învelitorile din sindrila si sita se folosesc la cladiri definitive, având ca suport o retea de sipci orizontale dispuse la o distanta de 1/4 sau 1/3 din lungimea acestora, functie de numarul straturilor de acoperire. sindrila se confectioneaza din lemn de rasinoase cu lungimea de 40…80 cm, latimea de 8…14 cm si grosimea de 0,4…0,7 cm (fig. 5.11.B). sita se confectioneaza în special din lemn de foioase, are lungimea de 40…50 cm, latimea de 8…14 cm si grosimea variabila, având la marginea mai groasa un sant longitudinal ce permite o îmbinare în sistem lamba si uluc.învelitoarea se fixeaza în cuie pe suportul din sipci, dupa executarea lucrarilor de tinichigerie, începând de la streasina spre creasta. La dolii etanseitatea se asigura cu carton asfaltat sau tabla galvanizata pe suport din asteriala. La constructii deosebite (monumente istorice) doliile s-au realizat din sindrila dispusa dupa o suprafata de racordare curba. Racordarea la cosurile de fum se face de asemenea cu tabla galvanizata.Durata de viata a învelitorii creste daca este impregnata cu carbolineum, care împiedica putrezirea si formarea ciupercilor, fara a astupa porii, ceea ce asigura uscarea mai rapida a învelitorii. sita este mai putin folosita, fiind pe cale de disparitieÎnvelitoarea este din sită sau sindrilă.Streasina are o lă!ime de 40-60cm.Casele tradi!ionale nu au jghiaburi si burlane !Structura acoperisurilor caselortradi!ionale este din lemn rotund.Din cauza formei geometrice foartestabile din punct de vedere static si dincauza incărcărilor reduse pe panta marea acoperisului, elementele structuraleale acoperișului nu sprijină pe stălpi.

“Sindrila, aflată în a doua jumătate a secolului al XIXleasi la începutul secolului al XX-lea la îndemânaoricui, era totusi rar folosită în trecut de mesterii #ăranila invelirea caselor. Aceasta se datora nu atât greută#iide a si-o procura, căt mai ales a dificultă#ii de a o fixape casă. Fixarea se făcea cu ajutorul cuielor, ori, pânăîn secolul al XIX-lea, metalul era scump, fiecare cui defier fiind lucrat aparte de mesteri fierari. Constructorulobisnuit al caselor tărănesti isi făcea singur tot ceea ceavea nevoie, dar cuie de fier nu putea produce. Sefoloseau în locul lor cuie de lemn, în special cuiele dinlemn de tisa. Tisa, conifer întâlnit în unele păr#i dinmun#ii nostri, este singurul lemn mai tare ca stejarul.Exploatat excesiv, arborele a dispărut timpuriu,exemplarele care mai există fiind ocrotite astăzi camonumente ale naturii.” Paul Henri Stahl, MarinConstantin “Mesterii !ărani români”, p.25

Si in acest caz, lemnul este materialul cel mai vechi, oferit de natura spre folosinta indelungata. Se utilizeaza sub forma de scandurele, numite site sau sindrile, taiate din lemn de conifere sau castan. Se monteaza pe astereala, prin suprapunere. Se fixeaza in cuie speciale, numite, de altfel, chiar cuie de sita. sindrila este binevenita mai ales in cazul unor sarpante cu inclinare mare (cladiri inalte, in zone muntoase, construite ca atare pentru alunecarea zapezii de pe acoperis spre a se evita depunerea in cantitati foarte

mari). Este bine sa se tina seama ca zonele climaterice cele mai indicate pentru folosirea sindrilei sunt cele cu ierni geroase si temperaturi joase, in general, care impiedica dezvoltarea exagerata a insectelor.

O problema ar fi degradarea relativ rapida a acestui sistem de invelitoare. Inlocuirea sitelor uzate nu se face foarte greu, anevoios fiind insa accesul pe sarpanta foarte inclinata.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca invelitoarea: sa ia forma acoperisului, sa fie rezistenta la foc, sa aiba rezistenta mecanica.