buletin de jurisprudenţă în domeniul proprietăţii intelectuale

Acþiune în anulare. Cotitulari ai mãrcii. Interes

Legea nr. 84/1998, art. 35, art. 48

Faptul cã asupra mãrcii pretins prejudiciate nu existã un singur titular, ci mai

mulþi, nu face ca acþiunea unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra cã

dreptul sãu asupra mãrcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui cotitular, sã fie lipsitã

de interes.

Calitatea reclamantei de titularã a unei mãrci înregistrate conferã, aºadar,

acesteia dreptul exclusiv de a se bucura de marcã, pentru produsele pentru care a fost

înregistratã, drept prevãzut expres în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.

Unul dintre mijloacele de apãrare a drepturilor conferite de marcã este ºi acþiunea

în anularea unei mãrci identice sau similare, în condiþiile ºi pentru motivele prevãzute

de art. 48 al Legii nr. 84/1998.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia nr. 5419 din 3 iulie 2007

Prin acþiunea înregistratã la 25 aprilie 2005, reclamanta S.C. Farmec S.A. a

chemat în judecatã pe pârâþii S.C. Gerovital Cosmetics S.A. ºi O.S.I.M., solicitând

instanþei ca, prin hotãrârea ce o va pronunþa, sã anuleze certificatul de înregistrare a

mãrcii Gerovital combinatã cu element figurativ, nr. 36441 din 24 februarie 1998 pentru

produse din clasele 3 ºi 42.

Prin sentinþa civilã nr. 1514 din 21 decembrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia

a V-a civilã, a admis excepþia lipsei de interes a reclamantei în formularea acþiunii ºi a

respins-o.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut urmãtoarele:

Reclamanta este titulara mãrcii combinate Gerovital H3 cu specimen de

semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 ºi cu duratã de protecþie pânã în anul 2011,

pentru produse din clasa 3, ºi anume: cremã grasã, cremã semigrasã ºi emulsie de

corp, toate conþinând novocainã.

În acelaºi timp, reclamanta nu mai are în prezent dreptul de a produce ºi

comercializa aceste produse, aºa dupã cum rezultã din art. 6 al Legii nr. 178/2000

coroborat cu Ordinul nr. 1301/2002 al Ministrului Sãnãtãþii ºi Familiei, care interzic

utilizarea novocainei în componenþa produselor pentru care reclamanta deþine protecþie.

Prin urmare, deºi titularã a unei mãrci, reclamanta nu mai are dreptul a de a

produce produsele pentru care a fost înregistratã marca, protecþia asupra mãrcii

încetând astfel, ceea ce înseamnã cã reclamanta nu ar putea obþine niciun folos practic

din anularea înregistrãrii mãrcii pârâtei, despre care pretinde cã o prejudiciazã.

Prin decizia civilã nr. 194 din 13 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, secþia

a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a admis apelul declarat de

reclamantã, a desfiinþat sentinþa ºi a trimis cauza spre rejudecare la acelaºi tribunal.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:

Câtã vreme reclamanta are calitatea de titularã a mãrcii combinate Gerovital H3

cu specimen de semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 ºi cu duratã de protecþie

pânã în anul 2011, are ºi drepturile conferite de art. 35 din Legea nr. 84/1998.

Modul în care tribunalul a apreciat asupra interesului reclamantei în formularea

cererii de chemare în judecatã, prin raportare la componenþa produselor protejate prin

marca acesteia, constituie mai degrabã o analizã de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o sub mai multe aspecte, din

care unele vizeazã însuºi fondul cauzei.

Astfel, recurenta susþine cã produsele protejate de marca reclamantei ºi cele

protejate de marca sa, a cãrei anulare se cere, sunt complet diferite.

De asemenea, susþine cã nu existã niciun risc de confuzie între cele douã mãrci,

nefiind aplicabile dispoziþiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, ci cele ale lit. e) din

acelaºi articol.

Asemenea critici nu pot fi supuse atenþiei în acest stadiu procesual, deoarece

fondul cauzei nu a fost antamat pânã în prezent, cauza fiind soluþionatã în temeiul unei

excepþii procesuale.

Referitor la modul de soluþionare a excepþiei, recurenta susþine cã:

Marca în litigiu a aparþinut timp de 22 de ani Centralei Industriale de

Medicamente, Cosmetice, Coloranþi ºi Lacuri – IMEDICO.

Printr-un contract de cesiune, pârâta a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru un

numãr de 14 produse care conþin novocainã sau derivaþi de hidrolizã ai acesteia,

reclamanta a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru un numãr de 3 produse care conþin

novocainã, iar S.C. Sicomed S.A. a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru producerea

de medicamente.

Aºadar, reclamanta nu este singura titularã a mãrcii despre care se pretinde cã

a fost prejudiciatã prin înregistrarea de cãtre pârâtã a unei mãrci similare.

În calitate de cotitularã a mãrcii, pârâta are dreptul de a se bucura de drepturile

conferite de aceasta, inclusiv de dreptul de a folosi un semn identic sau similar cu

marca în activitatea sa comercialã.

Pe de altã parte, art. 35 al Legii nr. 84/1998 nu a fost niciodatã invocat de

reclamantã, acþiunea în anularea mãrcii fiind întemeiatã pe dispoziþiile art. 48 din lege.

În ceea ce priveºte interesul reclamantei de a promova acþiunea, acesta trebuie

nu doar arãtat, ci ºi dovedit, ºi, de asemenea, trebuie sã fie legitim, nãscut ºi actual,

personal ºi direct.

Aceste condiþii nu sunt întrunite în cauzã, deoarece, aºa cum corect a reþinut

tribunalul, reclamanta nu mai are dreptul de a comercializa produsele pentru care are

protejatã marca.

Recursul este, într-adevãr, nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele

considerente:




de interes.



înregistratã, drept prevãzut expres în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, cum corect

a reþinut Curtea de Apel.




Indicarea textului de lege care recunoaºte reclamantei dreptul asupra propriei

mãrci nu poate în niciun caz sã atragã nelegalitatea hotãrârii ºi nici nu reprezintã o

schimbare a temeiului de drept al acþiunii deduse judecãþii.

Referitor la îndreptãþirea reclamantei de a mai produce acele produse pentru

care a obþinut protecþia mãrcii, într-o componenþã chimicã sau alta, acestea sunt

aspecte care exced obiectului pricinii deduse judecãþii ºi pentru lãmurirea cãrora nici

cadrul procesual nu este cel adecvat.

Chiar dacã acest aspect ar fi necontestat, el nu este relevant pentru stabilirea

interesului reclamantei în promovarea acþiunii, deoarece, în principiu, nimic nu împiedicã

pe titularul unei mãrci sã-ºi extindã obiectul de activitate ºi, în consecinþã, aria

produselor ºi serviciilor protejate, câtã vreme nu încalcã alte drepturi de proprietate

intelectualã legal protejate ori convenþiile la care este parte.

În ceea ce priveºte afirmaþia recurentei potrivit cãreia, în calitate de cotitularã a

mãrcii combinate Gerovital H3 cu specimen de semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, are

dreptul de a se bucura de dreptul conferit prin înregistrare, inclusiv de acela de a utiliza

un semn identic sau similar, aceasta urmeazã sã facã obiect de analizã cu ocazia

rejudecãrii cauzei, deoarece priveºte chiar fondul chestiunii litigioase dintre pãrþi.

Astfel, numai cu ocazia judecãrii fondului se va putea verifica, dupã caz, dacã

pârâta a avea dreptul sã înregistreze marca Gerovital, respectiv dacã aceastã

înregistrare este susceptibilã sã aducã atingere drepturilor reclamantei asupra mãrcii

anterioare, în condiþiile art. 48 cu referire la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Având în vedere cã decizia atacatã este legalã, Înalta Curte a menþinut-o ºi a

respins recursul ca nefondat.

Acþiune în contrafacere. Produse identice.

Semn similar cu marca

Legea nr. 84/1998, art. 35

Articolul 35 din Legea nr. 84/1998 conferã titularului unei mãrci dreptul de a cere

instanþei sã interzicã terþilor folosirea în activitatea lor comercialã a unui semn

asemãnãtor cu marca, de naturã sã producã în percepþia publicului un risc de confuzie,

incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.

Textul nu impune însã ca semnul folosit de terþ sã fie protejat ca marcã, în

patrimoniul reclamantului, ci ca prin asemãnarea cu marca al cãrei titular este

reclamantul, sã existe riscul inducerii în eroare a consumatorului mediu.


decizia civilã nr. 1862 din 27 februarie 2007

Prin cererea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, secþia a IV-a civilã,

reclamanta A.S. A.G. a chemat în judecatã pe pârâta S.C. E.A.I.E.C. SRL, solicitând sã

se constate cã pârâta a încãlcat dreptul reclamantei de folosire exclusivã a mãrcii

„adidas”, obligarea acesteia la încetarea imediatã a activitãþilor de import, export,

stocare, distribuire, vânzare sau a oricãror altor activitãþi de comercializare a produselor

ce poartã în mod ilegal mãrcile adidas.

În motivarea cererii, s-a arãtat cã Biroul Vamal Constanþa Sud a reþinut mãrfuri

contrafãcute importate de pârâtã. Au fost încãlcate mãrcile nr. 414034, constând în

reprezentarea graficã a unui echipament sportiv ce are reproduse pe vipuºca

pantalonilor ºi a bluzei trei dungi paralele ºi echidistante, ºi marca 300806, constând în

reprezentarea graficã a trei linii paralele drepte.

Prin sentinþa civilã nr. 1277 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia a

IV-a civilã, a respins acþiunea ca nefondatã.

Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã din simpla vizualizare a

produselor se poate observa faptul cã marca adidas nu poate fi confundatã cu

reprezentarea graficã ce apare pe produsul importat ºi nu poate produce percepþiei

publicului un risc de confuzie.

Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea

intelectualã, a admis apelul declarat de reclamantã, a schimbat în tot sentinþa

tribunalului ºi a admis acþiunea astfel cum a fost formulatã.

În considerentele hotãrârii sale, instanþa de apel a arãtat cã art. 35 alin. (2) din

Legea nr. 84/1998 sancþioneazã atât contrafacerea propriu-zisã, adicã reproducerea

identicã sau cvasi-identicã a unei mãrci protejate, cât ºi contrafacerea deghizatã sub

forma imitãrii prin reproducerea trãsãturilor esenþiale ale mãrcii uzurpate.

Produsele importate de pârâtã, deºi identice cu cele pentru care mãrcile protejate

au fost înregistrate, nu poartã o reproducere identicã sau cvasi-identicã a mãrcilor

pentru care reclamanta beneficiazã de protecþie, astfel încât, neexistând un caz de

contrafacere propriu-zisã, instanþa a analizat pretinsa contrafacere deghizatã, imitarea

prin reproducerea trãsãturilor esenþiale ale mãrcilor protejate, prin verificarea riscului de

confuzie, deoarece scopul urmãrit prin imitaþie, ca act de contrafacere, este inducerea

în eroare a consumatorilor pe baza asemãnãrilor de ansamblu.

Instanþa a avut în vedere cã riscul de confuzie se apreciazã prin raportare la

consumatorul obiºnuit al categoriei de produse în cauzã, cã marca este perceputã în

ansamblul ei ºi cã rareori existã pentru consumator posibilitatea de a face o comparaþie

directã între diferite mãrci, motiv pentru care se acordã încredere imaginii, uneori

imperfecte, pe care acesta o pãstreazã în memorie în legãturã cu marca respectivã.

În cauzã, atât mãrcile pentru care reclamanta se bucurã de protecþie cât ºi

semnul folosit de pârâtã sunt utilizate pentru produse identice, ºi anume echipamente

sportive. Din punct de vedere grafic, atât mãrcile cât ºi semnul utilizat constau în trei

dungi. În cazul mãrcilor protejate, aceste dungi sunt de aceeaºi culoare, care este în

contrast cu culoarea îmbrãcãmintei, sunt amplasate de-a lungul braþelor, pe partea din

exterior a mânecii ºi de-a lungul braþelor, de la centurã pe partea de jos a pantalonului,

în poziþie verticalã ºi simetric de-o parte ºi de alta a îmbrãcãmintei.

Împrejurarea cã dungile aplicate pe produsele importate de pârâtã nu sunt

echidistante pe toatã lungimea lor este un element greu sesizabil chiar la o cercetare

atentã a semnului, dupã cum este lipsit de distinctivitate semnul sãgeþii existent la

capãtul dungilor, faþã de imaginea de ansamblu pe care consumatorul o are la

achiziþionarea unui produs.

Împotriva acestei hotãrâri pârâta a declarat recurs, criticile vizând urmãtoarele

aspecte:

Instanþa de apel a schimbat natura ºi înþelesul lãmurit ºi vãdit neîndoielnic al

cererii de chemare în judecatã prin care s-a solicitat sã se constate cã s-a încãlcat

dreptul de folosire exclusivã ce aparþine titularului mãrcilor 414034 ºi 300806, care este

reclamanta.

Hotãrârea este nelegalã pentru cã cele trei linii paralele, echidistante la pornire,

de culori diferite, care se întind pe 2/3 din suprafaþa de dispunere ºi care au terminaþii

în formã de sãgeatã, nu sunt protejate, fapt recunoscut chiar de reclamantã, astfel încât

nu existã temeiul legal al protecþiei date de marca înregistratã.

S-au încãlcat dispoziþiile art. 35 din Legea nr. 84/1998 pentru cã numai titularul

mãrcii poate introduce o cerere întemeiatã pe acest text. Or, reclamanta nu are o marcã

înregistratã cu elementul figurativ care apare pe produsele importate de pârâtã.

Analizând hotãrârea atacatã, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs

ºi în raport de dovezile administrate înaintea instanþelor de fond, Înalta Curte a apreciat

cã recursul nu este întemeiat, pentru urmãtoarele considerente:

Conform art. 304 pct. 8 C.proc.civ., modificarea unei hotãrâri se poate cere atunci

când instanþa, interpretând greºit actul juridic dedus judecãþii, a schimbat natura ori

înþelesul lãmurit ºi vãdit neîndoielnic al acestuia.

Textul are în vedere actul juridic civil, ca manifestare de voinþã sãvârºitã cu

scopul de a produce efecte juridice, ºi nicidecum actul de procedurã a cãrui

neregularitate poate atrage casarea în condiþiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ.

Instanþa de apel a analizat comparativ mãrcile figurative invocate prin cererea de

chemare în judecatã, cu semnul folosit pe produsele importate de pârâtã.

A analizat, aºadar, legalitatea sentinþei în raport cu obiectul cererii de chemare

în judecatã, nefiind reþinute aspecte noi, care sã aibã natura unor cereri noi în apel. Prin

cererea de chemare în judecatã nu s-a solicitat sã se constate contrafacerea mãrcii

verbale adidas, ci s-a solicitat sã se constate încãlcarea dreptului reclamantei la

folosirea exclusivã a mãrcilor figurative, constând în trei dungi paralele, verticale ºi

echidistante, aplicate pe vipuºca pantalonilor de sport ºi pe bluzã. Instanþa de apel a

analizat marca figurativã al cãrei titular este reclamanta ºi nu marca verbalã adidas –

aparþinând aceluiaºi titular – astfel încât sã se considere cã ar fi schimbat obiectul

dedus judecãþii.

Articolul 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 conferã titularului unei mãrci

dreptul de a cere instanþei sã interzicã terþilor folosirea în activitatea lor comercialã a

unui semn asemãnãtor cu marca, de naturã sã producã în percepþia publicului un risc

de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.

Textul nu impune, pentru temeinicia acþiunii în contrafacere, ca semnul folosit de

terþ sã fie protejat ca marcã, în patrimoniul reclamantului, ci este suficient ca prin

asemãnarea cu marca al cãrei titular este reclamantul, sã existe riscul inducerii în

eroare a consumatorului mediu.

Or, reclamanta a înregistrat marca cu element figurativ constând în trei dungi,

echidistante, paralele, separate prin douã intervale ºi care sunt amplasate de-a lungul

mânecii, în exterior, ºi pe pantalon, de la centurã pânã în partea de jos. În mod corect

instanþa de apel a apreciat cã între culorile dungilor de pe produsele importate de pârâtã

nu existã un contrast suficient de puternic. În aceste condiþii, sectorul þintã al publicului

nu vede prezenþa elementului culoare a dungilor ca pe o sugestie a anumitor calitãþi, ci

ca pe o indicaþie a originii lor, existând riscul de confuzie.

Pe de altã parte, modul în care publicul vizat percepe o marcã este influenþat de

nivelul de atenþie al consumatorului mediu. Nivelul de atenþie acordat de consumatorul

mediu culorilor unei mãrci notorii nu este ridicat, pentru cã el este obiºnuit cu elementul

dominant care, în speþã, îl constituie forma.

Tocmai de aceea, faptul cã semnul aplicat pe produsele importate de pârâtã are

în partea de jos o sãgeatã nu atrage distinctivitatea sa, faþã de imaginea de ansamblu

în care elementul dominant îl constituie dungile.

Având în vedere cele mai sus arãtate, Înalta Curte a respins recursul ca

nefondat.

Acþiune în anulare. Cotitulari ai mãrcii. Interes

Legea nr. 84/1998, art. 35, art. 48




de interes.



înregistratã, drept prevãzut expres în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.





decizia nr. 5419 din 3 iulie 2007

Prin acþiunea înregistratã la 25 aprilie 2005, reclamanta S.C. Farmec S.A. a

chemat în judecatã pe pârâþii S.C. Gerovital Cosmetics S.A. ºi O.S.I.M., solicitând

instanþei ca, prin hotãrârea ce o va pronunþa, sã anuleze certificatul de înregistrare a

mãrcii Gerovital combinatã cu element figurativ, nr. 36441 din 24 februarie 1998 pentru

produse din clasele 3 ºi 42.

Prin sentinþa civilã nr. 1514 din 21 decembrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia

a V-a civilã, a admis excepþia lipsei de interes a reclamantei în formularea acþiunii ºi a

respins-o.


Reclamanta este titulara mãrcii combinate Gerovital H3 cu specimen de

semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 ºi cu duratã de protecþie pânã în anul 2011,

pentru produse din clasa 3, ºi anume: cremã grasã, cremã semigrasã ºi emulsie de

corp, toate conþinând novocainã.

În acelaºi timp, reclamanta nu mai are în prezent dreptul de a produce ºi

comercializa aceste produse, aºa dupã cum rezultã din art. 6 al Legii nr. 178/2000

coroborat cu Ordinul nr. 1301/2002 al Ministrului Sãnãtãþii ºi Familiei, care interzic

utilizarea novocainei în componenþa produselor pentru care reclamanta deþine protecþie.

Prin urmare, deºi titularã a unei mãrci, reclamanta nu mai are dreptul a de a

produce produsele pentru care a fost înregistratã marca, protecþia asupra mãrcii

încetând astfel, ceea ce înseamnã cã reclamanta nu ar putea obþine niciun folos practic

din anularea înregistrãrii mãrcii pârâtei, despre care pretinde cã o prejudiciazã.

Prin decizia civilã nr. 194 din 13 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, secþia

a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a admis apelul declarat de



Câtã vreme reclamanta are calitatea de titularã a mãrcii combinate Gerovital H3

cu specimen de semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 ºi cu duratã de protecþie

pânã în anul 2011, are ºi drepturile conferite de art. 35 din Legea nr. 84/1998.

Modul în care tribunalul a apreciat asupra interesului reclamantei în formularea

cererii de chemare în judecatã, prin raportare la componenþa produselor protejate prin

marca acesteia, constituie mai degrabã o analizã de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o sub mai multe aspecte, din

care unele vizeazã însuºi fondul cauzei.

Astfel, recurenta susþine cã produsele protejate de marca reclamantei ºi cele

protejate de marca sa, a cãrei anulare se cere, sunt complet diferite.

De asemenea, susþine cã nu existã niciun risc de confuzie între cele douã mãrci,

nefiind aplicabile dispoziþiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, ci cele ale lit. e) din

acelaºi articol.

Asemenea critici nu pot fi supuse atenþiei în acest stadiu procesual, deoarece

fondul cauzei nu a fost antamat pânã în prezent, cauza fiind soluþionatã în temeiul unei

excepþii procesuale.

Referitor la modul de soluþionare a excepþiei, recurenta susþine cã:

Marca în litigiu a aparþinut timp de 22 de ani Centralei Industriale de

Medicamente, Cosmetice, Coloranþi ºi Lacuri – IMEDICO.

Printr-un contract de cesiune, pârâta a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru un

numãr de 14 produse care conþin novocainã sau derivaþi de hidrolizã ai acesteia,

reclamanta a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru un numãr de 3 produse care conþin

novocainã, iar S.C. Sicomed S.A. a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru producerea

de medicamente.

Aºadar, reclamanta nu este singura titularã a mãrcii despre care se pretinde cã

a fost prejudiciatã prin înregistrarea de cãtre pârâtã a unei mãrci similare.

În calitate de cotitularã a mãrcii, pârâta are dreptul de a se bucura de drepturile

conferite de aceasta, inclusiv de dreptul de a folosi un semn identic sau similar cu

marca în activitatea sa comercialã.

Pe de altã parte, art. 35 al Legii nr. 84/1998 nu a fost niciodatã invocat de

reclamantã, acþiunea în anularea mãrcii fiind întemeiatã pe dispoziþiile art. 48 din lege.

În ceea ce priveºte interesul reclamantei de a promova acþiunea, acesta trebuie

nu doar arãtat, ci ºi dovedit, ºi, de asemenea, trebuie sã fie legitim, nãscut ºi actual,

personal ºi direct.

Aceste condiþii nu sunt întrunite în cauzã, deoarece, aºa cum corect a reþinut

tribunalul, reclamanta nu mai are dreptul de a comercializa produsele pentru care are

protejatã marca.

Recursul este, într-adevãr, nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele

considerente:




de interes.



înregistratã, drept prevãzut expres în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, cum corect

a reþinut Curtea de Apel.




Indicarea textului de lege care recunoaºte reclamantei dreptul asupra propriei

mãrci nu poate în niciun caz sã atragã nelegalitatea hotãrârii ºi nici nu reprezintã o

schimbare a temeiului de drept al acþiunii deduse judecãþii.

Referitor la îndreptãþirea reclamantei de a mai produce acele produse pentru

care a obþinut protecþia mãrcii, într-o componenþã chimicã sau alta, acestea sunt

aspecte care exced obiectului pricinii deduse judecãþii ºi pentru lãmurirea cãrora nici

cadrul procesual nu este cel adecvat.

Chiar dacã acest aspect ar fi necontestat, el nu este relevant pentru stabilirea

interesului reclamantei în promovarea acþiunii, deoarece, în principiu, nimic nu împiedicã

pe titularul unei mãrci sã-ºi extindã obiectul de activitate ºi, în consecinþã, aria

produselor ºi serviciilor protejate, câtã vreme nu încalcã alte drepturi de proprietate

intelectualã legal protejate ori convenþiile la care este parte.

În ceea ce priveºte afirmaþia recurentei potrivit cãreia, în calitate de cotitularã a

mãrcii combinate Gerovital H3 cu specimen de semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, are

dreptul de a se bucura de dreptul conferit prin înregistrare, inclusiv de acela de a utiliza

un semn identic sau similar, aceasta urmeazã sã facã obiect de analizã cu ocazia

rejudecãrii cauzei, deoarece priveºte chiar fondul chestiunii litigioase dintre pãrþi.

Astfel, numai cu ocazia judecãrii fondului se va putea verifica, dupã caz, dacã

pârâta a avea dreptul sã înregistreze marca Gerovital, respectiv dacã aceastã

înregistrare este susceptibilã sã aducã atingere drepturilor reclamantei asupra mãrcii

anterioare, în condiþiile art. 48 cu referire la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Având în vedere cã decizia atacatã este legalã, Înalta Curte a menþinut-o ºi a


Acþiune în decãdere din drepturile conferite de marcã.

Utilizare efectivã

Legea nr. 84/1998,

art. 45-46

În condiþiile în care, de la data înregistrãrii mãrcii ºi pânã la introducerea cererii de

decãdere, titularul mãrcii a efectuat numai acte de comerþ izolate, cu caracter pregãtitor, în

scopul aplicãrii ulterioare a mãrcii pe produse, nu se poate reþine o utilizare efectivã a

mãrcii pentru produsele pentru care a înregistrat-o.

Faptul cã o altã persoanã a constatat cã existenþa mãrcii reprezintã un obstacol în

înregistrarea propriei mãrci pentru produse identice sau similare ºi cã a intentat acþiunea

în decãdere pentru eliminarea acestui obstacol, nu numai cã nu contravine legii, dar este

tocmai remediul legal pentru situaþia în care un titular înregistreazã o marcã de baraj, pe

care nu o foloseºte efectiv în activitatea comercialã, dar care împiedicã înregistrarea sau

folosirea unui semn identic sau similar de cãtre alte persoane.


decizia nr. 4089 din 18 mai 2007

La 7 decembrie 2005, reclamanta S.C. E. S.R.L. a chemat în judecatã pe pârâta

S.C. M.C.I. S.R.L., solicitând instanþei ca, prin hotãrârea ce o va pronunþa, sã dispunã

decãderea pârâtei din drepturile conferite de marca ELITE, pentru carne ºi produse din

carne, clasa 29.

În motivare, reclamanta a arãtat cã a depus la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci

– O.S.I.M. – o cerere pentru înregistrarea mãrcii individuale combinate „Gustul desãvârºit

ELITE”, aceastã cerere fiind respinsã prin decizia nr. 213909/2005, motivat de faptul cã a

fost identificatã marca înregistratã anterior, MN 33188-E, pentru produse similare din clasa

29, a cãrei titularã este societatea pârâtã.

Dar, susþine reclamanta, marca ELITE nu a fost niciodatã utilizatã pe teritoriul

României, de cãtre pârâtã, în ultimii 5 ani pentru produse din clasa 29, în special pentru

carne ºi produse din carne. Societatea pârâtã, titularã a mãrcii, se ocupã cu producerea

de ambalaje – conform paginii de internet a acesteia – ºi nu a avut activitãþi în domeniul

producþiei de alimente în ultimii 5 de ani.

În drept, au fost invocate prevederile art. 45 ºi urm. ºi art. 50 din Legea nr. 84/1998,

precum ºi Regula 32 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ºi arãtând cã, la data

de 15 iulie 1997, a obþinut dreptul asupra mãrcii ELITE, prin înregistrare la O.S.I.M., sub

nr. 033188, pentru produsele ºi serviciile din clasele 29, 35 ºi 39, iar de la data înregistrãrii

ºi pânã în prezent, marca a fost utilizatã efectiv pe teritoriul României, pentru toate

categoriile de produse din clasa 29.

Prin încheierea pronunþatã la data de 11 ianuarie 2006, s-a dispus scoaterea cauzei

de pe rolul secþiei comerciale a Tribunalului Bucureºti, la care a fost iniþial repartizatã ºi

reînregistratã pe rolul Secþiei a III-a civile a aceluiaºi tribunal.

Pârâta a formulat cerere reconvenþionalã, solicitând sã se interzicã reclamantei

comercializarea produselor cu semnul „Gustul Desãvârºit ELITE”.

Prin sentinþa civilã nr. 776 din 7 iunie 2006, Tribunalul Bucureºti, Secþia a III-a civilã,

a respins cererea de decãdere din dreptul la marcã.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut cã reclamanta este

îndreptãþitã sã formuleze acþiune în decãderea din drepturi a pârâtei pentru cã cererea sa

de înregistrare a mãrcii „Gustul desãvârºit ELITE” a fost respinsã de Oficiul de Stat pentru

Invenþii ºi Mãrci întemeiat pe existenþa mãrcii ELITE, anterior înregistratã de cãtre pârâtã.

În raport de prevederile art. 47 din Legea nr. 84/1998, pârâtei îi revine obligaþia de a

dovedi folosirea mãrcii, ºi, sub acest aspect, s-a constatat cã pârâta a fãcut dovada

folosirii efective a mãrcii, în mod public, în ultimii 5 ani, înþelegând prin folosire efectivã o

utilizare a mãrcii în activitãþile comerciale obiºnuite pentru produsele pentru care marca a

fost înregistratã, în mod serios ºi cu finalitatea evidentã de prezervare a drepturilor

exclusive asupra mãrcii.

Prin decizia civilã nr. 776 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a

civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a admis apelul declarat de

reclamantã, a schimbat în tot sentinþa, a admis acþiunea ºi a dispus decãderea pârâtei din

drepturile cu privire la marca ELITE nr. 33188 în ceea ce priveºte produsele din carne ºi

preparate din carne, obligând-o, totodatã, pe pârâtã la plata sumei de 20,15 lei (RON)

cheltuieli de judecatã.


Critica referitoare la nelegalitatea sentinþei apelate pentru încãlcarea dispoziþiilor art.

116 din Codul de procedurã civilã este nefondatã.

Pârâta-intimatã nu a depus, odatã cu întâmpinarea, înscrisuri spre a-ºi susþine

apãrãrile formulate, situaþie faþã de care nu se poate reþine neîndeplinirea obligaþiei

reglementate prin art. 116 din Codul de procedurã civilã, în sensul necesitãþii depunerii de

exemplare suficiente spre a fi comunicate cãtre reclamantã.

În ceea ce priveºte înscrisurile depuse ulterior, ca urmare a încuviinþãrii acestei

probe de cãtre prima instanþã, Curtea de Apel reþine cã administrarea acestei probe s-a

realizat chiar la termenul la care a fost încuviinþatã, termen la care reclamanta-apelantã nu

a fost prezentã, deºi fusese legal citatã.

Potrivit art. 96 din Codul de procedurã civilã, „partea prezentã în instanþã, în

persoanã sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedurã ºi a

înscrisurilor care i se comunicã în ºedinþã. În acest caz, instanþa poate încuviinþa, la

cerere, un termen pentru a lua cunoºtinþã de acte”.

Astfel, în conformitate cu norma juridicã enunþatã, comunicarea de înscrisuri se

face numai faþã de partea prezentã în ºedinþã, într-o astfel de situaþie, respectiva parte

fiind îndreptãþitã sã solicite un nou termen pentru a lua cunoºtinþã de înscrisurile astfel

comunicate.

În condiþiile în care reclamanta apelantã nu a fost prezentã la ºedinþa de judecatã la

care s-a administrat proba cu înscrisuri, nu exista obligaþia instanþei de a-i comunica

acesteia înscrisuri prin corespondenþã ºi nici dreptul corelativ al pãrþii de a primi o astfel de

comunicare în considerarea simplului fapt cã a formulat o solicitare în acest sens prin

memoriul intitulat „rãspuns la întâmpinare”.

Drepturile ºi obligaþiile procesuale ale pãrþilor sunt cele expres stabilite prin lege, iar

exerciþiul lor trebuie fãcut în sensul prevederilor art. 723, alin. (1) din Codul de procedurã

civilã, respectiv „cu bunã credinþã ºi potrivit scopului în vederea cãruia au fost recunoscute

de lege”, iar pretenþia emisã de reclamantã, de a-i fi comunicate prin corespondenþã

înscrisurile ce s-au depus ulterior momentului depunerii întâmpinãrii, constituie o

extrapolare nejustificatã ºi excesivã a prevederilor art. 116 ºi art. 96, care este în dezacord

cu prevederile art. 723, alin. (1) din Codul de procedurã civilã.

În condiþiile în care reclamanta apelantã a fost legal citatã la judecata în fond a

cauzei, iar propunerea ºi administrarea de probe s-a realizat în aceste condiþii, în ºedinþã

publicã, au fost pe deplin respectate principiul contradictorialitãþii ºi cel al dreptului la

apãrare, împrejurarea cã aceastã parte nu a fost prezentã la ºedinþã fiind efectul propriei

opþiuni asupra modului în care a înþeles sã îºi susþinã acþiunea promovatã în justiþie.

În ceea ce priveºte fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat fondate criticile

reclamantei.

Prin cererea de chemare în judecatã, reclamanta S.C. E. S.R.L a solicitat

decãderea pârâtei S.C. M.C.I. S.R.L. din drepturile conferite de marca ELITE pentru carne

ºi produsele din carne, clasa 29, susþinând cã marca nu a fãcut obiectul unei folosiri

efective pe teritoriul României, în ultimii 5 ani, pentru aceastã subclasã.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice,

„dovada folosirii mãrcii incumbã titularului acesteia ºi poate fi fãcutã prin orice mijloc de

probã”.

Probele administrate de cãtre pârâtã, constând în facturi ºi etichete, relevã

utilizarea mãrcii ELITE de cãtre pârâtã pentru pasta de tomate, bulion ºi mãsline, iar nu

pentru carne ºi produsele din carne din clasa 29, în legãturã cu care reclamanta a formulat

cererea de decãdere.

De asemenea, contractul de prestãri servicii nr. 50 din 20 februarie 2006 are ca

obiect servicii în domeniul industrializãrii pastei de tomate.

În raport de aceste probe, Curtea de Apel a constatat cã pârâta nu a probat faptul

folosirii efective a mãrcii pentru carne ºi produsele din carne din clasa 29, susþinerile

reclamantei sub acest aspect dovedindu-se întemeiate.

În ceea ce priveºte facturile potrivit cãrora societatea pârâtã ar fi cumpãrat „etichete

mezeluri ºi carne marca ELITE” ºi „carne preambalatã ELITE; cârnaþi ELITE ºi salam

ELITE”, Curtea a reþinut cã acestea poartã data de 1 decembrie 2005 ºi, respectiv, 5

decembrie 2005.

Potrivit art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, „titularul nu poate fi decãzut din

drepturile sale, dacã în perioada de la expirarea duratei prevãzute la art. 45, alin. (1), lit.

a), pânã la prezentarea cererii de decãdere, marca a fost folositã efectiv. Totuºi, dacã

începerea sau reluarea folosirii mãrcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiþie

a cererii de decãdere, folosirea mãrcii nu va fi luatã în considerare, dacã pregãtirile pentru

începerea sau reluarea folosirii mãrcii au intervenit numai dupã ce titularul a cunoscut

intenþia de prezentare a unei cereri de decãdere”.

Or, nu numai cã cele douã facturi menþionate sunt întocmite cu douã ºi, respectiv,

cinci zile înaintea datei la care cererea reclamantei de decãdere a pârâtei din drepturile

asupra mãrcii ELITE a fost înregistratã pe rolul instanþei, dar ele relevã acte pregãtitoare

de folosire a mãrcii pentru carne ºi produse din carne, constând în achiziþionarea de

etichete pentru astfel de produse ºi a unei cantitãþi relativ reduse de carne (150 kg),

cârnaþi ºi salam (300 ºi respectiv 350 bucãþi), iar nu o folosire efectivã a mãrcii ELITE în

activitatea curentã.

De altfel, aceste acte pregãtitoare nu s-au dovedit a fi fost urmate de alte acte de

folosire propriu-zisã a mãrcii pentru produsele în discuþie, deºi perioada de timp scursã

pânã la soluþionarea apelului a fost de peste un an.

Cât priveºte apãrarea intimatei pârâte, în sensul cã aceasta ar avea intenþia ºi

voinþa onestã de a-ºi prezerva drepturile exclusive asupra mãrcii ELITE pentru produsele

din clasa 29 (carne ºi produse din carne), Curtea de Apel a considerat cã nu poate fi

reþinutã, în condiþiile în care numai actele de folosire efectivã, în activitatea obiºnuitã a

titularului, sunt de naturã a-l pune pe acesta la adãpost de sancþiunea decãderii prevãzute

de art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998. Prezervarea mãrcii pentru considerente ce ar þine

de buna-credinþã, de voinþa onestã ºi de eventuale proiecte de dezvoltare ori diversificare

a activitãþii titularului ar constitui o restrângere nejustificatã a drepturilor terþilor ce ar dori

sã îºi aproprieze aceeaºi marcã pentru produse/servicii ce sunt de actualitate.

Concluzionând, Curtea de Apel a reþinut cã marca ELITE – pentru care pârâta are

calitate de titular pentru clasele 29, 35 ºi 39 conform certificatului de înregistrare a mãrcii

nr. 33188, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci – nu a fost efectiv folositã de

cãtre pârâtã pentru carne ºi produsele din carne din clasa 29, situaþie faþã de care, potrivit

dispoziþiilor art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998, cererea reclamantei de decãdere a

pârâtei din drepturile conferite de aceastã marcã pentru produsele menþionate este

întemeiatã.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului,

modificarea în parte a deciziei, numai în ceea ce priveºte soluþia datã motivului referitor la

fondul cauzei ºi respingerea cererii de decãdere din drepturile conferite de marcã.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susþine cã instanþa de apel nu

a aplicat corect dispoziþiile art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, nesocotind atât litera,

cât ºi spiritul legii.

Referitor la litera legii, recurenta aratã cã instanþa de apel, deºi a reþinut în

considerente cã facturile prin care pârâta a comercializat carne preambalatã, cârnaþi ºi

salam sub marca ELITE, au fost întocmite cu 2 zile ºi respectiv 5 zile înainte de data

înregistrãrii reclamantei pe rolul instanþei, iar factura din data de 24 decembrie a ignorat-o

complet, nu a þinut seama de faptul cã pârâta a folosit marca înainte de a cunoaºte intenþia

reclamantei de a o acþiona în judecatã, din moment ce acþiunea nici nu fusese depusã la

instanþã.

Recurenta susþine cã toate cele trei facturi dovedesc faptul cã a achiziþionat carne

ºi produse din carne, folosind pentru aceasta marca ELITE, ceea ce face inaplicabile

dispoziþiile art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998.

În opinia recurentei, a fost încãlcat ºi spiritul legii, care urmãreºte sã protejeze pe

titularul mãrcii ºi buna sa credinþã.

Folosirea serioasã, realã ºi neechivocã a mãrcii sunt probleme de fapt, supuse

liberei aprecieri a judecãtorilor, care, analizând circumstanþele proprii cauzei, trebuie sã

constate cã folosirea mãrcii are ca obiect sã creeze sau sã conserve un debuºeu pentru

produsele marcate ºi cã nu vizeazã simpla deþinere a dreptului la marcã.

Recurenta susþine cã a dovedit cu înscrisurile administrate în cauzã cã a folosit

marca ELITE pentru produse din clasa 29, inclusiv carne ºi produse din carne, în planul

sãu de afaceri fiind prevãzutã extinderea activitãþii, pe care decãderea din dreptul la marcã

ar afecta-o grav.

Recursul este nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele considerente:

Curtea de Apel a reþinut, ca situaþie de fapt, cã în perioada de protecþie a mãrcii

ELITE nr. 33188, reclamanta nu a folosit aceastã marcã pentru carne ºi preparate din

carne decât prin menþionarea sa în facturile din data de 1 decembrie 2005 ºi 5 decembrie

2005, în condiþiile în care cererea de decãdere s-a înregistrat la data de 7 decembrie 2005

ºi cã cele douã facturi relevã numai acte pregãtitoare de folosire a mãrcii, constând în

achiziþionarea de etichete, neurmate de acte propriu-zise de folosire a mãrcii pentru

produsele în discuþie.

La aceastã situaþie de fapt, Curtea de Apel a aplicat corect dispoziþiile art. 45, alin.

(1), lit. a) din Legea nr. 84/1998, ca ºi pe cele ale art. 46, alin. (2) din aceeaºi lege, despre

care recurenta pretinde cã au fost greºit aplicate.

Astfel, potrivit textului de lege menþionat, titularul nu poate fi decãzut din drepturile

sale dacã în perioada de la expirarea duratei prevãzute la art. 45, alin. (1), lit. a) – adicã a

celor 5 ani de nefolosire neîntreruptã a mãrcii – ºi pânã la prezentarea cererii de

decãdere, marca a fost folositã efectiv.

În continuare, textul prevede cã, dacã începerea sau reluarea folosirii mãrcii a avut

loc cu trei luni înainte de prezentarea în justiþie a cererii de decãdere, folosirea mãrcii nu

va fi luatã în considerare, dacã pregãtirile pentru începerea sau reluarea folosirii au

intervenit numai dupã ce titularul a cunoscut intenþia de prezentare a unei cereri de

decãdere.

În speþã, recurenta solicitã a se face aplicarea dispoziþiilor art. 46, alin. (2) din

Legea nr. 84/1998, ceea ce înseamnã cã nu contestã cã perioada de 5 ani de nefolosire

efectivã a mãrcii pentru carne ºi preparate din carne s-a împlinit, dar considerã cã

începerea folosirii mãrcii, ca urmare a extinderii activitãþii sale comerciale, întruneºte

cerinþele textului de lege menþionat, pentru a paraliza cererea reclamantei privind

decãderea din dreptul la marcã.

Pentru ca aceastã apãrare a pârâtei sã poatã fi primitã, trebuie îndeplinite

urmãtoarele condiþii:

1. Actele de începere a folosirii mãrcii – niciodatã nesusþinându-se cã ar fi vorba

despre o reluare – sã fie anterioare cu cel puþin trei luni datei de înregistrare a cererii de

decãdere sau, în cazul în care se situeazã în intervalul de trei luni premergãtoare intentãrii

acþiunii, pregãtirile pentru începerea folosirii sã nu fi intervenit dupã ce titularul a luat

cunoºtinþã despre intenþia de intentare a acþiunii.

În cauza dedusã judecãþii, pârâta se aflã în cea de-a doua ipotezã, în sensul cã

actele de folosire a mãrcii de care se prevaleazã se situeazã în perioada de trei luni

anterioarã cererii de chemare în judecatã.

Sub acest aspect, deºi Curtea de Apel a observat cã cele douã facturi au fost

întocmite cu douã ºi, respectiv, cinci zile înainte de introducerea acþiunii, nu le-a înlãturat

pe considerentul cã pârâta le-ar fi întocmit ºtiind despre intenþia reclamantei de a solicita

decãderea, ci le-a analizat sub aspectul concludenþei lor în soluþionarea litigiului.

Prin urmare, susþinerea din recurs a pârâtei, conform cãreia la data întocmirii celor

douã facturi nu avea cunoºtinþã despre intenþia reclamantei de a o chema în judecatã nu

are nicio relevanþã.

Nici faptul cã pârâta ar mai fi ataºat la dosar o facturã din data de 24 decembrie

2005, iar instanþa de apel nu a luat-o în considerare, nu este în mãsurã sã atragã

nelegalitatea hotãrârii, câtã vreme acest pretins act de folosire a mãrcii se situeazã în timp

dupã data introducerii acþiunii, neintrând sub incidenþa dispoziþiilor art. 46, alin. (2) din

Legea nr. 84/1998.

2. ªi în cazul începerii sau reluãrii folosirii mãrcii, trebuie sã fie îndeplinitã condiþia

prevãzutã în art. 45, alin. (1), lit. a), pentru a împiedica decãderea titularului din dreptul la

marcã, adicã actele îndeplinite de titular sã fie acte de folosire efectivã a mãrcii.

În acest sens, pârâta trebuia sã facã dovada cã în perioada premergãtoare

intentãrii acþiunii a început sã foloseascã efectiv marca ELITE, pentru carne ºi preparate

din carne.

Din aceastã perspectivã, analiza probelor administrate ºi stabilirea situaþiei de fapt

sunt atributul instanþelor de fond, instanþa de recurs neavând posibilitatea de a verifica

decât legalitatea hotãrârii atacate, prin prisma motivelor expres ºi limitativ prevãzute de

art. 304, pct. 1-9 din Codul de procedurã civilã, nu ºi de a reanaliza probele în scopul

reevaluãrii situaþiei de fapt reþinute în fazele procesuale anterioare.

În speþã, Curtea de Apel a constatat cã numai douã din înscrisurile depuse la dosar

de pârâtã au legãturã cu activitatea acesteia de comercializare a unor preparate din carne

ºi cã reprezintã numai acte pregãtitoare ale unei asemenea activitãþi, câtã vreme ele nu

dovedesc decât achiziþionarea unor etichete susceptibile a fi aplicate pe produse, dar în

legãturã cu care nu s-a dovedit cã au ºi fost comercializate sub marca ELITE.

În condiþiile în care, de la data înregistrãrii mãrcii ºi pânã la introducerea cererii de

decãdere, titularul a efectuat numai douã acte de comerþ izolate, cu caracter pregãtitor, în

scopul aplicãrii ulterioare a mãrcii ELITE pe produse, corect a stabilit Curtea de Apel cã

pârâta nu a folosit efectiv marca în legãturã cu o parte a produselor pentru care a

înregistrat-o, respectiv pentru carne ºi preparate din carne.

Faptul cã reclamanta a constatat cã existenþa mãrcii pârâtei reprezintã un obstacol

în înregistrarea propriei mãrci pentru produse identice sau similare ºi cã a intentat

acþiunea în decãdere pentru eliminarea acestui obstacol nu numai cã nu contravine legii,

dar este tocmai remediul legal pentru situaþia în care un titular înregistreazã o marcã de

baraj, pe care nu o foloseºte efectiv în activitatea comercialã, dar care împiedicã

înregistrarea sau folosirea unui semn identic sau similar de cãtre alte persoane.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a constatat cã decizia Curþii de Apel

este legalã ºi, în baza art. 312 din Codul de procedurã civilã, a menþinut-o, respingând

recursul ca nefondat.

Notã. Deºi nu a fãcut obiectul recursului, motivarea datã de Curtea de Apel cu

privire la comunicarea înscrisurilor cãtre partea lipsã este în dezacord cu

prevederile art. 96 ºi ale art. 116 din Codul de procedurã civilã.

1

Acţiune în decăderea din dreptul la marcă. Calculul termenului de 5 ani a lipsei de folosinţă a mărcii. Excepţia prematurităţii acţiunii. Cuprins pe materii :

Drept civil. Dreptul proprietăţii intelectuale. Marcă. Index alfabetic :

decăderea din dreptul la marcă - termen de decădere - prematuritate

Legea nr. 84/1998 : art. 45 alin.(1) lit. a

Perioada prevăzută de art. 45 alin.(1) lit. a din Legea nr. 84/1998 poate avea natura unui termen suspensiv, doar la împlinirea căruia să se poate exercita dreptul persoanei interesate de a cere decăderea, atunci când acţiunea este introdusă înainte de această perioadă, sau poate fi o cerinţă – alături de celelalte două, privitoare la nefolosirea efectivă a mărcii şi lipsa motivelor justificate pentru nefolosire – în raport de care se apreciază asupra temeiniciei acţiunii, atunci când acţiunea în decădere este introdusă după mai mult de 5 ani de la data înregistrării mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor.

Momentul de la care începe să curgă termenul de 5 ani trebuie raportat la data de la care titularul mărcii nu mai poate avea niciun fel de incertitudine referitoare la aproprierea mărcii, siguranţă de natură să înlăture orice reticenţă dedusă din posibilitatea obligării sale la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat unei alte persoane titulare a mărcii respective. Acest moment este acela al înregistrării mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor, care conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii.

ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.7172 din 18 noiembrie 2008

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta S.C.

Terapia S.A. a chemat în judecată Walmark A.S. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi

Mărci, solicitând decăderea pârâtei Walmark A.S. din dreptul asupra mărcii

ARTHROSTOP.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a depus spre înregistrare marca

ARTHROSTOP, fiind interesată în obţinerea şi utilizarea acestei mărci pe teritoriul

României pentru produse şi servicii din clasele 05 şi 35.

Din cercetarea documentară efectuată în baza de date a OSIM, reclamanta a

aflat că Walmark A.S. este titulara mărcii ARTHROSTOP nr. 734174, înregistrată în

România cu începere de la data de 28 februarie 2000, pentru produse din clasele

2

05, 29 şi 30. Informaţiile deţinute de reclamantă relevă faptul că marca

ARTHROSTOP nr. 734174 nu a fost niciodată folosită de pârâtă în România, din

momentul înregistrării şi până în prezent.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr.

84/1998.

Pârâta Walmark A.S. a arătat că la data de 30 octombrie 2002 OSIM a emis

Decizia de admitere a mărcii MI 734174 – ARTHROSTOP, fiind publicată la data de

6 februarie 2003, iar marca a fost efectiv utilizată în România, fiind comercializate

sub această denumire produse pentru tratamentul artrozei.

La 25 septembrie 2006 S.C. Walmark România S.R.L. a formulat cerere de

intervenţie „în interes propriu” şi „în interesul pârâtei Walmark A.S.”, invocând

dispoziţiile art. 49 şi urm. C.proc.civ., art. 42, art. 46 lit. b şi art. 47 din Legea nr.

84/1998.

În motivarea cererii incidentale, s-a arătat că marca ARTHROSTOP este

înregistrată în România, având anterioritate faţă de orice alte mărci identice sau

similare şi a fost utilizată efectiv pe teritoriul României atât de pârâtă în calitate de

proprietar şi licenţiator, cât şi de intervenientă în calitate de licenţiat, titular al

dreptului de folosinţă exclusivă asupra

mărcii menţionate.

Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1462/2006 Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată

excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă şi a admis excepţia prematurităţii,

respingând acţiunea ca fiind prematur formulată.

Prima instanţă a reţinut, în privinţa excepţiei lipsei de interes, că reclamanta a

făcut dovada interesului în promovarea acţiunii prin faptul că desfăşoară activitate

comercială concurentă cu aceea a pârâtei, fiind interesată a-şi înregistra ca marcă

produsul propriu.

Referitor la excepţia prematurităţii, s-a arătat că termenul de 5 ani începe să

curgă cel mai devreme de la data înregistrării mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor.

Până la acea dată se poate considera că lipsa de folosinţă a mărcii ar putea fi

justificată câtă vreme există o anumită incertitudine în legătură cu aproprierea

acesteia.

Marca pârâtei a fost înregistrată în Registrul Naţional al Mărcilor la 6 februarie

2003, iar acţiunea a fost introdusă la 3 martie 2006, astfel încât termenul de

decădere de 5 ani prevăzut de lege nu era împlinit.

3

Prin sentinţa civilă nr. 727/2007 a fost admisă cererea intervenientei S.C.

Walmark România S.R.L. şi sentinţa civilă nr. 1462 din 14 noiembrie 2006 a fost

completată în sensul că reclamanta a fost obligată la 15.000 lei cheltuieli de

judecată.

Prin decizia civilă nr. 260 A din 26 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de

Apel Bucureşti, au fost admise apelurile declarate de reclamantă împotriva ambelor

sentinţe.

A fost desfiinţată în parte sentinţa civilă nr. 1462/2006, în ceea ce priveşte

excepţia prematurităţii şi în tot sentinţa civilă nr. 727/2007. Cauza a fost trimisă spre

rejudecare aceleiaşi instanţe.

În considerentele hotărârii, s-a arătat că instanţa investită cu

soluţionarea unei acţiuni în decădere urmează a verifica îndeplinirea cumulativă a

celor trei condiţii de fond privitoare la: împlinirea termenului de 5 ani; nefolosirea

mărcii; lipsa unor motive justificate pentru nefolosire.

Deoarece privesc fondul cauzei, toate cele trei condiţii urmează a fi analizate

în cadrul fondului acţiunii, iar nu în etape procesuale anterioare.

Excepţia prematurităţii poate fi ridicată ori de câte ori instanţa a fost sesizată

fără a se fi respectat o procedură prealabilă prevăzută de lege şi obligatoriu a fi

parcursă anterior sesizării instanţei. Ca urmare a admiterii excepţiei, cererea va fi

respinsă ca prematură însă după parcurgerea procedurii prealabile reclamantul va

avea din nou deschisă calea la sesizarea instanţei. Cu titlu de exemplu, excepţia

prematurităţii va putea fi invocată în situaţia în care instanţa de contencios

administrativ a fost sesizată anterior parcurgerii recursului graţios cu o cerere privind

lipsa răspunsului autorităţii administrative; de asemenea, va putea fi invocată în

litigiile comerciale în cazul sesizării instanţei fără parcurgerea etapei de conciliere

directă prevăzută de art. 7201 C.proc.civ.

În speţă, condiţia împlinirii termenului de 5 ani prevăzut de art. 45 din Legea

nr. 84/1998 este o condiţie de fond ce urmează a fi analizată odată cu temeinicia

acţiunii, iar nu anterior fondului cauzei. Aceasta deoarece constatarea neîndeplinirii

uneia din condiţiile prevăzute cumulativ de art. 45 va avea ca efect respingerea

acţiunii ca neîntemeiată, iar nu ca prematură.

Apelul împotriva sentinţei civile nr. 727/2007 a fost admis ca o consecinţă a

desfiinţării primei sentinţe.

Pârâta şi intervenienta au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art.

304 pct. 7, pct.8 şi pct.9 C.proc.civ., criticile formulate vizând următoarele aspecte:

4

În mod greşit a apreciat instanţa de apel că nu se poate cerceta pe cale de

excepţie împlinirea sau nu a termenului de 5 ani, ci doar prin analizarea tuturor

condiţiilor prevăzute de art.45 lit.a din Legea nr. 84/1998.

Termenul de 5 ani este un termen suspensiv care nu se impune a fi analizat

împreună cu celelalte două condiţii, respectiv nefolosirea mărcii şi lipsa unor motive

nejustificate pentru nefolosire.

Soluţia de admitere a excepţiei de prematuritate s-a impus deoarece

termenul de 5 ani stipulat de lege, care ar fi dat dreptul S.C. Terapia S.A. să

formuleze cererea de decădere, nu s-a împlinit. Termenul de 5 ani a început să

curgă de la 6 februarie 2003, când a fost publicată decizia de admitere a mărcii.

Această dată marchează opozabilitatea faţă de terţi a mărcii ARTHROSTOP şi

reprezintă un moment obiectiv prevăzut de art. 28 din Legea nr. 84/1998 în raport de

care se calculează termenul de 5 ani.

Pe fondul cauzei acţiunea este neîntemeiată, fiind administrate dovezi de

folosire efectivă a mărcii.

Recursul este întemeiat, în sensul următoarelor considerente:

Obiectul cererii introductive de instanţă îl constituie decăderea pârâtei

Walmark A.S. din dreptul asupra mărcii ARTHROSTOP.

Conform art. 45 alin.(1) lit. a din Legea nr. 84/1998, în temeiul căruia s-a

solicitat decăderea din drepturile conferite de marcă, orice persoană interesată poate

solicita Tribunalului Municipiului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a

mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă, fără motive

justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o

perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a

fost înregistrată.

Având în vedere cadrul procesual astfel determinat, instanţa de recurs are de

examinat următoarele probleme de drept:

- dacă perioada de 5 ani constituie sau nu o condiţie în raport de

care se apreciază însăşi temeinicia acţiunii în decădere, astfel încât

această cerinţă să nu poată face obiect al unei excepţii procesuale;

- de când se socoteşte că începe să curgă perioada de 5 ani, pentru a se

aprecia asupra decăderii.

Cât priveşte prima chestiune, instanţa de recurs apreciază că perioada

prevăzută de art. 45 alin.(1) lit. a din Legea nr. 84/1998 poate avea natura unui

termen suspensiv, doar la împlinirea căruia să se poate exercita dreptul persoanei

5

interesate de a cere decăderea, atunci când acţiunea este introdusă înainte de

această perioadă, sau poate fi o cerinţă – alături de celelalte două, privitoare la

nefolosirea efectivă a mărcii şi lipsa motivelor justificate pentru nefolosire – în raport

de care se apreciază asupra temeiniciei acţiunii, atunci când acţiunea în decădere

este introdusă după mai mult de 5 ani de la data înregistrării mărcii în Registrul

Naţional al Mărcilor.

Dacă nu s-ar face această distincţie şi, în ambele situaţii, acţiunea ar fi

respinsă ca nefondată, s-ar ajunge ca soluţia de respingere impusă doar de

neîmplinirea duratei de 5 ani, să fie opusă cu autoritate de lucru judecat într-o nouă

acţiune exercitată după mai mult de 5 ani de la data înregistrării mărcii în Registrul

Naţional al Mărcilor.

În speţă, faţă de data înregistrării mărcii ARTHROSTOP în Registrul Naţional

al Mărcilor, exercitarea dreptului de a obţine decăderea din marcă era afectată la

data sesizării instanţei de termenul suspensiv de 5 ani, a cărui neîmplinire putea fi

invocată prin intermediul excepţiei prematurităţii.

Apreciind altfel, instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art.

45 alin.(1) lit.a din Legea nr. 84/1998, astfel încât critica formulată de recurente

întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Cât priveşte chestiunea privitoare la momentul de la care începe să curgă

termenul de 5 ani, instanţa de recurs apreciază că trebuie raportat la data de la care

titularul mărcii nu mai poate avea niciun fel de incertitudine referitoare la aproprierea

mărcii, siguranţă de natură să înlăture orice reticenţă dedusă din posibilitatea

obligării sale la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat unei alte persoane titulare a

mărcii respective. Acest moment este acela al înregistrării mărcii în Registrul

Naţional al Mărcilor, care conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii.

În speţă, în baza Aranjamentului de la Madrid, pârâta şi-a înregistrat marca

ARTHROSTOP la 28 februarie 2000, România fiind ţară desemnată.

În România însă, termenul de 5 ani a început să curgă de la 6 februarie 2003,

când a fost publicată decizia de admitere a mărcii ARTHROSTOP MI 734174.

Întrucât acţiunea de decădere a fost înregistrată la 3 iunie 2006, termenul de 5 ani

nu era împlinit, astfel încât în mod corect prima instanţă a considerat că acţiunea a

fost prematur introdusă.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin.(1) şi alin.(3) C.proc.civ.,

recursul a fost admis şi decizia atacată a fost modificată parţial, numai în limitele

criticilor formulate de recurente, care au arătat în ce au constat greşelile săvârşite de

6

instanţa de apel doar cu privire la soluţia dată asupra sentinţei nr. 1462/2006 a

Tribunalului Bucureşti. Împrejurarea că prin motivele de recurs s-a cerut să fie

păstrate ambele sentinţe, nu este suficient pentru ca instanţa de recurs –

nedevolutivă – în lipsa unor critici precise, să examineze şi legalitatea soluţiei

privitoare la sentinţa de completare a dispozitivului.

Anularea înregistrãrii mãrcii pentru rea-credinþã. Anularea

contractului subsecvent de cesiune a mãrcii

Legea nr. 84/1998, art. 5,

art. 6, art. 48

1. Potrivit dispoziþiilor Legii nr. 84/1998, se poate solicita nulitatea mãrcii dacã

înregistrarea mãrcii a fost fãcutã cu rea-credinþã. Reaua-credinþã a solicitantului la

momentul depunerii cererii de înregistrare existã dacã acesta avea cunoºtinþã de folosirea

anterioarã a acestui semn, pentru produse identice ºi similare, de cãtre un concurent.

2. În ceea ce priveºte anularea contractului de cesiune a mãrcii, aplicarea în speþã

a principiilor „quod nullum est nullum producit effectum” ºi „resoluto jure dantis, resolvitur

jus accipientis” este justã.

Chiar dacã s-ar menþine contractul de cesiune, pe considerentul cã se aflã într-o

situaþie care-l excepteazã de la aplicarea principiilor enunþate, dobândind dreptul asupra

mãrcii cu titlu oneros ºi cu bunã-credinþã, recurentul s-ar gãsi în situaþia de a fi proprietarul

unei mãrci anulate.


decizia civilã nr. 2815 din 30 martie 2007

Prin cererea înregistratã la data de 5 noiembrie 2004, reclamanta G.B.C. a chemat

în judecatã pe pârâþii T.C.V., C.I.A.C.P. ºi Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci –

O.S.I.M., solicitând instanþei sã dispunã anularea înregistrãrii mãrcii GBC nr. 050097 din

15 martie 2002, pentru clasele 16 ºi 35, al cãrei titular iniþial a fost pârâtul T.C.V., anularea

contractului de cesiune a mãrcii, încheiat între pârâþi, precum ºi obligarea O.S.I.M. sã

radieze marca ºi înregistrarea cesiunii din Registrul Naþional al Mãrcilor – R.N.M.

În motivarea cererii, reclamanta a arãtat cã pârâtul T.C.V. a înregistrat marca cu

rea-credinþã, întrucât a avut cunoºtinþã cu mult timp înainte despre faptul cã marca GBC a

fost creatã ºi aparþine reclamantei, partenerul de afaceri la care pârâtul era asociat.

Marca reprezintã, de fapt, prescurtarea denumirii reclamantei, care a înregistrat

aceeaºi marcã în S.U.A., beneficiind de protecþie pe teritoriul acestora din 1960. La data

de 4 octombrie 2004, reclamanta a depus o cerere de înregistrare a mãrcii GBC,

combinatã, pentru clasele 7, 16 ºi 17.

Pârâtul T.C.V. este asociat la S.C. T.B. S.R.L., distribuitor de biroticã al reclamantei

pe piaþa româneascã, încã din 1998 ºi a avut cunoºtinþã de faptul cã reclamanta intenþiona

sã promoveze marca GBC în România.

Contractul de cesiune a mãrcii este lovit de nulitate, ca act subsecvent; pe de altã

parte, pârâtul C.I.A.C.P. nu putea dobândi prin cesiune marca, faþã de prevederile art. 14,

lit. c) din Legea nr. 51/1995.

Prin sentinþa civilã nr. 475 din 10 mai 2005 Tribunalul Bucureºti, Secþia a IV-a civilã,

a admis acþiunea, a dispus anularea înregistrãrii mãrcii ca fiind fãcutã de cãtre pârât cu

rea-credinþã, precum ºi contractul de cesiune, dispunându-se radierea înregistrãrii mãrcii,

precum ºi a cesiunii.

Pentru a hotãrî astfel, tribunalul a reþinut interesul reclamantei în formularea acþiunii

în anulare, întrucât aceasta a creat ºi folosit marca GBC, anterior cererii de înregistrare a

mãrcii pe teritoriul României de cãtre pârâtul T.C.V., ºi a protejat-o în S.U.A., iar în 2004 a

depus cerere de înregistrare a mãrcii pe teritoriul României.

S-a reþinut cã marca reprezintã prescurtarea denumirii reclamantei, precum ºi faptul

cã reclamanta ºi-a creat pe teritoriul României o piaþã de desfacere a produselor sale.

Sub aspectul fondului, tribunalul a arãtat cã reprezintã o dovadã de fraudã

cunoaºterea de cãtre deponentul cererii de înregistrare a folosirii anterioare a aceluiaºi

semn, pentru produse identice ºi similare, de cãtre un concurent.

Pe baza probelor administrate în cauzã, tribunalul a reþinut cã s-a fãcut dovada

relei-credinþe a pârâtului T.C.V. la momentul înregistrãrii mãrcii. Întreaga corespondenþã

purtatã între pãrþi, actele constitutive ale societãþilor implicate, documentele fiscale depuse

au fost reþinute ca probe, în sensul cã produsele marcate de cãtre reclamantã au început

sã fie comercializate de cãtre reclamantã pe piaþa româneascã, prin intermediul

distribuitorului S.C. T.B. S.R.L., anterior datei de înregistrare a mãrcii de cãtre asociatul

acesteia.

Instanþa de fond a reþinut identitatea foneticã ºi vizualã a celor douã mãrci – cea

folositã de cãtre reclamantã ºi cea înregistratã de cãtre pârâtul T.C.V. – ºi identitatea

dintre produsele pentru care a fost înregistratã marca de cãtre pârât ºi cele importate în

România de cãtre societatea al cãrei administrator ºi asociat este pârâtul.

S-a apreciat, în consecinþã, faptul cã înregistrarea unei mãrci absolut identice,

pentru produse identice ºi similare cu cele ale reclamantei, constituie un act de

înregistrare cu rea-credinþã, a mãrcii.

În calitatea sa de distribuitor unic autorizat al produselor reclamantei, pârâtul a

cunoscut neîndoielnic faptul cã marca aparþine reclamantei, iar negocierile pãrþilor privind

cesionarea mãrcii nu dovedesc decât interesul acesteia de a-ºi vedea protejatã marca pe

teritoriul României. Reclamanta este unul dintre asociaþii I.G., fostã I.A.G., cu care pârâtul

a avut relaþii comerciale.

S-a apreciat cã pârâtul a eludat astfel regulile concurenþei loiale, de a nu folosi un

semn distinctiv ce aparþine unui concurent ºi a urmãrit înlãturarea de pe piaþã a acestuia

sau blocarea lui, folosindu-se de atributul exclusiv al depozitului.

Contractul de cesiune a fost anulat în virtutea principiului potrivit cãruia nulitatea

actului principal determinã nulitatea actului subsecvent, principiul ocrotirii subdobândi-

torului cu titlu oneros de bunã-credinþã fiind aplicabil doar în materia bunurilor imobile. În

privinþa prevederilor art. 1909 din Codul civil, buna-credinþã a cesionarului mãrcii nu are

relevanþã, întrucât aceasta se aplicã bunurilor mobile corporale, iar nu celor incorporale,

aºa cum este marca.

Împotriva acestei hotãrâri, pârâtele au declarat apel.

Prin decizia civilã nr. 93 din 25 mai 2006, Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a

civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondate ambele

apeluri.


Prima instanþã a procedat la o temeinicã interpretare sistematicã ºi la o corectã

aplicare a prevederilor art. 48, lit. c) din Legea nr. 84/1998, precum ºi la o temeinicã

apreciere coroboratã a probatoriului administrat în cauzã, reþinând reaua-credinþã a

pârâtului T.C.V. la înregistrarea mãrcii GBC.

Instanþa de fond a procedat, în final, la o corectã aplicare a principiului resoluto jure

dantis, resolvitur jus accipientis, în privinþa contractului subsecvent de cesiune a mãrcii,

principiu de drept civil substanþial, neconsacrat in terminis de vreo reglementare legalã,

dar constituind efectul firesc al constatãrii nulitãþii sau anulãrii unui act juridic.

Tribunalul a apreciat în mod legal ºi temeinic faptul cã distribuirea anterioarã de

cãtre pârâtul T.C.V. a produselor reclamantei marcate GBC, în calitate de distribuitor al

acesteia din urmã, respectiv anterior înregistrãrii mãrcii de cãtre acesta, constituie dovada

certã ºi neechivocã a relei-credinþe a acestuia la momentul înregistrãrii mãrcii.

Faptul cã societatea comercialã – al cãrei asociat ºi administrator era pârâtul – era

doar unul dintre distribuitorii reclamantei pe piaþa româneascã, nu prezintã nicio relevanþã

sub acest aspect, iar efortul de a critica reþinerea, chiar eronatã, de cãtre instanþa de fond,

a faptului cã firma respectivã ar fi fost unicul distribuitor autoriza,t este unul inutil.

De asemenea, confuzia fãcutã de cãtre instanþa de fond în legãturã cu calitatea de

concurenþi, iar nu de parteneri pe piaþa româneascã, a firmei S.C. T.B. S.R.L. ºi a

reclamantei, cea dintâi în calitate de distribuitor al celei din urmã, nu prezintã nicio

relevanþã sub aspectul reþinerii relei-credinþe a asociatului celei dintâi, la înregistrarea

mãrcii înregistrate deja pe teritoriul altui stat de cãtre cea din urmã.

Curtea de Apel a înlãturat aprecierile greºite fãcute de cãtre prima instanþã privind

calificarea actului abuziv de folosire a unui semn distinctiv aparþinând unui concurent

pentru a marca produsele sub aspectul indicãrii provenienþei acestora, întrucât aprecierea

excede cadrului procesual. O astfel de apreciere poate fi fãcutã exclusiv în cadrul

procesual declanºat de o acþiune comercialã în concurenþã neloialã, iar nu în cadrul

acþiunii civile speciale în anularea înregistrãrii cu rea-credinþã a mãrcii. În cadrul acestei

din urmã acþiuni, actul abuziv, ilicit, constã în solicitarea cu rea-credinþã a înregistrãrii

naþionale a mãrcii aparþinând partenerului comercial al solicitantului, sub care acesta

distribuia produsele celui dintâi pe piaþa româneascã sau cunoscând ori putând cunoaºte,

cu minime diligenþe, þinând de corectitudinea raporturilor comerciale, faptul cã marca este

folositã, iar nu neapãrat înregistratã de cãtre partenerul sãu comercial.

Sancþiunea actului ilicit este anularea acestuia, obþinutã pe calea acþiunii civile

speciale, întemeiate pe dispoziþiile art. 48, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Pentru a epuiza aspectele teoretice legate de regimul juridic al acþiunii în anularea

înregistrãrii cu rea-credinþã a mãrcii, faþã de criticile formulate în ambele apeluri sub acest

aspect, Curtea de Apel a precizat cã niciun text legal nu condiþioneazã exerciþiul dreptului

la acþiunea în anularea înregistrãrii mãrcii de urmarea obligatorie a procedurii opoziþiei, ca

etapã în procedura administrativã de înregistrare a mãrcii.

Pe de altã parte, în procedura administrativã de înregistrare a mãrcii, examinarea

din oficiu a fondului cererii se circumscrie cercetãrii condiþiilor de fond de registrabilitate,

prevãzute de art. 5-6 din Legea nr. 4/1998, buna sau reaua-credinþã a solicitantului, la

momentul înregistrãrii, nefãcând obiectul cercetãrii din oficiu.

Persoana interesatã are deschisã atât calea administrativã a opoziþiei, cât ºi calea

acþiunii în anulare, ulterior înregistrãrii.

Aºa cum în mod legal ºi temeinic a reþinut prima instanþã, interesul legitim, direct ºi

personal al reclamantei în formularea acþiunii în anularea înregistrãrii cu rea-credinþã a

mãrcii subzistã, independent de producerea vreunui prejudiciu cert prin înregistrare. Este

avut în vedere prejudiciul potenþial ce s-ar produce astfel pentru reclamant. Înregistrarea

de cãtre asociatul distribuitorului a mãrcii partenerului sãu comercial, ale cãrui produse

purtând marca respectivã le-a distribuit în România, constituie un act juridic ilicit

prejudiciabil, reclamanta aflându-se în imposibilitatea, în primul rând, de a beneficia de

protecþia mãrcii folosite pe teritoriul României, prin înregistrarea mãrcii pe numele sãu,

pentru clasele de produse pe care ºi le doreºte, ori de a alege liber strategia de marketing

agreatã pentru promovarea pe piaþa româneascã a mãrcii etc.

Nu prezintã nicio relevanþã sub acest aspect faptul cã reclamanta a depus cerere

de înregistrare a mãrcii GBC pe teritoriul României dupã doi ani de la data depozitului

naþional reglementar constituit de cãtre pârâtul T.C.V. cu privire la marca sa, neinteresând

motivele pentru care aceasta nu ºi-a înregistrat mai devreme marca în România. Cel care

foloseºte pe teritoriul României o marcã nu poate fi obligat a o înregistra într-un anumit

termen, pentru a beneficia de protecþia conferitã de sistemul atributiv.

Acesta beneficiazã, însã, de protecþie împotriva înregistrãrii mãrcii neînregistrate pe

care o foloseºte împotriva actului abuziv de înregistrare cu rea-credinþã a mãrcii respective

de cãtre partenerul sãu comercial ori de cãtre asociatul acestuia.

Nu prezintã relevanþã nici faptul cã reclamanta a depus cerere de înregistrare a

aceleiaºi mãrci pentru alte clase de produse decât cele pentru care a înregistrat marca

pârâtul T.C.V., analiza fãcutã de cãtre instanþa de fond sub acest aspect fiind superfluã.

Reclamanta ar fi justificat un interes legitim, direct ºi personal în formularea acþiunii în

anularea înregistrãrii cu rea-credinþã a mãrcii ºi în ipoteza în care nu ar fi depus cerere de

înregistrare – naþionalã sau internaþionalã, cu România þarã desemnatã – a mãrcii

respective, caz în care nu s-ar fi putut reþine cu certitudine pentru ce clase de produse ar fi

intenþionat aceasta înregistrarea. Chiar dacã reclamanta ar fi intenþionat sau ar fi cerut

înregistrarea mãrcii pentru produse diferite – ipotezã ce nu se confundã cu ipoteza

înregistrãrii pentru clase diferite, produse/servicii din clase diferite putând fi identice sau

similare – de cele pentru care pârâtul a obþinut înregistrarea mãrcii, interesul reclamantei

ar fi fost unul legitim, din perspectiva dreptului sãu de a dispune în viitor de marca sa,

inclusiv sub aspectul extinderii protecþiei ºi la alte produse/servicii.

În ceea ce priveºte folosirea de cãtre reclamantã a mãrcii înregistrate de cãtre

pârât, anterior înregistrãrii mãrcii de cãtre acesta din urmã, nu se impune ca folosirea

mãrcii de cãtre cea dintâi sã se fi fãcut pe teritoriul României.

Ceea ce intereseazã în speþã este atitudinea subiectivã a solicitantului la momentul

depunerii cererii de înregistrare a mãrcii.

Folosirea, anterior înregistrãrii de cãtre pârât, a mãrcii de cãtre reclamantã

constituie doar faptul prin care aceasta îºi justificã interesul în formularea acþiunii în

anulare, precum ºi un aspect al fondului acþiunii, din perspectiva modului în care

solicitantul înregistrãrii a avut ideea înregistrãrii acestei mãrci.

Folosirea anterioarã a mãrcii poate fi înlocuitã cu orice act, fapt sau împrejurare

care sã denote faptul cã solicitantul înregistrãrii avea cunoºtinþã sau putea avea

cunoºtinþã, cu minime diligenþe, de faptul cã partenerul sãu comercial a creat semnul ºi

este interesat sau ar putea fi interesat de semnul respectiv, prin ipotezã aceastã

preocupare fiind sursa de inspiraþie pentru înregistrarea mãrcii de cãtre solicitant.

Simplul fapt cã solicitantul înregistrãrii unei mãrci este partenerul comercial al celui

care a creat doar semnul, chiar fãrã a fi ajuns sã îl foloseascã, înaintea datei depozitului

reglementar, creaþie de care solicitantul ar fi putut afla, indiferent prin ce mijloace – faptul

cã solicitã înregistrarea ca marcã a semnului creat de cãtre partenerul sãu comercial este

o dovadã certã ºi evidentã a faptului cã a luat cunoºtinþã, într-un fel sau altul, despre

existenþa semnului respectiv, fãrã a se putea admite ipoteza unei coincidenþe – constituie

prin el însuºi dovada relei-credinþe a solicitantului.

De asemenea, faptul cã partenerul comercial al solicitantului are înregistratã marca

respectivã într-un alt stat, constituie o dovadã a relei-credinþe a solicitantului, care nu

poate justifica înregistrarea în România a unei mãrci identice sau similare într-un grad

foarte ridicat cu cea înregistratã anterior de cãtre partenerul sãu comercial într-un alt stat.

Tribunalul a procedat la o temeinicã apreciere coroboratã a probatoriului administrat

în cauzã, sub aspectul reþinerii unor raporturi comerciale în cadrul cãrora pârâtul T.C.V. a

venit în contact cu semnul GBC, chiar dacã acesta constituia doar un antet al

corespondenþei purtate cu terþi, respectiv cu alte societãþi comerciale decât reclamanta.

Efortul pârâtului de a critica reþinerea eronatã de cãtre instanþa de fond a

susþinerilor sale ºi a elementelor de probatoriu privind firmele cu care societatea al cãrei

asociat este a avut raporturi comerciale este unul inutil, dupã cum inutile sunt ºi reþinerile

detaliate fãcute de cãtre instanþa de fond sub acest aspect.

Nu intereseazã dacã existã ºi un alt titular al unei mãrci identice înregistrate

naþional sau internaþional, în afara reclamantei, cât timp ceea ce intereseazã în acþiunea în

anularea mãrcii pentru înregistrarea ei cu rea-credinþã este atitudinea subiectivã a

solicitantului la momentul înregistrãrii mãrcii.

Or, pârâtul nu a arãtat niciun moment în ce condiþii, altele decât cele prezumate

simplu, pe baza probatoriului administrat în cauzã, a ajuns sã înregistreze în România

marca GBC, ce apare ca semn în antetul corespondenþei sale cu terþii.

Solicitantul de bunã-credinþã, înainte de a proceda la înregistrarea acestui semn ca

marcã, pe numele sãu, ar fi întrebat terþii-parteneri contractuali (pornind de la ipoteza

susþinutã ca atare de cãtre pârât, prin motivele de apel, cã nu ar fi fost depuse la dosar

înscrisuri din care sã rezulte existenþa raporturilor comerciale dintre firma S.C. T.B. S.R.L.

ºi reclamantã), dacã ar exista un impediment pentru a înregistra semnul respectiv ca

marcã în România, pe numele sãu.

