ÎNTUNERIC

De fiecare dată când se întunecă,Se lasă noaptea neagră şi mi-e frică.Deşi nu cred în fantome sau în poveşti,Ştiu că tu ai plecat şi nu mai eşti.

Mă simt singură, izolatăDe lumea asta toată.Frica din mine creşteCând noaptea iar soseşte.

Iar când mă trezesc de dimineaţăMă simt atât de lipsită de viaţăTu ai plecat departe, iar eu am rămasÎn adâncul sufletului meu fără glas.

Acum nu te mai pot chema,Însă eu nu te voi uita.Vei rămâne undeva,Veşnic în inima mea.

Poate că o steaVa lumina în calea mea,Într-un univers întunecat,În care visul minunatA dispărut din seninŞi s-a făcut "venin".

„Pe măsură ce cultivaţi prietenia, aceasta se adânceşte.”