 3. The Terror of History. Freedom and escaping Time 147 11



Chapter 4. From deus otiosus to the Center. Traveler among symbols 174 13



Chapter 5. Homo religiosus and the „equality” of religious facts 200 14



5.3. The „equality” of religious facts 213 15

6. CONCLUSION 225 16

BIBLIOGRAPHY 234 17

Rezumat/Abstract 250 31

CV 251 32

5

La marginea labirintului.

Concepte științifice ilustrate în proza fantastică a lui Mircea Eliade

(rezumat)

Partea I. Introducere

I.1. Cîteva delimitări metodologice

Universul eliadean este deosebit de complex. Faptul că Eliade nu și-a definit clar termenii

științifici cu care a operat și a abordat experiența religioasă în diverse moduri: morfologic și

structural, fenomenologic și istoric, hermeneutic și filosofic, iar pe deasupra și-a completat

munca cu o creație literară nu mai puțin importantă, care are o pondere ce echilibrează la

jumătate balanța, face extrem de dificilă abordarea acestui “univers” de sine stătător. Pe de altă

parte, Eliade de cîte ori a avut ocazia a cerut (recomandat) cercetarea laolaltă a operelor

științifice și literare pentru că, spune el: „există o unitate fundamentală a tuturor operelor mele”

(Jurnal. Vol I, pp. 432-433). Dar cum este posibilă studierea unor opere, la o primă privire,

divergente? Singurul mod care a părut valid a fost la nivelul conceptelor, care unesc cu fire

nevăzute cele două moduri de a fi ale spiritului lui Eliade, după cum el însuși le numea: cel

diurn, reprezentat de opera științifică, și cel nocturn, ilustrat de literatură.

Viziunea științifică a lui Eliade, care ajunge să se împlinească în perioada exilului

francezo-american, este o viziune ce poate fi analizată de sine stătător, oricîte legături, mai mici

sau mai mari, vizibile sau invizibile, ar avea cu perioada românească de formare (firește fără a le

ignora sau a le neglija). Aici, la deplina maturitate, Eliade ajunge la conceptele sale majore, pe

care le folosește și le integrează pseudo-sistemului său. De aceea am ales să folosim în acest

studiu lucrările sale științifice de maturitate (și vom folosi aici acest termen pentru a determina

cronologic perioada care începe în 1945, odată cu plecarea la Paris), și mai rar, doar din cînd în

cînd și unde a fost cazul, să amintim de cele din tinerețe (firește, complementar, vom utiliza acest

termen pentru perioada bine determinată cronologic, dinaintea exilului francez).

De asemenea, în ceea ce privește literatura lui Eliade, a fost aleasă aproape aceeași

perioadă a exilului – perioada prozei sale “fantastice” – adăugînd doar cîteva lucrări de dinainte,

care fac trecerea între registrul “realist” al lui Eliade și filonul “fantastic”, sau care se află deja

dincolo (Lumina ce se stinge, Domnișoara Christina, Șarpele, Secretul doctorului Honigberger

și Nopţi la Serampore).

Astfel, a fost delimitat un set de concepte cheie ale lui Eliade. În jurul acestora se

desfășoară de fapt întregul plan auctorial al lui Eliade, fie că este vorba de opera științifică, unde

conceptele pot fi deslușite cît de cît mai clar, fie de cea literară, unde ele trebuie descoperite.

6

Analizînd conceptele sale, care străbat ca o punte de legătură întreaga operă a lui Eliade, credem

că se poate ajunge la două rezultate importante: (1) Nu ne îndepărtăm de ceea ce ne-am propus

inițial, anume de cerința lui Eliade de a-i trata opera ca un întreg. (2) Aflăm nu doar ce spun

aceste concepte, referitor la experiența religioasă, la locul și rolul omului, religios sau profan,

“primitiv” sau “modern”, pe acest pămînt, etc., dar mai ales ce crede Eliade însuși despre toate

acestea, care este viziunea sa proprie.

Principalele concepte care vor fi analizate în partea a doua a lucrării sunt: sacrul și

profanul; hierofania; arhetipul; coincidentia oppositorum; “teroarea” Istoriei; libertatea;

“ieșirea” din Timp; simbolul; centrul; deus otiosus; homo religiosus.

I.2. Stadiul actual al cercetării

Pentru că despre opera lui Eliade s-au scris sute, dacă nu mii de lucrări, iar o trecere în

revistă a lor ar fi și imposibilă și inutilă, au fost discutate doar unele dintre lucrările apărute de-a

lungul timpului despre Eliade, recunoscute ca importante de comunitatea academică, sau cele

care au sesizat sau contestat pentru prima oară sau cel mai pregnant un aspect sau o concepție din

opera lui Eliade.

I.3. Mircea Eliade și Legiunea “Arhanghelului Mihail”: pentru o nouă abordare a operei lui

Eliade

Adeziunea lui Eliade la Legiunea “Arhanghelului Mihail” din anii 1937-1938 este un fapt

care nu mai poate fi contestat. Simpatia lui pentru Legiune a mai durat pînă în perioada

portugheză, așa cum demonstrează Jurnalul său portughez, integral publicat. Este necesar ca

istoricii să caute în continuare documente pe care să le analizeze obiectiv și să le facă publice,

împreună cu rezultatele analizelor, pentru a face odată pentru totdeauna lumină în această

controversată problemă a lui Eliade, în particular, și a Legiunii “Arhanghelului Mihail” în

general.

Cînd ajunge pe pămînt francez, Eliade era aproape “un alt om”. Dificultățile pe care le va

întîmpina apoi în Franța, la aproape 40 de ani ajuns din nou la limita săraciei (așa cum

mărturisește, pentru a putea avea și el o cină mai serioasă, de multe ori a avut norocul să fie

invitat la masă de prieteni, care îi cunoșteau situația), îl vor face să ajungă la o atitudine proprie

față de viață, cînd detașat de orgoliile tinereții, de avîntul “revoluției spirituale” și cu “pedeapsa”

ispășită, Eliade va adopta pentru tot restul vieții – chiar și în perioada cînd era unul dintre cei mai

celebri savanți din domeniul Studiilor Religioase – o atitudine modestă, firește fără a fi umilă, ci

prietenoasă, generoasă, deschisă.

7

Să ne întoarcem însă iar și iar, de fiecare dată cînd îl abordăm pe Eliade, la suportul dat

de acesta Legiunii, inclusiv cînd discutăm lucrările sale științifice din exil, pentru a căuta

presupuse rădăcini “legionare”, ni se pare exagerat, inutil și neproductiv. Este posibil și, de ce

nu, dezirabil, a se cerceta opera din exil a lui Eliade independent de această adeziune din tinerețe,

fără erori de interpretare.

Așadar, concluzia la care ajunge analiza este în același timp o chemare politicoasă

adresată istoricilor de a-și intensifica căutările în aflarea adevărului (istoric), și de a “salva”

analiștii de obositoarea “luptă” în jurul participării lui Eliade la mișcarea legionară; iar pentru

cercetătorii din domeniul Studiilor Religioase, de a-și separa studiile de această tentație. Analiza

operei științifice a lui Eliade poate fi făcută fără a chestiona implicațiile sale politice, și suportul

pentru Legiune. Influența Legiunii și a ideilor ei asupra gîndirii lui Eliade de după război este

mult exagerată. Nu este nici un motiv pentru a încărca viziunea lui Eliade cu ceva ce nu există

acolo, și acțiunile sale cu ceva ce nu a făcut.

Este rău destul că Eliade nu a făcut nici o declarație, că nu a oferit o meditație intensă și

sinceră despre suportul său acordat Legiunii și despre modul în care percepea el această mișcare,

atunci cînd a avut ocazia. Aceste lucruri nu mai pot fi schimbate acum, pentru că din păcate

Eliade nu se mai află printre cei vii. Dar, de asemenea, este păcat ca Eliade să fie privit astăzi așa

cum Michel Gardaz, pe bună dreptate, observă: “Il est souvent traité, par ses détracteurs, comme

un paria de l’histoire des religions.” [“El este deseori tratat de detractorii săi, ca un paria al

istoriei religiilor”]. În nici un caz nu trebuie să-l “îngropăm” pe Eliade. El a fost deja, după cum

i-a fost dorința, incinerat. Din contră, poziția care ar trebui adoptată este separarea Studiilor

Religioase (Istoria religiilor) de cercetările trecutului personal, național și universal (Istoria). Cu

siguranță istoricii trebuie să muncească din greu pentru a găsi documente, pentru a le analiza și a

le prezenta apoi publicului, pentru a nu mai lăsa loc interpretărilor personale de tot felul. Această

muncă a istoricilor nu este ușoară, dar este necesară. În plus, studii imparțiale din cîmpul

academic al religiilor pot fi făcute în continuare, asupra gîndirii lui Eliade și asupra operei sale.

PARTEA A II-A. Conceptele științifice ale lui Mircea Eliade. Corespondențe în proza sa

fantastică

Capitolul 1. Dialectica Sacru/ Profan

Una dintre temele cele mai importante din gîndirea lui Eliade este fără îndoială dialectica

sacru/ profan. Conceptul său principal de sacru este central în opera sa științifică, toate celelalte

concepte orbitînd în jurul acestuia: hierofania este ceea ce revelează sacrul, arhetipurile eliadene

sunt structuri sau modele sacre, miturile povestesc o istorie sacră, ieșirea din timpul profan

8

operat de ritualuri se petrece într-un timp sacru, etc. Sacrul este, în viziunea lui Eliade asupra

religiei, punctul central. Sacrul nu implică în mod automat, obligatoriu, “credința în Dumnezeu,

în zei sau în spirite. El este, și o repet, experiența unei realități și izvorul conștiinței de-a exista în

lume” (Încercarea labirintului, p. 132).