De altfel, în mod nejustificat, pârâtul T.C.V. formuleazã susþineri exclusiv formale,

privind lipsa dovezii raporturilor comerciale dintre S.C. T.B. S.R.L. ºi reclamantã, pentru ca

apoi sã recunoascã faptul cã firma a avut calitatea de distribuitor al acesteia din urmã. Mai

mult, pârâtul recunoaºte chiar faptul cã a comercializat pe piaþa româneascã, ulterior

înregistrãrii mãrcii, doar produsele reclamantei purtând marca GBC, iar nu produse proprii,

deºi a înregistrat marca.

Or, ºi recunoaºterea pârâtului se coroboreazã cu celelalte probe din dosar, în

sensul existenþei unor raporturi comerciale între S.C. T.B. S.R.L. ºi reclamantã, în cadrul

cãrora pârâtul a venit în contact cu semnul GBC, pe care a decis, cu rea-credinþã, sã ºi-l

aproprieze ca marcã, prin înregistrarea lui în România.

Nu intereseazã în ce mãsurã raporturile comerciale au fost directe ºi nici dacã

acestea au trecut de faza negocierilor sau a simplelor contacte. Ce intereseazã sub

aspectul relei-credinþe a solicitantului la momentul depunerii cererii de înregistrare este ca

acesta sã fi luat cunoºtinþã de existenþa semnului (chiar dacã, prin ipotezã acesta nu ar fi

fost înregistrat ca marcã), cu ocazia contactelor/negocierilor cu reprezentanþi ai

reclamantei sau ai unor firme aparþinând aceluiaºi grup (în sensul de firme partenere de

afaceri sau aflate în alte raporturi juridice ori având aceiaºi asociaþi etc.).

Cele douã notificãri, adresate de cãtre pârâtul C.I.A.C.P. terþului M.C.&C.R. S.R.L.

pentru a înceta comercializarea produselor marcate GBC nu prezintã, într-adevãr, nicio

relevanþã, sub aspectul aprecierii relei-credinþe a solicitantului la momentul depunerii

cererii de înregistrare.

Nici eºuarea negocierilor privind cesiunea mãrcii în favoarea reclamantei nu

prezintã vreo relevanþã, întrucât este vorba despre un fapt ulterior momentului de referinþã

pentru aprecierea relei-credinþe (data depozitului naþional reglementar, respectiv data

depunerii cererii de înregistrare a mãrcii de cãtre pârât).

În ceea ce priveºte contractul de cesiune, tribunalul a procedat la o temeinicã

aplicare a principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, principiu de drept

substanþial ce guverneazã efectele nulitãþii actului juridic, nefiind necesarã o consacrare

legalã expresã a unui principiu de drept substanþial.

În materia specialã a mãrcilor, sistemul de protecþie fiind unul atributiv (protecþia

este acordatã de cãtre stat, pe teritoriul sãu, în urma unei proceduri administrative de

înregistrare), anularea înregistrãrii are ca efect inexistenþa, cu efect retroactiv, a mãrcii,

ceea ce lipseºte de obiect contractul subsecvent de cesiune.

În consecinþã, principiul validitãþii aparenþei în drept, ce ocroteºte interesele

subdobânditorului cu titlu oneros de bunã-credinþã, aflat într-o eroare comunã ºi invincibilã,

este incompatibil cu materia mãrcilor, bunuri mobile incorporale, cât timp, ca efect al

anulãrii înregistrãrii mãrcii, aceasta nu mai existã, cu efect retroactiv, de la data depozitului

naþional reglementar.

Principiul validitãþii aparenþei în drept constituie, în dreptul comun, o excepþie de la

principiile quod nullum est nullum producit effectum ºi resoluto jure dantis, resolvitur jus

accipientis, prin ipotezã obiectul material ºi juridic al actului juridic principal, lovit de

nulitate, subzistând.

În materia mãrcilor, odatã anulatã înregistrarea, marca nu mai existã, în sensul cã

semnul nu mai beneficiazã de protecþie pe teritoriul României ca marcã, decât dacã se

invocã ºi se face dovada notorietãþii, marca notorie beneficiind de protecþie pe teritoriul

României fãrã a fi nevoie de înregistrare, potrivit art. 3, lit. c) din Legea nr. 84/1998. În

consecinþã, semnul anulat ca marcã nu poate urma regimul juridic al mãrcii, susceptibilã

de cesiune.

Aºa cum în mod legal ºi temeinic a apreciat instanþa de fond, prevederile art. 1909

din Codul civil nu sunt aplicabile în materia mãrcilor, marca, bun mobil incorporal,

neputând fi dobânditã în România prin simpla folosinþã – nu posesie, specificã bunurilor

mobile corporale – sistemul de protecþie a mãrcii fiind unul atributiv.

Dreptul la marcã se dobândeºte pe teritoriul României exclusiv prin înregistrare,

într-o procedurã administrativã specialã, reglementatã de lege, în cadrul cãreia autoritatea

administrativã, O.S.I.M., cerceteazã îndeplinirea unor condiþii de registrabilitate, iar nu prin

simpla folosinþã a semnului pentru identificarea produselor/serviciilor sub aspectul

provenienþei lor.

Împotriva acestei sentinþe au declarat recurs pârâþii T.C.V. ºi C.I. A.C.P.

1. Recurentul T.C.V., în motivarea cererii sale, aratã cã:

Instanþa de apel a reþinut în mod greºit cã distribuirea anterioarã de cãtre el a

produselor reclamantei marcate GBC, înainte de înregistrarea mãrcii, constituie dovada

certã ºi neechivocã a relei-credinþe la momentul înregistrãrii mãrcii.

Instanþa de apel a analizat eronat speþa dedusã judecãþii prin prisma faptului cã

pârâtul ar fi fost unic distribuitor al produselor comercializate de reclamantã.

Concluzia instanþei de apel este eronatã, deoarece niciunul din actele aflate la

dosarul cauzei nu face dovada faptului cã, înaintea datei de 15 martie 2002, care este cea

a solicitãrii înregistrãrii mãrcii, ar fi fost distribuite în România produse având marca GBC.

În mod greºit, instanþa de apel a reþinut cã înregistrarea de cãtre asociatul

distribuitorului a mãrcii partenerului sãu comercial constituie un act juridic ilicit,

prejudiciabil.

În acest sens, recurentul aratã în continuare cã nu s-a fãcut dovada cã în intervalul

de peste doi ani de la înregistrarea mãrcii ar fi întreprins vreo acþiune menitã sã

obstrucþioneze sau sã incomodeze activitatea reclamantei în România; nu a uzat nici

mãcar de dispoziþiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, chiar dacã în aceastã perioadã de timp

a avut un drept exclusiv asupra mãrcii.

Mai mult, în anul 2002 a obþinut distincþia de „Distribuitor al anului 2002”, ceea ce a

reprezentat o confirmare a activitãþii deosebite pe care S.C. T.B. S.R.L. a prestat-o în

favoarea reclamantei, deºi chiar la începutul anului 2002 se depusese de cãtre pârât

cererea de înregistrare a mãrcii GBC la O.S.I.M.

De asemenea, în mod greºit a reþinut instanþa de apel cã simplul fapt cã partenerul

comercial al solicitantului are înregistratã marca respectivã într-un alt stat constituie o

dovadã a relei-credinþe a solicitantului, care nu poate justifica înregistrarea în România a

unei mãrci identice sau similare cu cea înregistratã anterior de partenerul sãu comercial

într-un alt stat. Recurentul aratã cã a fãcut dovada faptului cã marca GBC este înregistratã

internaþional de cãtre un alt titular, respectiv G.B.C.I.S.P.A., cu o cu totul altã grafie decât

marca reclamantei, pentru cu totul alte clase de produse ºi servicii.

Având în vedere dovezile depuse la dosar de recurent pe acest aspect, instanþa

trebuia sã înlãture concluzia potrivit cãreia el ar fi dat dovadã de rea-credinþã.

Recurentul considerã eronatã concluzia instanþei de apel, potrivit cãreia prima

instanþã ar fi procedat la o temeinicã apreciere a probatoriului administrat în cauzã, sub

aspectul reþinerii unor raporturi comerciale în cadrul cãrora pârâtul T. a venit în contact cu

semnul GBC, chiar dacã acesta a constituit doar un antet al corespondenþei purtate cu

terþi.

Aceasta, deoarece S.C. T.B. S.R.L. a comercializat înainte de data depunerii cererii

de înregistrare a mãrcii produse marca IBICO, ºi nu GBC, iar faptul cã IBICO A.G. s-a

transformat în IBICO GmbH, acþionariatul ei fiind alcãtuit din GBC International Inc. ºi

General Binding Corporation nu are relevanþã, cât timp produsele comercializate au fost

marca IBICO.

Între S.C. T.B. S.R.L. ºi G.B.C. nu au luat niciodatã naºtere raporturi juridice, la

dosar neexistând nicio dovadã în acest sens.

Reclamanta nu a fãcut dovada faptului cã G.B.I. S.R.L., ºi nu G.B.C., ar fi titulara

mãrcii înregistrate în strãinãtate.

Recurentul mai solicitã instanþei cã cenzureze întreg materialul probator administrat

în cauzã, cu excepþia dovezilor de înregistrare a mãrcii GBC în Statele Unite ale Americii

ºi sã þinã seama de faptul cã, în procedura de înregistrare a mãrcii în România, atât

pârâtul, cât ºi O.S.I.M. au respectat toate termenele ºi prevederile Legii nr. 84/1998,

neexistând niciun temei pentru care sã se considere cã pârâtul a acþionat cu rea-credinþã.

2. Recurentul C.I.A.C.P. a considerat nelegalã hotãrârea în ceea ce priveºte

anularea contractului de cesiune a mãrcii.

Se susþine cã instanþa a aplicat greºit principiul resoluto jure dantis resolvitur jus

accipientis, care se aplicã doar în anumite materii, cum ar fi cea reglementatã de art. 1770

din Codul civil, nefiind consacrat într-un text de principiu sau cu caracter general.

Recurentul mai aratã cã nimic nu împiedicã un cabinet de avocaturã sã înregistreze

la O.S.I.M. o marcã sau o emblemã sub care îºi desfãºoarã activitatea, legislaþia în

materie neimpunând nicio restricþie în acest sens.

Faptul cã un cabinet de avocaturã poate sã achiziþioneze o marcã reiese din

dispoziþiile art. 46 al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificate prin O.U.G. nr.

138/2004.

Pe de altã parte, încheierea acestui contract nu a reprezentat o faptã de comerþ, ci

exercitarea unui drept legal protejat.

Recursul declarat de pârâtul T.C.V. a fost respins ca nefondat, pentru urmãtoarele

considerente:

1. În raport de situaþia de fapt reþinutã pe baza evaluãrii probelor, dispoziþiile legale

incidente au fost corect aplicate atunci când s-a dispus anularea înregistrãrii mãrcii pentru

rea-credinþã.

Astfel, s-a reþinut ca situaþie de fapt cã, anterior înregistrãrii mãrcii, pârâtul a

distribuit pe piaþa din România produse ale reclamantei, marcate GBC, adicã cu semnul

utilizat de reclamantã pentru a-ºi distinge produsele.

Acest aspect nu poate fi contestat în calea de atac a recursului, deoarece recursul

nu mai poate fi exercitat pentru greºita reþinere a situaþiei de fapt ca urmare a interpretãrii

eronate a probelor.

Prin urmare, susþinerea recurentului, conform cãreia nu s-a fãcut nicio dovadã a

comercializãrii produselor sub semnul GBC, anterior cererii de înregistrare a mãrcii de

cãtre el, nu poate fi analizatã.

Contrar susþinerilor recurentului, instanþa de apel nu a reþinut cã acesta a fost

singurul distribuitor al produselor reclamantei în România.

Ceea ce a considerat esenþial Curtea de Apel în adoptarea soluþiei a fost

împrejurarea cã, fiind distribuitor al produselor reclamantei, marcate GBC, a avut

cunoºtinþã, atunci când a solicitat înregistrarea mãrcii pe numele sãu, de faptul cã acesta

este deja utilizat de un partener comercial, ceea ce reprezintã o dovadã de netãgãduit a

relei-credinþe a pârâtului.

Împrejurarea cã, dupã înregistrarea mãrcii, pârâtul nu a stânjenit-o pe reclamantã în

utilizarea aceluiaºi semn, cã nu i-a produs acesteia vreun prejudiciu sau faptul cã, în

calitate de distribuitor al acesteia, a fost extrem de diligent, nu sunt de naturã a înlãtura

reaua-credinþã cu care a acþionat la înregistrarea mãrcii.

În realitate, recurentul ignorã principalul efect al înregistrãrii mãrcii pe numele sãu,

constând în acela cã reclamanta nu mai poate pretinde protecþia aceluiaºi semn pe

teritoriul României, ceea ce este suficient pentru a justifica interesul promovãrii acþiunii în

anulare.

Tot irelevantã a fost consideratã de cãtre Curtea de Apel ºi susþinerea potrivit cãreia

marca în litigiu ar fi fost înregistratã pe cale internaþionalã, de cãtre un alt titular, pentru cu

totul alte produse sau servicii.

Recurentul se limiteazã la a relua aserþiunile legate de existenþa acestei înregistrãri,

fãrã a demonstra de ce dovedirea acestei împrejurãri ar putea forma convingerea instanþei

cu privire la buna sa credinþã.

Atitudinea subiectivã a pârâtului a fost corect analizatã, atât de tribunal, cât ºi de

Curtea de Apel, în cadrul strict al relaþiei dintre reclamantã ºi pârât.

Câtã vreme s-a reþinut cã pârâtul a acþionat cu rea-credinþã, în dauna intereselor

partenerului sãu comercial, nu are nicio importanþã cã faþã de alte subiecte de drept,

inclusiv faþã de un titular al unei înregistrãri internaþionale a mãrcii GBC, pentru alte

produse ºi servicii decât cele protejate de marca în litigiu, conduita pârâtului nu ar putea fi

consideratã culpabilã.

Solicitãrile din final ale recurentului, referitoare la reevaluarea întregului material

probator al cauzei, nu pot fi primite, nefiind compatibile cu structura recursului.

În concluzie, Înalta Curte constatã cã, la situaþia de fapt reþinutã, s-au aplicat corect

dispoziþiile art. 48, lit. c) din Legea nr. 84/1998, nefiind incident motivul de recurs prevãzut

de art. 304, pct. 9 din Codul de procedurã civilã.

2. În ceea ce priveºte recursul declarat de pârâtul C.I.A. A.C.P., Curtea l-a respins

de asemenea, ca nefondat.

Criticile referitoare la legalitatea achiziþionãrii de cãtre un cabinet de avocaturã a

unei mãrci ori la respectarea condiþiilor prevãzute de Legea nr. 84/1998 pentru încheierea

sau înregistrarea de cãtre O.S.I.M. a contractului nu au legãturã cu hotãrârea atacatã.

Aceasta deoarece singurul motiv pentru care s-a încuviinþat anularea contractului

de cesiune a mãrcii GBC a fost acela cã acest contract este subsecvent unui act juridic

nul.

Concluzia la care au ajuns ambele instanþe, respectiv aceea a aplicabilitãþii în speþã

a principiilor quod nullum est nullum producit effectum ºi resoluto jure dantis, resolvitur jus

accipientis este justã.

Deºi insistã în menþinerea contractului de cesiune, pe considerentul cã se aflã într-o

situaþie care-l excepteazã de la aplicarea principiilor enunþate, dobândind dreptul asupra

mãrcii cu titlu oneros ºi cu bunã-credinþã, recurentul pierde din vedere cã, în ipoteza în

care ar obþine aceastã soluþie, s-ar gãsi în situaþia de a fi proprietarul unei mãrci anulate.

Având în vedere cã a devenit titular al mãrcii prin cesiune, recurentul nu este

beneficiarul unei noi înregistrãri a mãrcii, ci se subrogã în drepturile ºi obligaþiile titularului

anterior.

Din moment ce capãtul de cerere privind anularea înregistrãrii mãrcii a fost admis,

odatã cu punerea în executare a hotãrârii ºi radierea mãrcii din Registrul Naþional al

Mãrcilor dispare însuºi obiectul contractului de cesiune, ceea ce nu se întâmplã în cazul

transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun – mobil sau imobil – dar corporal, cum

corect a sesizat instanþa de apel atunci când a considerat cã, în speþã, cesiunea mãrcii nu

poate fi exceptatã de la aplicarea principiului anulabilitãþii actului subsecvent ca urmare a

anulãrii actului principal.

În baza art. 312 din Codul de procedurã civilã, Înalta Curte a menþinut decizia

atacatã ºi a respins ambele recursuri ca nefondate.

Anularea înregistrării unei mărci. Semn devenit uzual. Lipsa distinctivităţii. Cuprins pe materii :

Drept civil. Dreptul proprietăţii intelectuale. Index alfabetic :

marcă - protecţia mărcii - caracter uzual - distinctivitate

Legea nr. 84/1998, art. 3, art. 5, art. 48

Potrivit art. 5 alin.(1) lit. c din Legea nr. 84/1998 sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale sau constante.

Este interzisă astfel înregistrarea unei mărci doar când semnul sau indicaţia respectivă au devenit uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale sau constante pentru a desemna produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii.

Când denumirile se utilizează în mod curent în activitatea comercială şi sunt uzual acceptate pe piaţă, ele sunt recunoscute de segmentul de public vizat ca identificând bunurile respective şi nu atribuindu-le pe acestea unui producător determinat. Semnele dobândesc astfel un caracter uzual prin folosinţa generalizată, ceea ce atrage lipsa caracterului distinctiv al mărcii.

ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 5237 din 26 septembrie 2008

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta S.C. C. S.A.

Buzău a chemat în judecată S.C. E. S.A. Bucureşti şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi

Mărci, solicitând anularea următoarelor certificate de înregistrare marcă având ca titular

pe pârâtă : certificatul de marca nr. 58473 cu denumirea RG înregistrat pentru clasa 9 –

aparate electrice, contactoare, valabil de la 7.10.2003 până la 7.10.2013; certificatul de

marca nr. 57716 cu denumirea TCA înregistrat pentru clasa 9 – aparate electrice,

contactoare, valabil de la 7.10.2003 până la 7.10.2013; certificatul de marca nr. 60835

cu denumirea TSA înregistrat pentru clasa 9 – aparate electrice, relee termice, valabil

de la 7.05.2004 până la 7.05.2014; certificatul de marca nr. 58274 cu denumirea DRG

înregistrat pentru clasa 9 – aparate electrice, demaroare electromagnetice pentru regim

greu, valabil de la 7.10.2003 până la 7.10.2013; certificatul de marca nr. 57009 cu

2 denumirea CONTEX înregistrat pentru clasa 9, valabil de la 7.10.2003 până la

7.10.2013;

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 48 lit. a şi c şi art. 5 lit. a-d din Legea

nr. 84/1998.

Prin sentinţa civilă nr. 290 din 20 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul

Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, s-a respins acţiunea ca nefondată, reţinându-se

următoarele :

Motivele pentru care s-a solicitat anularea mărcilor sunt cele precizate de art. 48

din Legea nr. 84/1998, respectiv pentru neîndeplinirea prevederilor art. 5 lit. a-d.

Conform art. 5 lit. a-b din Legea nr. 84/1998, sunt excluse de la protecţie şi nu

pot fi înregistrate „mărcile care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 1 lit. a; -

marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea

produselor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane; pot

constitui mărci semne distinctive cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene,

litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special forma produsului sau

al ambalajului său, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne.

Caracterul distinctiv al mărcilor pârâtei s-a apreciat luându-se în considerare

toate elementele ce intră în componenţa lor, în ansamblul lor.

În speţă, mărcile reclamantei sunt mărci combinate.

Conform art. 5 alin.(2), dispoziţiile art. 1 lit. b-d nu se aplică dacă, înainte de data

cererii de înregistrare a mărcii şi ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobândit un

caracter distinctiv, or, mărcile în discuţie dobândesc caracter distinctiv prin folosirea lor.

Pentru mărcile RG nr. 58473, TCA nr. 57716, TSA nr. 60835, BRG nr. 58274,

CONTEX nr. 57009, distinctivitatea dobândită prin folosinţă a fost de necontestat potrivit

actelor depuse în cauză, din care rezultă că pârâta este firma producătoare a acestora.

Ele s-au adresat unui segment de public specializat, produsele se vând în cadrul

unor magazine sau raioane specializate, sau se livrează direct de firma S.C. E. S.A.

către beneficiari.

Potrivit art. 5 alin.(1) lit. c din Legea nr. 84/1998 sunt excluse de la protecţie şi nu

pot fi înregistrate mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii devenite

uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante; mărcile care

sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii, putând servi în comerţ pentru a

desemna specia, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau timpul

fabricării produsului sau alte caracteristici ale acestora.

3 Cu privire la marca RG nr. 58473 nu se poate spune că aceasta este uzuală,

astfel cum rezultă din extrasele lucrărilor de specialitate depuse în cauză, aceasta fiind

utilizată numai de către pârâtă.

În ceea ce priveşte reaua-credinţă la înregistrare, aceasta nu poate fi reţinută

având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada acesteia; deşi s-a desprins de

unitatea pârâtă prin divizare, producând contactoare şi relee, aceasta nu a primit în

patrimoniu dreptul asupra mărcilor înregistrate

de pârâtă.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe a fost admis

prin decizia civilă nr. 247/A din 18 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel

Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a

schimbat în tot sentinţa în sensul că s-a admis cererea şi s-a dispus anularea

certificatelor de înregistrare a mărcilor nr. 58473 „RG”; nr. 57716 – „TCA”; nr. 60837 –

„TSA”; nr. 58274 – „DRG” şi nr. 57009 – „CONTEX”, emise de OSIM pentru clasa 9 de

produse.

Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a invocat mai multe motive de natură a

se opune înregistrării de către O.S.I.M. a mărcilor purtând denumirile RG, TCA, DRG,

TSA şi CONTEX.

Astfel, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 3 lit. a din Legea nr. 84/1998,

argumentând că mărcile înregistrate de pârâtă, pentru produsele contactor şi, respectiv,

relee, nu reprezintă semne care să poată servi la deosebirea produselor unei firme de

cele ale alteia.

Reclamanta a invocat, de asemenea, dispoziţiile art. 5 alin.(1) lit. b-d din Legea

nr. 84/1998 susţinând, cu privire la toate mărcile în discuţie, că acestea sunt lipsite de

caracter distinctiv, că se compun din indicaţii devenite uzuale în practicile comerciale.

Tot astfel, reclamanta a susţinut şi teza înregistrării mărcilor de către pârâtă cu

rea-credinţă, pe temeiul dispoziţiilor art. 48 lit. c din acelaşi act normativ.

Sub un prim aspect, instanţa de apel a apreciat calea procesuală aleasă de către

reclamantă, acţiunea în anularea înregistrării mărcilor, ca fiind una legală, prevăzută de

dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora „Orice persoană interesată

poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre

motivele următoare: a) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5

alin.(1); (....) c) înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinţă”.

Dispoziţiile anterior citate nu condiţionează în niciun fel dreptul de a formula o

acţiune în anularea înregistrării unei mărci de alte proceduri anterioare, respectiv, de

4 exercitarea dreptului la opoziţie în înregistrarea mărcii, în condiţiile art. 23 din acelaşi

act normativ.

Nefiind impusă o asemenea îngrădire, nici nu i se poate opune reclamantei vreo

excepţie ţinând de admisibilitatea căii procesuale alese.

Curtea de apel a apreciat că instanţa de fond nu a răspuns argumentelor aduse

de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, mulţumindu-se să invoce fie

dispoziţii ale legii speciale, fie principii generale din această materie, fără însă a arăta

modul în care acele dispoziţii legale sau acele principii sunt aplicabile speţei, într-o

manieră convingătoare şi care să justifice soluţia de respingere a acţiunii.

Astfel, aserţiunea potrivit căreia mărcile reclamantei sunt mărci combinate,

caracterul distinctiv apreciindu-se prin luarea în considerare a tuturor elementelor ce

intră în componenţa lor, nu este suficientă prin ea însăşi să lămurească conflictul de

drepturi ivit din înregistrarea ca mărci a denumirilor cu privire la care reclamanta îşi

invocă propriile drepturi.

Elementul figurativ al fiecăreia din mărcile analizate constă în scrierea acestora,

fără elemente grafice speciale, fonturile utilizate fiind comune, menite să susţină numai

elementele verbale ale mărcilor.

Aşa fiind, în analiza distinctivităţii mărcilor, elementul verbal a fost cel dominant,

în măsură să confere distinctivitate şi nu elementul grafic – scriere uzuală, fără

capacitate de a asigura minimă distinctivitate produselor.

În acest context, a deduce din simplu fapt că mărcile sunt combinate caracterul

distinctiv al acestora, reprezintă o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 3 lit. a din Legea nr.

84/1998, potrivit cărora marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind

la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele

aparţinând altor persoane.

Dacă este de principiu că analiza distinctivităţii unei mărci se face

prin luarea în considerare a tuturor elementelor acesteia, nu este mai puţin adevărat că

unele elemente sunt apte să confere un grad mai mare sau mai mic de distinctivitate, iar

în cadrul acestora se numără şi elementele grafice comune şi în special scrierea

comună, în fonturi care nu conţin niciun element fantezist, aspect ce se regăseşte în

speţă în privinţa tuturor mărcilor aflate în discuţie.

Au fost găsite întemeiate şi criticile formulate în legătură cu incidenţa dispoziţiilor

art. 5 alin.(2) potrivit cărora dispoziţiile alin. (1) lit. b-d nu se aplică dacă, înainte de data

cererii de înregistrare a mărcii şi ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobândit un

caracter distinctiv.

5 Faptul că pârâta este firma producătoare a produselor purtând semnele RG,

TCA, TSA, DRG şi CONTEX, nu este suficientă prin ea însăşi să conducă la concluzia

dedusă de instanţa de fond, potrivit căreia acestea au căpătat prin folosinţă

distinctivitate de necontestat.

Incidenţa acestei excepţii de la regulile instituite prin dispoziţiile alin. (1) ale art. 5

ar fi fost de analizat exclusiv în ipoteza în care numai pârâta ar fi utilizat însemnele

înregistrate ulterior ca mărci.

Situaţia în cauză nu este însă aceasta, iar probele administrate de către

reclamantă au fost semnificative în acest sens, fără ca instanţa de fond să fi răspuns

într-un mod argumentat cu privire la puterea doveditoare a acestora.

Apelanta provine, din punct de vedere organizatoric, din divizarea la care a fost

supusă fosta întreprindere din care s-a constituit ulterior societatea pârâtă, mai precis o

secţie de producţie a acesteia, astfel cum rezultă din dispoziţiile HCM nr. 947/1974 prin

care au fost aprobaţi principalii indicatori ai investiţiei Întreprinderea de Contactoare

Buzău.

Obiectul de activitate al noii întreprinderi astfel constituite a fost tocmai acela al

fabricării de aparataj electric de joasă tensiune de comandă şi protecţie.

Lista anexă actului normativ de constituire cuprinde secţiile – subunităţi ale noii

întreprinderi înfiinţate, între care se regăsesc Secţia a 3-a – asamblare contactoare şi

Secţia a 4-a – asamblare relee.

Prin urmare, indiferent de momentul la care au fost omologate produsele sub

denumirile RG, TCA, TSA, DRG, CONTEX, reclamanta a fost aceea care a produs de-a

lungul timpului şi a livrat produse sub aceste denumiri, astfel cum o dovedesc

contractele şi anexele la contracte încheiate cu diverşi beneficiari – S.C. H. S.A., U.M.

Vălenii de Munte,

Electrotehnica.

Prin urmare, probe concludente neanalizate de instanţa de fond, au făcut dovada

faptului că nu folosirea mărcilor în activitatea exclusiv a pârâtei ar fi condus la

dobândirea caracterului distinctiv, anterior datei lor de înregistrare, situaţie în care

exclusiv aceasta ar fi fost îndreptăţită la înregistrare, reclamanta fiind şi ea una dintre

persoanele juridice care au folosit în activitatea curentă şi corespunzător propriului

obiect de activitate semnele respective.

Această împrejurare face inaplicabile în privinţa pârâtei dispoziţiile art. 5 alin.(2)

din Legea nr. 84/1998, în sensul că nu o poate îndreptăţi pe aceasta să-şi apropie

semnele anterior utilizate, sub formă de marcă, pentru a obţine în acest mod protecţia

6 de care se bucură exclusiv mărcile, în detrimentul unor utilizatori anteriori ai aceloraşi

semne, câtă vreme distinctivitatea nu se poate susţine că ar fi fost dobândită prin însuşi

faptul personal al pârâtei ci ea poate proveni din partea celorlalţi utilizatori.

În acest context, trebuia analizat de către prima instanţă şi motivul de anulare

invocat de reclamantă pe temeiul art. 48 lit. c din Legea nr. 84/1998, respectiv reaua-

credinţă la înregistrarea mărcilor.

Cunoaşterea de către pârâtă a faptului că nu este singura utilizatoare a unor

semne cu privire la care a solicitat înregistrarea lor ca mărci, a faptului că, procedând în

acest mod, paralizează activitatea comercială a societăţii reclamante, pe care o

afectează în ceea ce priveşte însăşi obiectul de activitate, reprezintă un element ce se

circumscrie relei-credinţe la înregistrare, precum şi unor practici comerciale neloiale,

fiind de natură prin însăşi recunoaşterea lor să conducă la anularea înregistrărilor

efectuate.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. b-d, din Legea nr. 84/1998 sunt excluse de la

protecţie şi nu pot fi înregistrate mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv (b)

mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii devenite uzuale în limbajul

curent sau în practicile comerciale loiale şi constante (c) mărcile care sunt compuse

exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în comerţ pentru a desemna specia,

calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării

produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora (d).

Mărcile în discuţie se includ în categoriile analizate prin dispoziţiile anterior citate.

Astfel, în ce priveşte distinctivitatea, ca şi condiţie ce defineşte însăşi conceptul

de marcă, mărcile înregistrate de pârâtă nu sunt capabile să deosebească produse din

cadrul aceleiaşi categorii, executate de către pârâta-intimată, de cele executate de orice

alt producător.

Denumirile TCA pentru contactori trifazaţi şi TSA, pentru relee termice sunt

denumiri uzual acceptate pe piaţă, potrivit Ghidului cumpărătorului la fel ca şi denumirile

RG, utilizată pentru contactoare pentru regim greu şi DRG, pentru demaroare

electromagnetice pentru regim greu. Toate aceste denumiri se utilizează, astfel cum fac

dovada actele depuse (anexe la contract, facturi, însoţite de caracteristici tehnice,

exprimate numeric – 10, 16, 25, etc.)

În cauză s-a dovedit astfel atât caracterul uzual al semnelor înregistrate ca mărci

de către pârâtă, cât şi lipsa de distinctivitate, elemente în raport de care acestea se

impuneau a fi excluse de la protecţie, conform art. 5 lit. b-d din Legea nr. 84/1998.

7 În ce priveşte marca CONTEXT, înregistrată sub nr. 057009 din 7 octombrie

2003, instanţa de fond nu a analizat susţinerile reclamantei privind protejarea unui drept

anterior, respectiv certificatul DMI 001039 (2R), care îi conferă apelantei protecţie,

desenul industrial înregistrat potrivit acestui certificat conţinând şi denumirea protejată,

fără ca până la această dată să fi fost formulată vreo cerere de anulare a acestei

înregistrări.

Împotriva deciziei instanţei de apel, a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru

următoarele motive ce se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. :

1. În mod greşit s-a reţinut de instanţa de apel că era necesar ca pe lângă litere

mărcile în discuţie să fi conţinut un element fantezist, atât timp cât legea nu impune o

asemenea condiţie. Astfel, art. 3 lit. a din Legea nr. 84/1998 prevede că marca poate

avea caracter distinctiv şi atunci când este formată din litere.

2. Mărcile în discuţie nu se încadrează în categoriile exceptate de la înregistrare

în condiţiile art. 5 alin.(1) lit. c – cele compuse exclusiv din semne sau indicaţii devenite

uzuale şi lit. d – cele compuse exclusiv din semne sau indicaţii putând servi în comerţ

pentru a desemna sfera, cantitatea, calitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică

sau timpul fabricării produsului sau alte caracteristici ale acestora.

Mărcile sunt combinate, având un element figurativ, ceea ce face a nu exista

exclusivitatea impusă de lege.

De altfel, termenii folosiţi nu au caracter descriptiv, nefiind evocatori şi nu indică

caracteristici ale produselor.

3. În mod greşit s-a reţinut că dispoziţiile art. 5 alin.(2) din lege au incidenţă

exclusiv în ipoteza în care numai pârâta ar fi utilizat însemnele înregistrate ca mărci.

Pârâta a produs şi produce şi în prezent aparataj de joasă tensiune.

Faţă de această situaţie, chiar dacă, prin absurd, s-ar putea reţine elementele

prevăzute de alin. 1 lit. b-d, conform alin.(2) al art. 5 din lege, nu se aplică aceste

dispoziţii dacă înainte de data cererii de înregistrare a mărcii şi ca urmare a folosirii

acesteia, marca a dobândit un caracter distinctiv. Acest lucru s-a probat, dar s-a reţinut

greşit, de instanţa de apel că doar apelanta ar fi realizat aceste produse.

4. În ceea ce priveşte incidenţa art. 48 lit. c din lege, instanţa de apel a reţinut

reaua-credinţă din partea pârâtei la înregistrarea mărcilor, aceasta ştiind că există şi alt

utilizator.

Prin înregistrarea mărcilor şi-au apărat drepturile dobândite ca urmare a

conceperii şi folosirii acestor semne pe o perioadă îndelungată, mult anterior înfiinţării

reclamantei.

8 Recursul este nefondat.

1. Într-adevăr, potrivit art. 3 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile

geografice, „pot constituit mărci semne distinctive, cum ar fi cuvinte, inclusiv nume de

persoane, desene, litere, cifre, ....”.

După cum rezultă din acest text legal, nu este suficient ca marca să fie

constituită dintr-un semn care să fie reprezentat de anumite litere, ci este necesar ca

semnul să aibă un caracter distinctiv.

Condiţia distinctivităţii este impusă de art. 5 din Legea nr. 84/1998 care, la alin.

(1) lit. a exclude de la protecţie, neputând fi astfel înregistrate, mărcile care sunt lipsite

de caracter distinctiv.

Caracterul distinctiv al mărcii nu rezultă din semnul în sine, ci din perceperea lui

ca atare de către public, existând o relaţie trilaterală semn – produs – public.

Semnul este distinctiv pentru bunurile la care urmează să fie aplicat atunci când

este recunoscut de cei cărora le este adresat ca identificând bunurile dintr-o anumită

sursă comercială, sau poate fi recunoscut ca atare.

Este deci necesar ca, văzând semnul, publicul vizat să atribuie produsul sau

serviciul respectiv unei întreprinderi determinate.

Acest lucru rezultă din dispoziţiile art. 3 lit. a din Legea nr. 84/1998 care prevăd

că „marca este un semn .... servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei

persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane”.

În raport de aceste aspecte şi de natura, precum şi elementele din care se

compun mărcile în discuţie, s-a apreciat în mod corect de către instanţa de apel lipsa

distinctivităţii, semnele neputând fi percepute de publicul vizat ca identificând şi

diferenţiind bunurile produse de pârâtă de bunurile altor producători, care fac parte din

aceeaşi categorie şi care sunt identificate prin aceleaşi semne.

Astfel, după cum s-a reţinut şi de instanţa de apel, ca şi în cazul semnelor

folosite de alţi producători pentru aceleaşi produse, literele sunt scrise fără elemente

grafice speciale, fonturile utilizate fiind comune şi menite să susţină numai elementul

verbal.

Pentru existenţa condiţiei distinctivităţii, s-a apreciat în mod corect de către

instanţa de apel că nu este suficientă scrierea comună, fiind necesar un element care

să asigure funcţia mărcii respective, indicând, cu titlu de exemplu, scrierea cu anumite

elemente fanteziste.

2. Într-adevăr, mărcile în discuţie sunt mărci combinate, compuse dintr-un

element figurativ care constă într-o anumită grafică (font) a elementului verbal.

9 Această natură şi structură a mărcilor în cauză, care includ un element figurativ,

nu înlătură exclusivitatea cerută de art. 5 alin.(1) lit. c din lege.

Potrivit acestui text legal sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate

mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii devenite uzuale în limbajul

curent sau în practicile comerciale loiale sau constante.

Se constată că exclusivitatea se referă la semnul în sine, care poate

cuprinde şi un element figurativ, cum este cazul în speţă ; astfel, este necesar ca marca

să nu fie compusă numai dintr-un semn devenit uzual, această din urmă caracteristică

fiind sancţionată.

Prin norma legală incidentă este interzisă înregistrarea unei mărci doar când

semnul sau indicaţia respectivă au devenit uzuale în limbajul curent sau în practicile

comerciale loiale sau constante pentru a desemna produsele sau serviciile pentru care

se solicită înregistrarea mărcii.

Sub aspectul caracterului uzual, instanţa de apel a reţinut în urma analizării

probatoriilor administrate, că semnele utilizate în mărcile în discuţie sunt uzuale pe

piaţă, cu mult timp înainte de depunerea cererilor de înregistrare a mărcilor de către

pârâtă, respectiv TCA pentru contactori trifazaţi, TSA pentru relee termice, RG pentru

contactoare pentru regim greu şi DRG pentru demaroare electromagnetice pentru regim

greu.

Toate denumirile se utilizează în mod curent în activitatea comercială, sunt uzual

acceptate pe piaţă, sunt recunoscute de segmentul de public vizat ca identificând

bunurile respective şi nu atribuindu-le pe acestea unui producător determinat.

Semnele au dobândit astfel un caracter uzual prin folosinţă generalizată.

Faţă de cele reţinute relativ la art. 5 alin.(1) lit. c din Legea nr. 84/1998 şi cele ce

se vor arăta în continuare sub pct. 3, nu mai prezintă relevanţă analizarea şi a condiţiilor

reglementate de art. 5 alin.(1) lit. d; de altfel, în decizia de apel, deşi se reţine şi art. 5

alin.(1) lit. d din lege, se fac referiri la caracterul uzual şi lipsa de distinctivitate.

3. Prin această critică recurenta invocă dobândirea distinctivităţii prin folosinţă,

aşa cum prevede art. 5 alin.(2) din Legea nr. 84/1998.

Din motivarea deciziei de apel rezultă că şi pârâta a fost utilizator al semnelor cu

privire la care a solicitat înregistrarea lor ca mărci.

Simpla folosire a mărcii nu are nicio relevanţă sub aspectul analizat.

Important este ca în urma acestei folosiri semnul respectiv să fi dobândit caracter

distinctiv, adică publicul să fie capabil să distingă în baza sa produsele şi serviciile pe

10 care este aplicat semnul de alte produse sau servicii de pe piaţă, în privinţa

provenienţei acestora de la o întreprindere determinată.

Prin urmare, este necesar ca publicul să ajungă să-i recunoască efectiv semnului

capacitatea de a identifica originea unui produs sau serviciu.

Folosinţa acestor semne şi de către pârâta nu a fost în măsură să le confere

distinctivitate în sensul art. 5 alin.(2) din lege, aceste semne neputând să determine

perceperea de către publicul căruia li se adresează bunurile pe care se aplică, că

acestea provin dintr-o anumită sursă, respectiv pârâta-recurentă.

4. Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a

dispoziţiilor art. 48 lit. c din Legea nr. 84/1998, care sancţionează înregistrarea unei

mărci cu rea credinţă.

Pentru înlăturarea acestei sancţiuni, recurenta invocă apărarea drepturilor

dobândite prin folosirea semnului o perioadă îndelungată, mult anterior înfiinţării

societăţii reclamante.

În ceea ce priveşte conceperea şi anterioritatea folosirii semnelor în discuţie,

concluziile instanţei de apel sunt urmare a aprecierii probelor administrate, nemaiputând

fi cenzurate pe calea recursului în urma abrogării pct. 1 al art. 304 C.proc.civ.

Astfel, reclamanta provine, din punct de vedere organizatoric, din divizarea la

care a fost supusă fosta întreprindere din care s-a constituit ulterior societatea pârâtă,

mai precis o secţie de producţie a acesteia, iar obiectul de activitate al noii întreprinderi

astfel constituite a fost tocmai acela al fabricării de aparataj electric de joasă tensiune

de comandă şi producţie ; lista anexă actului normativ de constituire cuprinzând secţiile-

subunităţi ale noii întreprinderi înfiinţate, între care se regăsesc Secţia a 3-a -

asamblare contactoare şi Secţia a 4-a – asamblare relee ; reclamanta a fost aceea

care, dat fiind obiectul său de activitate, a produs dea lungul timpului şi a livrat produse

identificate cu aceste semne, atât pentru perioada anterioară anului 1989, cât şi ulterior

acesteia.

După cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, reaua credinţă rezultă din

faptul că recurenta avea cunoştinţă la data înregistrării mărcilor (2003 – 2004) că

acestea erau folosite în mod uzual pe piaţă, inclusiv de către intimată.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât ambele părţi au fost rezultate în urma divizării

fostei Întreprinderi de Contactoare Buzău în anul 1974, iar semnele înregistrate ca

mărci au fost folosite de către intimată corespunzător propriului obiect de activitate.

11 Recurenta a realizat în momentul înregistrării mărcilor că poate fi afectată şi

paralizată activitatea intimatei, dar a profitat de faptul că marca nu a fost încă depusă în

România.

Prin înregistrarea mărcilor s-a dorit înlăturarea de pe piaţă a concurenţilor, a

celor care folosesc mărcile ca semne uzuale în activitatea de comerţ, folosindu-se de

efectul atributiv de protecţie al depozitului.

Intimata a şi fost somată de către recurentă cu adresa nr. 381/2006 să nu mai

comercializeze produse sub mărcile în discuţie, prevalându-se de un drept de

proprietate asupra acestora, în temeiul certificatelor de înregistrare eliberate de O.S.I.M.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte,

făcând aplicarea art. 312 alin.(1) C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.

Caracter distinctiv dobândit ulterior cererii de înregistrare

Legea nr. 84/1998, art. 5

Marca este un semn distinctiv care permite unui fabricant sau unui comerciant,

în raporturile sale cu clientela, sã-ºi identifice produsele sau serviciile faþã de cele ale

concurenþilor sãi.

Potrivit dispoziþiilor Legii nr. 84/1998 nu pot fi înregistrate mãrcile care sunt lipsite

de caracter distinctiv, cu toate acestea marca poate fi înregistratã dacã înainte de data

cererii de înregistrare, urmare a folosirii intensive a acesteia, marca a dobândit un



decizia civilã nr. 3313 din 24 aprilie 2007

Tribunalul Bucureºti, secþia a IV-a civilã, prin sentinþa civilã nr. 1141 din 18

octombrie 2005, a respins, ca nefondatã, acþiunea formulatã de reclamanta SC T.C. SA

prin care a solicitat anularea mãrcii combinate „salam sãsesc”, înregistratã sub numãrul

57384/2002 pe toate clasele de produse ºi servicii, aparþinând pârâtei SC C.P. SRL.

În motivarea hotãrârii se aratã cã datoritã folosirii intensive, a campaniei

publicitare ºi a calitãþii produselor, marca a dobândit prin folosinþã caracter distinctiv,

consumatorii asociind produsul „salam sãsesc” cu societatea pârâtã, denumirea

devenind aptã de a identifica produsele pârâtei în raport cu ale concurenþei, aplicabile

fiind dispoziþiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 84/1998. Referitor la susþinerea

reclamantei potrivit cãreia produsul ar fi existat pe piaþa mezelurilor încã din anul 1997,

nu se poate justifica admiterea acþiunii, deoarece în România reþetele culinare nu sunt

protejate prin eliberarea unui titlu de protecþie, ele putând fi protejate doar pe cãi de

fapt, ca secret de serviciu.


intelectualã, prin decizia nr. 170/A din 14 septembrie 2006, a admis apelul reclamantei,

a schimbat în tot sentinþa apelatã în sensul cã a admis cererea, a dispus anularea

mãrcii combinate „salam sãsesc” înregistratã sub nr. 57384/2002 în favoarea intimatei

SC C.P. SRL pe clasele de produse/servicii 29, 35 ºi 39; a obligat pârâta sã publice pe

cheltuiala sa într-o publicaþie cu acoperire naþionalã decizia pronunþatã.

Prin considerentele deciziei se aratã urmãtoarele :

Comisia de reexaminare mãrci din cadrul OSIM, reþinând îndeplinirea condiþiilor

de aplicare a dispoziþiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, a apreciat cã, în speþã,

nu sunt aplicabile dispoziþiile art. 5 lit. b) din lege, ce exclud de la înregistrare mãrcile

care sunt lipsite de caracter distinctiv.

Probatoriul administrat în cauzã relevã utilizarea semnului începând cu luna

octombrie 2000, astfel încât dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare se situeazã

între aceastã datã ºi 13 mai 2002, data depunerii cererii de înregistrare.

Volumul vânzãrilor atestã cantitãþi reduse vândute, o situaþie similarã fiind ºi în

anul 2001, astfel încât sã se permitã o identificare a produsului vândut sub marca în

discuþie ca provenind de la C.P. Situaþia statisticã prezentatã de pârâtã nu este doveditã

ºi nici specificatã.

Data de referinþã a aprecierii sub aspectul dobândirii caracterului distinctiv al

mãrcii este 13 mai 2002, data depunerii cererii de înregistrare, astfel încât probele

ulterioare sunt irelevante.

Cererea de anulare a înregistrãrii mãrcii a fost întemeiatã ºi pe dispoziþiile art. 5

lit. d) din Legea nr. 84/1998, potrivit cãrora sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi

înregistrate mãrcile care sunt compuse din semne sau indicaþii putând servi în comerþ

pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaþia, valoarea, originea geograficã

sau tipul fabricãrii produsului.

Marca în litigiu este o marcã combinatã, individualã, verbalã ºi figurativã, fãrã

elemente deosebite, de naturã sã îi confere distinctivitate. Elementele verbale folosite

sunt generice, desemnând un sortiment de salam, ºi descriptive, termenul „sãsesc” fiind

menit sã atribuie produsului la care se referã calitãþile legate de modul de fabricare

atribuit unei comunitãþi locale cu un anume specific.

Consumatorul mediu va considera cã produsul este fabricat printr-o reþetã

tradiþionalã a comunitãþii sãseºti, în mod similar cu percepþia asupra altor produse cum

ar fi „ºunca de Praga”, „salamul italian” ori „salamul bãnãþean”, percepþie care provine

dintr-o lungã perioadã de utilizare a unor asemenea denumiri.

Din perspectiva art. 5 alin. (1) lit. c) din lege, analiza priveºte exclusiv stabilirea

dacã ºi în ce mãsurã marca aflatã în discuþie se compune exclusiv din semne sau din

indicaþii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale ºi

constante. Practicile comerciale constante în privinþa produselor preparate din carne

sunt în sensul trimiterilor la anumite reþete prin indicarea unor zone sociale (muºchi

þigãnesc) sau socio-geografice cu un anumit specific, astfel cum deja s-a arãtat.

Se reþine totodatã cã apelanta nu a dat declaraþia cerutã de lege în sensul de a

nu invoca un drept exclusiv asupra acelor elemente lipsite de caracter distinctiv, ceea

ce ar fi condus la respingerea cererii de înregistrare, în mãsura în care nu ar fi fost

invocate dispoziþiile art. 5 alin. (2) din lege, avute în vedere în cadrul cererii de

reexaminare.

Odatã înlãturat argumentul pentru care marca a fost admisã la înregistrare, acela

þinând de dobândirea unui caracter distinctiv anterior depunerii cererii de înregistrare,

se constatã cã înregistrarea mãrcii nu putea sã se dispunã în absenþa îndeplinirii

cerinþei anterior menþionate.

În raport de cele reþinute, Curtea a constatat cã în mod nelegal ºi prin ignorarea

modului de interpretare ºi aplicare a dispoziþiilor art. 5 alin. (2) ºi art. 5 alin. (1) lit. b), c)

ºi d) din Legea nr. 84/1998, precum ºi a probelor administrate de cãtre reclamantã,

instanþa de fond a respins cererea în anularea mãrcii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.P. SRL, susþinând în

esenþã urmãtoarele:

Judecãtorii apelului s-au pronunþat asupra unei cereri care nu a fost formulatã

în apel ºi pe care nu au pus-o în discuþia pãrþilor, publicarea hotãrârii, fiind reþinute ºi

douã motive de anulare care nu au fost invocate de reclamantã, nerespectarea Regulii

17 (4) din H.G. nr. 833/1998 ºi a pretinsei înregistrãri cu rea-credinþã a mãrcii.

Nepunând în discuþie împrejurãrile amintite, instanþa a încãlcat principiul

contradictorialitãþii ºi pe cel al dreptului la apãrare, fiind astfel incidente motivele

prevãzute de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.

Instanþa de apel a dat mai mult decât s-a cerut ºi ce nu s-a cerut, motiv prevãzut

de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., deoarece în apel nu s-a cerut publicarea hotãrârii,

dispunându-se anularea înregistrãrii, pentru motive care nu au fost invocate de cãtre

reclamantã, respectiv încãlcarea Regulii 17 (4) din H.G. nr. 833/1998.

Instanþa de apel a dat decizia recuratã cu încãlcarea legii, respectiv a dispoziþiilor

art. 5 alin. (2), art. 48 din Legea nr. 84/1998 coroborat cu Regula 17 (4) din H.G. nr.

833/1998.

Instanþa a considerat cã dispoziþiile art. 5 alin. (2) din lege nu se aplicã, deºi

reclamanta nu a administrat nicio probã din care sã rezulte cã marca „salam sãsesc”

ar fi lipsitã de caracter distinctiv, sarcina probei în aceastã materie nefiind rãsturnatã.

Ceea ce protejeazã legea în aceste cazuri este investiþia fãcutã în promovarea

unei mãrci lipsite iniþial de caracter distinctiv, sancþionând totodatã ºi concurenþa

parazitarã prin conferirea celui care a investit drept exclusiv de utilizare.

Pe de altã parte, reclamanta are o poziþie duplicitarã, deoarece a depus o cerere

de înregistrare a denumirii „salam secuiesc”.

Instanþa aplicã ºi interpreteazã greºit ºi dispoziþiile art. 5 lit. c) ºi d) deoarece,

dacã ar fi observat cã textul se referã la „semne compuse exclusiv din (...)”, ar trebui sã

respingã cererea, deoarece marca nu este compusã exclusiv din semnele la care se

referã textele menþionate.

Instanþa reþine cã marca „salam sãsesc” este deceptivã pentru cã ar fi indicat o

calitate legatã de modul de fabricare a produsului, dar dacã este folositã de reclamantã

ºi de ceilalþi concurenþi, ea nu mai este deceptivã.

Cu privire la inexistenþa motivului de anulare a înregistrãrii, dedus din Regula 17

(4) din H.G. nr. 833/1998, se aratã de cãtre recurentã cã încãlcarea acestei reguli are

o singurã sancþiune ºi care poate fi aplicatã exclusiv de OSIM în procedura de

înregistrare: refuzul de a înregistra. Cauzele de anulare a înregistrãrii sunt limitativ

prevãzute de art. 48 din Legea nr. 84/1998, între acestea neregãsindu-se ºi cea

întemeiatã pe încãlcarea Regulii 17 (4) din H.G. nr. 833/1998.

Reclamanta nu a cerut anularea înregistrãrii mãrcii pentru rea-credinþã în temeiul

dispoziþiilor art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998, motiv pentru care hotãrârea instanþei de

apel este nelegalã ºi sub acest aspect.

Instanþa a considerat cã dispoziþiile art. 5 alin. (2) din lege nu se aplicã, deºi

reclamanta nu a administrat nicio probã din care sã rezulte cã marca „salam sãsesc”

ar fi lipsitã de caracter distinctiv.

Analizând hotãrârea recuratã prin prisma criticilor formulate ºi a probatoriilor

administrate, Înalta Curte reþine urmãtoarele:

Marca, parte integrantã a oricãrei strategii comerciale, este un semn distinctiv

care permite unui fabricant sau unui comerciant, în raporturile sale cu clientela, sã-ºi

identifice produsele sau serviciile în raport de cele ale concurenþilor sãi.

Creºterea rolului publicitãþii în activitatea de marketing, în scopul atragerii ºi

pãstrãrii clientelei, a determinat ca noþiunea de distinctivitate, condiþie esenþialã a

registrabilitãþii mãrcii, sã fie mai nuanþatã.

Astfel, aplicarea dispoziþiilor alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, privind mãrcile

ºi indicaþiile geografice, potrivit cãrora mãrcile care sunt lipsite de caracter distinctiv sunt

excluse de la protecþie ºi nu pot fi înregistrate, este înlãturatã dacã înainte de data

cererii de înregistrare a mãrcii ºi ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobândit

caracter distinctiv [art. 5 alin. (2) din Lege].

Aceastã dispoziþie semnificã împrejurarea cã, urmare a folosirii mãrcii, în speþa

de faþã „salam sãsesc”, aceasta a dobândit caracter distinctiv în sensul ca publicul sã

fie capabil sã distingã produsul în baza sa, ca provenind de la o anume societate

comercialã.

Din probele depuse la dosar, respectiv facturi fiscale, contracte de publicitate

anterioare datei de depozit a mãrcii în litigiu, extrase din ziarele depuse de reclamant

studiului de piaþã, precum ºi explozia vânzãrilor produsului din carne marca „salam

sãsesc” sub emblema Cristim., urmare a publicitãþii agresive efectuate, s-a dovedit cã

marca combinatã, având o scriere deosebitã, cu litere conturate, a dobândit

distinctivitate. Astfel, sloganul „zi ºi tu: salam sãsesc” a determinat ca 69% dintre

respondenþii studiului de piaþã „sã menþioneze spontan «Cristim» ca producãtor al

sortimentului respectiv”, iar 51% dintre cei care au vãzut campania publicitarã au

declarat cã au cumpãrat salam sãsesc datoritã influenþei reclamei.

Se concluzioneazã, cã, per total, 32% din eºantionul studiat ºi-a amintit

campania publicitarã „Cristim” ºi au cumpãrat produsul (salam sãsesc) ºi au recunoscut

cã reclama i-a influenþat în cumpãrare.

Rezultã astfel cã pentru o fracþiune importantã din publicul vizat, marca „salam

sãsesc” a devenit capabilã sã indice provenienþa bunului ca fiind de la societatea

„Cristim”.

Acceptând raþionamentul instanþei de apel, în sensul de a verifica doar

probatoriile ce vizeazã perioada anterioarã datei de 13 mai 2002, data depunerii cererii

de înregistrare, cu înlãturarea deplinã a dovezilor privind consecinþele campaniei de

promovare a societãþii prin produs, înseamnã înfrângerea unei cerinþe determinate a

comerþului, concurenþa loialã în sensul ca de efortul financiar, de concepþie, sã profite

doar comerciantul investitor în marketing ºi nu ºi celorlalþi comercianþi concurenþi pe

piaþa aceloraºi produse.

Aºadar, caracterul distinctiv al mãrcii, deºi existent la momentul depozitului doar

în fazã germinalã, a fost dobândit ulterior prin folosirea sa intensivã.

Interpretarea datã a fost necesarã întrucât legea românã nu acoperã situaþia de

fapt prezentatã, dobândirea caracterului distinctiv prin folosire, ulterior datei cererii de

înregistrare.

Pentru considerentele arãtate, în temeiul dispoziþiilor art. 312 C.proc.civ., Curtea

a admis recursul, a modificat în tot decizia apelatã în sensul cã apelul declarat de

reclamantã împotriva sentinþei tribunalului a fost respins.

Faþã de soluþia pronunþatã din perspectiva pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., instanþa

nu s-a mai pronunþat asupra criticii întemeiate pe dispoziþiile art. 304 pct. C.proc.civ.

referitoare la acordarea a ceea ce nu s-a cerut, respectiv publicarea hotãrârii, precum

ºi a criticilor privind încãlcarea dreptului la apãrare ºi a principiului contradictorialitãþii.

Conflict cu bunele moravuri. Respingere la înregistrare.

Legea nr. 84/1998,

art. 5, lit. i)

Potrivit dispoziþiilor art. 5, lit. i) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile

geografice, sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi înregistrate “mãrcile contrare ordinii

publice sau bunelor moravuri”.

Conceptul de “bune moravuri” reprezintã totalitatea regulilor de conduitã care s-au

conturat în conºtiinþa societãþii ºi a cãror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o

experienþã ºi practicã îndelungatã.

Astfel, denumirea DE PUTA MADRE, are o conotaþie vulgarã, injurioasã, ceea ce

contravine în mod evident bunelor moravuri, fiind respinsã la înregistrare.

La data de 27.12.2005 S.C. N.N. S.R.L. a depus spre înregistrare la O.S.I.M. marca

individualã combinatã DE PUTA MADRE, pentru produse ºi servicii din clasele 25 ºi 35.

În urma examinãrii de fond a acestei cereri, marca DE PUTA MADRE a fost

respinsã la înregistrare, în baza prevederilor art. 5, lit. I, apreciindu-se cã aceastã

sintagmã este contrarã ordinii publice ºi bunelor moravuri.

În termen legal, S.C. N.N. S.R.L. a formulat contestaþie, solicitând desfiinþarea

deciziei de respingere ºi admiterea la înregistrare a mãrcii DE PUTA MADRE, pentru

urmãtoarele argumente:

- noþiunea de ordine publicã are la bazã reglementãrile legale în vigoare însã ea

trebuie raportatã continuu la perioada contemporanã ºi la societatea în care trãim în

prezent. Astfel, este ºtiut faptul cã anumite cuvinte, expresii sau elemente de lingvisticã

care erau considerate în trecut cã încãlcau ordinea publicã ºi bunele moravuri, în prezent

acestea nu mai au caracter de tabu atât de puternic ca acum câteva decenii, putându-se

spune cã îºi gãsesc un loc din ce în ce mai puþin contestat atât în cultura occidentalã, cât

ºi în cea româneascã deopotrivã;

- în acest sens, contestatorul susþine cã expresia DE PUTA MADRE face parte din

vocabularul popular al limbii spaniole, limbaj care nu se poate afirma cã a pãtruns suficient

de mult în tot ceea ce înseamnã mass-media româneascã, în aºa fel încât sã fie

cunoscutã de foarte multe persoane care sã o foloseascã în scopuri ce contravin bunelor

moravuri ºi ordinii publice. Este posibil ca tinerii consumatori, adolescenþi cu vârste

cuprinse între 15 ºi 20 ani, sã cunoascã aceastã expresie însã doar sub aspect general,

ca pe o curiozitate, fãrã a o folosi în limbajul curent;

- contestatorul considerã cã aceastã expresie nu se aflã la îndemâna publicului

consumator cãruia se adreseazã marca solicitatã, pentru ca simpla vedere a acesteia pe

eticheta unui produs comercializat sub marca DE PUTA MADRE sã producã în mintea

consumatorului efectul pe care l-ar avea, spre exemplu, în þara de origine a acestei

expresii;

- contestatorul precizeazã cã marca a fost admisã la înregistrare pe calea

Aranjamentului de la Madrid în unele state ca Elveþia ºi San Marino cu nr. marcã 877025,

respectiv în Grecia cu nr. marcã 858492 ºi în Franþa cu nr. marcã 841520;

- traducerea adaptatã a expresiei DE PUTA MADRE este I AM COOL; I FEEL

GREAT aºa cum publicul adolescent utilizator frecvent al produselor de îmbrãcãminte

adoptã semnificativ expresia “îmi stã masa” echivalent cu “îmi stã beton” sau mai de

actualitate “superbine”, “marfã”.

În soluþionarea contestaþiei, studiind probatoriul administrat în cauzã, Comisia de

reexaminare mãrci a reþinut urmãtoarele:

Deºi contestatorul îºi motiveazã contestaþia împotriva deciziei de respingere a

mãrcii DE PUTA MADRE prin prisma conceptului juridic de “ordine publicã”, din Avizul de

refuz al mãrcii, prin boldarea cuvintelor “bunele moravuri”, reiese cã examinatorul a avut în

vedere acest motiv.

Conform Dicþionarului juridic, conceptul de “bune moravuri” reprezintã totalitatea

regulilor de conduitã care s-a conturat în conºtiinþa societãþii ºi a cãror respectare s-a

impus cu necesitate, printr-o experienþã ºi practicã îndelungatã.

Comisia constatã cã sintagma “DE PUTA MADRE” provine din limba spaniolã,

cuvintele ce o alcãtuiesc având urmãtoarea semnificaþie: “puta” - prostituatã, femeie de

stradã, desfrânatã, târfã”, iar “madre” - mamã, conform dicþionarului spaniol-român. Din

alãturarea celor douã cuvinte rezultã, evident, o expresie injurioasã.

De altfel, dintr-un extras din Urban Dictionary, rezutã cã termenul “puta” provenind

din limba spaniolã are aceeaºi semnificaþie ca ºi cuvântul “fuck” din limba englezã. Iar pe

de altã parte, expresia “tu puta madre” are aceeaºi semnificaþie ca ºi expresia “You

fucking mother”. De asemenea, potrivit extrasului de pe site-ul Dictionary.com, expresia

provenind din limba spaniolã “de la puta de la madre“ are semnificaþia de “of mother

whore” din limba englezã.

În ceea ce priveºte argumentul contestatorului cã au fost admise la înregistrare

marcile internaþionale MI 877025 ºi MI 858492, constituite din aceeaºi sintagmã, respectiv

“De Puta Madre”, în Grecia ºi respectiv Turcia, Comisia constatã cã bunele moravuri sunt

diferite de la o þarã la alta. Bunele moravuri din România, care sunt impuse în mare parte

de religia creºtin-ortodoxã, sunt de o mai mare stricteþe faþã de cele din alte þãri europene.

Totodatã, Comisia considerã cã trebuie sã se þinã seama ºi de faptul cã limba

spaniolã este, ca ºi limba românã, o limbã de sorginte latinã, iar consumatorul de atenþie

medie, “suficient de bine informat, atent ºi circumspect“, va înþelege mai uºor semantica

acestei expresii.

Pe de altã parte, nivelul mediu de educaþie din România nu permite, în actualul

context, ca expresia “ De puta madre “ sã poatã fi interpretatã ca “I AM COOL” sau “I

FEEL GREAT”, aºa cum a sugerat contestatorul cã aceasta ar avea semnificaþia pentru

publicul adolescent.

Având în vedere motivele de mai sus, Comisia apreciazã contestaþia neîntemeiatã

ºi, în unanimitate, decide respingerea acesteia ºi menþinerea deciziei de respingere la

înregistrare a mãrcii individuale combinate DE PUTA MADRE, constatând incidenþa

dispoziþiilor art. 5, lit. i) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice.

Aceastã hotãrâre a rãmas definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.

Conflict cu un nume comercial

Legea nr. 84/1998, art. 35

Articolul 35, alin. (1) din Legea nr. 84/1998 se referã la folosirea semnului identic

sau similar mãrcii „pentru produse sau servicii”, identice, similare sau, dupã caz, diferite,

iar alin. (2) exemplificã actele de folosire a semnului care pot fi interzise în condiþiile alin.

(1).

Chiar dacã nu se precizeazã expres, din exprimarea utilizatã de legiuitor, reiese cã

actele incriminate sunt de folosire a semnului ca marcã, a cãrui funcþie specificã este

aceea de distingere a produselor sau serviciilor unui întreprinzãtor de cele ale altuia, în

timp ce numele comercial identificã întreaga activitate a unei societãþi comerciale, fãrã a

se face în mod necesar referire la bunurile sau serviciile care intrã în obiectul sãu de

activitate.

În speþã, ceea a solicitat reclamanta prin petitul acþiunii a fost nu interzicerea

utilizãrii de cãtre pârâtã a semnului ca marcã, ci constatarea faptului cã acest semn,

înregistrat ca nume comercial, încalcã prin el însuºi dreptul la marcã ºi sã interzicã pârâtei

utilizarea acestuia ca nume comercial.

Omisiunea analizãrii acestei cereri ºi, implicit, a conflictului dintre marca reclamantei

ºi numele comercial al pârâtei, a determinat admiterea recursului, cu consecinþa casãrii

deciziei ºi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaºi Curte de Apel, deoarece, potrivit art.

314 din Codul de procedurã civilã, Înalta Curte poate hotãrî asupra fondului, în caz de

casare, numai în scopul aplicãrii corecte a legii la situaþia de fapt pe deplin stabilitã, ceea

ce nu este cazul în speþã.


decizia nr. 3826 din 11 mai 2007

La 25 ianuarie 2005, reclamanta S.C. T.E. S.A. a chemat în judecatã pe pârâta S.C.

B&B E. S.A., solicitând instanþei ca prin hotãrârea ce o va pronunþa sã constate cã numele

comercial B&B Euroterm al pârâtei încalcã drepturile reclamantei cu privire la marca

înregistratã EURO THERM ºi sã o oblige pe pârâtã sã înceteze a folosi denumirea de B&B

Euroterm ca nume comercial în activitatea sa economicã, sub sancþiunea plãþii de daune

cominatorii de 1000 Euro/zi de întârziere pânã la aducerea la îndeplinire a obligaþiei din

dispozitiv.

Prin sentinþa civilã nr. 437 din 19 mai 2005, Tribunalul Bucureºti, Secþia a V-a civilã,

a respins ca neîntemeiatã acþiunea reclamantei.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut cã, potrivit art. 35 din Legea

nr. 84/1998, pe care reclamanta îºi întemeiazã acþiunea, înregistrarea mãrcii conferã

titularului sãu un drept exclusiv asupra mãrcii, în temeiul cãruia acesta poate cere instanþei

judecãtoreºti competente sã interzicã terþilor sã foloseascã în activitatea lor comercialã

fãrã consimþãmântul titularului, un semn care, datã fiind asemãnarea produselor/serviciilor

cãrora li se aplicã semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã,

ar produce în percepþia publicului un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a

mãrcii cu semnul.

În speþã, marca reclamantei este înregistratã pentru clasa 11 de produse ºi pentru

clasele 35, 37 ºi 39 de servicii, iar pârâta are în obiectul sãu de activitate P 2822 (potrivit

Clasificãrii CAEN) producþia de radiatoare ºi cazane pentru încãlzire centralã, P 2923

(fabricarea echipamentelor de ventilare ºi condiþionare a aerului, cu excepþia celor de uz

casnic), P 4031 (producerea aburului ºi apei calde) ºi P 4032 (transportul ºi distribuþia

aburului ºi a apei calde).

Astfel, singurul domeniu de activitate al celor douã societãþi comerciale, care pare a

fi apropiat, este cel al producerii aparatelor de încãlzire, respectiv al radiatoarelor ºi

cazanelor.

Nu se poate reþine cã existã un risc de confuzie între produsele celor douã societãþi,

deoarece produsele pârâtei sunt destinate încãlzirii centrale, iar cele ale reclamantei, deºi

textul nu distinge, par sã fie destinate folosinþei individuale.

Referitor la celelalte clase de servicii, domeniile de activitate nu sunt nici mãcar

similare, deoarece reclamanta are înregistratã clasa 39 – transportul ºi depozitarea pentru

aparate de iluminat, de rãcire, de distribuþie a apei calde ºi instalaþii sanitare, în vreme ce

pârâta are înregistrat transportul aburului ºi apei calde.

În ceea ce priveºte prevederile art. 5 din Legea nr. 11/1991, invocate de

reclamantã, tribunalul a reþinut cã este vorba de sancþiuni penale ce nu pot fi analizate de

o instanþã civilã.

Prin decizia civilã nr. 90 din 25 mai 2006, Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a

civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantã împotriva sentinþei.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:

Reclamanta este o persoanã juridicã românã, constituitã la 22 decembrie 1994 ºi

înregistratã la Oficiul Naþional al Registrului Comerþului – Oficiul Registrului Comerþului de

pe lângã Tribunalul Neamþ, având douã sedii secundare pe raza municipiul Bucureºti.

În acelaºi timp, reclamanta este titulara unei mãrci combinate, potrivit certificatului

de înregistrare nr. 43642 din 8 aprilie 2004, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi

Mãrci, respectiv marca EURO THERM S.A. cu element figurativ, înregistratã asupra

claselor de produse ºi servicii 11, 35, 37 ºi 39.

Pârâta este persoanã juridicã românã, conform certificatului de înregistrare din 13

martie 2003, eliberat de Oficiul Naþional al Registrului Comerþului – Oficiul Registrului

Comerþului de pe lângã Tribunalul Sibiu cu sediul social în Sibiu, fãrã alte sedii secundare.

Prin formularea cererii de chemare în judecatã, apelanta reclamantã a invocat douã

temeiuri ale acesteia, art. 35, lit. b) din Legea nr. 84/1998 ºi art. 5 din Legea nr. 11/1991,

în ambele situaþii prevalându-se de drepturile sale exclusive, dobândite prin înregistrarea

mãrcii, ºi invocând, în prima situaþie, conflictul dintre marca sa ºi numele comercial al

pârâtei, dobândit ulterior înregistrãrii mãrcii – din perspectiva contrafacerii –, iar pentru cea

de-a doua ipotezã, folosirea de cãtre intimatã a propriei firme de o manierã susceptibilã a

produce confuzie cu marca reclamantului – concurenþã neloialã.

Dat fiind caracterul teritorial al mãrcii, Curtea de Apel a apreciat, de principiu, cã

aceasta poate reclama o eventualã contrafacere împotriva pârâtei, în condiþiile art. 35, lit.

b) din Legea nr. 84/1998.

Însã, din acest punct de vedere, analiza este distinctã dupã cum contrafacerea s-a

sãvârºit pe teritoriul judeþului Sibiu sau în afara acestui spaþiu, în care protecþia mãrcii

funcþioneazã, în timp ce actele de folosire a denumirii EURO THERM ar fi lipsite de orice

protecþie, câtã vreme s-a depãºit raza localã a înregistrãrii acesteia ca nume comercial; în

acest ultim caz, riscul de confuzie trebuie apreciat mult mai strict decât în cazul conflictului

dintre douã mãrci.

Acest regim juridic diferit derivã din aceea cã, pe raza judeþului în care intimata îºi

are înregistrat numele comercial, aceasta are un drept de proprietate industrialã obþinut în

condiþiile legii speciale, Legea nr. 26/1990, conform art. 3 din lege ºi cu cercetarea

disponibilitãþii numelui comercial conform art. 39, alin. (8) din aceeaºi lege; în acelaºi timp,

art. 8 din Convenþia de la Paris pentru protecþia proprietãþii industriale din 1883, ratificatã

de România prin Decretul nr. 1177/1968, prevede cã numele comercial va fi protejat în

toate þãrile lumii fãrã obligaþia de depunere sau înregistrare, indiferent dacã el face parte

sau nu dintr-o marcã de fabricã sau comerþ.

În oricare dintre cele douã ipoteze ale contrafacerii reclamate, sunt aplicabile

regulile operante în materia proprietãþii industriale: prioritatea la înregistrare, riscul de

confuzie derivat din identitatea sau asemãnarea numelui cu marca ºi principiul specialitãþii.

În ceea ce priveºte prioritatea de înregistrare, reclamanta opune pârâtei o marcã

anterioarã numelui comercial dobândit de aceasta în anul 2003, condiþia fiind prin urmare

îndeplinitã.

De asemenea ºi principiul specialitãþii este o regulã verificatã în cauzã, ambele pãrþi

desfãºurându-ºi activitatea parþial în acelaºi domeniu ºi parþial în domenii conexe:

producerea aparatelor de încãlzire de producere a aburului, de rãcire ºi distribuþie a apei ºi

producþia de radiatoare ºi cazane pentru încãlzire centralã, fabricarea echipamentelor de

ventilare ºi condiþionare a aerului, producerea aburului ºi apei calde ca ºi transport ºi

distribuþia aburului ºi apei calde; restul claselor se aflã într-un raport de conexitate sau

complementaritate.

Curtea a constatat, însã, cã reclamanta nu a fãcut dovada condiþiilor impuse de art.

35, lit. b) din Legea nr. 84/1998, în sensul cã intimata pârâtã foloseºte efectiv numele sãu

comercial prin aplicare pe produsele ce intrã în domeniul sãu de activitate pe documente

sau pentru publicitate, neoferind niciun indiciu instanþei care sã permitã încadrarea acestor

acte de folosinþã în dispoziþiile art. 35, alin. (3) din lege.

Ca atare, reclamanta a lipsit instanþa de mijloacele concrete de evaluare a riscului

de confuzie, deoarece chiar dacã aprecierea se face în abstract, prin raportare la

percepþia consumatorului mediu, nu înseamnã cã instanþa trebuie sã presupunã cã

intimata ºi-a utilizat numele comercial ºi sã-ºi imagineze modul în care aceasta l-a folosit.

În ceea ce priveºte acþiunea în concurenþã neloialã, concluzia Tribunalului în sensul

cã dispoziþiile art. 5 din Legea nr. 11/1991 nu pot fi analizate, este nelegalã.

Prin faptul cã Legea nr. 11/1991 incrimineazã anumite fapte ca infracþiuni de

concurenþã neloialã, aceasta nu înseamnã cã latura civilã a procesului penal este

rezolvabilã exclusiv în cadrul unei judecãþi penale.

De vreme ce aceste fapte, enumerate în art. 5 din Legea nr. 11/1991, sunt

susceptibile de a angaja cea mai gravã dintre formele rãspunderii juridice, în mod evident

ele sunt apte de a antrena rãspunderea civilã delictualã.

În speþã, însã, reclamanta nu a depus dovezi în sensul constatãrii faptei de

concurenþã neloialã de cãtre pârâtã. ªi în acest caz, era indispensabil a se dovedi

folosirea numelui comercial ºi modalitatea în care aceastã utilizare de cãtre pârâtã are loc,

astfel încât sã permitã instanþei stabilirea concluziei unei folosiri abuzive ºi de naturã a

produce confuzie cu folosirea legitimã de cãtre apelantã a propriei sale mãrci sau

obþinerea finalitãþii deturnãrii clientelei sau doar inducerea ei în eroare.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta.

1. În dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta susþine cã instanþa de

apel a aplicat greºit legea, interpretând restrictiv noþiunea de contrafacere ºi nu a

respectat principiul opozabilitãþii unei mãrci anterioare la înregistrarea ºi, respectiv,

folosirea unui însemn cu titlu de nume comercial.

Din punct de vedere legal, orice înregistrare publicã a unui însemn trebuie sã

respecte existenþa unui drept anterior cu care ar putea intra în coliziune prin utilizarea sa

în activitatea comercialã desfãºuratã de un comerciant.

Astfel, pentru a evita conflictul cu o marcã anterioarã, orice însemn supus

înregistrãrii trebuie sã fie disponibil pentru a putea coexista cu celelalte drepturi existente.

În doctrinã se aratã cã o firmã sau o emblemã comercialã poate încãlca drepturile

asupra unei mãrci, atunci când existã identitate sau similitudine între ele de naturã a

genera confuzie. Este motivul pentru care apare prudent ca cercetarea anterioritãþii la

Oficiul Registrului Comerþului Bucureºti sã fie completatã cu o cercetare la Oficiul de Stat

pentru Invenþii ºi Mãrci.

Numele comercial are, pe lângã funcþia de identificare a comerciantului, ºi pe aceea

de raliere a clientelei. Dacã numele comercial identificã pe comerciant în mod direct, în

relaþiile sale cu clienþi ºi partenerii de afaceri, marca identificã pe comerciant prin prisma

produselor ºi serviciilor acestuia, individualizând-o în raport cu alþi comercianþi, una din

funcþiile esenþiale ale mãrcii fiind, de asemenea, ralierea clientelei.

În consecinþã, simpla înregistrare a unui nume comercial identic sau similar unei

mãrci anterior înregistrate trebuie sancþionatã cu anularea acestui nume comercial sau cu

interzicerea folosirii sale, în situaþia în care se constatã existenþa unui risc de confuzie.

Nu este, aºadar, necesarã stabilirea unor acte concrete de folosire a numelui

comercial, simpla sa înregistrare constituind deja un act de contrafacere a mãrcii

anterioare.

Aºa cum în dreptul mãrcilor reprezintã un act de contrafacere simpla depunere a

unei cereri de înregistrare a unei mãrci, ºi depunerea unei cereri de înregistrare a unui

nume comercial identic sau similar cu o marcã deja înregistratã reprezintã o contrafacere

a mãrcii.

În speþã, în mod greºit, instanþa de apel a restrâns noþiunea de contrafacere numai

la cazul folosirii concrete a unui semn identic sau similar cu marca, excluzând simpla

înregistrare a semnului din categoria actelor de contrafacere, deºi a reþinut ca fiind

îndeplinitã condiþia anterioritãþii înregistrãrii mãrcii.

