IntroducereÎmpotriva proprietăţii intelectualeEdiţia Laissez Faire Books (2012)

Stephan Kinsella

Laissez Faire Books a fost şi pentru mine, la fel cum a fost pentru mulţi alţi libertarieni, o sursă indispensabilă de cărţi şi informaţii în anii 1980 şi 1990. Îmi plăcea să răsfoiesc paginile minunatului său catalog, plin de recenzii şi sugestii informative. LFB a jucat un rol crucial în păstrarea şi răspândirea ideilor despre libertate şi economia sănătoasă înaintea apariției internetului. Aşadar, sunt onorat că LFB publică o versiune a monografiei mele.

Împotriva Proprietăţii Intelectuale a apărut ca articol destul de lung în Journal of Libertarian Studies în 2001, având acest titlu la sugestia Profesorului Hans-Hermann Hoppe, pe atunci editorul jurnalului. Titlul iniţial a fost „Legitimitatea Proprietăţii Intelectuale”, numele unei lucrări anterioare pe care am susţinut-o la Austrian Scholars Conference cu un an în urmă.1 Se întâmpla doar acum 11 ani, dar atunci problema proprietăţii intelectuale (PI) nu prezenta prea mult interes în rândul libertarienilor. Era privită ca o problemă obscură şi insignifiantă, nu ca una din cele mai importante. Atenţia libertarienilor era îndreptată spre taxe, război, stat, războiul împotriva drogurilor, confiscarea activelor, reglementarea afacerilor, libertăţile civile şi aşa mai departe. Nu spre brevete şi drepturi de autor.

Şi eu credeam la fel. M-am interesat de această problemă în primul rând pentru că eram, încă din 1993, avocat practicant în domeniul brevetelor, iar argumentele elaborate de Ayn Rand în favoarea PI nu mă satisfăcuseră niciodată.2 Amestecul ei ciudat de argumente utilitariste şi legate de proprietate îmi părea suspect. Includea argumente sinuoase pentru a demonstra de ce un brevet pe termen de 17 ani şi drepturi de autor pentru 70 de ani erau aproape corecte, şi de ce era echitabil ca primul sosit la biroul de brevete să primească un monopol pe care să îl poată folosi împotriva unui inventator independent care a întârziat doar o zi. Ştiam că abordarea randiană era greşită, dar presupuneam că trebuie să existe o metodă mai bună de a justifica drepturile de proprietate intelectuală. Aşa că am citit şi m-am gândit şi am încercat să îi dau

1 “Împotriva Proprietăţii Intelectuale” a apărut prima oară ca parte a simpozionului Applications of Libertarian Legal Theory, publicat în Journal of Libertarian Studies 15, nr. 2 (Primăvara anului 2001); se baza pe “Legitimitatea Proprietăţii Intelectuale”, un articol prezentat la secţiunea de Drept şi Economie din cadrul Austrian Scholars Conference, Institutul Ludwig von Mises, Auburn, Alabama (Martie, 2000).2 Ayn Rand, “Patents and Copyrights”, în Capitalism: The Unknown Ideal (New York American Library, 1967), p. 133.

1

de capăt. Într-un final, am concluzionat că brevetele şi drepturile de autor sunt lucruri complet etatiste şi derogări nejustificate de la drepturile de proprietate şi piaţă liberă. Aşa că am scris acel articol pentru a mi-l scoate din cap, iar apoi m-am ocupat de alte domenii mai interesante pentru mine, ca teoria drepturilor, teoria legală libertariană şi intersecţia dintre economia austriacă şi drept.

Dar statutul de singuratic într-ale PI era pe cale de a se schimba. Unii au început să simtă că problemele PI deveneau din ce în ce mai importante. Nevoia de a arunca o rază de lumină asupra brevetelor şi drepturilor de autor, până atunci lăsate în umbră şi în domeniul de expertiză al specialiştilor, devenea din ce în ce mai aparentă. Un semnal iniţial al acestei tendințe printre austro-libertarieni a fost faptul că Institutul Mises a distins „Împotriva proprietăţii intelectuale” cu premiul O.P. Alford III în 20023.

Apariţia internetului era motivul pentru care PI ieşea din conul de umbră. Internetul – informaţia digitală şi distribuirea de fişiere, reţelele sociale şi tehnologii asemănătoare precum celularele, trimiterea sms-urilor şi omniprezenţa camerelor video – prindea viteză şi devenea o uriaşă forţă socială. Devenea una din cele mai importante unelte în lupta contra etatismului şi pentru păstrarea şi extinderea libertatății şi prosperității umane. Din acest motiv a și fost atacat de către stat sub acoperirea luptei împotriva pornografiei, jocurilor de noroc, terorismului şi, în special, a pirateriei/încălcării drepturilor de autor.