Ce este Sacrul? O primă delimitare, de la care pornește Eliade în Tratat de istorie a

religiilor, ar fi aceea că sacrul se opune în totalitate profanului, între sacru și profan existînd o

dihotomie absolută. Acesta este doar punctul de plecare, fiindcă pe de altă parte, afirmă el, de-a

lungul istoriei umanității, orice poate fi susceptibil de a fi întrupat sacrul; și dacă “orice poate

incorpora sacralitatea, în ce măsură rămîne valabilă dihotomia sacru-profan?” (Tratat, p. 31)

Contradicția este doar aparentă, fiindcă întotdeauna au existat fapte sacre alături de fapte

profane, niciodată nu a fost totul sacru; sacrul este manifestat întotdeauna de ceva profan; el

niciodată nu se manifestă în sine, în stare pură, deși este înțeles întotdeauna ca altceva, ceva “ce

este prin excelență”, ceva “ce nu este iluzoriu, nici evanescent”, “celălalt, transpersonalul,

transcendentul” și în același timp fiind ceva exemplar, adică instituind “modele de urmat”

(Mituri, vise și mistere, p. 125).

Sacrul este înțeles de omul societăților tradiționale ca fiind transcendent omului, pentru

că “sacrul se manifestă conform legilor propriei sale dialectici, iar această manifestare se impune

omului din afara lui” (Tratat, p. 339). Dar, ce crede Eliade însuși despre sacru?

În perioada în care scria Tratatul, pe atunci încă cu numele de Prolegomene, Eliade

meditează în Jurnal: “nici cea mai «haotică» ceremonie nu e exclusiv irațională; ea se încadrează

într-un ansamblu de credințe și rituri care e perfect consistent cu o viziune integrală și rațională a

lumii. Numai că, în loc de idei clare și silogisme, întâlnim simboluri și ideograme. Ceea ce e

important e faptul că această coerență se manifestă chiar în straturile cele mai adânci ale

conștiinței umane” (Jurnalul portughez. I, p. 375). Această idee nu-l părăsește nici mai tîrziu, în

perioada americană, ea fiind cît se poate de clar exprimată într-o notație de jurnal din 1968

“«sacrul» este un element în structura conștiinței, nu un moment în istoria conștiinței” (Jurnal.

Vol. I, p. 592), idee reluată aproape identic într-un volum teoretic din 1969 (Nostalgia originilor,

p. 6); în convorbirile cu Claude-Henri Rocquet (Încercarea labirintului, p. 131) și în cuvîntul

înainte la Istoria credințelor și ideilor religioase (Vol. I, p. 9).

Se poate așadar observa o evoluție în gîndirea lui Eliade, de la considerarea sacrului ca

transcendent pentru homo religiosus, la considerarea lui ca parte a structurii minții umane, în

genere. Eliade declară deseori că omul modern nu este în totalitate areligios, pentru că el este

moștenitorul omului religios și “rezultatul unui proces de desacralizare”, păstrînd încă “urmele

comportamentului omului religios, curățate însă de semnificațiile religioase” (Sacrul și profanul,

pp. 189-190).

9

Religiozitatea omului areligios a coborît în adîncurile subconștientului; aceasta nu

înseamnă însă că a dispărut, ci doar că s-a ocultat profund, devenind la rîndul ei irecognoscibilă.

Chiar dacă omul modern a depășit mitul, gîndirea mitică “a reușit să supraviețuiască, deși radical

schimbată (dacă nu perfect camuflată).” (Aspecte ale mitului, p. 107).

În scrierile literare, dialectica sacru-profan, sau irecognoscibilitatea sacrului (ori a

miracolului), de multe ori este reductibilă la opoziția inversată ireal-real (prin ireal nu se înțelege

iluzoriul, ci altceva-decît-realitatea-imediată), iar de și mai multe ori, mai ales în prozele de

maturitate, este doar sugerată. Spre exemplu, dacă la început, în Domnișoara Christina (1936),

Secretul doctorului Honigberger sau Nopți la Serampore (ambele din 1940) opoziția real-ireal

este cît se poate de clară, cu povestirea Un om mare (publicată în 1945) Eliade face un pas

important în evoluția dihotomiei sacru/ profan: spațiul sacru (ireal) nu mai este separat clar de cel

profan (real); distincția dintre cele două lumi nu mai este nici vizibilă, nici subînțeleasă. Aici

Eugen Cucoaneș este ales fără să-și fi dorit așa ceva: “Nu vreau să mă singularizez! Nu vreau să

mi se întîmple mie lucruri extraordinare! Să se întîmple astea celor care le vor și le caută! ... Nu

vreau, pur și simplu nu vreau! ...” (Proză fantastică, vol. 2, p. 99). La fel, în La Țigănci (1959),

cu tot misterul apăsător, și căldura înăbușitoare, distincția dintre lumi nu mai este vizibilă.

În schimb, Brînduș, din Fata căpitanului (1955) se pregătește singur, el parcurge în

fiecare seară un drum inițiatic, urcînd pe munte, să vadă luna, adică nu doarme, ceea ce

echivalează cu o probă inițiatică în sine; iar în Ghicitor în pietre (1959), misteriosul bătrîn

Beldiman pretinde că are “un dar curios”, acela de a ghici viitorul în pietre, pentru că, și

Beldiman are două convingeri: prima, unde se așează omul întotdeauna există pietre “cu tîlc”; iar

a doua, omul nu se așează niciodată la întîmplare, ci unde-i “e scris” (Proză fantastică, vol. 3,

pp. 7-8). Este un alt fel de a spune că omul nu alege sacrul, nici unde este, ci el doar îl descoperă.

Eliade explică printr-un personaj din Podul (1963) cum este posibilă trecerea aceasta fără

hiatus dintre lumea profană și zona sacră: “Există întotdeauna o ieșire, există un prag, un pod...”

(Proză fantastică, vol. 3, p. 52). Legătura este făcută de bătrînul Fărîmă din Pe strada

Mîntuleasa... (1967), pentru că ascultînd poveștile lui cititorul să pătrundă în celălalt tărîm, al

miturilor, iar dincolo de mituri în zona reală, a sacrului. Adrian, din În curte la Dionis (1977),

amnezic în urma unui accident, teoretizează cele trei niveluri sugerate în proza de mai înainte:

“Ce e teribil în amnezia unui poet [...] este faptul că, pe măsură ce memoria personală dispare, o

altă memorie, i-aș spune culturală, răzbește din adîncuri, și dacă un miracol nu intervine, pînă la

urmă îl stăpînește complet. Domnul meu, rosti cu gravitate, sînt amenințat să fiu redus la cultură,

să devin un ins eminamente cultural! Și nici nu îndrăznesc să-mi închipui ce s-ar întîmpla mai

tîrziu, cînd chiar și memoria culturală se va elibera de matca ei istorică și voi rămîne om în

general...” (Proză fantastică, vol. 3, p. 191).

10

Capitolul 2. Hierofanie și Arhetip. Coincidentia oppositorum

Arhetip este un termen pe care Eliade va regreta mai tîrziu că l-a ales și l-a folosit: ar fi

vrut să-l fi folosit pe cel mai clar de pattern, paradigmă sau model exemplar. Deși la un moment

dat (în 1943) folosise un concept potrivit, anume prototip. Culianu va distinge la Eliade trei

accepţiuni ale termenului de arhetip: arhetip1 = “categorie morfologică, şi ea reiese din

descrierea «faptelor» istorico-religioase”; arhetip2 = “categorie anistorică preformală şi

preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva”; arhetip3 = “model preformativ al

conştiinţei, posibilitate categorială a conştiinţei”. Al treilea este cel specific lui Jung. (Culianu,

Mircea Eliade, pp. 49-50).

Definită pe scurt, hierofania înseamnă manifestarea sacrului. La rîndul ei, coincidentia

oppositorum, uniunea sau coincidența contrariilor, este o expresie pe care Eliade o folosește

foarte des. Sacrul, în primul rînd, este el însuși coincidentia oppositorum, pentru că el atrage și

respinge în același timp; este și temut și venerat. Apoi, hierofania este la rîndul ei coincidentia

oppositorum, deoarece sacrul se manifestă, dar în același timp se ascunde; ceea ce echivalează,

cu alte cuvinte, cu ocultarea sacrului în profan. În fine, nu în ultimul rînd, Eliade își vede propria

viață, ba chiar și propria creație (cercetare științifică – literatură), sub semnul unei coincidențe a

contrariilor.

Hierofania, spune Eliade, presupune o alegere. Există aici două posibilități diferite,

distincție făcută de Eliade încă din scrierile din tinerețe, între “a alege” sacrul și “a fi ales” de

sacru. Această idee va fi mult exploatată în proza fantastică, unde Eliade va “demonstra” că

oricine poate fi ales: uneori împotriva voinței, alteori conștient, după îndelungi căutări.

Un obiect profan, prin faptul că la un moment dat manifestă sacrul, fiind așadar o

hierofanie, devine arhetipal, un “prototip” la care participă apoi toate obiectele profane de acel

gen. În timp, însă, oamenii au uitat treptat acea funcție arhetipală. Acest proces este numit de

Eliade “degradare”, în acest caz a arhetipurilor, dar se constată de asemenea degradarea

miturilor, a simbolurilor, etc. Totuși, adaugă Eliade optimist, “arhetipul continuă să fie creator

chiar atunci cînd s-a «degradat» la niveluri din ce în ce mai coborîte.” (Tratat, pp. 394-395);

pentru Eliade este foarte clar că “gîndirea mitică” n-a putut fi “suprimată”; ea “a reușit să

supraviețuiască, deși radical schimbată (dacă nu perfect camuflată).” (Aspecte ale mitului, pp.