În continuare, recurenta susþine cã pârâta a înregistrat numele comercial cu rea-

credinþã, sub acest aspect existând suficiente dovezi la dosarul cauzei ºi cã, de

asemenea, este întrunitã cerinþa riscului de confuzie, sens în care instanþa de apel trebuia

sã constate similaritatea semnului B&B Euroterm cu marca EURO THERM ºi sã analizeze

riscul de confuzie provocat de aceastã asemãnare.

Cum denumirea comercialã a pârâtei este similarã cu marca reclamantei, fiind în

fapt o imitaþie a acesteia, iar aproprierea ori suprapunerea domeniilor de activitate a celor

douã societãþi comerciale conduce la existenþa unui risc de confuzie, instanþa ar fi trebuit

sã admitã acþiunea ºi sã interzicã pârâtei numele comercial care aduce atingere dreptului

sãu la marcã.

2. În dezvoltarea celui de-a doilea motiv de recurs, recurenta susþine cã instanþa de

apel nu s-a pronunþat asupra recunoaºterii efectuate de pârâtã în sensul cã foloseºte în

activitatea sa comercialã semnul B&B Euroterm

În atare situaþie, nu era necesar ca instanþa de apel sã pretindã producerea unor

dovezi suplimentare, întrucât însãºi pârâta recunoaºte cã îºi foloseºte numele comercial în

activitatea sa, pentru a fi identificatã de parteneri ºi de clienþi, realizând totodatã acte de

publicitate.

Analizând decizia atacatã, Înalta Curte constatã cã primul motiv de recurs este

întemeiat, pentru urmãtoarele considerente:

Motivul pentru care Curtea de Apel a considerat cã nu poate fi admisã acþiunea

întemeiatã pe existenþa contrafacerii a fost acela cã reclamanta nu a fãcut dovada

condiþiilor impuse de art. 35, lit. b) din Legea nr. 84/1998, respectiv cã pârâta foloseºte

efectiv numele sãu comercial prin aplicare pe produsele ce intrã în domeniul sãu de

activitate, pe documente sau pentru publicitate, neoferind niciun indiciu instanþei care sã

permitã încadrarea acestor acte de folosinþã în dispoziþiile art. 35, alin. (3) din lege.

Este adevãrat cã, în cuprinsul cererii de chemare în judecatã, reclamanta a fãcut

referire la o astfel de utilizare a semnului similar cu marca sa, pe care a þinut sã o

dovedeascã ºi a indicat în drept dispoziþiile art. 35 din Legea nr. 84/1998.

Articolul 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 se referã la folosirea semnului identic

sau similar mãrcii „pentru produse sau servicii” identice, similare sau, dupã caz, diferite, iar

alin. (2) exemplificã actele de folosire a semnului care pot fi interzise în condiþiile alin. (1).

Chiar dacã nu se precizeazã expres, din exprimarea utilizatã de legiuitor reiese cã

actele incriminate sunt de folosire a semnului ca marcã, a cãrui funcþie specificã este


timp ce numele comercial identificã întreaga activitate a unei societãþi comerciale, fãrã a

se face în mod necesar referire la bunurile sau serviciile care intrã în obiectul sãu de

activitate.

Actele la care se referã Curtea de Apel ca fiind nedovedite de cãtre reclamantã sunt

acte de folosire a semnului B&B Euroterm de cãtre pârâtã, prin aplicare pe produse sau

ambalaje ori pentru publicitate, adicã de folosire a semnului ca marcã.

Or, reclamanta a mai susþinut cã ºi folosirea semnului similar cu marca sa, ca nume

comercial, în cadrul activitãþii comerciale a pârâtei, reprezintã o încãlcare a dreptului sãu la

marcã.

De altfel, ceea a solicitat reclamanta prin petitul acþiunii a fost nu interzicerea

utilizãrii de cãtre pârâtã a semnului B&B Euroterm ca marcã, ci constatarea faptului cã

acest semn, înregistrat ca nume comercial, încalcã prin el însuºi dreptul la marcã ºi sã se

interzicã pârâtei utilizarea acestuia ca nume comercial.

Omisiunea analizãrii acestei cereri ºi, implicit, a conflictului dintre marca reclamantei

ºi numele comercial al pârâtei, a determinat admiterea recursului, cu consecinþa casãrii

deciziei ºi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaºi Curte de Apel, deoarece, potrivit art.

314 din Codul de procedurã civilã, Înalta Curte poate hotãrî asupra fondului, în caz de

casare, numai în scopul aplicãrii corecte a legii la situaþia de fapt pe deplin stabilitã, ceea

ce nu este cazul în speþã.

3. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziþiile art. 304, pct. 10 din Codul de

procedurã civilã nu mai era în vigoare la data pronunþãrii deciziei atacate, aºa încât nu a

putut fi analizat de instanþa de recurs, dar critica circumscrisã acestuia va fi avutã în

vedere de instanþa de trimitere, cu ocazia rejudecãrii.

Conflict între marcã ºi nume de domeniu de Internet.

Rea-credinþã la achiziþionarea numelui de domeniu.

Rãspundere civilã delictualã

Legea nr. 84/1998, art. 3,

Cod civil, art. 998, art. 1000, alin. (3)

Reaua-credinþã la înregistrarea numelui de domeniu, ce afecteazã drepturile de

proprietate intelectualã ale reclamantei, rezidã din faptul achiziþionãrii de nume de

domeniu fãrã vreo legãturã cu propriile activitãþi comerciale, identice cu marca protejatã.

Prin înregistrarea cu rea-credinþã a unui nume de domeniu identic sau similar cu

marca se sãvârºeºte un fapt juridic civil ilicit, ce aduce atingere dreptului la marcã.


decizia nr. 2279 din 13 martie 2007

Prin sentinþa nr. 490 din 17 mai 2005, Tribunalul Bucureºti, Secþia a IV-a civilã, a

admis acþiunea formulatã de reclamanta L. S.R.L., în sensul cã a obligat pe pârâta S.C. W.

S.R.L. sã desfiinþeze site-ul aflat pe internet la adresa „http.www.laropharm.ro” ºi la

anularea înregistrãrii numelui de domeniu sus-menþionat, hotãrârea fiind pronunþatã în

contradictoriu ºi cu pârâtul Institutul Naþional de Cercetare-Dezvoltare în Informaticã

(I.N.C.D) – registrul ROTLD.

În motivarea soluþiei adoptate, se aratã cele ce urmeazã:

Acordarea de cãtre ROTLD a dreptului de folosinþã a numelui de domeniu de

Internet „laropharm.ro” societãþii comerciale pârâte, a cauzat reclamantei un prejudiciu,

conform dispoziþiilor art. 3 din Legea nr. 84/1998, art. 998 ºi art. 1000 alin. (3) Cod civil.

Reclamanta, titularã a dreptului de marcã având aceeaºi denumire, nu poate sã-ºi

achiziþioneze un nume de domeniu de la sursã, respectiv 1.C.1. în zona „ro”, fiind lipsit de

relevanþã faptul cã aceasta poate folosi subdomeniile com.ro.

Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea

intelectualã, prin decizia nr. 92/A din 25 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de pârâta S.C. W. S.R.L.

A reþinut instanþa de apel cã acþiunea întemeiatã pe prevederile art. 35, alin. (2) din

Legea nr. 84/1998 priveºte exclusiv conflictul dintre marcã ºi un semn distinctiv folosit ca

marcã de cãtre un comerciant.

În ceea ce priveºte conflictul dintre o marcã ºi un nume de domeniu Internet,

acþiunea este una de drept comun, temeiul de drept fiind dispoziþiile art. 998-999 din Codul

civil, rãspunderea civilã delictualã, indiferent de scopul ºi modul de folosire a site-ului,

respectiv fãrã a distinge dupã cum site-ul este unul comercial, destinat efectuãrii de acte

de comerþ, sau nu.

Prin înregistrarea cu rea-credinþã a unui nume de domeniu identic sau similar cu

marca, se sãvârºeºte un fapt juridic civil ilicit, ce aduce atingere dreptului real absolut la

marcã.

Pârâta nu a justificat niciun moment alegerea, drept radical al numelui de domeniu

al cãrui titular este, a elementului verbal arãtat, identic cu marca anterioarã, înregistratã de

cãtre reclamantã.

Prejudiciul produs titularului mãrcii constã în imposibilitatea de a-ºi înregistra

propria marcã drept nume de domeniu de Internet, cu indicarea zonei geografice unde se

aflã server-ul („ro”).

Instanþa a avut în vedere ºi prejudiciul viitor, dar cert, deoarece potenþialii

consumatori ai produselor reclamantei, în momentul în care vor dori sã afle informaþii pe

Internet, pornind de la marca verbalã, vor gãsi site-ul apelantei ºi nu pe cel al reclamantei.

Se aratã cã numele de domeniu nu este înregistrat în cadrul unei proceduri

administrative obligatorii, supusã controlului judecãtoresc, ci în baza contractului civil,

nenumit, sinalagmatic, cu titlu oneros, de adeziune, încheiat la iniþiativa solicitantului.

Contractul fiind unul de adeziune, clauzele acestuia sunt prestabilite unilateral de

R.N.C.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a adus urmãtoarele critici:

Instanþa de apel a fãcut o greºitã aplicare a dispoziþiilor art. 1899 din Codul civil,

care instituie prezumþia legalã a bunei-credinþe.

De altfel, reclamanta a procedat la achiziþionarea unui domeniu de Internet care sã

conþinã numele mãrcii sale, laropharm.com.ro.

Legea nu impune existenþa unui interes legitim la achiziþionarea unui domeniu de

Internet.

De asemenea, a reþinut greºit cã procedura de înregistrare a domeniului de Internet

a avut la bazã un contract civil, denumit „de adeziune”. Reclamanta nu a dovedit existenþa

unui contract civil între recurentã ºi I.N.C., deoarece achiziþionarea domeniului s-a fãcut de

la S.C. M.M. S.R.L. ºi nu de la I.C.I.

De altfel, un contract publicat pe un site Internet, susceptibil de a fi modificat de

cãtre cel ce-l afiºeazã în fiecare zi, intrã sub incidenþa prevederilor art. 953-961 din Codul

civil, fiind nul absolut.

Pentru ca un contract de adeziune sã existe este necesarã condiþia avizãrii

prealabile, conform art. 5, pct. 2 din Legea nr. 193/2000, de cãtre Oficiul pentru Protecþia

Consumatorilor, aviz ce nu existã.

Analizând hotãrârea recuratã, Înalta Curte a reþinut cã recursul este nefondat.

Revoluþia informaticã din a doua jumãtate a secolului trecut a condus la noi

posibilitãþi de comunicare, obþinere, stocare de informaþii, abilitãþi ce au impus o nouã

modalitate de a face comerþ ºi anume comerþul electronic.

Adaptându-ºi legislaþia cerinþelor moderne ale comerþului, România a adoptat o

serie de legi acoperitoare în mare parte noilor exigenþe: Legea nr. 455/2001 privind

semnãtura electronicã, Legea nr. 451/2004 privind marca temporalã, Legea nr. 365/2002

privind comerþul electronic, Legea nr. 51/2003 privind regimul juridic al contractelor la

distanþã.

Drept urmare, conceptul tradiþional de încheiere a contractului, când pãrþile

negociazã faþã în faþã, s-a modificat.

Multe dintre ofertele de contractare au la bazã un contract-tip la care aderã ori nu

consumatorul.

În cauza de faþã, contractul de achiziþionare a numelor de domeniu a fost afiºat pe

Internet. Respondentul, prin achitarea preþului contractului, a aderat la clauzele prestabilite

unilateral de ofertant.

Drept urmare, calificarea juridicã datã de Curtea de Apel contractului încheiat –

contract de adeziune – este corectã, dat fiind caracterul sãu sinalagmatic, cu titlu oneros,

nenumit.

Apãrarea recurentului în combaterea calificãrii contractului drept unul de adeziune,

în sensul cã era necesarã avizarea prealabilã a contractului de cãtre Oficiul pentru

Protecþia Consumatorilor faþã de prevederile art. 5, alin. (2) din Legea nr. 193/2000 privind

clauzele abuzive dintre contractele încheiate între comercianþi ºi consumatori, este

nefondatã.

Legea nr. 193/2000 a fost modificatã prin Legea nr. 65/2002, printre modificãri

numãrându-se ºi abrogarea alin. (2) al art. 5 prin art. I, pct. 3.

Drept urmare, neconformitatea contractului de adeziune ce atrage nulitatea lui, este

nerealã întrucât la data la care respondentul a achitat preþul serviciului – rezervarea de

nume de domeniu –, 11 martie 2002, condiþia avizãrii prealabile era abrogatã.

De altfel, natura juridicã a contractului încheiat de recurent este irelevantã în

soluþionarea obiectului pricinii: desfiinþarea site-ului aflat pe Internet la adresa

„http.www.laropharm.ro” ºi anularea înregistrãrii numelui la domeniul sus-menþionat

aparþinând recurentului, cât timp se discutã reaua ori buna-credinþã a pârâtului la

achiziþionarea numelui de domeniu din perspectiva rãspunderii civile delictuale.

În comerþul electronic, un rol cheie este jucat de sistemul numelor de domeniu,

deoarece fiecare domeniu are un nume care serveºte drept referinþã mnemonicã.

Numele de domeniu faciliteazã gãsirea locaþiilor pe Internet ºi permite

comercianþilor sã promoveze nume care sã îi identifice, sã îi distingã de alte firme ºi sã

atragã sau sã reþinã clienþi pentru produsele oferite pe piaþã.

În cauza de faþã, se constatã cã numele de domeniu „LAROPHARM” este identic

cu marca anterioarã înregistratã de reclamantã.

Recurenta nu a justificat niciun moment alegerea denumirii ce sugereazã

produse/activitãþi/servicii farmaceutice, deoarece nu o foloseºte ca marcã de comerþ sau

într-o altã manierã decât ca nume de domeniu.

Mai mult, numele de domeniu ales nu descrie vreun atribut al serviciilor oferite de

pârâtã.

De altfel, conform facturii arãtate, pârâta a achiziþionat ºi alte nume de domeniu fãrã

legãturã cu obiectul sãu de activitate: vincon-românia, praktiker etc.

Prejudiciul produs reclamantei constã, aºa cum de altfel s-a reþinut, în

imposibilitatea de a-ºi utiliza marca drept nume de domeniu de Internet, în facilitarea

comerþului electronic, cu indicarea zonei geografice „ro”.

Consumatorii/comercianþii ce navigheazã pe Internet pentru a afla informaþii legate

de produsele marcate, având ca punct de plecare marca verbalã, pentru a descoperi

numele de domeniu, ajung la recurentã ºi nu la reclamantã, obturând astfel existenþa unor

potenþiali achizitori de bunuri oferite spre vânzare de intimatã.

Reaua-credinþã la înregistrarea numelui de domeniu, ce afecteazã drepturile de

proprietate intelectualã ale reclamantei, rezidã din faptul achiziþionãrii de nume de

domeniu fãrã vreo legãturã cu propriile activitãþi comerciale, identice cu marca protejatã.

Modul în care este conceputã marca verbalã „laropharm”, semnificaþiile denumirii

alese – produse/activitãþi/servicii farmaceutice – exclud alegerea denumirii din întâmplare,

având în fapt semnificaþia cãutãrii unor nume cunoscute, astfel cum rezultã ºi din factura

ce dovedeºte încheierea contractului contestat a exista.

Pentru considerentele arãtate, reþinând cã nu sunt întrunite cerinþele motivului de

recurs prevãzut de art. 304, pct. 9 din Codul de procedurã civilã, în temeiul dispoziþiilor art.

312, alin. (1) din Codul de procedurã civilã, Curtea a respins recursul ca nefondat.

1 Conflict între o marcă anterior înregistrată şi un nume comercial. Analizarea conflictului prin aplicarea obligatorie a principiilor stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie. Cuprins pe materii :

Drept civil. Dreptul proprietăţii intelectuale. Marcă Index alfabetic :

marcă - nume comercial - semn comercial - semn distinctiv - protecţia mărcii - risc de confuzie -

Legea nr. 84/1998, art. 35 lit. b, art. 38 Directiva Consiliului Europei nr. 89/104/EEC

NOTĂ : Directiva Consiliului Europei nr. 89/104/EEC a fost abrogată prin Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299/25 din 8 noiembrie 2008.

În aplicarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998, referitoare la folosirea

neautorizată a unui semn, instanţele trebuie să ţină seama de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, respectiv de decizia pronunţată la data de 11 septembrie 2007 în cazul C-17/06 (Celine), dată în interpretarea art. 5(1) din Directiva Consiliului Europei nr. 89/104/EEC.

ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4439 din 30 iunie 2008

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, S.C. Trust Eurotherm SRL SA

a chemat în judecată SC B&B Euroterm SA, solicitând să se constate că numele

comercial „B&B Euroterm” încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcii

înregistrate Euro Therm şi să fie obligată pârâta la încetarea folosirii denumirii „B&B

Euroterm” ca nume comercial, în activitatea sa economică, sub sancţiunea plăţii de

daune cominatorii de 1000 euro/zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a

obligaţiilor din dispozitiv.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a înfiinţat în anul 1994 şi şi-a

câştigat o bună reputaţie în comerţul cu instalaţii şi echipamente termice, centrale,

2ţevi multistrat, racorduri precum şi în serviciile având ca obiect asistenţa şi

suportul material pentru instalaţii termice sau de alimentare cu apă, astfel că, în anul

2000 a înregistrat marca „Euro Therm”.

S-a susţinut că societatea pârâtă are un obiect de activitate similar cu cel al

reclamantei şi foloseşte denumirea „B&B Euroterm” ca nume comercial,

identificându-se astfel în relaţiile cu partenerii de afaceri şi consumatorii.

Reclamanta a mai precizat că pârâta foloseşte cuvântul „Euroterm” ca

denumire comercială, aceasta fiind o imitaţie a mărcii „Euro Therm”, omiterea literei

„H” neconferind cuvântului distinctivitate, astfel încât ele să nu fie confundate.

Actele de folosire a numelui comercial „B&B Euroterm” se încadrează, în

susţinerea reclamantei, în ipoteza prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr.

84/1998, reprezentând o încălcare a mărcii, situaţie faţă de care titularul mărcii este

îndreptăţit să ceară interzicerea actelor prevăzute de art. 35 alin. (3) din acelaşi act

normativ.

De asemenea, reclamanta a susţinut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991,

atât folosirea unei mărci cât şi folosirea unei firme pot constitui acte de concurenţă

neloială.

Prin sentinţa civilă nr. 473/F/2005 a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă

cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Instanţa a reţinut că marca reclamantei este înregistrată pentru clasa de

produse 11 şi clasele de servicii 35, 37 şi 39, iar pârâta are în obiectul de activitate

producţia de radiatoare şi cazane pentru încălzire centrală, fabricarea

echipamentelor de ventilare şi condiţionare a aerului, producerea aburului şi apei

calde, transportul şi distribuţia aburului şi apei calde.

S-a considerat că singurul domeniu în care activităţile celor două societăţi par

a fi apropiate este cel al producerii aparatelor de încălzire (reclamanta), sau al

radiatoarelor şi cazanelor (pârâta).

S-a apreciat că nu se poate reţine că există un risc de confuzie între produsele

celor două societăţi, iar în ceea ce priveşte clasele de servicii, domeniile de activitate

nu sunt nici măcar similare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, arătând că instanţa ar fi

trebuit să ia în considerare, în raport de prevederile art. 35 lit. b din Legea nr.

84/1998, împrejurarea că domeniul de activitate în care funcţionează cele două

societăţi este similar, clientul neputând diferenţia produsele sau serviciile care provin

de la o societate sau alta.

3Prin raportare la prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, instanţa a

apreciat greşit lipsa riscului de confuzie, făcându-se o analiză ad literam a clasificării

CAEN în comparaţie cu clasificarea de la Nisa, folosită de OSIM pentru delimitarea

claselor de produse.

Prin cel de al doilea motiv de apel s-a susţinut că Legea nr. 11/1990 constituie

temei al unei acţiuni în concurenţă neloială, atât în dreptul civil cât şi în dreptul penal

sau contravenţional, folosirea fără drept şi prin manopere neloiale a mărcii sau firmei

în scopul inducerii în eroare având ca rezultat producerea confuziei şi deturnarea

clientelei.

Prin decizia civilă nr. 90/A/2006, Curtea de Apel Bucureşti, a respins apelul ca

nefondat, reţinând că, în raport de temeiul juridic invocat de reclamantă, numele

comercial este, de regulă, de rază locală, în timp ce marca are un caracter

teritorial, protecţia conferită de aceasta fiind recunoscută în plan naţional.

S-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada condiţiilor impuse de Legea nr.

84/1998, pârâta folosind efectiv numele său comercial prin aplicare pe produsele ce

intră în domeniul său de activitate, pe documente sau pentru publicitate, neoferind

instanţei vreun indiciu de natură să permită încadrarea acestor acte de folosinţă, în

dispoziţiile

art. 35 alin. (3) sau să le asimileze unor astfel de acte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta susţinând că instanţa a

dat o interpretare restrictivă noţiunii de contrafacere şi nu a respectat principiul

opozabilităţii unei mărci anterioare la înregistrarea şi folosirea unui semn cu titlu de

nume comercial. S-a mai susţinut că pârâta şi-a înregistrat numele comercial cu

rea-credinţă.

Prin decizia civilă nr. 3826/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, secţia

civilă şi de proprietate intelectuală a fost admis recursul reclamantei şi s-a casat

decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Instanţa de recurs a reţinut că, din exprimarea utilizată în textul art. 35 alin.(1)

şi alin.(2) din Legea nr. 84/1998, reiese că actele incriminate sunt de folosire a

semnului ca marcă, a cărei funcţie specifică este aceea de distingere a produselor

sau serviciilor unui întreprinzător de cele ale altuia, în timp ce numele comercial

identifică întreaga activitate a unei societăţi comerciale, fără a se face în mod

necesar referire la bunurile sau serviciile care intră în obiectul său de activitate.

Totodată Curtea a mai reţinut că ceea ce a solicitat reclamanta prin petitul

acţiunii a fost nu interzicerea utilizării de către pârâtă a semnului B&B Euroterm ca

marcă, ci constatarea faptului că acest semn, înregistrat ca nume comercial, încalcă

4prin el însuşi dreptul la marcă şi să interzică pârâtei utilizarea acestuia ca

nume comercial.

S-a considerat, astfel, că instanţa de apel a omis să analizeze conflictul dintre

marca reclamantei şi numele comercial al pârâtei.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr.

287/A/2007, a respins apelul reclamantei SC Trust Eurotherm SA ca nefondat

reţinând că din probele administrate nu a rezultat utilizarea de către societatea

pârâtă, în cadrul activităţii comerciale specifice obiectului cu care a fost înmatriculată,

a semnului pe care reclamanta l-a înregistrat ca marcă pentru clasele de produse şi

servicii menţionate.

Instanţa de apel a apreciat că postarea unor anunţuri, pe site-uri Internet, cu

denumirea societăţii pârâte şi descrierea obiectului de activitate în termeni generali

nu poate fi apreciată ca şi utilizare ilicită a mărcii înregistrate de către reclamantă,

pentru că respectivele anunţuri nu se regăsesc pe produse oferite în mod efectiv spre

comercializare şi care ar putea crea confuzie cu privire la apartenenţa lor faţă de un

producător sau altul.

S-a considerat că nici în măsura în care aceste anunţuri publicitare se referă

la servicii oferite de către pârâta, ele nu pot fi reţinute ca făcând dovada unei activităţi

ilicite (de contrafacere) prin raportare la aceeaşi marcă în condiţiile în care serviciul

oferit nu este individualizat prin semnul SC B&B Euroterm SRL, fiind evident că

aceasta este denumirea societăţii comerciale prestatoare, iar nu un semn menit să

deosebească serviciul acestui prestator de altele similare, oferite de alţi comercianţi.

Instanţa de apel a mai reţinut că în planul drepturilor de proprietate

intelectuală, dreptul de utilizare a numelui comercial beneficiază şi el de protecţie, în

egală măsură cu acela de exploatare exclusivă a mărcii, potrivit cu prevederile art. 8

din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1881

(ratificată de România în anul 1969). Pe cale de consecinţă s-a apreciat ca lipsită de

fundament susţinerea reclamantei în sensul că, în speţă, sunt incidente prevederile

art. 35 lit. b din Legea nr. 84/1998.

Totodată, s-a reţinut că, deşi a reclamat din perspectiva art. 5 din Legea nr.

11/1990, săvârşirea de către pârâtă a unor acte de concurenţă neloială, apelanta nu

a produs probe care să ateste o atare situaţie.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs SC Trust Eurotherm SRL,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Prin motivele de recurs, reclamanta a susţinut că instanţa de apel nu a aplicat

sau a aplicat greşit principiile de drept stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene de

5Justiţie în aprecierea coliziunii marcă - nume comercial, respectiv art. 5 (1) din

Directiva Consiliului Europei, nr. 89/104/EEC, transpuse în legislaţia română prin

dispoziţiile art. 35 alin.(1) din Legea nr. 84/1998. S-a arătat că, sesizată în baza art.

234 din Tratatul Comunităţii Europene, Curtea Europeană de Justiţie a pronunţat la

data de 11 septembrie 2007 în cazul C-17/06 (Celine) decizia cadru de interpretare

unitară a condiţiilor în care titularul unei mărci anterioare poate opri un terţ să

folosească neautorizat marca titularului ca nume comercial.

Aplicând aceste principii în speţă, s-a susţinut că sunt îndeplinite toate

condiţiile menţionate.

Astfel nu s-a contestat de niciuna dintre părţi că pârâta îşi foloseşte numele

comercial în activitatea comercială şi nici nu s-a afirmat că ar exista consimţământul

reclamantei la înregistrare.

Recurenta a arătat că s-a dovedit folosirea în legătură cu serviciile oferite, în

practica Curţii Europene de Justiţie neinteresând faptul că, aşa cum stabileşte

instanţa de apel, semnul respectiv este evident un nume comercial şi nu un semn

menit să deosebească serviciul unui prestator de al altuia.

S-a învederat că instanţa de apel nu a analizat nici condiţia ca folosirea să fie

de natură să afecteze funcţia mărcii de garantare a originii, fiind evident că, dacă s-ar

fi aplicat această regulă, nu s-ar fi putut nega faptul că semnul folosit de pârâta era

folosit pentru a desemna originea comercială a serviciilor prestate de ea.

De asemenea, recurenta a susţinut că nu s-a analizat prin decizia atacată nici

condiţia comportării oneste faţă de interesele legitime ale titularului mărcii, din

probele administrate rezultând că, la momentul la care pârâta şi-a înregistrat numele

comercial, avea cunoştinţă de existenţa mărcii reclamantei, iar folosirea a fost de aşa

natură încât a creat impresia publicului că există o legătură între serviciile oferite de

pârâtă şi titularul mărcii.

Analizând criticile formulate de reclamantă raportat la motivul

invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a constatat că recursul este

fondat pentru considerentele ce succed:

Principiile de drept stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în

aprecierea conflictului dintre marcă şi nume comercial sunt aplicabile în speţă, scopul

articolului 5 (1) din Directiva Consiliului Europei nr. 89/104/EEC, transpus în legislaţia

română prin dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, fiind acela de a proteja funcţia

mărcii de indicare a originii comerciale.

În toate situaţiile în care o marcă anterioară intră în conflict cu un semn folosit

în activitatea comercială de către un terţ se aplică regulile din articolul 35, indiferent

6dacă semnul este nume comercial sau nu, tocmai pentru a se putea evita

producerea unui risc de confuzie între titularul mărcii şi cel care foloseşte semnul.

În situaţia în care semnul este un nume comercial sunt avute în vedere

prevederile art. 6 din Directivă (corespunzător art. 38 din legea română), care impun

o condiţie suplimentară: verificarea loialităţii folosirii semnului.

Conform jurisprudenţei constante a CJCE, respectiv a deciziei cadru în

această materie (cazul C-17/06 Celine) există patru condiţii pentru aplicarea

protecţiei mărcii în conflictul cu un semn, pentru toate cazurile prevăzute la art. 5 lit. a

şi lit. b, toate acestea fiind îndeplinite în speţă.

Astfel, nu s-a contestat că pârâta îşi foloseşte numele comercial în activitatea

comercială, acest aspect fiind reţinut implicit de instanţa de apel atunci când s-a

referit la anunţurile publicitare ale intimatei. Ca atare, este îndeplinită prima condiţie a

folosirii însemnului ca nume comercial în activitatea comercială.

Cea de a doua condiţie, a folosirii fără consimţământul titularului mărcii este,

de asemenea, îndeplinită, neafirmându-se că ar fi existat

consimţământul reclamantei la înregistrare.

Instanţa de apel nu a aplicat principiile stabilite în practica Curţii Europene de

Justiţie în aprecierea celei de-a treia condiţii, respectiv folosirea în legătură cu

serviciile oferite.

Chiar şi atunci când semnul nu este fixat pe produsul oferit în mod efectiv spre

comercializare, există o folosire a acestuia „în legătură cu bunurile sau serviciile” în

sensul Directivei, contrar celor reţinute de instanţa de apel, atunci când un terţ

foloseşte semnul într-un asemenea mod încât se stabileşte o legătură între semnul

care constituie numele comercial al terţului şi bunurile comercializate sau serviciile pe

care le prestează terţul.

În speţă, numele comercial este folosit prin anunţurile publicitare postate pe

site-uri Internet tocmai pentru a desemna serviciile prestate de intimată, numele

comercial fiind astfel folosit în activitatea comercială pentru a face cunoscut

potenţialilor clienţi serviciile prestate.

Şi ultima condiţie (a patra) care priveşte capacitatea semnului de a afecta

funcţia mărcii de garantare a originii, neanalizată de instanţa de apel, este îndeplinită.

Instanţa de apel a pornit de la premisa că un nume comercial nu poate fi

niciodată perceput ca marcă, fără a ţine seama că societatea pârâtă nu are nicio

marcă şi că îşi foloseşte semnul comercial pentru a-şi desemna serviciile.

7În aplicarea condiţiei menţionate se poate face distincţie după cum marca

şi semnul sunt sau nu identice sau numai similare, riscul de confuzie fiind sau nu

prezumat şi în funcţie de identitatea produselor.

Instanţa de apel nu a aplicat criteriile stabilite de CJCE în jurisprudenţa sa

constantă, aplicând greşit dispoziţiile legale menţionate, respectiv art. 35 lit. b din

Legea nr. 84/1998.

Existenţa sau inexistenţa riscului de confuzie, ce trebuie stabilită în funcţie de

identitatea sau similaritatea semnului cu marca este o

chestiune distinctă, care nu înlătură aplicarea criteriilor menţionate.

Câtă vreme elementele dominante ale mărcii şi semnului sunt identice

(Eurotherm), existenţa riscului de confuzie nu poate fi pusă la îndoială.

Instanţa de apel a reţinut eronat că nu poate exista conflict între marca

anterior înregistrată şi numele comercial, de vreme ce cele două semne comerciale

au funcţii diferite potrivit legii.

Considerentele deciziei recurate în acest sens contravin principiilor de drept

menţionate, instanţa având obligaţia de a trata numele comercial ca pe orice semn

distinctiv şi de a stabili dacă prin modul de folosire al acestuia de către intimată,

acesta putea fi perceput ca şi marcă pentru serviciile oferite clienţilor.

Numele comercial identifică comerciantul, în mod direct, în relaţiile sale cu

clienţii şi partenerii de afaceri, iar marca identifică comerciantul prin prisma

produselor şi serviciilor acestuia, individualizându-l în raport cu alţi

comercianţi.

Specificul speţei constă în faptul că societatea pârâtă îşi desfăşoară

activitatea în domeniul serviciilor şi comerţului cu echipamente termice, instalare şi

service, fără a folosi un semn distinctiv, altul decât numele comercial.

În cazul serviciilor, marca este acel semn pe care comerciantul îl aduce la

cunoştinţa consumatorului, pe orice cale, pentru a realiza în acest fel o asociere între

serviciul oferit şi un anumit semn.

Semnul B&B Euroterm îndeplineşte funcţiile specifice mărcii, de individualizare

a serviciilor şi poate intra în conflict cu orice altă marcă anterioară folosită pentru

servicii similare, dovedirea funcţiei de marcă nefiind în acest caz intrinsec legată de

operaţiunea materială de aplicare a semnului pe produs sau ambalajul acestuia, cum

greşit a considerat instanţa de apel.

Pentru toate aceste considerente şi reţinând ca întemeiate criticile

formulate în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a admis

recursul reclamantei şi, în temeiul art. 312 alin.(3), a modificat decizia recurată în

8sensul că a admis apelul declarat de reclamanta SC Trust Eurotherm SA şi a

schimbat în tot sentinţa nr. 473/F pronunţată la 19 mai 2005 de Tribunalul Bucureşti,

în sensul că a admis în parte acţiunea.

S-a constatat că numele comercial „B&B Euroterm” încalcă drepturile

exclusive asupra mărcii reclamantei – „Euro Therm”, certificat de înregistrare la OSIM

– nr. 43624 din 18 aprilie 2000.

Pârâta a fost obligată la încetarea folosirii denumirii „B&B Euroterm”, ca nume

comercial, în activitatea sa economică.

S-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la

daunei cominatorii, având în vedere că dispoziţiile art. 5803 C.proc.civ., astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 459/2006, nu mai prevăd posibilitatea acordării acestora,

iar constrângerea debitorului unei obligaţii de a face, care nu se poate aduce la

îndeplinire pe calea executării silite, realizându-se doar prin aplicarea unei amenzi

civile, care se va achita în folosul statului.

MARCÃ - CIVIL

Contestaþie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a

mãrcii. Respingere motivatã în baza art. 5, lit.d, din Legea nr. 84/1998

Legea nr.84/1998, art. 5 lit. d)

Potrivit art. 5, lit.d, din Legea nr. 84/1998: “sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fiînregistrate mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaþii putând serviîn comerþ pentru a desemna specia, calitatea cantitatea, destinaþia, valoarea, origineageograficã sau timpul fabricãrii produsului ori prestãrii serviciului, sau alte caracteristiciale acestora;”

Pe rol, soluþionarea contestaþiei formulate de E. M. P. SRL cu sediul în comuna

Domneºti, nr.16, jud.Ilfov, prin mandatar autorizat CABINET N.D.G. SRL, împotriva Deciziei

nr.256703/14.04.2008 de respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale

ANTIBACTERIAN nr. dep.M 2007 06452.

Dovada achitãrii taxei de soluþionare a contestaþiei se face cu OP nr.4991/28.05.2008.

La apelul efectuat în ºedinþa publicã din data de 24.09.2008 contestatorul este prezent

prin consilier p.i. N. G.

Cu privire la procedurile anterioare asupra mãrcii în litigiu, Comisia de reexaminare

reþine urmãtoarele:

La data de 28.06.2007 s-a depus spre înregistrare, de cãtre E. M. P. SRL, pe cale

naþionalã, marca individualã verbalã ANTIBACTERIAN pentru produse ºi servicii din clasele:

- clasa 01: “adezivi (materiale de lipit) destinaþi industriei”;

- clasa 06: “materiale de construcþie metalice”;

- clasa 17: “materiale izolante de toate tipurile folosite în construcþii; izolaþii;

materiale pentru izolaþii acustice ºi/sau termice; compoziþii izolatoare

contra umiditãþii în clãdiri; folii metalice; þesãturi din fibrã de sticlã; lânã

mineralã pentru izolaþii; cãptuºeli acustice exterioare”;

- clasa 19: “materiale de construcþie nemetalice”;

- clasa 35: “publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; comerþ”;

- clasa 39: “transport; ambalarea ºi depozitarea mãrfurilor; distribuþie”;

- clasa 40: “tratament de materiale”.

1

La data de 31.07.2007, examinându-se cererea, constatând cã sunt îndeplinite

condiþiile minime de constituire a depozitului naþional reglementar, se admite cererea ºi

se înscrie marca în registrul mãrcilor depuse, sub numãrul M 2007 06452.

În urma examinãrii de fond a mãrcii nr. M 2007 06452, la data de 12.12.2007, s-a

emis Avizul de refuz provizoriu nr.251379, aviz motivat în baza art.5, lit. c) din Legea

nr.84/1998.

La data de 14.04.2008 a fost emisã Decizia nr. 256703 de respingere la înregistrare

a mãrcii individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep.M 2007 06452.

La data de 10.06.2008, în termen, s-a formulat contestaþie de cãtre E. M. P. SRL,

prin mandatar autorizat CABINET N.D.G. SRL, împotriva Deciziei nr. 256703/14.04.2008 de

respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007

06452.

La dosar se aflã punctul de vedere al examinatorului care propune respingerea

contestaþiei.

Contestaþia fiind în stare de soluþionare Preºedintele Comisiei acordã cuvântul pe fond

contestatorului.

Contestatorul, prin mandatar, susþine contestaþia aºa cum a fost formulatã în scris ºi

solicitã: admiterea acesteia, desfiinþarea Deciziei nr.256703/14.04.2008 de respingere la

înregistrare a mãrcii individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep.M 2007 06452.

Argumentele contestatorului:

Conform Dicþionarului Explicativ al Limbii Române, ANTIBACTERIAN este definit ca

antimicrobian; care combate bacteriile.

Aºadar, cum poate fi observat cu uºurinþã, acest termen nu este unul devenit uzual în

situaþia analizatã, deoarece produsele mãrcii în cauzã nu au nicio legãturã cu bacteriile ºi

combaterea acestora, în speþã fiind vorba despre o gamã largã de produse destinate

construcþiilor civile.

Pentru produsele protejate prin intermediul cererii depuse în numele solicitantului,

termenul este unul fantezist pentru domeniul materialelor de construcþii, prin urmare capabil

de protecþie.

Existã o multitudine de mãrci ce sunt compuse exclusiv din termeni uzuali în limbajul

curent sau în practicile comerciale loiale ºi constante, însã nu sunt termeni uzuali pentru

categoria de produse ºi/sau servicii pentru care s-a fãcut protecþia.

2

În susþinerea acestui argument prezentãm mãrcile: CHEIA - 089665 (pentru produse

de imprimerie ºi tipografie) , PIATRA - 088936 (pentru bãuturi alcoolice), ORAªUL - 088491

(pentru activitãþi sportive, de redactare ºi publicare de reviste), PARTIZAN - 088560 (pentru

carne, peºte, pãsãri, vânat etc.), OLIGARH - 088231 (jocuri, jucãrii, bãuturi alcoolice),

SAVANT - 088975 (produse chimice destinate industriei, vopsele, lacuri, preparate pentru

albit, uleiuri ºi grãsimi industriale), CRIZANTEMA - 088470 (pentru produsele din clasa 30),

MI APPLE – 870749 ( pentru calculatoare ) ºi lista poate continua.

Anumiþi termeni sunt uzuali pentru anumite produse ºi/sau servicii, în timp ce pentru

alte produse ºi/sau servicii, acelaºi termen este unul fantezist, fapt ce este regãsit ºi în situaþia

analizatã anterior.

Din analiza considerentelor Deciziei nr.256703/14.04.2008 de respingere la înregistrare

a mãrcii individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007 06452, a susþinerilor scrise ºi

orale ale pãrþilor deliberând, Comisia de Reexaminare reþine urmãtoarele:

Comisia considerã argumentele contestatorului ca fiind pertinente ºi concludente în

parte, urmând a le reþine în parte.

Marca în cauzã a fost refuzatã la înregistrare în baza art.5, lit. c) din Legea nr.84/1998

pentru urmãtoarele clase de produse/servicii:

- clasa 01: “adezivi (materiale de lipit) destinaþi industriei”;

- clasa 06: “materiale de construcþie metalice”;

- clasa 17: “materiale izolante de toate tipurile, folosite în construcþii; izolaþii;

materiale pentru izolaþii acustice ºi/sau termice; compoziþii izolatoare

contra umiditãþii în clãdiri; folii metalice; þesãturi din fibrã de sticlã; lânã

mineralã pentru izolaþii; cãptuºeli acustice exterioare”;

- clasa 19: “materiale de construcþie nemetalice”;

- clasa 35: “publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; comerþ”;

- clasa 39: “transport; ambalarea ºi depozitarea mãrfurilor; distribuþie”;

- clasa 40: “tratament de materiale”.

Potrivit art.5, lit. c) din Legea nr.84/1998, sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi

înregistrate “mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaþii devenite uzuale

în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale ºi constante”.

Potrivit Dicþionarului Explicativ al Limbii Române, “antibacterian” are sensul de “care

combate acþiunea bacteriilor”.

3

Comisia considerã cã prevederile art.5, lit. c) trebuie raportate la produsele ºi serviciile

pe care le acoperã marca respectivã ºi nu la caracterul uzual al cuvântului “antibacterian” in

abstracto. Termenul “antibacterian” folosit ca marcã, raportat la o parte din produsele/serviciile

pentru care s-a solicitat înregistrarea mãrcii (ºi anume toate produsele din clasele 1 ºi 17 ºi

toate serviciile din clasa 40), transmite informaþii despre caracteristicile produselor/serviciilor

respective. De aceea, Comisia considerã cã în cauzã sunt aplicabile prevederile art.5, lit. d)

ºi nu cele ale art.5, lit. c).

Conform unei cercetãri pe motorul de cãutare Google, existã mai multe tipuri de adezivi

care au acþiune antibacterianã (de ex. Dunlop Adhesives - gama de silicon sau de chit

Microbian, utilizatã pentru lucrãrile de reabilitare sau de construcþie a spitalelor, având în

vedere cã este antibacterian; adeziv flexibil A - SoftHARC protecþie antibacterianã etc.). Mai

mult, pe site-ul solicitantului, la produsul PRIMOFIX ANTIBACTERIAN apare menþiunea

“adeziv profesional împotriva microorganismelor”.

De asemenea, serviciile de tratament al materialelor pot include ºi tratarea

respectivelor materiale cu substanþe antimicrobiene, iar produsele din clasa 17, solicitate la

înregistrare, pot avea proprietãþi antibacteriene. În prezent, firmele specializate în fabricarea

acestor materiale izolante produc materiale din ce în ce mai performante, care, pe lângã

proprietãþile izolatoare, dobândesc prin tratamente speciale ºi alte proprietãþi (antimicrobiene,

antifungice etc), comasând calitãþile mai multor materiale ºi reducând costurile.

Ca urmare a motivelor de mai sus, Comisia de Reexaminare considerã contestaþia

întemeiatã în parte ºi urmeazã a o admite în parte.

În temeiul art. 80, alin.3 din Legea nr. 84/1998, Comisia de reexaminare în unanimitate:

Admite în parte contestaþia formulatã de E. M. P. SRL cu sediul în comuna Domneºti,

nr.16, jud.Ilfov, prin mandatar autorizat CABINET N.D.G. SRL, pentru clasele 06, 35 ºi 39 în

baza art.5, lit. d) din Legea 84/1998.

Modificã Decizia nr.256703/14.04.2008 de respingere la înregistrare a mãrcii

individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007 06452.

Dispune transmiterea dosarului la Serviciul Mãrci în vederea continuãrii procedurii de

înregistrare a mãrcii ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007 06452 pentru clasele 06, 35 ºi 39.

4

MARCÃ - CIVIL

Contestaþie împotriva hotãrârii Comisiei de examinare. Marcã. Risc

de asociere. Coexistenþa mãrcii comunitare cu cea naþionalã

Legea nr. 84/1998, art. 6, lit. c)

În stabilirea riscului de asociere ºi, implicit, a similaritãþii mãrcilor,

ceea ce conteazã în primul rând sunt asemãnãrile, ºi nu deosebirile,

comparaþia fãcându-se mai întâi din punct de vedere fonetic ºi apoi vizual.

La data de 27.11.2006, solicitanta S.C. RIZICA SRL a depus la OSIM cererea

de înregistrare pe cale naþionalã a mãrcii individuale combinate Olimp, cu element

figurativ, pentru produse ºi servicii din clasele:

- clasa 29: “uleiuri ºi grãsimi alimentare, în special ulei vegetal din floarea-

soarelui, obþinut prin presarea la rece, cu adaos de condimente

naturale”;

- clasa 31: “hranã pentru animale, din turte rezultate la prepararea uleiurilor

de floarea-soarelui”;

- clasa 35: “regruparea în avantajul terþilor a produselor din clasele 29, 31 (cu

excepþia transportului lor), permiþând consumatorilor sã le vadã ºi

sã le cumpere comod”.

Marca depusã M2006 13320

cl. 29, 31, 35

1

La data de 31.01.2007, în urma examinãrii cererii depuse, sub aspectul

îndeplinirii condiþiilor minime de constituire a depozitului naþional reglementar, s-a

admis la înregistrare, înscriindu-se totodatã în registrul mãrcilor depuse, sub numãrul

M 2006 013320.

În urma examinãrii de fond a mãrcii nr. M 2006 013320, la data de 06.07.2007,

s-a emis Avizul de refuz provizoriu, nr. 241172, în care s-a reþinut cã la

înregistrarea mãrcii se opune marca MC 2805968 OLIMPO, cl. 29 (risc de asociere

pentru clasa 35), incidente fiind dispoziþiile art. 6, lit. c), din Legea nr. 84/1998.

La data de 26.02.2008 a fost emisã Decizia nr. 254023, de admitere parþialã

la înregistrare a mãrcii individuale combinate Olimp, cu element figurativ, nr. dep. M

2006 13320, pentru produsele solicitate, din clasele 31 ºi 35, ºi de respingere pentru

produsele solicitate din clasa 29.

Împotriva Deciziei nr. 254023/26.02.2008, de admitere parþialã la înregistrare

a mãrcii individuale combinate Olimp, cu element figurativ, nr. dep. M 2006 13320,

pentru produsele solicitate, din clasele 31 ºi 35, solicitanta a formulat contestaþie prin

care a cerut admiterea acesteia ºi modificarea Deciziei nr. 254023/26.02.2008.

În motivarea contestaþiei, contestatoarea a arãtat cã, din punct de vedere fonetic,

auditiv ºi vizual, gradul de distinctivitate dintre marca solicitatã ºi marca opusã este

ridicat. În timp ce marca în cauzã este formatã din douã silabe (O-LIMP), marca opusã

este alcãtuitã din trei silabe (O-LIM-PO).

De asemenea, cele douã mãrci au terminaþii distincte. Astfel, marca opusã în

cadrul Avizului de Refuz Provizoriu se terminã cu o vocalã - PO, spre deosebire de

marca solicitatã, care se încheie cu douã consoane - MP. Astfel, accentul cade pe

silaba PO în marca opusã ºi, respectiv, pe particula LI la marca depusã. OLIM – PO vs

O-LIMP.

Având în vedere deosebirile subliniate anterior, consumatorul se aflã în

imposibilitatea comiterii unei confuzii sau asocieri între cele douã mãrci.

O altã deosebire importantã este evidenþiatã de faptul cã, în timp ce marca opusã

este o marcã verbalã, marca în cauzã este o marcã combinatã, putând fi astfel

diferenþiatã de cãtre consumatorul obiºnuit cu o foarte mare uºurinþã, þinând cont mai

ales de faptul cã orice consumator mediu va asocia denumirea mãrcii cu elementul

grafic al acesteia, elementul respectiv ajutând la o mai bunã fixare a mãrcii în memoria

consumatorului.

Reprezentarea graficã a florii-soarelui, cât ºi picãtura de ulei, ca ºi punct al literei

I, este foarte sugestivã pentru produsul protejat. Totodatã, O stilizat ca o floare cu

petalele desfãcute este în mãsurã sã diferenþieze cele douã mãrci în discuþie. Culorile

revendicate, galben, albastru degrade, maro, sunt culori tari, evidente în economia

etichetei ºi cu un real impact asupra consumatorului.

2

Aºa cum rezultã ºi din jurisprudenþa în domeniu, riscul unei similaritãþi sau

asocieri este exclus între o marcã verbalã ºi o marcã combinatã, fiind cunoscut faptul

cã orice consumator mediu va reþine mult mai uºor reprezentarea graficã.

Un alt argument important în vederea acceptãrii la înregistrare a mãrcii solicitate

este constituit din faptul cã aceasta are o distinctivitate dobânditã de-a lungul

timpului. Dovadã a acestui fapt stau facturile, vânzãrile, cât ºi campaniile de promovare

a produselor mãrcii în cauzã, aºa cum rezultã din anexele ataºate la Avizul de Refuz

Provizoriu.

Mai mult decât atât, acest produs, gãsindu-se pe rafturile unor magazine cu un

real impact asupra consumatorilor din România, se bucurã de o înaltã apreciere datoritã

calitãþilor sale, calitãþi similare cu cele ale uleiului de mãsline.

Aºa cum rezultã din jurisprudenþa în domeniu, la compararea mãrcilor, pentru a

stabili dacã existã similitudini între acestea, analiza trebuie fãcutã în ansamblul lor ºi

trebuie luat în considerare elementul distinctiv principal.

În speþã, ceea ce trebuie analizat este marca verbalã OLIMPO ºi marca

combinatã, cu un element grafic sugestiv, OLIMP, a solicitantului. Aºadar, ansamblul

este constituit din douã elemente, ºi anume, atât unul verbal, cât ºi unul grafic.

De asemenea, tot în literatura de specialitate este subliniat faptul cã orice

consumator de atenþie medie va reþine mai întâi impresia de ansamblu asupra mãrcii,

adicã elementul grafic împreunã cu denumirea OLIMP, în special elementul grafic, ºtiut

fiind faptul cã o imagine valoreazã cât o mie de cuvinte.

În ceea ce priveºte produsele sau serviciile protejate de cele douã mãrci, se

poate observa faptul cã nu existã similitudini ºi cu atât mai puþin identitate între

produsele celor douã mãrci. Astfel, în timp ce marca opusã protejeazã „ ulei ºi grãsimi

comestibile, produse lactate ºi dulceaþã”, marca în cauzã protejeazã „uleiuri ºi grãsimi

alimentare, în special ulei vegetal din floarea-soarelui, obþinut prin presare la rece, cu

adaos de condimente naturale”, fãcându-se o delimitare evidentã între produsele

protejate prin intermediul mãrcii în cauzã ºi marca opusã.

Aºa cum este menþionat în Clasificarea Nisa, produsele ºi/sau serviciile sunt

menþionate în forma generalã, cu care consumatorul mediu este familiarizat prin

intermediul acestora, indicându-se categoria de produse ºi/sau servicii. Aºadar, prin

expresia „ulei ºi grãsimi alimentare” i se atrage atenþia consumatorului asupra

produselor, însã partea esenþialã, specificã produselor protejate de marca în discuþie,

este redatã de „ulei vegetal din floarea-soarelui, obþinut prin presare la rece, cu

adaos de condimente naturale”. Asta înseamnã cã în conþinutul sticlei cu ulei sunt

câteva foi de dafin ºi cuiºoare. Aceste condimente naturale sunt foarte distinctive

pentru produsul mandantei noastre.

Aºadar, simplul fapt cã produsele se aflã în aceeaºi clasã nu prezintã nicio

relevanþã, produse sau servicii din aceeaºi clasã putând fi diferite, în timp ce produse

3

sau servicii din clase diferite pot fi similare. Se poate observa faptul cã solicitantul

doreºte protecþia pentru un anumit fel de ulei, clasificarea internaþionalã, prin expresia

„uleiuri ºi grãsimi vegetale”, îndreptând atenþia consumatorului asupra acestor

produse.

Aºa cum se poate observa la o simplã analizã a celor douã mãrci, nu se pune

problema unui risc de asociere ºi, cu atât mai mult, a unui risc de confuzie a acestora.

În ceea ce priveºte clasa 35, dupã pãrerea dumneavoastrã, acestea s-ar opune

oricãrei alte clase, lucru care nu este admisibil.

Comisia de Reexaminare OSIM a hotãrât cã riscul de asociere este subrogat

riscului de confuzie ºi cã acesta nu poate funcþiona independent.

Marca opusã nu a fost prezentã pe piaþã, acest fapt constituind un motiv solid

pentru acordarea mãrcii aºa cum a fost solicitatã prin cererea de înregistrare.

Prin hotãrârea OSIM, Comisia de Reexaminare a admis contestaþia

formulatã de contestatoarea SC RIZEA SRL, a modificat Decizia nr.

254023/26.02.2008, în sensul cã s-a admis la înregistrare marca individualã combinatã

Olimp, cu element figurativ, nr. dep. M 2006 13320, ºi pentru produsele solicitate, din

clasa 29.

Comisia a reþinut cã, având în vedere cã marca solicitatã la înregistrare a fost

depusã în data de 27.11.2006, înainte de aderarea României la Uniunea Europeanã

(01.01.2007), datã la care mãrcile comunitare nu îºi extinseserã efectele pe teritoriul

României, Comisia considerã cã MC 2805968 OLIMPO nu constituie un drept anterior

opozabil. Astfel, potrivit art. 159 bis 1, al Regulamentului nr. 40/94, al Consiliului

Europei, privind marca comunitarã, la data aderãrii unui stat la Uniunea Europeanã,

o marcã comunitarã înregistratã sau depusã înaintea aderãrii îºi extinde efectele la

teritoriul statului membru, pentru a avea acelaºi efect în toatã comunitatea.

Comisia a constatat cã mãrcii solicitate la înregistrare Olimp, nr. dep. M 2006

13320, i s-a opus, pentru produse din clasele 31 ºi 35, marca comunitarã MC 2805968

OLIMPO, cl. 29 (risc de asociere pentru clasa 35).

În concluzie, Comisia a reþinut cã, în speþã, marca MC 2805968 OLIMPO nu

constituie un drept anterior opozabil, aºa încât prevederile art. 6, lit. c), din Legea nr.

84/1998, nu sunt aplicabile ºi, pe cale de consecinþã, a admis contestaþia ca fiind

întemeiatã.

4

1

Contestaţie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a mărcii. Respingere motivată în baza art. 6, lit. c, din Legea nr. 84/1998

Art. 6, lit.c, din Legea nr. 84/1998: “este similară cu o marcă anterioară şi este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioară”

La data de 01.02.2007 s-a depus spre înregistrare, de către MASTER CHEM OIL SRL, pe cale naţională, marca individuală combinată MASTER CHEM OIL, cu element figurativ, pentru servicii din clasa 35: “servicii de intermediere în comerţul intern şi extern cu combustibili, minerale şi produse chimice pentru industrie”. În urma examinării de fond a mărcii, la data de 29.10.2007 s-a emis Avizul de refuz provizoriu, nr. 246337, iar la data de 13.03.2008 a fost emisă Decizia nr. 254923, de respingere la înregistrare a mărcii individuale combinate MASTER CHEM OIL, cu element figurativ, în care s-a menţionat faptul că la înregistrarea mărcii se opune următoarea marcă: MN 81204 MASTER SERV, cl. 35, respingere motivată în baza art. 6, lit. c), din Legea nr. 84/1998.

La data de 16.05.2008 s-a formulat, în termen, contestaţie de către

MASTER CHEM OIL SRL, împotriva Deciziei nr. 254923/13.03.2008, de respingere

la înregistrare a mărcii individuale combinate MASTER CHEM OIL, cu element

figurativ.

Contestatorul îşi motivează contestaţia astfel:

Marca înregistrată sub nr. MN 81204 – MASTER SERV este o marcă

individuală, înregistrată în raport cu următoarele clase, conform Clasificării de la

NISA:

- cl. 35 – Publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; administraţie

comercială; lucrări de birou;

- cl. 37 – Construcţii; reparaţii; servicii de instalaţii;

- cl. 39 – Transport; ambalarea şi depozitarea mărfurilor; organizarea

de călătorii;

- cl. 42 – Servicii ştiinţifice şi tehnologice, precum şi servicii de

2

cercetare şi de creaţie, referitoare la acestea; servicii de analiză

şi cercetare industrială; crearea şi dezvoltarea calculatoarelor şi

a programelor de calculator.

Din documentele menţionate anterior nu reiese cu exactitate lista produselor

şi/sau a serviciilor pentru care protecţia mărcii MN 81204 – MASTER SERV a fost

solicitată, aşa cum este prevăzut expres în Regula 10, paragraf (1), din

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice.

Solicitantul invocă dispoziţiile cuprinse în Regula 15, paragraf (2), care

stabilesc că „este considerat drept anterior protejat [...] o marcă identică sau

similară, înregistrată în România pentru produse sau servicii identice sau similare,

dacă data înregistrării acestei mărci sau data de prioritate, în temeiul art. 11, alin. 2,

şi al art. 12, alin. 1, din lege, este anterioară datei depozitului naţional reglementar al

mărcii pentru care se cere înregistrarea”.

Având în vedera că marca verbală MN 81204 – MASTER SERV reprezintă

numai două cuvinte, care nu pot fi considerate notorii, iar marca individuală,

combinată, „MASTER CHEM OIL”, în afară de faptul că este însoţită şi de un

element grafic distinctiv, cuprinde numai un sigur cuvânt similar cu marca invocată

ca fiind în conflict, solicitantul consideră că riscul de confuzie sau de asociere care

se poate crea pentru public este nul.

Din analiza considerentelor Deciziei nr. 254923/13.03.2008, de respingere la

înregistrare a mărcii individuale combinate MASTER CHEM OIL, cu element

figurativ, nr. dep. M 2007 01020, a susţinerilor scrise şi orale ale părţilor, deliberând,

Comisia de Reexaminare reţine următoarele:

- Între mărcile aflate în conflict - marca depusă MASTER CHEM OIL, nr. dep.

M 2007 01020, şi marca anterioară opusă, MN 81204 MASTER SERV, cl. 35 - există

suficiente diferenţe astfel încât riscul de confuzie, incluzând riscul de asociere pentru

consumatorul mediu, să poată fi evitat.

Marca depusă Marca opusă

MASTER SERV

cl. 35 cl. 35, 37, 39, 42

3

- Din punct de vedere fonetic, marca în cauză este alcătuită din trei elemente

verbale (MASTER CHEM OIL), iar marca opusă, dintr-un singur element verbal

(MASTER SERV).

- Din punct de vedere vizual, marca în cauză este combinată, elementul

figurativ fiind reprezentat de un glob pământesc cuprins într-o picătură de petrol.

Elementele verbale apar scrise cu caractere boldate, de culoare albastră. Marca în

cauză are şi culori revendicate: albastru, maro, alb, gri, negru. În schimb, marca

opusă este verbală, fiind scrisă cu caractere standard.

Cu privire la serviciile acoperite de mărcile aflate în conflict, Comisia constată

următoarele:

- Marca în cauză este solicitată la înregistrare pentru o categorie limitată de

servicii din clasa 35: “servicii de intermediere în comerţul intern şi extern cu

combustibili, minerale şi produse chimice pentru industrie”, iar marca opusă

protejează întreaga clasă 35: “publicitate; gestiunea afacerilor comerciale;

administraţie comercială; lucrări de birou (constituire baze de date)”.

- Există o serie de mărci înregistrate la cl. 35 şi care au în componenţă

elementul verbal “MASTER”: MN 093225, MASTER MOMENTS; MN 093225,

MASTER BEER; MN 089592, MASTER SHOP; MN 082566, MASTERPLAST etc.

Comisia reţine că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 6, lit. c), din

Legea nr. 84/1998.

În temeiul art. 80, alin. 3, din Legea nr. 84/1998, Comisia de Reexaminare, în

unanimitate, admite contestaţia formulată de MASTER CHEM OIL SRL.

Desfiinţează Decizia nr. 254923/13.03.2008, de respingere la înregistrare a

mărcii individuale combinate MASTER CHEM OIL, cu element figurativ, nr. dep. M

2007 01020.

Dispune transmiterea dosarului la Serviciul Mărci, în vederea continuării

procedurii de înregistrare a mărcii.

1

Contestaţie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a mărcii. Respingere motivată în baza art. 6, lit. c, din Legea nr. 84/1998

Art. 6, lit. c, din Legea nr. 84/1998: “este similară cu o marcă anterioară şi este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioară”

La data de 24.06.2005 s-a depus spre înregistrare, de către Société des Produits Nestlé, pe cale internaţională, marca MI 858898 PROTECT figurativă, pentru produse din clasele 29, 30 şi 32, conform cererii. În urma examinării de fond a mărcii MI 858898, la data de 02.08.2006, s-a emis Avizul de refuz provizoriu nr. 1280-2006-1, în care s-a menţionat faptul că la înregistrarea mărcii se opune următoarea marcă: MI 769524 – PROTECTINE, verbală, clasele 29, 30 şi 32, aviz motivat în baza art. 6, lit. c), din Legea nr. 84/1998. La data de 20.04.2007 a fost emisă Decizia nr. 1280-2006-2, de respingere la înregistrare a mărcii MI 858898 PROTECT figurativă, pentru toate produsele solicitate, pentru aceleaşi motive invocate în avizul de refuz provizoriu. La data de 06.07.2007, în termen, s-a formulat contestaţie de către Société des Produits Nestlé, prin avocat Andra Muşatescu, împotriva Deciziei de respingere nr. 1280-2006-2/20.04.2007, la înregistrare, a mărcii MI 858898 PROTECT figurativă.

Contestatorul susţine contestaţia şi solicită: admiterea contestaţiei, desfiinţarea

Deciziei de respingere nr. 1280-2006-2/20.04.2007 şi admiterea la înregistrare a mărcii

MI 858898 PROTECT figurativă, pentru toate produsele solicitate, din clasele 29, 30 şi

32, invocând următoarele argumente:

- Nu există identitate şi/sau similitudine între cele două mărci în discuţie, datorită

elementului figurativ distinctiv al mărcii sale PROTECT.

- Din punct de vedere vizual, mărcile sunt diferite, cuvintele PROTECT şi

PROTECTINE nu au o distinctivitate ridicată, iar ceea ce conferă distinctivitate mărcii

subscrisei este tocmai elementul său figurativ.

- Din punct de vedere conceptual şi semantic, cele două mărci sunt diferite, astfel:

marca stilizată PROTECT este compusă din două silabe, în timp ce marca anterioară

PROTECTINE este compusă din patru silabe.

2

- Consumatorii nu vor analiza componentele mărcii PROTECTINE separat, ci vor

considera acest cuvânt în ansamblul său şi nicio asociere nu va fi făcută cu marca

ulterioară, care este stilizată şi compusă incluzând cuvântul PROTECT.

- Comparând ambele mărci, se poate observa că sunt diferite auditiv.

- Sunt multe mărci înregistrate care au în componenţa lor “PROTECT”, de exemplu:

Dr. Raths Protect Formula, nr. 788744, clasele 05, 30 şi 32; DR. BOHM MAN PROTECT,

nr. 805031, clasele 3, 5, 30 şi 32, SOJA PROTECT, nr. 842285, clasele 3, 5, 30 şi 32,

care au fost înregistrate ulterior mărcii PROTECTINE şi pentru aceleaşi produse.

- Contestatorul precizează că Société des Produits Nestlé este deja titulara mărcii

verbale PROTECT fără niciun element figurativ, în următoarele state:

- Comunitatea Europeană: cererea a fost acceptată pentru mâncare şi

băutură, dar respinsă la înregistrare pentru produsele din clasa 5;

- Singapore: marca a fost acceptată pentru clasa 30;

- Elveţia: marca nu a fost acceptată pentru clasele 5, 29 şi 30.

- De asemenea, marca internaţională PROTECT coexistă cu marca PROTECTINE

în mai multe ţări, printre care Benelux, Republica Cehă, Franţa, Croaţia, Italia, Polonia,

Portugalia şi Rusia.

În consecinţă, contestatotul solicită admiterea la înregistrare a mărcii MI 858898

PROTECT figurativă, pentru toate produsele pentru care s-a solicitat înregistrarea

acesteia.

Din analiza considerentelor Deciziei OSIM nr. 1280-2006-2/20.04.2007, de

respingere la înregistrare a mărcii MI 858898 PROTECT figurativă, cl. 29, 30, 32, a

susţinerilor scrise şi orale ale părţilor, deliberând, Comisia de Reexaminare reţine

următoarele:

Analizând mărcile aflate în conflict - marca în cauză MI 858898 PROTECT

figurativă, cl. 29, 30, 32, şi marca anterioară opusă MI 769524 PROTECTINE verbală, cl.

29, 30, 32, Comisia constată că:

- între acestea există diferenţe vizuale şi fonetice (auditive) care exclud orice risc

de confuzie, incluzând şi riscul de asociere pentru consumatorul de atenţie medie,

rezonabil de atent, de bine informat şi circumspect;

3

Marca în cauză: Marca anterioară opusă: MI 858898 PROTECT fig. MI 769524 PROTECTINE verbală

cls. 29, 30, 32; cls. 29, 30, 32;

PROTECTINE

- din punct de vedere vizual, mărcile în conflict sunt diferite: marca în cauză este o

marcă combinată, scrierea elementului verbal PROTECT, împreună cu cele două linii

curbe folosite, de culoare verde, creează o imagine specială a mărcii, care se diferenţiază

clar de imaginea mărcii anterioare opuse, alcătuită din elementul verbal PROTECTINE,

datorită elementului figurativ distinctiv al mărcii sale PROTECT;

- cele două cuvinte care alcătuiesc mărcile PROTECT şi, respectiv, PROTECTINE

nu au o distinctivitate ridicată, ceea ce conferă distinctivitate mărcii în litigiu fiind tocmai

elementul său figurativ;

- din punct de vedere fonetic (auditiv), mărcile în conflict sunt diferite, diferenţa fiind

creată de dimensiunile diferite ale elementelor verbale ale mărcilor PROTECT vs.

PROTECTINE (P,R,O,T,E,C,T, 7 litere, vs. P,R,O,T,E,C,T,I,N,E, 10 litere; PROTECT - 2

silabe, vs. PRO-TEC-TI-NE - 4 silabe), ceea ce face ca publicul consumator să

diferenţieze uşor mărcile;

- un consumator mediu nu va analiza componentele mărcilor PROTECT vs.

PROTECTINE separat, ci va considera cuvintele în ansamblul lor, în opinia Comisiei nicio

asociere a mărcii PROTECT - marcă având o scriere stilizată şi un element figurativ -

neputând fi făcută cu marca verbală opusă – PROTECTINE;

- în baza de date au fost identificate mai multe mărci înregistrate, pentru aceleaşi

produse, care au în componenţa lor cuvântul “PROTECT”, cum ar fi: Dr. Raths Protect

Formula, nr. 788744, clasele 05, 30 şi 32; DR. BOHM MAN PROTECT, nr. 805031,

clasele 3, 5, 30 şi 32; SOJA PROTECT, nr. 842285, clasele 3, 5, 30 şi 32, mărci care au

fost înregistrate ulterior înregistrării mărcii PROTECTINE;

- marca internaţională în cauză, PROTECT, coexistă cu marca anterioară opusă,

PROTECTINE, în mai multe ţări, printre care Benelux, Republica Cehă, Franţa, Croaţia,

Italia, Polonia, Portugalia şi Rusia.

4

În analiza a două mărci aflate în conflict se va ţine cont şi de cât de distinctivă este

marca anterioară opusă, fiind cunoscut faptul că, cu cât este mai distinctivă marca

anterioară, cu atât riscul de confuzie este mai mare. Potenţialul conflict relevat examinator

se referă la elementul verbal PROTECT/PROTECTINE. Se poate observa că

distinctivitatea celor două mărci este obţinută în mod diferit. La marca solicitată la

înregistrare distinctivitatea este dată de înglobarea cuvântului PROTECT în elementul

figurativ, pe când la marca anterioară opusă distinctivitatea este dată de adăugarea la

cuvântul PROTECT a sufixului - INE.

Cu privire la produsele din clasele 29, 30, 32, pentru care se solicită înregistrarea

mărcii în cauză PROTECT, Comisia reţine că, deşi unele dintre acestea se regăsesc în

lista de produse în clasele 29, 30, 32, ale mărcii anterioare PROTECTINE, fiind

similare/identice, altele fiind diferite, având în vedere diferenţele care există între mărcile

în conflict, din punct de vedere al semnelor alese ca marcă, Comisia consideră că riscul

de confuzie, incluzând şi riscul de asociere, pentru consumatorul de atenţie medie,

rezonabil de atent, de bine informat şi circumspect poate fi evitat.

Comisia reţine că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 6, lit. c), din Legea

84/1998.

În temeiul art. 80, alin. 3, din Legea nr. 84/1998, Comisia de Reexaminare, cu

majoritate, admite contestaţia formulată de Société des Produits Nestlé. Desfiinţează

Decizia OSIM nr. 1280-2006-2/20.04.2007, de respingere la înregistrare a mărcii MI

858898 PROTECT figurativă.

În speţă au fost formulate şi opinii divergente, pe care le redăm în cele ce urmează:

Opinii divergente 1. Marca în cauză PROTECT, aşa cum este reprezentată la pagina 3 din prezenta contestaţie, a fost solicitată la înregistrare pentru lapte şi produse lactate (cl. 29), cafea, ceai, cacao, ciocolată, cereale şi preparate pe bază de cafea, de ceai, de cacao, de ciocolată, de cereale, precum şi pentru preparate alimentare pe bază de malţ (cl. 30); băuturi nealcolice, siropuri, extracte, esenţe; băuturi pe bază de fermenţi lactici, pe bază de soia, de malţ, izotermice; lapte de soia (cl. 32). 2. Marca opusă - PROTECTINE - este verbală şi a fost acceptată la protecţie în România pentru toate produsele din clasele 29, 30 şi 32. 3. Produsele - alimente şi băuturi nealcoolice - se adresează unei game largi de consumatori.

5

4. Mărcile considerate în coliziune sunt similare sub aspect auditiv, marca în cauză fiind în întregime conţinută în marca opusă. 5. Cuvântul protectine (ca, de altfel, şi cuvântul protect) nu există în limba română, dar acea marcă opusă este o marcă fantezistă pentru consumatorul român. Cele două arce de cerc de culoare verde au o contribuţie secundară la gradul de distinctivitate al mărcii în cauză, contribuţia determinantă la acesta fiind a elementului verbal. 6. La nivel comunitar se constată că marca verbală PROTECT a contestatorului (IR 0865053) nu a fost solicitată pentru produse din cl. 32, iar pentru produse din cl. 05 nu a fost înregistrată, marca Protectine (CTM 02184273) a titularului mărcii opuse fiind înregistrată pentru o gamă restrânsă de produse din clasele 05, 29, 30 şi 32. 7. În aceste condiţii, am apreciat că există risc de confuzie şi am găsit aplicabile în speţă prevederile art. 6, lit. c), din Legea nr. 84/1998.

Decãderea din dreptul la marcã.

Condiþia interesului unei astfel de acþiuni

Legea nr. 84/1998, art. 3, art. 6, art. 45, art. 47

Întrucât Legea nr. 84/1998 nu defineºte noþiunea de „persoanã interesatã”,

rãmâne la aprecierea instanþei sã stabileascã, în funcþie de circumstanþele particulare

ale fiecãrei cauze, dacã persoana care intenteazã o acþiune în decãderea titularului din

dreptul la marcã are sau nu interes în promovarea acþiunii.

Astfel, existenþa unui diferend între pãrþi legat de utilizarea în activitatea

comercialã a sintagmei „OBI” ºi intenþia reclamantei de a-ºi extinde activitatea, situaþie

ce ar putea crea coliziune cu drepturile pârâtei asupra mãrcilor înregistrate, justificã

interesul în promovarea acþiunii, în sensul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.


decizia civilã nr. 2245 din 9 martie 2007

Prin cererea înregistratã la data de 3 februarie 2004, reclamanta SC O.R.I.E.

SRL a chemat în judecatã pe pârâta O.B-U. H. GMBH & CO. K.S. solicitând, în

contradictoriu ºi cu Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci – O.S.I.M. – sã dispunã

decãderea pârâtei din drepturile conferite pe teritoriul României de înregistrarea

mãrcilor:

– „OBI” înregistratã la 6.02.1995 sub nr. 635568/21.03.1995 la Biroul

Internaþional al Proprietãþii Intelectuale de pe lângã OMPI, marcã verbalã înregistratã

pentru clasele de produse ºi servicii nr. 1, 2 ,5, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21, 24, 27 ºi

31, potrivit Clasificãrii de la Nisa, ºi care conþine ºi un element figurativ înregistrat sub

nr. 03.05.05, 25.07.20, 26.04.02, 26.04.08, 27.05.01, potrivit Clasificãrii instituite prin

Aranjamentul de la Viena, marcã protejatã ºi în România;


Internaþional al Proprietãþii Intelectuale de pe lângã OMPI, marcã verbalã înregistratã

pentru clasele de produse ºi servicii nr. 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21, 24, 27

ºi 31, de asemenea având România þarã desemnatã pentru protecþie;


Internaþional al Proprietãþii Intelectuale, marcã verbalã înregistratã pentru clasele de

produse ºi servicii nr. 1, 2, 5, 6 , 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21, 24, 27 ºi 31 ºi care

conþine ºi element figurativ înregistrat sub nr. 03.05.05, 27.05.01, 29.01.01, 29.01.08,

ºi având ºi culori revendicate negru, alb ºi portocaliu, marcã protejatã ºi în România.

S-a mai solicitat, de asemenea, sã se dispunã obligarea O.S.I.M. la radierea

mãrcilor menþionate din Registrul Naþional al Mãrcilor ºi obligarea primei pârâte la

suportarea cheltuielilor de judecatã ocazionate de prezenta cauzã.

Reclamanta a învederat cã cele trei mãrci, a cãror titularã este societatea

germanã, nu au fãcut obiectul unei folosiri efective nici de cãtre pârâtã ºi nici de cãtre

o altã persoanã, pe teritoriul României, o perioadã neîntreruptã de peste 5 ani.

Reclamanta a susþinut cã interesul sãu în promovarea cererii este unul legitim,

deoarece este titulara a douã mãrci înregistrate în România sub nr. 43164 din 13 iulie

2000 pentru clasa 35 – servicii import-export ºi, respectiv, nr. 45428 din 24 ianuarie

2001 pentru clasa 39 – transport (distribuþie), ambalare ºi depozitare mãrfuri, cele douã

mãrci fiind „OBI ROM IMPORT EXPORT”. Reclamanta mai aratã cã ambele mãrci cu

element figurativ, pentru care s-au revendicat ºi culorile albastru ºi orange, beneficiazã

de protecþie pe teritoriul României pentru perioada de 10 ani începând de la data

înregistrãrii lor ºi cã îºi foloseºte mãrcile înregistrate ºi intenþioneazã sã procedeze la

diversificarea atât a producþiei cât ºi a serviciilor sale, iar pentru îndeplinirea acestor

obiective, mãrcile pârâtei reprezintã un veritabil obstacol, deoarece sunt mãrci de

rezervã, ceea ce contravine reglementãrilor legale în vigoare.

Împrejurarea cã pârâta beneficiazã de protecþie pe teritoriul României pentru

mãrcile pentru care solicitã a se dispune decãderea, fãrã sã realizeze o exploatare

efectivã a acestora, deturneazã marca de la funcþia ei ºi constituie un abuz de drept,

deoarece constituie o ocupaþie nejustificatã a unui semn a cãrui protecþie este

subordonatã condiþiei folosirii.

Pârâta a susþinut cã acþiunea reclamantei este prematur formulatã în ce priveºte

marca OBI cu element figurativ înregistratã internaþional sub nr. 700415 ºi depusã spre

înregistrare la OMPI la 20 august 1998, aceasta deoarece termenul de 5 ani de

nefolosinþã a unei mãrci pentru aplicarea sancþiunii decãderii începe sã curgã nu de la

data depunerii cererii de înregistrare, ci de la data la care oficiul naþional receptor, în

cazul de faþã OSIM, a înscris în Registrul Naþional al Mãrcilor marca acceptatã spre

înregistrare ºi în România.

Pârâta a mai invocat ºi excepþia lipsei de interes a reclamantei în formularea

cererii, motivat de împrejurarea cã aceasta nu a dovedit calitatea de „persoanã

interesatã” în sensul art. 45 din Legea mãrcilor ºi al Regulii 32 din Regulament. Întrucât

este vorba de mãrci diferite, înregistrate pentru clase diferite de produse ºi servicii,

simpla afirmaþie a reclamantei cã intenþioneazã diversificarea producþiei ºi serviciilor

proprii, oferite sub marca OBI ROM IMPORT EXPORT, nu este de naturã a-i conferi

acesteia calitatea de persoanã interesatã în solicitarea decãderii reclamantei din

drepturile conferite de mãrcile sale OBI, iar o interpretare contrarã ar însemna

transformarea condiþiei interesului, impusã de art. 45 din lege, într-o condiþie iluzorie,

fãrã substanþã, situaþie în care orice persoanã ar dobândi automat calitatea de persoanã

interesatã ºi ar îndeplini astfel condiþia interesului procesual, prevãzutã de text.

