29.03.2016 Invata­l cum sa nu mai piarda timpul |

http://m.baby.unica.ro/invata­l­cum­sa­nu­mai­piarda­timpul­1666388.html 1/2

Planul pentru maine se face azi, nu maine, desigur. Chiar daca un copil nu are inca bine consolidatanotiunea timpului, trebuie sa invete de mic sa isi faca un program pentru a doua zi, sa integreze in elceea ce trebuie facut (igiena personala, orele de la gradinita sau scoala, mesele zilei, sportul, lectiiles.a.m.d.) si ceea ce ii place tare mult sa faca (joaca, vizionarea programelor tv, vizite la prieteni saurude etc.).

Recapitularea activitatilor de a doua zi reprezinta o sursa de confort psihic pentru copii, aceastaanticipare avand menirea sa­i mai relaxeze, sa le confere siguranta si impresia de control. Un copilavertizat ca urmeaza sa faca un anumit lucru este un copil mai putin stresat de acel lucru. Deciexpresia „nu vreau acum, mai tarziu“ va aparea mai putin pe buzele copilului.

Un alt mod de a trage de timp este „nu stiu sa fac asta“ sau „nu pot sa fac asta“, insa in spateleacestui „nu pot“, „nu stiu“ se ascunde altceva – fie nu stie de unde sa inceapa, fie nu are chef, fie s­aprins ca nu ai timp pentru minime instructiuni si spera sa scape amanand activitatea pana nu va mai finevoie sa o faca, ori o faceti impreuna (mai mult tu) si scapa mai ieftin (de exemplu, cura te nia incamera, temele etc.).

Atentie! Daca „nu stiu“ si „nu pot“ se refera aproape permanent la teme, trebuie analizata siposibilitatea existentei unor dificultati de invatare peste care nu trebuie trecut cu usurinta – ele seagraveaza in timp. Daca „nu pot“ inseamna „nu stiu de unde sa incep“ sau „nu imi e clar ce am defacut“, atunci va trebui sa il dirijam spre impar tirea sarcinii in mai multe sarcini mai mici (de exemplu,in loc de „fa­ti curat in camera“, ii spunem: pune jucariile la loc, apoi sterge praful, pune hainele indulap etc.), atentionandu­l sa nu se gandeasca decat la ce face in acel moment, nu la ce urmeaza, safaca cate o treaba pe rand, sa nu treaca de la una la alta. Dar daca „nu pot“ in seamna „nu inteleg“, ecazul sa vorbim cu cadrul didactic de la gradinita sau de la scoala si sa facem si o evaluarepsihologica a copilului.

Un alt mod de a procrastina este de a amana o activitate de teama ca nu o face bine – mai ales incazul activitatilor noi. Aici mai apare si influenta extrem de nociva a perfectionismului. Copilul amanapentru ca nu i­a iesit bine din prima, sau nu la fel de bine ca altcuiva.

Rezolvarea – parintele va renunta la comparatiile cu altcineva si va sus ti ne copilul, il va lauda pentrufiecare progres ob ti nut. Ca sa evitam amanarile exasperante (mai ales cele de dimineata, dinainte deplecarea la scoala, sau cele de seara, dinainte de culcare), nu trebuie decat sa ignoram istericalelecopilului si sa punem la punct un ritual zilnic, pe care o vreme (cateva zile, pana il invata) il repetamde cu seara: „te trezesti la ora x, iar la ora y plecam, asa ca in acest rastimp tu trebuie sa te speli, samananci, sa te imbraci; desigur poti face si alte lucruri daca ai timp, insa trebuie sa stii ca la ora y iesidin casa asa cum esti – imbracat sau in pijama, mancat sau nu, spalat sau nu. Tu alegi. Daca ainevoie de ajutorul meu la oricare dintre aceste activitati imi spui, daca nu, nu“.

Amanarea actiunilor pe mai tarziu

Procrastinarea este „boala“ contagioasa care afecteazaadulti si copii, in egala masura. Copilul nu este afectat inca dela inceput, afectarea devine deranjanta (vizibila) abia dupa 4­5 ani. Dupa 6­7 ani, efectele ei sunt puternice, deoarece abiaatunci adultul sesizeaza ca exista; pana atunci considera cae vorba de rasfat.

Procrastinarea este un comportament caracterizat prinamanarea actiunilor sau sarcinilor pentru mai tarziu, si esteneproductiva, devenind chiar periculoasa pe masura cecopilul creste. Se ajunge la situatii de criza, la conflicte cu

29.03.2016 Invata­l cum sa nu mai piarda timpul |

http://m.baby.unica.ro/invata­l­cum­sa­nu­mai­piarda­timpul­1666388.html 2/2

ceilalti, sentimente de vinovatie, anxietate si dezapro ba rea celor din jur. Deci, nimic bun. Cu cat estementinuta mai mult, cu atat este mai greu de vindecat. Culmea penibilului, oamenii (mari) gasesc siargumente in favoarea mentinerii ei – „lucrez mai bine cand sunt in criza de timp“. Aiurea!

Prioritizarea obiectivelor si luarea deciziilor

Copiii nu stiu sa prio ritizeze, nu stiu cum sa ia decizii in mod corect si eficient. Prioritizarea obiecti ve ­lor si luarea decizii lor sunt primele lucruri care se invata pentru a putea invinge procrasti narea. Siacestea ar trebui sa fie printre primele lucruri de care un parinte ar trebui sa fie preocupat in a­siinvata copilul, cu conditia sa stie el mai intai cum se face. Amanarea devine o problema pe masura cecopilul creste si are mai multe responsa bilitati.

Este foarte dificil daca a ajuns deja la 6 ani si laitmotivul lui este „nu acum, mai tarziu“. Prioritatilecopiilor difera clar de cele ale noastre sau de cele care credem noi ca ar trebui sa fie prioritatile lor. Pelista lor ar fi jocurile, desenele si cam atat. Ne putem folosi de aceste lucruri permitand accesul la elenumai dupa ce face ceea ce trebuie, adica adevaratele prioritati – ordinea, temele etc.

Text: Cristina Haica; Foto: HEPTA, DREAMSTIME.