106-107). Ceea ce înseamnă că “reactivarea” ei – iar aici “istoria religiilor” are un rol de primă

importanță, dar așa cum știm din proza proprie, acest lucru este posibil în zilele noastre, spre

exemplu, și prin lectura romanelor, dar mai ales prin vizionarea unui anumit tip de spectacol –

“ar duce la o redeșteptare și la o redobîndire a conștiinței simbolurilor și arhetipurilor arhaice”

care ar face omul “mai autentic și mai complet” – ceea ce Eliade numește în altă parte noul

11

umanism – și ar contribui “la eliberarea omului modern de provincialismul său cultural”, acesta

devenind astfel o “ființă integrală, universală” (Imagini și simboluri, p. 43).

De aceea bătrînul dascăl Fărîmă din Pe strada Mîntuleasa... (1967) face mereu apel la

memorie, repetîndu-le tuturor celor care sînt dispuși să-l asculte: “Aduceți-vă aminte”. Este

apelul la memoria mitică, a arhetipurilor și simbolurilor, iar poveștile sale sînt un nesecat izvor

de hierofanii.

Și Adrian, din În curte la Dionis (1977), prin chiar faptul că este amnezic pentru această

viață, în această realitate înconjurătoare, este deschis lumii arhetipale a omului dinainte de a se

“sălbătici”, adică de a se transforma în omul pe care-l știm, și care sîntem de fapt, cu toții, omul

“în starea lui naturală” (Proză fantastică, vol. 3, p. 195). Prin poezie Adrian încearcă să facă ceea

ce făceau miturile pentru omul arhaic, să comunice anumite hierofanii, de fapt să deschidă ochii

oamenilor asupra sacrului așa cum era el înainte, in illo tempore, și nu așa cum l-au imaginat

religiile care au dat greș în încercarea de realizare a mutației omului, așa cum de altfel s-a

întîmplat cu toate filozofiile, revoluțiile, științele.

Capitolul 3. Teroarea istoriei. Libertate și ieșirea din Timp

Eliade de fapt nu neagă istoria, ci istoricismul, potrivit căruia istoria este elementul

esențial al înțelegerii și explicării fenomenelor umane. Pe de altă parte, Istoria ca disciplină,

consideră Eliade, este greșit întemeiată exclusiv pe documente scrise. O adevărată istorie

universală “se poate face [...] numai pe documente spirituale: adică pe mituri și credințe.”

(Jurnal, I, p. 19). Așadar, pentru Eliade, încă din tinerețe, importantă este mutarea accentului în

Studiile Religioase spre studierea și înțelegerea simbolurilor, miturilor, riturilor, etc., pe scurt a

tututor manifestărilor sacrului.

Secolele istoriei, în principal sec. al XIX-lea, au acordat atenție sporită libertăților

individului, și nu libertății în sine, prima fiind contractuală în timp ce ultima este interioară.

Mai există în viziunea lui Eliade și libertatea absolută, care pe scurt poate fi definită ca ieșire din

lanțul iluziilor realității (Maya) și condiționărilor istorice (Karma).

Omul pre-istoric, prin miturile și riturile sale, nu simțea nici o apăsare a istoriei, el trăind

ciclic o regenerare a vieții și o abolire a timpului profan. Teroarea istoriei este proprie doar

omului modern, ancorat în istorie, trăind într-un timp a cărui curgere inexorabilă o simte

profund, și care, față de omul societăților tradiționale unde “orice dramă personală și catastrofă

etnică își avea justificarea într-o cosmologie sau soteriologie oarecare”, a pierdut nu doar

contactul cu tradiția, ci și cadrul care-i asigura supraviețuirea în cazul unor asemenea

evenimente, “salvarea de istorie; simbolul, mitul, ritul – arhetipurile.” (Jurnal portughez, vol. 1,

p. 234).

12

Este clară împărțirea pe care o face Eliade între durata profană (uneori numită istorie) și

timpul sacru. Pentru omul tradițional prima nu are importanță, cu alte cuvinte nu există, fiindcă

nu participă la arhetipuri, în timp ce pentru omul areligios modern doar istoria există. Yoga, de

ex., cunoaște o metodă de a “arde efectele istoriei”, de a “ieși din timp”, pentru a folosi aceleași

expresii deseori întîlnite la Eliade. Ea este constituită din “întoarcerea în urmă”, o reamintire a

tuturor evenimentelor personale începînd cu prezentul, spre origine, dar și a tuturor reîncarnărilor

anterioare, cu alte cuvinte o anamnesis care-l eliberează pe cel care o practică, de “condiționările

karmice” (Aspecte ale mitului, pp. 80-84). Așa cum s-a putut observa de-a lungul lucrării, rolul

anamnesis-ului este foarte important în proza lui Eliade, unde narațiunea este considerată

moștenitoare a mitologiei. Prin lectura romanelor se realizează în mod cert o “ieșire din timp”.

Mai mult decît oricare dintre celelalte arte, literatura se dovedește a fi “o revoltă împotriva

timpului istoric, dorința de a ajunge la alte ritmuri temporale decît cele în care sîntem siliți să

trăim și să muncim” (Aspecte ale mitului, pp. 179-180). Asta fiindcă omul nu este o ființă strict

istorică: el mai cunoaște și “starea de vis ori de reverie sau de melancolie și de detașare ori de

încîntare estetică sau de evadare etc. – nici una dintre ele nefiind «istorică», deși toate sînt la fel

de autentice”. De asemenea, omul nu trăiește doar în durată, el cunoaște mai multe ritmuri

temporale: “E de ajuns să asculte o muzică bună ori să se îndrăgostească sau să spună o

rugăciune, ca să iasă din prezentul istoric [...]. Îi e de ajuns chiar numai să deschidă un roman sau

să asiste la un spectacol dramatic, pentru a găsi alt ritm temporal [...] care, oricum, nu este ritmul

timpului istoric.” (Imagini și simboluri, p. 40).

În Secretul doctorului Honigberger (1940), ca și în Nopți la Serampore (1940), ieșirea

din timp (și din spațiu) este leitmotiv principal. Naratorul însuși este în fiecare lucrare “scos” din

timp, din timpul real în care își ducea existența, și proiectat în alt timp, în primul caz definitiv, în

al doilea doar temporar. Swami Shivananda îi explică de ce timpul, adică în ultimă instanță

istoria ca succesiune liniară de evenimente, sînt iluzorii: raționamentul “e greșit, continuă el,

pentru că acordă oarecare realitate întîmplărilor, fie aceste întîmplări trecute, prezente sau

viitoare. Dar nici o întîmplare din lumea noastră nu e reală, dragul meu. Tot ce se petrece în

cosmosul acesta e iluzoriu.” (Proză fantastică, vol. 2, p. 91)

Eliade se joacă cu timpul și în Douăsprezece mii de capete de vite (1952) sau în La

Țigănci (1959). În prima povestire, Iancu Gore va fi ales să întîlnească persoane dispărute într-o

explozie care a avut loc cu o săptămînă înainte și să asiste la discuția lor din adăpostul antiaerian.

În a doua, Gavrilescu iese din timpul real și intră “la Țigănci” într-un alt timp, reintră în realitate,

dar doisprezece ani mai tîrziu, pentru a se întoarce apoi iarăși în celălalt spațiu și timp, de la

Țigănci.

Fărîmă, plăpînd și insignifiant în fața mai-marilor unui sistem totalitar, ai celor care fac

istoria, reușește să-i farmece pe toți, să se facă ascultat, ba chiar să le supraviețuiască și celor mai

13

puternici (respectînd terminologia, aceștia ar putea fi numiți “teroriștii istoriei”). Pentru că el

face apel la memorie, la o altfel de memorie decît cea istorică, o memorie dinaintea uitării, cea

originară, mitică, fiindcă (amintim concepția lui Eliade): povestirea, narațiunea, este urmașa

mitului.

Ieșirea din timp, de fapt lupta cu timpul ar fi putut fi cîștigată în Les Trois Grâces (1976),

dacă experimentele făcute de doctorul Tătaru pentru vindecarea cancerului nu ar fi fost oprite din

cauza lipsei de imaginație a “teroriștilor istoriei” aflați la conducere.

În Tinerețe fără de tinerețe... (1976) este vorba de la un cap la altul despre timp, și despre

ieșirea din el. Nu doar personajul principal, bătrînul Dominic Matei, lovit de trăznet întinerește,

și mai mult, ajunge în posesia unor puteri pe care de obicei le numim “paranormale”, ba chiar la

omnisciență, dar și tînăra Veronica suferise un fel de proces de anamneză, de asemenea cauzat de

trăznet. Iar în 19 trandafiri (1979), Eliade afirmă clar prin vocea lui Serdaru că “dacă Hegel are

dreptate, sîntem pierduți!...” (Proză fantastică, vol. 5, p. 43; italice în original).

Capitolul 4. Dinspre deus otiosus spre Centru. Călător printre simboluri

Există două cazuri în care o divinitate (sau o Ființă supremă) devine sau este deus

otiosus: ea face loc altei divinități, dispărînd (aproape) complet. Sau, este “uitată” de oameni,

adică nu are un cult propriu-zis, însă oamenii își amintesc de ea, se întorc la ea doar cînd sînt în

mare pericol. Divinitatea a devenit irecognoscibilă. Concepția aceasta de irecognoscibilitate este

direct relaționată în viziunea lui Eliade de cea a centrului. Omul modern a rătăcit drumul spre

centru. El, de fapt, nu mai are un “centru”, un centru sacru, așa cum avea omul societăților

tradiționale. În textele lui Eliade centrul are mai multe accepțiuni, dar punctul zero al viziunii lui

Eliade, care le unește în sine pe toate și cea pe care o va folosi preponderent în proza sa

fantastică, Centrul este însuși Sacrul. Drumul spre centru este drumul spre real, adică spre sacru.