Prin sentinþa civilã nr. 110, din 14 februarie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia a

V-a civilã, a respins ca nefondatã excepþia prematuritãþii acþiunii invocatã de pârâtã în

legãturã cu marca „OBI” înregistratã în anul 1998, a admis excepþia lipsei de interes a

reclamantei în formularea cererii ºi a respins acþiunea în temeiul acestei excepþii.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, tribunalul a reþinut cã data de la care se

calculeazã termenul de 5 ani de nefolosinþã a mãrcii nu este data la care O.S.I.M. a

înscris marca în Registrul Naþional al Mãrcilor, ci data de la care marca beneficiazã de

protecþie pe teritoriul României. Din adresele comunicate de O.S.I.M. ºi extrasele privind

mãrcile pârâtei a rezultat cã marca „OBI” cu nr. 700415 a dobândit protecþie în România

ca urmare a înregistrãrii internaþionale a acesteia, în conformitate cu Aranjamentul de

la Madrid.

În conformitate cu art. 4 al Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea

internaþionalã a mãrcilor, ratificat de România prin Decretul nr. 1176/1968, cu începere

de la înregistrarea fãcutã la Biroul Internaþional al Proprietãþii Intelectuale potrivit art. 3,

protecþia mãrcii în fiecare dintre þãrile contractante interesate va fi aceeaºi ca în cazul

în care marca ar fi depusã direct în þara respectivã.

Ca atare, s-a apreciat cã data la care cererea de înregistrare a mãrcii a fost

depusã la Biroul Internaþional al Proprietãþii Intelectuale este data de la care marca

respectivã beneficiazã de protecþie pe teritoriul României, astfel cã excepþia invocatã

de pârâtã s-a înlãturat ca nefondatã.

Referitor la excepþia lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii,

tribunalul a reþinut, potrivit art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998, cã cererea de decãdere

a titularului din drepturile conferite de marcã poate fi formulatã de orice persoanã

interesatã, situaþie în care reclamanta trebuie sã justifice un interes pentru promovarea

prezentei cereri, în lipsa acestuia nejustificându-se scopul judecãþii, respectiv profitul

moral sau material pe care partea îl urmãreºte în judecatã.

Interesul, fiind o condiþie de exerciþiu a acþiunii civile, trebuie sã fie legitim, nãscut,

actual, direct ºi personal, prima instanþã apreciind cã cerinþa interesului trebuie

examinatã în cauza de faþã în raport de particularitãþile domeniului protecþiei mãrcilor.

Tribunalul a considerat, în raport de justificarea prezentatã de reclamantã în

motivarea cererii de chemare în judecatã, cã aceasta nu are calitatea de persoanã

interesatã pentru a solicita decãderea pârâtei din drepturile conferite de mãrcile sale

„OBI”.

Nu au putut fi reþinute susþinerile reclamantei în sensul intenþiei de diversificare

a producþiei ºi serviciilor sale, deoarece faþã de probele cauzei, aceasta a fost apreciatã

drept o simplã declaraþie de intenþie în condiþiile în care nu s-a dovedit fie începerea

unor atare activitãþi de dezvoltare a producþiei ºi serviciilor sale, fie mãcar adoptarea

unei decizii în acest sens, constând în planuri de strategie sau proiecte de investiþii ale

organelor sale de conducere.

În al doilea rând, prima instanþã a reþinut, de asemenea, cã reclamanta nu a

indicat nici acele produse pe care intenþioneazã sã le fabrice, comercializeze etc., sau

serviciile pe care doreºte sã le presteze, precizare ce era necesarã în vederea stabilirii

identitãþii sau similaritãþii cu cele pentru care pârâta ºi-a înregistrat mãrcile OBI. S-a

constatat sub acest aspect, cã mãrcile deþinute de reclamantã îi asigurã acesteia o

protecþie doar pentru o categorie redusã de servicii în cadrul claselor 35 ºi 39, pe când

mãrcile înregistrate de pârâtã îi conferã societãþii germane o protecþie pentru o

multitudine de produse sau servicii din clasele 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21,

24, 27 ºi 31.

Declaraþia de intenþie a reclamantei, în sensul anterior redat, nu a putut fi validatã

de prima instanþã pentru aceea cã s-ar ajunge la situaþia recunoaºterii unor efecte

juridice valabile unei manifestãri de voinþã unilaterale, în dauna unor terþi.

S-a apreciat, de asemenea, cã în categoria persoanelor interesate intrã ºi

concurenþii, dar în cauza dedusã judecãþii nicio probã administratã nu poate conduce

la concluzia cã cele douã pãrþi ar fi concurenþi comerciali, în condiþiile în care mãrcile

înregistrate de fiecare dintre ele se referã la produse ºi servicii diferite, ºi pe care fiecare

le exploateazã în propria activitate comercialã.

Prima instanþã a reþinut cã, pentru a putea introduce o acþiune în decãderea

drepturilor conferite de marcã, nu este absolut necesar a se face dovada privind

demararea, de cãtre reclamantã, a procedurii de înregistrare la O.S.I.M. a unei mãrci

identice sau similare ºi care ar putea fi eventual refuzatã tocmai pentru existenþa mãrcii

a cãrei decãdere se solicitã. Dar, în lipsa începerii unei astfel de proceduri, s-a

considerat cã trebuie produse dovezi certe privind interesul legitim urmãrit de

reclamantã în promovarea acþiunii în decãdere, respectiv dovezi privind seriozitatea

intenþiei ºi de diversificare a produselor ºi serviciilor.

S-a concluzionat cã în lipsa unor astfel de probe, reclamanta nu poate urmãri un

alt scop decât acela de a-ºi apropria o marcã fie în scopul blocãrii acesteia, fie în scop

speculativ. Relativ la scopul blocãrii mãrcii, acesta nu poate fi considerat drept unul

legitim, însã în ce priveºte urmãrirea unui scop speculativ, aceasta nu poate fi apreciatã

întotdeauna contrarã legii sau bunelor moravuri.

În aceastã situaþie, prima instanþã a considerat cã reclamanta ar fi justificat un

interes legitim în acþiunea în decãdere dacã ar fi fãcut dovada cã în obiectul sãu de

activitate ar intra ºi comerþul de mãrci.

Tribunalul a concluzionat cã, deºi reclamanta nu a indicat ce marcã ar dori sã

înregistreze în viitor pentru produsele sau serviciile pe care le va dezvolta, singura

concluzie rezonabilã ar fi aceea cã va dori sã-ºi înregistreze aceeaºi marcã pe care o

foloseºte deja, ºi anume „OBI ROM IMPORT EXPORT”.

Prin decizia civilã nr. 51/A din 20 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, secþia

a IX-a civilã, ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantã.

Pentru a pronunþa aceastã decizie, Curtea de Apel a avut în vedere urmãtoarele:

În aprecierea interesului reclamantei în promovarea cererii de decãdere a pârâtei

din cele trei mãrci „OBI” înregistrate internaþional ºi cu þarã desemnatã ºi România,

tribunalul a indicat în mod riguros probele prin care reclamanta putea sã justifice

solicitarea de decãdere a pârâtei din drepturile conferite de mãrcile „OBI” pentru care

opune protecþie ºi în România.

În aceste condiþii, în mãsura în care obiectul de activitate îi permitea – obiect de

activitate foarte vast, de altfel – ºi având în vedere cã în extrasul din Registrul

Comerþului din 18 martie 2003 reclamanta apare înregistratã cu domeniul principal de

activitate „comerþul cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare”,

aceasta trebuia a face dovada cel puþin a unei intenþii serioase, ferme, credibile ºi

convingãtoare, de extindere a activitãþii sale concrete într-o zonã care sã se suprapunã

cu produsele ºi serviciile pentru care intimata beneficiazã de protecþie ºi în România.

Conceptul de marcã de rezervã îl foloseºte însãºi apelanta, în formularea

criticilor în corelaþie cu noþiunea de obstacol, ceea ce presupune cã apelanta

reclamantã, datoritã existenþei protecþiei mãrcilor intimatei, este stânjenitã, împiedicatã

în activitatea sa.

Este motivul pentru care legiuitorul a pus la îndemâna celor interesaþi un remediu

de eliminare a drepturilor arogate de un titular prin înregistrarea unei astfel de mãrci ºi

pentru care protecþia obþinutã nu are conþinut, situaþie în care funcþiile mãrcii sunt

anulate; acest remediu este, într-adevãr, cum corect susþine ºi apelanta, acþiunea în

decãdere.

Curtea a constatat însã cã reclamanta a invocat eronat dispoziþiile art. 47 din

Legea nr. 84/1998 în ce priveºte sarcina probei interesului în promovarea unei astfel de

cereri, deoarece norma citatã are un obiect precis determinat ca sarcinã a probei ce

incumbã pârâtului într-o acþiune în decãdere, ºi anume: folosirea mãrcii.

Fiind o derogare de la regulile procesuale privind sarcina probei (art. 1169 C.civ.)

cu raþiuni evidente, þinând de imposibilitatea dovedirii de cãtre reclamant a unui fapt

negativ (nefolosirea efectivã a mãrcii o perioadã de 5 ani) ºi aplicarea regulii dovedirii

faptului pozitiv vecin ºi conex, restul dispoziþiilor procedurale sunt cele ale dreptului

comun, care dispun cã reclamantul, pe lângã celelalte elemente ale acþiunii civile, este

cel care trebuie sã justifice interesul în declanºarea procedurii judiciare.

Pe de altã parte, dispoziþiile art. 47 din Legea nr. 84/1998, stabilind în sarcina

titularului mãrcii dovada folosirii ei, vizeazã în mod evident fondul cauzei, în timp ce

excepþiile procesuale (fie de procedurã, fie de fond) se cerceteazã cu prioritate conform

art. 137 alin. (1) C.proc.civ.

A doua criticã vizeazã nesupunerea dezbaterii pãrþilor de cãtre instanþã a

necesitãþii administrãrii de probe noi.

Excepþia lipsei de interes a fost invocatã de pârâtã în faþa instanþei de fond, prin

cerere scrisã, depusã la dosar în ºedinþa publicã din 16 decembrie 2004, datã dupã

care în cauzã au mai fost acordate alte douã amânãri pânã la dezbaterea fondului

pricinii, astfel cã reclamanta, în cunoºtinþã de cauzã, a avut posibilitatea pregãtirii

apãrãrii ºi asupra acestei excepþii.

Rolul activ al instanþei nu poate sã anihileze principiul disponibilitãþii pãrþilor, iar

acesta nu presupune ºi indicarea obiectului probei în ce priveºte o excepþie opusã de

partea adversã.

În plus, aºa cum deja s-a arãtat, în apel reclamanta avea posibilitatea completãrii

probatoriului, probe care de altfel au fost admise cu acest obiectiv: justificarea

interesului în formularea acþiunii.

Curtea de Apel a constatat cã înscrisurile noi, depuse la dosar în apel, nu sunt

de naturã a justifica interesul reclamantei în cererea de decãdere a titularei mãrcilor

OBI, în mãsura în care nu vizeazã aspectele reþinute de tribunal ca prezentând

importanþã din aceastã perspectivã.

Astfel, înscrisurile produse în apel de reclamantã fac dovada obiectului de

activitate al apelantei ºi a unei intense corespondenþe comerciale pe care a purtat-o cu

reprezentanþii intimatei pe durata a doi ani ºi având ca element declanºator notificarea

adresatã intimatei prin mandatarul sãu în þarã cu privire la presupuse acte de

contrafacere, imputate apelantei ºi decurgând din folosirea neautorizatã a mãrcii OBI,

contrafacere reclamatã ºi pentru numele comercial al apelantei.

Din aceastã corespondenþã rezultã cã pãrþile nu au ajuns la o soluþionare

amiabilã, iar apelanta însãºi ºi-a exprimat disponibilitatea schimbãrii numelui sãu

comercial în schimbul unei compensaþii ºi, în plus, între pãrþi a fost antamatã problema

identitãþii sau similaritãþii de produse ºi servicii ale celor douã pãrþi, pentru a se

determina dacã se contureazã un veritabil conflict între ele.

În promovarea unei cereri de decãdere a titularului din drepturile conferite de

marca sa înregistratã, reclamantul trebuie sã urmãreascã un scop, un folos practic prin

formularea acelei cereri ºi câtã vreme aceasta nu ºi l-a dezvãluit fãrã echivoc în faþa

primei instanþe în motivarea cererii de chemare în judecatã ºi nici ulterior, prin probele

administrate, tribunalul a recurs în mod just la prezumþia corectã, aceea cã reclamanta

intenþioneazã sã-ºi înregistreze marca „OBI” sau sã-ºi extindã propria protecþie ºi pentru

alte clase decât cele pentru care deþine certificatele de înregistrare.

Or, în lipsa unei probe pertinente sub acest aspect, dispoziþiile art. 1203 Cod civil

permit instanþei sã recurgã la prezumþia judiciarã.

Interesul reclamantei nu poate fi unul general, indeterminat „legat de domeniul

protecþiei mãrcilor”, astfel cum susþine prin motivele de apel, iar potenþiala coliziune

specificã acestui domeniu cu pârâta, datoratã numelui sãu comercial care include

cuvântul „OBI”, nu sunt împrejurãri de naturã a susþine nici caracterul personal al

interesului ºi nici pe acela legitim.

Referitor la încercarea pârâtei de a-ºi rezerva la Oficiul Registrului Comerþului

un nume comercial în limitele teritoriale ale efectelor mãrcilor deþinute, nu este o

împrejurare în sprijinul legitimitãþii interesului reclamantei în introducerea acþiunii în

decãdere, deoarece, înainte de a se opune eventuala înregistrare a numelui comercial

al pârâtei în România, aceasta este în mãsurã sã se prevaleze de drepturile sale

exclusive decurgând din înregistrarea internaþionalã a mãrcilor „OBI”, chestiunile fiind

distincte ºi fãrã conexitate, cu condiþia interesului reclamantei în acþiunea în decãdere.

În caz contrar, ar însemna sã se valideze ideea cã, dacã pârâta ar fi decãzutã

din drepturile cu privire la marcã, acesta ar fi motivul determinant în refuzul înregistrãrii

numelui sãu comercial în România, în condiþiile Legii nr. 26/1990, iar nu motivele de

refuz distinct, prevãzute de acest act normativ.

Natura interesului titularului cererii de chemare în judecatã într-o acþiune în

decãdere nu este diferitã de aceea a oricãrei acþiuni civile, numai cã în verificarea lui,

circumstanþierile acestuia þinând de cauza dreptului sau cererii de chemare în judecatã

(causa debendi) sunt elemente de fapt, care ºi în domeniul dreptului de proprietate

intelectualã îmbracã în mod necesar forma unor elemente concrete în care se

obiectiveazã.

Folosirea efectivã a mãrcilor pe teritoriul României este, într-adevãr, o condiþie

legalã în aceastã materie (de vreme ce legiuitorul a stabilit o sancþiune pentru ipoteza

contrarã – decãderea), iar raþiunile acestei reglementãri sunt cele corect enunþate de

reclamantã (abandonarea mãrcii de cãtre titular sau o marcã de rezervã), însã când prin

lege s-a statuat cã orice persoanã interesatã poate cere decãderea titularului pasiv al

unei mãrci din drepturile obþinute prin înregistrare, nu s-a avut în vedere un interes

public al clarificãrii situaþiei juridice a mãrcilor, pentru cã atunci ar fi fost suficient sã se

statueze cã orice persoanã poate cere decãderea.

Raþiunea legii transpare cu uºurinþã în aceea de a se pune la îndemâna terþilor

pentru care marca respectivã prezintã un interes oarecare ºi pe care intenþioneazã sã

ºi-o apropieze într-o formã identicã sau similarã, un instrument eficient, legal ºi viabil,

de a face respectiva marcã disponibilã, pentru ca la solicitarea propriei înregistrãri

(pentru produse identice sau similare) sã nu i se opunã aceastã anterioritate conform

art. 6 lit. a)-c) din Legea nr. 84/1998.

Interesul în promovarea unei astfel de cereri în mod necesar trebuie sã aibã

toate însuºirile interesului pentru formularea oricãrei acþiuni civile: sã fie legitim,

personal, nãscut ºi actual.

Interesul nu poate fi considerat ca legitim numai prin aceea cã apelanta

urmãreºte clarificarea statutului juridic al mãrcilor intimatei, pentru cã ar însemna cã se

ajunge la calificarea acþiunii în decãdere drept o acþiune publicã sau drept un instrument

pentru epurarea Registrului Naþional al Mãrcilor de mãrcile inactive, la îndemâna

oricãrei persoane.

Or, aºa cum susþine ºi apelanta, existenþa unei mãrci înregistrate constituie un

impediment (în sensul anterioritãþii) pentru cererile de înregistrare formulate ulterior, dar

numai pentru un semn identic sau similar, dar ºi pentru produse identice sau similare

ºi nu pentru orice persoanã care solicitã protecþia unei semn oarecare ca marcã, fãrã

legãturã cu cea pentru care se solicitã sancþiunea decãderii, ceea ce contureazã

caracterul personal ºi direct al interesului unei astfel de cereri.

De asemenea, interesul apelantei reclamante nu este nici nãscut ºi actual, ºi nici

nu rezultã concluzia contrarã, în sensul îndeplinirii acestei condiþii la momentul verificãrii

condiþiei obiective a nefolosirii efective a mãrcilor intimatei o perioadã neîntreruptã de

5 ani, cum se susþine prin motivele de apel.

Însuºirea interesului de a fi nãscut ºi actual presupune cã folosul practic, urmãrit

de reclamantã prin iniþierea acþiunii în decãdere, trebuie sã fie imediat ºi nu virtual, ºi

în niciun caz el nu poate consta în simpla recompensã moralã a unei eventuale radieri

a unei mãrci de rezervã din Registrul Naþional al Mãrcilor.

În plus, interesul sãu este cu atât mai îndepãrtat în prezent cu cât intimata a

procedat ºi la înregistrarea naþionalã a mãrcii OBI potrivit certificatului depus în apel,

beneficiind de protecþie în temeiul acestui titlu din 3 septembrie 2003, moment ce se

situeazã anterior promovãrii acþiunii – 3 februarie 2004, astfel încât nu poate fi apreciatã

aceastã înregistrare ca realizatã pro causa.

Se constatã cã greºit pretinde reclamanta cã tribunalul a denaturat specificul

acþiunii în decãdere prin analiza unor condiþii proprii acþiunii în contrafacere, stabilind

eronat cã reclamanta nu a indicat acele produse pe care intenþioneazã sã le fabrice sau

serviciile cu care doreºte sã-ºi diversifice activitatea.

Este necesarã, din perspectiva verificãrii condiþiilor interesului, o atare precizare,

dat fiind principiul specialitãþii mãrcilor, în sensul cã protecþia unei mãrci înregistrate ºi

drepturile exclusive pe care le naºte nu depãºesc sfera produselor identice ºi similare,

ºi poate fi opusã numai semnelor identice ºi similare (excluzând mãrcile de renume ca

mãrci înregistrate ºi, evident, mãrcile notorii, care se bucurã de protecþie independent

de condiþia înregistrãrii, ºi cu atât mai mult pe cele celebre).

Aºa fiind, enunþarea acestei cerinþe în sentinþa apelatã nu este inutilã, fiind o

condiþie indispensabil de analizat, iar identitatea sau similaritatea semnelor, ca ºi acelea

ale produselor ºi serviciilor, nu este proprie numai acþiunii în contrafacere, ci ºi celei în

decãdere.

Tribunalul nu a subordonat calitãþii de reclamant într-o cerere în decãdere

exclusiv cea de concurent a pârâtei în argumentarea lipsei de interes în formularea

cererii, ci, în categoria persoanelor interesate într-o atare solicitare, a admis cã intrã ºi

concurenþii, dupã cum pot justifica un interes legitim ºi solicitanþii înregistrãrii unui semn

identic sau similar pentru produse identice sau similare ºi care au întreprins mãsuri de

investiþii, de dezvoltare, de publicitate etc., pentru promovarea produsului sau serviciilor

pe care doresc sã le marcheze cu semnul respectiv sau chiar au folosit deja acel semn

respectiv ca marcã la data cererii de înregistrare.

Cum însãºi reclamanta susþine cã serviciile sale pentru care deþine cele douã

mãrci înregistrate sunt diferite de produsele ºi serviciile intimatei pentru care beneficiazã

de protecþia mãrcilor OBI, Curtea de Apel a concluzionat cã interesul sãu de a obþine

decãderea acesteia din drepturile conferite de înregistrarea internaþionalã pentru care

România este þarã desemnatã, conform Aranjamentului de la Madrid (înregistrarea

naþionalã nefãcând obiectul cererii), nu se verificã în cauzã.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta.

Se aratã cã instanþa de apel a încãlcat ºi a aplicat greºit dispoziþiile art. 45, art.

47 ºi art. 3 din Legea nr. 84/1998.

În opinia recurentei, pot avea interes sã introducã o acþiune în decãdere din

drepturile conferite de marcã nu numai concurenþii titularului mãrcii, ci ºi alte persoane

care doresc sã aibã o marcã mai puternicã, mai pronunþatã distinctiv sau care doresc

sã-ºi diversifice producþia sau serviciile. Aceasta nu înseamnã însã cã reclamanta a

înþeles sã invoce doar un interes general în promovarea acþiunii, aºa cum greºit s-a

reþinut de cãtre instanþa de apel.

Astfel, reclamanta a susþinut cã se impune clarificarea statutului juridic al mãrcii

pârâtei, în legãturã cu care se cere verificarea în justiþie a duratei ºi efectivitãþii folosirii

acesteia, doar pentru a justifica legitimitatea interesului urmãrit de reclamantã.

Instanþa de apel nu a dat semnificaþia cuvenitã potenþialei coliziuni dintre mãrcile

ºi numele comercial ale reclamantei, care includ cuvântul OBI, ºi cele ale pârâtei, care

conþin acelaºi cuvânt, în mãsurã sã justifice calitatea de persoanã interesatã din

perspectiva art. 45 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 84/1998.

Chestiunea aprecierii interesului este legatã de existenþa unor indici minimali care

sã-l releve ºi nu a unor indici precis determinaþi, atâta vreme cât aceºtia nu sunt

determinaþi de lege.

Recurenta susþine cã, în afarã de existenþa acestor indici minimali, a probat chiar

coliziunea efectivã dintre drepturile sale ºi cele ale pârâtei, prin aceea cã pârâta a

încercat sã rezerve la Oficiul Registrului Comerþului numele sãu comercial OBI pe

teritoriul României, ceea ce i-a perturbat reclamantei folosirea drepturilor asupra

propriilor mãrci OBI.

Reclamanta mai aratã cã în mod greºit a reþinut instanþa de apel cã interesul sãu

nu este nãscut ºi actual, în contradicþie cu dispoziþiile art. 45 lit. a) ºi art. 47 din Legea

nr. 84/1998.

Astfel, potrivit art. 47 din Legea nr. 84/1998, dovada folosirii mãrcii incumbã

titularului acesteia, iar potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din lege, titularul este cel care trebuie

sã facã dovada existenþei unor „motive justificate” pentru care marca nu a fãcut obiectul

unei folosiri efective în conformitate cu cerinþele legii. De asemenea, art. 3 alin. (1) lit.

a) din lege prevede cã marca este protejatã legal numai în mãsura în care aceasta

îndeplineºte funcþia de a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane

fizice sau juridice de cele aparþinând altor persoane.

Ca ºi prima instanþã, ºi Curtea de Apel a stabilit în mod greºit cã, pentru a se

putea considera cã interesul promovãrii acþiunii este direct ºi personal, trebuie ca

acþiunea sã fie formulatã de cãtre o persoanã care a încercat sã înregistreze un semn

identic sau similar, dar ºi pentru produse identice sau similare.

O asemenea interpretare adaugã la lege, deoarece art. 45 al Legii nr. 84/1998

nu impune nicio condiþie referitoare la existenþa similaritãþii sau a identitãþii semnelor

aparþinând unor titulari diferiþi ºi nici a similaritãþii ori identitãþii produselor sau serviciilor

pentru care au fost înregistrate.

Recursul a fost considerat fondat.

Conform art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 – în temeiul cãruia a fost

intentatã acþiunea reclamantei – orice persoanã interesatã poate solicita, oricând în

cursul duratei de protecþie a mãrcii, decãderea titularului din drepturile conferite de

marcã dacã, fãrã motive justificate, marca nu a fãcut obiectul unei folosiri efective pe

teritoriul României într-o perioadã neîntreruptã de 5 ani, pentru produsele sau serviciile

pentru care a fost înregistratã.

Legea nu defineºte ce se înþelege prin „persoanã interesatã”, ceea ce înseamnã

cã rãmâne la aprecierea instanþei sã stabileascã, în funcþie de circumstanþele particulare

ale fiecãrei cauze, dacã persoana care intenteazã o acþiune în decãderea titularului din

dreptul la marcã are sau nu interes promovarea acþiunii.

De asemenea, nu existã nicio raþiune pentru care, în cazul unei atare acþiuni,

instanþa sã nu verifice aceastã condiþie de exerciþiu, specificã oricãrei acþiuni civile, prin

prisma criteriilor conform cãrora interesul trebuie sã fie direct, personal, legitim, nãscut

ºi actual.

În speþã, s-a reþinut ca situaþie de fapt cã:

Atât reclamanta, cât ºi pârâta sunt societãþi comerciale, care au în componenþa

numelui comercial sintagma „OBI” ºi care au înregistrate mãrci ce conþin aceeaºi

sintagmã.

Mãrcile reclamantei sunt înregistrate pentru clasele 35 ºi 39, în timp ce mãrcile

pârâtei sunt înregistrate pentru clasele 1, 2, 5, 6, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 27 ºi 31 ale

Clasificãrii de la Nisa.

S-a mai reþinut cã înscrisurile produse în apel de reclamantã fac dovada

obiectului sãu de activitate, dar ºi a unei intense corespondenþe comerciale pe care a

purtat-o cu reprezentanþii pârâtei pe durata a doi ani ºi având ca element declanºator

notificarea adresatã de pârâtã prin mandatarul sãu în þarã, cu privire la presupuse acte

de contrafacere, imputate reclamantei ca decurgând din folosirea neautorizatã a mãrcii

„OBI”, contrafacere reclamatã ºi pentru numele comercial al reclamantei.

Din aceastã corespondenþã s-a reþinut de cãtre instanþa de apel cã pãrþile nu au

ajuns la o soluþionare amiabilã a diferendului ºi cã reclamanta însãºi ºi-a exprimat

disponibilitatea schimbãrii numelui sãu comercial în schimbul unei compensaþii; în plus,

între pãrþi a fost antamatã problema identitãþii sau similaritãþii de produse ºi servicii ale

celor douã pãrþi pentru a se determina dacã se contureazã un veritabil conflict între ele.

Înalta Curte constatã cã utilizarea de cãtre ambele pãrþi litigante a sintagmei

„OBI” în activitatea lor comercialã a creat deja cel puþin perspectivele unui conflict,

pentru evitarea ori înlãturarea cãruia o soluþie întrevãzutã de reclamantã ºi prevãzutã

de lege este aceea de a solicita decãderea pârâtei din drepturile conferite de mãrcile

sale, pe considerentul cã aceasta nu le-a folosit efectiv timp de 5 ani, în temeiul art. 45

alin. (1) lit. a).

Pe de altã parte, în justificarea interesului promovãrii acþiunii reclamanta a

învederat ºi intenþia sa de a-ºi extinde activitatea comercialã cu privire ºi la alte produse

sau servicii decât cele pentru care are deja înregistrate mãrcile „OBI ROM IMPORT

EXPORT”.

Instanþa a prezumat, iar reclamanta nu a contrazis acest lucru, cã o atare

extindere s-ar urmãri a fi fãcutã sub aceleaºi semn; or, înregistrarea mãrcilor pârâtei

pentru un mare numãr de clase de produse sau servicii reprezintã un impediment.

Sub acest aspect însã, tribunalul a reþinut, iar Curtea de Apel a împãrtãºit acest

punct de vedere, cã afirmarea unei simple intenþii nu este suficientã, câtã vreme

reclamanta nu produce dovezi concrete din care sã reiasã cã a iniþiat demersuri pentru

extinderea activitãþii, iar produsele sau serviciile vizate de extindere sunt identice sau

similare cu cele pentru care sunt înregistrate mãrcile pârâtei.

Astfel, s-a arãtat în decizia recuratã cã pot justifica un interes legitim ºi solicitanþii

înregistrãrii unui semn identic sau similar pentru produse identice sau similare ºi care

au întreprins mãsuri de investiþii, de dezvoltare, de publicitate etc., pentru promovarea

produselor sau serviciilor pe care doresc sã le marcheze cu semnul respectiv sau chiar

au folosit deja acel semn respectiv ca marcã la data cererii de înregistrare.

Desigur cã persoanele aflate într-o atare situaþie justificã interesul de a obþine

decãderea concurentului din dreptul asupra mãrcilor înregistrate, dar nefolosite, care

nu fac decât cã blocheze propria extindere, numai cã dovedirea unei atare situaþii de

fapt nu poate fi transformatã într-o condiþie sine qua non a intentãrii acþiunii în decãdere,

deoarece ar fi lipsitã de suport legal.

Astfel, a pretinde reclamantei ca, înainte chiar de a intenta acþiunea în decãdere,

sã iniþieze mai întâi o extindere a activitãþii comerciale pentru produse sau servicii

identice sau similare cu cele protejate de mãrcile pârâtei – „OBI”, verbale sau combinate

– pe care sã le marcheze cu un semn similar – OBI ROM IMPORT EXPORT combinat

– înseamnã a-i pretinde sã se hazardeze într-un demers posibil ilicit, prin încãlcarea

drepturilor pe care, pânã la un eventual succes al acþiunii în decãdere, pârâta le deþine

exclusiv asupra mãrcilor sale.

Acestea sunt considerentele pentru care, în raport de situaþia de fapt reþinutã –

aceea a existenþei unui diferend între pãrþi legat de utilizarea în activitatea comercialã

a sintagmei „OBI” ºi a intenþiei afirmate de reclamantã privitoare la extinderea activitãþii

ce ar putea crea coliziune cu drepturile pârâtei asupra mãrcilor înregistrate – Curtea de

Apel trebuia sã constate cã reclamanta justificã interesul în promovarea acþiunii, în

sensul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 ºi sã respingã excepþia ridicatã de pârâtã.

În ceea ce priveºte pretinsa aplicare greºitã a dispoziþiilor art. 47 ºi art. 3 din

Legea nr. 84/1998, criticile sunt nefondate.

În mod corect a stabilit Curtea de Apel cã dispoziþiile referitoare la sarcina probei

cuprinse în art. 47 din Legea nr. 84/1998 se referã strict la dovedirea folosirii mãrcii, în

considerarea faptului cã nu se poate pretinde reclamantei sã facã dovada unui fapt

negativ, respectiv cel al nefolosirii mãrcii.

Referitor la interesul promovãrii acþiunii, sarcina probei nu poate plasatã pârâtei,

în acest caz aplicându-se regula prevãzutã de art. 1169 C.civ.

De asemenea, nu poate fi împãrtãºitã opinia reclamantei, conform cãreia

interesul promovãrii acþiunii rezultã chiar din faptul cã legea sancþioneazã nefolosirea

mãrcii de cãtre titular, din moment ce protecþia mãrcii este condiþionatã la art. 3 al legii

de îndeplinirea funcþiei de a distinge produsele sau serviciile unei persoane de ale

alteia.

Folosirea sau nefolosirea mãrcii pe durata prevãzutã de art. 45 alin. (1) lit. a)

reprezintã o chestiune care þine de fondul cauzei, iar analiza acestui aspect este

ulterioarã celei privitoare la condiþia ca persoana care reclamã nefolosirea mãrcii sã

aibã, potrivit aceluiaºi text de lege, calitatea de „persoanã interesatã”.

Cum însã Înalta Curte a constatat cã reclamanta justificã interesul în promovarea

acþiunii, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (5) ºi art. 297 alin. (1) C.proc.civ. a admis

recursul, a casat decizia, a admis apelul, a desfiinþat sentinþa ºi a trimis cauza spre

rejudecare la aceeaºi instanþã.

Denumire uzualã în limbajul curent

Legea nr.84/1998, art. 5 lit. c)

Contestaþie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a mãrcii.

Respingere motivatã în baza art. 5, lit.c, din Legea nr. 84/1998

Potrivit art. 5, lit.c, din Legea nr. 84/1998: “ sunt excluse de la protecþie ºi nu pot

fi înregistrate mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaþii

devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale ºi

constante;”

La data de 24.01.2006 s-a depus spre înregistrare, de cãtre S. P. N., pe cale

naþionalã marca individualã, verbalã POFTÃ DE ... pentru produse din clasele:

- clasa 29: legume, fructe, carne, pãsãri, vânat, peºte ºi fructe de mare, toate

aceste produse de asemenea ºi sub forma de extracte, supe,

jeleuri (sub formã gelatinoasã), peºte, conserve, mâncãruri gata

pregãtite, congelate ºi deshidratate; dulceþuri, ouã; lapte, brânzã

ºi alte preparate alimentare pe bazã de lapte, înlocuitori de lapte;

lapte de soia ºi preparate pe bazã de soia care aparþin clasei 29;

uleiuri ºi grãsimi comestibile; preparate din proteine pentru

alimente;

- clasa 30: cafea extracte de cafea ºi preparate pe bazã de cafea; înlocuitori

de cafea ºi extracte de înlocuitori de cafea; ceai, extracte de ceai

ºi preparate pe baza de ceai; cacao ºi preparate pe bazã de

cacao; ciocolatã, produse de ciocolatã, produse de cofetãrie,

dulciuri; zahãr; îndulcitori, produse de brutãrie, pâine, drojdie;

produse de patiserie, biscuiþi, prãjituri; budinci (pudding-uri),

îngheþatã; produse pentru prepararea îngheþatei; miere ºi

înlocuitori de miere; cereale pentru micul dejun, orez, paste

fãinoase, alimente pe bazã de orez, de fãinã sau cereale, de

1

asemenea ºi sub forma de mâncãruri gata pregãtite; sosuri,

produse de aromatizat sau aºezonat pentru alimente; sosuri

pentru salatã, maionezã, conform cererii.

Examinând cererea depusã, la data de 23.02.2006, OSIM - Serviciul mãrci emite

Decizia nr. 134372 de constituire a depozitului reglementar ºi înscrie marca în registrul

mãrcilor depuse, sub nr. M 2006 00601.

În urma examinãrii de fond a mãrcii, la data de 14.11.2006, s-a emis Avizul de refuz

provizoriu nr. 230807, în care s-a menþionat faptul cã marca nu poate fi protejatã, din

urmãtorul motiv: “ POFTÃ DE ...” este o denumire uzualã în limbajul curent, aviz motivat în

baza prevederilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

La data de 18.04.2007 a fost emisã Decizia nr. 236223 de respingere a mãrcii

individuale verbale, pentru aceleaºi motive invocate în avizul de refuz provizoriu.

La data de 05.07.2007, în termen, s-a formulat contestaþie de cãtre S. P. N., prin

avocat A. M. împotriva Deciziei nr. 236223/18.04.2007 de respingere la înregistrare a mãrcii

individuale verbale POFTÃ DE ... nr.dep. M 2006 00601.

Contestaþia fiind în stare de soluþionare, Preºedintele Comisiei acordã cuvântul pe fond

pãrþilor:

Contestatorul, prin avocat A. M., susþine contestaþia aºa cum a fost formulatã în scris

ºi solicitã: admiterea acesteia, desfiinþarea Deciziei nr. 236223/18.04.2007 de respingere ºi

admiterea la înregistrare a mãrcii individuale, verbale POFTÃ DE ... nr.dep. M 2006 00601,

invocând urmãtoarele argumente:

- contestatorul, prin avocat, menþioneazã cã, având în vedere folosirea îndelungatã a

mãrcii Poftã De... , anterior datei de depozit a mãrcii POFTÃ DE ... M 2006 00601, ºi sub

diverse forme: Poftã De ... Spaghete Bolognese; Poftã De... Pui cu sos; Poftã De...Spaghete

Milanese; Poftã De.. Paste cu pui ºi ciuperci, acest element aparþinând mandantei sale a

devenit distinctiv prin folosire îndelungatã;

- în acest sens, precizeazã cã s-au depus la dosarul cauzei dovezi constând în spoturi

publicitare ºi materiale promoþionale, în susþinerea distinctivitãþii dobândite a mãrcii, Poftã

de..., prin folosinþã îndelungatã, sau pentru aceasta utilizatã ca parte a unei mãrci, Poftã de

... cu element figurativ ºi/sau cu alte elemente verbale;

- contestatorul menþioneazã cã legislaþia românã nu prevede expres cã trebuie

doveditã folosirea mãrcii exclusiv în forma în care se solicitã la înregistrare ºi independent

2

de altã marcã, mai mult, Curtea Europeanã de Justitþie a hotãrât: ”Caracterul distinctiv al unei

mãrci (...) poate fi dobândit în urma folosirii mãrcii respective ca parte a unei mãrci sau în

combinaþie cu o marcã înregistratã”.

În consecinþã, contestatorul, prin avocat, solicitã admiterea contestaþiei, desfiinþarea

Deciziei de respingere nr. 236223/18.04.2007 ºi admiterea la înregistrare a mãrcii individuale,

verbale POFTÃ DE ... nr.dep. M 2006 00601, pentru toate produsele solicitate în clasele 29

ºi 30, conform cererii.

La dosar se aflã punctul de vedere al examinatorului care propune admiterea

contestaþiei.

Din analiza considerentelor Deciziei nr. 236223/18.04.2007 de respingere la

înregistrare a mãrcii individuale verbale POFTÃ DE ... nr.dep. M 2006 00601, a susþinerilor

scrise ºi orale ale pãrþilor deliberând, Comisia de Reexaminare reþine urmãtoarele:

Comisia considerã argumentele formulate de contestator în favoarea admiterii

contestaþiei pertinente ºi concludente urmând a le reþine. Comisia reþine ºi punctul de vedere

al examinatorului care pune concluzii de admitere a contestaþiei.

Din documentele depuse la dosar - spoturi publicitare în presa scrisã, ziarele: România

Liberã, Adevãrul de Arad, Jurnal Bihorean, Monitorul de Iaºi, Graiul Sãlajului, Adevãrul

Harghitei, Graiul Maramureºului etc.; revistele: Ioana - secretele buctãriei, Lumea Femeilor,

Acasã Magazin, Magazinul Progresiv, TV Mania, Pro TV Magazin, UNICA, Bucãtãria pentru

toþi, Acasã Magazin, Practic în bucãtãrie, Avantaje, Bine pentru mine etc.; spoturi publicitare

la posturi de radio cu acoperire naþionalã: Europa FM, KISS FM ( Radio Contact); precum ºi

la posturi TV cu acoperile naþionalã în timpul unor emisiuni ( emisiuni informative -buletine de

ºtiri, filme, etc.) de maximã audienþã: PRO TV, Pro Cinema, Prima TV, B1 TV, Acasã ; - de

cãtre contestator, Comisia constatã cã marca în cauzã POFTÃ DE....., a fãcut obiectul unei

folosiri intense începând cu anul 2005, anterior datei de constituire a depozitului naþional

reglementar al mãrcii POFTÃ DE....., M 2006 00601 (24 ianuarie 2006 ), sub diverse forme:

Maggi Poftã de... Spaghete Bolognese; Maggi Poftã de... pui cu sos; Maggi Poftã de...

Spaghete Milanese; Maggi Poftã de... Paste cu pui ºi ciuperci; Maggi Poftã de... Chifteluþe

etc., aceasta dobândind distinctivitate prin utilizare.

Comisia reþine cã în speþã nu sunt aplicabile prevederile art.5 alin. lit. c) din Legea

84/1998 potrivit cãrora: ‘’ sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi înregistrate:...mãrcile care

sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaþii devenite uzuale în limbajul curent sau în

practicile comerciale loiale ºi constante’‘.

Comisia constatã cã prevederile din legislaþia naþionalã trebuie interpretate în lumina

3

prevederilor comunitare ºi, ca urmare, reþine cã în speþã se fac aplicabile prevederile art. 5,

alin. 2 din Legea 84/1998 potrivit cãrora: ‘’dispoziþiile alin .1 lit.c) nu se aplicã, dacã, înainte

înainte de data cererii de înregistrare a mãrcii ºi ca urmare a folosirii acesteia, marca a

dobândit un caracter distinctiv’‘, coroborate cu cele ale art. 3(3) al Directivei 89/1004 a

Consiliului Comisiei Europene care menþioneazã urmãtoarele: caracterul distinctiv al unei

mãrci se poate obþine ca urmare a utilizãrii respectivei mãrci ca parte a unei mãrci sau în

combinaþie cu o marcã înregistratã.

Comisia, având în vedere jurisprudenþa Curþii Europene de Justiþie, constatã cã

aceasta a hotãrât în cazul C-353/03: S.P. N. Sa vs. M.UK Ltd, OJ C 251 din 18.10.2003, dupã

cum urmeazã: ‘’ Caracterul distinctiv al unei mãrci (...) poate fi dobândit în urma folosirii mãrcii

respective ca parte a unei mãrci sau în combinaþie cu o marcã înregistratã’‘.

Comisia reþine cã în speþã se fac aplicabile prevederile art. 5 alin. 2 din Legea 84/1998.

Comisia de Reexaminare considerã contestaþia întemeiatã ºi urmeazã a o admite.

În temeiul art. 80, alin. 3 din Legea nr. 84/1998, Comisia de reexaminare în

unanimitate:

Admite contestaþia formulatã de S. P. N., prin avocat A. M., desfiinþeazã Decizia OSIM

nr. 236223/18.04.2007 de respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale M 2006

00601 POFTÃ DE ...,cls. 29 ºi 30.

Dispune transmiterea dosarului Serviciului Mãrci în vederea punerii în aplicare a

prezentei hotãrâri, în sensul continuãrii procedurii de înregistrare a mãrcii M 2006 00601

POFTÃ DE ..., pentru produsele solicitate în cls. 29 ºi 30 conform cererii.

4

Element verbal descriptiv în componenþa mãrcii.

Incertitudinea întinderii protecþiei.

Legea nr. 84/1998, art. 5, lit. b)

HG nr. 833/1998, Regula 17, pct. 4

Potrivit dispoziþiilor art. 5, lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile

geografice, sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi înregistrate mãrcile care sunt lipsite de


Dacã marca include ºi un element lispit de distinctivitate, spre exemplu un element

verbal descriptiv, drepturile exclusive obþinute prin înregistrare nu se pot extinde ºi asupra

acelui element, existând dubii în ceea ce priveºte întinderea protecþiei.

În aceste condiþii, potrivit Regulii 17, pct. 4 din HG nr. 833/1998 care reprezintã

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice,

solcitantul va declara cã nu invocã drepturi exclusive asupra elementului care aduce

incertitudine asupra întinderii protecþiei.

La data de 02.06.2005 P.T., societate comercialã turcã, a depus spre înregistrare

marca internaþionalã combinatã PERSAN, pentru produse din clasa 24.

În faza de examinare de fond a cererii, O.S.I.M. a constatat cã elementul verbal

PERSAN are caracter descriptiv faþã de produsele specificate în cerere (covoare, þesãturi),

astfel cã, potrivit Regulii 17, pct. 4 din HG nr. 833/1998, s-a cerut solicitantului sã depunã

o declaraþie de nerevendicare a unui drept exclusiv asupra elementului verbal PERSAN.

Deoarece solicitantul nu a formulat aceastã declaraþie în termenul legal,

examinarea de fond a cererii s-a finalizat cu o Decizie de respingere la înregistrare a

mãrcii PERSAN pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulii 17, pct. 5 din HG nr.

833/1998.

Împotriva acestei decizii de respingere, P.T. a formulat contestaþie, ºi totodatã a

depus ºi declaraþia cã nu invocã un drept exclusiv asupra elementului verbal PERSAN.

În aceste condiþii, reþinând cã motivul pentru care a fost refuzatã la înregistrare

marca internaþionalã PERSAN nu mai subzistã, Comisia de reexaminare mãrci a decis

admiterea contestaþiei ºi continuarea procedurii de înregistrare a mãrcii.

Aceastã hotãrâre a rãmas definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.

Înregistrare internaþionalã. Semn similar cu marca. Produse

identice. Risc de confuzie

Legea nr. 84/1998, art. 65, art. 66 din

Legea nr. 5/1998 pentru ratificarea Protocolului

referitor la Aranjamentul de la Madrid privind

înregistrarea internaþionalã a mãrcilor

1. Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaþionalã a mãrcilor a fost

ratificat de România prin Legea nr. 5/1998, fiind parte din dreptul intern.

Potrivit Aranjamentului de la Madrid ºi Protocolului referitor la acest Aranjament,

protecþia unei mãrci în fiecare din þãrile contractante interesate va fi aceeaºi ca ºi în cazul

în care marca ar fi depusã direct în þara de destinaþie.

Marca este astfel protejatã, inclusiv sub aspectul elementelor figurative, ºi în

consecinþã, titularul mãrcii poate promova acþiune în contrafacere atunci când constatã pe

piaþa internã produse care poartã semne similare sau identice cu cele protejate

internaþional.

2. Pentru stabilirea contrafacerii, trebuie cercetate atât gradul de similaritate dintre

marca aparþinând reclamantei ºi semnul folosit de pârâtã, în condiþiile în care este

necontestatã identitatea în privinþa claselor de produse pentru care sunt folosite ºi

existenþa unui risc de confuzie între semnele figurative aplicate.


decizia nr. 965 din 2 februarie 2007

La 16 martie 2006, reclamanta P. AG R. D. S. S.C. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtele E.P. S.R.L. ºi S.C. H. Ro S.R.L. interzicerea comercializãrii sau oferirii spre

vânzare a pantofilor sport de cãtre pârâte, prin folosirea neautorizatã a mãrcii „Puma

formstrip” (constând în element figurativ), protejatã conform înregistrãrilor O.M.P.I. din 19

noiembrie 1996 ºi 25 noiembrie 2000, aparþinând reclamantei, retragerea de îndatã de pe

piaþã a produselor care folosesc marca înregistratã, distrugerea stocurilor existente,

obligarea pârâtelor de a prezenta informaþii privind provenienþa ºi circuitele de distribuþie a

mãrfurilor ilegal marcate, precum ºi de a publica dispozitivul hotãrârii, pe cheltuiala lor,

toate sub sancþiunea plãþii unor daune cominatorii de 10.000 Euro/zi întârziere.

Au fost invocate în drept prevederile art. 35, art. 83 ºi art. 90 din Legea nr. 84/1998.

Prin sentinþa civilã nr. 530 din 31 mai 2005, Tribunalul Bucureºti, Secþia a V-a civilã,

a admis în parte acþiunea, interzicându-li-se pârâtelor sã comercializeze sau sã ofere spre

vânzare pantofii individualizaþi conform fotografiilor aflate la dosar, pe care este aplicat un

semn compus din elemente figurative, similar cu semnul „Puma formstrip”, protejat ºi

înregistrat ca marcã în România, conform certificatelor eliberate de OMPI; pârâtele au fost

obligate ca de îndatã sã retragã de pe piaþã produsele individualizate anterior ºi sã

procedeze la distrugerea lor, precum ºi sã transmitã reclamantei informaþiile relevante

privind provenienþa ºi distribuþia mãrfurilor ilegal marcate.

Celelalte capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate.

Pentru a hotãrî astfel, instanþa a reþinut cã reclamanta este titulara mãrcilor „Puma”,

mãrci figurative, înregistrate pe cale internaþionalã, România fiind þarã desemnatã pentru

produse din clasa 25, respectiv pantofi, îndeosebi de sport ºi pentru activitãþi în aer liber.

Procedând la compararea semnelor figurative prin prisma prevederilor art. 35, alin.

(1) ºi alin. (2), lit. b) din Legea nr. 84/1998, instanþa a reþinut în prealabil identitatea de

produse, iar apoi existenþa similaritãþii între mãrcile înregistrate de cãtre reclamantã ºi

semnele aplicate pe produsele comercializate de pârâte.

S-a apreciat cã similaritatea dintre mãrci este datã de numãrul asemãnãrilor dintre

ele, prezentând relevanþã, în cazul mãrcilor complexe, asemãnãrile dintre elementele tari

ale mãrcii.

În concret, s-a reþinut cã marca reclamantei, cu numãr de înregistrare R

426712/1996, este una complexã, formatã dintr-o linie punctatã ce contureazã forma unui

pantof de sport ºi din patru linii (douã continue ºi douã întrerupte) ce pornesc paralel din

zona superior-posterioarã a pãrþii laterale ºi se curbeazã spre talpa pantofului, cu mãrirea

distanþei dintre acestea, conturând zona continuã a unei piste de atletism cu trei culoare

de alergare.

În privinþa celeilalte mãrci a reclamantei, nr. 2R 237825/2000, s-a apreciat asupra

caracterului complex al acesteia, compusã din imaginea unui pantof cu crampoane, pe

partea lateralã a acestuia fiind conturat elementul figurativ distinctiv, respectiv aceeaºi

pistã de atletism cu trei culoare de alergare, ce porneºte din zona superior-posterioarã a

pãrþii laterale a pantofului ºi se curbeazã spre talpa acestuia, cu mãrirea progresivã a

lãþimii pistelor în zona de curburã.

În ceea ce priveºte semnul figurativ aplicat pe pantofii sport ce poartã marca

„Kenvelo”, tribunalul a constatat faptul cã acesta este unul complex, compus din forma

unei piste de alergare cu un singur culoar ce porneºte din zona superior-posterioarã a

pantofului, se despicã în trei culoare ºi coboarã spre talpa pantofului, forma descrisã fiind

coloratã într-o nuanþã de portocaliu.

În raport de caracteristicile semnelor, tribunalul a apreciat cã între acestea existã

suficiente asemãnãri pentru a le conferi caracter de similaritate.

S-a mai reþinut cã existã în mod cert, la nivelul consumatorului mediu, riscul de

confuzie între semnele comparate, în raport de componentele distinctive ºi dominante.

S-a concluzionat, faþã de toate aceste împrejurãri, cã produsele comercializate de

cãtre pârâte sunt contrafãcute.

Apelul declarat de cãtre pârâte împotriva acestei sentinþe, prin care au arãtat în

esenþã cã acþiunea trebuia respinsã ca inadmisibilã deoarece reclamanta nu a notificat

cãtre O.S.I.M. marca ºi semnele protejate, a fost considerat nefondat ºi respins prin

decizia civilã nr. 34 din 14 martie 2006 a Curþii de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi

pentru cauze privind proprietatea intelectualã.

S-a reþinut în apel cã instanþa de fond a procedat la o temeinicã interpretare ºi

aplicare a prevederilor art. 65-66 din Legea nr. 84/1998, raportate la prevederile art. 4 din

Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid, precum ºi la dispoziþiile art. 4 din

Aranjament, reþinând protecþia pe teritoriul României a celor douã mãrci înregistrate

internaþional de cãtre reclamantã, cu România þarã desemnatã.

Pe de altã parte, s-a reþinut cã instanþa de fond a fãcut o corectã apreciere

comparativã a semnelor aflate în conflict, cu respectarea ºi aplicarea corectã a criteriilor, a

ordinii ºi regulilor de examinare a identitãþii, similaritãþii produselor ºi a semnelor,

concluzionând asupra identitãþii de produse, a gradului ridicat de similaritate a semnelor ºi

a riscului de confuzie indirectã, incluzând ºi riscul de asociere a semnului cu marca.

Curtea de Apel a mai motivat cã asemãnarea dintre cele douã semne conflictuale

este mai mult decât evidentã, nici chiar apelantele, în criticile formulate, nefiind în mãsurã

sã indice acele deosebiri pregnante ºi esenþiale care sã estompeze asemãnãrile

covârºitoare descrise amãnunþit de cãtre instanþa de fond în analiza comparativã vizualã ºi

conceptualã a celor douã semne conflictuale.

În fine, instanþa de apel a înlãturat ºi susþinerile pârâtelor, formulate pentru prima

oarã în cadrul cãii de atac, în legãturã cu notorietatea mãrcii Kenvelo. Curtea a subliniat cã

notorietatea mãrcii nu prezintã nicio relevanþã sub aspectul reþinerii riscului de confuzie

indirectã, aºa cum corect a procedat ºi instanþa de fond. Acest risc de confuzie indirectã

include ºi riscul de asociere cu marca, determinat de gradul ridicat de similaritate datorat

asemãnãrilor dintre elementul grafic ce compune semnul combinat complex ºi marca

reclamantei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele S.C. „E.P.” S.R.L. ºi S.C.

„H.Ro” S.R.L., care au arãtat, sub un prim aspect, cã decizia este nelegalã întrucât a fost

pronunþatã cu încãlcarea prevederilor art. 35 combinat cu art. 83 alin. penultim din Legea

nr. 84/1998. Reclamanta a invocat riscul de confuzie prin contrafacerea unui însemn

protejat, fãrã ca acesta sã fie înregistrat în Registrul Naþional al Mãrcilor. Dimpotrivã,

mãrcile recurente au fost înscrise atât la nivel internaþional cât ºi în Registrul Naþional al

Mãrcilor, îndeplinind condiþiile prevãzute de art. 6 din Legea nr. 84/1998, ceea ce denotã

cã riscul de confuzie nu existã.

S-a mai susþinut, în cadrul aceluiaºi motiv de recurs, cã instanþele au încãlcat ºi

principiul prioritãþii respectãrii legii române, lex fori, în condiþiile în care lipsesc la nivel

naþional înregistrãrile atât ale mãrcii „Puma”, cât ºi ale semnului a cãrui contrafacere se

reclamã.

În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, s-a susþinut cã instanþele au interpretat

greºit actul juridic dedus judecãþii, neobservând cã în realitate reclamanta a iniþiat o

acþiune în contrafacere. Ambele instanþe au refuzat sã analizeze probatoriile, sub aspectul

elementului figurativ – desenul aplicat pe partea exterioarã a pantofului, în combinaþie cu

elementul verbal – logo-ul „Kenvelo”, care sunt pãrþi componente ale mãrcii ºi au fost

aplicate vizibil tocmai pentru a individualiza produsul pe piaþa de desfacere ºi a evita riscul

de confuzie.

S-a solicitat în final ca, admiþându-se recursul, sã se dispunã pe fond respingerea

acþiunii reclamantei.

Intimata-reclamantã a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat,

hotãrârile pronunþate fiind legale ºi temeinice.

Recursul este nefondat în sensul consideraþiilor ce succed.

Nu poate fi primitã susþinerea recurentelor cu privire la interpretarea greºitã a art.

35 din Legea nr. 84/1998 combinat cu art. 83 din aceeaºi lege ºi nici cele referitoare la

prioritatea legii române.

Instanþa de apel a fãcut o analizã corectã ºi detaliatã a dispoziþiilor Aranjamentului

de la Madrid ºi ale Protocolului referitor la acest Aranjament, care se aplicã în cauzã, fiind

parte din dreptul intern. Respectând aceastã procedurã, care prevede ca suficientã

apariþia într-o publicaþie periodicã, editatã de Biroul internaþional, marca „Puma formstrip” a

obþinut protecþie ºi pe teritoriul României ca þarã de destinaþie, inclusiv sub aspectul

elementelor figurative .

Pe de altã parte, instanþele au decis cã trebuie cercetate atât gradul de similaritate

dintre marca aparþinând reclamantei, cât ºi însemnul folosit de pârâtã, în condiþiile în care

este necontestatã identitatea în privinþa claselor de produse pentru care sunt folosite ºi

existã un cert risc de confuzie între semnele figurative aplicate.

Similaritatea dintre cele douã însemne, reprezentând o pistã de atletism despãrþitã

în trei printr-o linie punctatã, este evidentã pentru orice cumpãrãtor mediu, chiar dacã

dungile „Kenvelo” se ramificã.

Instanþele au apreciat ºi motivat pe larg condiþiile contrafacerii, în sensul prevalenþei

elementelor de asemãnare faþã de cele de deosebire, existenþei riscului de confuzie ºi

lipsei de relevanþã a elementului „rea-credinþã”.

Nici celelalte critici nu pot fi primite.

În mod cert, acþiunea reclamantei este una în contrafacere, iar instanþele s-au

pronunþat exact pe acest capãt de cerere, dispunând interzicerea comercializãrii sau

oferirii spre vânzare a pantofilor sport purtând în mod neautorizat marca „Puma formstrip”.

În consecinþã, cum hotãrârile pronunþate sunt în întregime legale ºi temeinice,

recursul a fost respins ca nefondat.

Întinderea protecþiei. Neinvocarea unui drept exclusiv asupra

unui element component al mãrcii

Legea nr. 84/1998, art. 6 alin. (1) lit. c), art. 35, art. 48 alin. (1) lit. b)

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998

Potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu

un drept exclusiv asupra mãrcii.

Drepturile titularului sunt recunoscute ºi protejate de lege în limitele de protecþie

a mãrcii, respectiv pentru elementele revendicate, iar în conformitate cu regula 17 alin.

(4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, în cazul în care marca include ºi

un element care este lipsit de caracter distinctiv ºi dacã acest element este de naturã

sã creeze îndoieli asupra întinderii protecþiei mãrcii, O.S.I.M. poate cere deþinãtorului

mãrcii sã declare cã nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element.

Acest aspect referitor la întinderea protecþiei este relevant în analiza conflictului

dintre douã sau mai multe mãrci înregistrate.


decizia civilã nr. 4228 din 25 mai 2007

Prin cererea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, secþia a IV-a civilã,

reclamanta SC S.B.I. Ag a chemat în judecatã pe pârâþii SC A.I. SRL ºi OSIM, solicitând

sã se dispunã anularea mãrcilor figurative nr. 056935 ºi nr. 97239/12.05.2003

înregistrate pentru clasele 4, 6, 35 ºi 39.

În motivarea cererii s-a arãtat cã la înregistrarea mãrcilor s-au încãlcat dispoziþiile

art. 6 din Legea nr. 84/1998, întrucât mãrcile figurative, reprezentând o butelie de gaz

lichefiat, sunt similare cu mãrcile anterioare deþinute de cãtre reclamantã pentru

produse sau servicii identice sau similare, astfel încât existã un risc foarte ridicat de

confuzie pentru public, inclusiv riscul de asociere cu mãrcile anterioare.

Ca mãrci anterioare figurative, reprezentând o butelie de gaz lichefiat, s-au

indicat mãrcile nr. 35804 – înregistratã la data de 21 mai 1998, marca nr. 35887 –

înregistratã la data de 17 iulie 1998 ºi marca nr. 52566 – înregistratã la data de 7

august 2001.

Prin sentinþa civilã nr. 1285 din 8 noiembrie 2005, pronunþatã de Tribunalul

Bucureºti, secþia a IV-a civilã, s-a respins acþiunea ca neîntemeiatã pentru urmãtoarele

motive:

Formulând acþiunea, reclamanta a solicitat în temeiul dispoziþiilor art. 48 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 84/1998, anularea mãrcilor figurative reprezentând o butelie de gaz

lichefiat înregistrate de pârâtã, susþinând cã înregistrarea acestor mãrci s-a fãcut cu

nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Potrivit dispoziþiilor art. 48 din Legea nr. 84/1998, orice persoanã interesatã poate

cere Tribunalului Municipiului Bucureºti anularea înregistrãrii mãrcii pentru motivele

menþionate la pct. a)-e).

Tribunalul a apreciat cã prin probele administrate reclamanta a justificat interesul

în promovarea cererii, având în vedere cã invocã dreptul sãu asupra unor mãrci pretins

a fi similare cu mãrcile pârâtei, înregistrate pentru aceleaºi produse ºi servicii.

Potrivit dispoziþiilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, o marcã este refuzatã la

înregistrare dacã este similarã cu o marcã anterioarã ºi este destinatã a fi aplicatã unor

produse ºi servicii identice sau similare, dacã existã un risc de confuzie pentru public,

incluzând ºi riscul de asociere cu marca anterioarã. Douã mãrci se gãsesc în situaþia

de a fi similare, când, fãrã a fi identice, se aseamãnã una cu cealaltã.

Tribunalul a constatat cã mãrcile în conflict au fost înregistrate pentru produse

ºi servicii din aceleaºi clase, clasele 4, 6, 35 ºi 39, situaþie în care dacã s-ar constata

similaritatea între mãrci, s-ar pune problema riscului de confuzie ºi al riscului de

asociere cu mãrcile anterioare.

Analizând mãrcile în conflict, tribunalul a constatat cã prin certificatele de

înregistrare nr. 3580, nr. 358887 ºi nr. 52566 s-a acordat protecþie reclamantei pentru

mãrcile „Shell Gas” (figurativã ºi verbalã), iar în conformitate cu regula 17 alin. (4) din

Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998, solicitanta nu a revendicat un drept

exclusiv asupra denumirii sau forma elementului figurativ (forma buteliei de gaz

lichefiat).

La rândul sãu, pârâta a primit protecþie prin emiterea certificatelor de înregistrare

ale mãrcilor „Avis Gas” nr. 156935 ºi nr. 057239, fãrã însã a revendica un drept exclusiv

asupra denumirii, formei buteliei ºi LPG.

Având în vedere cã în cazul mãrcilor în conflict protecþia nu a fost acordatã

pentru forma tridimensionalã a buteliei de gaz lichefiat, între mãrci existând suficiente

elemente distinctive, reprezentate de denumirile diferite (Shell Gas în cazul mãrcilor

reclamantei, Avis Gas în cazul mãrcilor pârâtei), elemente figurative diferite (o scoicã

stilizatã, în cazul mãrcilor reclamantei, un cocoº ºi o flacãrã, în cazul mãrcilor pârâtei)

ºi culorile diferite revendicate, tribunalul a constatat cã nu este doveditã condiþia

similaritãþii impuse de dispoziþiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Prin decizia civilã nr. 122/A din 20 iunie 2006, pronunþatã de Curtea de Apel

Bucureºti, secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, s-a admis

apelul declarat de reclamantã împotriva sentinþei primei instanþe, s-a schimbat sentinþa

apelatã în sensul admiterii acþiunii, s-au anulat marca figurativã nr. 056935 ºi marca

figurativã nr. 057239 înregistrate pentru clasele nr. 4, 6, 35 ºi 39, a fost obligatã pârâta

O.S.I.M. sã radieze din Registrul Naþional al Mãrcilor cele douã mãrci figurative, pentru

toate clasele pentru care au fost înregistrate.

Pentru a dispune în acest sens, instanþa de apel a avut în vedere urmãtoarele

motive:

Pentru a se constata indisponibilitatea semnului ales ca marcã, art. 6 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 84/1998 cere îndeplinirea cumulativã a trei condiþii: similaritatea

mãrcilor, similaritatea sau identitatea produselor pentru care sunt destinate mãrcile ºi

existenþa riscului de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere.

În ceea ce priveºte produsele, s-a reþinut cã ambele mãrci vizeazã clasele 4, 6,

35 ºi 39 de produse, fapt ce nu este suficient în sine pentru a se constata existenþa

similaritãþii cerute de art. 6 din Legea nr. 84/1998, însã nu poate fi ignoratã legãtura

evidentã între produse, pentru a se putea aprecia întrunirea cerinþei în discuþie.

Lista produselor pentru care s-a solicitat înregistrarea mãrcilor este în parte

identicã ºi în parte similarã cu cea vizatã de marca înregistratã, acest aspect plasând

produsele într-un raport de similaritate, cu atât mai mult cu cât se caracterizeazã prin

aceleaºi reþele de distribuþie.

Curtea a constatat cã cele douã mãrci figurative, aparþinând pârâtei Avis Gas,

sunt similare cu mãrcile aparþinând reclamantei, fapt relevant în contextul riscului de

confuzie presupus de art. 6, aceste cerinþe urmând a fi analizate împreunã, întrucât

interpretarea conceptului de similaritate are sens doar în legãturã cu sensul de confuzie.

Probabilitatea de confuzie trebuie analizatã cu referire la mãrci ca ansamblu,

luând în considerare percepþia consumatorului obiºnuit al produselor în discuþie, pornind

de la premisa cã acesta este unul rezonabil de bine informat în domeniu ºi de precaut

în alegerea produsului, însã cu un nivel mediu de atenþie în distingerea produselor

similare.

Din analiza certificatelor de înregistrare a mãrcii aparþinând reclamantei, cât ºi

a certificatelor pârâtei privind mãrcile în litigiu, rezultã înregistrarea ca marcã a

elementului figurativ ce reprezintã o butelie de gaz de culoare roºie, pe care este

aplicatã denumirea Shell Gas – în cazul reclamantei ºi, respectiv, Avis Gas – în cazul

pârâtei.

Faþã de aceastã modalitate de înregistrare a mãrcilor, prin care elementul

figurativ în totalitatea sa a dobândit protecþie, rezultã implicit cã acesta nu poate fi

aplicat ºi pe produsele aparþinând pârâtei, neavând relevanþã din acest punct de vedere

faptul cã nu s-a solicitat un drept exclusiv asupra denumirii, forma elementului figurativ.

Cum elementul dominant al mãrcii este tocmai butelia de gaz de culoare roºie,

iar celelalte elemente distinctive – denumirea mãrcii ºi elementele figurative stilizate –

sunt mult mai slabe din punct de vedere vizual, este evident cã, în cauzã, este

îndeplinitã condiþia similaritãþii, prin înregistrarea celor douã mãrci ale pârâtei aducându-

se astfel în mod evident atingere mãrcii anterior înregistrate – Shell Gas.

Mãrcile în conflict sunt destinate a fi aplicate unor produse sau servicii identice

sau similare, Curtea reþinând astfel cã în cauzã este îndeplinitã ºi condiþia riscului de

confuzie pentru public, incluzând ºi riscul de asociere cu marca anterioarã.

Împotriva deciziei de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru urmãtoarele

motive:

1. Mãrcile individuale figurative înregistrate, de care se prevaleazã reclamanta,

au culorile protejate diferite, dupã cum urmeazã: pentru marca nr. 35804 sunt

revendicate culorile galben ºi roºu (culoarea galbenã pentru fondul elementului figurativ

ºi roºu pentru partea verbalã), iar pentru nr. 35887 este revendicatã culoarea galbenã,

care este culoarea fondului elementului figurativ.

De la înfiinþare, recurenta a îmbuteliat ºi livrat gaze naturale lichefiate în butelii

de forme diferite, cu gardã sau fãrã gardã, pe care le-a personalizat cu denumirea Avis

Gas pe fondul roºu.

2. Reclamanta invocã un drept exclusiv asupra elementului figurativ, ºi anume

forma recipientului (buteliei), drept pe care nu-l are.

3. Reclamanta are elementul figurativ pe butelie care îi aparþine, având scris ºi

denumirea de Shell Gas.

Pârâta are elementul figurativ flacãra ºi cocoºul, ºi scrisã denumirea Avis Gas,

îmbuteliat ºi comercializat, în principal, în butelii de culoare roºie.

4. ªi în ceea ce-o priveºte pe reclamantã existã o anterioritate, întrucât pentru

butelia de gaz cu gardã SC A.S. SA Bacãu deþine un brevet de invenþie RO nr. 115620,

care are depozitul naþional reglementar la data de 28 decembrie 1993, înaintea anului

1998 când s-au înregistrat culorile de marcã de cãtre reclamantã.

Reclamanta mai deþine protecþie ºi pentru alte douã mãrci înregistrate în 2001

pentru care nu a revendicat elementul figurativ ºi care au fost înregistrate cu rea-

credinþã, pentru scoaterea concurenþilor de pe piaþã.

Înalta Curte constatã cã recursul este fondat prin prisma motivelor de recurs,

care atrag incidenþa art. 304 pct. 5 ºi pct. 9, care înlãturã ºi nulitatea recursului, invocatã

de cãtre reclamantã, ºi impun, în temeiul art. 312 alin. (5) C.proc.civ., casarea cu

trimitere spre rejudecare la aceeaºi Curte de Apel, pentru urmãtoarele motive:

Pârâta a formulat apãrãri în cauzã prin care a subliniat diferenþele de culori

revendicate ºi elementele distinctive din mãrcile deþinute de cãtre ambele pãrþi, precum

ºi lipsa unui drept exclusiv al reclamantei asupra formei elementului figurativ (buteliei)

în condiþiile în care, potrivit regulii nr. 17 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Legii

nr. 84/1998, aceasta nu deþine un drept exclusiv asupra formei elementului figurativ,

respectiv a buteliei.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu

un drept exclusiv asupra mãrcii, ceea ce înseamnã cã drepturile titularului sunt

recunoscute ºi protejate de lege în limitele de protecþie a mãrcii, respectiv pentru

elementele revendicate prin mãrcile respective.

Acþiunea formulatã de cãtre reclamantã, invocându-se dispoziþiile art. 48 din

Legea nr. 84/1998, este justificatã pe calitatea de titularã a unor mãrci pentru care ºi

instanþa de apel a reþinut cã nu s-a solicitat un drept exclusiv asupra denumirii, formei

elementului figurativ.

Se constatã cã instanþa de apel a fãcut o greºitã aplicare a regulii nr. 17 alin. (4)

din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, apreciind în mod greºit cã nu prezintã

relevanþã faptul cã nu s-a solicitat un drept exclusiv asupra denumirii, formei elementului

figurativ, neacordând eficienþã juridicã acestei norme.

Acest mod de apreciere a incidenþei în cauzã a regulii din Regulament a

influenþat ºi modul de analizã a cauzei relativ la elementul dominant existent în mãrcile

în discuþie.

Instanþa de apel a soluþionat cauza ºi a dispus anularea mãrcilor deþinute de

cãtre pârâtã, apreciind ºi analizând mãrcile ca având element dominant butelia de gaz

de culoare roºie, reþinând, cu încãlcarea regulii din Regulament, cã s-a înregistrat ca

marcã elementul figurativ ce reprezintã o butelie de gaz de culoare roºie.

Se constatã astfel cã, prin modul de soluþionare a cauzei, instanþa de apel nu a

analizat mãrcile în raport de elementele protejate prin mãrcile în discuþie ºi arãtate în

apãrãrile formulate de pãrþi, inclusiv în ceea ce priveºte culorile protejate, ceea ce

echivaleazã cu o necercetare a fondului cauzei cu care a fost sesizatã.

În consecinþã, cu aplicarea dispoziþiilor legale incidente reþinute, Înalta Curte a

dispus casarea deciziei ºi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaºi instanþã de apel.

Marcã ºi nume comercial. Conflict

Legea nr. 11/1991, art. 5-6;

Legea nr. 26/1990, art. 6, art. 25 alin. (1),

art. 43 alin. (2)-(3), art. 30;

Legea nr. 84/1998, art. 3 alin. (2) lit. a)-c), art. 5,

art. 35 alin. (1)-(3), art. 38 alin. (1) lit. a),

art. 48 alin. (1) lit. e), art. 83, art. 86;

Convenþia de la Paris pentru Protecþia

Proprietãþii Industriale, art. 1 alin. (2) ºi (8)

Utilizarea de cãtre un întreprinzãtor a unui nume comercial identic sau similar

cu o marcã, aparþinând altuia, poate sã creeze confuzie cu privire la originea bunurilor

sau serviciilor celor doi întreprinzãtori ºi, implicit, un conflict – caracterizat ca fiind între

douã drepturi de proprietate industrialã – pentru rezolvarea cãruia se poate face apel

la justiþie.



Prin cererea înregistratã la data de 23 martie 2005, reclamanta S.C. M. B.V. a

chemat în judecatã pe pârâta S.C. M.T. S.R.L., solicitând instanþei: sã interzicã folosirea

de cãtre pârâtã, în activitatea comercialã a tuturor semnelor identice sau similare cu

marca Metaxa, respectiv aplicarea semnelor pe produse sau ambalaje, oferirea

produselor spre comercializare ori deþinerea lor în acest scop, oferirea sau prestarea

serviciilor sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea

semnului pe documente sau pentru publicitate, sub sancþiunea unor daune cominatorii

de 100 Euro pe zi de întârziere; sã dispunã efectuarea înregistrãrii în Registrul

Comerþului a modificãrii firmei pârâtei, în sensul eliminãrii din numele comercial a mãrcii

Metaxa; sã dispunã publicarea hotãrârii de cãtre pârâtã, pe cheltuiala ei, într-un ziar de

mare tiraj.

În motivarea cererii, reclamanta a arãtat cã este titulara mãrcilor Metaxa,

înregistrate internaþional, iar pârâta foloseºte fãrã drept semnul Metaxa în numele sãu

comercial.

Prin folosirea unui semn identic sau similar cu mãrcile Metaxa se aduce atingere

dreptului exclusiv al reclamantei asupra mãrcilor sale.

Folosirea de cãtre pârâtã a mãrcii Metaxa în cadrul numelui sãu comercial a

creat confuzie în mintea publicului ºi chiar imaginea cã cele douã societãþi sunt legate

din punct de vedere juridic.

În drept a invocat prevederile art. 3 alin. (2) lit. b)-c), art. 35, art. 83, art. 86 din

Legea nr. 84/1998, art. 6, art. 30 din Legea nr. 26/1990.

Prin sentinþa civilã nr. 1118 din 13 octombrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia

a V-a civilã, a respins acþiunea ca neîntemeiatã.

Pentru a hotãrî astfel, tribunalul a reþinut urmãtoarele:

Reclamanta este titulara mãrcilor Metaxa, înregistrate internaþional, România

fiind þarã desemnatã.

Reclamanta nu a pretins în cuprinsul cererii sale de chemare în judecatã ºi pe

cale de consecinþã, nici nu a probat împrejurarea cã pârâta foloseºte semnul Metaxa

în activitatea sa comercialã, altfel decât prin includerea acestuia în numele sãu

comercial.

Au fost avute în vedere dispoziþiile art. 35 alin. (1) ºi (2), precum ºi cele ale art.

38 din Legea nr. 84/1998, reþinându-se faptul cã titularul mãrcii nu poate sã interzicã

unui terþ sã foloseascã în activitatea sa comercialã marca, urmând a fi avutã în vedere

ºi condiþionarea din alin. (2), în sensul cã folosirea elementelor de la lit. a) ºi b) sã fie

conform practicilor loiale.

Tribunalul a arãtat cã prevederile art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998,

privitoare la denumirea titularului, nu pot fi interpretate decât în spiritul reglementãrii, în

sensul cã acestea se referã la imposibilitatea interzicerii folosirii de cãtre terþ a denumirii

comerciale proprii, iar nu a celei a titularului mãrcii.

Împotriva acestei sentinþe reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilã nr. 1118 din 13 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureºti,

secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantã.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a avut în vedere urmãtoarele

considerente:

Într-adevãr, aºa cum susþine reclamanta, tribunalul a procedat la o interpretare

nesistematicã a prevederilor art. 38 din Legea nr. 84/1998, inaplicabile, de altfel, în

speþã.

Prevederile art. 38 din lege se referã la utilizarea de cãtre terþ a denumirii

comerciale a titularului mãrcii, iar nu a denumirii sale (a terþului), precum ºi la folosirea

(în sensul de menþionare) de cãtre terþ a mãrcii titularului, dacã folosirea (menþionarea)

mãrcii este necesarã pentru a indica destinaþia produsului sau serviciului, în special

pentru accesorii ºi piese detaºabile, iar nu folosirea mãrcii de cãtre terþ pentru a-ºi

marca propriile produse/servicii sub aspectul indicãrii provenienþei.

În speþã, nu se pune însã problema aplicãrii prevederilor art. 38 din Legea nr.

84/1998, ci problema conflictului dintre o marcã ºi o denumire comercialã ºi a cãii prin

care acest conflict poate fi soluþionat.

Dreptul conferit de marcã fiind un drept civil, chiar ºi atunci când titularul acestuia

este un comerciant, sfera acþiunilor în justiþie, ca mijloace procesuale pentru protecþia

mãrcii anterioare, în caz de conflict cu o denumire comercialã ulterioarã, este

determinatã atât de caracterul civil al dreptului la marcã, cât ºi de caracterul comercial

al denumirii.

Acþiunea specialã în contrafacere, formã a acþiunii în angajarea rãspunderii civile

delictuale, aºa cum rezultã din interpretarea sistematicã, a fortiori ºi extensivã a

prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, priveºte exclusiv conflictul dintre

marcã ºi un semn distinctiv folosit ca marcã de cãtre un comerciant.

Articolul 35 alin. (2) ºi (3) din Legea nr. 84/1998 se referã la conflictul dintre

marcã ºi un semn pentru produse sau servicii, adicã un semn care ar îndeplini condiþiile

de registrabilitate de fond, prevãzute de art. 3 lit. a) raportat la art. 5 interpretat per a

contrario, din Legea nr. 84/1998, pentru a fi înregistrat ca marcã, prin ipotezã

neînregistrat, însã, ca marcã, folosit ca atare de cãtre un comerciant în activitatea sa

comercialã.

Prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, invocate implicit de cãtre

reclamantã ca temei al cererii sale, conþin doar o enumerare exemplificativã a mãsurilor

a cãror instituire o poate solicita titularul mãrcii (înregistrate) prin cererea de chemare

în judecatã ce declanºeazã acþiunea în contrafacere.

În cazul conflictului dintre o marcã aparþinând unui comerciant ºi o denumire

comercialã aparþinând unui comerciant concurent, titularul mãrcii nu are deschisã calea

unei acþiuni în contrafacere, ci exclusiv calea acþiunii comerciale în anularea înregistrãrii

firmei.

Acþiunea civilã în interzicerea folosirii firmei comerciale, ca formã a acþiunii în

rãspundere civilã delictualã, prin care titularul mãrcii urmãreºte repararea în naturã a

prejudiciului viitor, dar cert, pune în conflict douã drepturi recunoscute în baza legii,

ambele beneficiind de recunoaºtere (fiind dobândite) întotdeauna (cu excepþia

drepturilor conferite de marca notorie) în cadrul unei proceduri administrative de

înregistrare, reglementatã de lege.

Atât sistemul de protecþie a mãrcii, cât ºi cel de protecþie a firmei comerciale, sunt

sisteme atributive, dreptul asupra acestora fiind dobândit într-o procedurã

administrativã, respectiv acordat de cãtre autoritatea administrativã competentã.

În conflictul declanºat trebuie invocatã ºi doveditã anterioritatea mãrcii,

impunându-se cercetarea legitimitãþii folosirii firmei comerciale.

Valabilitatea înregistrãrii firmei nu poate fi pusã în discuþie ca o chestiune

prejudicialã de fond într-o acþiune în contrafacere, ci exclusiv pe calea acþiunii

comerciale speciale în anularea înregistrãrii firmei comerciale, în baza art. 25 alin. (1)

din Legea nr. 26/1990, republicatã, modificatã ºi completatã, aplicabil a fortiori ºi pentru

ipotezele de înregistrare a firmei cu nerespectarea condiþiilor de fond pentru

registrabilitatea acesteia, faþã de prevederile art. 25 alin. (2) ºi (6) din Norma

metodologicã nr. 773/1998 privind modul de þinere a registrelor comerþului ºi de

efectuare a înregistrãrilor.

În speþã, pârâtul titular al firmei comerciale înregistrate se bucurã, tocmai în

virtutea înregistrãrii, de prezumþia de legitimitate în folosirea acesteia, cât timp aceasta

nu a fost rãsturnatã într-o acþiune în anularea înregistrãrii firmei comerciale, singurul

mijloc procesual prin care prezumþia de legalitate a dobândirii dreptului la firmã poate

fi rãsturnatã, dat fiind caracterul atributiv al sistemului de dobândire a dreptului

respectiv.

Numai dupã anularea înregistrãrii firmei comerciale, se pune problema conflictului

dintre marcã ºi un semn, apreciat ca distinctiv pentru activitatea comerciantului (pentru

comerciant) sau ca distinctiv pentru produse ºi servicii (sub aspectul indicãrii

provenienþei acestora), folosit ca atare, dar neînregistrat în niciuna dintre cele douã

proceduri. Orice precizãri suplimentare sub acest aspect, cât timp pornesc de la o

ipotezã inexistentã în speþã, exced cadrului procesual.

Aºa cum în mod temeinic a reþinut instanþa de fond, reclamanta nu a invocat ºi

nici nu a dovedit folosirea de cãtre pârâtã a semnului similar mãrcii sale înregistrate ca

semn distinctiv pentru produsele/serviciile identice sau similare prestate, respectiv

folosit de cãtre pârâtã pentru a-ºi marca produsele/serviciile ºi a le distinge astfel sub

aspectul provenienþei, caz în care s-ar fi pus problema existenþei unui conflict în sensul

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, respectiv problema contrafacerii.

Deºi în petitul cererii de chemare în judecatã, reclamanta solicitã interzicerea

folosirii de cãtre pârâtã a tuturor semnelor identice sau similare cu marca, pentru a

distinge produse/servicii sub aspectul provenienþei, în motivarea cererii se referã la

firma comercialã, înregistratã, a pârâtei, fãrã a invoca vreun aspect legat de modul de

folosire în concret a firmei de cãtre pârâtã.

Or, nu se confundã firma comercialã, semn distinctiv al activitãþii comerciale,

respectiv semn de identificare a comerciantului, cu marca, semn distinctiv pentru

produsele/serviciile comercializate de cãtre acesta, ce disting produsele/serviciile sub

aspectul provenienþei lor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicatã, „firma este numele

sau, dupã caz, denumirea sub care un comerciant îºi exercitã comerþul ºi sub care

semneazã”.

Curtea de Apel a mai arãtat cã folosirea firmei comerciale cu nerespectarea

prevederilor art. 43 alin. (2) ºi (3) din Legea nr. 26/1990, republicatã, modificatã ºi

completatã, nu poate constitui în sine un act de contrafacere a mãrcii identice/similare.

Doar folosirea semnului, identic/similar firmei comerciale, ca semn distinctiv

pentru produsele ºi serviciile comercializate de cãtre titularul emblemei, poate fi în

conflict cu o marcã identicã sau similarã anterioarã, pentru produse/servicii

identice/similare. În acest caz însã, doar dacã modul în care este folositã în concret

firma denotã folosirea acesteia ca semn distinctiv pentru produse/servicii, pentru a le

distinge sub aspectul provenienþei lor, iar nu ca firmã, semn de identificare a

comerciantului, chiar dacã nu se respectã prevederile art. 43 alin. (2) ºi (3) din Legea

nr. 26/1990, republicatã, modificatã ºi completatã.

Or, pentru a declanºa o acþiune în contrafacere sub acest aspect, petitul cererii

ºi motivarea acesteia (motivele de fapt în invocarea acesteia), ar fi trebuit sã fie altele.

Sub aspectul modului de folosire a firmei comerciale, reclamanta nu a invocat

faptul cã, în concret, pârâta ar folosi un semn, identic/similar firmei comerciale, ca semn

distinctiv pentru produsele ºi serviciile pe care le comercializeazã ca titular al emblemei,

semn identic/similar mãrcii sale.

Prin urmare, în speþã nu se pune problema unui conflict între o marcã anterioarã

înregistratã ºi un semn identic/similar neînregistrat ca marcã, dar folosit ca atare de

cãtre comerciantul concurent, pentru produse/servicii identice sau similare, în scopul

indicãrii provenienþei acestora. Semnul opus de cãtre pârâtã este o firmã comercialã,

înregistratã ca atare, folosirea acesteia de cãtre pârâtã fiind una legitimã.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispoziþiile art.

304 pct. 7, 8 ºi 9 C.proc.civ.

În motivarea cererii recurenta susþine cã:

Aºa cum prevede Convenþia de la Paris, ratificatã de România prin Decretul nr.

1777/1968, numele comercial, denumirea sau firma fac obiect al dreptului proprietãþii

industriale.

Fãrã sã þinã seama de acest aspect ºi calificând greºit caracterul juridic al

numelui comercial, Curtea de Apel interpreteazã restrictiv noþiunea de „semn” utilizatã

în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, deºi nu existã vreo dispoziþie legalã care sã

defineascã aceastã noþiune.

În opinia recurentei, prin „semn” trebuie sã se înþeleagã orice simbol/semn care

aduce atingere unei mãrci, inclusiv numele comercial, ceea ce face ca dispoziþiile art.

35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 sã fie aplicabile în speþã.

Dacã, prin absurd, s-ar împãrtãºi punctul de vedere al instanþei de apel, conform

cãruia, în speþã, s-ar putea urma exclusiv calea acþiunii speciale comerciale în anularea

înregistrãrii firmei comerciale, în Legea nr. 26/1990, indicatã de Curte, nu s-ar putea

gãsi un temei juridic pentru admiterea acþiunii.

Articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicatã, modificatã ºi completatã,

prevede cã orice persoanã fizicã sau juridicã prejudiciatã printr-o înmatriculare ori printr-

o menþiune în Registrul Comerþului are dreptul sã depunã o cerere la acest registru,

numai dacã nu sunt alte cãi legale de atac, iar Registrul Comerþului o înainteazã la

tribunalul competent.

Dar dispoziþiile legii menþionate nu reprezintã o bazã legalã pentru a soluþiona un

potenþial conflict între o marcã ºi un nume comercial, ci cel mult între douã nume

comerciale.

Or, în speþã reclamanta nu invocã dreptul asupra numelui comercial Metaxa, ci

dreptul asupra mãrcii Metaxa.

Cum pârâta îi încalcã dreptul la marcã prin utilizarea numelui comercial, acþiunea

sa întemeiatã pe dispoziþiile art. 35 din Legea nr. 84/1998 este admisibilã.

Recurenta mai invocã faptul cã motivarea hotãrârii instanþei de apel este sumarã

ºi confuzã, ceea ce, în opinia sa, echivaleazã cu o nemotivare, în înþelesul art. 304 pct.

7 C.proc.civ.

De asemenea, aratã cã instanþele nu s-au pronunþat asupra celorlalte capete de

cerere.

Deºi Curtea de Apel reþine cã tribunalul a respins celelalte capete de cerere ca

neîntemeiate, acestea nu au fost analizate.

Nu a fost analizatã nici incidenþa art. 5 ºi 6 din Legea nr. 11/1991 privind

combaterea concurenþei neloiale, din perspectiva faptului cã una dintre funcþiile mãrcii

este identicã celei îndeplinite de numele comercial, ºi anume aceea a diferenþierii

serviciilor prestate de o persoanã juridicã de cele prestate de o alta.

Analizând decizia atacatã, Înalta Curte a constatat cã numai o parte din criticile

formulate de recurentã la adresa acesteia sunt întemeiate.

Astfel, critica circumscrisã motivului de recurs prevãzut de art. 304 pct. 7

C.proc.civ. nu poate fi primitã, deoarece, contrar susþinerilor recurentei, hotãrârea Curþii

de Apel este amplu ºi temeinic motivatã, atât în fapt cât ºi în drept.

De asemenea, nu se poate reþine incidenþa motivului de recurs prevãzut de art.

304 pct. 8 C.proc.civ., deoarece instanþa nu a avut a se pronunþa asupra naturii juridice

sau înþelesului unui act juridic dedus judecãþii, pe care sã-l fi putut denatura.

În ceea ce priveºte aptitudinea numelui comercial de a conferi un drept de

proprietate industrialã, Înalta Curte a constatat cã, într-adevãr, chiar în lipsa unei

prevederi exprese în legislaþia internã, aceastã aptitudine trebuie recunoscutã în temeiul

art. 1 alin. (2) ºi (8) din Convenþia de la Paris pentru protecþia proprietãþii industriale din

20 martie 1883, a cãrei formã revizuitã la Stockholm în 1967 a fost ratificatã de

România prin Decretul nr. 1117/1968, cum corect a susþinut recurenta.

De altfel, Curtea de Apel nu a negat aceastã aptitudine, dupã cum nu a negat

posibilitatea ca între un nume comercial ºi o marcã sã se iveascã un conflict.

Pentru situaþia în care înregistrarea mãrcii aduce atingere unui alt drept de

proprietate industrialã protejat – printre care se numãrã, pentru considerentele arãtate,

ºi dreptul asupra numelui comercial – art. 48 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 84/1998

consacrã soluþia anulãrii înregistrãrii mãrcii.

Nu existã o dispoziþie legalã simetricã pentru ipoteza în care înregistrarea unui

nume comercial aduce atingere unui drept la marcã, ceea ce nu înseamnã însã cã un

atare conflict ar putea rãmâne nesoluþionat, câtã vreme este vorba despre drepturi de

proprietate industrialã deopotrivã protejate legal.

Referitor la calea de urmat pentru rezolvarea unui atare conflict, Curtea de Apel

a arãtat, pe de o parte, cã acesta nu poate fi soluþionat în temeiul art. 35 din Legea nr.

84/1998, iar, pe de altã parte, cã pentru interzicerea utilizãrii numelui comercial care

încalcã dreptul la marcã, partea interesatã trebuie sã obþinã, mai întâi, anularea

înregistrãrii numelui comercial, deoarece pânã la anulare se bucurã de prezumþia de

legitimitate.

Sub primul aspect, constatarea Curþii de Apel este corectã.

Articolul 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 se referã la folosirea semnului identic

sau similar mãrcii „pentru produse sau servicii” identice, similare sau, dupã caz, diferite,

iar alin. (2) exemplificã actele de folosire a semnului care pot fi interzise în condiþiile alin.

(1).

Chiar dacã nu se precizeazã expres, din exprimarea utilizatã de legiuitor reiese

cã actele incriminate sunt de folosire a semnului ca marcã, a cãrei funcþie specificã este


timp ce numele comercial identificã întreaga activitate a unei societãþi comerciale, fãrã

a se face în mod necesar referire la bunurile sau serviciile care intrã în obiectul sãu de

activitate.

Cu toate acestea, utilizarea de cãtre un întreprinzãtor a unui nume comercial

identic sau similar cu o marcã aparþinând altuia, poate sã creeze confuzie cu privire la

originea bunurilor sau serviciilor celor doi întreprinzãtori ºi, implicit, un conflict –

caracterizat ca fiind între douã drepturi de proprietate industrialã – pentru rezolvarea

cãruia sã se facã apel la justiþie, dupã cum corect a reþinut Curtea de Apel.

În ceea ce priveºte calea de urmat, nu poate fi primit punctul de vedere al Curþii

de Apel, conform cãruia, atunci când numele comercial este înregistrat la Registrul

Comerþului, titularul mãrcii este obligat sã cearã mai întâi anularea înregistrãrii în baza

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990.

O analizã a legalitãþii înregistrãrii numelui comercial întemeiatã exclusiv pe

dispoziþiile legii comerciale menþionate s-ar limita la verificarea condiþiilor de

registrabilitate strict prevãzute de respectiva lege.

În ceea ce priveºte condiþia disponibilitãþii – singura care ar putea fi luatã în

discuþie într-un litigiu ca cel de faþã – aceasta nu ar putea fi verificatã decât din

perspectiva art. 38 al Legii nr. 26/1990, care prevede cã orice firmã nouã – în sensul de

nume sau denumire sub care un comerciant îºi exercitã comerþul ºi semneazã – trebuie

sã se deosebeascã de cele existente.

Prin urmare, la verificarea disponibilitãþii firmei – termen sinonim în doctrinã cu

acela de „nume comercial” – Registrul Comerþului verificã existenþa unora identice sau

asemãnãtoare, ºi nicidecum existenþa unor alte drepturi de proprietate industrialã pe

care o atare înregistrare le-ar putea încãlca.

Aceasta înseamnã cã, în speþã, calea indicatã de Curtea de Apel nu ar fi aptã sã

asigure reclamantei valorificarea dreptului pretins.

În ceea ce priveºte calea aleasã de reclamantã, Înalta Curte a constatat cã, fãrã

a solicita anularea înregistrãrii numelui comercial al pârâtei, reclamanta a înþeles sã

solicite, prin cel de-al doilea capãt de cerere formulat, modificarea în Registrul

Comerþului a firmei METAXAS TEN R.R.L., în sensul eliminãrii din acest nume a

cuvântului Metaxas, care aduce atingere mãrcii Metaxa aparþinând reclamantei.

Or, câtã vreme reclamanta considerã cã scopul urmãrit de ea prin intentarea

acþiunii poate fi atins prin obligarea pârâtei la modificarea numelui comercial, nu i se

poate pretinde de cãtre instanþã sã solicite anularea în întregime a înregistrãrii acestuia.

Înalta Curte a constatat cã, pentru considerente parþial diferite, nici tribunalul ºi

nici Curtea de Apel nu au analizat pe fond existenþa conflictului între mãrcile înregistrate

de reclamantã ºi numele comercial înregistrat de pârâtã ºi nu au verificat dacã

înregistrarea numelui comercial al pârâtei aduce atingere dreptului la marcã al

reclamantei.

Înalta Curte nu poate proceda în primã ºi în ultimã instanþã la evaluarea

probatoriului, inclusiv a înscrisurilor depuse la dosar în recurs, ºi la stabilirea situaþiei

de fapt, deoarece, potrivit art. 314 C.proc.civ., Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie

hotãrãºte asupra fondului în toate cazurile în care caseazã hotãrârea atacatã numai în

scopul aplicãrii corecte a legii la împrejurãri de fapt ce au fost deplin stabilite.

În ce priveºte susþinerea cã instanþele nu au analizat litigiul din perspectiva art.

5 ºi 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenþei neloiale, Înalta Curte a

constatat cã nu acesta a fost temeiul juridic al cererii reclamantei, aºa încât aceastã

criticã s-a vãdit a fi nefondatã.

Pentru celelalte considerente anterior expuse, în baza art. 304 pct. 9, art. 314 ºi

art. 297 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia, a admis

apelul ºi a trimis cauza spre rejudecare la acelaºi tribunal.

Marcă. Anularea înregistrării mărcii. Rea-credinţă. Cuprins pe materii:

Dreptul proprietăţii intelectuale. Marcă. Anularea înregistrării mărcii. Index alfabetic:

dreptul proprietăţii intelectuale - marcă - anularea înregistrării mărcii - rea-credinţă

Legea nr. 84/1998, art. 3 lit. c, art. 48 lit. c H.G. nr. 42/2004, art. 4

În situaţia în care o persoană solicită înregistrarea unei mărci, nu în scopul legitim şi specific al acesteia, pentru a o folosi în marcarea propriilor produse şi servicii ci pentru a o cesiona în viitor în schimbul unei sume de bani, se consideră că aceasta a acţionat cu rea-credinţă în sensul art. 48 lit. c Legea nr. 84/1998.

ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3740 din 6 iunie 2008.

Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2006, S.C. Romfilatelia S.A. a

chemat în judecată Federaţia Filatelică Română şi Oficiul de Stat pentru

Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.) solicitând anularea înregistrării mărcii individuale

„Ziua Mărcii Poştale Româneşti” publicată în Buletinul Oficial de Proprietate

Industrială – Secţiunea Mărci nr.7/2005, solicitată de pârâtă prin cererea M

2004 – 11469 din 29 decembrie 2004.

Prin sentinţa civilă nr.1742 din 19 decembrie 2006 Tribunalul

Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes, invocată de

către pârâtă, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea

înregistrării mărcii individuale „Ziua Mărcii Poştale Româneşti” nr.65034 la

Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:

2

S.C. Romfilatelia S.A. este societatea comercială cu drept exclusiv în

emiterea, punerea şi retragerea din circulaţie a timbrelor şi efectelor

poştale şi în distribuirea şi comercializarea acestora, iar cu ocazia zilelor

mărcii poştale româneşti reclamanta emite diverse timbre şi produse

filatelice care au menirea de a marca, cu titlu aniversar, acest eveniment

de mare interes în rândul filateliştilor, emiţând şi anterior înregistrării de

către pârâtă a mărcii, timbre cu sloganul „Ziua Mărcii Poştale Româneşti”.

Din această perspectivă, reclamanta are interes în cererea care vizează o

marcă aflată în directă legătură cu acest eveniment.

Interesul reclamantei derivă şi din împrejurarea că pârâta a interzis

folosirea sloganului menţionat de către reclamantă, astfel că aceasta din

urmă nu mai poate continua emiterea şi punerea în circulaţie anual a

timbrelor aniversare.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, nu pot fi primite susţinerile

reclamantei referitoare la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.3 lit.a

din Legea nr.84/1998, la înregistrarea mărcii în favoarea pârâtei, întrucât

respectiva marcă are caracter distinctiv, având capacitatea de a

individualiza produsele pe care este aplicată, permiţând astfel

consumatorilor să le recunoască.

Semnul înregistrat nu este generic şi uzual, iar la verificarea

condiţiilor de admisibilitate Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci nu are

abilitarea de a stabili dacă solicitantul este sau nu în măsură să producă şi

să comercializeze bunurile pe care urmează a fi aplicată marca.

Sub aspectul relei-credinţe invocate, cu privire la conduita pârâtei la

înregistrarea mărcii, s-a reţinut că acesta a formulat cererea pentru

înregistrare cunoscând faptul că reclamanta deţine legal monopolul

fabricării timbrelor poştale în România, aspect ce rezultă din Protocolul

încheiat de acestea la 9 martie 2004. Pârâta a înţeles să înregistreze

marca cu denumirea pe care o are manifestarea filatelică de tradiţie

3 intitulată „Ziua Mărcii Poştale Româneşti”, nu spre a o folosi în activitatea

proprie, ci pentru a o cesiona în viitor, deturnând astfel marca de la scopul

său, astfel cum este prevăzut la art.3 din Legea nr.84/1998.

Faţă de situaţia astfel reţinută, a apreciat instanţa că pârâta a

acţionat cu rea credinţă la înregistrarea mărcii, conduită de natură a aduce

prejudicii reclamantei, care este pusă în situaţia de a nu putea emite

timbrele poştale pentru care s-a obligat prin protocolul menţionat, decât

achitând o remuneraţie pârâtei pentru folosirea mărcii.

Prin decizia civilă nr.242 A din 12 octombrie 2007, Curtea de Apel

Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de Federaţia Filatelică

Română împotriva sentinţei tribunalului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere următoarele

considerente:

Susţinerea apelantei în sensul că reclamanta nu ar fi individualizat,

prin cererea de chemare în judecată, marca cărei anulare s-a cerut nu este

fondată, elementele utilizate de reclamantă pentru individualizarea mărcii

fiind îndestulătoare pentru determinarea acesteia fără vreun echivoc.

Astfel, au fost indicate: semnul înregistrat ca marcă, beneficiarul

înregistrării, numărul depozitului constituit în baza cereri de înregistrare

marcă formulată de către pârâtă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci

cât şi împrejurarea că a fost publicată înregistrarea respectivă în Buletinul

Oficial de Proprietate Industrială Secţiunea Mărci nr.7/2005.

În ceea ce priveşte condiţia interesului în promovarea acţiunii prin

care reclamanta a solicitat anularea înregistrării mărcii „Ziua Mărcii

Poştale Române” al cărei titular este pârâta, aceasta a fost judicios

analizată de prima instanţă, care a concluzionat în mod corect în sensul

îndeplinirii ei.

4

Astfel, prin art.4 alin.(3) din H.G. nr.42/2004 este consacrat legal

dreptul exclusiv al reclamantei intimate de a emite şi pune în circulaţie,

respectiv de a distribui şi comercializa timbre şi efecte poştale.

În raport de exclusivitatea astfel reglementată în favoarea

reclamantei, demersul acesteia prin care tinde la înlăturarea limitării

exerciţiului dreptului de a emite, a pune în circulaţie şi a comercializa

timbre sau efecte poştale purtând semnul/sloganul înregistrat de către

pârâtă ca marcă corespunde interesului legitim de a-şi asigura exerciţiul

deplin, neîngrădit al dreptului conferit de art.4 alin.(3) din H.G. nr.42/2004.

Acest interes este născut şi actual, faţă de actualitatea dispoziţiilor legale

menţionate, cât şi personal, în condiţiile în care reclamanta este singurul

beneficiar al exclusivităţii în exercitarea dreptului invocat.

Scopul societăţii reclamante, astfel cum este stabilit prin art.5 din

Statutul acesteia, nu este nicidecum contrar prevederilor legale

menţionate, cu atât mai mult cu cât respectivul statut constituie anexa la

H.G. nr.42/2004, astfel că prevederile lor se coroborează şi se

completează, neputând fi analizate sau valorificate în mod izolat, prin

desprinderea lor din contextul în care se regăsesc. De altfel, în acest sens

sunt şi prevederile art.1 alin.(2) din H.G. nr.42/2004 conform cu care

Romfilatelia S.A., filială a Companiei Naţională Poşta Română, este

persoană juridică română care se organizează ca societate comercială pe

acţiuni şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu

statutul prevăzut în anexa care face parte integrantă din această hotărâre.

Nu poate fi primită susţinerea apelantei în sensul că reclamanta ar

deţine numai un monopol care se referă la aspecte administrative legate de

editarea timbrelor câtă vreme norma juridică înscrisă în art.4 alin. (3) din

H.G. nr.42/2004 reglementează în favoarea acesteia un drept exclusiv, nu

doar în ceea ce priveşte editarea timbrelor, ci şi cu privire la punerea şi

5 retragerea lor din circulaţie cât şi la distribuirea şi comercializarea unor

astfel de timbre.

Interesul reclamat de către pârâtă în ceea ce priveşte înregistrarea

mărcii în litigiu nu o poate exonera pe aceasta de obligaţiile legale şi

convenţionale ce îi incumbă, sens în care se are în vedere Protocolul de

colaborare încheiat între părţile în proces, în temeiul căruia reclamanta s-a

obligat să emită anual cu ocazia manifestării reprezentate de ziua mărcii

poştale române şi să pună în circulaţie o vignetă cu suprataxă în favoarea

pârâtei, cu ocazia evenimentului constituit de Ziua Mărcii Poştale Române.

Or, în condiţiile în care, ulterior momentului la care părţile au convenit

în acest sens, pârâta a solicitat şi a obţinut înregistrarea, ca marcă, a

semnului „Ziua Mărcii Poştale Române”, care ar fi urmat să fie utilizat de

către reclamantă pentru emiterea şi punerea în circulaţie a vignetelor

menţionate, este evident faptul că scopul respectivei înregistrări a mărcii a

fost de natură a crea reclamantei dificultăţi în îndeplinirea obligaţiilor

asumate prin Protocolul de colaborare.

Dincolo de faptul că, faţă de exigenţele art.4 alin.(3) din H.G.

nr.42/2004, reclamanta este singura îndreptăţită să editeze, să emită şi să

pună în circulaţie timbre poştale, iar marca înregistrată de către pârâtă

asigură acesteia protecţie pentru timbre poştale, produse în legătură cu

care nu poate desfăşura activităţi concurente reclamantei, iniţiativa avută

de către pârâtă ulterior înregistrării respectivei mărci – şi anume

propunerea făcută reclamantei intimate de a îi acorda licenţă pentru

folosirea mărcii pentru o sumă de bani semnificativă – denotă în mod

neechivoc faptul că scopul urmărit de acesta prin înregistrarea mărcii nu a

fost cel prevăzut de art.3 lit.a din Legea nr.84/1998, şi anume de a deosebi

produsele şi serviciile ce aparţin unei persoane de cele provenind de la o

altă persoană, ci a fost unul de natură a face ca obligaţia asumată de către

reclamantă să devină mai oneroasă decât la momentul asumării ei prin

6 protocol, şi totodată să aducă pârâtei apelante un beneficiu suplimentar, pe

seama reclamantei, în considerarea aceluiaşi Protocol care îi impunea

obligaţia de a o sprijini pe reclamantă în activităţile descrise prin această

convenţie.

O atare conduită constituie o dovadă certă de rea-credinţă în

înregistrarea mărcii analizate şi se circumscrie prevederilor art.48 lit.c din

Legea nr.84/1998, atrăgând sancţiunea nulităţii mărcii astfel înregistrate.

Impotriva deciziei a declarat recurs aceeaşi pârâtă, invocând în

drept dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susţine

următoarele:

Caracterul de monopol deţinut de reclamantă şi invocat din

perspectiva dispoziţiilor H.G. nr.42/2004 nu justifică în niciun fel interesul

legitim, personal, născut şi actual în a solicita anularea înregistrării mărcii,

deoarece monopolul reclamantei se referă exclusiv la aspectele

administrative legate de editare timbrelor.

Conform art.5 din Statutul reclamantei, scopul societăţii este de a

emite timbre şi efecte poştale, de a le pune şi de a le retrage din circulaţie,

de a distribui timbre poştale şi fiscale, mărci poştale, efecte poştale, mărfuri

filatelice, accesorii filatelice etc., în vederea promovării şi dezvoltării

filateliei în România.

Prin urmare, macheta aferentă emisiunilor filatelice se realizează în

colaborare cu adevăraţii beneficiari, filateliştii, ale căror interese în

România sunt reprezentate de asociaţiile filatelice la care sunt

membri, reunite în Federaţia Filatelică Română.

În ceea ce priveşte reaua-credinţă reţinută în sarcina pârâtei,

hotărârea este greşită, deoarece prin activitatea desfăşurată pârâta

îndeplineşte cu precădere un act de cultură şi are ca obiect principal, în

sens larg, promovarea filateliei româneşti, a culturii şi istoriei acestui popor

7 prin intermediul mărcilor poştale româneşti.

În considerarea posibilităţilor financiare restrânse ale consumatorilor

de timbre, acest tip de evenimente sunt realizate cu sprijinul diverselor

instituţii care, într-o formă sau alta, alocă fonduri pentru desfăşurarea

acestor evenimente.

Reclamanta a recunoscut interesul pârâtei în ceea ce priveşte

înregistrarea mărcii „Ziua Mărcii Poştale Româneşti”, pronunţându-se în

sensul încheierii unui contract de licenţă sau un contract de cesiune pe o

perioadă de 3 ani cu privire la drepturile pârâtei pentru emisiunile de efecte

poştale, purtând sloganul „Ziua Mărcii Poştale Româneşti” şi solicitând

comunicarea cuantumului sumei în schimbul căreia pârâta este dispusă să

cesioneze drepturile conferite de înregistrarea mărcii.

Or, sumele pe care le-a solicitat pârâta pentru utilizarea mărcii au

avut ca scop tocmai finanţarea activităţilor asociaţiilor filatelice.

Chiar în protocolul invocat de reclamantă şi reţinut în considerentele

hotărârii criticate, se precizează clar editarea unei vignete cu suprataxă în

favoarea Federaţiei Filatelice Române.

Mai mult, în considerarea diferendului existent între părţi, pentru

anul 2007, pârâta a acordat gratuit reclamantei dreptul de a folosi marca.

În atare situaţie, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au

apreciat greşit reaua-credinţă a pârâtei la înregistrarea mărcii în raport de

criteriul subiectiv al preţului cesiunii în condiţiile în care, reclamanta a fost

de acord să încheie un contract de cesiune.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate

formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente :

Curtea de apel, menţinând sentinţa tribunalului, a menţinut şi

situaţia de fapt stabilită de prima instanţă, în sensul că:

Reclamanta este o societate comercială pe acţiuni, înfiinţată

8 prin H.G. nr.42/2004 ca filială a Companiei Naţionale „Poşta Română”,

căreia i s-a conferit dreptul exclusiv de a emite, de a pune şi retrage în

circulaţie timbre şi efecte poştale, de a distribui şi comercializa timbre

poştale.

La data de 9 martie 2004 reclamanta a încheiat cu pârâta Federaţia

Filatelică Română un protocol colaborare, convenind, printre altele, ca

anual să colaboreze în vederea editării, cu prilejul Zilei Mărcii Poştele

Româneşti, la editarea unei vignete cu suprataxă, în favoarea pârâtei, ca o

modalitate utilizată de Poşta Română încă din anul 1959 pentru susţinerea

mişcării filatelice.

Ulterior, la 29 decembrie 2004 pârâta a solicitat - iar apoi a şi

obţinut – înregistrarea în favoarea sa la O.S.I.M. a unei mărci verbale,

constând în denumirea „Ziua Mărcii Poştele Româneşti”.

În continuare, pârâta a făcut reclamantei propunerea de a îi acorda

licenţă pentru folosirea mărcii în schimbul unei sume de bani.

În raport de această situaţie de fapt, în mod legal ambele instanţe

au reţinut că reclamanta justifică interesul promovării acţiunii având ca

obiect anularea înregistrării mărcii şi că înregistrarea mărcii de către pârâtă

s-a făcut cu rea-credinţă în sensul art.48 lit.c din Legea nr.84/1998.

Este adevărat că monopolul reclamantei se limitează la

actele prevăzute limitativ în art.4 al H.G. nr.42/2004, dar chiar acţionând în

limitele acestui act normativ, reclamanta nu ar putea utiliza în legătură cu

propriile produse sau servicii denumirea „Ziua Mărcii Poştele Româneşti”,

fără acordul pârâtei, câtă vreme această denumire este înregistrată ca

marcă în favoarea pârâtei.

În lipsa unui atare acord, utilizarea acestei denumiri în legătură cu

organizarea evenimentului aniversar anual prilejuit de ziua dedicată mărcii

poştale, ca şi editarea vignetei dedicate evenimentului, ar fi prohibite

reclamantei.

9

Aceasta ar zădărnici în mare măsură eforturile reclamantei în

vederea realizării acestui obiectiv, cu care însăşi pârâta a fost de acord,

atunci când a semnat protocolul de colaborare.

Prin urmare, reclamanta justifică un interes, legitim, personal, născut

şi actual în a cere anularea înregistrării mărcii.

Pe fond acţiunea reclamantei este întemeiată, cum corect s-a stabilit

de către instanţele anterioare.

Aceasta deoarece pârâta a solicitat înregistrarea nu în scopul

legitim şi specific mărcilor, acela de a-şi distinge prin semnul „Ziua Mărcii

Poştele Româneşti”, propriile produse sau servicii în raport de produsele

sau serviciile altor persoane.

Intenţia pârâtei, recunoscută de altfel şi prin felul în care a motivat

recursul, a fost aceea ca, cedând dreptul de folosire a mărcii către

reclamantă în schimbul unei sume de bani, să suplimenteze veniturile

federaţiei, pe care le consideră modeste.

Chiar dacă acest aspect este real, iar pârâta nu a urmărit decât ca,

din banii obţinuţi prin cesiunea mărcii, să sprijine financiar mişcarea

filatelică, mijlocul ales de aceasta contravine legii, pentru că deturnează

marca de la scopul ei firesc şi prejudiciază drepturile conferite de lege

reclamantei.

De asemenea, faptul că ulterior înregistrării pârâta a fost de acord

să permită reclamantei utilizarea pe timp de un an în mod gratuit a mărcii,

nu are relevanţă.

Ceea ce interesează este atitudinea subiectivă a solicitantului la

momentul formulării cererii de înregistrare, or, aşa cum corect s-a reţinut, în

speţă, pârâta a acţionat cu rea-credinţă, în sensul că nu a urmărit marcarea

propriilor produse sau servicii cu semnul „Ziua Mărcii Poştale Româneşti”,

ci interzicerea utilizării acestui semn de către reclamantă fără plata unei

sume de bani, în condiţiile în care ştia că reclamantei îi este indispensabilă

10

folosirea semnului pentru aniversarea zilei dedicate mărcii poştale.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte a menţinut decizia atacată şi, în

baza art.312 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.

Contestaþie împotriva hotãrârii Comisiei de examinare. Marcã.

Întinderea protecþiei. Neinvocarea unui drept exclusiv asupra unui

element component al mãrcii

Legea nr.84/1998 : art.6 alin.1 lit.c; art.35; art.48 alin.1 lit.b

Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998

Potrivit art.35 din Legea nr.84/1998, înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu

un drept exclusiv asupra mãrcii.

Drepturile titularului sunt recunoscute ºi protejate de lege în limitele de protecþie

a mãrcii, respectiv pentru elementele revendicate, iar în conformitate cu regula 17

alin.(4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998, în cazul în care marca include

ºi un element care este lipsit de caracter distinctiv ºi dacã acest element este de naturã

sã creeze îndoieli asupra întinderii protecþiei mãrcii, O.S.I.M. poate cere deþinãtorului

mãrcii sã declare cã nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element.

Acest aspect referitor la întinderea protecþiei este relevant în analiza conflictului

dintre douã sau mai multe mãrci înregistrate.

Prin contestaþia înregistratã pe rolul Comisiei de reexaminare, contestatoarea

MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY SRL a solicitat admiterea acesteia ºi

modificarea în tot a Deciziei nr. 257566/07.05.2008, în sensul admiterii la înregistrare

a mãrcii individuale combinate MBA-MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY, cu element

figurativ, nr. dep.M 2006 10758.

Astfel, la data de 25.09.2006, solicitantã MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY

SRL a depus la OSIM cererea de înregistrare pe cale naþionalã a mãrcii individuale

combinate MBA-MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY, cu element figurativ, pentru

servicii din clasa 36: “asigurãri, afaceri financiare, monetare, afaceri imobiliare”.

M 2006 10758

cl. 36

1

La data de 15.11.2006, în urma examinãrii condiþiilor minime de constituire a a

depozitului naþional reglementar, s-a admis cererea ºi s-a înscris marca în registrul

mãrcilor depuse sub numãrul M 2006 010758.

În urma examinãrii condiþiilor de fond a mãrcii nr. M 2006 010758, la data de

17.07.2007, s-a emis Notificarea nr.241540, prin care i s-a cerut solicitantului sã

declare, în conformitate cu prevederile Regulii 17.4 din HG 84/1998, cã nu invocã un

drept exclusiv asupra urmãtoarelor elemente: “MBA” ºi “BUSINESS AGENCY”

La data de 07.05.2008, datoritã faptului cã nu s-a primit niciun rãspuns la

notificare, OSIM a emis Decizia nr. 257566 de respingere la înregistrare a mãrcii

individuale combinate MBA-MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY, cu element

figurativ, nr. dep.M 2006 10758.

Comisia de reexaminare învestitã cu soluþionarea contestaþiei a constatat cã

solicitantul MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY SRL a depus la dosarul cauzei, în

conformitate cu prevederile Reg.17.4 din HG 833/1998, declaraþia de neexclusivitate

prin care a declarat cã nu invocã un drept exclusiv asupra elementelor “MBA” ºi

“BUSINESS AGENCY”.

În aceste condiþii, comisia a considerat cã prevederile Regulii 17(4) din HG

nr.833/1998 sunt aplicabile pentru elemente verbale:“MBA” ºi “BUSINESS AGENCY”

Prin urmare, faþã de considerentele de mai sus, Comisia de reexaminare mãrci

a admis contestaþia, în sensul cã a desfiinþat Decizia nr. 257566/07.05.2008 ºi a dispus

înregistrarea ºi publicarea mãrcii cu aplicarea Regulii 17(4) din HG nr. 833/1998 pentru

elementele verbale “MBA” ºi “BUSINESS AGENCY”

2

Mãrci. Drept exclusiv denumire

Legea nr.84/1998: art.35; Reg.17(4) din HG 833/1998

Înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu un drept exclusiv asupra mãrcii, potrivitart.35 din Legea nr.84/1998,

Drepturile titularului sunt recunoscute ºi protejate de lege în limitele de protecþiea mãrcii, respectiv pentru elementele revendicate, iar în conformitate cu regula 17 alin.4din Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998,în cazul în care marca include ºi unelement care este lipsit de caracter distinctiv ºi dacã acest element este de naturã sãcreeze îndoieli asupra întinderii protecþiei mãrcii, OSIM poate cere deþinãtorului mãrciisã declare cã nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element.

Pe rol, soluþionarea contestaþiei formulate de B. C. R. S. A. împotriva Deciziei

nr. 243443/29.08.2007 de respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale

CONTUL IDEAL BCR nr.dep. M 2006 04555.

La apelul efectuat în ºedinþa publicã din data de 18.03.2008 contestatorul este

prezent prin cons.juridic M. S., cu împuternicire depusã la dosar.

Taxa pentru soluþionarea contestaþiei a fost achitatã, dovada fiind fãcutã cu

factura nr. 7175/12.11.2007.

Cu privire la procedurile anterioare asupra mãrcii în litigiu, Comisia de

reexaminare reþine urmãtoarele:

La data de 20.04.2006 s-a depus spre înregistrare, de cãtre B. C. R. S. A., pe

cale naþionalã, marca individualã verbalã Contul IDEAL BCR pentru servicii din clasa

36: servicii bancare; afaceri financiare ºi afaceri monetare; conform cererii.

Examinând cererea la data de 06.06.2006, OSIM - Serviciul Mãrci emite Decizia

nr. 139425, de constituire a depozitului naþional reglementar, ºi o înscrie în registrul

mãrcilor depuse, sub nr. M 2006 04555.

La data de 19.03.2007, prin adresa OSIM Nr. 1054926, solicitantul a fost

notificat, urmând, în conformitate cu Reg.17(4) din HG 833/1998, sã declare în termen

de douã luni, cã nu invocã un drept exclusiv pentru denumirea ‘’CONTUL IDEAL”.

La data de 29.08.2007, constatând cã solicitantul nu a formulat o declaraþie

conform Reg. 17(4) din HG 833/1998 pentru denumirea “CONTUL IDEAL “, a fost emisã

1

Decizia nr. 243443 de respingere a cererii de înregistrare a mãrcii individuale verbale,

constând din denumirea CONTUL IDEAL BCR nr.dep. M 2006 04555, în baza

prevederilor Reg.17(5) din HG 833/1998.

La data de 28.11.2007 în termen, s-a formulat contestaþie de cãtre B. C. R. S.

A., împotriva Deciziei nr. 243443/29.08.2007 de respingere a înregistrãrii mãrcii

individuale, verbale CONTUL IDEAL BCR nr. dep. M 2006 04555.

La dosar se aflã punctul de vedere al examinatorului care propune respingerea

contestaþiei.

Contestaþia fiind în stare de soluþionare Preºedintele Comisiei acordã cuvântul

pe fond contestatorului:

Contestatorul, prin consilierul juridic, susþine contestaþia aºa cum a fost formulatã

în scris ºi solicitã: admiterea acesteia, desfiinþarea Deciziei nr. 243443/29.08.2007 ºi

continuarea procedurii de înregistrare a mãrcii individuale verbale CONTUL IDEAL BCR

nr.dep. M 2006 04555 pentru clasa 36, invocând urmãtoarele argumente:

- contestatorul, prin consilierul juridic, precizeazã cã marca CONTUL IDEAL BCR

este distinctivã, prin utilizarea menþiunii “BCR” în compunerea scripticã a mãrcii, ceea

ce constituie un criteriu pentru individualizarea mãrcii ºi, implicit, eliminã riscul de

confuzie, dar ºi pe acela de asociere cu orice altã marcã, fie chiar ºi anterioarã;

- mai mult, menþioneazã contestatorul, marca CONTUL IDEAL BCR este

distinctivã în primul rând prin faptul cã are capacitatea de a indica direct sursa de

provenienþã a produsului/serviciului;

- elementul verbal puternic distinctiv este “BCR” ºi nu “CONTUL IDEAL”, iar

“BCR” este un element atât de renume cât ºi de notorietate pe piaþa bancarã, nefiind un

element de naturã sã creeze îndoieli asupra întinderii protecþiei mãrcii;

- contestatorul precizeazã cã marca în cauzã este compusã din douã elemente:

“CONTUL IDEAL” ºi “BCR”, analizate împreunã ºi nu individual, creeazã sintagma

“Contul Ideal BCR”, care este distinctivã în raport cu serviciile prestate sub aceastã

marcã.

În consecinþã, contestatorul, prin consilierul juridic, solicitã admiterea la

înregistrare a mãrcii CONTUL IDEAL BCR nr.dep. M 2006 04555 pentru serviciile din

clasa 36.

Din analiza considerentelor Deciziei nr. 243443/29.08.2007 de respingere la

înregistrare a mãrcii individuale verbale CONTUL IDEAL BCR nr.dep. M 2006 04555

2

pentru serviciile solicitate în clasa 36, a susþinerilor scrise ºi orale ale pãrþilor,

deliberând, Comisia de Reexaminare reþine urmãtoarele:

- comisia considerã argumentele formulate de contestator în favoarea admiterii

contestaþiei neconcludente, urmând a le respinge. Comisia reþine ºi punctul de vedere

al examinatorului, care pune concluzii de respingere a contestaþiei;

- comisia de reexaminare constatã cã marca ce face obiectul contestaþiei

CONTUL IDEAL BCR, verbalã, nr.dep. M 2006 04555 a fost respinsã la înregistrare

pentru nedepunerea unei declaraþii conform Reg. 17(4) din HG nr. 833/1998, de

nerevendicare a unui drept exclusiv pentru denumirea “CONTUL IDEAL” din conþinutul

mãrcii ce face obiectul prezentei contestaþiei, denumire uzualã în raport cu serviciile din

clasa 36: servicii bancare, afaceri financiare ºi afaceri monetare, pentru care a fost

solicitatã la înregistrare marca în cauzã;

- comisia reþine cã în speþã sunt aplicabile prevederile Reg. 17(5) din HG nr.

833/1998, conform cãrora “în cazul în care solicitantul nu face declaraþia menþionatã la

alin. (4), OSIM va decide respingerea cererii”.

Ca urmare a motivelor de mai sus, Comisia de Reexaminare considerã

contestaþia neîntemeiatã ºi urmeazã a o respinge.

În temeiul art. 80 alin.3 din Legea nr. 84/1998, Comisia de reexaminare mãrci în

unanimitate:

Respinge contestaþia formulatã de B. C. R. S. A.; menþine Decizia nr.

243443/29.08.2007 de respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale CONTUL

IDEAL BCR nr.dep. M 2006 04555 pentru serviciile solicitate în clasa 36, conform

cererii.

3

Notorietatea mãrcii internaþionale în detrimentul mãrcii

individuale verbale naþionale

Legea nr.84/1998 : art. 6 lit.d) si e)

1. Se invocã notorietatea mãrcilor „SABRES” si „BUFFALO SABRES”, în

detrimentrul mãrcii naþionale „SABRES” nr.67803, clasele protejate fiind 18, 25, 35.

Prin documentele depuse la dosar de cãtre contestatorul –oponent nu probeazã

notorietatea mãrcilor sale „SABRES” si „BUFFALO SABRES”.

Astfel, hotãrea fiind de respingere a contestaþiei pe motivele menþionate mai sus.

2. Prin hotãrârea Comisiei de reexaminare mãrci nr.335, pronunþatã la data de

24.10.2007, s-a respins contestaþia formulatã de NHL E B.V., prin mandatar R. & R.

SRL în contradictoriu cu A. M. H. si A. R. V., în sensul ca menþine Decizia

nr.1607/08.05.2007 a Comisiei de examinare opoziþii, prin care s-a dispus continuarea

procedurii de înregistrare a mãrcii verbale “SABRES” nr.marca 67803, pentru

produse/servicii din clasele 18, 25, 35.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, Comisia de reexaminare mãrci a reþinut

urmãtoarele:

La data de 22.03.2005 s-a depus spre înregistrare, de cãtre A. M. H. si A. R. V.,

pe cale naþionalã, marca individualã verbalã SABRES, nr. depozit M 2005 02968 pentru

produse/servicii din clasele 18, 25 si 35.

La data de 18.04.2005, examinându-se cererea, constatând cã sunt îndeplinite

conditiile minime de constituire a depozitului naþional reglementar, se admite cererea

ºi se înscrie marca în registrul mãrcilor depuse sub numãrul M 2005 02968.

La data de 13.12.2005 a fost emisã Decizia nr.219053 de admitere la înregistrare

a marcii individuale verbale SABRES, nr. de marcã atribuit fiind 67803.

La data de 02.05.2006, NHL E. B.V. , prin mandatar R & R SRL, a formulat

opoziþie cu privire la înregistrarea mãrcii individuale verbale SABRES nr. 67803.

Comisia de examinare a opoziþiilor a emis Decizia nr. 1905/08.05.2007 prin care

s-a decis respingerea opoziþiei ºi s-a dispus continuarea procedurii de înregistrare a

mãrcii individuale verbale SABRES nr. 67803, titulari A. M. H. si A. R. V.

La data de 20.07.2007, în termen, s-a formulat contestaþie de cãtre NHL E. B.V.

cu sediul în Olanda, prin mandatar R & R SRL, împotriva Deciziei Comisiei de

examinare a opoziþiilor OSIM nr. 1905/08.05.2007, prin care s-a respins opoziþia ºi s-a

dispus continuarea procedurii de înregistrare a mãrcii individuale verbale SABRES nr.

67803, titulari A. M. H. si A. R. V.

Contestatorul - oponent, NHL E. B.V. cu sediul în Olanda, prin mandatar R &

R SRL, susþine contestaþia asa cum a fost formulatã în scris ºi solicitã: admiterea

acesteia, desfiinþarea Deciziei OSIM nr. 1905/08.05.2007, admiterea opoziþiei ºi

respingerea la înregistrare a mãrcii individuale verbale SABRES nr. 67803, invocând

urmatoarele argumente:

- contestatorul invoca notorietatea mãrcilor sale SABRES si BUFFALO SABRES

înregistrate, considerând ca aceasta a fost demonstratã prin documentele depuse la

dosar, respectiv articole de ziar, discuþii pe forum sau pagini de Internet pentru

achiziþionarea de produse purtând denumirea SABRES, poziþia Comisiei de examinare

opozitii (CEO) fiind consideratã de catre contestator eronatã, deoarece dispoziþiile

legale care stabilesc modalitatea de demonstrare a notorietãþii (art. 20 din Legea

84/1998 ºi Regula 16 din HG 833/1998) nu conþin nici o normã cu caracter imperativ în

ce priveste categoriile de documente care pot fi folosite în susþinerea notorietãþii unei

anumite mãrci. Bazându-se pe aceste texte legale, atât doctrina cât ºi jurisprudenþa au

arãtat faptul cã notorietatea unei mãrci este o situaþie de fapt, ce poate fi demonstratã

prin orice mijloc de probã.

- contestatorul susþine ca pe întreg parcursul considerentelor deciziei C.E.O. nu

existã nici o referire la analizarea dovezilor depuse de catre oponent sau vreo judecatã

asupra modului în care aceste dovezi sunt de naturã a arãta care este gradul de

cunoaºtere a mãrcilor oponentului pe teritoriul României în segmentul de public vizat,

ceea ce înseamnã în opinia sa cã acestea nu au fost analizate, deoarece în opinia

C.E.O. nu fac parte din categoriile de documente prin care se poate dovedi notorietatea

unei mãrci.

- contestatorul precizeazã ca prin decizia contestatã, Comisia de examinare

opoziþii, a analizat opoziþia si s-a pronuntat asupra celor trei temeiuri de drept invocate

în cadrul acesteia, respectiv art.6 lit. b), c) si d), precum ºi asupra art. 6 lit. e) ( temei

legal analizat din oficiu ) din Legea 84/1998, prin prezenta contestaþie înþelegând sã

atace concluziile Comisiei privind temeinicia susþinerilor bazate pe art. 6 lit. d) din Legea

84/1998.

Comisia de reexaminare mãrci constatã cã intimaþii-solicitanþi A. M. H. ºi A. R.

V., nu sunt prezenþi ºi având în vedere faptul cã procedura de citare este legal

îndeplinitã, urmeazã a se pronunþa în cauza de faþã pe baza documentelor aflate la

dosar.

Astfel, intimaþii - solicitanþi, în punctul de vedere referitor la opoziþie, înregistrat

la OSIM cu nr. 1025985/07.09.2006, solicitã respingerea opoziþiei formulate de cãtre

NHL E. B.V., prin mandatar R & R SRL, ºi menþinerea înregistrãrii mãrcii MN 67803

SABRES verbalã, pentru toate produsele/serviciile solicitate în clasele 18, 25, 35,

invocând urmatoarele contra - argumente:

- din documentele depuse la dosar de cãtre oponent nu reiese ca acesta ar fi

desfãºurat vreun act comercial ori vreun import de produse sau servicii similare sau

identice cu cele pentru care s-a cerut protecþia, referitoare la marca SABRES. Nici unul

din documentele depuse nu are o valoare juridicã concretã, acestea reprezentând opinii

sau susþineri publicate pe site-uri comerciale;

- de asemenea, nu existã nici un document, faptã sau act juridic certificat, care

sã ateste desfãºurarea vreunei acþiuni de publicitate, o reclamã pentru produse sau

servicii similare sau identice pentru care s-a cerut protejarea mãrcii;

- mare parte din documentele depuse nu îºi gãsesc aplicabilitatea completã pe

teritoriul României.

- denumirea SABRES tradusã din limba ebraicã înseamna floare de cactus, limba

maternã a unuia dintre solicitanþi, subliniind apartenenþa la cultura ebraicã a

solicitantului.

O analizã a considerentelor Deciziei OSIM nr. 1905/08.05.2007 a Comisiei de

examinare opoziþii prin care s-a respins opoziþa formulatã ºi s-a dispus continuarea

procedurii de înregistrare a mãcii individuale verbale SABRES, verbalã, nr. 67803,

cl.18,25,35; a susþinerilor scrise ºi orale ale pãrþilor deliberând, Comisia de

Reexaminare reþine urmãtoarele:

Comisia considerã argumentele formulate de contestatorul - oponent NHL E.

B.V., în favoarea admiterii contestaþiei, neconcludente, urmând a le respinge.

Comisia considerã contra - argumentele formulate de intimaþii-solicitanþi A. M.

H. si A. R. V. în procedura de opozitie pertinente ºi concludente, urmând a le reþine.

Comisia reþine ºi punctul de vedere al examinatorului care pune concluzii de respingere

a contestaþiei.

Cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 6 lit. d) din Legea 84/1998, potrivit

cãrora ‘’...o marcã este refuzatã la înregistrare dacã :... este identicã sau similarã cu o

marcã notorie în România pentru produse sau servicii identice sau similare, la data

depunerii cererii de înregistrare a mãrcii;’‘, Comisia reþine cã acestea nu sunt aplicabile

în speþã, pentru cele ce se vor arãta în continuare:

Comisia reþine cã oponentul-contestator nu a facut dovada notorietãþii mãrcilor

sale SABRES respectiv BUFFALO SABRES pe teritoriul României, în cadrul

segmentului de public vizat.

Comisia considerã pertinentã afirmaþia contestatorului -oponent potrivit cãreia

art. 20 din Legea 84/1998 si Regula 16 din HG 833/1998 nu conþin norme cu caracter

imperativ în ce priveste categoriile de documente care pot fi folosite în susþinerea

notorietãþii unei anumite mãrci. Atât doctrina cât ºi jurisprudenþa aratã faptul ca

notorietatea unei mãrci este o situaþie de fapt, ce poate fi demonstratã prin orice mijloc

de probã, având o datã anterioarã datei de depozit cum ar fi în speþã

- imagini ale magazinului virtual de pe sit-ul web nhl.com (anexa 1 la opoziþie),

care permite consumatorilor din întreaga lume, inclusiv din România, sa vizualizeze

suveniruri ºi cadouri purtând numele ºi sigla echipei favorite din NHL, inclusiv BUFFALO

SABRES, produsele disponibile aici incluzând tricouri, jerseuri, bluze de trening,

jachete, ºepci etc;

- statistica de pe internet a sit-ului nhl.com privind numãrul de vizitatori din

România pentru anii 2004,2005, ( în anul 2004 numãrul total de vizitatori din România

a fost de 200.769 );

- rezultatele unei cãutari pe Google, pentru NHL, restricþionatã la sit-urile din

România, care sunt în numar de 68.300, se referã la Liga Naþionalã de Hochei (NHL) -

(anexa 2 la opoziþie ) ;

- produsele la nivel internaþtional, ce poartã mãrcile NHL, inclusiv SABRES, ce

includ cunoscutul joc de tip simulator pentru PC, NHL, publicat aproape în fiecare an

de catre Electronic Arts, precum ºi alte jocuri pentru telefoane mobile;

- ºtiri de televiziune ºi radio, cu privire la meciurile la care BUFFALO SABRES

a luat parte - ( anexa 4 la opoziþie );

- articole din presa scrisã referitoare la NHL si BUFFALO SABRES - ( anexa 5

la opoziþie);

- forumurile, comentariile ºi blog - urile de pe fan sit-urile românesti ºi

internaþionale dedicate hocheiului, pasionaþii de acest sport, încântati în mod deosebit

de echipa BUFFALO SABRES.

Însa, în opinia Comisiei, toate documentele depuse la dosarul cauzei ( dosarul

de fond în procedura de solutionare a opoziþiei ºi ulterior în procedura contestaþiei) nu

demonstreazã notorietatea în România a mãrcilor SABRES respectiv BUFFALO

SABRES, în numele NHL E. B.V. , marcile SABRES respectiv BUFFALO SABRES,

neputând fi considerate larg cunoscute în România la 23.03.2005, data depunerii cererii

de înregistrare a mãrcii M 02968 SABRES verbalã.

Asa cum s-a pronunþat în Hotarârea nr. 152 din 22.02.2005 (dosar CRM

177/2004 marca MI 2R 201153A GLAMOUR), Comisia considerã cã, pentru probarea

notorietãþii, oponentul care o invocã poate sã facã dovada îndeplinirii criteriilor

prevãzute de art.20 din Legea 84/1998, cu precizãrile de la Regula 16 (3) din HG

833/1998, sau în oricare alt mod care sã conducã Comisia la concluzia ca marca

pretinsã a fi notorie este larg cunoscutã pe teritoriul României pentru segmentul de

public din þarã , cãruia i se adreseazã produsele sau serviciile la care se referã marca,

în cazul în speþã, publicul interesat de sport, de articole si accesorii sportive, în

particular de hochei.

Or, Comisia constatã ca astfel de probe nu au fost administrate în cauzã.

Comisia reþine ca mãrcile invocate de oponentul - contestator nu sunt ºi nu au

fost înregistrate în România.

Cu privire la marca în litigiu MN 67803 SABRES, verbalã, clasele 18, 25, 35,

solicitanþi A. M. H. si A. R. V. la a cãrei înregistrare se opune NHL E. B.V. , titularul

mãrcilor SABRES ºi BUFFALO SABRES, Comisia constatã cã oponentul - contestator

nu a desfãºurat vreun act comercial ori vreun import de produse sau servicii similare

sau identice cu cele pentru a fost admisã la înregistrare marca MN 067803 SABRES

în clasele 18, 25,35.

Comisia constatã, de asemenea, cã nu existã niciun document, faptã sau act

juridic certificat care sã ateste desfãºurarea în România a vreunei acþiuni de publicitate,

reclamã, de cãtre oponentul - contestator NHL E. B.V. pentru produse sau servicii

similare sau identice pentru care s-a cerut protejarea mãrcii MN 067803 SABRES în

clasele 18, 25,35.

Comisia constatã cã documentele depuse de cãtre oponentul - contestator NHL

E. B.V., în vederea dovedirii notorietãþii mãrcilor sale SABRES si BUFFALO SABRES

nu îºi gãsesc aplicabilitate pe teritoriul României.

Comisia reþine în favoarea intimatului - solicitant ca denumirea SABRES tradusa

din limba ebraicã înseamnã ‘’ floare de cactus’‘, limba maternã a unuia dintre solicitanþi,

subliniind apartenenþa la cultura ebraicã a solicitantului.

Comisia reþine cã documentele depuse la dosar de cãtre contestatorul oponent

nu probeazã notorietatea mãrcilor SABRES, respectiv BUFFALO SABRES, în speþã

nefiind aplicabile prevederile art. 6 lit. d) din Legea 84/1998.

În temeiul art. 80, alin.3 din Legea nr. 84/1998, Comisia de reexaminare în

unanimitate: respinge contestaþia formulatã_ de NHL E. B.V., menþine Decizia

Comisiei de examinare opoziþii nr. 1607/08.05.2007 prin care s-a respins opoziþia ºi s-a

dispus continuarea procedurii de înregistrare a mãrcii individuale verbale SABRES nr.

67803, pentru produse/servicii din clasele 18,25,35.

Dispune transmiterea dosarului Serviciului Mãrci, în vederea punerii în aplicare

a prezentei hotarâri.

Hotararea Comisiei a ramas definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.

Oferirea sau prestarea de servicii,

folosind produse purtând o marcã înregistratã de un terþ

Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2) lit. a)-b)

Potrivit art. 35 alin. (2) al Legii nr. 84/1998, titularul mãrcii poate cere instanþei sã

interzicã terþilor sã foloseascã în activitatea lor comercialã, fãrã consimþãmântul sãu: „a)

un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care

marca a fost înregistratã; b) un semn care, datã fiind identitatea sau asemãnarea

produselor sau serviciilor cãrora li se aplicã semnul cu produsele sau serviciile pentru

care marca a fost înregistratã, ar produce în percepþia publicului un risc de confuzie

(...)”.

Textul art. 38 lit. c) al Legii nr. 84/1998 prevede cã titularul mãrcii nu poate cere

sã se interzicã unui terþ sã foloseascã în activitatea sa comercialã marca, dacã aceasta

este necesarã pentru a indica destinaþia produsului sau a serviciului.

În speþã, pârâta nu desfãºoarã activitãþi din gama celor protejate de marcã, ci

doar le foloseºte în desfãºurarea activitãþii sale.

Oferirea sau prestarea de servicii, folosind produse purtând marca în litigiu,

reprezintã o încãlcare a dispoziþiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 numai dacã se

realizeazã prin asocierea cu semnul protejat prin marcã.



Prin sentinþa comercialã nr. 12075 din 1 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureºti,

secþia a VI-a comercialã, a respins ca neîntemeiatã cererea formulatã de reclamanta

SC A.M.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.R. SRL.

Pentru a se pronunþa astfel, instanþa a reþinut urmãtoarele:

Reclamanta a solicitat instanþei ca prin hotãrârea ce se va pronunþa sã i se

interzicã pârâtei sã utilizeze semnul „Auto Magic”, motivat de faptul cã în baza

certificatului de înregistrare marca nr. 52046 din 30 aprilie 2002 a obþinut protecþia pe

teritoriul României a mãrcii Auto Magic pentru clasa de produse 35: publicitate, import-

export numai pentru produsele de întreþinere ºi recondiþionare cosmeticã auto; s-a

solicitat obligarea la daune interese ºi la plata cheltuielilor de judecatã.

Reclamanta a arãtat cã pârâta are acelaºi obiect de activitate, cã foloseºte un

semn identic cu marca Auto Magic, în mod neautorizat, acþionând în mod neloial.

Prin întâmpinarea depusã, pârâta a arãtat cã reclamanta nu a efectuat procedura

prealabilã a concilierii ºi cã nu presteazã serviciile protejate de marca Auto Magic, ci

doar în cadrul activitãþii de întreþinere auto foloseºte, ca ºi alte societãþi, produsele

marca Auto Magic.

La termenul din 10 mai 2004 s-a respins excepþia prematuritãþii acþiunii, iar la

termenul din ºedinþa publicã de la data de 25 octombrie 2004, reclamanta a declarat cã

renunþã la capãtul de cerere privind obligarea pârâtei la daune interese.

Marca Auto Magic a fost înregistratã pe teritoriul României pentru serviciile de

„publicitate” import-export numai pentru produsele de întreþinere ºi recondiþionare

cosmeticã auto ºi nu pentru serviciile prestate de pârâtã: întreþinere, recondiþionare ºi

cosmeticã auto.

Din probele administrate în cauzã nu a reieºit cã pârâta desfãºoarã activitãþi din

gama celor protejate de marcã, ci doar le foloseºte în desfãºurarea activitãþii sale.

S-a mai reþinut cã publicitatea pe care pârâta o efectueazã este menitã sã

popularizeze serviciile sale – întreþinere ºi cosmeticã auto – ºi nu serviciile pentru care

reclamanta are protecþie pe teritoriul României.

Prin decizia comercialã nr. 795 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureºti,

secþia a VI-a comercialã, a respins apelul declarat de reclamantã ºi a obligat-o la plata

sumei de 2000 lei (RON) cheltuieli de judecatã cãtre pârâtã.

Pentru a se pronunþa astfel, instanþa de apel a reþinut cã apelul nu este fondat,

cã pârâta desfãºoarã servicii distincte de cele pentru care a fost înregistratã ºi care sunt

protejate prin marca Auto Magic, astfel cã nu sunt aplicabile dispoziþiile art. 35 alin. (2)

lit. a) ºi b) din Legea nr. 84/1998.

S-a mai reþinut cã nu s-a dovedit prin înscrisurile depuse cã pârâta ar efectua o

publicitate produselor Auto Magic, cã folosirea de produse marca Auto Magic nu

înseamnã acelaºi lucru cu folosirea semnului Auto Magic protejat prin marca înregistratã

la OSIM. Oferirea sau prestarea de servicii folosind produse Auto Magic reprezintã o

încãlcare a dispoziþiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 numai dacã se realizeazã prin

asocierea cu semnul protejat prin marcã.

În final s-a arãtat cã hotãrârea instanþei de fond este legalã ºi în raport de

dispoziþiile art. 274 C.proc.civ.

Împotriva hotãrârii pronunþate de instanþa de apel, reclamanta SC A.M.E. SRL

– Bucureºti a formulat recurs înregistrat la Secþia Comercialã a Înaltei Curþi de Casaþie

ºi Justiþie ºi care, prin încheierea nr. 4065 din 8 decembrie 2006, a fost scos de pe rol

ºi trimis la Secþia Civilã a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziþiile art. 304 pct. 8 ºi pct. 9

C.proc.civ., s-a arãtat cã în mod greºit s-a interpretat certificatul de înregistrare emis de

OSIM ºi s-a apreciat cã în cauzã nu sunt incidente dispoziþiile art. 35 alin. (2) lit. a) ºi

b) din Legea nr. 84/1998.

Pârâta desfãºoarã servicii identice ºi asemãnãtoare cu cele pentru care

recurenta are înregistratã marca.

S-a mai arãtat cã în baza art. 274 alin. (3) C.proc.civ., instanþa avea posibilitatea

sã micºoreze onorariul de avocat în raport cu totalul onorariilor minimale, acesta fiind

nejustificat de mare în raport cu cheltuielile de judecatã ºi cu munca depusã de avocat.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru urmãtoarele considerente:

Certificatul de înregistrare emis de OSIM îi conferã reclamantei, în calitate de

titularã a mãrcii, un drept exclusiv de a folosi, pe o perioadã de 10 ani, începând cu data

de 30 aprilie 2002, aceastã marcã, numai pentru clasa de servicii pentru care a fost

înregistratã. Acestea sunt de publicitate, import-export numai pentru produsele de

întreþinere ºi recondiþionare auto.

Pârâtã desfãºoarã o activitate de întreþinere ºi reparare a automobilelor, precum

ºi cosmeticã auto, folosind o gamã de produse printre care ºi produsele marca Auto

Magic

Rezultã astfel cã cele douã activitãþi desfãºurate de societãþi sunt distincte ºi nu

se poate reþine cã instanþa de apel a dat o interpretare greºitã certificatului de

înregistrare la OSIM, pentru a putea fi incidente dispoziþiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ.

Cu privire la motivul de recurs prevãzut la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., din probele

administrate de reclamantã nu rezultã cã aceasta a dovedit aspectul nelegal ºi neloial

al folosirii semnului Auto Magic de cãtre pârâtã.

În aceste condiþii nu se poate reþine cã în cauzã au fost aplicate greºit dispoziþiile

art. 35 din Legea nr. 84/1998, astfel cã nu se poate reþine incidenþa motivului de recurs

prevãzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Referitor la cheltuielile de judecatã, în mod corect au fost aplicate dispoziþiile art.

274 C.proc.civ.

Faþã de cele arãtate, recursul reclamantei, în raport de dispoziþiile art. 312

C.proc.civ., s-a respins ca nefondat ºi în raport de dispoziþiile art. 274 C.proc.civ.

recurenta a fost obligatã la cheltuieli de judecatã.

Opoziþie la înregistrare mãrcii. Dovada utilizãrii mãrcii

anterioare opuse. Prelungirea termenului pentru depunerea

dovezii de utilizare.

Legea nr. 84/1998, art. 23;

HG nr. 833/1998, Regula 19, pct. 8, pct. 9

Potrivit dispoziþiilor Regulii 19, pct. 8 din HG nr. 833/1998 care reprezintã

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice, „la

cererea solicitantului, titularul mãrcii opuse va prezenta O.S.I.M. dovada cã:

a) în cursul unei perioade de 5 ani care precede publicãrii mãrcii asupra cãreia s-a

formulat opoziþia, marca anterioarã a fãcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul

României pentru produsele ºi serviciile pentru care aceasta a fost înregistratã sau,

b) existã motive justificate pentru neutilizarea mãrcii cu privire la care s-a facut

opoziþie.”

Nedepunerea în termen a dovezii de utilizare a mãrcii anterioare invocate se

sancþioneazã cu respingerea opoziþiei formulate, fãrã a intra în cercetarea fondului.

La data de 22.03.2005 s-a depus spre înregistrare, de cãtre S.C. V. I. S.R.L., pe

cale naþionalã, marca individualã verbalã ROUA ZORILOR, pentru produse ºi servicii din

clasa 32: “bere; ape minerale, ape carbogazoase, ape plate ºi alte bãuturi nealcoolice;

bãuturi din fructe ºi sucuri din fructe; siropuri ºi alte preparate pentru fabricarea bãuturilor”.

În urma examinãrii de fond a acestei cereri, marca a fost admisã la înregistrare ºi

publicatã în BOPI – secþiunea mãrci.

În termen legal, P. Inc. a formulat opoziþie cu privire la înregistrarea mãrcii

individuale verbale ROUA ZORILOR, fiind invocate dispoziþiile art. 6, lit. c din Legea nr.

84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice, iar ca drepturi anterioare, mai multe mãrci

înregistrate constând din denumirea MOUNTAIN DEW.

Comisia de Examinare Opoziþii din cadrul O.S.I.M. a respins aceastã opoziþie, fãrã

a intra în analiza fondului cauzei, deoarece:

- printr-o adresã din data de 27.10.2006, O.S.I.M., în conformitate cu prevederile

Regulii 19, pct.8 din HG nr.833/1998, a notificat oponentul P. Inc. în vederea depunerii

dovezii folosirii pe teritoriul României a mãrcii opuse, la cererea solicitantului S.C. V.I.

S.R.L.;

- oponentul, prin mandatar, solicitã prelungirea termenului de rãspuns, dar aceastã

solicitare nu poate fi luatã în considerare, deoarece Legea 84/1998 sau HG 833/1998 nu

prevede admiterea unei atare solicitãri;

- Comisia constatând cã oponentul nu a depus documente care sã ateste utilizarea

mãrcilor opuse pe teritoriul României, anterior datei de publicare a mãrcii ROUA

ZORILOR, a reþinut cã se fac aplicabile prevederile Regulii 19, pct.9 din HG 833/1998 –

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice.

Prin urmare, opoziþia a fost respinsã.

Împotriva Deciziei de respingere a opoziþiei, P. Inc. a formulat contestaþie.

Comisia de reexaminare mãrci, în soluþionarea acestei contestaþii, a reþinut

urmãtoarele:

În rãspunsul la opoziþia formulatã de P. Inc., solicitantul SC V. I. SRL, în

conformitate cu Regula 19, pct.8 din HG nr.833/1998, a cerut oponentului sã prezinte

documente care sã ateste utilizarea mãrcilor opuse pe teritoriul României.

Printr-o adresã din data de 27.10.2006, O.S.I.M. a transmis notificare oponentului,

în vederea depunerii, de cãtre acesta, a documentelor care sã ateste utilizarea mãrcilor

opuse pe teritoriul României, conform Regulii 19 (8) din HG nr.833/1998: “La cererea

solicitantului, titularul mãrcii opuse va prezenta O.S.I.M. dovada cã: a) în cursul unei

perioade de 5 ani care precede publicãrii mãrcii asupra cãreia s-a formulat opoziþia, marca

anterioarã a fãcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României, pentru produsele ºi

serviciile pentru care aceasta a fost înregistratã sau b) existã motive jusitificate pentru

neutilizarea mãrcii cu privire la care s-a fãcut opoziþie”.

La data de 19.12.2006, oponentul P. Inc. solicitã acordarea unei prelungiri de

termen de 3 luni, “astfel încât termenul la care vor fi depuse documentele solicitate nu va

mai fi 03.01.2007, ci 03.04.2007".

Comisia constatã cã aceastã solicitare a oponentului nu putea fi luatã în

considerare de Comisia de Examinare Opoziþii, deoarece în Legea nr.84/1998 ºi în HG

nr.833/1998, nu este prevãzutã o prelungire de termen în vederea depunerii documentelor

care sã ateste utilizarea mãrcii opuse pe teritoriul þãrii noastre.

Mai mult, textul de lege prevede la aceeaºi Regulã 19 (7): “Dacã neregulile nu sunt

remediate în termenul acordat, O.S.I.M. va decide pe baza actelor de la dosar”, iar Regula

19(9) prevede: “În lipsa dovezii de folosire a mãrcii opuse, conform parag.(10) actul de

opoziþie va fi respins”.

Comisia constatã cã documentele privind utilizarea mãrcii opuse nu au fost depuse

de cãtre contestatorul-oponent în termenul acordat de cãtre O.S.I.M.

De aceea, Comisia considerã cã Decizia luatã de Comisia de Examinare Opoziþii

este temeinicã ºi legalã, ºi, ca urmare, în speþã, sunt aplicabile prevederile Regulii 19,

pct.9 din HG nr.833/1998.

Ca urmare a motivelor de mai sus, Comisia de Reexaminare mãrci a considerat

contestaþia neîntemeiatã ºi a respins-o ca atare. Aceastã hotãrâre a rãmas definitivã ºi

irevocabilã prin neapelare.

Opoziþie la înregistrarea mãrcii. Conflict cu nume comercial.

Înregistrarea mãrcii în nume propriu de un agent sau

reprezentant fãrã acordul titularului.

Legea nr. 84/1998 privind mãrcile

ºi indicaþiile geografice, art. 23;

Convenþia de la Paris pentru protecþia

proprietãþii industriale, art. 6 septies, art. 8

1. Drepturile asupra numelui comercial sunt drepturi de proprietate industrialã

protejate, aºa cum rezultã din dispoziþiile art. 1, alin. 2 ºi art. 8 din Convenþia de la Paris

pentru protecþia proprietãþii industriale din martie 1883, ratificatã de România prin Decretul

nr. 1177/1968.

Pentru a fi opozabil la înregistrarea unei mãrci în condiþiile art. 23 din Legea nr.

84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice, numele comercial trebuie sã fie identic cu

elementul verbal al mãrcii ºi anterior datei de depunere la înregistrare a mãrcii.

Protecþia asupra numelui comercial modificat curge de la data modificãrii acestuia,

ºi nu retroactiv de la momentul înfiinþãrii societãþii comerciale.

2. Potrivit dispoziþiilor art. 6 septies din Convenþia de la Paris „dacã agentul sau

reprezentantul celui care este titularul unei mãrci într-una din þãrile Uniunii va cere, fãrã

autorizaþia acestui titular, înregistrarea pe propriul sãu nume a mãrcii respective în una

sau mai multe din aceste þãri, titularul va avea dreptul sã se opunã acestei înregistrãri

cerute sau sã reclame radierea ei sau, dacã legea þãrii îngãduie aceasta, sã cearã

transferul înregistrãrii în favoarea sa, afara de cazul în care agentul sau reprezentantul va

aduce o justificare faptelor sale”.

Înregistrarea ca marcã a unei denumiri utilizate anterior de o societate comercialã

de cãtre administratorul acesteia fãrã acordul celuilalt asociat intrã sub incidenþa art. 6

septies din Convenþia de la Paris pentru protecþia proprietãþii industriale.

La data de 19.09.2005, R.S.E. a depus la O.S.I.M., spre înregistrare, marca

verbalã” LaTura Extremã”, pentru servicii din clasa 41.

În urma examinãrii de fond, la data de 11.07.2006, O.S.I.M. emite Decizia de

admitere la înregistrare a acestei mãrci.

În termen de 3 luni de la publicarea mãrcii “LaTura Extremã” în BOPI – secþiunea

mãrci, potrivit dispoziþiilor art. 23 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile

geografice, S.C. LATURA EXTREMÃ S.R.L. a formulat opoziþie, invocând un drept anterior

asupra numelui comercial ºi utilizarea sintagmei LATURA EXTREMÃ încã din anul 2002,

anterior depunerii de cãtre R.S.E. a cererii de înregistrare la O.S.I.M.

Comisia de examinare opoziþii a reþinut cã oponentul S.C. LATURA EXTREMÃ

S.R.L. ºi-a modificat denumirea la data de 20.10.2005, aceastã datã fiind ulterioarã datei

de depunere a cererii de înregistrare pentru marca “LaTura Extremã” la O.S.I.M., astfel cã

drepturile asupra numelui comercial nu pot fi apreciate ca drepturi anterioare.

În aceste condiþii, opoziþia a fost respinsã.

Împotriva Deciziei Comisiei de examinare opoziþii, S.C. LATURA EXTREMÃ S.R.L.

a formulat contestaþie, suplimentându-se ºi probatoriul administrat în faþa Comisiei de

examinare opoziþii, cu dovezi de utilizare a mãrcii încã din anul 2002, precum ºi dovezi

potrivit cãrora solicitantul R.S.E. a fost asociat în cadrul S.C. LATURA EXTREMÃ S.R.L.