Internetul a devenit cea mai mare maşină de copiat, acest lucru ducând la o creştere dramatică a încălcărilor drepturilor de autor, şi astfel a proceselor şi sancţiunilor aplicate în legătură cu ele. În acelaşi timp, ştiri despre persecuţii bazate pe drepturile de autor şocant de excesive, absurde şi revoltătoare erau comunicate instant prin intermediul internetului – studenţi şi mame singure date în judecată pentru milioane de dolari din cauza distriburii câtorva melodii. Aceste procese erau scoase din culise, utilizatorii internetului fiind puşi în gardă în legătură cu ele.

Abuzurile în legătură cu brevetele au crescut și odată cu dezvoltarea sectorului tehnic şi cu creşterea economică. Au început și ele să fie denunțate cu viteza luminii pe bloguri şi în fluxurile RSS. Între timp, producătorii tradiţionali de conţinut, mereu reticenţi la noile tehnologii care perturbă modelele confortabile de afaceri, au continuat să facă lobby pe lângă Congres pentru creșterea sferei și perioadelor de aplicabilitate a brevetelor şi a drepturilor de

3 http://mises.org/page/1475/Mises-Institute-Awards#Alford

2

autor, a sancţiunilor pentru încălcarea legislației și a impunerii acestor hotărâri.4

Efortul a culminat cu recentele propuneri de legislaţie anti-piraterie precum Stop Online Piracy Act (SOPA) şi Protect IP Act (PIPA), care au fost abandonate, cel puţin pentru moment, datorită unei istorice revolte pe internet.5

Din aceste motive, la jumătatea anilor 2000, libertarienii, libertarienii de stânga, libertarienii civili şi tineretul dependent de internet au devenit mult mai interesaţi de probleme de PI şi mult mai receptivi la argumente împotriva PI.6 A crescut interesul pentru critici mai vechi împotriva PI, precum Benjamin Tucker, Wendy McElroy, Sam Konkin şi Tom Palmer, care au observat problemele brevetelor şi drepturilor de autor încă din perioada pre-internet.7 Din ce în ce mai mulţi oameni scriu pe această problemă şi extind analizele precedente, printre ei fiind Sheldon Richman, Mike Masnik, Nina Paley, David Koepsell, Jeff Tucker şi alţii. În plus, mulţi economişti şi cercetători empirişti,8

dintre care se remarcă Michele Boldrin şi David Levine, autori ai ineditei cărți „Împotriva Monopolului Proprietăţii Intelectuale”, şi-au exprimat pe baze empirice scepticismul față de aşa-zisele efecte pro-inovaţie ale brevetelor şi drepturilor de autor.9

4 Vezi Kinsella, “The Mountain of IP Legislation,” C4SIF Blog (Nov. 24, 2010), Mike Masnick, “How Much Is Enough? We've Passed 15 ‘Anti-Piracy’ Laws In The Last 30 Years,” Techdirt (Feb. 15, 2012), și Timothy B. Lee, “Copyright enforcement and the Internet: we just haven’t tried hard enough?”, ars technica (Feb. 16, 2012). 1967), p. 133.5 Vezi, Kinsella, “SOPA is the Symptom, Copyright is the Disease: The SOPA wakeup call to ABOLISH COPYRIGHT,” The Libertarian Standard (Jan. 24, 2012). Pentru mai multe discuţii despre SOPA şi PIPA, vezi C4SIF.org şi Techdirt. Vezi de asemenea Kinsella, “Where does IP Rank Among the Worst State Laws?”, C4SIF Blog (Jan. 20, 2012), “Masnick on the Horrible PROTECT IP Act: The Coming IPolice State,” C4SIF Blog (June 2, 2012), “Copyright and the End of Internet Freedom,” C4SIF Blog (May 10, 2011), “Patent vs. Copyright: Which is Worse?”, C4SIF Blog (Nov. 5, 2011). 6 Vezi Kinsella, “The Death Throes of Pro-IP Libertarianism,” Mises Daily (July 28, 2010). Despre tineri şi internet, vezi de asemenea Kinsella, “‘We, The Web Kids’: Manifesto For An Anti-ACTA Generation,” C4SIF Blog (March 3, 2012).7 Vezi Kinsella, “The Origins of Libertarian IP Abolitionism,” Mises Economics Blog (April 1, 2011) şi “The Four Historical Phases of IP Abolitionism,” C4SIF Blog (April 13, 2011).8 Vezi diverse articole pe www.c4sif.org/resources.9 Vezi diverse articole pe www.c4sif.org/resources, şi Kinsella, “Yet Another Study Finds Patents Do Not Encourage Innovation,” Mises Economics Blog (July 2, 2009).