Parafrazînd expresia lui Eliade și folosind-o pentru omul modern areligios, adică omul care și-a

“pierdut” centrul, putem spune că el a devenit homo otiosus. Este omul care și-a uitat sinele cel

mai profund, cu alte cuvinte omul care s-a îndepărtat atît de mult de sacru încît l-a uitat, lucru

exprimat cel mai bine de Adrian, poetul amnezic, din povestirea În curte la Dionis, și confirmat

de Eliade în convorbirile sale cu Rocquet: “eu cred că noi – care sîntem un produs al lumii

moderne, sîntem «condamnați» să primim orice revelație prin cultură. Numai prin formele și

structurile culturale putem regăsi izvoarele. [...] De aceea cartea, cred eu, are o covîrșitoare

importanță, nu numai culturală, dar și religioasă, și spirituală.” (Încercarea labirintului, p. 59).

În lumea modernă simbolurile și-au pierdut funcția, și chiar dacă semnificația lor “scapă

conștiinței” ele au rămas ascunse undeva în adîncul ființei umane; Eliade este convins că “ele

mai supraviețuiesc încă în universurile imaginare: visuri, fantezii, creații literare și artistice etc.”

14

(De la Zalmoxis la Genghis-Han, p. 170). În prozele fantastice, personajele lui Eliade sînt niște

călători printre simboluri, mai mult sau mai puțin vizibile. Apare deseori, spre exemplu,

simbolismul acvatic; sau un simbol drag lui Eliade: labirintul. Conceptul de deus otiosus este și

el prezent în proză, el fiind chiar teoretizat cît se poate de clar în povestirea O fotografie veche de

14 ani...

Pentru că în multe dintre prozele fantastice ale lui Eliade este vorba despre camuflaj, de

irecognoscibilitate: deși ni se întîmplă tuturor “fel de fel de întîmplări, dar din nefericire le uităm.

Iar cînd nu le uităm, nu știm să le recunoaștem.” (Proză fantastică, vol. 3, p. 56): astfel omul a

rătăcit drumul spre centru, și nu mai știe să recunoască “semnele”, cum spunea Lixandru din Pe

strada Mîntuleasa... (1967); aceste semne sînt simbolurile, care doar ajută descoperirii,

drumului, dar nu-i țin locul. Este nevoie de o reamintire, de anamneză. Procesul de anamneză

este deosebit de important, fiindcă prin anamnesis omul își poate regăsi drumul spre centru, pe

care îl poate parcurge și, ca atare, ajunge la fondul său sacru.

Capitolul 5. Homo religiosus și «egalitatea» faptelor religioase

Dacă sacrul este conceptul principal din scrierile sale științifice, se poate afirma fără

exagerare că homo religiosus este “personajul principal” în opera științifică a lui Mircea Eliade.

El este întotdeauna prezent, fie direct, fie subînțeles, în toate cărțile lui Eliade din disciplina

Studiilor Religioase, și deseori în proza sa fantastică. Trebuie însă păstrat mereu în minte faptul

că în viziunea lui Eliade religios “nu implică necesarmente credința într-un Dumnezeu, în zei sau

în spirite, ci se referă la experiența sacrului” (Nostalgia originilor, p. 5). Ne amintim declarația

lui Eliade, deseori repetată, că nu există manifestare a sacrului în stare pură, în afara istoriei. Cu

alte cuvinte, în afara societății umane. Fie că a pictat, scris sau vorbit despre ele, faptele

religioase aparțin lui homo religiosus. Corolarul lui este omul nereligios, homo profanum – sau,

după cum l-am denumit, homo otiosus.

Convingerea lui Eliade este că în zilele noastre religiozitatea a “căzut” atît de mult în

“adîncurile inconștientului” uman, încît ea a fost “uitată” (Sacrul și profanul, p. 199). De aceea,

va spune Eliade, iar în proză va încerca să ilustreze, este nevoie de o maieutică de un anumit tip:

altfel spus, de aceea este nevoie de anamneză.

Homo religiosus nu este personaj principal doar în opera științifică a lui Mircea Eliade, ci

așa cum este firesc, și în cea literară. Și homo profanum are un rol aproape la fel de important,

pentru că el este opusul lui homo religiosus, oglinda în care acesta se reflectă. Prin punerea lor

față în față putem să le deslușim mai bine caractersticile. Firește, lucrurile nu sînt totdeauna atît

de simple cum par la prima vedere, pentru că nu în toate prozele este clar cine aparține speciei lui

homo religiosus, cum este de exemplu clar în Nopți la Serampore sau Secretul doctorului

15

Honigberger (1940), și cine nu. În Șarpele (1937), spre exemplu, la început mai mult se

bănuiește decît se dovedește că Andronic are ceva ce-l face diferit.

Puțin altfel este cazul lui Dumitru din O fotografie veche de 14 ani (1959), care este

creștin, un real credincios, mai exact – cum se lasă să se înțeleagă din povestire – unul dintre

ultimii credincioși adevărați din lume, o fosilă vie, un străin emigrat dintr-o altă lume (România),

în care credința era vie.

Deși nu implică o rupere de nivel “clasică”, adică pe față, cum era în alte povestiri, totuși

experiența pe care o trăiesc unele personaje poate fi considerată o experiență spirituală, așadar

religioasă, cel puțin în aceeași măsură cu experiența ieșirii din durata profană, care se petrece în

timpul unei lecturi, sau al vizionării unei piese de teatru, în prozele în care este implicat

spectacolul: ne referim la Adio (1969), Uniforme de general (1971), Incognito la Buchenwald

(1974) sau 19 trandafiri (1979).

Pentru că sacrul este atît de camuflat în profan încît orice poate reprezenta o hierofanie,

atunci se poate spune că, la limită, sacrul concide cu profanul, este coincidentia oppositorum

absolută. Cu alte cuvinte, parafrazînd personajul lui Eliade care citează celebra maximă “sîntem

condamnați la libertate”, se poate spune: chiar dacă nu știe, nu vrea sau nu recunoaște, omul este

“condamnat” la sacru.

“Egalitatea” faptelor religioase

Ceea ce am numit „egalitatea” faptelor religioase, anume că toate faptele religioase au

aceeași valoare, aceeași importanță, este o idee care nu a scăpat neobservată, dar nici nu a fost

suficient dezvoltată de analiști. Ea revine insistent de-a lungul operelor lui Eliade, începînd chiar

cu Solilocvii, e drept că la început semănînd mai degrabă a paradox cioranian: “Religiile, dacă ar

fi mai multe, ar fi aceleaşi; dar pentru că e una, sînt diferite” (Solilocvii, p. 59).

Mai tîrziu, el va exprima mai clar această concepție. Spre exemplu, în Tratat: “Ne aflăm

în prezenţa unui material documentar imens şi eteroclit: un mit cosmogonic melanesian sau un

sacrificiu brahmanic au acelaşi drept de a fi luate în considerare ca şi textele mistice ale unei

Sfinte Tereza sau ale unui Nichiren, sau un totem australian, un rit primitiv de iniţiere,

simbolismul templului Barabudur, costumul ceremonial şi dansul unui şaman siberian, pietrele

sacre întîlnite mai peste tot, ceremoniile agrare, miturile şi riturile Marilor Zeiţe, instaurarea unui

rege în societăţile arhaice sau superstiţiile legate de pietrele preţioase etc [...] fiecare categorie de

documente (mituri, rituri, zei, superstiţii etc.) ne este, în definitiv, la fel de preţioasă dacă voim

să putem înţelege fenomenul religios” (Tratat, p. 22). Ideea apare în mai toate cărțile publicate în

anii următori, inclusiv în Istoria sa: “Pentru istoricul religiilor, orice manifestare a sacrului este

16

importantă; orice rit, orice mit, orice credinţă sau figură divină reflectă experienţa sacrului...”

(Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. 1, p. 9).

CONCLUZII

Analiza întreprinsă asupra conceptelor din opera teoretică a lui Eliade și asupra

corespondențelor din/ a ilustrărilor aduse de proza fantastică, a distins și clarificat o structură

tripartită a conștiinței, respectiv a vieții umane, prezentă în viziunea proprie a lui Eliade, pe care

o putem concentra în următoarea schemă:

1. Primul nivel îl vom numi biologic. El corespunde în viața de zi cu zi activităților profane

ale omului, cu tot ce implică acestea la nivel fizic și rațional.

2. Al doilea este cel spiritual. Acesta îl include pe cel cultural, dar și estetic (o vizită în

natură nu este culturală per se, dar poate fi estetică), oniric (omul va continua mereu să

viseze), amoroase (care țin de eros), etc. Aici aparține și experiența religioasă a omului.

3. Ultimul nivel este cel aparținînd sacrului. Este și cel mai greu accesibil, fiind nevoie de a

reamintire continuă, de o anamneză care nu se poate realiza fără să aibă o cauză externă

extra-ordinară, respectiv internă, după o îndelungată inițiere. Pentru restul oamenilor care

nu beneficiază de nici una dintre cele două, pentru ceea ce am numit aici homo otiosus, el

este tot mai greu accesibil – dar nu inaccesibil.

De asemenea, analiza comparată a conceptelor din opera științifică a lui Eliade și a ilustrării lor

în proza sa fantastică, a dus la o nouă clasificare a acesteia în cinci “cicluri”, după cum urmează:

1) ciclul alesului ignorant;

2) ciclul neofitului și/ sau maestrului;

3) ciclul hermeneutic;

4) ciclul spectacolului;

5) ciclul anamnezei și al întineririi.