În soluþionarea contestaþiei, Comisia de reexaminare mãrci a reþinut urmãtoarele:

La înfiinþare, în anul 2002, contestatorul, S.C. LATURA EXTREMÃ S.R.L., a purtat

denumirea de S.C. V.E.G. S.R.L., aceastã denumire fiind folositã ca emblemã (brand) a

firmei.

De asemenea, denumirea “LaTura Extremã” apare în documente alãturi de numele

d-lui D. P., asociat al firmei S.C. V.E.G. S.R.L.

Potrivit actului constitutiv al societãþii S.C. V.E.G. S.R.L., societatea a avut iniþial doi

asociaþi cu numãr egal de acþiuni (R.S.E. ºi D. P.), iar ca administrator pe D. P., cu

excepþia perioadei 14.06-03.10.2005, când administrator a fost R. S. E. (practic, doar 4

luni acesta din urmã a fost administrator).

R. S. E. depune în nume propriu la O.S.I.M., la data de 19.09.2005, cererea de

înregistrare a mãrcii “LaTura Extremã”, denumire folositã de cãtre firma pe care o

reprezintã ca administrator, S.C. V.E.G. S.R.L.

Comisia a reþinut cã, potrivit probatoriului depus la dosar, contestatorul - oponent a

folosit denumirea” LaTura Extremã” anterior datei de 19.09.2005.

Sintagma “LaTura Extremã” a fost utilizatã permanent, ca o veritabilã marcã, încã

de la înfiinþarea societãþii S.C. V.E.G. S.R.L., în toate acþiunile întreprinse, respectiv în

prospecte, pliante, pagini web, machete publicitare în diverse reviste, interviuri, articole,

facturi, contracte, oferte etc.

Comisia a reþinut, de asemenea, ºi faptul cã reprezentarea graficã “LaTura

extremã” a fost redesenatã de cãtre firma C. M. S.R.L. în luna februarie, anul 2004,

beneficiarul lucrãrii fiind firma S.C. V.E.G. S.R.L. Potrivit unei adrese din data de

11.07.2005, ataºatã la dosarul cauzei “noua siglã a fost realizatã la cererea

reprezentantului legal al companiei S.C. V.E.G. S.R.L. -dl. D. P.”. “Denumirea Latura

extremã a fost folositã ºi anterior de S.C. V.E.G. S.R.L., sub o altã formã graficã, pentru a

promova serviciile firmei din domeniul training-ului de personal ºi team building prin

intermeniul sporturilor extreme”.

Potrivit unui contract de cesiune încheiat la data de 03.10.2005 (depus la dosar),

domnul R.S.E. ºi-a pierdut calitatea de asociat ºi pe cea de administrator al societãþii S.C.

V.E.G. S.R.L. la data de 03.10.2005, deci dupã depunerea spre înregistrare, de cãtre

acesta, a mãrcii în cauzã la O.S.I.M., respectiv data de 19.09.2005. Deci, în momentul în

care a depus cererea de înregistrare a mãrcii LATURA EXTREMÃ, în nume propriu ºi fãrã

acordul celuilalt asociat, dl. R.S.E. era asociat ºi administrator la S.C. V.E.G. S.R.L.

În ceea ce priveºte incidenþa în speþã a dispoziþiilor art. 6 septies din Convenþia de

la Paris, Comisia de reexaminare a avut în vedere ºi îndrumãrile O.H.I.M., cuprinse în

„Ghidul referitor la formularea opoziþiilor” – Partea a 3-a, potrivit cãrora “este recomandabil

ca în anumite situaþii sã se adopte o atitudine flexibilã în ceea ce priveºte interpretarea

naturii relaþiilor între societate ºi ceea ce se poate numi agent/reprezentant. Astfel,

îndrumãrile O.H.I.M. menþioneazã cã sunt aplicabile prevederile art. 8 (3) din

Regulamentul mãrcii comunitare ºi în cazul în care existã o situaþie identicã celei în care

agentul/reprezentantul a solicitat spre înregistrare marca. Un astfel de caz ar putea apãrea

în situaþia în care marca este solicitatã spre înregistrare nu în numele agentului, ci în

numele unei alte persoane care are aceleaºi interese economice ca ºi agentul, ca de

exemplu preºedintele acesteia, vicepreºedintele sau un reprezentant legal al acestuia,

întrucât într-un astfel de caz, agentul/reprezentantul ar putea beneficia ºi el de o astfel de

înregistrare, iar persoanele în cauzã sunt legate de aceleaºi interese ( cazul 174/2002

AZONIC/AZONIC )”.

Pentru toate argumentele prezentate mai sus, Comisia de reexaminare mãrci a

constatat incidenþa în speþã a prevederilor art. 6 septies din Convenþia de la Paris ºi

Regula 19 (12) din HG nr. 833/1998 – Regulamentul de aplicare a legii nr. 84/1998.

Prin urmare, contestaþia a fost admisã, ºi, pe cale de consecinþã, a fost respinsã la

înregistrare marca “LaTura Extremã”, depusã de R.S.E. Aceastã hotãrâre a rãmas

definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.

Opoziþie la înregistrarea mãrcii. Semn similar cu o marcã

notorie. Produse similare.

Legea nr. 84/1998, art. 3, lit. c), art. 6,

lit. c), lit. d), art. 23;

HG nr. 833/1998, Regula 16

Potrivit dipoziþiilor art. 23 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile

geografice, în termen de 3 luni de la data publicãrii mãrcii, titularul unei mãrci anterioare

sau al unei mãrci notorii poate face opoziþie cu privire la marca publicatã.

Potrivit dispoziþiilor art. 3, lit. c) din Legea nr, 84/1998, marca notorie este marca

larg cunoscutã în România, la data depunerii unei cereri de înregistrare a mãrcii sau la

data prioritãþii revendicate în cerere. Pentru a determina dacã o marcã este larg

cunoscutã, se va avea în vedere notorietatea acestei mãrci, în cadrul segmentului de

public vizat pentru produsele sau serviciile cãrora marca respectivã se aplicã, fãrã a fi

necesarã înregistrarea sau utilizarea mãrcii în România.

Invocarea notorietãþii unei mãrci anterioare trebuie sã fie doveditã potrivit dipoziþiilor

cuprinse în Regula 16 din HG nr. 833/1998, în sensul cã oponenetul va depune dovezi din

care sã reiasã gradul de cunoaºtere a mãrcii pe teritoriul României pentru segmentul de

public cãruia se adreseazã produsele/serviciile la care se referã marca.

Astfel, a fost reþinutã notorietatea mãrcilor LUCKY STRIKE în baza numeroaselor

dovezi depuse privind promovarea mãrcii Lucky Strike în diverse publicaþii, respectiv în

ziarul ‘Libertatea de duminicã’, ‘Evenimentul zilei’, ‘PROtv Magazin’; dovezi privind

promovarea Lucky Strike în cadrul concertelor LUCKY STRIKE live tour organizate în

foarte multe oraºe din România; dovezi privind volumul vânzãrilor de þigarete Lucky Strike

în România în perioada 1998-2004.

Comisia de reexaminare a O.S.I.M. reþine cã:

In procedura opoziþiei au fost depuse dovezi privind:

- promovarea mãrcii Lucky Strike în diverse publicaþii, respectiv în ziarul

‘Libertatea de duminicã’, ‘Evenimentul zilei’, ‘PROtv Magazin’, dovezi privind promovarea

Lucky Strike în cadrul concertelor LUCKY STRIKE live tour organizate în foarte multe

oraºe din România;

- dovezi privind volumul vânzãrilor de þigarete Lucky Strike în România în perioada

1998-2004.

Comisia de reexaminare constatã, în baza documentelor depuse la dosar ºi în

conformitate cu Regula nr.16 din Regulamentul de aplicare nr. 833/1998, cã mãrcile

LUCKY STRIKE invocate erau (sunt) MÃRCI NOTORII pe teritoriul României, la data

depunerii cererii de înregistrare a mãrcii ZAR nr. 061500.

Cu privire la similitudinea/identitatea mãrcilor în discuþie, Comisia de reexaminare

reþine urmãtoarele:

- vizual, similaritatea dintre mãrcile în discuþie este evidentã datoritã elementului

figurativ, respectiv douã cercuri concentrice; aceste cercuri concentrice reprezintã un

element esenþial în mãrcile opuse alãturi de elementul verbal LUCKY STRIKE, iar marca

solicitatã la înregistrare are elementul verbal încadrat de douã cercuri concentrice;

- în cazul mãrcilor aflate în conflict, cercurile concentrice sunt determinante în

dobândirea caracterului distinctiv al acestora.

Comisia reþine cã potrivit Deciziei civile nr. 260/16.02.2006 RED BULL/RED

FORCE, pronunþatã de cãtre Tribunalul Bucureºti, Secþia a V-a Civilã (Decizie depusã la

dosarul cauzei): “Distinctivitatea faþã de mãrcile notorii se impune a fi analizatã cu ºi mai

mare rigoare, tocmai pentru a se evita slãbirea acestora, în condiþiile în care notorietatea

nu reprezintã altceva decât asimilarea în percepþia consumatorilor a anumitor produse ºi a

calitãþilor esenþiale ale acestora cu mãrcile notorii ºi este o consecinþã a unei politici

susþinute de promovare a produselor ºi de asigurare a calitãþii acestora”.

- elementele figurative, reprezentate de cercurile concentrice, nu sunt elemente

comune ºi obiºnuite pentru mãrcile înregistrate pentru produse din clasa 34, dimpotrivã

acestea reprezentã un concept important ºi reprezentativ doar pentru mãrcile LUCKY

STRIKE.

- “folosirea unui anumit semn ca marcã pentru anumite produse sau servicii poate fi

consideratã ca fiind justificatã numai atunci când solicitantul respectivei mãrci este în

mãsurã sã demonstreze cã existã un motiv întemeiat pentru care doreºte ca produsele

sau serviciile sale sã fie protejate printr-un anumit semn” (vezi Decizia Curþii de Justiþie

Benelux privind mãrcile KLAREIN/CLAREYN .) Ori, în speþã, nu s-a dovedit de cãtre

intimatul solicitant cã existã un motiv întemeiat pentru a se folosi acest semn.

- conceptual, Comisia constatã cã existã o similaritate conceptualã între mãrcile în

discuþie, având în vedere cã prin preluarea unuia dintre elementele esenþiale ale mãrcilor

notorii LUCKY STRIKE, respectiv cercurile concentrice, acestea rãmân în mod prioritar în

mintea consumatorilor.

Faþã de cele de mai sus Comisia constatã cã mãrcile în discuþie sunt similare.

În ceea ce priveºte produsele solicitate, Comisia de reexaminare constatã cã:

- marca depusã ZAR a fost solicitã la înregistrare pentru produse din clasa 34,

respectiv: ” tutun, articole pentru fumãtori, chibrituri”;

- marca opusã LUCKY STRIKE nr.12833 a fost înregistratã pentru produse din

clasa 34, respectiv: ” tutun prelucrat sau neprelucrat”;

- marca opusã LUCKY STRIKE LS/MFT nr.23060 a fost înregistratã pentru

urmãtoarele produse din clasa 34, respectiv: “þigarete, produse din tutun, articole pentru

fumãtori, brichete ºi chibrituri”;

- marca opusã LUCKY STRIKE nr.14903 a fost înregistratã pentru produse din

clasa 34: ”tutun prelucrat sau neprelucrat, articole pentru fumãtori ºi chibrituri”.

Prin urmare, se reþine cã produsele solicitate sub mãrcile în litigiu sunt identice ºi

cã, în speþã, sunt aplicabile prevederile art. 6, lit d. din Legea nr. 84/1998.

În ceea ce priveºte existenþa unui risc de confuzie, incluzând ºi un risc de asociere,

marcã ºi produs, Comisia reþine cã existenþa elementului figurativ, reprezentat de cercurile

concentrice, va fi imediat perceput ºi reþinut de consumatorul mediu ca aparþinând mãrcilor

LUCKY STRIKE, iar produsele comercializate sub marca ZAR vor fi asimilate ca

aparþinând celor comercializate sub mãrcile opuse.

În concluzie, Comisia constatând cã sunt întrunite cumulativ condiþiile prevãzute de

art. 6, lit. c) ºi d) din Legea nr. 84/1998, admite contestaþia formulatã de B. A. T. INC.,

desfiinþeazã Decizia Comisiei de examinare a opoziþiilor ºi pe cale de consecinþã, respinge

la înregistrare marca combinatã ZAR cu element figurativ. Aceastã hotãrâre a rãmas

definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.

Semn identic cu marca. Produse identice. Încãlcarea

dreptului conferit de marcã

Legea nr. 84/1998,

art. 35, alin. (2), lit. a)

Identitatea semnului cu marca în condiþiile identitãþii produselor constituie o

încãlcare a protecþiei mãrcii, nefiind necesar sã se dovedeascã riscul de confuzie.

Titularul mãrcii poate sã solicite instanþei sã interzicã terþilor sã foloseascã în

activitatea lor comercialã produse care poartã ilegal semne identice.


decizia nr. 2814 din 30 martie 2007

Prin sentinþa civilã nr. 1291/2005, Tribunalul Bucureºti, Secþia a IV-a civilã, a admis

acþiunea formulatã de reclamanta A.S. AG, prin reprezentant S.C. R. S.A., împotriva

pârâtei S.C. T.I. S.R.L., a constatat cã mãrfurile importate de pârâtã ºi reþinute conform

deciziei nr. 47418/MC/2005 emise de ANV aduc atingere drepturilor exclusive ale

reclamantei asupra mãrcii înregistrate sub nr. 300806 ºi a interzis pârâtei importul ºi

comercializarea produselor purtând ilegal mãrcile A.

Tribunalul a reþinut în esenþã urmãtoarele:

Reclamanta este titulara mãrcilor adidas, deþinând drepturi exclusive asupra

acestora pe teritoriul României.

Pârâta a importat mãrfuri care conþin un semn identic cu mãrcile reclamantei,

semnul fiind aplicat pe produse identice cu cele pentru care reclamanta a obþinut protecþie

ºi nu a justificat în niciun fel legitimitatea folosirii mãrcii.

În drept, tribunalul a reþinut incidenþa dispoziþiilor art. 5, alin. (2), lit. a) ºi art. 83, alin.

(2) din Legea nr. 84/1998 ºi art. 1, alin. (1), pct. 13, lit. a) ºi c) din Legea nr. 202/2000,

astfel cum a fost modificatã prin O.G. nr. 59/2002.

Prin decizia civilã nr. 75/A/2006, Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi

pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtã împotriva sentinþei sus-menþionate.


Semnul aplicat pe produsele importate de pârâtã, astfel cum a fost descris, este

identic celui înregistrat de reclamantã.

Faptul cã atât pe bluza, cât ºi pe pantalonul echipamentului sportiv importat este

aplicatã frontal inscripþia LUCK, însoþitã de un semn figurativ, nu are nicio relevanþã în

compararea semnelor, chiar dacã aceastã inscripþie corespunde mãrcii înregistrate de

pârâtã sub nr. 50826.

Datã fiind distinctivitatea pronunþatã a mãrcii notorii Adidas, reprezentatã de cele

trei dungi descrise, folosirea de cãtre pârâtã a semnului sãu, înregistrat ca marcã alãturi

de marca reclamantei, nu mai este de naturã a susþine funcþia de identificare a produselor

comerciantului, specificã mãrcii, cãpãtând o formã abuzivã.

Pe de o parte, nu se poate reþine o legãturã între inscripþie ºi semnele grafice care

compun mãrcile reclamantei, de naturã a crea impresia unui semn unitar, combinat,

legãturã exclusã de poziþionarea fiecãruia pe obiectul de îmbrãcãminte: lateral (vipuºcã) în

cazul semnului grafic ºi, respectiv, frontal în cazul inscripþiei, caz în care s-ar fi putut pune

problema similaritãþii semnelor.

Pe de altã parte, importatorul nu utilizeazã semnul sãu ca pe un semn distinctiv, ci,

alãturându-l mãrcii notorii, îi conferã un caracter pur decorativ, de ornament.

S-a mai reþinut cã dat fiind faptul cã atât identitatea semnului inscripþionat pe

produsele reþinute în vamã cu marca reclamantei, cât ºi a produselor pe care este aplicat

semnul, sunt incidente dispoziþiile art. 35, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 84/1998, nefiind

necesar sã se dovedeascã riscul de confuzie, acesta fiind prezumat de legiuitor.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, susþinând urmãtoarele:

În conformitate cu dispoziþiile art. 35, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 84/1998, pentru a

se produce o încãlcare a protecþiei mãrcii Adidas, este nevoie ca în percepþia publicului sã

se creeze un risc de confuzie între cele douã semne. Or, în speþã, marca LUCK nu se

poate confunda sub nicio formã cu marca Adidas.

Pârâta mai susþine cã nu existã risc de confuzie din partea publicului vizat de

produsele importate.

Înalta Curte a constatat cã recursul este nefondat ºi l-a respins pentru urmãtoarele

considerente:

În speþã s-a reþinut, ca situaþie de fapt, cã reclamanta este titulara mãrcii Adidas,

înregistratã sub nr. 300806, alcãtuitã dintr-un semn figurativ constând din trei dungi

paralele ºi echidistante, verticale, cã produsele oprite în vamã – echipament sportiv –

poartã un semn identic cu mãrcile reclamantei ºi sunt identice cu cele pentru care mãrcile

au fost înregistrate ºi cã reclamanta nu a consimþit la utilizarea semnului.

Prin urmare, conflictul care a generat litigiul dintre pãrþi nu este cel dintre marca

figurativã a reclamantei – Adidas – ºi marca combinatã a pârâtei – Luck –, ci cel rezultat

din aplicarea de cãtre pârâtã, pe produsele sale, a semnului compus din cele trei dungi,

care a fost înregistrat ca marcã de cãtre reclamantã ºi nu poate fi utilizat fãrã

consimþãmântul acesteia.

În atare situaþie, reþinând identitatea semnului cu marca, în condiþiile identitãþii

produselor, în mod corect, instanþa nu a procedat la analiza existenþei unui risc de

confuzie a semnului cu marca, analizã care ar fi excedat condiþiilor prevãzute de art. 35,

alin. (2), lit. a) din Legea nr. 84/1998, incident acestei situaþii de fapt.

O atare analizã ar fi fost obligatorie numai în situaþia în care s-ar fi reþinut

similaritatea semnelor, conform art. 35, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Or, sub acest aspect, în mod corect Curtea de apel, menþinând soluþia primei

instanþe, a reþinut cã semnul utilizat de pârâtã este identic cu marca reclamantei ºi nu

similar.

Recurenta susþine cã poziþionarea celor trei dungi de cãtre ea doar pe o treime din

lungimea mânecii ºi a pantalonului distruge identitatea cu marca reclamantei, care constã

în aplicarea semnului pe toatã lungimea acestora.

În realitate, ceea ce se protejeazã prin înregistrarea internaþionalã a mãrcii nr.

300806 a reclamantei este combinaþia de trei dungi paralele, echidistante ºi verticale, ºi nu

lungimea sau poziþionarea acestora pe produsul astfel marcat, pentru ca analiza identitãþii

semnului cu marca sã cenzureze aceste aspecte.

Având în vedere cã, la situaþia de fapt reþinutã, în mod legal au fost aplicate

dispoziþiile art. 35, alin. (3), lit. b) ºi c), cu referire la art. 35, alin. (2), lit. a) din Legea nr.

84/1998, Înalta Curte a menþinut decizia atacatã ºi, în baza art. 312 din Codul de

procedurã civilã, a respins recursul ca nefondat.

Similaritate vizualã ºi foneticã a semnului cu marca. Produse

identice. Riscul de confuzie incluzând ºi riscul de asociere a

semnului cu marca.

Legea nr.84/1998 : art. 28;

art. 35, alin. (2), lit. b)

1. Faptul cã pârâta foloseºte pe ambalajul iaurturilor pe care le comerciali-

zeazã atât elementul „Danone”, cât ºi elementele „Frutisima” ºi „Nebunie de fructe”, nu

înseamnã cã cele trei pot fi considerate ca pãrþi componente ale unui singur semn

distinctiv sub aspectul provenienþei întrucât, prin modul în care sunt dispuse ºi sunt

realizate, nu sunt apte sã creeze în percepþia de ansamblu a consumatorului mediu ideea

caracterului unitar al semnelor, de naturã a fi considerate cã alcãtuiesc o marcã complexã

combinatã. Faptul cã cele trei elemente sunt folosite întotdeauna împreunã ºi cã sunt

utilizate identic pe toate ambalajele, având exact aceeaºi poziþie ºi aceeaºi grafie, nu este

suficient pentru ca publicul sã le perceapã ca atare, ca reprezentând împreunã o marcã.

Prin folosirea semnului „Frutisima” pentru comercializarea de iaurturi, pârâta imitã

fraudulos marca „Fruttis” aparþinând reclamantei, în condiþii susceptibile de a crea un risc

de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, pentru consumatori.

2. În analiza semnelor aflate în conflict, s-a pornit de la regula cã similaritatea ºi

riscul de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, se apreciazã prin prisma asemãnãrilor ºi

nu a deosebirilor dintre ele, fiind suficient sã existe asemãnare într-un singur domeniu – fie

vizualã, fie auditivã, fie conceptualã – dacã induce publicul în eroare.

Elementul dominant în ambele semne conflictuale este prefixul „frutis”. Acesta este

elementul principal comun, deoarece cuvântul folosit nu este unul românesc, astfel încât

scrierea lui sã constituie un criteriu pentru realizarea distincþiei. Consumatorul îl percepe

mai întâi fonetic, mai întâi citeºte cuvântul ºi, constatând identitatea foneticã a prefixului,

poate bãnui cã semnul cu care se confruntã este cel pe care îl cunoaºte.

Gradul de similaritate foneticã între „frutis” ºi „frutisima” fiind foarte mare, chiar dacã

este evitatã asemãnarea în scris prin utilizarea sufix-ului, acest lucru nu mai conteazã

atunci când cele douã semne sunt comparate oral.

ICCJ, Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,


Prin acþiunea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, Secþia a IV-a civilã,

reclamanta Câmpina GMBH&Co.KG a chemat în judecatã S.C. Danone S.R.L., solicitând

instanþei sã dispunã obligarea pârâtei sã înceteze de îndatã, pe teritoriul României,

producerea, comercializarea, publicitatea ºi orice alte acte privind folosirea denumirii

„Frutisima” sau a unei alte denumiri similare acesteia, cu privire la produse din clasa 29;

obligarea pârâtei sã îºi retragã de îndatã de pe piaþa româneascã toate produsele din

clasa 29 care poartã denumirea „Frutisima” sau o denumire similarã acesteia; publicarea

în presã, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotãrârii judecãtoreºti, în ziarele

„Evenimentul zilei” ºi „Ziarul financiar”.

În motivarea cererii de chemare în judecatã, s-a arãtat cã reclamanta este titulara

mãrcii „Fruttis” nr. 589780. Marca a fost înregistratã internaþional la data de 24 iulie 1992,

pentru clasa de produse 29, conform clasificãrii de la Nisa. Prin mecanismul prevãzut de

Aranjamentul de la Madrid din 1891 cu privire la înregistrarea internaþionalã a mãrcilor,

ratificat de România prin Decretul nr. 1176/1968, protecþia mãrcii a fost extinsã ºi pe

teritoriul României încã din anul 1992 ºi este protejatã pânã la 24 iulie 2012.

Deºi nu existã înregistratã o marcã cu denumirea „Frutisima”, pârâta

comercializeazã pe piaþa româneascã iaurturi cu aceastã denumire. Prin aceasta are loc o

contrafacere a mãrcii reclamantei, prin modalitatea imitãrii frauduloase, de naturã sã

producã în percepþia publicului un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii

cu produsul.

În drept, acþiunea a fost întemeiatã pe dispoziþiile art. 35, art. 83, alin.(1), lit. a) ºi lit.

b) din Legea nr. 84/1998, art. 11 ºi art. 16 din Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr.

100/2005.

Prin întâmpinare, pârâta a susþinut cã folosirea combinaþiei „Danone Frutisima” nu

constituie o încãlcare a mãrcii înregistrate „Fruttis”. În cadrul ansamblului de cuvinte

folosite ca marcã, „Danone” este elementul principal, care îndeplineºte rolul de marcã

principalã. Frutisima este termenul sugestiv, care face trimitere la gama de produse

comercializate sub acest însemn. Este adevãrat cã Frutisima nu este încã marcã

înregistratã, dar simpla folosire a unui însemn de cãtre o societate, pentru anumite

produse pe care le produce sau le comercializeazã, respectând drepturile exclusive de

proprietate intelectualã ale altor titulari de mãrci, nu este condiþionatã de înregistrarea

respectivului însemn ca marcã.

Frutisima este un însemn verbal menit a sugera consumatorului abundenþa fructului

din compoziþia iaurtului, iar datoritã sensului de superlativ pe care îl are ºi a modului de

prezentare a dobândit în scurt timp o mare putere de distincþie. Marca Fruttis a

reclamantei are aceeaºi valoare sugestivã indicând, în primul rând, conþinutul produsului ºi

nu producãtorul.

Descriptiv, marca folositã de pârâtã este „Danone Frutisima – O nebunie de fructe”

cu element figurativ ºi scris stilizat.

Prin sentinþa civilã nr. 605 din 2 mai 2006, Tribunalul Bucureºti, Secþia a IV-a civilã,

a respins acþiunea ca neîntemeiatã.

Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã produsele comercializate de

pârâtã, indiferent de gamã, sunt prezentate sub marca Danone. Cuvântul Frutisima este

alãturat mãrcii Danone, reieºind cã, în fapt, pentru gama de produse iaurturi de fructe,

pârâta foloseºte combinaþia Danone Frutisima, aptã a asigura distinctivitate acesteia.

Distinctivitatea unei mãrci se evalueazã atunci când marca este capabilã sã distingã

bunurile ºi serviciile în privinþa originii lor. Este fãrã discuþie, în acest caz, cã folosirea

combinaþiei Danone Frutisima, continuând marca Danone, ce se regãseºte ºi în numele

comercial al pârâtei, asigurã cunoaºterea de cãtre consumatorul mediu a originii

produsului comercializat sub aceastã denumire, înlãturând totodatã riscul de confuzie

incluzând ºi riscul de asociere.

Marca folositã de pârâtã este una figurativã combinatã, având un caracter distinctiv

faþã de cea a reclamantei. Aprecierea globalã a similaritãþii globale auditive sau

conceptuale a mãrcilor trebuie sã se bazeze pe impresia de ansamblu creatã de mãrci ce

pãstreazã în memorie în special componentele lor distinctive ºi dominante.

Din punct de vedere descriptiv, marca folositã de pârâtã este „Danone Frutisima –

O nebunie de fructe”, având element figurativ ºi scris stilizat, elementul central ºi dominant

fiind Danone, apt prin el însuºi de a asigura distinctivitate mãrcii. Elementul Frutisima

apare în contextul imaginii întregii mãrci ca un element circumstanþial, menit a defini gama

de produse cãreia i se aplicã ºi având rol evocator, acela de a sugera conþinutul bogat de

fructe din compoziþia iaurtului.

Apelul declarat de reclamantã a fost respins ca nefondat, prin decizia civilã nr. 35 A

din 13 februarie 2007, pronunþatã de Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi

pentru cauze privind proprietatea intelectualã.

Instanþa de apel a arãtat cã elementul Frutisima, prin modul de dispunere pe

ambalajul produsului, este perceput ca semn distinctiv, distinct de semnul Danone, acesta

din urmã pãstrându-ºi individualitatea prin încadrarea într-un contur (perceput ca parte

componentã a mãrcii), ºi dispunerea în partea centralã sus a ambalajului. Faptul cã un

comerciant alege sã îºi marcheze produsele prin mai multe semne distinctive sub aspectul

provenienþei produsului, dispuse distinct ºi individual pe ambalaj, nu echivaleazã cu

considerarea tuturor acestor semne ca elemente compunând un singur semn distinctiv sub

aspectul provenienþei, cât timp consumatorul mediu, în percepþia de ansamblu, nu ar

reþine caracterul unitar al semnelor. În speþã, consumatorul mediu nu reþine semnele

distinctive pe care le poartã ambalajul produsului ca fiind un semn unitar, dat fiind modul

de dispunere a acestora pe ambalaj. Situaþia celui care foloseºte mai multe semne

distinctive, individuale, distincte prin poziþionare, pentru a marca acelaºi produs, este

diferitã de aceea a celui care îºi înregistreazã o marcã combinatã complexã.

Semnele conflictuale analizate sunt Fruttis, marca anterioarã protejatã prin

înregistrare, ºi Frutisima, semnul conflictual folosit de pârâtã.

Sub aspectul similaritãþii vizuale, ambele semne conflictuale debuteazã cu radicalul

Frut, iar Frutisima conþine integral literele ce compun marca Fruttis. Faptul cã litera T nu

este dublatã, în schimb este dublatã litera S, nu prezintã nicio relevanþã, acestea

constituind deosebiri nesemnificative, nepercepute în impresia de ansamblu a semnelor de

cãtre consumatorul mediu. Datoritã sufixului „issima”, ceea ce consumatorul mediu

percepe în ansamblul semnului aflat în conflict este lungimea cuvântului ce reprezintã

grafic semnul distinctiv Frutissima. Diferenþa de trei litere dintre cele douã semne este

suficientã, dat fiind elementul grafic al fontului folosit, pentru a percepe vizual, ca diferenþã

semnificativã, lungimea semnului Frutissima.

Sub aspect fonetic, datã fiind identitatea de litere ce compun radicalul comun,

semnele sunt similare, fiind diferenþiate sub aspectul ultimelor silabe. Rezonanþa originii

italiene a cuvântului Frutissima, datã fiind terminaþia „issima”, este pregnantã în percepþia

de ansamblu a semnului, chiar dacã nu se poate reþine calitatea consumatorului mediu din

România de cunoscãtor al limbii italiene sau latine, sub aspectul semnificaþiei lingvistice ºi

gramaticale a terminaþiei.

Sub aspect conceptual, ambele semne sugereazã faptul cã produsul conþine fructe,

datoritã rezonanþei radicalului comun „frut”, astfel cã ele sunt similare sub acest aspect.

Faptul cã radicalul comun are caracter evocator, produce consecinþe deosebite în planul

aprecierii similaritãþii semnelor conflictuale, în legãturã cu riscul de confuzie, sub aspectul

provenienþei produselor.

Marca Fruttis este o marcã slab distinctivã, cu un caracter

evocator în raport de produsul marcat, ceea ce atrage o protecþie slabã a acesteia în caz

de conflict.

Chiar dacã produsele sunt identice ºi sunt comercializate în aceleaºi locuri ºi prin

aceleaºi canale de distribuþie, caracterul slab distinctiv al mãrcii anterioare, diferenþele sub

aspect vizual, fonetic ºi conceptual, gradul de cunoaºtere a semnului conflictual Frutissima

de cãtre consumatorii potenþiali, exclud existenþa unui risc de confuzie.

Reclamanta a declarat recurs, critica întemeiatã în drept pe dispoziþiile art. 304, pct.

9, Codul de procedurã civilã, vizând urmãtoarele aspecte:

Instanþa de apel nu a sesizat faptul cã semnul folosit de cãtre pârâtã este

„Frutisima”, iar nu „Frutissima”, ºi cã acest semn are doar 9 litere, iar nu 10 cum s-a

reþinut.

Marca „Frutisima” folositã pe teritoriul României este similarã cu marca anterioarã

„Fruttis” a recurentei. Aplicarea criteriilor, pe care practica judecãtoreascã ºi administrativã

le are în vedere pentru a decide cã existã similaritate între douã mãrci, ar fi dus la

concluzia cã existã un risc de confuzie, astfel cã pârâta sãvârºeºte delictul de imitare

frauduloasã a mãrcii „Fruttis”.

În cuprinsul hotãrârii recurate, dupã analize teoretice interminabile, presãrate cu

contraziceri de la o paginã la alta, instanþa de apel a reþinut eronat cã nu este posibilã

confuzia între semnele „Fruttis” ºi „Frutissima”.

Instanþa de apel a reþinut ºi a analizat ca element verbal comun al semnelor aflate

în conflict radicalul „Frut”, deºi a constatat cã denumirea „Frutisima” conþine integral

literele ce compun marca „Fruttis”.

Din punct de vedere fonetic, elementul comun al celor douã semne este Frutis, iar

nu doar Frut. Singura deosebire de ordin fonetic

dintre cele douã semne o reprezintã terminaþia „- ima”.

Nici în privinþa percepþiei vizuale, instanþa de apel nu a fãcut o analizã corectã de

vreme ce a reþinut cã „issima” s-ar scrie cu dublu s.

În ceea ce priveºte terminaþia inexistentã „issima”, printr-un raþionament ilogic,

instanþa de apel îi acordã o relevanþã eronatã în percepþia de ansamblu a semnului de

cãtre consumatorul mediu, atât din punct de vedere fonetic, cât ºi conceptual.

În mod greºit, s-a reþinut cã marca recurentei are un nivel scãzut de distinctivitate,

care ar atrage o protecþie slabã în caz de conflict. Marca „Fruttis” se aflã la limita între

mãrcile arbitrare, de fantezie, ºi mãrcile sugestive. Pentru un consumator român instruit,

cu un nivel de inteligenþã ºi perspicacitate ridicat, marca „Fruttis” este aluzivã, deoarece

sugereazã faptul cã iaurturile conþin fructe. Pentru un consumator cu un nivel de pregãtire

mai slab, cu atenþie ºi perspicacitate mai reduse, cuvântul „Fruttis” reprezintã o denumire

de fantezie. Atâta timp cât marca Fruttis nu se foloseºte pentru fructe în stare brutã sau

prelucratã, nu poate fi consideratã nici mãcar ca fiind o marcã la limita descriptivitãþii, ci

este o marcã cu o individualitate puternicã, care s-a impus în conºtiinþa consumatorilor de

iaurturi din România ca urmare a folosirii sale dupã anul 1992.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului invocând, în esenþã,

faptul cã riscul de confuzie, ca o chestiune de fapt, nu poate fi analizat de instanþa de

recurs.

În cazul în care instanþa de recurs va analiza totuºi riscul de confuzie, faþã de

principiile stabilite în aprecierea riscului de confuzie în practica instanþelor europene, se

impune respingerea recursului. Instanþa de apel a considerat cã între marca „Fruttis” ºi

semnul „Frutisima” existã un risc de asociere, dar nu un risc de confuzie.

Intimata nu poate fi de acord cu raþionamentul ºi soluþia instanþei de apel în

determinarea semnului supus comparaþiei, în întâmpinarea depusã în apel argumentându-

se amplu de ce semnul intimatei nu este „Frutisima” ci „Danone Frutisima, nebunie de

fructe”.

Instanþa de apel a adoptat o soluþie greºitã ºi nemotivatã, deoarece nu a rãspuns

argumentelor pârâtei atunci când a decis cã semnul acesteia este numai „Frutisima”.

Problema aprecierii caracterului unitar al unui semn complex, în componenta cãruia intrã ºi

o marcã înregistratã anterior care reprezintã ºi numele comercial al agentului economic

respectiv este o problemã esenþialã, de a cãrei corectã soluþionare depinde cauza de faþã.

De asemenea, ea trebuie sã fie soluþionatã pe baza unor reguli comune la nivel comunitar.

În dovedirea ºi în combaterea recursului, în condiþiile art. 305, Cod de procedurã

civilã, pãrþile au depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie, respectiv decizii ale Oficiului de

Stat pentru Invenþii ºi Mãrci, date în opoziþia la înregistrarea mãrcii Frutisima, adrese ale

Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci privitoare la contestaþiile declarate de Compania

Gervais Danone împotriva soluþiilor date asupra opoziþiei la înregistrare.

Analizând hotãrârea atacatã, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs ºi în

raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat cã

recursul este întemeiat pentru urmãtoarele considerente:

1. Prin cererea introductivã de instanþã, s-a solicitat sã se interzicã pârâtei sã

producã, sã comercializeze, sã facã publicitate, precum ºi orice alte acte privind folosirea

denumirii „Frutisima” sau a unei alte denumiri similare acesteia, cu privire la produse din

clasa 29, pe teritoriul României.

Temeiul de drept al cererii l-a constituit art. 35, alin. (2), lit. b) din Legea nr.84/1998

privind mãrcile ºi indicaþiile geografice.

Conform acestui text, titularul mãrcii poate cere instanþei judecãtoreºti competente

sã interzicã terþilor sã foloseascã, în activitatea lor comercialã, fãrã consimþãmântul

titularului, un semn care, datã fiind identitatea sau asemãnarea cu marca, ori datã fiind

identitatea sau asemãnarea produselor sau serviciilor cãrora li se aplicã semnul cu

produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã, ar produce în percepþia

publicului un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.

Faþã de acest temei de drept, este de analizat dacã între marca „Fruttis” înregistratã

de reclamantã pentru clasa de produse 29, conform Clasificãrii de la Nisa, ºi semnul folosit

de pârâtã în comercializarea de iaurturi, existã o asemãnare de naturã sã producã în

percepþia publicului un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.

Cât priveºte semnul folosit de pârâtã, în raport de care se verificã riscul de confuzie

ori de asociere cu marca a cãrei titularã este reclamanta, în mod corect instanþa de apel a

stabilit cã acesta este „Frutisima” ºi nu „Danone Frutisima – Nebunie de fructe”.

Faptul cã pârâta foloseºte pe ambalajul iaurturilor pe care le comercializeazã atât

elementul „Danone” cât ºi elementele „Frutisima” ºi „Nebunie de fructe”, nu înseamnã cã

cele trei pot fi considerate ca pãrþi componente ale unui singur semn distinctiv sub

aspectul provenienþei întrucât, prin modul în care sunt dispuse ºi sunt realizate, nu sunt

apte sã creeze în percepþia de ansamblu a consumatorului mediu ideea caracterului unitar

al semnelor, de naturã a fi considerate cã alcãtuiesc o marcã complexã combinatã.

Astfel, semnul Danone este poziþionat în partea de sus a ambalajului ºi este

încadrat într-un chenar care îi conferã individualitate în raport cu semnul Frutisima, dispus

în partea centralã. Tocmai de aceea, acesta este perceput separat, distinct de elementul

Frutisima, care este în mod evident elementul dominant, ºi cu atât mai mult este perceput

separat faþã de elementul situat în partea de jos a etichetei. Între caracterele folosite la

scrierea celor trei elemente existã o diferenþã foarte mare, iar prin modul în care sunt

poziþionate nu sugereazã cã alcãtuiesc un tot unitar.

Faptul cã cele trei elemente sunt folosite întotdeauna împreunã ºi cã sunt utilizate

identic pe toate ambalajele, având exact aceeaºi poziþie ºi aceeaºi grafie, nu este suficient

pentru ca publicul sã le perceapã ca atare, ca reprezentând împreunã o marcã. Astfel,

înscrisurile, depuse la dosarul de apel, demonstreazã cã pentru inspectorii Autoritãþii

Naþionale pentru Protecþia Consumatorilor, pentru ziariºti ºi pentru cei care posteazã pe

diferite site-uri informaþii cu privire la mãrcile companiei Danone, existã marca „Frutisima”

ºi nu „Danone Frutisima – Nebunie de fructe”.

Pe de altã parte, faptul cã singurul element pentru care pârâta doreºte sã

beneficieze de protecþie, este „Frutisima” – ºi cã, deci, în disputã sunt semnele „Fruttis” ºi

„Frutisima” – rezultã ºi din aceea cã, la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci, s-a solicitat

înregistrarea mãrcii „Frutisima” ºi nu a mãrcii „Danone Frutisima – Nebunie de fructe”.

Nu în ultimul rând, este de menþionat cã pârâta, dacã era nemulþumitã de

considerentele deciziei în care s-a reþinut cã semnul conflictual este altul decât cel indicat

de ea, trebuia sã declare recurs, pentru motivul prevãzut de art. 304, pct. 7, Cod de

procedurã civilã, ºi nu sã „critice” doar prin întâmpinare faptul cã instanþa de apel „a

adoptat o soluþie greºitã ºi nemotivatã”. În acest caz, nu este vorba de considerente care

cuprind motivele de fapt ºi de drept pentru care instanþa a pronunþat soluþia înscrisã în

dispozitiv, ºi care sã poatã fi înlãturate sau modificate de instanþa de control judiciar, doar

pe baza apãrãrilor intimatului, ci de o motivare datã unei dezlegãri în drept – care vizeazã

semnele care pot crea sau nu un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere – care nu

apare evidenþiatã în soluþia înscrisã în dispozitiv ºi care, prin nerecurare au intrat în

puterea lucrului judecat. Deºi apelul reclamantei a fost respins, pârâta avea interes sã

declare recurs împotriva dezlegãrii din considerente pentru a obþine o soluþie irevocabilã în

privinþa semnelor aflate în conflict. Dacã ar fi fost gãsit întemeiat un recurs, prin care se

invocau astfel de motive, pentru ca pãrþile sã beneficieze de dublul grad de jurisdicþie în

analiza semnelor „Fruttis” ºi „Danone Frutisima – o nebunie de fructe”, în temeiul art. 312,

alin. (3) din Codul de procedurã civilã, instanþa ar fi dispus casarea cu trimitere spre

rejudecare. Cu alte cuvinte, pârâta nu poate deduce ca simple apãrãri, într-o cale de atac

nedevolutivã, aspecte care, pentru a fi schimbate, trebuie sã formeze obiect de criticã

printr-o cerere de recurs proprie.

Nu a putut fi primitã apãrarea pârâtei în sensul cã acþiunea în contrafacere nu este

admisibilã în cauzã, deoarece sunt în conflict douã mãrci înregistrate, astfel încât

reclamanta trebuia sã exercite o acþiune în anulare a mãrcii „Frutisima”.

Inconsecvenþa Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci – care, dupã ce, prin Decizia

nr. 1878 din 7 decembrie 2006, admite opoziþia formulatã de Campina GMBH & CO. KG la

înregistrarea mãrcii „Frutisima” ºi respinge înregistrarea mãrcii, cu motivarea cã semnele

Fruttis ºi Frutisima sunt similare, iar din punct de vedere vizual, fonetic ºi conceptual,

creeazã un potenþial risc de confuzie pentru consumator, [la 10 decembrie 2007

respingându-se contestaþia formulatã de Compania Gervais Danone împotriva acestei

hotãrâri], la 17 decembrie 2007 admite contestaþia fãcutã de Compania Gervais Danone ºi

desfiinþeazã Decizia nr. 1878, dispunând trimiterea dosarului la Serviciul Mãrci în vederea

punerii în aplicare a hotãrârii – nu poate profita pãrþii care invocã faptul cã este titulara

unei mãrci, iar Înalta Curte nu-ºi poate întemeia soluþia pe înscrisuri contradictorii,

emanând de la autoritatea românã cu atribuþii de verificare ºi înregistrare a mãrcilor într-un

sistem atributiv.

În fine, faptul cã pârâta a înregistrat ca desene industriale etichete ce cuprind ºi

cuvântul Frutisima, nu o îndreptãþeºte sã beneficieze de protecþia acestui cuvânt ºi ca

marcã, cu atât mai mult cu cât data constituirii depozitului reglementar pentru desenul

industrial se situeazã în perioada în care reclamanta începuse sã întreprindã demersuri

pentru a opri comercializarea iaurturilor sub denumirea Frutisima. Marca ºi desenul

industrial au funcþii diferite, astfel încât nu se pot susþine reciproc atunci când sunt

analizate condiþiile prevãzute de lege pentru înregistrarea lor.

La data dezbaterilor în fond asupra recursului, pârâta nu a fãcut dovada, în

condiþiile art. 28 din Legea nr. 84/1998, cã marca „Frutisima” era înregistratã în Registrul

Naþional al Mãrcilor ºi cã Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci îi eliberase certificatul de

înregistrare, pentru a putea beneficia de dreptul exclusiv asupra acestui semn.

2. Mãrcile evocatoare sunt acelea care nu fac decât sã sugereze calitãþile

produsului sau serviciului, fãrã a-l descrie într-o manierã directã ºi necesarã.

Marca „Fruttis” nu este evocatoare ºi nu a putut fi primitã apãrarea pârâtei în sensul

cã marca este slabã, deoarece radicalul

„Frut” sugereazã conþinutul de fructe ºi nu producãtorul.

Marca este înregistratã pentru clasa 29, conform Clasificãrii de la Nisa (6), care

cuprinde produse din lapte fermentat, în special iaurturi; brânzã albã ºi preparate din

brânzã albã; deserturi fãcute din lapte având adãugatã gelatinã ºi/sau amidon; bãuturi din

lapte fãrã alcool.

Marca „Fruttis” nu este folositã pentru fructe, astfel încât sã se considere cã

elementul „Frut” ar fi evocator. Fructele sunt numai o componentã a unor iaurturi ºi,

oricum, nu s-a probat cã reclamanta ar comercializa toate tipurile de produse din clasa 29,

având în conþinutul lor fructe. Tocmai pentru cã nu este folositã pentru fructe, marca

permite membrilor publicului vizat sã distingã produsele la care se referã, de cele care au

o origine comercialã diferitã ºi sã concluzioneze cã toate produsele pe care le

desemneazã au fost fabricate, comercializate sau furnizate sub controlul titularului mãrcii

ºi cã titularul este responsabil pentru calitatea lor.

Pe de altã parte, din înscrisul intitulat „Informare” emanând de la S.C. Whiteland

Import Export S.R.L., rezultã cã în anul 2004 reclamanta a vândut 619,3 tone produse

Fruttis, în anul 2005 – 647,4 tone, în anul 2006 – 635,5 tone iar în perioada ianuarie –

noiembrie 2007, 551 tone. De asemenea, prin întâmpinare nu s-au contestat afirmaþiile din

cererea de chemare în judecatã în legãturã cu volumul vânzãrilor marca Fruttis ºi cu cel al

cheltuielilor legate de publicitate. S-a dovedit astfel cã marca „Fruttis” este cunoscutã de

un numãr mare de consumatori, care pot fi induºi în eroare prin folosirea celor douã

semne.

Prin dovezile administrate, pârâta a urmãrit acreditarea ideii cã semnul sãu

„Danone Frutisima – o nebunie de fructe” a dobândit distinctivitate prin folosinþã. Instanþa

de recurs a considerat cã un sondaj efectuat în rândul a 303 persoane din Bucureºti, cu

vârste între 18 – 50 ani, nu poate fi luat în considerare, pentru cã datele oferite în aceste

condiþii nu sunt relevante. Sondajul trebuia efectuat pe un numãr mult mai mare de

persoane, din toatã þara, cuprinzând o paletã de vârstã mai largã – inclusiv sub 18 ani ºi

peste 50 de ani, unde riscul de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, la produse de larg

consum, cum sunt iaurturile, este mai mare – ºi fãrã sã se punã la dispoziþia repondenþilor

produse purtând ambele semne întrucât, în mod obiºnuit, consumatorul nu are în faþã

decât marca deceptivã pe care o comparã cu amintirea avutã despre marca anterioarã.

3. În analiza semnelor aflate în conflict, s-a pornit de la regula cã similaritatea ºi

riscul de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, se apreciazã prin prisma asemãnãrilor ºi

nu a deosebirilor dintre ele, fiind suficient sã existe asemãnare într-un singur domeniu – fie

vizualã, fie auditivã, fie conceptualã – dacã induce publicul în eroare.

În mod normal, prefixele comune sunt mult mai importante, iar dacã douã semne

sunt foarte asemãnãtoare la început, existã o mai mare posibilitate de confuzie.

Elementul dominant în ambele semne conflictuale este prefixul „frutis”, chiar dacã

sub aspect grafic, marca conþine un dublu „t”. Acesta este elementul principal comun,

deoarece cuvântul folosit nu este unul românesc, astfel încât scrierea lui sã constituie un

criteriu pentru realizarea distincþiei. Consumatorul îl percepe mai întâi fonetic, mai întâi

citeºte cuvântul ºi, constatând identitatea foneticã a prefixului, poate bãnui cã semnul cu

care se confruntã este cel pe care îl cunoaºte. Se poate ajunge la acest rezultat, deoarece

consumatorul nu comparã, de regulã, mãrcile una lângã alta, nu vede produsul ce poartã

marca pe care el o cunoaºte ºi pe care ºi-o aminteºte cu acurateþe mai mare sau mai

micã. De obicei, el are în faþã numai semnul fraudulos pe care îl comparã cu amintirea

avutã despre marca anterioarã ºi întrucât, în cazul semnelor din speþã, impactul fonetic

este mare – „frutis” având o rezonanþã puternicã – poate considera cã achiziþioneazã

produsul original, pe care vrea de fapt sã-l cumpere.

Faptul cã din punct de vedere vizual, semnul folosit de pârâtã este compus din mai

multe litere – 9, faþã de 7 câte are marca – nu înseamnã cã nu poate sã aparã riscul de

confuzie directã, incluzând ºi riscul de asociere, sufixul „-ima” putând genera aprecierea cã

produsele sunt vândute sub marca pe care consumatorul o preferã de obicei – ºi nu s-a

contestat cã reclamanta foloseºte marca „Fruttis” în România încã din anul 1992 – au fost

modernizate ºi, implicit, cã produsele au aceeaºi origine.

Gradul de similaritate foneticã între „frutis” ºi „frutisima” fiind foarte mare, chiar dacã

este evitatã asemãnarea în scris, prin utilizarea sufix-ului, acest lucru nu mai conteazã,

atunci când, faþã de cele reþinute anterior, cele douã semne sunt comparate oral.

La data judecãþii, ambele pãrþi folosesc semnele conflictuale pentru iaurturi, deci

pentru produse de larg consum oferite în magazine cu autoservire. Fiind produse de

consum zilnic, nivelul de atenþie acordat de cãtre consumatorul mediu, deosebirilor dintre

semne, nu este ridicat. De vreme ce segmentul de public relevant, cãruia i se adreseazã

produsul, nu este unul foarte atent, prima impresie este cea decisivã. Or, prima impresie

este cea reþinutã sub aspect fonetic. Astfel de produse sunt cumpãrate nu numai de un

public instruit, cunoscãtor al limbii latine – pentru care, eventual, marca „Fruttis” poate fi

aluzivã, conducând la ideea cã este folositã pentru iaurturi care conþin fructe – ci ºi de

consumatorii simpli, slab educaþi, precum ºi de copii. Aceºtia sunt mai expuºi la confuzii,

pentru cã ei pot doar sã bãnuiascã faptul cã semnul, pe care îl au în faþã, este cel pe care

îl cunosc.

Având în vedere cele mai sus arãtate, Înalta Curte a considerat cã instanþele de

fond au fãcut aplicarea greºitã a dispoziþiilor art. 35, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 84/1998,

prin folosirea semnului „Frutisima” pentru comercializarea de iaurturi, pârâta imitând

fraudulos marca „Fruttis” aparþinând reclamantei, în condiþii susceptibile de a crea un risc

de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, pentru consumatori.

A fost înlãturatã apãrarea intimatei, în sensul cã instanþa de recurs nu poate sã

analizeze riscul de confuzie, care este o chestiune de fapt. Existenþa sau inexistenþa

riscului de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, constituie fundamentul chestiunii de

drept consacrate de textul menþionat anterior.

Aºadar, pentru motivul prevãzut de art. 304, pct. 9 din Codul de procedurã civilã,

recursul a fost admis, conform art. 312, alin. (1) din Codul de procedurã civilã, ºi

hotãrârea datã în apel a fost modificatã.

În temeiul art. 296 din Codul de procedurã civilã, a fost admis apelul declarat de

reclamantã împotriva sentinþei civile nr. 605 din 2 mai 2006 a Tribunalului Bucureºti, Secþia

a IV-a civilã, sentinþa fiind schimbatã în tot, în sensul reþinut în dispozitiv.

Întrucât instanþa civilã soluþioneazã un conflict concret, iar hotãrârile sale nu pot

avea caracter general, nu a fost admisã solicitarea de a se interzice pârâtei folosirea unei

denumiri similare denumirii „Frutisima” cu privire la produse din clasa 29, cu atât mai mult

cu cât chiar reclamanta a recunoscut cã nu a formulat opoziþie la înregistrarea de cãtre

pârâtã a altei mãrci în care apare radicalul Frut.

În temeiul art. 998-999, Cod civil, a fost admisã cererea de publicare a dispozitivului

prezentei hotãrâri, pe cheltuiala pârâtei, ca o mãsurã necesarã pentru repararea

prejudiciului moral adus titularului mãrcii „Fruttis”, ºi totodatã pentru a preveni producerea

unui nou prejudiciu în viitor, prin aducerea la cunoºtinþa publicului a semnului fraudulos în

detrimentul mãrcii ce se bucurã de protecþia legii ºi a urmãrilor imitaþiei frauduloase.

Confiscarea specialã a produselor care poartã fãrã drept o

marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã, oferite spre

comercializare. Legea nr. 84/1996 privind mãrcile ºi indicaþiile

geografice

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generalã

Indice alfabetic: Drept penal

- confiscarea produselor care poartã fãrã drept o marcã înregistratã

Art. 118, lit. f) Codul penal

Produsele care poartã fãrã drept o marcã înregistratã, oferite spre comercializare de o

altã persoanã decât cea care le-a contrafãcut, sunt supuse confiscãrii în temeiul art.118, lit.

f) din Codul penal, întrucât reprezintã bunuri a cãror deþinere este interzisã de lege.

Sentinþa penalã nr. 505 din 10.12.2007

a Tribunalului Dâmboviþa

Prin sentinþa penalã nr. 505 din 10.12.2007 a Tribunalului Dâmboviþa, rãmasã definitivã

prin decizia nr. 36 din 5.03.2008 a Curþii de Apel Ploieºti, mai sus-menþionatã, instanþa l-a

condamnat pe inculpatul C.F la o pedeapsã rezultantã de 2500 lei amendã penalã, pentru

sãvârºirea în concurs real a infracþiunilor prevãzute de art. 83, alin.1, lit. b din Legea nr.

84/1998 ºi de art. 5, lit. b din Legea nr. 11/1991.

În baza art.118, lit.f din Codul penal, a dispus confiscarea produselor contrafãcute de

la inculpat.

În fapt, s-a reþinut cã la datele de 4.03.2006 ºi 27.07.2006, inculpatul, în calitate de

administrator al unei societãþi comerciale având ca obiect de activitate comerþul cu amãnuntul

de produse de îmbrãcãminte ºi încãlþãminte, a expus spre comercializare, în magazinul firmei,

obiecte de îmbrãcãminte purtând fãrã drept însemnele unor mãrci înregistrate-Nike, Adidas

etc.

Hotãrârea este relevantã sub aspectul mãsurii de siguranþã dispuse de instanþã. În mod

corect, s-a dispus confiscarea produselor contrafãcute în temeiul art. 118, lit. f din Codul

penal, întrucât acestea reprezintã bunuri a cãror deþinere este interzisã de lege.

Notã:

În practica instanþelor, s-a constatat cã deºi, în mod corect, s-a dispus confiscarea

produselor contrafãcute, temeiul juridic a fost diferit, dispoziþia instanþelor fiind întemeiatã fie

pe dispoziþiile art. 118, lit. a, fie art. 118, lit. b din Codul penal.

Interzicerea deþinerii bunurilor contrafãcute este prevãzutã expres în art. 35, alin. 3, lit.

b din Legea nr. 84/1998, care stipuleazã cã titularul mãrcii poate cere instanþei sã fie interzise

terþilor oferirea produselor sau comercializarea ori deþinerea lor în acest scop, sub semnul

respectiv.

Deþinerea este interzisã de lege nu numai atunci când simpla stãpânire materialã a unui

bun constituie o faptã prevãzutã de legea penalã, indiferent de scopul acestei deþineri

(folosire, punere în circulaþie etc.), cum se întâmplã în cazul deþinerii de arme, muniþii,

materiale nucleare ori materii radioactive, droguri º.a., dar ºi atunci când deþinerea unui bun

este interzisã numai dacã este fãcutã cu un anumit scop ilicit, expres prevãzut de lege, în

lipsa acestui scop, deþinerea având un caracter licit.

Bunãoarã, deþinerea într-o colecþie a unor copii fidele de pe bancnote aflate în circulaþie

nu are un caracter ilicit ºi nu pot face obiectul confiscãrii. La fel se întâmplã ºi în cazul deþinerii

unor instrumente tipografice pentru efectuarea de gravuri artistice ori a unor cerneluri

speciale. Când însã, din împrejurãrile concrete, rezultã cã se urmãreºte punerea în circulaþie

a copiilor bancnotelor ori materialele tipografice urmeazã a fi folosite la falsificarea unor valori

prevãzute de lege, deþinerea devine interzisã de lege, datoritã scopului ilicit, astfel de fapte

fiind prevãzute de art. 282, alin. 2 din Codul penal, respectiv, art. 285 din Codul penal.

În acelaºi fel stau lucrurile ºi în cazul produselor care poartã fãrã drept o marcã

înregistratã. Deþinerea unui astfel de produs ºi folosirea lui într-un cadru privat nu sunt

prevãzute de legea penalã, dar deþinerea lui în scopul comercializãrii este interzisã de lege.

În aceste cazuri, dovedirea scopului ilicit, pentru care bunul este deþinut, nu prezintã dificultãþi

practice, întrucât oferirea spre vânzare a unui asemenea produs face dovada indubitabilã a

scopului deþinerii.

Trebuie precizat cã mãrfurile contrafãcute nu pot fi considerate produse ale infracþiunii

ºi confiscate ca atare, în temeiul art.118, lit.a) din Codul penal, atâta timp cât deþinãtorul

acestora este cercetat doar pentru oferirea de produse contrafãcute în vederea punerii în

circulaþie ( art.83, alin. 2 rap. la art. 35, alin. 2, lit. a) din Legea 84/1998), întrucât mãsura

confiscãrii se dispune exclusiv din perspectiva faptei prevãzute de legea penalã, care

formeazã obiectul cauzei or, în aceste situaþii, fãptuitorul nu este cercetat ºi pentru

producerea produselor contrafãcute.

De asemenea, mãrfurile contrafãcute, oferite spre vânzare, nu pot fi considerate nici

bunuri folosite la sãvârºirea infracþiunii ºi confiscate în temeiul art.118, lit. b) din Codul penal,

întrucât aceste bunuri reprezintã obiectul material al infracþiunii (asupra lor se rãsfrânge

activitatea ilicitã, descrisã în norma de incriminare) ºi nu pot fi în acelaºi timp ºi bunuri folosite

la sãvârºirea infracþiunii.

În concluzie, produsele care poartã fãrã drept o marcã înregistratã, oferite spre

comercializare de o altã persoanã decât cea care le-a contrafãcut, sunt supuse confiscãrii în

temeiul art.118, lit. f) din Codul penal, întrucât reprezintã bunuri a cãror deþinere este interzisã

de lege.

NAÞIONAL, DR. PENAL, P. SPECIALÃ

Infracþiuni privind mãrcile. Infracþiunea de concurenþã neloialã în materia

mãrcilor

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specialã.

Infracþiuni prevãzute în legi speciale. Infracþiuni privind mãrcile.

Indice alfabetic:

Drept penal

- infracþiuni privind mãrcile;

- art. 86 alin. 1 din Legea nr. 84/1998, infracþiunea de concurenþã neloialã

art. 86 alin.1 Legea nr. 84/1998

Fapta de punere în circulaþie a mãrfurilor contrafãcute constituie infracþiunea prev. de

art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 numai dacã comercializarea unor astfel de mãrfuri

întruneºte cumulativ douã condiþii ºi anume: atingerea titularului mãrcii ºi inducerea în eroare

a consumatorilor asupra produsului sau serviciului. Fapta inculpaþilor care au oferit spre

vânzare mãrfuri contrafãcute, purtând mãrci identice cu mãrci înregistrate, întruneºte doar

prima condiþie prevãzutã de textul incriminator, în sensul cã aduce atingere titularilor mãrcilor;

nu este întrunitã însã cea de-a doua condiþie, privind inducerea în eroare a consumatorilor

asupra produselor, atât timp cât din probele administrate nu rezultã cã inculpaþii ar fi prezentat

bunurile în discuþie ca fiind originale.

Curtea de Apel Galaþi, secþia penalã,

Decizia nr. 25/A din 07.02. 2008

Prin sentinþa penalã nr. 464 din 5.11.2007 a Tribunalului Vrancea s-a dispus

condamnarea inculpaþilor N.V. ºi P.D. la câte o pedeapsã de 3 luni închisoare pentru

sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 ºi la câte o pedeapsã

de 6 luni închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 5 lit. b din Legea nr.

11/1991. În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiþionatã a executãrii

pedepsei rezultante de 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat.

În baza art. 118 lit. f Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpaþi a urmãtoarelor

bunuri: 84 bucãþi treninguri marca Nike, 21 bucãþi treninguri marca Puma, 8 bucãþi hanorace

marca Nike, 2 treninguri Adidas, 1 bluzon Puma, 1 parfum LaCoste, 2 parfumuri Carolina

Herrera, 1 parfum Dolce&Gabana ºi 1 parfum Hugo.

În fapt, s-a reþinut cã inculpaþii au cumpãrat din complexul comercial „Europa” din

apropierea municipiului Bucureºti mai multe produse inscripþionate cu denumirea unor firme

de prestigiu, bunuri pe care la data de 01.03.2007 le-au expus spre vânzare în faþa societãþii

1

comerciale pe care o administrau, ocazie cu care au fost depistaþi de organele de poliþie. S-a

reþinut cã inculpaþii au recunoscut cã produsele respective erau contrafãcute, ºtiind acest

lucru din momentul cumpãrãrii lor, datoritã diferenþelor mari de preþ faþã de produsele

originale.

Prin decizia penalã nr. 25/A din 07.02.2008 Curtea de Apel Galaþi a admis apelurile

declarate de inculpaþi ºi în baza art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 74 lit. a

ºi c, art. 76 lit. e Cod penal ºi art. 63 alin. 3 Cod penal, a condamnat pe fiecare dintre inculpaþi

la câte o amendã în cuantum de 600 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la 10 alin. 1 lit. d Cod procedurã penalã a achitat

inculpaþii pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991.

La adoptarea acestei soluþii, instanþa a avut în vedere urmãtoarele:

În ceea ce priveºte sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr.

11/1991 s-a constatat cã fapta de punere în circulaþie a mãrfurilor contrafãcute constituie

infracþiune numai dacã comercializarea unor astfel de mãrfuri întruneºte cumulativ douã

condiþii, ºi anume: atingerea titularului mãrcii ºi inducerea în eroare a consumatorului asupra

produsului sau serviciului. În speþã, inculpaþii au oferit spre vânzare mãrfuri contrafãcute

purtând mãrci identice cu cele înregistrate pentru produsele Puma, Nike ºi LaCoste, instanþa

considerând astfel cã fapta acestora întruneºte doar prima condiþie prevãzutã de textul

incriminator, aducând atingere titularilor mãrcilor. S-a apreciat cã nu este însã întrunitã cea

de-a doua condiþie, privind inducerea în eroare a consumatorilor asupra produselor, având

în vedere cã din probele administrate nu rezultã cã inculpaþii ar fi prezentat bunurile în discuþie

ca fiind originale. Dimpotrivã, preþurile la care sperau sã îºi comercializeze marfa în mediul

rural sau târguri erau net inferioare celor la care se vând produsele originale, marfa fiind

destinatã unui segment al populaþiei cu venituri reduse, neinteresat de originea ori

provenienþa produselor, ci de preþul scãzut, accesibil al acestora.

Aºadar, nefãcându-se dovada cã inculpaþii au urmãrit sã ascundã cumpãrãtorilor faptul

cã produsele sunt contrafãcute ºi nici cã ar fi întreprins vreo manoperã pentru inducerea în

eroare a acestora, Curtea de Apel a considerat cã fapta inculpaþilor nu întruneºte elementele

constitutive ale infracþiunii prevãzute de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991, dispunând

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedurã penalã.

În baza art. 84 alin. 1 din Legea nr. 84/1996 a dispus confiscarea în vederea distrugerii

a 20 treninguri ºi a unui bluzon, inscripþionate cu marca Puma ºi a unui flacon de parfum

purtând însemnul LaCoste.

A dispus confiscarea în folosul statului a 84 bucãþi treninguri ºi 8 bucãþi hanorace

inscripþionate cu marca Nike, 2 bucãþi treninguri inscripþionate cu marca Adidas, 2 flacoane

parfum purtând inscripþia Carolina Herrera, 1 flacon parfum purtând inscripþia Dolce&Gabana

ºi 1 flacon de parfum purtând inscripþia Hugo. A respins ca nefondat apelul declarat de

Parchetul de pe lângã Tribunalul Vrancea.

În apelul formulat de procuror s-a solicitat schimbarea încadrãrii juridice din

infracþiunea prevãzutã de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 în infracþiunea prevãzutã

de art. 86 din Legea nr. 84/1998, susþinându-se cã Legea nr. 84/1998 este ulterioarã ºi are

2

caracter special în raport cu norma generalã la care se referã Legea nr. 11/1991, astfel încât

în cauzã sunt incidente dispoziþiile art. 86 din Legea nr. 84/1998. Curtea de Apel Galaþi a

apreciat cã schimbarea încadrãrii juridice nu se impune având în vedere cã dispoziþiile art.

86 din Legea nr. 84/1998 incrimineazã acte de concurenþã neloialã diferite de cele reþinute

în sarcina inculpaþilor.

În ceea ce priveºte confiscarea mãrfurilor contrafãcute, Curtea de Apel a reþinut cã

aceastã mãsurã este reglementatã în legea specialã (Legea nr. 84/1998), în art. 84, potrivit

cãruia titularii mãrcii pot solicita instanþei judecãtoreºti sã dispunã mãsura confiscãrii ºi, dupã

caz, a distrugerii produselor care poartã mãrci sau indicaþii geografice prevãzute la art. 83;

în consecinþã, instanþa de fond a fãcut o greºitã aplicare a legii, invocând dispoziþiile art. 118

lit. f din Codul penal.

Prin decizia nr. 2236 din 20.06.2008 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie a fost respins

ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Galaþi.

În recurs, parchetul a solicitat schimbarea încadrãrii juridice din infracþiunea prevãzutã

de art. 5 alin 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 în infracþiunea prevãzutã de art. 5 lit. g din Legea

nr. 11/1991, modificatã prin Legea nr. 298/2001. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a respins

aceastã solicitare cu motivarea cã s-ar încãlca prevederile art. 6 din Convenþia Drepturilor

Omului, dacã s-ar admite ca de abia în faza recursului sã se reþinã încadrarea juridicã

corectã, întrucât în acest mod inculpaþii s-ar afla în situaþia de a nu fi fost corect informaþi

asupra procedurilor formulate împotriva lor ºi de a fi lipsiþi de calea de atac împotriva acestei

decizii.

Instanþa supremã apreciazã cã în mod corect instanþa de apel a analizat infracþiunea

prevãzutã de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr.

298/2001 care incrimineazã punerea în circulaþie de produse contrafãcute ºi a pronunþat,

corect, o soluþie de achitare, reþinând cã nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracþiuni.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a constatat cã în cauzã nu s-a solicitat ºi nu s-a

procedat la extinderea procesului penal ºi cu privire la infracþiunea reglementatã de art. 5 lit.

g din Legea nr. 11/1991 în condiþiile art. 336 Cod procedurã penalã, astfel cã nu se poate

ajunge la o condamnare a inculpaþilor direct în recurs pentru o infracþiune ce nu a constituit

obiectul actului de acuzare.

Revenind la încadrarea juridicã a faptelor, reþinutã în cauzã de instanþele de judecatã,

decizia Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie a analizat hotãrârile atacate sub aspectul motivelor

de recurs invocate, arãtând cã în mod corect instanþa de fond a dispus achitarea inculpaþilor

pentru sãvârºirea infracþiunii prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, întrucât nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acesteia ºi expunând totodatã motivele pentru care în

recurs nu se poate dispune condamnarea pentru infracþiunea prev. de art. 5 lit. g din Legea

nr. 11/1991 sau cea prev. de art. 86 din Legea nr. 84/1998, care nu au constituit obiectul

actului de acuzare.

3

Notã:

Deciziile redate mai sus readuc în discuþie problema delimitãrii corecte în drept a

infracþiunii de concurenþã neloialã, aºa cum este reglementatã în Legea nr. 11/1991, de

aceeaºi infracþiune incriminatã în art. 86 din Legea nr. 84/1998.

Potrivit dispoziþiilor art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 modificatã prin OUG nr.

121/2003, constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu

amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei punerea în circulaþie de mãrfuri contrafãcute ºi/sau

pirat, a cãror comercializare aduce atingere titularului mãrcii ºi induce în eroare

consumatorul asupra calitãþii produsului/serviciului.

Potrivit dispoziþiilor art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991 modificatã prin OUG nr.


amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea,

oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mãrfuri sau servicii purtând menþiuni false

privind brevetele de invenþii, mãrcile, indicaþiile geografice, desenele sau modelele

industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectualã cum ar fi

aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele

publicitare ºi altele asemenea, originea ºi caracteristicile mãrfurilor, precum ºi cu privire

la numele producãtorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe

ceilalþi comercianþi ºi pe beneficiari.

Art. 5 alin. 2 prevede cã prin menþiuni false asupra originii mãrfurilor se înþeleg orice

indicaþii de naturã a face sã se creadã cã mãrfurile au fost produse într-o anumitã localitate,

într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat.

Art. 86 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 stipuleazã cã orice utilizare a mãrcilor sau

indicaþiilor geografice, contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã sau comercialã,

în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie un act de concurenþã neloialã ºi

se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la doi ani sau cu amendã de 15 milioane.

În speþa analizatã, aºa cum s-a precizat anterior, inculpaþii au cumpãrat din complexul

comercial Europa mai multe produse inscripþionate cu denumirea unor firme de prestigiu,

bunuri pe care le-au expus spre vânzare în cadrul firmei pe care o deþineau.

Analizând aceastã faptã din punctul de vedere al elementelor constitutive ale fiecãreia

din cele trei infracþiuni de mai sus, se constatã urmãtoarele: art. 5 lit. b din Legea nr.

11/1991 sancþioneazã punerea în circulaþie de mãrfuri contrafãcute, care aduce atingere

titularului mãrcii, sãvârºitã în scopul inducerii în eroare a consumatorilor asupra calitãþii

produselor. Ceea ce caracterizeazã aceastã infracþiune este deci o calificare a intenþiei

fãptuitorului prin scopul expres urmãrit, acela al inducerii în eroare a consumatorilor în ceea

ce priveºte calitatea produselor. Din situaþia de fapt, astfel cum a fost reþinutã de instanþele

de judecatã, nu rezultã însã cã inculpaþii ar fi întreprins vreo acþiune de naturã sã indice

urmãrirea unui asemenea scop, expunerea spre vânzare a mãrfurilor purtând mãrci identice

cu mãrci înregistrate, nefiind însoþitã de nicio menþiune privind calitatea acestora.

Considerãm cã faptele comise de inculpaþi nu se circumscriu nici elementului material

al infracþiunii prev. de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991, esenþial pentru existenþa acesteia

4

fiind ca mãrfurile sã poarte menþiuni false privind mãrcile, originea ºi caracteristicile acestora

etc., cerinþe care nu se regãsesc în activitatea infracþionalã desfãºuratã de aceºtia.

Apreciem cã fapta descrisã întruneºte elementele constitutive ale infracþiunii prev. de

art. 86 din Legea nr. 84/1998. Sub aspectul elementului material, infracþiunea se poate

realiza prin acþiunea de utilizare a mãrcilor contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã

sau comercialã. În doctrinã, prin „practici loiale” se înþelege respectarea întrutotul a practicilor,

obiceiurilor bazate pe încredere din activitatea industrialã sau comercialã, fãrã a încãlca

drepturile comercianþilor sau ale consumatorilor. Considerãm cã punerea în vânzare a unor

produse ce poartã fãrã drept însemnele unei mãrci înregistrate reprezintã o astfel de utilizare

a unei mãrci contrarã practicilor loiale. Pentru realizarea elementului material al infracþiunii

este necesar ca fãptuitorul sã urmãreascã inducerea în eroare a consumatorilor, legiuitorul

nespecificând de aceastã datã aspectul asupra cãruia trebuie sã poarte eroarea, ca în situaþia

art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991. În consecinþã, apreciem cã inculpaþii, prin expunerea de

produse care purtau în mod neautorizat însemnele unor mãrci înregistrate, despre care ºtiau

cã nu sunt originale, au urmãrit sã creeze confuzie în rândul consumatorilor cu privire la

originalitatea acestora.

Pe de altã parte, art. 86 din Legea nr. 84/1998 reprezintã o reglementare specialã,

pentru cã prevede o formã de concurenþã neloialã comisã prin utilizarea unei mãrci sau

indicaþii geografice, în raport cu art. 5 din Legea nr. 11/1991, care constituie reglementarea

de bazã a infracþiunii de concurenþã neloialã ºi se referã la toate obiectele proprietãþii

industriale, motiv pentru care considerãm cã în cazul concurenþei neloiale în materie de mãrci

se va aplica norma specialã din art. 86 al Legii nr. 84/1998.








actului de acuzare.

5

Infracþiunea prevãzutã de art. 83, lit. b din Legea nr. 84/1998.

Elemente constitutive. Latura subiectivã

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi

speciale. Infracþiuni privind mãrcile


- infracþiuni privind mãrcile

- art. 83, alin. 1, lit. b din Legea nr. 84/1998

Legea nr. 84/1998,

art. 83, alin.1, lit. b

Infracþiunea prevãzutã de art.83, alin.1, lit.b din Legea nr.84/1998, constând în

punerea în circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o

marcã înregistratã pentru produse identice sau similare ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii

înregistrate, se sãvârºeºte cu intenþie directã sau indirectã. În cauzã, autoarea infracþiunii, în

calitate de administrator al unei societãþi comerciale, poartã întreaga responsabilitate pentru

operaþiunile comerciale desfãºurate de societate, având obligaþia ºi posibilitatea sã constate

cã marfa cu care martorul fãcea aprovizionarea este contrafãcutã ºi sã nu o expunã spre

vânzare. Sub aspectul laturii subiective a infracþiunii de contrafacere, inculpata a acþionat cu

intenþie directã, în sensul cã deºi nu a urmãrit, a acceptat posibilitatea prejudicierii titularilor

mãrcilor prin punerea în circulaþie a unor însemne identice cu mãrcile protejate ºi fãrã a

verifica, în lipsa certificatului de proprietate ºi a declaraþiei de conformitate, dacã în aceastã

modalitate se aduce atingere unor drepturi exclusive de proprietate intelectualã.

I.C.C.J., Secþia penalã,

decizia nr. 901 din 12.03.2008

Prin sentinþa penalã nr. 322 din 14.06.2007 a Tribunalului Galaþi, rãmasã definitivã prin

decizia penalã mai sus-menþionatã, inculpata T. A. a fost condamnatã la amendã penalã în

cuantum de 1500 RON, pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 83, lit. b din Legea nr.

84/1998.

În baza dispoziþiilor art. 14 din Codul de procedurã penalã, cu referire la art. 346 din

Codul de procedurã penalã, s-a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilã

civilmente S.C. „A.” S.R.L. Galaþi, la plata de daune morale, dupã cum urmeazã:

- contravaloarea în lei a sumei de 200 euro cãtre partea civilã Puma A. G. Rudolf

Dassler Sport;

- 4000 RON cãtre partea civilã Nike International L.T.D.

În baza dispoziþiilor art. 118, lit. b din Codul penal, s-a dispus confiscarea bunurilor

indisponibilizate ºi lãsate în custodia lui S. C., conform procesului verbal din data de

1.09.2005, iar în baza dispoziþiilor art. 11, alin. 1, lit. c ºi alin. 2 din OUG nr. 100/2005, ºi

distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatei.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, instanþa de fond a avut în vedere cã inculpata T.

A., administrator al unei societãþi comerciale, a deschis un punct de lucru cu destinaþie comerþ

cu amãnuntul al articolelor de îmbrãcãminte ºi articole din piele. De aprovizionarea acestui

punct de lucru se ocupa martorul S. C., care în perioada aprilie-iunie 2005 a achiziþionat mai

multe produse din complexul „Europa” din Bucureºti, pe bazã de facturã ºi le-a expus spre

vânzare.

Cu ocazia unui control efectuat de cãtre organele de poliþie, la acest punct de lucru au

fost identificate 9 perechi de pantofi purtând marca Puma ºi un numãr de 104 perechi pantofi

sport, marca Nike ºi/sau semnul figurativ „SWOOSH”.

Produsele purtând marca Puma ºi Nike, identificate ºi reþinute la control, au fost

analizate, constatându-se cã nu prezentau elemente de identificare a produselor originale ºi

concluzionându-se cã articolele expuse la vânzare sunt contrafãcute.