3

De când am scris „Împotriva Proprietăţii Intelectuale” în 200110, atât eu cât şi alţii am scris (elaborat?)destul de mult pe problema aşa-zisului drept de proprietate intelectuală, pe măsură ce acesta a devenit o ameninţare din ce în ce mai mare şi mai vizibilă pentru drepturile de proprietate, libertatea de exprimare şi internet. Lucrez la o nouă carte, intitulată „Copiază această carte”, unde iau în considerare argumentele, dovezile şi exemplele mai recente. Între timp, cititorii pot găsi utilă o listă a cărţilor şi discuţiilor care suplinesc argumentele aduse în cartea mea, pe care am compilat-o pe site-ul C4SIF „Împotriva Proprietăţii Intelectuale - Material suplinitor selectat” (1 Martie, 2012) și care va fi actualizată din când în când. Pentru mai multe informaţii vedeţi diferitele materiale pe care le găsiţi la http://www.c4sif.org/resources şi materialele care vor fi postate pe www.c4sif.org.

10 În cartea „Împotriva Proprietăţii Intelectuale” folosesc uneori termenul “tangibil” pentru a indica resursele rare care pot fi subiectul drepturilor de proprietate. Hardy Bouillon argumentează că ar fi mai precis să ne concentrăm pe diferenţa dintre bunuri materiale şi imateriale decât pe bunuri tangibile şi intangibile, ca piatră de temelie a lucrurilor care pot face subiectul drepturilor de proprietate. După cum scrie Bouillon:

Deşi unii vorbesc exclusiv de bunuri tangibile şi intangibile, eu prefer să vorbesc despre bunuri materiale şi imateriale… Problema bunurilor materiale nu este dacă sunt tangibile, deoarece unele nu sunt. De exemplu, atomii şi multe alte materiale foarte mici nu sunt tangibile, sunt identificabile numai în mod indirect, dar asta nu ne împiedică să le numim materiale.Hardy Bouillon, “O notă despre Proprietatea Intelectuală şi Externalităţi”, Mises Daily (27 Octombrie

2009), publicată iniţial în “Proprietate, Libertate şi Societate: Eseuri în Onoarea lui Hans-Hermann Hoppe (Jörg Guido Hulsmann & Stephan Kinsella, eds., Institutul Mises, 2009)

4

PrefaţăJeffrey A. TuckerEdiţia Laissez Faire Books (2012)

Această monografie este considerată pe bună dreptate un clasic modern. Stephan Kinsella a făcut lumea libertariană să reconsidere fundamentele proprietății intelectuale.

Mises și Rothbard ne-au avertizat în legătură cu brevetele de invenţie, dar Kinsella merge mult mai departe. El argumentează că însăşi existenţa brevetelor de invenţie – şi a drepturilor de autor sau mărcilor înregistrate – este contrară pieţei libere. Toate acestea folosesc statul pentru a crea raritatea artificială a unor bunuri lipsite de raritate, folosind coerciţia într-un mod care este contrar drepturilor de proprietate şi libertăţilor contractuale.

Mulţi dintre cititorii acestei cărţi vor fi surprinși de rigoarea argumentului lui Kinsella. Digerarea lui ia timp, deoarece este foarte şocant la început. Dar Kinsella îşi susţine ideile cu o logică imbatabilă şi cu exemple care au o forţă de persuasiune copleşitoare.

La urma urmei, relevanţa acestui argument într-o epocă digitală nu poate fi supraevaluată. Statul lucrează cu producători privaţi monopolişti pentru a restricţiona inovaţia şi a împiedica progresul tehnologiei, în timp ce folosește coerciţia împotriva posibililor competitori şi împotriva consumatorilor. Chiar şi politica externă a SUA este afectată profund de confuzia largă asupra a ceea ce este legitim şi ceea ce este doar afirmat ca fiind proprietate.

Kinsella doreşte în locul acestui sistem cartelizat nici mai mult nici mai puţin decât o piaţă liberă, care nu nu are nimic în comun cu ceea ce se cheamă proprietate intelectuală astăzi. El argumentează că proprietatea intelectuală nu este o extensie a proprietăţii reale, ci doar o convenţie legală impusă de stat.

Puţine cărţi scrise în ultimele decenii au cauzat o asemenea regândire a fundamentelor. Este esenţial ca libertarienii să înţeleagă corect această problemă şi să cuprindă toate fațetele argumentelor. Cartea lui Kinsella reuşeşte chiar în acest sens – susţine imposibilitatea proprietăţii intelectuale mai riguros şi mai amănunţit decât orice s-a scris până acum, la dreapta, la stânga și între ele.

5