O altă importantă concluzie este “egalitatea” faptelor religioase. Deși a fost dezvăluită

de opera științifică, egalitatea faptelor religioase își găsește la rîndul ei corespondentul în

literatura fantastică: datorită faptului că sacrul este camuflat în profan, într-o așa măsură încît

practic se identifică cu acesta, oricine poate, pe de o parte, să aibă oriunde revelația sacrului; și,

pe de altă parte, oricine, chiar și cel mai ignorant sau mai a-religios om, poate fi ales de sacru:

ceea ce, la urma urmei, îi face din nou, pe toți oamenii, egali.

17

BIBLIOGRAFIE

A. Surse primare

Eliade, Mircea, Alchimia asiatică, în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu

și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1935]

Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, traducere de Paul G. Dinopol, Editura Univers, Bucureşti,

1978 [1963]

Eliade, Mircea, Australian Religions. An Introduction, Cornell University Press, Ithaca and

London, 1973

Eliade, Mircea, Coloana nesfîrşită. Teatru, Minerva, Bucureşti, 1996

Eliade, Mircea, Comentarii la legenda Meșterului Manole în Drumul spre centru, antologie

alcătuită de Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1943]

Eliade, Mircea, Cosmologie şi alchimie babiloniană în Drumul spre centru, antologie alcătuită

de Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1937]

Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile și folclorul

Daciei și Europei Centrale, traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, Humanitas,

Bucureşti, 1995 [1970]

Eliade, Mircea, Europa, Asia, America... Corespondență, vol. 3, Humanitas, București, 2004

Eliade, Mircea, Făurari și alchimiști, traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, Humanitas,

București, 1996 [1956]

Eliade, Mircea, Fragmentarium în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu și

Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1939]

Eliade, Mircea, From Primitives to Zen. A Thematic Sourcebook of the History of Religions,

Collins, London, 1967

Eliade, Mircea, Imagini şi simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, traducere de

Alexandra Beldescu, Prefață de Georges Dumézil, Humanitas, București, 1994 [1952]

Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel

Liiceanu și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1943]

18

Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase. I. De la epoca de piatră la Misterele din

Eleusis. Ediția a II-a, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991 [1976]

Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase. II. De la Gautama Buddha pînă la

triumful creștinismului. Ediția a II-a, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică,


Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase. III. De la Mahomed la epoca

Reformelor, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988

[1983]

Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase. 4. De la epoca marilor descoperiri

geografice pînă în prezent, volum coordonat de Ioan Petru Culianu., traducere de Maria-

Magdalena Anghelescu, Polirom, Iași, 2007 [1991]

Eliade, Mircea, Încercarea labirintului, traducere și note de Doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca,

1990 [1978]

Eliade, Mircea, Jurnal. I: 1941-1969, Humanitas, București, 1993

Eliade, Mircea, Jurnal. II: 1970-1985, Humanitas, București, 1993

Eliade, Mircea, Jurnalul portughez şi alte scrieri. Vol.1-2. Ediția a II-a revăzută și adăugită,

Prefață de Sorin Alexandrescu, Studii introductive, note și traduceri de Sorin Alexandrescu,

Florin Țurcanu și Mihai Zamfir, Humanitas, București, 2007

Eliade, Mircea, La țigănci și alte povestiri. Cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu,

Editura pentru literatură, București, 1969

Eliade, Mircea, Lumina ce se stinge,

Eliade, Mircea, Mefistofel și androginul, traducere de Alexandra Cuniță, Humanitas, București,

1995 [1962]

Eliade, Mircea, Memorii. Vol I-II, Humanitas, București, 1991

Eliade, Mircea, Mitul reintegrării în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu

și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1942]

Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri. Arhetipuri și repetare în Eseuri, traducere de Maria

Ivănescu și Cezar Ivănescu, Editura Științifică, Bucureşti, 1991 [1949]

Eliade, Mircea, Mituri, vise și mistere în Eseuri, traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu,

Editura Științifică, Bucureşti, 1991 [1957]

19

Eliade, Mircea, Nașteri mistice, traducere de Mihaela Grigore Paraschivescu, Humanitas,


Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, traducere de Cezar Baltag,

Humanitas, București, 1994 [1969]

Eliade, Mircea, Oceanografie în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu și

Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1934]

Eliade, Mircea, Ocultism, vrăjitorie și mode culturale. Eseuri de religie comparată, traducere de

Elena Bortă, Humanitas, București, 1997 [1976]

Eliade, Mircea, Patañjali și Yoga, traducere de Walter Fotescu, Humanitas, București, 1992

[1962]

Eliade, Mircea, Patterns in Comparative Religion, translated by Rosemary Sheed, University of

Nebraska Press, Lincoln and London, 1996 [1949]

Eliade, Mircea, Profetism românesc. Vol. 1-2, Roza Vînturilor, București, 1990

Eliade, Mircea, Proză fantastică. Vol. 1-5, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991

Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, traducere de Rodica Chira, Humanitas, București, 1992

[1957]

Eliade, Mircea, Solilocvii, Humanitas, București, 1991 [1932]

Eliade, Mircea, Symbolism, the Sacred, and the Arts. Edited by Diane Apostolos-Cappadona,

Crossroad, New York, 1986

Eliade, Mircea, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, traducere de Brîndușa Prelipceanu

și Cezar Baltag, Humanitas, București, 1997 [1951]

Eliade, Mircea, Textele “legionare” şi despre “românism”, Dacia, Cluj-Napoca, 2001

Eliade, Mircea, The Portugal Journal, translated from Romanian, with a preface and notes by

Mac Linscott Ricketts, State University of New York Press. SUNY Series, Issues in the

Study of Religion, Albany, 2010

Eliade, Mircea, The Quest. History and Meaning in Religion, The University of Chicago Press,

Chicago and London, 1969

Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Prefață de Georges

Dumézil, Humanitas, București, 1992 [1949]

20

Eliade, Mircea, Traité d'histoire des religions, Payot, Paris, 1989 [1949]

Eliade, Mircea, Yoga. Nemurire și libertate, traducere de Walter Fotescu, Humanitas, București,

1993 [1954]

Eliade-Culianu, „Correspondence”, Archaeus VIII no.1-4 (2004), pp. 343–346

Eliade-Culianu, Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu,

Polirom, Iași, 2004

Eliade-Culianu, Dicționar al religiilor. Cu colaborarea lui H. S. Wiesner, traducere de Cear

Baltag, Humanitas, București, 1993

Eliade, Mircea, Kitagawa, Joseph M. (Eds.), The History of Religions. Essays in Methodology.

With a Preface by Jerald C. Brauer, The University of Chicago Press, Chicago, 1973 [1959]

21

B. Surse secundare

Allen, Douglas, „Eliade and History”, The Journal of Religion, Vol. 68, No. 4, 1988, pp. 545-

565

Allen, Douglas, Doeing, Dennis, Mircea Eliade. An Annotated Bibliography, Garland

Publishing, New York & London, 1980

Allen, Douglas, „Mircea Eliade’s Phenomenological Analysis of Religious Experience”, The

Journal of Religion, Vol. 52, No. 2, 1972, pp. 170-186

Allen, Douglas, „Prologue: Encounters with Mircea Eliade and his legacy for the 21st century”,

Religion 38, 2008, pp. 319–327

Allen, Douglas, Structure and Creativity in Religion. Hermeneutics in Mircea Eliade’s

Phenomenology and New Directions, Mounton Publishers, The Hague, Paris, New York,

1978

Alles, Gregory D. (Ed.), Religious Studies. A Global View, Routledge, London and New York,

2008

Alles, Gregory D., „Response: On religion and red triangles”, Religion 39, 2009, pp. 387–392

Alles, Gregory D., „Wach, Eliade, and the Critique from Totality”, Numen Vol. 35, No. 1, 1988,

pp. 108-138

Alexandrescu, Sorin, Mircea Eliade, dinspre Portugalia, Humanitas, București, 2006

Antohi, Sorin (Ed.), Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, Polirom, Iași, 2003

Antonesei, Liviu, Nautilus. Structuri, momente şi modele în cultura interbelică. Ediția a II-a,

Criterion Publishing, Norcross, GA, 2007

Antonesei, Liviu, „The Phenomenology of Eliade and Archaic and “Exotic” Religious

Identities”, International Journal on Humanistic Ideology, Vol. 2, Issue 2, 2009, pp. 101-

113

Berman, Michael, Shamanic Journeys, Shamanic Stories, O-Books, New Alresford, 2011

Borbély, Ștefan, Proza fantastică a lui Mircea Eliade: complexul gnostic, Apostrof, Cluj-

Napoca, 2003

Braga, Corin, „Mircea Eliade. Hermeneutul religiilor – astăzi”, Steaua 4-5, 2007

22

Brown, Robert F., „Eliade on archaic religion: Some old and new criticisms”, Studies in

Religion/Sciences Religieuses 10, 1981, pp. 429-449

Călinescu, Matei, „Rereading Mircea Eliade’s Youth without Youth, a story of suspicion and

camouflage”, Religion 38, 2008, pp. 375–381

Călinescu, Matei, „The Disguises of Miracle: Notes on Mircea Eliade’s Fiction”, World

Literature Today, Vol. 52 no 4, 1978, pp. 558-564

Călinescu, Matei, Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecţii, ediția a II-

a, Polirom, Iași, 2002

Călinescu, Matei, Imaginaţie şi sens, atitudini ‘estetice’, în Stănescu, Gabriel (Ed.), Mircea

Eliade în conștiința contemporanilor săi din exil, Criterion Publishing, Norcross, GA, f.a.