Împotriva sentinþei instanþei de fond, a declarat apel inculpata, care apreciazã cã în

mod greºit s-a dispus condamnarea sa, deoarece din probele administrate rezultã cã fapta

nu a fost sãvârºitã de inculpatã, ci de cãtre martorul S. C., martor în cauzã, care a cumpãrat

ºi aprovizionat punctul de lucru cu marfa contrafãcutã ºi a expus-o la vânzare. Faþã de aceste

motive de apel, inculpata solicitã achitarea în baza art. 11, pct. 2, lit. a, raportat la art. 10, lit.

c din Codul penal.

Instanþa de apel, prin decizia penalã nr. 4/A din 9 ianuarie 2008, a respins ca nefondat

apelul inculpatei, constatând sãvârºirea faptei cu vinovãþie de cãtre aceasta, pentru mai multe

considerente.

Astfel, chiar dacã martorul S. C. a fost cel care a aprovizionat standul cu marfa

contrafãcutã, vinovãþia pentru punerea în circulaþie a acesteia incumbã inculpatei, care în

calitate de administrator al societãþii comerciale poartã întreaga responsabilitate pentru

operaþiunile comerciale desfãºurate de societate.

Inculpata se ocupa de contabilitatea societãþii, înregistrând facturile pe care i le preda

martorul, prilej cu care putea sã constate ce produse au fost achiziþionate de cãtre martorul

S. C., respectiv sã vadã cã produsele nu erau însoþite de certificate de calitate, de declaraþii

de conformitate, precum ºi faptul cã preþul de achiziþie era mic în raport cu produsele

originale, putând sã îºi dea seama cã marfa este contrafãcutã ºi sã nu o expunã la vânzare.

Inculpata, în calitate de administrator, avea obligaþia ºi posibilitatea sã constate cã produsele

cu care era aprovizionatã societatea erau contrafãcute.

În condiþiile în care inculpata nu a fãcut nici un demers legal (procurã), pentru a delega

pe martorul S. C. sã efectueze operaþiuni comerciale în numele acesteia, întreaga rãspundere

pentru activitatea desfãºuratã de acesta revine administratorului societãþii. Mai mult decât

atât, inculpata i-a dat în mod tacit martorului dreptul de a efectua operaþiuni comerciale în

numele ei ºi al societãþii al cãrei administrator era, respectiv sã cumpere ºi sã vândã marfa

dupã bunul plac al acestuia, inculpata ocupându-se de contabilitatea societãþii.

Pentru motivele arãtate mai sus, Curtea de Apel Galaþi a respins apelul declarat de

inculpata T. A., menþinând hotãrârea instanþei de fond.

Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs inculpata T. A., criticând-o ca

netemeinicã prin prisma cazului de casare prevãzut de art. 385 , pct. 18 din Codul de9

procedurã penalã, întrucât s-a comis o gravã eroare, de fapt, solicitând casarea hotãrârilor

ºi achitarea sa în baza art. 10, lit. c din Codul de procedurã penalã.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, prin decizia penalã nr. 901 din 12 martie 2008, a

respins ca nefondat recursul inculpatei, constatând cã instanþele de fond ºi de apel au reþinut

corect situaþia de fapt imputatã inculpatei, printr-un examen complet al mijloacelor de probã

administrate în cauzã. Totodatã, instanþa supremã a stabilit cã sub aspectul laturii subiective

a infracþiunii de contrafacere, inculpata a acþionat cu intenþie directã, în sensul cã deºi nu a

urmãrit, a acceptat posibilitatea prejudicierii titularilor celor douã mãrci, prin punerea în

circulaþie a unor însemne identice cu mãrcile protejate, ºi fãrã a verifica, în lipsa certificatului

de proprietate ºi a declaraþiei de conformitate, dacã în aceastã modalitate se aduce atingere

unor drepturi exclusive de proprietate intelectualã.

Infracþiunea prevãzutã de art. 83, lit. b din Legea nr. 84/1998.

Elemente constitutive. Latura subiectivã





- art. 83, alin. 1, lit. b din Legea nr. 84/1998

Legea nr. 84/1998,

art. 83, alin.1, lit. b

Infracþiunea prevãzutã de art.83, alin.1, lit.b din Legea nr.84/1998, constând în

punerea în circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o

marcã înregistratã pentru produse identice sau similare ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii

înregistrate, se sãvârºeºte cu intenþie directã sau indirectã. În cauzã, autoarea infracþiunii, în

calitate de administrator al unei societãþi comerciale, poartã întreaga responsabilitate pentru

operaþiunile comerciale desfãºurate de societate, având obligaþia ºi posibilitatea sã constate

cã marfa cu care martorul fãcea aprovizionarea este contrafãcutã ºi sã nu o expunã spre

vânzare. Sub aspectul laturii subiective a infracþiunii de contrafacere, inculpata a acþionat cu

intenþie directã, în sensul cã deºi nu a urmãrit, a acceptat posibilitatea prejudicierii titularilor

mãrcilor prin punerea în circulaþie a unor însemne identice cu mãrcile protejate ºi fãrã a

verifica, în lipsa certificatului de proprietate ºi a declaraþiei de conformitate, dacã în aceastã

modalitate se aduce atingere unor drepturi exclusive de proprietate intelectualã.

I.C.C.J., Secþia penalã,

decizia nr. 901 din 12.03.2008

Prin sentinþa penalã nr. 322 din 14.06.2007 a Tribunalului Galaþi, rãmasã definitivã prin

decizia penalã mai sus-menþionatã, inculpata T. A. a fost condamnatã la amendã penalã în

cuantum de 1500 RON, pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 83, lit. b din Legea nr.

84/1998.

În baza dispoziþiilor art. 14 din Codul de procedurã penalã, cu referire la art. 346 din

Codul de procedurã penalã, s-a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilã

civilmente S.C. „A.” S.R.L. Galaþi, la plata de daune morale, dupã cum urmeazã:

- contravaloarea în lei a sumei de 200 euro cãtre partea civilã Puma A. G. Rudolf

Dassler Sport;

- 4000 RON cãtre partea civilã Nike International L.T.D.

În baza dispoziþiilor art. 118, lit. b din Codul penal, s-a dispus confiscarea bunurilor

indisponibilizate ºi lãsate în custodia lui S. C., conform procesului verbal din data de

1.09.2005, iar în baza dispoziþiilor art. 11, alin. 1, lit. c ºi alin. 2 din OUG nr. 100/2005, ºi

distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatei.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, instanþa de fond a avut în vedere cã inculpata T.

A., administrator al unei societãþi comerciale, a deschis un punct de lucru cu destinaþie comerþ

cu amãnuntul al articolelor de îmbrãcãminte ºi articole din piele. De aprovizionarea acestui

punct de lucru se ocupa martorul S. C., care în perioada aprilie-iunie 2005 a achiziþionat mai

multe produse din complexul „Europa” din Bucureºti, pe bazã de facturã ºi le-a expus spre

vânzare.

Cu ocazia unui control efectuat de cãtre organele de poliþie, la acest punct de lucru au

fost identificate 9 perechi de pantofi purtând marca Puma ºi un numãr de 104 perechi pantofi

sport, marca Nike ºi/sau semnul figurativ „SWOOSH”.

Produsele purtând marca Puma ºi Nike, identificate ºi reþinute la control, au fost

analizate, constatându-se cã nu prezentau elemente de identificare a produselor originale ºi

concluzionându-se cã articolele expuse la vânzare sunt contrafãcute.

Împotriva sentinþei instanþei de fond, a declarat apel inculpata, care apreciazã cã în

mod greºit s-a dispus condamnarea sa, deoarece din probele administrate rezultã cã fapta

nu a fost sãvârºitã de inculpatã, ci de cãtre martorul S. C., martor în cauzã, care a cumpãrat

ºi aprovizionat punctul de lucru cu marfa contrafãcutã ºi a expus-o la vânzare. Faþã de aceste

motive de apel, inculpata solicitã achitarea în baza art. 11, pct. 2, lit. a, raportat la art. 10, lit.

c din Codul penal.

Instanþa de apel, prin decizia penalã nr. 4/A din 9 ianuarie 2008, a respins ca nefondat

apelul inculpatei, constatând sãvârºirea faptei cu vinovãþie de cãtre aceasta, pentru mai multe

considerente.

Astfel, chiar dacã martorul S. C. a fost cel care a aprovizionat standul cu marfa

contrafãcutã, vinovãþia pentru punerea în circulaþie a acesteia incumbã inculpatei, care în

calitate de administrator al societãþii comerciale poartã întreaga responsabilitate pentru

operaþiunile comerciale desfãºurate de societate.

Inculpata se ocupa de contabilitatea societãþii, înregistrând facturile pe care i le preda

martorul, prilej cu care putea sã constate ce produse au fost achiziþionate de cãtre martorul

S. C., respectiv sã vadã cã produsele nu erau însoþite de certificate de calitate, de declaraþii

de conformitate, precum ºi faptul cã preþul de achiziþie era mic în raport cu produsele

originale, putând sã îºi dea seama cã marfa este contrafãcutã ºi sã nu o expunã la vânzare.

Inculpata, în calitate de administrator, avea obligaþia ºi posibilitatea sã constate cã produsele

cu care era aprovizionatã societatea erau contrafãcute.

În condiþiile în care inculpata nu a fãcut nici un demers legal (procurã), pentru a delega

pe martorul S. C. sã efectueze operaþiuni comerciale în numele acesteia, întreaga rãspundere

pentru activitatea desfãºuratã de acesta revine administratorului societãþii. Mai mult decât

atât, inculpata i-a dat în mod tacit martorului dreptul de a efectua operaþiuni comerciale în

numele ei ºi al societãþii al cãrei administrator era, respectiv sã cumpere ºi sã vândã marfa

dupã bunul plac al acestuia, inculpata ocupându-se de contabilitatea societãþii.

Pentru motivele arãtate mai sus, Curtea de Apel Galaþi a respins apelul declarat de

inculpata T. A., menþinând hotãrârea instanþei de fond.

Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs inculpata T. A., criticând-o ca

netemeinicã prin prisma cazului de casare prevãzut de art. 385 , pct. 18 din Codul de9

procedurã penalã, întrucât s-a comis o gravã eroare, de fapt, solicitând casarea hotãrârilor

ºi achitarea sa în baza art. 10, lit. c din Codul de procedurã penalã.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, prin decizia penalã nr. 901 din 12 martie 2008, a

respins ca nefondat recursul inculpatei, constatând cã instanþele de fond ºi de apel au reþinut

corect situaþia de fapt imputatã inculpatei, printr-un examen complet al mijloacelor de probã

administrate în cauzã. Totodatã, instanþa supremã a stabilit cã sub aspectul laturii subiective

a infracþiunii de contrafacere, inculpata a acþionat cu intenþie directã, în sensul cã deºi nu a

urmãrit, a acceptat posibilitatea prejudicierii titularilor celor douã mãrci, prin punerea în

circulaþie a unor însemne identice cu mãrcile protejate, ºi fãrã a verifica, în lipsa certificatului

de proprietate ºi a declaraþiei de conformitate, dacã în aceastã modalitate se aduce atingere

unor drepturi exclusive de proprietate intelectualã.

Infracþiuni privind mãrcile. Art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea

nr. 84/1998





- art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998

Legea nr. 84/1998, art. 83,

alin. (1), lit. b)

Potrivit art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile

geografice, constituie infracþiune punerea în circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o

marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã pentru produse identice ori similare ºi care

prejudiciazã pe titularul mãrcii înregistrate.

Achiziþionarea ºi punerea în vânzare, fãrã drept, de produse care poartã o marcã

identicã sau similarã cu o marcã înregistratã pentru produse identice ori similare, reprezintã

o punere în circulaþie, în sensul art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998, ºi realizeazã

latura obiectivã a infracþiunii prevãzute în acest text de lege.

I. C. C. J., Secþia penalã,

decizia nr. 3261 din 19 iunie 2007

Tribunalul Dâmboviþa, Secþia penalã, prin sentinþa nr. 343 din 3 noiembrie 2006,

rãmasã definitivã prin decizia mai sus-menþionatã, l-a achitat, în baza art. 11, pct. 2, lit. a),

raportat la art. 10, alin. (1), lit. c) din Codul de procedurã penalã, pe inculpatul N. L., pentru

infracþiunea prevãzutã în art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Instanþa a reþinut cã inculpatul N. L. este încadrat în muncã, în funcþia de merceolog

la societatea comercialã M., având între atribuþiile de serviciu asigurarea aprovizionãrii

unitãþilor de care rãspunde ºi fiindu-i totodatã angajatã rãspunderea pentru aprovizionarea

cu produse, fãrã respectarea normelor legale.

În perioada octombrie 2003 - martie 2005, societatea comercialã M. a fost

aprovizionatã de N. L. ºi învinuitele S. D., S. V., C. E. ºi V. F., gestionare la raionul sport din

cadrul unitãþii, cu 33 compleuri trening inscripþionate Nike de la societatea comercialã F., 3

mingi de fotbal inscripþionate Nike de la societatea comercialã O. ºi 3 fesuri inscripþionate Nike

de la societatea comercialã S.

Potrivit contractului încheiat între societatea comercialã E., în calitate de furnizor, care

este ºi importator ºi distribuitor oficial al produselor purtând marca Nike pe teritoriul României,

ºi societatea comercialã M., în calitate de dealer, aceasta nu putea expune ºi vinde produse

cu marca Nike, cu excepþia celor livrate de furnizor.

Astfel, în incinta complexului M., nu puteau fi expuse spre vânzare produsele

inscripþionate Nike, aprovizionate de la societãþile comerciale F., O. ºi S.

Deºi existã un contract de exclusivitate cu societatea comercialã E., inculpatul N. L.

a aprovizionat cu articole ºi de la alte unitãþi ori a acceptat, în calitate de merceolog,

aprovizionarea cu articole inscripþionate Nike de la unitãþile menþionate, aprovizionare

efectuatã de învinuitele S. D., S. V., C. E. ºi V. F., articolele respective fiind expuse spre

vânzare.

În cursul urmãririi penale, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate,

din care a rezultat cã toate produsele sunt contrafãcute.

Din materialul probator administrat în cauzã, prima instanþã a reþinut cã fapta nu a fost

sãvârºitã de inculpat, între altele, pentru urmãtoarele considerente:

Potrivit art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998, constituie infracþiune punerea în

circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o marcã

înregistratã pentru produse identice sau similare ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii

înregistrate.

Într-adevãr, existã o marcã înregistratã legal pentru produsele Nike, aceasta fiind

protejatã pe teritoriul României la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci.

Sãvârºirea infracþiunii prevãzute în art. 83 din Legea nr. 84/1998 este condiþionatã de

o situaþie premisã, care constã în preexistenþa unui certificat de înregistrare a mãrcii sau

indicaþiei geografice aflatã în perioada de valabilitate.

Prin actul normativ sus-menþionat, nu s-a definit legal noþiunea de punere în circulaþie,

astfel cã, din probele existente la dosar, rezultã cã, de fapt, aceste produse au fost puse în

circulaþie nu de cãtre inculpat, ci de societãþile de la care s-au aprovizionat gestionarele

raionului sport.

Prin decizia nr. 50 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Ploieºti, Secþia penalã, a

respins apelul procurorului ca nefondat.

Împotriva deciziei, procurorul a formulat recurs, susþinând cã hotãrârile pronunþate în

cauzã sunt nelegale ºi netemeinice, casabile pentru motivul de recurs prevãzut în dispoziþiile

art. 385 , alin. (1), pct. 18 din Codul de procedurã penalã. 9

Recursul este fondat.

Din actele ºi lucrãrile dosarului, rezultã cã:

- între societatea comercialã E., importator ºi distribuitor oficial al produselor purtând

marca Nike, ºi societatea comercialã M. s-a încheiat contractul din 19 aprilie 2004. Potrivit

contractului, produsele urmeazã a fi livrate dealerului de la depozitul furnizorului. În art. 13

al contractului, s-a prevãzut cã, în spaþiile sale comerciale, dealerul nu va vinde ºi nu va

expune alte produse purtând marca Nike, cu excepþia celor livrate de furnizor;

- societatea comercialã E. este unicul importator ºi dealer autorizat pentru România,

a produselor marca Nike;

- din fiºa postului rezultã cã N. L. asigurã aprovizionarea unitãþilor de care rãspunde

ºi în acelaºi timp rãspunde pentru aprovizionarea cu produse, fãrã respectarea legislaþiei în

vigoare;

- inculpatul, audiat în primã instanþã, a precizat cã a avut cunoºtinþã de contractul de

exclusivitate de distribuire a produselor Nike, dar nu a avut cunoºtinþã cã produsele

achiziþionate sunt contrafãcute.

Relativ la preþul produselor achiziþionate ce purtau marca Nike, a declarat cã acesta

era mai mic decât al produselor originale, dar a susþinut cã ºi produsele originale Nike au

reduceri de preþ, în general, în sezon.

Potrivit art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998, constituie infracþiune punerea în

circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o marcã

înregistratã pentru produse identice sau similare ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii

înregistrate.

Prima instanþã a dat o interpretare greºitã dispoziþiilor art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea

nr. 84/1998, apreciind cã sãvârºirea acestei infracþiuni este condiþionatã de o situaþie premisã,

care constã în preexistenþa unui certificat de înregistrare a mãrcii sau indicaþiei geografice

aflatã în perioada de valabilitate.

A mai reþinut cã prin actul normativ nu s-a definit legal noþiunea de punere în circulaþie,

astfel cã din probele existente la dosar rezultã cã aceste produse au fost puse în circulaþie nu

de cãtre inculpat, ci de societãþile de la care s-a fãcut aprovizionarea.

Interpretarea textului art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998, þinând seama de

starea de fapt rezultatã din probe, este greºitã.

Inculpatul, merceolog cu activitate îndelungatã în domeniu, a fãcut aprovizionarea cu

produse purtând marca Nike, prin încãlcarea contractului încheiat cu societatea comercialã

E., unic distribuitor al produselor Nike, aprovizionându-se de la diverse societãþi, deºi, în

contract, este stipulat cã produsele Nike se livreazã numai din depozitul furnizorului.

Fãcând aprovizionãri cu articole de la firma autorizatã, inculpatul putea ºi trebuia sã-ºi

dea seama cã preþul acestora era mult mai mare decât al produselor aprovizionate de la alte

firme ºi, în plus, cã acestea, în cuprinsul actelor ce însoþeau marfa, nu atestau cã produsele

respective sunt marca Nike.

Aprovizionând unitatea cu produse contrafãcute, acestea fiind expuse spre vânzare

în magazinele societãþii comerciale M., este realizatã latura obiectivã a infracþiunii prevãzute

în art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998. Cum potrivit fiºei postului, inculpatul ºi-a

încãlcat cu ºtiinþã atribuþiile de serviciu, el urmeazã a rãspunde pentru fapta sãvârºitã.

În acelaºi timp, este de observat cã, prin conþinutul ei concret, fapta nu prezintã gradul

de pericol social al unei infracþiuni.

Inculpatul, personal, a fãcut o singurã aprovizionare ºi a acceptat ca, la rândul lor,

gestionarele sã facã aprovizionãri, articolele fiind expuse spre vânzare. La un moment dat,

inculpatul le-a atras atenþia gestionarelor sã nu mai achiziþioneze mãrfuri purtând marca Nike

de la societatea comercialã F., aspect recunoscut ºi de acestea.

Nu existã dovezi cã inculpatul a încercat sã producã un prejudiciu furnizorului din

contractul încheiat cu societatea comercialã M. ºi nici cã acesta a obþinut sau urmãrit sã

obþinã foloase nejustificate.

Având în vedere ºi persoana inculpatului, tânãr, fãrã antecedente penale, cu o conduitã

corectã în societate, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a admis recursul în temeiul art. 385 ,15

pct. 2, lit. d) din Codul de procedurã penalã, a casat cele douã hotãrâri ºi, rejudecând, a

dispus achitarea inculpatului conform art. 11, pct. 2, lit. a), raportat la art. 10, alin. (1), lit. b )1

din Codul de procedurã penalã, cu referire la art. 18 din Codul penal.1

În baza art. 18 , alin. (3), raportat la art. 91, lit. c) din Codul penal, a aplicat inculpatului1

amenda cu caracter administrativ, în sumã de 500 RON.

Persoanã care are calitatea de a solicita înregistrarea unei

indicaþii geografice

Legea nr. 84/1998, art. 23, art. 67, art. 68, art. 70

H.G. nr. 833/1998

Înregistrarea unei indicaþii geografice se poate solicita numai de asociaþia de

producãtori care desfãºoarã o activitate de producþie în zona geograficã, pentru produsele

solicitate. În consecinþã, o societate pe acþiuni, cu capital integral de stat, nu face parte din

categoria asociaþiilor de producãtori, pentru care Legea nr. 84/1998 îngãduie înregistrarea

indicaþiilor geografice.


decizia civilã nr. 258, din 16 ianuarie 2007

Prin acþiunea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti la 26.01.2004, reclamanta S.C.

R.G. S.A. a formulat o contestaþie împotriva înregistrãrii indicaþiei geografice „Borsec”, fãcutã

pentru clasa 32, de cãtre S.N.A.M. S.A., ºi s-a solicitat respingerea deciziei OSIM

1037/07.10.2003 ºi respingerea înregistrãrii indicaþiei geografice „Borsec”.

Tribunalul Bucureºti, secþia a III-a civilã, prin sentinþa civilã nr. 1027/2004, a respins

contestaþia dupã ce, printr-o încheiere din 15 septembrie 2004, a respins excepþia lipsei

calitãþii procesuale pasive a OSIM ºi a introdus în cauzã SNAM în calitate de solicitantã a

înregistrãrii indicaþiei geografice contestatã de reclamantã.

S-a constatat de instanþa fondului cã decizia OSIM de respingere a opoziþiei la

înregistrarea indicaþiei geografice este temeinicã ºi legalã.

S-a reþinut cã pârâta SNAM este producãtor al apei minerale naþionale de la sursã, ca

bun public ºi zãcãmânt natural, care îi este dat spre administrare ºi exploatare în areale

geografice determinate prin acte normative (H.G. nr. 695/1999, H.G. nr. 760/2001). S-a mai

reþinut cã obiectul de activitate al pârâtei este reglementat de anexa 1 la H.G. nr. 786/1997,

prin care aceastã pârâtã a fost înfiinþatã. Potrivit art. 6 din anexã, pârâta efectueazã activitãþi

de prospecþiune, exploatare ºi dezvoltare, ºi a solicitat justificat protecþia ºi utilizarea

indicaþiilor geografice „Borsec” ºi „Stânceni”.


intelectualã, prin decizia civilã nr. 402/A/2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot

sentinþa ºi a admis contestaþia. A anulat decizia OSIM nr. 1037, din 7.10.2003. A fost admisã

opoziþia formulatã de S.C. R. G. S.A. ºi s-a respins cererea formulatã de SNAM, de

înregistrare a indicaþiei geografice „Borsec”, cu nr. de depozit G/2002/00002.

În considerentele sale, Curtea de Apel a reþinut cã SNAM a fost înfiinþatã prin H.G. nr.

786/1997, fiind o societate comercialã pe acþiuni, cu capital integral de stat, prin reorganizarea

R.A.A.M., cu un obiect de activitate delimitat prin art. 6, din anexa nr. 7 la H.G. nr. 786/1997.

Curtea a constatat din contractul de concesiune pentru exploatare, încheiat între

A.N.R.M. ºi SNAM, cã aceasta din urmã nu este titulara unei licenþe exclusive de exploatare

(neprevãzându-se în mod expres acest lucru). În raport de caracterul neexclusiv al unei astfel

de licenþe, s-a impus concluzia cã ºi alte persoane fizice sau juridice pot primi licenþe de

exploatare, fiind perfect posibilã coexistenþa a douã licenþe neexclusive.

S-a mai reþinut cã, potrivit obiectului sãu de activitate, pârâta poate încheia contracte

de asociere cu alte persoane, dacã asocierea este destinatã realizãrii scopului ºi obiectului

sãu de activitate.

S-a constatat cã la respingerea opoziþiei nu s-a verificat dacã pârâta s-a constituit într-o

asociaþie de producãtori ºi nici dacã eventualii asociaþi au obþinut permisiunea sã utilizeze

indicaþia geograficã. Instanþa a reþinut cã nu s-a fãcut nici dovada îndeplinirii condiþiei de

calitate impuse de art. 68, din Legea nr. 84/1998, nedepunându-se la dosar certificatul de

sarcini cerut de Regula 38 alin. (4) din H.G. nr. 833/1999.

Împotriva acestei decizii intimata-pârâtã SNAM a declarat recurs.

În esenþã s-a criticat soluþia Curþii de Apel pentru greºita apreciere cã pârâta nu ar avea

calitatea de producãtor de ape minerale, aceastã calitate rezultând în mod expres din H.G.

nr. 1020/1999 ºi H.G. nr. 760/2001, iar potrivit actului normativ de înfiinþare, H.G. nr.

786/1997, obiectul sãu de activitate este exploatarea ºi valorificarea substanþelor minerale

utile din zãcãmintele încredinþate spre administrare – recte apa mineralã – pe care o livreazã

spre îmbuteliere cãtre S.C. R.G. S.A.

S-a mai susþinut cã între pãrþi existã un contract comercial de livrare a produsului apã

mineralã naturalã, pe baza unei activitãþi de producþie întreprinse de pârâtã, cele douã pãrþi

aflându-se pe pieþe concurenþiale diferite, fãrã risc de confuzie, întrucât produsele au un regim

juridic diferit, ºi cã în mod greºit s-a apreciat necesarã prezentarea caietului de sarcini, faþã

de împrejurarea cã pârâta, fiind o societate cu capital integral de stat, cu caracter naþional,

este asimilatã unei asociaþii de producãtori ºi în aceastã situaþie nu mai este necesarã

depunerea caietului de sarcini.

Înalta Curte a respins recursul ca neîntemeiat.

Reclamanta ºi-a fundamentat contestaþia, prin care a solicitat anularea deciziei OSIM

nr. 103, din 7 octombrie 2003, ºi, în consecinþã, respingerea înregistrãrii indicaþiei geografice

„Borsec”, pe dispoziþiile art. 68, din Legea nr. 84/1998, ºi art. 23 alin. (4), din Regula 38 (H.G.

nr. 833/1998), iar în drept, pe neîndeplinirea condiþiilor legale pentru neemiterea înregistrãrilor

unei indicaþii geografice. S-a justificat interesul reclamantei pe împrejurarea cã aceasta este

deþinãtoarea mãrcii valorice Borsec – Regina apelor minerale, ca element figurativ.

Curtea de Apel Bucureºti, în mod întemeiat, a constatat cã instanþa de fond a fãcut o

greºitã apreciere a normelor de drept aplicabile la cazul dedus judecãþii, prin respingerea

contestaþiei.

Instanþa de apel a sesizat corect cã instanþa de fond nu a analizat condiþiile în care a

fost acordatã înregistrarea indicaþiei geografice, tribunalul limitându-se sã concluzioneze cã

pârâta nu încalcã drepturile de marcã ale reclamantei întrucât regimul protecþiei juridice

acordate de lege mãsurilor ºi, respectiv, indicaþiilor geografice este diferit.

Art. 68 din Legea nr. 84/1998 este explicit în a defini calitatea solicitantului înregistrãrii

indicaþiei geografice: „au calitatea de a solicita Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci (OSIM)

înregistrarea unei indicaþii geografice asociaþiile de producãtori care desfãºoarã o activitate

de producþie în zona geograficã, pentru produsele indicate în cerere”.

Condiþiile în care se acordã aceastã înregistrare de cãtre OSIM sunt detaliate în art.

69 ºi 70 din aceeaºi lege.

Formularul tip, intitulat „Solicitare de înregistrare”, la pct. 2, la pct. 2.1 ºi 2.2 se referã,

conform dispoziþiei mai sus citate, la asociaþia de producãtori.

La aceastã rubricã s-a trecut „SNAM - Hotãrâre de Guvern privind înfiinþarea, nr.

786/1997”.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 986/1997, „se înfiinþeazã Societatea Naþionalã a Apelor

Minerale S.A. – SNAM S.A., societate comercialã pe acþiuni, persoanã juridicã românã cu

capital integral de stat, prin reorganizarea Regiei Autonome a Apelor Minerale din România,

care se desfiinþeazã.

SNAM S.A. se organizeazã ºi funcþioneazã pe bazã de gestiune economicã ºi

autonomie financiarã, în conformitate cu dispoziþiile legale în vigoare ºi cu statutul societãþii”.

Conform art. 2 din Statutul SNAM S.A., aceasta este „persoanã juridicã românã cu

capital integral de stat, având forma juridicã de societate pe acþiuni”.

Ca urmare, pârâta este o persoanã juridicã ºi nu o asociaþie de producãtori, eventual

cu personalitate juridicã ºi, ca urmare, ea nu face parte din categoria solicitanþilor pentru care

Legea nr. 84/1998 îngãduie înregistrarea indicaþiilor geografice.

În mod corect s-a constatat de instanþa de apel cã nu s-a fãcut dovada cã pârâta

reprezintã o asociaþie, astfel cã decizia OSIM în mod neîntemeiat a acordat înregistrarea unei

persoane lipsite de calitate.

Analiza criteriilor de acordare a înregistrãrii, fãcutã de instanþa de apel, a constatat ºi

alte lipsuri în categoria condiþiilor impuse pentru satisfacerea cererii, lipsuri în raport cu

cerinþele legale prevãzute atât de Legea nr. 84/1998, cât ºi de H.G. nr. 833/1998, privind

Regulamentul de aplicare a acestei legi.

Este de remarcat cã aceste criterii se analizeazã în raport cu solicitantul, care trebuie

sã dovedeascã îndeplinitã condiþia de calitate.

Cu privire la celelalte critici aduse deciziei instanþei de apel, Curtea a constatat cã nu

au relevanþã în raport cu obiectul acþiunii deduse judecãþii.

Având în vedere cele de mai sus ºi împrejurarea cã în cauzã nu s-a fãcut dovada cã

sunt întrunite exigenþele prevãzute de pct. 9 al art. 304 Cod procedurã civilã, vãzând ºi

dispoziþiile art. 312 Cod procedurã civilã, recursul a fost respins ca nefondat.

Accepþiune.

Condiþii prevãzute de Legea nr. 129/1992 pentru înregistrare

Legea nr. 129/1992, art. 2, art. 9 alin. (2) ºi (4),

art. 10 alin. (2)-(3); art. 11 alin. (2); art. 45

Legea nr. 585/2002

Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, obiectul cererii poate fi înregistrat în

mãsura în care constituie un desen sau model industrial, în sensul art. 2, este nou ºi are

un caracter individual.

Modelul industrial este combinaþia tuturor elementelor, caracteristicilor de ordin

estetic ce þin de aspectul exterior al produsului, cu excluderea oricãror caracteristici sau

detalii tehnice.

Potrivit alin. (2) al aceluiaºi text, un desen sau model industrial este considerat nou

dacã niciun desen sau model industrial identic nu a fost fãcut public înaintea datei de

depunere a cererii de înregistrare sau dacã a fost revendicatã prioritatea, înaintea datei

de prioritate.

Anterioritatea este distructivã de noutate când desenul sau modelul industrial a fost

publicat sau a fost expus, utilizat în comerþ sau divulgat în alt mod.


decizia civilã nr. 3315 din 24 aprilie 2007

Prin cererea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, secþia a III-a civilã, la 6

aprilie 2004, reclamanta C. LTD a chemat în judecatã pe pârâþii S.C. C.J. SRL ºi Oficiul de

Stat pentru Invenþii ºi Mãrci, solicitând anularea în tot a certificatului de înregistrare a

desenului industrial cu denumirea „Drum mobil din lemn de querus ceris”, înregistrat la

OSIM sub nr. 013001, depozitul reglementar cu nr. f2 002 1061 fiind constituit la 17 iulie

2002; radierea desenului nr. 013001 din Registrul OSIM.

În motivarea cererii, s-a arãtat cã pârâta a depus la 17 iulie 2002 cererea de

înregistrare a desenului industrial pentru „drum mobil din lemn de querus ceris”. În urma

examinãrii preliminare efectuatã de OSIM în conformitate cu dispoziþiile art. 22 din Legea

nr. 129/1992, modelul industrial a fost publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã

nr. 12/2002, iar dupã examinarea pe fond, OSIM a decis înregistrarea modelului industrial.

Atât în fapt cât ºi în drept, modelul industrial nr. 013001 nu îndeplinea condiþiile de

noutate prevãzute expres de Legea nr. 129/1992.

Anterior depunerii cererii de înregistrare de cãtre pârâtã, acesta fusese fabricat de

furnizorii români ai firmei M. LTD, în baza unui contract încheiat în anul 2001. Activitatea

M. LTD a fost preluatã de cãtre reclamantã, care a continuat importul produsului prin

intermediul firmei româneºti asociate C. SRL.

În drept au fost invocate prevederile art. 9 ºi art. 45 din Legea nr. 129/1992.

Prin sentinþa civilã nr. 1134 din 22 decembrie 2004, Tribunalul Bucureºti, secþia a

III-a civilã, a respins acþiunea ca nefondatã.

Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã reclamanta nu a formulat opoziþie

în termenul legal de 3 luni consecutiv publicãrii desenului sau modelului industrial 013001

în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã.

Tribunalul a respins susþinerile reclamantei privitoare la înregistrarea cu rea-

credinþã a modelului industrial în litigiu, observând cã din conþinutul dispoziþiilor art. 45 din

lege reiese cã solicitarea persoanei interesate privind anularea unui certificat de

înregistrare a desenului sau modelului industrial eliberat de OSIM nu se întemeiazã pe

rea-credinþã, ci pe neîndeplinirea condiþiilor pentru acordarea protecþiei.

Pe baza concluziilor raportului de expertizã s-a reþinut cã la înregistrarea desenului

sau modelului industrial 003001 erau îndeplinite condiþiile de noutate ºi individualitate

cuprinse în art. 9 alin. (2) ºi (4) din lege.

Apelul declarat de reclamantã împotriva acestei sentinþe a fost admis prin decizia

civilã nr. 385/A din 8 noiembrie 2005, pronunþatã de Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-

a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã. Sentinþa a fost schimbatã în tot în

sensul cã a fost admisã acþiunea, a fost anulat certificatul de înregistrare nr. 013001 ºi s-a

dispus radierea înregistrãrii din Registrul naþional al desenelor ºi modelelor industriale.

În considerentele hotãrârii, instanþa de apel a arãtat cã, în speþã, intereseazã

cauzele de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecatã din perspectiva

prevederilor Legii nr. 129/1992, în conþinutul ulterior modificãrii ºi completãrii prin Legea

nr. 585/2002, întrucât îndeplinirea condiþiilor de registrabilitate sunt analizate nu numai în

raport de data depozitului reglementar, datã anterioarã intrãrii în vigoare a prevederilor

Legii nr. 585/2002, ci ºi în raport de momentul acordãrii protecþiei efective, cu efecte ce

urcã pânã la data depozitului reglementar, prin pronunþarea hotãrârii de admitere a cererii

ºi eliberarea certificatului de înregistrare a modelului industrial. Dacã între cele douã

momente o nouã reglementare intrã în vigoare, analiza condiþiilor de registrabilitate trebuie

fãcutã ºi în raport de noile reglementãri, deoarece pânã la pronunþarea hotãrârii de

admitere ºi eliberarea certificatului de înregistrare protecþia nu a fost încã acordatã. Or,

condiþiile de registrabilitate de fond trebuie verificate ºi în raport de momentul acordãrii

protecþiei efective.

Legea nu condiþioneazã exerciþiul dreptului la acþiunea în anulare, de cãtre terþul

interesat, de parcurgerea etapelor de contestaþie corespunzãtoare procedurii

administrative de înregistrare, astfel încât faptul cã titularul acþiunii în anularea certificatului

de înregistrare a modelului industrial nu a fãcut obiecþii scrise la OSIM, dupã publicarea

modelului supus procedurii de înregistrare, nu prezintã nicio relevanþã.

Ceea ce intimata pârâtã a înregistrat ca model industrial este produsul în sine, aºa

cum este definit de art. 2 lit. j) din legea republicatã, iar nu aspectul exterior, nou ºi

individual al produsului.

Referindu-se la înregistrarea produsului, reclamanta nu confundã noþiunea juridicã

de model industrial cu noþiunea de produs în sensul Legii nr. 129/1992, ci invocã

neîndeplinirea condiþiei de registrabilitate a aspectului exterior al produsului rezultat din

combinaþia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formã, texturã

ºi/sau ornamentaþia produsului în sine, faþã de prevederile art. 9 alin. (1) din legea

republicatã.

Din descrierea conþinutã în cererea de înregistrare a modelului industrial „pod

mobil” nu rezultã în ce constã combinaþia dintre principalele caracteristici, nici care ar fi

aceste principale caracteristici ºi nici faptul cã acestea sunt percepute sub aspectul

exterior al produsului, ci exclusiv datele tehnice necesare realizãrii produsului, determinate

de funcþia tehnicã a acestuia, fiind încãlcate prevederile art. 11 alin. (1) din lege.

Descrierea conþinutã de cererea de înregistrare conþine toate elementele materiale,

tehnice ºi funcþionale necesare pentru realizarea unui pod mobil, inclusiv modul ºi

elementul de îmbinare a pieselor din care produsul este compus, respectiv caracteristici ºi

detalii tehnice ºi funcþionale ale produsului. Niciunul dintre elementele principale descrise

nu constituie un element de ordin estetic, exterior, fãrã nicio funcþie tehnicã în ansamblul

produsului.

Or, modelul industrial este tocmai combinaþia tuturor elementelor, caracteristicilor

de ordin estetic (linii, contururi, culori, formã, texturã, ornamentaþie) ce þin de aspectul

exterior al produsului, cu excluderea oricãror caracteristici sau detalii tehnice.

Caracteristicile estetice nu pot fi privite individual, neputând fi înregistrate ca model

industrial una sau câteva caracteristici ori doar în considerarea unora dintre aceste

caracteristici, dacã acestea nu denotã o combinaþie care sã redea integral aspectul

exterior al unui produs cum ar fi doar forma sau textura în sine. Prin urmare, chiar dacã

printre detaliile tehnice sau de funcþionare sunt inserate ºi câteva elemente de ordin

estetic, condiþia de registrabilitate prevãzutã de art. 9 alin. (1) raportat la art. 2 lit. h) nu

poate fi consideratã îndeplinitã.

Elementul distructiv de noutate al modelului industrial înregistrat la solicitarea

pârâtei l-a constituit în primul rând divulgarea provenind din faptul personal al titularului. La

aceasta se adaugã elementul distructiv de noutate, provenind din faptul unui terþ,

subsecvent faptului titularului, constând în încheierea de contracte comerciale de cãtre

S.C. G. SRL cu terþi anterior datei depozitului reglementar, cu privire la produsele ce au

fãcut obiectul contractului de comision încheiat de aceasta cu intimata pârâtã.

Condiþia noutãþii nu a fost îndeplinitã, produsul descris ca model industrial în

cererea de înregistrare fiind fãcut public prin utilizarea lui în comerþ chiar de cãtre titularul

certificatului de înregistrare, anterior perioadei de 12 luni ce a precedat depunerea cererii

de înregistrare, iar ulterior faptului titularului, de cãtre terþi, elemente distructive de noutate

potrivit art. 10 alin. (1) din lege.

Împotriva acestei hotãrâri pârâta S.C. C.J. SRL a declarat recurs, critici întemeiate

în drept pe dispoziþiile art. 304 pct. 7, pct. 8 ºi pct. 9 C.proc.civ., vizând urmãtoarele

aspecte:

Instanþa de apel a pronunþat o hotãrâre nelegalã, dând o interpretare neconformã

legislaþiei în vigoare, vizând aspectele de noutate ºi estetic ale unui model industrial faþã

de dispoziþiile Legii nr. 129/1992, modificatã prin Legea nr. 585/2002.

Instanþa de apel a considerat apelul fondat ºi din punct de vedere al faptului cã

instanþa de fond nu ar fi procedat la stabilirea clarã a cadrului procesual sub aspectul

încadrãrii juridice a cauzelor de nulitate invocate de reclamantã.

S-a mai susþinut cã instanþa de apel a încãlcat principiul disponibilitãþii.

S-a arãtat cã expertiza realizatã în cauzã a evidenþiat clar numeroase elemente

estetice, exterioare, de identificare ºi particularizare a modelului industrial, precum ºi

existenþa clarã ºi indiscutabilã a elementului de noutate.

Instanþa de apel a apreciat greºit cã nu are nicio importanþã faptul cã reclamanta nu

a efectuat nicio formã de opoziþie în termenul de 3 luni de la data publicãrii modelului

industrial, iar pârâta a înregistrat modelul industrial cu rea-credinþã, ceea ce este o

interpretare nelegalã ºi subiectivã a dispoziþiilor Legii nr. 129/1992.

Recurenta a invocat ºi excepþia lipsei de interes a reclamantei în introducerea

acþiunii. Aceastã din urmã excepþie a fost motivatã prin aceea cã reclamanta nu a invocat

în susþinerea acþiunii sale vãtãmarea unui drept nãscut, actual, legitim ºi personal. În

cauza de faþã, drepturile ce ar putea fi recunoscute de lege ar putea aparþine unui alt

producãtor eventual sau altui autor de modele industriale, iar nicidecum unui cumpãrãtor,

unui beneficiar. Dovada anterioritãþii sau a publicitãþii poate fi invocatã în condiþiile art. 24

ºi art. 25 din Legea nr. 129/1992, iar nu de cãtre o persoanã care nu justificã un interes

nãscut, actual, legitim ºi personal. Drepturile decurgând din calitatea de importator se

referã la raporturile juridice dintre reclamantã ºi autoritãþile din þara în care îºi are reºedinþa

sau îºi desfãºoarã activitatea, produsele realizate pe baza modelului industrial protejat

fiind exportate din România, iar nu importate, astfel încât reclamanta nu poate face

dovada vreunui drept recunoscut de legea românã, care ar fi vãtãmat prin înregistrare.

Excepþia lipsei de interes a fost respinsã pentru urmãtoarele consideraþii:

Interesul, condiþie de exerciþiu a acþiunii, constituie folosul practic, imediat, pe care-l

are o parte pentru a justifica declanºarea procedurii judiciare.

Interesul trebuie sã fie legitim, corespunzãtor cerinþelor legii materiale ºi procesuale.

Interesul este legitim atunci când se urmãreºte afirmarea sau realizarea unui drept

subiectiv recunoscut de lege.

Reclamanta a avut un interes legitim atunci când a formulat acþiunea având ca

obiect anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial înregistrat la cererea

pârâtei. La acel moment, reclamanta desfãºura activitãþi comerciale în legãturã cu

fabricarea ºi furnizarea produsului pentru care pârâta a obþinut protecþie ºi deci, drepturi

exclusive, astfel încât activitatea sa comercialã a fost paralizatã. Articolul 45 alin. (1) din

Legea nr. 129/1992 recunoaºte dreptul oricãrei persoane interesate de a solicita anularea

certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, eliberat de OSIM, în

cazul în care se constatã cã, la data înregistrãrii cererii, nu erau îndeplinite condiþiile

pentru acordarea protecþiei.

Interesul trebuie sã fie nãscut ºi actual, sã existe în momentul în care se apeleazã

la mijlocul procesual din conþinutul acþiunii, în sensul cã dacã cel interesat nu ar recurge la

acþiune în momentul respectiv, s-ar expune la un prejudiciu. Dacã dreptul este nãscut ºi

actual, atunci ºi interesul este nãscut ºi actual. Dreptul reclamantei de a cere anularea

certificatului de înregistrare a modelului industrial era nãscut la 6 aprilie 2004 când a fost

înregistratã cererea de chemare în judecatã deoarece, fapt necontestat; dupã înregistrare,

pârâta a depus la Direcþia Generalã a Vãmilor o cerere de intervenþie vamalã la exportul

produsului de cãtre reclamantã, cu consecinþa suspendãrii activitãþii acesteia.

Aceastã condiþie a interesului a fost apreciatã prin raportare la lipsa cerinþelor

prevãzute de Legea nr. 129/1992 pentru ca modelul industrial intitulat „Pod mobil” sã

poatã fi înregistrat. De vreme ce analiza fondului a permis concluzia cã modelul înregistrat

de OSIM sub numele de „Pod mobil” nu este un model industrial în sensul legii ºi nu

îndeplineºte condiþia noutãþii, reclamanta, care desfãºura activitãþi comerciale care vizau

acelaºi produs, avea interes sã obþinã anularea. De aceea, nu a putut fi acceptatã

susþinerea pârâtei în sensul cã lipsa interesului reclamantei decurge din faptul cã aceasta

nu a mai putut continua faptele ilicite de producere ºi de comerþ cu produse similare

„podului mobil” al societãþii pârâte, respectiv nu a putut continua comiterea infracþiunii de

contrafacere a modelului industrial al acesteia.

Interesul trebuie sã fie personal ºi direct, adicã folosul practic urmãrit prin

declanºarea procedurii judiciare sã aparþinã celui care recurge la acþiune. ªi aceastã

condiþie de valabilitate a interesului a fost îndeplinitã în persoana reclamantei, deoarece

dupã obþinerea anulãrii, consecinþã a faptului cã pe cale judecãtoreascã se constatã

neîndeplinirea cerinþelor impuse pentru înregistrarea modelului industrial, aceasta îºi poate

relua activitatea comercialã.

Recunoaºterea unui drept privativ asupra unei pretinse creaþii, cu motivarea cã

aceasta constituie un model industrial, a fost de naturã sã afecteze activitatea desfãºuratã

de reclamantã prin formularea cererii de intervenþie în vamã, având ca obiect interzicerea

exportului acestui produs. Nu este lipsit de importanþã ºi faptul cã, dacã se stabileºte

legalitatea înregistrãrii, beneficiarul protecþiei poate cere oricãrui utilizator de astfel de

produse despãgubiri sau plata redevenþei. Or, un asemenea drept trebuie recunoscut

numai titularului unui model care sã îndeplineascã cerinþele impuse de lege pentru a fi

considerat un model industrial.

Deºi sumar ºi nesistematizat redactate, conform art. 306 alin. (3) C.proc.civ.,

criticile formulate prin cererea de recurs au putut fi încadrate în motivele de nelegalitate

prevãzute de art. 304 pct. 5 ºi pct. 9 C.proc.civ.

Pe fond recursul a fost gãsit neîntemeiat.

Astfel, s-a invocat faptul cã instanþa de apel „a dat o interpretare neconformã

legislaþiei în vigoare, vizând aspectele de noutate ºi esteticã ale unui model industrial”. În

mod greºit nu s-a þinut cont de expertiza tehnicã din care rezultau numeroase elemente

estetice, exterioare, de identificare ºi particularizare a modelului industrial ºi existenþa

clarã ºi indiscutabilã a elementului de noutate. Aceastã criticã a fost încadratã în motivul

de modificare prevãzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. ºi a fost apreciatã ca nefondatã

pentru urmãtoarele motive:

Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecþia desenelor ºi

modelelor industriale, obiectul cererii poate fi înregistrat în mãsura în care constituie un

desen sau model industrial, în sensul art. 2, este nou ºi are un caracter individual. Iar

potrivit alin. (2) al aceluiaºi text, un desen sau model industrial este considerat nou dacã

niciun desen sau model industrial identic nu a fost fãcut public înaintea datei de depunere

a cererii de înregistrare sau, dacã a fost revendicatã prioritatea, înaintea datei de

prioritate.

Potrivit art. 2 lit. h) din lege, modelul industrial este definit ca fiind aspectul exterior

al unui produs sau al unei pãrþi a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaþia

dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formã, texturã ºi/sau

ornamentaþia produsului în sine.

Aºadar, instanþele de fond au avut de analizat în ce mãsurã creaþia a cãrei

înregistrare a fost cerutã ºi admisã de OSIM îndeplinea condiþia noutãþii ºi putea fi

calificatã drept un aspect exterior al unui produs.

Instanþa de apel a apreciat corect cã ceea ce a înregistrat pârâta este de fapt

produsul, astfel cum este definit de art. 2 lit. j) din lege, iar nu aspectul exterior nou ºi

individual al produsului. Aceasta deoarece descrierea fãcutã odatã cu cererea de

înregistrare conþine datele tehnice necesare pentru realizarea produsului, produsul în sine

ºi nu aspectul exterior al acestuia. Iar faptul cã în declaraþia solemnã ataºatã descrierii,

J.L. a arãtat cã „dupã cunoºtinþa mea desenul/modelul industrial ce face obiectul cererii

prezintã elemente de noutate faþã de creaþiile similare fãcute publice în þarã ºi în

strãinãtate”, nu este suficient pentru a concluziona asupra existenþei elementului noutate,

în lipsa unor dovezi în acest sens.

De asemenea, reprezentãrile grafice ale acestuia nu sunt de naturã sã justifice

concluzia cã modelul pentru care s-a solicitat înregistrarea prezintã un aspect exterior nou,

de naturã sã producã o impresie diferitã de cea produsã de modelele deja existente. Or,

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 prevede cã desenul sau modelul industrial, care

este determinat exclusiv de o funcþie tehnicã, nu poate fi înregistrat.

Raportul de expertizã nu evidenþiazã care sunt elementele care sã priveascã

aspectul exterior, estetic al produsului, ci cuprinde numai o enumerare a elementelor

constitutive ale acestuia. În aceste condiþii, raportul de expertizã nu poate fi considerat o

probã utilã pentru determinarea caracteristicilor estetice definitorii pentru aspectul exterior

al produsului, astfel încât sã poatã fi înregistrate ca model industrial.

Instanþa de apel a fãcut aplicarea corectã a dispoziþiilor art. 10 alin. (2) ºi (3) din

Legea nr. 129/1992 atunci când a analizat aspectele distructive de noutate ale modelului

înregistrat de pârâtã. Într-adevãr, în contractul de comision încheiat de pârâtã cu S.C. G.

SRL la 21 iunie 2001, nu sunt inserate clauze de confidenþialitate, explicite sau implicite,

astfel încât sã se aprecieze cã modelul industrial nu a fost fãcut public prin divulgarea sa

unei terþe persoane în aceste condiþii.

Pe de altã parte, de vreme ce contractul de comision în temeiul cãruia pârâta se

obliga sã exporte traverse pentru poduri, consolidate cu bolþuri, în condiþiile de calitate

menþionate la pct. 3 din Anexa 1 la contractul de comision nr. 52/21.06.2001, a fost

încheiat la 21 iunie 2001, iar data depozitului reglementar este 17 iulie 2002, înseamnã cã

aceasta nu se poate prevala nici de dispoziþiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 129/1992,

conform cãrora nu se considerã cã s-a produs o divulgare dacã un desen sau model

industrial pentru care s-a solicitat protecþie a fost fãcut public de cãtre autor, de succesorul

sãu în drepturi sau de un terþ, ca urmare a informaþiilor oferite de autor sau a acþiunii

întreprinse de cãtre acesta ori de cãtre succesorul lui în drepturi, în cursul perioadei de 12

luni care precedã data de depunere a cererii sau data de prioritate. Aºadar, divulgarea

modelului de cãtre pârâtã cu mai mult de 12 luni înainte de înregistrare este distructivã de

noutate.

În fine, contractul de vânzare-cumpãrare nr. 8 din 20 ianuarie 2002 are ca obiect

produse pentru care la 17 iulie 2002 s-a solicitat acordarea protecþiei sub forma modelului

industrial.

În speþã, ceea ce s-a înregistrat ca model industrial este de fapt un produs, care era

cunoscut anterior, fiind public, astfel încât nu era posibilã înregistrarea.

O altã criticã ce poate fi încadratã în motivul de modificare prevãzut de art. 304 pct.

9 C.proc.civ., este în legãturã cu modul greºit în care instanþa de apel a apreciat cã

reclamanta nu trebuia sã fi fãcut anterior opoziþie pentru a se putea adresa instanþei cu

acþiunea în anulare.

Nici aceastã criticã nu este întemeiatã, întrucât art. 45 din Legea nr. 129/1992 nu

impune parcurgerea unei proceduri administrative prealabile sub forma opoziþiei pentru

admisibilitatea acþiunii în anulare.

O altã criticã priveºte încãlcarea de cãtre instanþa de apel a principiului

disponibilitãþii, motiv de casare prevãzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.

În conþinutul acestui principiu fundamental al procesului civil intrã dreptul persoanei

interesate de a porni sau nu procesul civil, dreptul de a determina limitele cererii de

chemare în judecatã ºi ale apãrãrii, dreptul de a sãvârºi acte procesuale de dispoziþie,

dreptul de a exercita sau nu cãile de atac prevãzute de lege ºi dreptul de a cere sau nu

executarea silitã a titlului executoriu.

Arãtând de ce prima instanþã a pronunþat o soluþie nelegalã, pentru cã nu s-a

preocupat de determinarea clarã a cadrului procesual dedus judecãþii ºi nici nu a

manifestat interes pentru identificarea legii materiale în raport de care sã se aprecieze

condiþiile de registrabilitate contestate prin acþiunea în anulare, instanþa de apel nu a

intervenit în voinþa pãrþilor, ci a stabilit doar regulile în raport de care trebuia verificatã

legalitatea înregistrãrii.

Aºadar, nici critica întemeiatã pe dispoziþiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ. nu este

întemeiatã, deoarece prin hotãrârea datã în apel au fost respectate cerinþele subsumate

principiului disponibilitãþii, astfel încât nu se putea produce o vãtãmare care sã nu poatã fi

înlãturatã decât prin anularea deciziei.

Faþã de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat cã soluþia instanþei de apel estelegalã, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. recursul a fost respins canefondat, cu consecinþa rãmânerii irevocabile a hotãrârii atacate.

Contestaþie împotriva hotãrârii de respingere, pronunþatã de

cãtre Comisia de Examinare a Desenelor ºi Modelelor

Modelul cu titlul “Întrerupãtor electric” a fost respins de Comisia de Examinare DM-

OSIM prin Hotãrârea nr. 19542/30.08.2007, cu motivaþia cã nu întruneºte condiþiile prevãzute

de art. 9 ºi 10, din Legea nr. 129/1992, republicatã, iar în urma contestaþiei depuse de

solicitantul E-E SA, Comisia de Reexaminare Desene ºi Modele a OSIM a hotãrât admiterea

contestaþiei, modificarea Hotãrârii nr. 19542/30.08.2007, de respingere la înregistrare, în

sensul admiterii la înregistrare a modelului solicitat.

Prin Hotãrârea nr. 19542/30.08.2007, pronunþatã de Comisia de Examinare a DM-

OSIM, s-a admis la înregistrare modelul industrial nr. 2, cu titlul “prizã electricã”, solicitant E-E

SA, ºi s-a respins la înregistrare modelul industrial nr. 1, cu titlul “Întrerupãtor electric”,

motivându-se cã acesta nu întruneºte condiþiile prevãzute de art. 9 ºi 10, din Legea nr.

129/1992, republicatã.

Solicitantul a formulat contestaþie, în termen legal, considerând cã decizia luatã de

OSIM este netemeinicã ºi nelegalã, modelul industrial nr. 1 îndeplinind toate condiþiile legale

pentru a fi înregistrat, ºi anume, aspectul exterior al întrerupãtorului corespunzãtor depozitului

este semnificativ diferit de modelul opus, Legrand, prin urmãtoarele detalii constructive, care

îi conferã caracteristici care îl individualizeazã:

- prezintã muchiile duble suplimentare “1", vizibile în cele patru colþuri ale ramei;

- prezintã muchiile simple suplimentare “2", vizibile pe cele patru laturi ale ramei;

- prezintã muchiile simple suplimentare “3", vizibile pe douã laturi (superioarã ºi,

respectiv, inferioarã) ale butonului întrerupãtorului;

- prezintã muchiile duble suplimentare “4", vizibile pe douã laturi (laterale stânga,

respectiv, dreapta) ale butonului întrerupãtorului;

- prezintã liniile suplimentare “5", vizibile pe douã laturi (laterale stânga, respectiv,

dreapta) ale ramei;

- cele patru colþuri “ ” ale ramei ºi ale butonului întrerupãtorului sunt formate sub un

unghi obtuz; în schimb, la modelul Legrand, aceste colþuri sunt rotunjite dupã o anumitã razã

de curburã “r”;

- proporþia “a/b” este net inferioarã în cazul modelului depus spre înregistare, faþã de

modelul Legrand;

- modelul Legand prezintã decupajul “C”, care este inexistent la modelul în speþã.

Comisia a constat cã modelul industrial care face obiectul prezentei contestaþii este

diferit de modelul opus nr. 3, din DM 061953, prin urmãtoarele:

- prezintã muchiile duble suplimentare, vizibile în cele patru colþuri ale ramei;

- prezintã muchii simple suplimentare, vizibile pe cele patru laturi ale ramei;

- prezintã muchii simple suplimentare, vizibile pe douã laturi (superioarã ºi, respectiv,

inferioarã) ale butonului întrerupãtorului;

- prezintã muchii duble suplimentare, vizibile pe douã laturi (laterale stânga, respectiv,

dreapta) ale ramei;

- prezintã linii suplimentare vizibile pe douã laturi (laterale stânga, respectiv, dreapta)

ale ramei;

- cele patru colþuri ale ramei ºi ale butonului modelului depus sunt formate sub un unghi

obtuz, în schimb, la modelul opus, aceste colþuri sunt rotunjite dupã o anumitã razã de

curburã;

- rama care delimiteazã clapeta întrerupãtorului de zona fixã a acestuia este diferitã

ca proporþii în cazul modelului ce face obiectul depus, faþã de modelul opus;

- modelul opus prezintã un decupaj lateral în zona interioarã, care este inexistent la

modelul depus;

- clapeta de deschidere/închidere a întrerupãtorului în partea de jos se terminã într-un

unghi ascuþit, iar modelul opus se terminã cu o formã rotunjitã.

Comisia de Reexaminare Desene ºi Modele a OSIM apreciat cã argumentele

prezentate sunt pertinente ºi concludente, ºi admite contestaþia, modificând hotãrârea

nr.19542/30.08.2007, în sensul admiteri la înregistare ºi a modelului “Întrerupãtor electric”,

dispunând trasmiterea dosarului Serviciului DM-OSIM, în vedere continuãrii procedurii de

înregistare.

Comisia de Reexaminare Desene ºi Modele - OSIM,

Hotãrârea nr. 40/28.02.2008


cãtre Comisia de Examinare a Desenelor ºi Modelelor

Desenul nu poate fi admis la înregistrare deoarece imaginea “Maicii Domnului cu

Pruncul în braþe”, din desenul care face obiectul contestaþiei în speþã, face parte din obiectele

de cult menþionate prin art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992, privind dreptul exclusiv

al cultelor religioase pentru producerea obiectele de cult.

La data 11.10.2006 a fost depusã la OSIM, de cãtre solicitantul T.M.C., cererea de

eliberarea certificat de înregistrare pentru un desen cu denumirea “graficã certificat”, conform

cererii.

La data de 10.08.2007, Serviciul DM-OSIM a notificat solicitantul cã în urma examinãrii

de fond, s-a constat cã desenul depus are în componenþa sa chipul Fecioarei Maria ºi a

indicat solicitantului excluderea acestei imagini din desenul depus. Prin rãspunsul sãu,

solicitantul nu a fost de acord cu excluderea acelor imagini, menþionând cã desenul reprezintã

“o concepþie originalã, respectiv, un ansamblu de imagini, iar imaginea de ansamblu este

originalã”.

În procedura de examinare de fond, OSIM a solicitat Patriarhiei Române opinia

acesteia cu privire la cererile de înregistrare ce conþin însemne ºi simboluri religioase, cereri

aparþinând diverselor persoane fizice.

În opinia Patriariei Române se menþioneazã urmãtoarele: “Cultele beneficiazã, în

temeiul Legii nr. 103/1992, privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea

obiectelor de cult, în vigoare, de un drept special în domeniu. În art. 1, alin. 2, din legea

menþionatã se precizeazã cã icoanele metalice sau litografiate, precum ºi medalioanele cu

imagini religioase specifice cultului nu pot fi produse fãrã acordul cultului. Aceste imagini

consacrate, având o mare vechime, sunt considerate astfel parte a patrimoniului cultelor.

Mai mult, tipul de icoanã ce face parte din diploma transmisã spre înregistrare la OSIM

nu are caracter de noutate, fiind publicã de peste 1600 de ani, Maica Domnului cu Pruncul

fiind o imagine notorie tipicã Bisericii Ortodoxe” .

Prin Hotãrârea nr. 19970/18.12.2007, Comisia a hotãrât respingerea desenului

industrial intitulat “graficã certificat”, hotãrâre ce a fost contestatã de solicitant în termen legal.

Comisia de Contestaþii Desene ºi Modele, examinând reproducerea graficã a descrierii

depuse, a constat urmãtoarele: conturul (silueta) neindividualizat(ã) se suprapune peste

Icoana “Maicii Domnului cu Pruncul în braþe”, constituind astfel o intervenþie neautorizatã ºi

neavenitã (posibil ofensatoare) asupra unui simbol religios, sacru al Creºtinismului.

Potrivit art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992, privind dreptul exclusiv al cultelor

religioase pentru producerea obiectele de cult: prin obiecte de cult, în sensul legi, se înþeleg

“vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, cruci, crucifixe, mobilier bisericesc, cruciuliþe

ºi medalioane cu imagini religioase specifice cultului, obiecte de colportaj religios ºi altele

asemenea. Se asimileazã obiectelor de cult ºi calendarele religioase, precum ºi produsele

necesare exercitãrii activitãþii de cult, cum ar fi tãmâia ºi lumânãrile, cu excepþia celor

decorative ºi a celor pentru nunþi ºi botezuri.”.

Comisia de Contestaþii Desene ºi Modele a reþinut faptul cã imaginea “Maicii Domnului

cu Pruncul în braþe”, din desenul ce face obiectul contestaþiei în speþã, face parte din

obiectele de cult menþionate prin art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992.

De asemenea, din par. 1 al art. 1 al Legii nr. 103/22.09.1992, reiese cã Biserica

Ortodoxã Românã ºi celelelate culte religioasei au, în exclusivitate, dreptul de producere ºi

valorificare a obiectelor ºi veºmintelor de cult, precum ºi de tipãrire a cãrþilor de cult, a celor

teologice sau cu conþinut bisericesc, necesare practicãrii cultului.”

Iar potrivit art. 2 al aceleiaºi legi, “producerea sau valorificarea bunurilor prevãzute la

la art. 1 de cãtre alte persoane, fizice sau juridice, decât cultele religioase se poate face

numai cu autorizarea lor prealabilã, datã în condiþiile stabilite de cãtre fiecare cult în

considerarea propriei exclusivitãþi”. Or contestatorul nu a prezentat nici în procedura de

examinare, nici în cea de contestaþie o astfel de autorizaþie, susþinând cã desenul în cauzã

nu este un obiect de cult.

Pentru aceste motive, Comisia de Contestaþii, în temeiul dispoziþiilor art. 24, din Legea

nr. 129/1992, modificatã ºi completatã prin Legea 280/2007, respinge contestaþia formulatã

de TOCACI MIHAI CRISTIAN, privind protecþia desenelor ºi modelelor, ºi menþine Hotãrârea

nr. 19970/18.12.2007, prin care s-a respins cererea de înregistrare referitoare la desenul

“graficã certificat “.


cãtre Comisia de Examinare a Desenelor ºi Modelelor:

Desenul nu poate fi admis la înregistrare, deoarece imaginea “Maicii Domnului cu

Pruncul în braþe”, din modelul ce face obiectul contestaþiei în speþã, face parte din obiectele

de cult menþionate prin art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992, privind dreptul exclusiv

al cultelor religioase pentru producerea obiectele de cult.

Prin cererea depusã la OSIM de cãtre T.M.C. la data de 11.10.2006, s-a solicitat

eliberarea unui certificat de înregistrare, pentru un model cu denumirea “medalionul

recunoºtinþei”, conform cererii.

La data de 10.08.2007 Serviciul DMI-OSIM a pus în vedere solicitantului cã, în urma

examinãrii de fond, s-a constat cã desenul depus are în componenþa sa imaginea unei cruci,

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braþe ºi, în partea de jos, o formã graficã ce a constituit

obiectul cererii de înregistrare referitoare la depozitul 1997/1464, din data de 10.11.1997,

solicitant Murad Erol Rãzvan, din Bucureºti, ºi care a fost publicatã în BOPI-DM nr.

02/15.02.1998, ºi a indicat solicitantului excluderea acestor imagini din modelul depus. Din

rãspunsul solicitantului, a rezultat cã acesta nu este de acord cu excluderea acestor imagini,

menþionând cã desenul reprezintã “o concepþie originalã, respectiv, un ansamblu de imagini,

iar imaginea de ansamblu este originalã”.

În procedura de examinare de fond, OSIM a solicitat Patriarhiei Române opinia

acesteia cu privire la cererile de înregistrare a desenelor ºi modelelor ce conþin însemne ºi

simboluri religioase, de cãtre diverse persoane fizice.

În opinia Patriariei Române, se menþioneazã urmãtoarele: “Cultele beneficiazã, în

temeiul Legii nr. 103/1992, privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea

obiectelor de cult, în vigoare, de un drept special în domeniu. În art. 1, alin. 2, din legea

menþionatã, se precizeazã cã icoanele metalice sau litografiate, precum ºi medalioanele cu

imagini religioase specifice cultului nu pot fi produse fãrã acordul cultului. Aceste imagini

consacrate, având o mare vechime, sunt considerate astfel parte a patrimoniului cultelor.

Comisia de Reexaminare DM - OSIM a considerat cã medalionul recunoºtinþei este de

formã aplatizatã ovalã, cu o prelungire în partea inferioarã, având pe una din feþe copia unei

foarte vechi icoane ortodoxe: “Maica Domnului cu Pruncul”, umbritã în parte de silueta

(conturul bustului) unui om necunoscut, iar pe cealaltã faþã, o cruce ornamentatã în rubine în

partea superioarã, înconjuratã de înscrisul “Medalionul recunoºtinþei”, scris cu o grafie

particularã (similarã grafiei gotice), iar în partea inferioarã, un scut (cu un diamant). Scutul

face obiectul cererii de înregistrare 1997/1464 ºi a fost publicat de OSIM la data de

15.02.1998. Aceastã descriere a modelului corespunde, în privinþa elementelor esenþiale, cu

cea fãcutã de solicitant în cererea de înregistrare ºi reluatã în continuare, la punctul 5 din

prezenta hotãrâre.

Comisia, examinând reproducerea graficã a descrierii depuse, constatã cã acest contur

(silueta) neindividualizat(ã) se suprapune peste Icoana “Maicii Domnului cu Pruncul în braþe”,

constituind astfel o intervenþie neautorizatã ºi neavenitã (posibil ofensatoare) asupra unui

simbol religios sacru al Creºtinismului.

Potrivit art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992, privind dreptul exclusiv al cultelor

religioase pentru producerea obiectelor de cult: prin obiecte de cult, în sensul legii, se înþeleg:

”vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, cruci, crucifixe, mobilier bisericesc, cruciuliþe

ºi medalioane cu imagini religioase specifice cultului, obiecte de colportaj religios ºi altele

asemenea. Se asimileazã obiectelor de cult ºi calendarele religioase, precum ºi produsele

necesare exercitãrii activitãþii de cult, cum ar fi tãmâia ºi lumânãrile, cu excepþia celor

decorative ºi a celor pentru nunþi ºi botezuri. “.

Comisia reþine din cuprinsul acestui articol ºi din descrierea modelului în cauzã cã

“Medalionul recunoºtinþei” este un obiect de cult, în sensul Legii nr. 103/1992, fiind un

“medalion cu imagini religioase” - Icoana “Maicii Domnului cu Pruncul în braþe”.

De asemenea, Comisia reþine, din par. 1 al art. 1 al Legii nr. 103/22.09.1992, cã

Biserica Ortodoxã Românã ºi celelelate culte religioasei au, în exclusivitate, dreptul de

producere ºi valorificare a obiectelor de cult.

Iar potrivit art. 2 al aceleiaºi legi, “producerea sau valorificarea bunurilor prevãzute la

la art. 1 de cãtre alte persoane, fizice sau juridice, decât cultele religioase se poate face

numai cu autorizarea lor prealabilã, datã în condiþiile stabilite de cãtre fiecare cult în

considerarea propriei exclusivitãþi”. Or contestatorul nu a prezentat nici în procedura de

examinare, nici în cea de contestaþie o astfel de autorizaþie, susþinând cã modelul în cauzã

nu este un obiect de cult.

Din cele menþionate mai sus, rezultã cã simbolurile religioase pot fi folosite de orice

persoanã, pentru uz personal, fãrã ca acestea sã poatã dobândi un drept exclusiv asupra lor.

Pentru aceste motive, Comisia de Contestaþii, în temeiul dispoziþiilor art. 24, din Legea

nr. 129/1992, modificatã ºi completatã prin Legea 280/2007, respinge contestaþia formulatã

de TOCACI MIHAI CRISTIAN, privind protecþia desenelor ºi modelelor, ºi menþine Hotãrârea

nr. 19971/18.12.2007, prin care s-a respins cererea de înregistrare referitoare la desenul

“Medalionul recunoºtinþei“.

1

Înregistrarea unui desen industrial. Condiţia noutăţii şi individualităţii. Cuprins pe materii :

Drept civil. Dreptul proprietăţii intelectuale. Desene şi modele industriale. Index alfabetic :

model industrial - desen - noutate - individualitate

Legea nr. 129/1992, art. 2 lit. f, art. 6 alin.(1)

Condiţiile impuse de art. 6 alin.(1) din Legea nr. 129/1992 potrivit căruia obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model, în sensul art. 2, este nou şi are un caracter individual, sunt cumulative, astfel încât lipsa unui singur element este de natură să ducă la respingerea cererii de înregistrare a desenului sau modelului. Conform art. 6 alin.(4) din lege, se consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate. Cerinţa caracterului individual nu este îndeplinită dacă elementul de noutate nu reprezintă decât un detaliu nesemnificativ, aşa cum este definit de art. 2 lit. f din Legea nr. 129/1992 - acel element grafic sau de formă, care nu determină caracterul individual al desenului sau modelului. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1324 din 10 februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta S.C. V.P. S.R.L.

a chemat în judecată S.C. A.O. S.A. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând

anularea certificatului nr. 014798 din 13 ianuarie 2005 având numărul de depozit

2003/0913 din 7 august 2003 şi publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a

soluţiei de anulare.

În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a arătat că produsele a căror

înregistrare a fost solicitată de către pârâtă nu îndeplinesc condiţia noutăţii cât timp au fost

prezentate de repetate ori la diferite târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale, în reviste

şi reclame de specialitate, iar producţia acestora s-a realizat în mod paralel şi independent

de mai mulţi producători, anterior depunerii cererii de înregistrare.

2

Nu poate fi reţinută nici individualitatea produselor a căror înregistrare s-a solicitat

atâta timp cât pârâta nu este singurul producător al unor astfel de produse, modele

industriale identice fiind produse şi comercializate de mai mulţi producători şi comercianţi.

Pârâta a invocat ca element de noutate formele de papiote şi modul de înfăşurare al

aţei pe acestea, iar nu elementul specific de policoloritate. După ce au fost depuse

opoziţiile făcute de reclamantă pârâta a revenit şi a solicitat rectificarea denumirii

produselor cât şi specificitatea acestora.

Reclamanta şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 129/1992.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că relaţiile dintre S.C. A.O. S.A. şi V.T.I. s-au

concretizat într-un contract comercial iar aspectul estetic nou al modelelor este conferit de

coloritul în trepte al aţei, combinaţia mai multor culori pe segmente cu lungimi diferite.

Papiota de aţă multicoloră şi scul de aţă multicoloră au caracter de noutate şi

caracter individual prin aspectul exterior nou conferit de coloritul în trepte al aţei,

combinaţia mai multor culori pe segmente cu lungimi diferite care individualizează forma

papiotei, sculului şi permite personalizarea şi orientarea alegerii consumatorului potrivit

gustului său.

Prin sentinţa civilă nr. 1387 din 25 noiembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a

civilă a admis acţiunea şi a dispus anularea certificatului de înregistrare a

desenului/modelului industrial nr. 014798/2005.

Prima instanţă a reţinut că certificatul de protecţie obţinut de pârâtă are ca obiect

două modele de papiotă de aţă multicoloră şi un model de scul de aţă multicoloră.

Procedând la compararea celor 3 modele incluse în certificatul de protecţie cu modelele

prezentate în revistele American Patchwork&Quilting şi Quilting Arts s-a apreciat că între

acestea există identitate.

La data depunerii cererii de înregistrare nu era îndeplinită condiţia noutăţii deoarece

anterior acestei date modele identice au fost făcute publice prin intermediul unei reviste.

Nu a fost primită apărarea pârâtei în sensul că divulgarea modelelor pe pagina sa

de web nu constituie o divulgare publică, atât timp cât potrivit susţinerilor pârâtei această

divulgare s-a realizat la 20 septembrie 2002 însă modelele distructive de noutate au fost

aduse la cunoştinţa publicului încă din primăvara anului 2002.

Prin decizia civilă nr. 23 A din 7 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel

Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală s-a hotărât,

3

în opinie majoritară, admiterea apelului pârâtei S.C. A.O. S.A. şi schimbarea în parte a

sentinţei în sensul că s-a admis în parte acţiunea. A fost respinsă cererea având ca obiect

anularea certificatului de înregistrare în privinţa modelelor nr. 1 şi 2 (reprezentând papiote

aţă multicoloră). A fost menţinută dispoziţia sentinţei referitoare la anularea certificatului de

înregistrare în privinţa modelului nr. 3 (reprezentând scul aţă multicoloră).

Instanţa de apel a arătat că potrivit raportului de expertiză efectuat, nu există

identitate între modelul nr. 1 şi vreunul dintre primele două papiote, ca modele prezentate

în cele două reviste, faţă de care există elemente de diferenţiere semnificative: forma

tronconică a suportului pe care se înfăşoară aţa, care nu se regăseşte la modelele din

reviste şi, respectiv, forma tronconică a papiotei astfel obţinută, modul de înfăşurare al aţei

şi culorile perceptibile.

Prima instanţă a considerat în mod greşit că forma papiotei, tronconică, ar

reprezenta un detaliu nesemnificativ, astfel că, în comparaţie cu o altă papiotă cilindrică,

aspectul exterior şi vizual al celor două modele ar fi acelaşi.

Şi cu privire la modelul nr. 2 concluzia expertului a fost clară, în sensul că nu există

identitate între acesta şi modelele de papiote prezentate în reviste, expertul sesizând

elemente de diferenţiere semnificative: forma suportului, modul de vopsire al firului şi,

implicit, modul de aşezare al acestuia pe mosor.

În ce priveşte modelul nr. 3, instanţa a reţinut că prin modul de prezentare,

concluziile expertului nu sunt suficient de clare şi categorice ca în privinţa celorlalte două.

În opinie separată s-a propus respingerea apelului ca nefondat. S-a arătat că au fost

apreciate greşit ca elemente semnificative forma tronconică a suportului papiotei şi forma

tronconică a papiotei.

Reclamanta a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 6-9

C.proc.civ., critica vizând următoarele aspecte:

Nici din documentaţia de descriere a modelelor pretins noi înaintată către OSIM şi

nici în denumirea acestora nu se face referire la forma papiotei şi nici forma suportului nu

este precizată ca element determinant în identificarea modelului.

Elementul de noutate pretins chiar de către intimata pârâtă îl constituie coloritul aţei

în trepte precum şi modul de înfăşurare. Intimata pârâtă a confirmat şi în cadrul apelului

declarat acest aspect legat de elementul de noutate iar instanţa a nesocotit şi depăşit

4

limitele devoluţiunii. Instanţa de apel a reţinut în mod esenţial greşit şi nelegal un alt

element ca fiind semnificativ.

Cât priveşte coloritul în trepte al aţei şi expertul a admis că există identitate atunci

când este vorba de acest element.

Expertul analizează şi face observaţiile sale la forma şi dimensiunea suporţilor aţei,

detalii care, conform documentelor întocmite de intimată şi mandatarul acesteia nu sunt

semnificative.

Soluţia majoritară a instanţei de apel se întemeiază doar pe concluziile raportului de

expertiză, fără coroborarea probelor administrate şi depăşind cadrul procesual statuat prin

apelul declarat de pârâtă.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 6 alin.(1) din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi

modelelor, obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau

model, în sensul art. 2, este nou şi are un caracter individual.