Călinescu, Matei. The Function of the Unreal: Reflections on Mircea Eliade's Short Fiction, în

Girardot, Norman J.; Ricketts M. Linscott (Eds.), Imagination and meaning: the scholarly

and literary worlds of Mircea Eliade, Seabury Press, New York, 1982

Carrasco, David, Swanberg, Jane Marie (Eds.), Waiting for the Dawn: Mircea Eliade in

Perspective, Westview Press, Boulder & London, 1985

Cave, David, Mircea Eliade’s Vision for a New Humanism, Oxford University Press, New York,

Oxford, 1993

Cioran, Emil, Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete, traducere de Emanoil Marcu, Humanitas,

Bucureşti, 1993

Cioran, Emil, În sfârșit, o existență împlinită, în Stănescu, Gabriel (Ed.), Mircea Eliade în

conștiința contemporanilor săi din exil, Criterion Publishing, Norcross, GA, f.a.

Cox, James, Key Figures in the Phenomenology of Religion: Formative Influences and

Subsequent Debates, Continuum International Publishing, London, 2006

Cronin, Edward J., „Eliade, Joyce, and the «Nightmare of History»”, Journal of the American

Academy of Religion Vol. 50, No. 3, 1982, pp. 435-448

Culianu, Ioan Petru, Călătorii în lumea de dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu,

Nemira, București, 1996 [1991]

Culianu, Ioan Petru, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, traduceri de

Mona Antohi, Sorin Antohi, Claudia Dumitriu, Dan Petrescu, Catrinel Pleșu, Corina

Popescu, Anca Vaidesegan, Polirom, Iași, 2002

23

Culianu, Ioan Petru, Mircea Eliade. Ediție revăzută și augmentată. Cu o scrisoare de la Mircea

Eliade și o postfață de Sorin Antohi, traducere de Florin Chirițescu și Dan Petrescu, Nemira,


Culianu, Ioan Petru, Studii românești. I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade,

traduceri de Corina Popescu și Dan Petrescu, Nemira, București, 2000

Culianu, Ioan Petru, Studii românești. II. Soarele și Luna. Otrăvurile admirației, traduceri de

Maria-Magdalena Anghelsecu, Corina Popescu și Dan Petrescu, Polirom, Iași, 2009

da Silva, António Barbosa, The Phenomenology of Religion as a Philosophical Problem. An

Analysis of the Theoretical Background of the Phenomenology of Religion, in General, and

of M. Eliade’s Phenomenological Approach, in Particular, G. W. K. Gleerup, Uppsala,

1982

David, Dorin, „Despre ‘tradiţionalism’ şi Mircea Eliade”, Transilvania 5, 2011, pp. 36-39

David, Dorin, „Politics, Religion and Human Rights. Assumptions on the Cosmopolitan

Democracy”, Bulletin of the Transilvania University of Braşov. Series IV: Philology and

Cultural Studies • Vol. 4, (53) no.1, 2011, pp. 235-242

David, Dorin, „The International Eliade. Edited by Bryan Rennie. State University of New York

Press, 2008”, Studies in Religion/Sciences Religieuses 40, No. 3, 2011, pp. 400-401

David, Dorin, De la Eliade la Culianu. I, Eikon, Cluj-Napoca, 2010

Dinu, Radu Harald, „Sacrifice-Death-Salvation. Some remarks on Mircea Eliade’s Early

Religious Thought”, Archævs. Studies in the History of Religions XIV, 2010, pp. 57-68

Dourley, John P., On Behalf of the Mystical Fool. Jung on the Religious Situation, Routledge,

London, 2010

Dubuisson, Daniel, Mitologii ale secolului XX. Dumézil, Lévi-Strauss, Eliade, traducere de

Lucian Dinescu, Polirom, Iași, 2003

Dudley III, Guilford, „Mircea Eliade as the "Anti-Historian" of Religions”, Journal of the

American Academy of Religion Vol. 44, No. 2, 1976, pp. 345-359

Dudley III, Guilford, Religion on Trial. Mircea Eliade & His Critics, Temple University Press,

Philadelphia, 1977

Ellwood, Robert, The Politics of Myth: A Study of C. G. Jung, Mircea Eliade, and Joseph

Campbell, State University of New York Press, Albany, 1999

24

Elwood, Robert, Myth: Key Concepts in Religion, Bloomsbury Academic, London, New Delhi,

New York, Sydney, 2009

Fînaru, Sabina, Eliade prin Eliade, Ediția a II-a, Univers, București, 2003

Gardaz, Michel, „La mémoire écorchée de Mircea Eliade”, Studies in Religion/Sciences

Religieuses 36, 2007, pp. 339-346

Gardaz, Michel, „Mircea Eliade et le « nouvel homme » à la chemise verte”, Numen 59, 2012,

pp. 68-92

Girardot, Norman J., Ricketts M. Linscott (Eds.), Imagination and meaning: the scholarly and

literary worlds of Mircea Eliade, Seabury Press, New York, 1982

Girardot, Norman, Rennie, Bryan (Eds.), „Special Thematic Issue „Remembering-Reimagining-

Revalorizing Mircea Eliade”, Archævs. Studies in the History of Religions XV 1-2, 2011, pp.

7-213

Giurescu, Constantin C., Giurescu, Dinu C., Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri pînă

astăzi. Ediția a II-a, Albatros, București, 1975

Gligor, Mihaela, „Alunecarea politică a lui Mircea Eliade. Câteva consideraţii pe marginea

articolelor «legionare»”, Transilvania 7, 2007, pp. 48-58

Gligor, Mihaela, Mircea Eliade. Anii tulburi: 1932-1938, Prefață de Liviu Antonesei, Ideea

Europeană & EuroPress Group, București, 2007

Gligor, Mihaela, Ricketts, Mac Linscott (Eds.), Întâlniri cu Mircea Eliade, Cuvânt înainte de

Mihaela Gligor. Prefață de Mac Linscott Ricketts. Postfață de Sorin Alexandrescu,

Humanitas, București, 2007

Glodeanu, Gheorghe, Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade. Ediția a II-a,

Tipo Moldova, Iași, 2009

Grottanelli, Cristiano, „Fruitful Death: Mircea Eliade and Ernst Jünger on Human Sacrifice,

1937–1945”, Numen Vol. 52, 2005, pp. 116-145

Groza, Elvira, „Pierderea timpului ca instrument de comprehensiune în eseurile lui Mircea

Eliade”, Journal for the Study of Religions and Ideologies Vol. 4, No. 10, 2005, pp. 211-218

Hedeșan, Otilia, Pentru o mitologie difuză, Editura Marineasa, Timișoara, 2000

Hedeșan, Otilia, Strigoii, Editura Dacia XXI, Cluj, 2011

25

Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, traducere de Liana

Stan, Litera, Bucureşti, 2012

Idel, Moshe, „Camuflarea sacrului în memorialistica, beletristica şi literatura ştiinţifică a lui

Mircea Eliade”, Apostrof an XIX, nr. 1/ 212, 2008, http://www.revista-

apostrof.ro/articole.php?id=523

Idel, Moshe, „Mircea Eliade şi Zoharul: nisipuri mişcătoare”, Dilemateca anul VI, nr. 64, august

2011, www.dilemaveche.ro/sectiune/dilemateca/articol/mircea-eliade-zoharul-nisipuri-

miscatoare

Idinopulos, Thomas A., Yonan, Edward A. (Eds.), Religion and Reductionism. Essays on Eliade,

Segal, and the Challenge of the Social Sciences for the Study of Religion, E.J. Brill, Leiden,

New York, Köln, 1994

Junginger, Horst (Ed.), The study of religion under the impact of fascism, Brill. Numen Book

Series. Studies in the History of Religions, Leiden and Boston, 2008

Kehoe, Alice B., „Eliade and Hultkrantz: The European primitivism tradition”, American Indian

Quarterly 20, No. 3/4, 1996, pp. 377-392

Kippenberg, Hans G., „Religious History, Displaced by Modernity”, Numen Vol. 47, No. 3,

2000, pp. 221-243

Kippenberg, Hans G., Discovering Religious History in the Modern Age, Princeton University

Press, Princeton and Oxford, 2002

Kirk, G. S., Myth. Its Meaning and Functions in Ancient and Other Cultures, Cambridge

University Press, London, University of California Press, Berkely and Los Angeles, 1970

Kitagawa, Joseph M. (Ed.), The History of Religions. Retrospect and Prospect, Macmillan

Publishing Company, New York, 1985

Kitagawa, Joseph M., Long, Charles H. (Eds.), Myths and Symbols. Studies in Honor of Mircea

Eliade, Chicago University Press, Chicago and London, 1969

Laignel-Lavastine, Alexandra, Cioran, Eliade, Ionesco: l'oubli du fascisme: trois intellectuels

roumains dans la tourmente du siècle, PUF, Paris, 2002

Lotreanu, Ion, Introducere în opera lui Mircea Eliade, Minerva, București, 1980

Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Minerva, București, 1989

Marino, Adrian, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Dacia, Cluj-Napoca, 1980

26

McCutcheon, Russell T., Manufacturing Religion: The Discourse on Sui Generis Religion and

the Politics of Nostalgia, Oxford University Press, Oxford, 1997

Meadow, Mary Jo., „Archetypes and Patriarchy: Eliade and Jung”, Journal of Religion and

Health, Vol. 31, No. 3, 1992, pp. 187-195

Meslin, Michel, Ştiinţa religiilor, traducere de Suzana Russo, Humanitas, Bucureşti, 1993 [1973]

Oişteanu, Andrei, Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-

East European Cultures, University of Nebraska Press, Lincoln and London, 2009

Oişteanu, Andrei, Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu,

Polirom, Iași, 2007

Olson, Carl, „Mircea Eliade, Postmodernism, and the Problematic Nature of Representational

Thinking”, Method and Theory in the Study of Religion 11, 1999, pp. 357-385

Olson, Carl, „Theology of Nostalgia: Reflections on the Theological Aspects of Eliade’s Work”,

Numen Vol. 36, No. 1, 1989, pp. 98-112

Olson, Carl, The Theology and Philosophy of Eliade: A Search for the Centre, Macmillan,

London, 1992

Pals, Daniel, „Reductionism and Belief: An Appraisal of Recent Attacks on the Doctrine of

Irreducible Religion”, The Journal of Religion Vol. 66, No. 1, 1986, pp. 18-36

Paraschivescu, Mihaela, „Mircea Eliade and the Quest for Religious Meaning”, Journal for the

Study of Religions and Ideologies Vol. 9, No. 25, 2010, pp. 59-68

Park, Jeong O., „The Specifics of Mircea Eliade’s Fantastic Novels”, International Area Studies

Review Vol. 12, No. 3, 2009, pp. 169-179

Paus, Ansgar, „The Secret Nostalgia of Mircea Eliade for Paradise: Observations on the Method

of the «History of Religions»”, Religion 19, 1989, pp. 137-149

Petreu, Marta, „Eliade par lui-même”. Apostrof an XVIII, nr. 4/ 203, 2007, http://www.revista-

apostrof.ro/articole.php?id=253

Petreu, Marta, „Laignel-Lavastine: metoda ‘franceza’ I-V”, 22 642, nr. 26 – 646, nr. 30, 2002,

http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-i-133.html;

http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-ii-139.html;

http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-iii-143.html;

27

http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-iv-152.html;

http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-v-159.html

Petreu, Marta, An infamous past: E.M. Cioran and the rise of fascism in Romania, traducere de

Bogdan Aldea, Ivan R. Dee, Chicago, 2005 [1999]

Pierre, Jacques, „Epistémologie de l’interprétation: Pour une relecture de l’oeuvre de Mircea

Eliade”, Studies in Religion/Sciences Religieuses 11, No. 3, 1982, pp. 265-284

Popper, Karl R., The Poverty of Historicism, Routledge, Oxford and New York, 2002

Quinn Jr., William W., „Mircea Eliade and the Sacred Tradition (A Personal Account)”, Nova

Religio: The Journal of Alternative and Emergent Religions Vol. 3, No. 1, 1999, pp. 147-

153

Rennie, Bryan S., „A Response to Carl Olson’s «Mircea Eliade, Postmodernism, and the

Problematic Nature of Representational Thinking»”, Method and Theory in the Study of

Religion 12, 2000, pp. 416-421

Rennie, Bryan S., „Mircea Eliade and the Perception of the Sacred in the Profane: Intention,

Reduction, and Cognitive Theory”, Temenos Vol. 43 No. 1, 2007, pp. 183-208

Rennie, Bryan S., „Mircea Eliade: ‘Secular mysticism’ and the history of religions”. Religion 38,

2008, pp. 328–337

Rennie, Bryan S., „The Diplomatic Career of Mircea Eliade: A Response to Adriana Berger”,

Religion 22, 1992, pp. 375-392

Rennie, Bryan S., „The Religious Creativity of Modern Humanity: Some Observations on

Eliade’s Unfinished Thought”, Religious Studies Vol. 31 Issue 02, 1995, pp. 221-235

Rennie, Bryan S., Changing Religious Worlds: The Meaning and End of Mircea Eliade, State

University of New York Press, Albany, 2001

Rennie, Bryan S. (Ed.), The International Eliade, State University of New York Press, Albany,

2008

Rennie, Bryan S., Mircea Eliade: A Critical Reader, Equinox Publishing, London, 2006

Rennie, Bryan S., Reconstructing Eliade: Making Sense of Religion, State University of New

York Press, Albany, 1996

28

Rennie, Bryan S., Reconsiderându-l pe Mircea Eliade. O nouă viziune asupra religiei. Cu o

prefață de Mac Linscott Ricketts, traducere de Mirella Baltă și Gabriel Stănescu, Criterion

Publishing, Norcross, GA, 1999

Reno, Stephen J., „Eliade’s Progressional View of Hierophanies”, Religious Studies Vol. 8 Issue

02, 1972, pp. 153-160

Ricketts, Mac Linscott, „Eliade on diplomatic service in London”, Religion 38, 2008, pp. 346-

354

Ricketts, Mac Linscott, „The History of the History of Religions in Romania”, Religion 32,

2002, pp. 71-85

Ricketts, Mac Linscott, Mircea Eliade. The Romanian Roots, 1907-1945, Boulder: East

European Monographs. Distributed by Columbia University Press, New York, 1988

Ries, Jules, Spineto, Natale (Eds.), Deux explorateurs de la pensée humaine: Georges Dumézil et

Mircea Eliade, Brepols, Turnhout, 2003

Rogger, H., Weber, E. (Eds), The European Right. A Historical Profile, University of California

Press, Berkeley and Los Angeles, 1966

Rudolph, Kurt., „Mircea Eliade and the ‘History’ Of Religions”, Religion 19, 1989, pp. 101-127

Rudolph, Kurt, Historical Fundamentals ad the Study of Religions, Macmillan Publishing

Company, New York, 1965

Ruști, Doina, Dicționar de simboluri în opera lui Mircea Eliade, Coresi, București, 1997

Saliba, John A., „Homo Religiosus” in Mircea Eliade: an Anthropological Evaluation, Brill,

Leiden, 1976

Scarlat, Cristina (Ed.), Mircea Eliade Once Again, Lumen Publishing House, Iași, 2011

Scarlat, Cristina, „Mircea Eliade: Preamble to the Hermeneutics of Reception. The Transposition

of Eliade’s Literary Works into other Artistic Languages. A Short History”, Postmodern

Openings Year 2, Vol. 7, 2011, pp. 75-98

Segal, Robert A. (Ed.), Philosophy, Religious Studies and Myth, Garland Publishing, New York

and London, 1996

Segal, Robert A., „Eliade’s Theory of Millenarianism”, Religious Studies Vol. 14 Issue 02, 1978,

pp. 159-173

29

Segal, Robert A., „In defense of Reductionism”, Journal of the American Academy of Religion,

51, 1983, pp. 97-124

Simion, Eugen, Mircea Eliade: nodurile și semnele prozei, Univers Enciclopedic Gold,

București, 2011

Smart, Ninian, „Beyond Eliade: The Future of Theory in Religion”, Numen Vol. 25, No. 2, 1978,

pp. 171-183

Smart, Ninian, „Eliade and the History of Religious Ideas”, The Journal of Religion 60, No. 1,

1980, pp. 67-71

Smith, Jonathan Z., „Acknowledgments: Morphology and History in Mircea Eliade’s „Patterns

in Comparative Religion” (1949-1999), Part 1: The Work and its Contexts”, History of

Religions Vol. 39, No. 4, 2000, pp. 315-331

Smith, Jonathan Z., „Acknowledgments: Morphology and History in Mircea Eliade’s „Patterns

in Comparative Religion” (1949-1999), Part 2: The Texture of the Work”, History of

Religions Vol. 39, No. 4, 2000, pp. 332-351

Spineto, Natale, „Mircea Eliade and Traditionalism”, Aries 1, No. 1, 2001, pp. 62-87

Spineto, Natale, „The notion of archetype in Eliade’s writings”, Religion 38, 2008, pp. 366-374

Spineto, Natale, Mircea Eliade Istoric al religiilor. Cu o corespondență inedită Mircea Eliade –

Károly Kerényi, traducere de Șerban Stati și Magdalena Ionescu, Curtea veche, București,

2009

Spiridon, Monica, Interpretarea fără frontiere, Echinox, Cluj-Napoca, 1998

Stănescu, Gabriel (Ed.), Mircea Eliade în conștiința contemporanilor săi din exil, Criterion

Publishing, Norcross, GA, f.a.

Strenski, Ivan, Four Theories of Myth in Twentieth-Century: Cassirer, Eliade, Lévi-Strauss and

Malinowski, University of Iowa Press, Iowa City, 1987

Studstill, Randall, „Eliade, phenomenology, and the sacred”, Religious Studies Vol. 36 Issue 02,

2000, pp. 177-194

Tracy, David, The Analogical Imagination. Christian Theology and the Culture of Pluralism,

Crossroad Publishing Company, New York, 1986

Tremlin, Todd, Minds and Gods: The Cognitive Foundations of Religion, Oxford University

Press, Oxford, 2006

30

Țurcanu, Florin, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei. Ediția a II-a revăzută. Cu o prefață de Zoe

Petre, traducere de Monica Anghel și Dragoș Dodu, Humanitas, București, 2007

Ungureanu, Cornel, Mircea Eliade și literatura exilului, Viitorul Românesc, București, 1995

Ursache, Petru, Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade. Ediția a III-a, Eikon,

Cluj-Napoca, 2008

Veiga, Francisco, Istoria Gărzii de Fier 1919-1941. Mistica ultranaţionalismului, Humanitas,

București, 1993

von Stuckrad, C.K.M., „Discursive Study of Religion: Approaches, Definitions, Implications”,

Method and Theory in the Study of Religion 25, No. 1, 2013, pp. 5-25

von Stuckrad, C.K.M., „Utopian Landscapes and Ecstatic Journeys: Friedrich Nietzsche,

Hermann Hesse, and Mircea Eliade on the Terror of Modernity”, Numen 57, 2010, pp. 78–

102

Wasserstrom, Steven, Religion after Religion: Gershom Scholem, Mircea Eliade, and Henry

Corbin at Eranos, Princeton University Press, Princeton, 1999

Wedemeyer, Christian K., Doniger, Wendy (Eds.), Hermeneutics, Politics, and the History of

Religions. The Contested Legacies of Joachim Wach and Mircea Eliade, Oxford University

Press, Oxford, 2010

Werblowsky, R. J. Zwi., „In Nostro Tempore: On Mircea Eliade”, Religion 19, 1989, pp. 129-

136

Zaidi, Ali Shehzad, „The Unveiling of The Sacred in Eliade’s Men And Stones”, Neohelicon

XXXVI 1, 2009, pp. 253–260

Zimmer, Oliver, Nationalism in Europe, 1890-1940, Palgrave Macmillan, Gordonsville, 2003

31

La marginea labirintului. Concepte științifice ilustrate în proza fantastică a lui Mircea Eliade Cond. șt. Doctorand Prof. dr. Andrei BODIU Dorin DAVID

Pornind de la “cerința” lui Eliade de a i se lua în considerare opera literară laolaltă cu opera sa

științifică, am găsit o modalitate de a le studia: la nivel conceptual. Conceptele alese sînt: dialectica sacru/ profan; hierofania; coincidentia oppositorum; teroarea istoriei; libertatea; ieșirea din timp; deus otiosus; centrul; simbolul; homo religiosus. Toate și-au găsit corespondențe în proza sa fantastică.

Analiza întreprinsă a clarificat o structură tripartită a conștiinței, respectiv a vieții umane, prezentă în viziunea proprie a lui Eliade, pe care o putem concentra în următoarea schemă: 1. Primul nivel îl vom numi biologic. 2. Al doilea este cel spiritual. 3. Ultimul nivel este cel aparținînd sacrului.

A fost realizată o nouă clasificare a prozei fantastice în cinci “cicluri”, după cum urmează: 1) ciclul alesului ignorant; 2) ciclul neofitului și/ sau maestrului; 3) ciclul hermeneutic; 4) ciclul spectacolului; 5) ciclul anamnezei și al întineririi.

O altă importantă concluzie la care s-a ajuns este “egalitatea” faptelor religioase. At the Edge of the Labyrinth. Mircea Eliade’s Scientific Concepts Illustrated in his Fantastic Prose Scientific Advisor Ph.D. candidate Prof. dr. Andrei BODIU Dorin DAVID

Starting from Eliade's “requirement” to take into account his literature together with his scientific work, we found a way of studying: at the conceptual level. The chosen concepts are: sacred/ profane dialectics; hierophany; coincidentia oppositorum; terror of history; freedom; escaping time; deus otiosus; center; symbol; homo religiosus. All have found correspondence in fantastic prose.

The analysis clarified a tripartite structure of consciousness, and human life, presented in Eliade’s perspective; it can be presented in the following scheme: 1. The first level we call biology. 2. The second is the spiritual. 3. The last level is the sacred belonging.

It was made a new classification of fantastic prose in five “cycles”, as follows: 1) The chosen ignorant cycle; 2) The neophyte and/ or master cycle; 3) The hermeneutic cycle; 4) The spectacle cycle; 5) The anamnesis and rejuvenation cycle.

Another important conclusion is the “equality” of religious facts.

32

DORIN DAVID

Studii:

2012, 10- 2013, 06

SCIEX Fellowship. Religious Studies Department, Faculty of Theology and Religious Studies, University of Zürich, Switzerland

2012, 03-07 Stagiu de cercetare. Religious Studies Department, Faculty of Theology and Religious Studies, University of Groningen, Olanda

2010, 10- 2013, 09

Doctorand. Facultatea de Litere, Universitatea “Transilvania” Braşov

1997-1998 Studii aprofundate în filosofie. Master “Filosofia Umanului”, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Filosofie, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

1993-1997 Licenţa în filosofie: Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Filosofie, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

Volume:

2010 De la Eliade la Culianu. I, Editura Eikon, Cluj-Napoca

Volume colective:

2011 Literature as the Way Out of that World. Biography and Confrontation in I.P. Culianu’s Case, în „Literature in Totalitarian Regimes. Confrontation, Autonomy, Survival”, eds. Rodica Ilie, Adrian Lăcătuș, Andrei Bodiu, Editura Universității Transilvania din Brașov

2010 Despre necesitatea predării şi studierii filosofiei în şcoli, în „Criza instituţională a filosofiei”, ed. Sandu Frunză, Mihaela Frunză, Editura Limes, Cluj-Napoca

Articole ştiinţifice și reviews:

Studies in Religion/Sciences Religieuses Sept. 2013 : 42 (3), pp. 404-405

Kabbalah and Modernity: Interpretations, Transformations, Adaptations. Boaz Huss, Marco Pasi and Kocku von Stuckrad (Eds). Leiden: Brill, 2010

Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 6 (55). No.1 – 2013

Homo Religiosus in the Scientific Work and Fantastic Prose of Mircea Eliade

Studies in Religion/Sciences Religieuses March 2013 : 42 (1), pp. 133-134

Religion and Science: The Basics. Philip Clayton. London and New York: Routledge, 2012

Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 5 (54) No.2 – 2012, pp.61-66

Mircea Eliade on Spirituality, Secularity and Religion. Some Thoughts of his Journal

[Cu Laura Teodora David] Studies in Religion/Sciences Religieuses March 2012 : 41 (1), pp. 118-119

On Behalf of the Mystical Fool: Jung on the Religious Situation. John P. Dourley. New York and Hove: Routledge, 2010

Transilvania, Issue 5, 2011, pp.36-39 Despre "tradiţionalism" şi Mircea Eliade

Studies in Religion/Sciences Religieuses September 2011 : 40 (3), pp. 400-401

The International Eliade. Edited by Bryan Rennie. State University of New York Press, 2008; review

Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 4 (53) No.1 – 2011, pp.235-242

Politics, Religion and Human Rights. Assumptions on the Cosmopolitan Democracy

Articole (trimise, în review):

Journal for the Study of Religions and Ideologies Mircea Eliade and the Equality of Religious Facts

Cultura. International Journal of Philosophy of Culture and Axiology

Mircea Eliade and ‘Archangel Michael’ Legion. For a new approach of Mircea Eliade’s work, plus a response to Michel Gardaz’s ‘Mircea Eliade et le « nouvel homme » à la chemise verte’

Alte: Participări la conferințe internaționale (3 participări) Apariţii în alte publicaţii (eseuri şi cronici, începînd cu anul 2000 – 37 articole) Apariții în publicații culturale (începînd cu anul 2000 – 13 proze scurte)

33

DORIN DAVID

Studies:

2012, 10- 2013, 06

SCIEX Fellowship. Religious Studies Department, Faculty of Theology and Religious Studies, University of Zürich, Switzerland

2012, 03-07 Research period. Religious Studies Department, Faculty of Theology and Religious Studies, University of Groningen, the Netherlands

2010, 10- 2013, 09

Doctoral Candidate. Faculty of Letters, “Transilvania” University Braşov, Romania

1997-1998 Master’s Degree. Faculty of Philosophy, “Babeş-Bolyai” University Cluj-Napoca

1993-1997 Bachelor of Arts. Faculty of Philosophy, “Babeş-Bolyai” University Cluj-Napoca

Volumes:

2010 From Eliade to Culianu. I. Cluj-Napoca: Eikon

Collective volumes:

2011 Literature as the Way Out of that World. Biography and Confrontation in I.P. Culianu’s Case, in „Literature in Totalitarian Regimes. Confrontation, Autonomy, Survival”, eds. Rodica Ilie, Adrian Lăcătuș, Andrei Bodiu, Editura Universității Transilvania din Brașov

2010 On the Necessity of Studying Philosophy in Schools. In Sandu Frunză, Mihaela Frunză (Eds.). Institutional Crisis of Philosophy. Cluj-Napoca: Limes

Articles and reviews:

Studies in Religion/Sciences Religieuses Sept. 2013 : 42 (3), pp. 404-405

Kabbalah and Modernity: Interpretations, Transformations, Adaptations. Boaz Huss, Marco Pasi and Kocku von Stuckrad (Eds). Leiden: Brill, 2010

Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 6 (55). No.1 – 2013, pp. 19-26

Homo Religiosus in the Scientific Work and Fantastic Prose of Mircea Eliade

Studies in Religion/Sciences Religieuses March 2013 : 42 (1), pp. 133-134

Religion and Science: The Basics. Philip Clayton. London and New York: Routledge, 2012

Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 5 (54) No.2 – 2012, pp. 61-66

Mircea Eliade on Spirituality, Secularity and Religion. Some Thoughts of his Journal

[With Laura Teodora David] Studies in Religion/Sciences Religieuses March 2012 : 41 (1), pp. 118-119

On Behalf of the Mystical Fool: Jung on the Religious Situation. John P. Dourley. New York and Hove: Routledge, 2010

Transilvania, Issue 5, 2011, pp.36-39 On "traditionalism" and Mircea Eliade

Studies in Religion/Sciences Religieuses September 2011 : 40 (3), pp. 400-401

The International Eliade. Edited by Bryan Rennie. State University of New York Press, 2008; review

Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 4 (53) No.1 – 2011, pp. 235-242

Politics, Religion and Human Rights. Assumptions on the Cosmopolitan Democracy

Articles (submitted, in review):

Journal for the Study of Religions and Ideologies Mircea Eliade and the Equality of Religious Facts

Cultura. International Journal of Philosophy of Culture and Axiology

Mircea Eliade and ‘Archangel Michael’ Legion. For a new approach of Mircea Eliade’s work, plus a response to Michel Gardaz’s ‘Mircea Eliade et le « nouvel homme » à la chemise verte’

Others:

Participation to International Conferences (3 participations) Other publications (essays, starting with 2000 – 37 articles) Cultural publications (starting with 2000 – 13 short prose)

investeşte în oameni! fondul social european programul ...old.unitbv.ro/portals/31/sustineri de...

Documents