Condiţiile impuse de acest text pentru înregistrare sunt cumulative, astfel încât lipsa

unui singur element este de natură să ducă la respingerea cererii de înregistrare a

desenului sau modelului.

Prin adresa nr. 150 din 9 octombrie 2003 reprezentanta S.C. A.O. S.A. a transmis

Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci solicitarea de modificare a titlului la depozitul

naţional reglementar nr. 2003/0913, arătându-se că titlul modelelor industriale este

„Papiote de aţă multicoloră şi scul multicolor”. Prin aceeaşi adresă s-a arătat că „noutatea

aspectului estetic la aceste modele este coloritul aţei în trepte şi nu forma papiotei sau a

sculului”.

S.C. A.O. S.A. şi-a făcut aceleaşi apărări şi în faţa primei instanţe, iar prin motivele

de apel a criticat sentinţa pentru că judecătorul nu a ţinut cont de faptul că „noutatea nu

rezultă din absenţa unor anteriorităţi, ci din existenţa unor particularităţi care disting o

anumită formă de formele anterior cunoscute. În cazul nostru aceste particularităţi sunt

conferite de coloritul în trepte al aţei, combinaţia mai multor culori pe segmente cu lungimi

diferite care individualizează produsul şi permit personalizarea şi orientarea alegerii

consumatorului potrivit gustului său”.

Aşadar, aspectul pe care trebuia să-l analizeze instanţa superioară de fond, pentru

a aprecia dacă sunt îndeplinite condiţiile noutăţii şi individualităţii care să justifice admiterea

5

cererii de înregistrare a modelului solicitat de pârâtă, viza coloritul aţei şi o anumită

combinaţie care ar fi diferenţiat produsul său de altele realizate de alţi producători.

Instanţa de apel a ajuns la concluzia că ceea ce diferenţiază modelele

pârâtei de alte modele ale reclamantei este forma tronconică a suportului papiotei şi forma

tronconică a papiotei, contrazicând-o chiar pe pârâtă care în documentaţia depusă la OSIM

a susţinut că noutatea este dată de coloritul aţei în trepte „şi nu de forma papiotei sau a

sculului”.

Pentru a fi nou, în sensul art. 6 alin.(2) din Legea nr. 129/1992, este necesar ca

niciun desen sau model identic cu cel a cărui înregistrare se cere să nu fi fost făcut public

înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea,

înaintea datei de prioritate.

Prima instanţă a reţinut că revistele de specialitate în care au fost expuse modelele

reclamantei au dată certă anterioară depozitului reglementar al pârâtei. Acest aspect nu a

format obiect de critică în apel, motiv pentru care a intrat în puterea lucrului judecat şi nu

mai are a fi analizat în etapa recursului.

Cât priveşte cerinţa caracterului individual, prima instanţă şi judecătorul opiniei

separate au apreciat corect că elementul de noutate invocat de S.C. A.O. S.A. nu

reprezintă decât un detaliu nesemnificativ, aşa cum este definit de art. 2 lit. f din Legea nr.

129/1992 - acel element grafic sau de formă, care nu determină caracterul individual al

desenului sau modelului.

Conform art. 6 alin.(4) din lege, se consideră că un desen sau model are caracter

individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită

de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model făcut public

înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea,

înaintea datei de prioritate.

Coloritul în trepte al aţei, combinaţia mai multor culori pe segmente cu lungimi

diferite nu constituie un element important care să determine o „impresie globală” diferită

de cea produsă de modelele opuse de reclamantă ca anteriorităţi. Şi modelele reclamantei

au ca trăsături caracteristice aţa multicoloră, înfăşurarea oblică, coloritul în trepte.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel, în

opinie majoritară, a interpretat greşit prevederile art. 2 lit. f şi art. 6 alin.(1)-(2) şi alin.(4) din

6

Legea nr. 129/1992, motiv pentru care criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9

C.proc.civ.

În temeiul art. 312 alin.(1) şi alin.(3) C.proc.civ., recursul a fost admis şi hotărârea

recurată a fost modificată în sensul că a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti, cu consecinţa rămânerii irevocabile a sentinţei.

Contestaţie împotriva hotărârii Comisiei de Examinare Desene / Modele. Îndeplinirea condiţiei de noutate

Legea 129/1992 art.9

Modelul cu titlul “FLORI ARTIFICIALE ” nr. 1.1 şi 1.2 a fost respins de Comisia de Examinare Desene şi Modele a OSIM, cu motivaţia că nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.9 alin 3 şi alin.4 din Legea 129/1991 privind protecţia desenelor şi modelelor, în urma contestaţiei depuse Comisia de Reexaminare a OSIM a hotărât admiterea contestaţiei în sensul acordării protecţiei desenului menţionat.

La data de 31.12.2006 Dl.P.G. a depus cerere de eliberare certificat pentru 5 modele cu denumirea “FORI ARTIFICIALE”.

În urma examinării de fond, au fost admise la înregistrare 4 din modele depuse, şi s-a respins modelul 1 alcătuit din imaginile 1.1 şi 1.2, deoarece i se opunea la înregistrare un model anterior înregistrat în fondul de documentare al OSIM.

Împotriva Hotărârii Comisiei de examinare a DMI, în termen legal, solicitantul Dl.

P.G. a formulat contestaţie în care solicită admiterea modelului nr.1 , pentru următoarele

motive:

Modelul nr.1 reprezintă un trandafir artificial cu şaisprezece petale, conţinând patru

rânduri de petale, iar modelul opus reprezintă un alt tip de trandafir artificial cu nouă petale,

conţinând două rânduri de petale.

Modelul nr.1 reprezintă un trandafir artificial, la care se poate observa că textura

petalelor este executată dintr-o foaie subţire de mătase artificială, lucioasă, iar modelul

industrial opus reprezintă un alt tip de trandafir artificial la care, cu toate că din aspectul

texturii petalelor nu se poate deduce exact din ce material sunt executate şi nici grosimea

petalelor, după forma şi poziţionarea petalelor interioare, prezentate. Petalele seamănă cu

petalele florilor artificiale executate din aluat, material plastic solid sau din porţelan;

Modelul depus 1.1 Modelul opus

Modelul depus 1.2

Comisia de Contestaţii, analizând modelele în speţă, reţine următoarele:

• modelul depus reprezintă un trandafir artificial al cărui contur exterior, în vederea de

sus, datorită poziţionării specifice a rândurilor de petale, este alcătuit din mai multe

arce de cerc care sunt poziţionate cu aproximaţie de-a lungul unui cerc, iar modelul

opus reprezintă un alt tip de trandafir artificial, al cărui contur exterior, în vederea de

sus, datorită poziţionării specifice a rândurilor de petale, nu poate fi considerat că

este alcătuit din mai multe arce de cerc care sunt poziţionate cu aproximaţie de-a

lungul unui cerc, deoarece forma conturului conţine patru zone proeminente;

• modelul depus are un caliciu executat dintr-un material plastic verde, format din

petale libere, prevăzute cu codiţe ornamentale, iar modelul opus nu prezintă deloc

acest detaliu;

• modelul depus are o tulpiniţă dreaptă executată dintr-un material plastic verde,

prevăzută cu dinţi, iar modelul opus nu prezintă deloc acest detaliu.

• modelul în speţă produce o impresie globală diferită faţă de modelul opus, având

caracter individual;

• comisia consideră că modelul întruneşte condiţia de noutate şi caracter individual

prevăzute de art. 9 din lege.

Pentru aceste motive, Comisia de Contestaţie Desene şi Modele, în temeiul

dispoziţiilor art. 27 din Legea nr.129/1992, în temeiul art.3 din Legea nr.585/2002 privind

desenele şi modelele, admite contestaţia în sensul acordării protecţiei desenului nr.1

conform cererii.

Contestaţie împotriva hotărârii Comisiei de Examinare Desene / Modele. Identitatea modelelor Legea 129/1992 art.25 alin.3 lit.a Modelul cu titlul “STICLĂ” a fost respins de Comisia de examinare Desene şi Modele a OSIM, cu motivaţia că nu întruneşte condiţiile prevăzute de din Legea 129/1991 privind protecţia desenelor şi modelelor, iar în urma contestaţiei depuse, Comisia de Reexaminare a OSIM a hotărât respingerea contestaţiei în sensul excluderii de la protecţiei a desenului menţionat. La data de 26.05.2006, SC S.S.SRL a solicitat eliberarea unui certificat de

înregistrare pentru model cu titlul “STICLĂ”.

În urma examinării de fond, s-a constatat că, la înregistrare, modelului solicitat i se

opune un model anterior, înregistrat cu titlul ”STICLĂ DE BĂUTURI”; Comisia de

Examinare Desene/Modele a OSIM hotărăşte, în temeiul art.25 alin.3 lit a din lege,

respingerea modelului depus spre înregistrare, cu titlul “STICLĂ”.

Împotriva Hotărârii Comisiei de Examinare Desene/Modele, de respingere a

modelului în speţă, în termenul prevăzut de art.27 alin.1 din lege, SC S.S.SRL a formulat

contestaţie la Comisia de Contestaţii, motivând că modelul depus are suficiente

caracteristici pentru a îndeplini condiţiile de noutate şi individualitate, astfel:

Modelul “STICLĂ” are partea filetată, la care se ataşează capacul, mult mai îngustă

ca diametru decât oricare parte inferioară a ei, în timp ce la sticla opusă , partea filetată are

diametrul aproape egal cu diametrul maxim al părţii arcuite a corpului., se îngustează în

forma dreaptă, tronconică spre bază comparativ cu sticla ce face obiectul modelului opus

”STICLĂ DE BĂUTURI”, care rămâne în mod evident curbată spre exterior până la

apropierea de bază.

Modelul depus “sticlă “ Modelul opus “sticlă băuturi”

Comisia de Contestaţii analizând modelele în speţă reţine următoarele:

• între cele două desene nu există diferenţe semnificative ;

• ambele modele sunt ambalaje din sticlă transparetă, destinate băuturilor răcoritoare;

• conturul celor două sticle este identic; partea superioară are o porţiune îngustată a

sticlei, care se lărgeşte, urmată de o nouă îngustare în partea inferioară;

• impresia globală, produsă de modelele în cauză asupra ulilizatorului avizat, nu este

în măsură să diferenţieze cele două modele, diferenţele sunt doar prin detalii

nesemnificative.

Pentru aceste motive, Comisia de Contestaţie a OSIM în temeiul dispoziţiilor art.27

din lege, respinge contestaţia, deoarece modelul în speţă nu întruneşte condiţia de noutate

şi caracter individual prevăzută de art.9 şi art.10 din Legea 129/1991 privind protecţia

desenelor şi modelelor.

Marcã ºi desen industrial.

Conflict. Similaritate conceptualã

Legea nr. 129/1992, art. 2 lit. d), art. 9,

art. 25 alin. (3) lit. d), art. 45

Instanþele au stabilit cã pe etichetele înregistrate de pârâtã cu desene industriale

ºi destinate a fi aplicate pe sticle, conþinând bãuturi alcoolice, se aflã semnele R22 ºi,

respectiv R24, care sunt similare cu marca R26, verbalã cu element figurativ,

înregistratã de reclamantã pentru mai multe clase de produse ºi servicii, printre care ºi

clasa 33 – bãuturi alcoolice. Concluzia cã semnele sunt similare este corectã, faþã de

împrejurarea cã elementul verbal al mãrcii este parþial identic cu cel conþinut de cele

douã desene, fiind reprodusã litera R, iar numerele alãturate acestei litere, ºi anume 22,

24 în cazul desenelor ºi, respectiv, 26 în cazul mãrcii, diferã doar prin cea de-a doua

cifrã, acest detaliu fiind nesemnificativ.

Puternica similaritate conceptualã a semnelor în litigiu face nesemnificative

diferenþele de ordin grafic, în special având în vedere cã rareori consumatorul are

ocazia de a confrunta direct semnele ºi de cele mai multe ori trebuie sã se încreadã în

imaginea imperfectã pe care o pãstreazã în minte cu privire la acestea.

Comparaþia foneticã, la care se referã recurenta, nu este pertinentã cauzei,

deoarece nu se analizeazã conflictul dintre douã semne apte de a fi percepute ºi pe

cale auditivã, ci conflictul dintre un desen industrial – apt de a fi perceput doar vizual

prin natura sa – ºi o marcã verbalã cu element figurativ.


decizia civilã nr. 7939 din 23 noiembrie 2007

Prin cererea înregistratã la 31 noiembrie 2004 pe rolul Tribunalului Comercial

Cluj, astfel cum a fost ulterior modificatã, reclamanta S.C. P. S.A. a chemat în judecatã

pe pârâþii S.C. B. S.R.L., S.C. V.G. S.R.L. ºi O.S.I.M., solicitând instanþei sã dispunã

anularea parþialã a certificatului de înregistrare a desenului industrial nr. 013220 emis

de O.S.I.M. pe numele celei dintâi pârâte la 4 decembrie 2003, cu privire la desenele

cu nr. 3 ºi nr. 4 din anexa la certificat.

În motivarea acestei cereri, s-a arãtat cã reclamanta este titulara mãrcilor nr.

43515, „R 26” ºi nr. 47239, „V 33”, iar pârâta a înregistrat ºi folosit în activitatea sa

comercialã pentru producþia ºi desfacerea de bãuturi alcoolice, desenele înregistrate

la O.S.I.M. care cuprind semnele „R 22” ºi „R 24”.

Prin încheierea nr. 484 din 6 aprilie 2005, Tribunalul Comercial Cluj a admis

excepþia necompetenþei materiale a acestei instanþe ºi a declinat competenþa de

soluþionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureºti.

Prin cererea depusã la dosar la data de 30 iunie 2006, reclamanta a arãtat cã

înþelege sã cheme în judecatã doar pe pârâþii O.S.I.M. ºi S.C. B. S.R.L., deoarece

aceasta din urmã este titulara certificatului a cãrui anulare se solicitã, nu ºi pe S.C. V.

S.R.L.

Prin sentinþa civilã nr. 1371 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia

a V-a civilã, a admis acþiunea, a anulat în parte certificatul de înregistrare eliberat de

O.S.I.M. pe numele pârâtei S.C. B. S.R.L. cu nr. 013220 pentru desenele enumerate

în anexã la poziþiile 3 ºi 4, respectiv pentru desenele având denumirile „R 22” ºi „R 24”.


Reclamanta este titulara mãrcilor înregistrate „R26” ºi „V33”, iar pârâta S.C. B

S.R.L a înregistrat în scopul folosirii în activitatea sa comercialã, pentru producþia ºi

desfacerea de bãuturi alcoolice, desenele constând în etichete, care cuprind semnele

„R24” ºi „R22”.

Reprezentând aspectul exterior al unei pãrþi a produsului, redatã în douã

dimensiuni ºi fiind, totodatã, rezultatul combinaþiei dintre principalele caracteristici,

eticheta îndeplineºte condiþiile prevãzute de art. 2 lit. d) din Legea nr. 129/1992 pentru

a putea fi înregistratã ca desen industrial.

S-a mai reþinut cã, în cauzã, nu poate fi avut în vedere argumentul de drept

comparat, potrivit cãruia, în dreptul francez, etichetele sunt incluse în categoria mãrcilor,

atâta vreme cât legislaþia relevantã în România este diferitã, iar, pe de altã parte,

practica judiciarã nu a cristalizat astfel de opþiuni.

Cât priveºte îndeplinirea condiþiei noutãþii prevãzute de art. 9 din Legea nr.

129/1992, tribunalul a reþinut cã desenul pârâtei a fost înregistrat ulterior mãrcilor al

cãror titular este reclamanta, iar, în cauzã, nu se poate reþine cã acesta este original ºi

prin aceasta nou, câtã vreme foloseºte aceeaºi alãturare a douã cifre ºi a literei R.

Întrucât etichetele sunt destinate sã identifice produsele, precum ºi producãtorul

lor, tribunalul a apreciat ca fiind potrivitã analiza similaritãþii semnelor, criterii pe care

practica judiciarã le-a cristalizat în situaþia analizei similaritãþii ºi riscului de confuzie a

mãrcilor.

În acest sens, s-a apreciat cã diferenþele vizuale ºi fonetice sunt minime, câtã

vreme forma este aceeaºi, respectiv o literã scrisã cu majusculã urmatã de douã cifre

dintre care prima este tot „2”.

A fost respinsã apãrarea pârâtei în sensul cã forma graficã a etichetelor

înregistrate de cãtre aceasta este diferitã de cea a mãrcilor pârâtei, câtã vreme

alãturarea literei ºi a cifrelor este elementul definitoriu nu doar al mãrcii, ci ºi al

modelului industrial.

S-a concluzionat în sensul cã nu se poate reþine faptul cã forma graficã conferã

distinctivitate.

Prin decizia civilã nr. 2/A din 16 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureºti, secþia

a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L împotriva sentinþei tribunalului.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a avut în vedere urmãtoarele

considerente:

Reclamanta ºi-a întemeiat, în drept, cererea de anulare parþialã a certificatului

de înregistrare a desenului sau modelului industrial pe dispoziþiile art. 45 ºi art. 9 din

Legea nr. 129/1992.

Condiþia prevãzutã de art. 9 din lege, respectiv ca obiectul protecþiei sã îl

constituie un desen sau model industrial, în sensul prevederilor art. 2, nu a fost invocatã

de cãtre reclamantã în cuprinsul cererii de chemare în judecata drept cauzã de nulitate,

fãcându-se însã referiri la aceste prevederi în cuprinsul concluziilor scrise.

Prin urmare, cum reclamanta nu ºi-a completat acþiunea în faþa primei instanþe

cu acest motiv de nulitate, nu se impunea analiza acestor critici formulate prin notele

scrise.

Cerinþa noutãþii este definitã în cuprinsul dispoziþiilor art. 2 din lege, în sensul cã

aceasta este îndeplinitã în situaþia în care niciun desen sau model industrial identic nu

a fost fãcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacã a fost

revendicatã prioritatea, înaintea datei de prioritate.

Sunt considerate prin lege ca fiind identice, modelele sau desenele industriale

ale cãror trãsãturi diferã numai în ceea ce priveºte detaliile nesemnificative.

Reclamanta este titulara unui drept de proprietate asupra mãrcilor „R 26” ºi „V

33”, însã cum acestea poartã asupra unui element figurativ, se încadreazã în ipotezele

reglementate de dispoziþiile art. 9 din lege, aspect care, de altfel, nu a fost contestat nici

de cãtre apelanta pârâtã.

Astfel, în mod corect a reþinut tribunalul cã, în cauzã, se impune analiza

similaritãþii semnelor protejate prin intermediul mãrcilor deþinute de reclamantã ºi,

respectiv, al desenelor industriale deþinute de pârâtã, pentru a se putea stabili dacã

acestea diferã sau nu sub aspectul detaliilor semnificative.

Este nefondatã critica apelantei în sensul cã cele douã desene industriale

prezintã suficiente elemente definitorii, pe lângã gruparea „R 22” si „R 24”, ce conferã

noutate acestora, având în vedere cã semnul protejat de cãtre reclamantã, „R 26”, este

regãsit aproape în totalitate în cuprinsul acestor desene industriale, diferenþele vizuale

fiind minime, datoritã faptului cã elementul central al etichetelor îl reprezintã aceste

elemente figurative, iar menþiunile invocate de pârâtã – „Biami” ºi „bãuturã spirtoasã”

– nu pot fi considerate ca fiind detalii semnificative, faþã de poziþia marginalã a denumirii

producãtorului, reprezentatã cu litere de dimensiuni foarte reduse, raportat la elementul

figurativ central; în ceea ce priveºte cel de-al doilea element, acesta nu poate fi de

asemenea reþinut ca aducãtor de noutate, câtã vreme reclamanta a primit protecþie prin

intermediul mãrcilor pe care le deþine asupra aceleiaºi categorii de produse.

Referitor la denumirea de origine, aceasta este menþionatã în cuprinsul

etichetelor cu litere mici, foarte greu lizibile, acest element reprezentând în mod evident

un detaliu nesemnificativ, ce nu poate conferi noutate.

De altfel, comparaþia sugeratã de apelantã nu poate fi fãcutã între denumirea de

origine „Marsa” sau „Cluj-Napoca” ºi, respectiv, între denumirile producãtorilor

„Prodvinalco” ºi „Biami”, câtã vreme reclamanta are protejat în cadrul mãrcii sale doar

elementul figurativ „R 26” , fãrã alte menþiuni.

Este evident cã cele douã desene industriale sunt denumiri fanteziste, însã acest

caracter îl are ºi semnul protejat prin marca reclamantei, astfel încât comparaþia trebuie

sã evidenþieze dacã existã alte elemente definitorii conþinute de desenele industriale,

care sã confere acestora caracter nou, fapt ce nu a putut fi dovedit în cauzã de cãtre

pârâtã.

ªi diferenþele fonetice sunt minime, întrucât forma verbalã pentru produsele

pârâtei este „R 22” ºi „R 24”, ºi nu „Biami R 22 bãuturi spirtoase”, astfel cum susþine

apelanta.

Curtea a mai reþinut ºi incidenþa prevederilor art. 9 din Legea nr. 129/1992, în

sensul cã elementul figurativ, ce face obiectul protecþiei mãrcii deþinute de cãtre

reclamantã, a fost fãcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare de

cãtre pârâtã, iar impresia globalã este aceeaºi cu cea a semnelor protejate de pârâtã.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., invocând, în drept,

dispoziþiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta susþine cã, în mod greºit, s-a

reþinut de cãtre instanþa de apel asemãnarea semnelor protejate de pãrþile litigante ºi,

respectiv, lipsa caracterului individual al desenelor industriale a cãror anulare s-a

solicitat.

Instanþa de recurs era datoare sã analizeze nu semnele în sine, ci prin raportare

la produsele sau serviciile cãrora li se aplicã ºi la publicul consumator.

Instanþa trebuia sã aibã în vedere caracterul complex al semnelor protejate de

pârâtã, deoarece acestea cuprind, pe lângã semnul R24 ºi, respectiv, R22 ºi denumirea

producãtorului, denumirea ºi tipul produsului, ceea ce înlãturã riscul de confuzie în

rândul consumatorilor.

Instanþa nu a analizat din punct de vedere vizual semnele în litigiu, numerele care

sunt alãturate literei R fiind diferite în cadrul desenelor industriale faþã de cele din cadrul

mãrcii; astfel, 22 ºi 24 sunt diferite de 26.

Totodatã, au fost ignorate ºi diferenþele de ordin fonetic, date de aceleaºi numere

diferite alãturate literei R.

ªi din punct de vedere grafic semnele diferã, dat fiind tipul caracterelor ºi cifrelor

utilizate.

Toate diferenþele evidenþiate conferã desenelor industriale un caracter individual,

ceea ce face ca anularea acestora sã fie nelegalã.

Recursul a fost gãsit ca nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele

considerente:

Ceea ce s-a invocat, în motivarea cererii de chemare în judecatã, a fost faptul

cã înregistrarea celor douã desene industriale de cãtre pârâtã – etichetele 3 ºi 4 din

anexa la certificatul nr. 013220 emis de O.S.I.M. – încalcã dreptul reclamantei asupra

mãrcilor anterior înregistrate, în sensul cã desenele industriale încorporeazã un alt drept

de proprietate industrialã protejat.

Pentru verificarea realitãþii acestei susþineri, era esenþial sã se compare semnele

în litigiu, ceea ce atât tribunalul cât ºi Curtea de Apel au ºi fãcut.

Contrar susþinerilor recurentei, instanþele au þinut seama de toate criteriile

pertinente unei atare comparaþii ºi au stabilit cã pe etichetele înregistrate de pârâtã ºi

destinate a fi aplicate pe sticle conþinând bãuturi alcoolice se aflã semnele R22 ºi,

respectiv R24, care sunt similare cu marca R26, verbalã, cu element figurativ,

înregistratã de reclamantã pentru mai multe clase de produse ºi servicii, printre care ºi

clasa 33 – bãuturi alcoolice.

Concluzia cã semnele sunt similare este corectã, faþã de împrejurarea cã

elementul verbal al mãrcii este parþial identic cu cel conþinut de cele douã desene, fiind

reprodusã litera R, iar numerele alãturate acestei litere, ºi anume 22, 24 în cazul

desenelor ºi, respectiv, 26 în cazul mãrcii, diferã doar prin cea de-a doua cifrã, acest

detaliu fiind nesemnificativ.

Astfel, consumatorul mediu, confruntat cu produse pe care s-ar gãsi aplicate

semnele în litigiu, chiar dacã ar sesiza diferenþa de o cifrã dintre acestea ar putea crede,

datã fiind asemãnarea celorlalte elemente, cã sunt produse care provin de la acelaºi

producãtor.

Cu alte cuvinte, ar putea crede cã producãtorul bãuturilor alcoolice marcate R26

este unul ºi acelaºi cu producãtorul bãuturilor alcoolice pe a cãror etichetã de aflã

semnul R22 sau R24.

Puternica similaritate conceptualã a semnelor în litigiu face nesemnificative

diferenþele de ordin grafic, în special având în vedere cã rareori consumatorul are

ocazia de a confrunta direct semnele ºi de cele mai multe ori trebuie sã se încreadã în

imaginea imperfectã pe care o pãstreazã în minte cu privire la acestea.

Comparaþia foneticã, la care se referã recurenta, nu este pertinentã cauzei,

deoarece nu se analizeazã conflictul dintre douã semne apte de a fi percepute ºi pe

cale auditivã, ci conflictul dintre un desen industrial – apt de a fi perceput doar vizual

prin natura sa – ºi o marcã verbalã cu element figurativ.

Având în vedere toate aceste considerente, concluzia similaritãþii desenelor

industriale cu marca este corectã, ca ºi soluþia de anulare parþialã a certificatului de

înregistrare a desenelor în litigiu.

În ceea ce priveºte temeiul juridic aplicabil situaþiei de fapt reþinute, trebuie

precizat cã acesta este art. 25 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 129/1992, care interzice

înregistrarea desenului sau a modelului industrial care încorporeazã, fãrã acordul

titularului, orice alt drept de proprietate industrialã anterior protejat, dreptul la marcã fiind

unul dintre acestea.

Incidenþa dispoziþiilor art. 25 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 9 din lege a fost

greºit reþinutã de ambele instanþe, deoarece condiþia de registrabilitate a noutãþii, ca ºi

cea a caracterului individual se verificã numai prin raportare la alte desene/modele

industriale ºi nicidecum prin raportare la alte obiecte ale protecþiei drepturilor de

proprietate intelectualã.

Aceastã precizare nu influenþeazã soluþia – care este legalã în raport de situaþia

de fapt, reþinutã ºi de criticile nefondate ale recurentei –, dar se impune pentru

acurateþea acesteia.

În consecinþã, în baza art. 312 C.proc.civ., Înalta Curte a menþinut decizia

instanþei de apel ºi a respins recursul ca nefondat.

Protecþia tranzitorie a brevetului de invenþie. Condiþia

necomercializãrii produsului brevetat

Legea nr. 93/1998, art. 1, art. 3-5

H.G. nr. 211/1998, art. 9

Potrivit Legii nr. 93/1998, una dintre condiþiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea

protecþiei tranzitorii unui brevet de invenþie este aceea ca „produsul care face obiectul

brevetului de invenþie de referinþã sã nu fi fost comercializat în România anterior datei de 31

decembrie 1993”.

Condiþia enunþatã trebuie interpretatã în sensul cã are un caracter general, vizând

obiectul protecþiei.

Numai îndeplinirea condiþiei de necomercializare de cãtre orice persoanã a produsului

– obiect al brevetului de invenþie – asigurã protecþia realã a terþilor care, în mod legal, au

comercializat anterior produse similare celor a cãror protecþie se solicitã, obþinute independent

de solicitantul protecþiei.

Legiuitorul se referã la condiþia generalã negativã ca produsul brevetat sã nu fi fost

comercializat, fãrã a distinge cu privire la persoana care nu trebuia sã comercializeze.



Prin cererea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, secþia a IV-a civilã, din 18

noiembrie 1999, Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci (OSIM) a transmis spre soluþionare

dosarele nr. Ct.1/1999, Ct.2/1999 ºi Ct.3/1999, conexate, în care s-a pronunþat hotãrârea nr.

1 din 15 octombrie 1999, a Comisiei de reexaminare privind protecþia tranzitorie. De

asemenea, a fost înaintatã tribunalului cererea de anulare a certificatului de protecþie

tranzitorie nr. 2001TB formulatã de cãtre reclamantele R.G.V.G. Rt. Ungaria, K.T.Z. Slovenia

ºi SC L. SRL, brevet de invenþie emis de OSIM pârâtei M&Co Inc., pentru derivaþii de

carboxialchildipeptide ºi compoziþia farmaceuticã ce îl deþine.

În motivarea cererii se aratã cã nu sunt îndeplinite condiþiile cumulative prevãzute de

art. 3 din Legea nr. 93/1998, ºi anume faptul cã produsul ce face obiectul brevetului de

invenþie sã nu fi fost comercializat în România înainte de data de 31 decembrie 1993.

Tribunalul Bucureºti, secþia a IV-a civilã, prin sentinþa civilã nr. 269/9.03.2004 a respins,

ca rãmase fãrã obiect, cererile formulate de reclamanþii R.G.V.G. Rt. Ungaria, K.T.Z. Slovenia

ºi SC L. SRL în contradictoriu cu pârâtele M&Co Inc. ºi OSIM, cu motivarea cã, la momentul

pronunþãrii hotãrârii, protecþia tranzitorie pe teritoriul României a încetat la 10 decembrie 1999,

brevetul pârâtei intrând în domeniul public.

Învestitã cu soluþionarea apelurilor declarate de reclamanþii R.G.V.G. Rt. Ungaria,

K.T.Z., D.D., N.M. Slovenia împotriva sentinþei arãtate, Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IV-a

civilã, prin decizia nr. 1993/14.10.2004, a respins excepþia lipsei de interes în formularea

acþiunii; a admis apelurile declarate, a anulat sentinþa atacatã ºi a fixat termen pentru

evocarea fondului.

S-a reþinut de instanþa de apel cã reclamantele au fãcut dovada unui interes legitim,

deoarece R.G.V.G. Rt. Ungaria a susþinut cã deþine brevetul de invenþie cu titlul „Procedeu

pentru prepararea maleatului de (1S)-N-(1-etoxicarbonil-3-fenilpropil)-L-alanil-L-prolinã” ºi,

respectiv, „Procedeu de preparare a derivaþilor de N-alchil analinã”, comercializând pe piaþa

româneascã produsul farmaceutic „ednyt”, iar reclamanta K.T.Z., D.D., N.M. Slovenia a

susþinut cã a comercializat în România, prin SC T.T. SRL, medicamentul „enap”, pe bazã de

„enalapril”.

Pe fondul cauzei se reþine cã obiectul cererii de chemare în judecatã a vizat

nelegalitatea acordãrii certificatului de protecþie tranzitorie atacat, nelegalitate ce poate fi

constatatã ºi dupã împlinirea duratei de protecþie, în virtutea principiului retroactivitãþii

efectelor nulitãþii, potrivit cãruia actul anulat este considerat a nu fi existat niciodatã.

În perioada valabilitãþii brevetului de invenþie protecþia tranzitorie produce efecte erga

omnes, beneficiarul protecþiei putând sã-ºi valorifice drepturile astfel nãscute ºi dupã

expirarea protecþiei. Dacã însã se susþine cã protecþia tranzitorie a fost ilegal acordatã ºi se

constatã nulitatea acesteia, efectele se produc ab initio, ca ºi când prerogativele izvorâte din

aceastã protecþie nu ar fi existat niciodatã.

Rejudecând în fond cauza, Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a civilã, a admis

cererile formulate de reclamanþi, anulând certificatul de protecþie tranzitorie nr. 2001 TB

acordat de OSIM prin hotãrârea nr. 2/1/1999 în favoarea pârâtei M&Co Inc.

Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998, una dintre condiþiile ce trebuie îndeplinite

pentru acordarea protecþiei tranzitorii a unui brevet de invenþie este aceea cã „produsul care

face obiectul brevetului de invenþie de referinþã sã nu fi fost comercializat în România anterior

datei de 31 decembrie 1993”.

Condiþia enunþatã trebuie interpretatã în sensul cã ea are un caracter general, vizând

obiectul protecþiei, iar nu titularul brevetului de invenþie.

Câtã vreme comercializarea reprezintã un mijloc de a aduce la cunoºtinþa

consumatorului produsele protejate, caracterul de noutate al brevetului de invenþie ar fi

înlãturat dacã orice persoanã ºi nu doar solicitantul protecþiei ar comercializa produsul.

Numai îndeplinirea condiþiei de necomercializare, de cãtre orice persoanã, a produsului

– obiect al brevetului de invenþie – asigurã protecþia realã a terþilor care, în mod legal, au

comercializat anterior produse similare celor a cãror protecþie se solicitã, obþinute independent

de solicitantul protecþiei.

Reclamanþii au fãcut dovada cã anterior datei de 31 decembrie 1993 a fost

comercializat medicamentul enap, produs pe bazã de enalapril.

Chiar dacã produsul brevetat de pârâtã are denumirea comercialã de renitec ºi

corenitec, iar produsul comercializat poartã denumirea de enap, din cuprinsul certificatelor de

înregistrare rezultã cã toate cele trei produse farmaceutice conþin enalapril.

Termenul folosit de legiuitor – „produs care face obiectul brevetului de invenþie de

referinþã” – nu are în vedere denumirea de piaþã existentã în vederea comercializãrii, ci

substanþa, formula chimicã ce stã la baza denumirii de piaþã, care, în toate cazurile, este

enalapril.

Împotriva acestor decizii a declarat recurs pârâta M&Co Inc.

S-a susþinut, prin motivele de recurs, cã decizia civilã nr. 1993/14.10.2004, prin care

a fost anulatã hotãrârea primei instanþe, a fost datã cu încãlcarea dispoziþiilor art. 2 din Legea

nr. 93/1998, întrucât contestaþiile ºi acþiunile în anulare, prevãzute de legea privind protecþia

tranzitorie a brevetelor de invenþie, pot avea ca obiect numai un brevet care se bucurã de

protecþie ºi nu anularea unui act juridic care a încetat sã mai producã efecte juridice prin

ajungere la termen. Cum dreptul material de a cere anularea înceteazã la expirarea perioadei

de protecþie, acþiunea în justiþie introdusã în vederea anulãrii rãmâne lipsitã de obiect.

Decizia nr. 162/2005 este datã cu încãlcarea Legii nr. 93/1998, întrucât instanþa de

apel a reþinut cã declaraþia pe proprie rãspundere, cerutã de legiuitor, este o condiþie

generalã, care vizeazã obiectul protecþiei, iar nu subiectul.

În cauzã nu e vorba de o condiþie, ci de o obligaþie, respectiv obligaþia ca produsul sã

nu fi fost comercializat anterior datei de 31 decembrie 2003, obligaþia incumbând întotdeauna

persoanelor.

Pentru a fi vorba de o obligaþie absolutã, aceasta trebuie sã fie corelativã unui drept

absolut, un drept real.

Obligaþia de a nu comercializa este corelativã dreptului de a comercializa, drept care

nu este un drept real absolut, ci un drept de creanþã, relativ. Din interpretarea sistematicã a

dispoziþiilor art. 3 lit. c) ºi art. 4 alin. (2) lit. d) din lege rezultã cã declaraþia solicitatã este datã

de titularul de brevet pentru a se verifica îndeplinirea obligaþiei de a nu comercializa.

Pârâta nu a comercializat produsul brevetat (enalapril) anterior datei de 31 decembrie

1993, împrejurare recunoscutã atât de reclamante cât ºi de instanþa de apel.

Precizeazã recurenta cã brevetul de procedeu eliberat de oficiul de brevete din

Slovenia, depus de intimata K.T.Z., nu produce efecte în raport cu recurenta, dat fiind

caracterul teritorial al acestuia ºi pentru cã brevetul de invenþie menþionat are ca obiect

procedee de obþinere a produsului enalapril, pe când brevetul european înregistrat în favoarea

recurentei are ca obiect chiar produsul enalapril.

Analizând hotãrârea recuratã, Înalta Curte a reþinut urmãtoarele:

Cererea de revocare formulatã de K.T.Z. la 7 octombrie 1999, la OSIM, dosar

Ct/2/1999, este motivatã ca o constatare a nulitãþii certificatului de protecþie tranzitorie pentru

încãlcarea dispoziþiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998, ºi anume aceea ca produsul ce face

obiectul brevetului de invenþie sã nu fi fost comercializat în România înainte de data de 31

decembrie 1993.

Fiind în prezenþa unei nulitãþi absolute, efectele constatãrii acesteia se produc chiar de

la data cererii de acordare a protecþiei tranzitorii, în sensul cã drepturile cuvenite beneficiarului

protecþiei nu au existat niciodatã.

Împrejurarea cã protecþia tranzitorie a expirat nu produce efecte ºi asupra drepturilor

nãscute în perioada de protecþie.

Aºadar, soluþia instanþei de apel de a face aplicarea dispoziþiilor art. 297 alin. (1)

C.proc.civ., în forma în vigoare la data pronunþãrii, este corectã, date fiind consecinþele

juridice de aplicare a sancþiunii nulitãþii (principiul retroactivitãþii efectelor actului juridic civil).

Acordarea protecþiei tranzitorii a titlurilor de brevete de invenþie se face în condiþiile

îndeplinirii cumulative a prevederilor art. 3, art. 4 ºi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 93/1998, astfel

cum rezultã ºi din art. 9 din H.G. nr. 211/1998 referitoare la Normele metodologice de aplicare

a legii privind protecþia tranzitorie a brevetelor de invenþie.

Cât timp legiuitorul, prin art. 3, calificã cerinþele necesare acordãrii protecþiei tranzitorii

ca fiind condiþii ce trebuie îndeplinite cumulativ, consideraþiile referitoare la natura juridicã a

necomercializãrii, în sensul cã este o obligaþie ºi nu o condiþie generalã, cum a fost

caracterizatã de instanþã, nu îºi au aplicabilitatea în cauza de faþã.

Conform art. 1 din lege, Statul Român recunoaºte o protecþie tranzitorie titularilor de

brevete, cu data de prioritate anterioarã datei de 21 ianuarie 1991, dintr-un stat membru al

Uniunii, potrivit Convenþiei de la Paris pentru Protecþia Proprietãþii Industriale, sau ai

Organizaþiei Mondiale a Comerþului, ºi pentru produse medicamentoase, ca în speþa de faþã.

Esenþa brevetabilitãþii este noutatea, motiv pentru care ºi în cazul particular al protecþiei

tranzitorii, se verificã formal aceastã chestiune, sub aspectul necomercializãrii produsului care

face obiectul brevetului de invenþie.

Particularitatea produsului în discuþie, ce impune comercializarea doar prin farmacii ºi

dupã probabile verificãri ºi avizãri, nu impune solicitantului de protecþie obligaþii ce exced

capacitãþilor sale de verificare a pieþei în sensul cerut de legiuitor, ºi anume acela ca produsul

sã nu fi fost comercializat în România anterior datei de 31 decembrie 1993.

Conþinutul declaraþiei autentice cerute prin art. 4 lit. d) din lege se referã strict la

necomercializarea produsului pe piaþã, fãrã referiri distincte cu privire la persoana ce nu a

comercializat produsul, solicitantul protecþiei sau o terþã persoanã.

Aºadar, considerentele instanþei de apel, în sensul cã obligaþia de necomercializare are

caracter general, este corectã.

Nu pot fi primite nici susþinerile referitoare la împrejurarea cã, fiind vorba de o

declaraþie pe proprie rãspundere, aceasta priveºte numai faptele proprii ale titularului de

brevet ºi nu fapta altei persoane, întrucât sensul dat de legiuitor declaraþiei nu este cel afirmat

prin motivele de recurs: necomercializarea sã aparþinã doar solicitantului de protecþie.

Legiuitorul se referã la condiþia generalã negativã, ca produsul brevetat sã nu fi fost

comercializat, fãrã a distinge cu privire la persoana ce nu trebuia sã comercializeze.

Prin declaraþia solicitatã se atestã cã titularul brevetului de invenþie ce doreºte

acordarea protecþiei tranzitorii în condiþiile Legii nr. 93/1998 ºi-a îndeplinit obligaþia personalã

de a verifica dacã produsul a mai fost sau nu comercializat înainte de 31 decembrie 1993, pe

teritoriul României.

Pentru aceste considerente Curtea a respins recursul ca nefondat.

Invenţie şi realizare tehnică. Regim juridic diferit. Cuprins pe materii :

Drept civil. Dreptul proprietăţii intelectuale.

Index alfabetic : invenţie

- realizare tehnică

- brevet de invenţie

- drepturi băneşti

Legea nr. 64/1991, art. 1 alin. (1)-(2), art. 72 alin.(1), alin.(3)

Invenţia şi realizarea tehnică intră în câmpul de aplicare al Legii nr. 64/1991, însă fiecare are un regim juridic diferit.

Dacă pentru invenţii legea prevede, în art.1, ca o condiţie obligatorie şi indispensabilă de protecţie, obţinerea brevetului din partea O.S.I.M., în ceea ce priveşte realizările tehnice o asemenea condiţie nu este prevăzută de lege.

Art.72 din Legea nr.64/1991 prevede în alin.(1) condiţiile acordării de drepturi băneşti autorului unei realizări tehnice, iar în alin.(2) prevede că unitatea care aplică această realizare are obligaţia de a atesta calitatea de autor, şi nu O.S.I.M. care este abilitat să elibereze, în temeiul Legii nr.64/1991, numai brevetele de invenţie.

ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6246 din 24 octombrie 2008

Prin acţiunea înregistrată la 6 februarie 2006, reclamantul T.V. a chemat în

judecată Întreprinderea PETROMSERVICE Bucureşti – Sucursala Petromservice Vest

Arad, solicitând obligarea pe pârâtei la plata sumei de 120.000 lei despăgubiri civile,

reprezentând drepturile băneşti cuvenite din exploatarea realizărilor tehnice al căror

autor este reclamantul, calitate pe care pârâta a refuzat să i-o ateste.

Reclamantul a susţinut că este autorul unor noi tehnologii referitoare la

remanierea ventilelor cu pană conică şi parală, inclusiv remanierea penelor aferente şi

la realizarea unui stand de remaniat grinzi balansier ce echipează unităţile de

pompare.

Prin sentinţa civilă nr.1168 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Arad, Secţia civilă

a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea

acestuia.

2 Tribunalul a reţinut că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.72

din Legea nr.64/1991, or, acest act normativ prevede chiar în primul articol că

beneficiază de protecţie persoanele care au dobândit un brevet de invenţie.

În speţă, reclamantul nu se află în această situaţie şi, pe cale de consecinţă, nu

are calitate procesuală activă, care poate să aparţină doar unei persoane ce şi-a

brevetat invenţia.

Asupra unei cereri de brevetare a invenţiei singura autoritate competentă a se

pronunţa este O.S.I.M.

Prin decizia civilă nr.19 din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel Timişoara, Secţia

civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din examinarea şi

coroborarea art.1 şi art. 72 ale Legii nr. 64/1991, precum şi din ansamblul dispoziţiilor

acestei legi rezultă fără dubiu că, pentru a beneficia de protecţia conferită de lege,

reclamantul trebuie să facă dovada existenţei realizării tehnice aplicabilă în unitate, a

contribuţiei reclamantului în calitate de autor a acesteia şi a rezultatelor economice

obţinute.

În speţă, este adevărat că reclamantul a iniţiat procedura obţinerii unui brevet

de invenţie, prin înregistrarea la O.S.I.M. a unei cereri de brevet, dar aceasta nu a fost

încă finalizată, aşa încât el nu poate beneficia de protecţia legii speciale.

Cum nu este îndeplinită această condiţie imperativă prevăzută de art.1 din

Legea nr.64/1991, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamantul nu are

calitate procesuală activă.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând în drept prevederile

art. 304 pct. 8 şi pct.9 C.proc.civ.

Fără a dezvolta separat cele două motive de recurs invocate, recurentul

susţine că ambele instanţe au ignorat temeiul juridic al acţiunii, lăsând nesoluţionat în

mod greşit fondul cauzei.

Astfel, reclamantul nu a solicitat prin acţiune recunoaşterea unei invenţii, ci pe

aceea a unei realizări tehnice noi la nivelul unităţii, prevăzută de art.72 din Legea nr.

64/1991.

Motivul pentru care solicită despăgubiri este acela că unitatea nu a negociat cu

el aplicarea realizării tehnice, iar aceasta nu era cuprinsă în obligaţiile sale

contractuale.

Recursul este fondat.

3 Ambele instanţe au pronunţat hotărâri nelegale condiţionând calitatea activă a

reclamantului de existenţa unui brevet de invenţie obţinut de acesta pentru tehnologia

referitoare la remanierea ventilelor cu pană conică şi parală, inclusiv remanierea

primelor aferente şi la realizarea unui stand de remaniat grinzi balansier ce echipează

unităţile de pompare.

Această greşeală s-a produs din cauza confuziei pe care au făcut-o ambele

instanţe între invenţie şi realizare tehnică, ambele intrând în câmpul de aplicare al

Legii nr. 64/1991, dar având regim juridic diferit.

Dacă pentru invenţii legea prevede, în art.1, ca o condiţie obligatorie şi

indispensabilă de protecţie, obţinerea brevetului din partea O.S.I.M., în ceea ce

priveşte realizările tehnice o asemenea condiţie nu este prevăzută de lege.

Art.72 din Legea nr.64/1991 prevede în alin.(1) condiţiile acordării de drepturi

băneşti autorului unei realizări tehnice, iar în alin.(2) prevede că unitatea care aplică

această realizare are obligaţia de a atesta calitatea de autor şi nu O.S.I.M. care este

abilitat să elibereze, în temeiul Legii nr.64/1991, numai brevetele de invenţie.

În speţă, reclamantul pretinde că unitatea care aplică realizările tehnice a

refuzat să-i ateste calitatea de autor şi să-i plătească sumele de bani cuvenite, motiv

pentru care s-a adresat instanţei de judecată în acest scop, conform art.72 alin.(3) din

lege.

Dacă reclamantul este sau nu autorul unor realizări tehnice, dacă unitatea

pârâtă a refuzat să-i ateste această calitate şi dacă aplică sau nu respectivele realizări

sunt chestiuni care ţin de fondul cauzei şi urmează a fi analizate ca atare.

Soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active a

reclamantului, derivată din lipsa calităţii de inventator, este lipsită de orice suport

juridic, neexistând niciun temei pentru coroborarea art.72 cu art.1 din Legea

nr.64/1991 într-un litigiu având ca obiect drepturile autorului unei realizări tehnice.

Pentru aceste considerente, în baza art.312 şi art.304 pct.9 C.proc.civ., Înalta

Curte a admis recursul, a casat decizia atacată, a admis apelul şi în baza art.297

alin.(1) C.proc.civ., a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi

tribunal.

Contract de editare. Neexecutarea culpabilã de cãtre editor a

obligaþiei de a publica opera. Desfiinþarea contractului. Daune

pentru neexecutare

Legea nr. 8/1996, art. 47-48,

art. 56 alin. (3)-(4)

Dispoziþiile art. 56, din Legea nr. 8/1996, prevãd în alin. (3) cã, în cazul în care

creditorul nu publicã opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului

comun, desfiinþarea contractului ºi daune pentru neexecutare, situaþie în care autorul

pãstreazã remuneraþia primitã sau, dupã caz, poate solicita plata remuneraþiei integrale

prevãzute în contract.

Simpla inserare în contractul iniþial a posibilitãþii suplimentãrii tirajului – dar, în

acelaºi timp, ºi a posibilitãþii neepuizãrii tirajului iniþial – nu poate constitui un temei suficient

pentru a considera needitarea unui nou tiraj drept un prejudiciu previzibil la momentul

încheierii contractului, dispoziþiile art. 1085 Cod civil fiind inaplicabile la situaþia de fapt.


decizia civilã nr. 7982, din 23 noiembrie 2007

Prin cererea înregistratã la 26 iulie 2006, reclamanþii T.W. ºi T.M.L. au chemat în

judecatã S.C. E.E. S.R.L., solicitând instanþei sã dispunã desfiinþarea contractului de

editare nr. 2003078, din 17 iulie 2003, obligarea la plata contravalorii remuneraþiei, în sumã

de 6.000 lei, la plata de daune pentru neexecutare, în acelaºi cuantum de 6.000 lei,

precum ºi obligarea pârâtei la distrugerea originalelor operei sub dovada acestei

operaþiuni.

În motivarea cererii s-a arãtat cã între pãrþi a intervenit contractul de editare nr.

2003078, din 17 iulie 2003, prin care pârâta s-a obligat sã editeze un numãr de 1000

exemplare din lucrarea „Dicþionar economic german-român”, stabilindu-se ca preþ al

cesiunii o remuneraþie de 15% din valoarea de 400.000 lei, convenitã ca preþ de vânzare

al cãrþii.

Nu a fost stabilit un termen pentru publicarea lucrãrii, însã în lipsa acestei prevederi

în cuprinsul contractului, în temeiul art. 56 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, editorul era obligat

sã o publice în termen de cel mult 1 an de la data acceptãrii lucrãrii.

De la data încheierii contractului ºi pânã în prezent, pârâta nu ºi-a îndeplinit

obligaþiile asumate prin contract, deºi reclamanþii au încercat soluþionarea pe care amiabilã

a litigiului, notificând-o pe pârâtã în mai multe rânduri.

În drept, au fost invocate prevederile art. 48 ºi urmãtoarele, din Legea nr. 8/1996,

modificatã ºi completatã.

Prin sentinþa civilã nr. 1262, din 4 octombrie 2006, Tribunalul Bucureºti, secþia a III-a

civilã, a respins excepþia lipsei de obiect a primului capãt de cerere, a admis în parte

cererea, a dispus desfiinþarea contractului de editare, iar pârâta a fost obligatã la plata în

favoarea reclamanþilor a sumei de 6.000 lei, reprezentând drepturi patrimoniale de autor,

cuvenite pentru lucrarea „Dicþionar economic german-român”, ºi la plata sumei de 6.000

lei, reprezentând despãgubiri cu titlu de daune pentru neexecutare; ultimul capãt de cerere

a fost respins ca neîntemeiat.


Deºi nu se stipuleazã expres în contract, editura avea obligaþia de a edita, de a

reproduce ºi de a difuza opera înãuntrul termenului prevãzut în contract (cap. IV, pct. 4),

respectiv, în termen de 3 ani de la data semnãrii contractului, în tiraj de 1000 exemplare.

S-a reþinut încheierea contractului pentru o singurã ediþie, în tirajul menþionat în

contract, întrucât pentru o nouã ediþie s-a stipulat necesitatea încheierii unui act adiþional.

Prin urmare, la expirarea termenului, contractul nu înceteazã automat, pãrþile putând

conveni prelungirea acestuia ºi apariþia unei noi ediþii, dacã tirajul maxim iniþial a fost

epuizat. S-a apreciat, în consecinþã, faptul cã prevederile art. 56, din Legea nr. 8/1996,

sunt inaplicabile în aceste condiþii.

Pe baza corespondenþei purtate între pãrþi, cu privire la expirarea termenului

contractual, s-a reþinut cã, la data înregistrãrii pe rolul instanþei a cererii de chemare în

judecatã, contractul era în curs de derulare.

La data încheierii contractului, manuscrisul fusese predat cãtre editurã, fãrã a se

menþiona în cuprinsul contractului un termen de predare, aºa cum rezultã ºi din solicitarea

pârâtei de a prelungi contractul de editare, lucrarea fiind predatã cãtre tipar. Reclamanþii

îºi îndepliniserã astfel obligaþia contractualã de predare a manuscrisului, pârâta neputând

invoca drept impedimente în editarea operei eventuale modificãri pe care autorii ar fi trebuit

sã le opereze în lucrare.

Tribunalul a reþinut lipsa oricãror dovezi în sensul cã lucrarea a fost trimisã la tipar

sau se aflã în faza finalã, cu atât mai mult cu cât, conform pct. 6.1 lit. b) din contract, autorii

au obligaþia de a efectua douã corecturi, inclusiv cea pentru „bun de tipar”, fãrã

remuneraþie suplimentarã, iar aceastã a doua corecturã, de regulã, se efectueazã numai

de cãtre autor.

În drept, au fost aplicate prevederile art. 47 ºi art. 56 alin. (3) din Legea nr. 8/1996,

faþã de neîndeplinirea de cãtre pârâtã a obligaþiei corelative cesiunii drepturilor patrimoniale

de autor.

Calculul remuneraþiei s-a fãcut pornind de la un numãr de 1.000 de exemplare, la

un preþ de 400.000 lei, la care a fost aplicat procentul de 15%, toate aceste elemente fiind

menþionate în contract.

Susþinerea pârâtei, în sensul cã preþul de vânzare a fost stabilit la maximum

400.000 lei, cu condiþia ca autorul sã contribuie la finanþarea editãrii ºi tipãririi, a fost

înlãturatã, tribunalul considerând absolut nulã clauza contractualã respectivã, faþã de

prevederile art. 48 alin. (1) ºi (2) din lege.

În ceea ce priveºte daunele, tribunalul a apreciat faptul cã acestea sunt datorate cât

timp pârâta nu ºi-a îndeplinit obligaþia contractualã, cauzând astfel un prejudiciu

reclamanþilor, aceºtia dorind ca opera sã ajungã cât mai repede la cunoºtinþa publicului ºi,

eventual, mai înainte ca alte lucrãri sã aparã pe piaþã. Autorii au fost lipsiþi de posibilitatea

de a încheia contracte de editare cu alte edituri, întrucât au cesionat pârâtei, cu titlu

exclusiv, dreptul patrimonial, fiind astfel blocaþi pe o perioadã mare de timp, de 3 ani.

Prin decizia civilã nr. 68, din 13 martie 2007, Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a

civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat apelul declarat

de pârâtã împotriva sentinþei.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele, substituind pe alocuri

considerentele tribunalului:

1. În ceea ce priveºte excepþia procesualã de fond, peremptorie ºi absolutã, a lipsei

obiectului primului capãt de cerere, privind desfiinþarea contractului de editare, cazul de

încetare a contractului prin împlinirea termenului contractual nu exclude desfiinþarea

acestuia pentru cauze anterioare împlinirii acestui termen, dar constatate ulterior, pe calea

acþiunii în justiþie, precum acþiunea în constatarea nulitãþii absolute a contractului (cauza

de nulitate fiind concomitentã încheierii contractului) sau acþiunea în rezoluþia judiciarã a

contractului.

În acest din urmã caz, cauza de rezoluþie este ulterioarã încheierii contractului,

constând în neîndeplinirea culpabilã a obligaþiei contractuale de cãtre pârât, dar anterioarã

împlinirii termenului contractual.

În speþã, se regãseºte acest ultim caz de desfiinþare a contractului sinalagmatic de

editare, respectiv, rezoluþia judiciarã, pentru neîndeplinirea de cãtre pârâtã a obligaþiei

contractuale principale de a edita lucrarea ai cãror autori sunt reclamanþii, în termen de 3

ani de la data încheierii contractului.

Obligaþia de editare a lucrãrii este una afectatã de un termen extinctiv, respectiv,

termenul contractual de 3 ani.

Nu se pune problema unei prelungiri a termenului contractual, însoþitã sau nu de alte

eventuale modificãri, în lipsa unui act adiþional, prin care pãrþile sã fi convenit în acest

sens, iar o prelungire tacitã a contractului este exclusã.

Tãcerea nu produce niciun efect juridic în dreptul substanþial, iar despre o convenþie

tacitã care sã implice manifestãri tacite, dar neechivoce, de voinþã, în sensul prelungirii

termenului contractual la momentul împlinirii termenului iniþial de 3 ani, nu poate fi vorba.

În speþã, nu au fost invocate aspecte sau împrejurãri de naturã a fi calificate ca

manifestãri tacite, dar neechivoce, de voinþã, în sensul prelungirii termenului contractual

la momentul împlinirii termenului iniþial de 3 ani. Corespondenþa purtatã între pãrþi sub

acest aspect ºi reþinutã de cãtre tribunal ca relevantã nu conþine vreo astfel de manifestare

concordantã de voinþã.

Prelungirea termenului contractual iniþial nu poate opera decât mutuus consensus,

în virtutea regulii simetriei, ce guverneazã încheierea ºi modificarea (precum ºi încetarea)

contractului, potrivit art. 969 alin. (2) Cod civil, respectiv, în baza acordului pãrþilor în acest

sens.

Termenul care afecteazã atât dreptul patrimonial de autor cedat, cât ºi obligaþia

corelativã în care este transpus exerciþiul dreptului respectiv este unul extinctiv, amânând

stingerea dreptului ºi a obligaþiei corelative pânã la împlinirea lui, potrivit art. 56 alin. (1) din

aceeaºi lege.

Împlinirea termenului, fãrã ca pârâta sã îºi fi exercitat dreptul contractual ºi fãrã sã

îºi fi îndeplinit obligaþia contractualã corelativã, nu exclude desfiinþarea acestuia ca efect

al rezoluþiei judiciare.

Dacã împlinirea termenului extinctiv constituie cauza de încetare a contractului, cu

efecte numai pentru viitor, în sensul considerãrii raportului juridic drept încetat, rezoluþia

judiciarã produce efecte pentru trecut, în sensul desfiinþãrii cu efect retroactiv a

contractului, cu daune-interese pentru prejudiciul cauzat creditorului prin neîndeplinirea în

mod culpabil a obligaþiei contractuale de cãtre pârâtul debitor, în termenul contractual

respectiv.

În consecinþã, nu se poate reþine lipsa obiectului capãtului de cerere privind

desfiinþarea contractului de editare.

Termenul „desfiinþare”, folosit de art. 56 alin. (3) din lege, este într-adevãr, unul

impropriu, din perspectiva terminologiei juridice folosite în dreptul comun, la care acelaºi

text face trimitere expresã, directã.

Interpretarea sistematicã ºi teleologicã a prevederilor art. 56 alin. (3) din lege

constituie o aplicaþie în domeniul dreptului proprietãþii intelectuale a rezoluþiei judiciare de

drept comun, pentru desfiinþarea cu efect retroactiv a contractului de editare în cazul

neîndeplinirii în mod culpabil, de cãtre editor, a obligaþiei de a publica opera în termenul

convenit.

2. În ceea ce priveºte aplicarea prevederilor art. 56 alin. (3) teza a II-a din lege,

referitoare la calculul daunelor-interese pentru rezoluþia judiciarã a contractului de editare

din culpa editorului, în mod legal ºi temeinic instanþa a avut prima în vedere preþul

convenþional maxim de 400.000 lei pe exemplar.

Reþinerea de cãtre instanþa de fond a nulitãþii absolute de drept a clauzei

contractuale, pe cale de excepþie substanþialã, este însã lipsitã de temei legal.

Clauza contractualã prevãzutã în contract este perfect valabilã, nicio cauzã de

nulitate absolutã neputând fi reþinutã în privinþa acesteia, în baza vreunui text legal special,

nici din perspectiva cauzelor de nulitate absolutã de drept comun.

Clauza respectivã este, însã, inaplicabilã în cauzã, nefiind întrunite condiþiile

substanþiale pentru activarea acesteia, cât timp nu s-a stipulat în contract finanþarea lucrãrii

ºi prin contribuþia autorului.

Preþul de 400.000 lei pe exemplar, raportat la numãrul de exemplare în care trebuia

editatã lucrarea, a fost însã, în mod temeinic, reþinut ca element pentru baza de calcul a

daunelor-interese cu titlu de remuneraþie cuvenitã, în cazul în care pârâta ºi-ar fi îndeplinit

obligaþia contractualã.

ªi preþul maxim convenit de cãtre pãrþi, indiferent pentru ce situaþie, cum este cea

stipulatã în contract, poate fi luat în considerare sub aspectul stabilirii daunelor-interese cu

titlu de remuneraþie cuvenitã.

În lipsa unui astfel de element în chiar contractul în litigiu, ar fi putut fi luat în

considerare preþul practicat de cãtre pãrþi în eventualele contracte anterioare, încheiate

între acestea, ori chiar preþul practicat pe piaþã în contracte similare, având ca obiect opere

similare.

3. În ceea ce priveºte capãtul de cerere privind daunele-interese cu titlu de

despãgubiri pentru neexecutarea în mod culpabil, de cãtre pârâtã, a obligaþiei contractuale,

criteriile avute în vedere de cãtre prima instanþã corespund întocmai principiului de drept

comun al reparãrii integrale a prejudiciului cauzat astfel.

Nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), a cãrui reparaþie se manifestã

sub forma despãgubirilor reprezentând remuneraþia cuvenitã autorului, este supus reparãrii

în caz de rezoluþie judiciarã a contractului de editare pentru neexecutarea culpabilã a

obligaþiei de cãtre editor, ci ºi beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Beneficiul nerealizat reprezintã acel spor patrimonial pe care l-ar fi realizat autorii

în condiþiile obiºnuite ale valorificãrii operei în baza contractului de editare, dacã obligaþiile

ar fi fost executate întocmai, cu bunã-credinþã, de cãtre editor, potrivit art. 969-970 Cod

civil.

Sub acest din urmã aspect sunt avute în vedere clauzele contractuale stipulate la

pct. 2.4 lit. b) ºi pct. 3.1.-3.4 din contract, care ar fi permis eventualul tiraj suplimentar al

operei sau reeditarea acesteia, cu consecinþa unor câºtiguri suplimentare pentru autori.

De asemenea, principiul reparãrii integrale a prejudiciului, potrivit art. 1085 ºi art.

1086 Cod civil, implicã repararea atât a prejudiciului cert ºi direct, cât ºi a prejudiciului

previzibil.

Prejudiciul previzibil este prejudiciul obiºnuit, care ar fi putut fi cunoscut de cãtre

pãrþi la momentul încheierii contractului de editare.

Aºa cum în mod legal ºi temeinic a apreciat instanþa de fond, reclamanþii doreau ca

opera sã ajungã cât mai repede la cunoºtinþa publicului ºi, eventual, mai înainte ca alte

lucrãri similare sã aparã pe piaþã, fiind lipsiþi de posibilitatea de a încheia contracte de

editare cu alte edituri, întrucât au cesionat pârâtei, cu titlu exclusiv, dreptul patrimonial, fiind

astfel blocaþi pe o perioadã mare de timp, de 3 ani.

Prima instanþã a avut ca punct de reper aceeaºi bazã de calcul ca ºi în cazul

despãgubirilor reprezentând remuneraþia cuvenitã ºi neobþinutã, cu titlu de reparaþie a

prejudiciului efectiv, criteriul implicit fiind acela al valorificãrii elementelor furnizate de

clauzele contractuale.

Altfel, dublarea cuantumului daunelor sub cele douã aspecte (prejudiciul efectiv ºi

beneficiul nerealizat) corespunde remuneraþiei ce s-ar fi cuvenit reclamanþilor în cazul

tirajului suplimentar, în acelaºi numãr de exemplare pe care pãrþile l-ar fi putut conveni

potrivit pct. 2.4 lit. b) din contract.

Un tiraj suplimentar, eventual în acelaºi numãr de exemplare, a fost considerat

previzibil chiar de cãtre pãrþile contractante, cât timp o astfel de clauzã a fost inseratã în

acest sens în contract.

În lipsa unor astfel de elemente stipulate în contractul de editare, instanþa ar fi avut

în vedere prejudiciul viitor, dar cert, respectiv, previzibil, pe baza aceloraºi elemente,

precum posibilitatea suplimentãrii tirajului în acelaºi numãr de exemplare, în funcþie de

natura operei – dicþionar, posibilitatea încheierii altui contract de editare, în condiþii

avantajoase, preþurile practicate pe piaþã în cazul tirajului iniþial ºi/sau suplimentar pentru

opere similare etc.

Pârâta a fost de drept pusã în întârziere, potrivit art. 1079 alin. (2) pct. 3 Cod civil,

la expirarea termenului contractual, cât timp obligaþia pentru a cãrei neexecutare aceasta

este în culpã nu putea fi executatã decât în interiorul acestui termen, întrucât contractul

înceta la împlinirea termenului respectiv.

Prin încheierea din 8 mai 2007, aceeaºi curte de apel a dispus îndreptarea erorii

materiale strecurate în decizie, în sensul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecatã

efectuate de reclamanþii-intimaþi la suma de 4116,77 lei.

Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, criticând-o numai sub aspectul modului

de soluþionare a capãtului de cerere referitor la daunele-interese pentru neexecutare, în

cuantum de 6.000 lei, ºi a celui privitor la cheltuielile de judecatã.

În motivarea cererii de recurs, întemeiatã pe dispoziþiile art. 304 pct. 9 Cod

procedurã civilã, recurenta a susþinut urmãtoarele:

1. Curtea de Apel a stabilit în mod nelegal în sarcina sa obligaþia de a achita

reclamanþilor daune-interese în cuantum de 6.000 lei, reprezentând echivalentul drepturilor

cuvenite autorilor dintr-un tiraj suplimentar, în condiþiile în care un asemenea prejudiciu nu

are caracter cert nici sub aspectul existenþei ºi nici al întinderii.

Aceasta deoarece un eventual tiraj suplimentar a fost prevãzut în contract numai

condiþionat de epuizarea, prin vânzare integralã, a tirajului maxim iniþial, dar ºi de

consimþãmântul recurentei.

De asemenea, nici posibilitatea de evaluare a unui atare prejudiciu nu existã,

deoarece depinde de o renegociere a pãrþilor contractante, deci ºi de voinþa recurentei.

2. Deºi a solicitat instanþei de apel diminuarea onorariului avocatului reclamanþilor,

în baza art. 274 alin. (3) Cod procedurã civilã, ca fiind disproporþionat faþã de valoarea

pricinii, instanþa nu s-a pronunþat asupra acestui capãt de cerere.

Recurenta solicitã diminuarea onorariului ºi faþã de împrejurarea cã obiectul sãu de

activitate, respectiv, editarea de cãrþi, nu este printre cele mai profitabile.

Analizând decizia atacatã, Înalta Curte a constatat cã recursul este fondat în sensul

ºi în limitele celor ce urmeazã:

1. Reclamanþii au sesizat instanþa cu o cerere prin care au solicitat rezoluþia

contractului de editare încheiat cu pârâta ºi obligarea acesteia la daune-interese.

În drept, au fost invocate dispoziþiile art. 56, din Legea nr. 8/1996, care prevãd în

alin. (3) cã, în cazul în care creditorul nu publicã opera în termenul convenit, autorul poate

solicita, potrivit dreptului comun, desfiinþarea contractului ºi daune pentru neexecutare,

situaþie în care autorul pãstreazã remuneraþia primitã sau, dupã caz, poate solicita plata

remuneraþiei integrale prevãzute în contract.

Dreptul comun în materie, identificat de cele douã instanþe anterioare ºi necontestat

de recurentã, îl constituie dispoziþiile legale referitoare la rezoluþia contractului, cuprinse

în art. 1020-1021 Cod civil, ºi cele din art. 1084-1086 Cod civil, referitoare la daunele-

interese.

În ceea ce priveºte întinderea daunelor-interese, art. 1085 Cod civil prevede cã

debitorul nu rãspunde decât pentru cele care au fost prevãzute sau care au putut fi

prevãzute la întocmirea contractului.

În speþã, la întocmirea contractului, pãrþile au convenit numãrul de exemplare

aferente unui prim tiraj, preþul maxim de vânzare al unui exemplar al operei ºi procentul

cuvenit autorilor din valoarea de piaþã a exemplarelor vândute.

Pe baza acestor elemente ºi stabilind cã opera nu a fost editatã din culpa pârâtei,

instanþele au obligat-o pe pârâtã la plata sumei de 6.000 lei, ca fiind remuneraþia integralã

prevãzutã în contract, în înþelesul art. 56 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, soluþia nefiind

recuratã pe acest aspect.

Totodatã, au obligat-o pe pârâtã ºi la plata sumei de 6.000 lei, aferentã unui

eventual al doilea tiraj, pe care au considerat-o prejudiciu previzibil, faþã de inserarea în

contract a unei clauze referitoare la posibilitatea suplimentãrii tirajului.

De fapt, ceea ce au prevãzut pãrþile în contract a fost ca în cazul tipãririi unui tiraj

suplimentar, sã se negocieze ºi sã se stabileascã noi drepturi ale autorilor, iar apariþia unei

noi ediþii a fost condiþionatã de epuizarea prin vânzare integralã a tirajului maxim iniþial.

În acelaºi timp, pãrþile au prevãzut ºi posibilitatea unei vânzãri în pierdere a tirajului

iniþial, convenind asupra modalitãþilor de reducere a costului lucrãrii, a reducerii drepturilor

convenite autorului, achiziþionãrii la preþ de deºeu a exemplarelor nevândute ºi casãrii

acestora (cap. VIII).

Reclamanta nu a arãtat, în cererea de chemare în judecatã ºi, în consecinþã, nici

nu a administrat probe sub acest aspect, care sunt raþiunile pentru care se poate considera

cã, în cazul editãrii de cãtre pârâtã a unui numãr de 1000 exemplare, acestea ar fi fost

vândute integral, iar în cazul unei renegocieri s-ar fi ajuns la stabilirea unui nou tiraj, de

aceeaºi întindere ºi cu plata aceloraºi drepturi de autor.

Simpla inserare în contractul iniþial a posibilitãþii suplimentãrii tirajului – dar, în

acelaºi timp, ºi a posibilitãþii neepuizãrii tirajului iniþial – nu poate constitui un temei suficient

pentru a considera needitarea unui nou tiraj drept un prejudiciu previzibil la momentul

încheierii contractului, dispoziþiile art. 1085 Cod civil fiind inaplicabile la situaþia de fapt, aºa

cum a fost stabilitã.

Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedurã civilã, Înalta

Curte a admis recursul ºi a modificat decizia atacatã, în baza art. 296 Cod procedurã civilã,

a admis apelul declarat de pârâtã, a schimbat în parte sentinþa tribunalului ºi a respins

cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 6.000 lei daune pentru

neexecutare, ºi a menþinut celelalte dispoziþii ale sentinþei.

2. În ceea ce priveºte cheltuielile de judecatã, nu poate fi primitã critica recurentei

referitoare la nepronunþarea asupra unui capãt de cerere.

Instanþa de apel s-a pronunþat asupra cheltuielilor de judecatã în condiþiile art. 274

Cod procedurã civilã, fãrã a da curs cererii pârâtei, de reducere a onorariului avocaþial al

pãrþilor adverse, care nu poate fi consideratã un capãt de cerere distinct.

Fiind o chestiune de apreciere ºi nu de legalitate, instanþa de recurs nu poate

cenzura decizia Curþii de Apel sub acest aspect, în raport cu actuala configuraþie a art. 304

Cod procedurã civilã.

Dat fiind însã cã apelul pârâtei a fost admis, în baza art. 276 Cod procedurã civilã,

Înalta Curte a compensat în parte cheltuielile de judecatã efectuate de pãrþi ºi a stabilit un

nou cuantum al cheltuielilor de judecatã în sarcina pârâtei, în sumã de 2.500 lei,

proporþional cu pretenþiile reclamantei, admise numai în parte.

Drepturi de autor. Obligaţia de plată a remuneraţiei pentru copia privată ce revine importatorilor de aparate care permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog Cuprins pe materii :

Drept civil. Dreptul proprietăţii intelectuale. Drepturi de autor. Index alfabetic :

drepturi de autor - copie privată - remuneraţie compensatorie - operă fixată pe un suport grafic sau analog

Legea nr. 8/1996 : art. 34, art. 107, art.109 Legea nr. 285/2004

Autorii şi editorii au dreptul de a încasa o remuneraţie compensatorie

pentru copia privată, deci pentru acele reproduceri ale operei pentru care aceştia nu-şi exprimă consimţământul, dar care sunt permise de legiuitor în condiţiile şi în limitele prevăzute de art.34 din Legea nr.8/1996.

În situaţia în care societatea pârâtă a importat aparate care permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, gestionate de reclamantă, are obligaţia de a achita remuneraţia compensatorie pentru copia privată.

Această obligaţie nu este condiţionată de perceperea de către importatori a vreunui procent sau a vreunei sume de bani de la beneficiarii cărora le vindeau ulterior aparatele. Obligaţia incumba tuturor importatorilor de aparate, fără vreo distincţie după cum acest import era sau nu preponderent în obiectul lor de activitate.

ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3693 din 6 iunie 2008

Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2003 reclamanta COPYRO –

SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR a chemat în

judecată S.C. SERCO GROUP S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei

cuvenite în raport cu volumul importurilor efectuate de pârâtă, sumă

corespunzătoare procentului de 5% din valoarea aparatelor importate ce

permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, respectiv:

2

copiatoare, scanere şi aparate multifuncţionale ce permit fotocopierea şi

scanarea operelor fixate pe suport grafic sau analog.

În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta este o societate ce are ca

obiect de activitate comerţ exterior de import – export de bunuri şi servicii şi

comercializarea bunurilor obţinute en gros şi en detail, iar în perioada 2000

– 2003 a făcut mai multe importuri de aparate şi tehnică ce permit

reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, fără a-şi respecta

obligaţiile legale de plată către reclamantă a procentului legal de 5% din

valoarea operaţiunilor de import şi desfacere a aparaturi destinate

reproducerii.

Prin sentinţa civilă nr.1020/2003, Tribunalul Bucureşti, a anulat

cererea pentru lipsa obiectului, reţinându-se că reclamanta nu s-a

conformat dispoziţiei instanţei în sensul de a preciza cuantumul pretenţiilor

deduse judecăţii.

Prin decizia civilă nr.103/2005, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-

a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul

declarat de reclamantă, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza pentru evocarea

fondului.

Instanţa de apel a constatat că obiectul a fost indicat, conform art. 112

C.proc.civ., ca fiind reprezentat de obligaţia de a da prevăzută de art. 109

din Legea nr. 8/1996, cuantificată de lege printr-un procent de 5% aplicat

valorii aparatelor importate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport

grafic sau analog.

Evocând fondul cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi

a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 64.942,40 lei cu titlul de despăgubiri,

din care 35.560,28 lei procentul de 5% aplicat valorii importurilor de aparate

efectuate în perioada 7 aprilie 2000 - 31 decembrie 2003, iar 29.382,12 lei

dobânda legală aferentă, reţinând următoarele :

Conform art.109 din Legea nr.8/1996, remuneraţia compensatorie

pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 din lege, la care sunt

3

îndreptăţiţi autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog

(alin.1), va fi plătită de fabricanţii sau importatorii de aparate ce permit

reproducerea unor asemenea opere, în momentul punerii în circulaţie pe

teritoriul naţional a acestor aparate (alin.2).

Referirea din normă la “aparate ce permit reproducerea operelor fixate

pe suport grafic” este clară, susceptibilă de interpretare logică, în sensul că

legea nu distinge între diferitele tipuri de reproducere compatibile cu

suportul pe care sunt fixate asemenea opere, importantă este calitatea

operei de a fi fixată pe acest tip de suport; aşadar, nu este permisă vreo

distincţie pe acest aspect, în absenţa voinţei legiuitorului.

Este lipsit de semnificaţie juridică faptul - pretins de către pârâtă - că

în art. 34 alin.(2) în forma iniţială nu se face referire la “aparate ce permit

reproducerea grafică”, ci doar la “aparate ce permit reproducerea

înregistrărilor efectuate sonor sau audiovizual”: menţionarea şi în art. 34 a

aparatelor ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic ar fi

reprezentat o repetiţie inutilă a textului din art. 109, legiuitorul intenţionând

reglementarea regimului juridic al altor tipuri de aparate şi suporturi decât

cele arătate în alte norme din aceeaşi lege.

Temeiul pretenţiilor reclamantei se regăseşte în principal în art.109,

trimiterea la art.34 justificându-se numai prin prisma alin.(1), ce conţine

definiţia copiei private şi condiţiile în care aceasta se realizează.

Pentru acest motiv, este nerelevant şi argumentul de interpretare

istorico-teleologică în sensul că modificarea explicită ulterioară a dispoziţiilor

art. 34 alin.(2), făcând referire şi la “reproduceri ale operelor exprimate

grafic, precum şi aparate ce permit realizarea de cópii”, ar confirma absenţa

din reglementarea anterioară a unei obligaţii de plată a remuneraţiei.

Mai mult, în acest context este de reţinut că modificarea art. 34 alin.(2)

din Legea nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004 a survenit concomitent cu

abrogarea art.109, reglementarea obligaţiei de plată a remuneraţiei pentru

copia privată fiind preluată în art.107 al Legii nr.8/1996.

4

Modificarea legală din anul 2004 nu are legătură cu aparatele ce

permit reproducerea, ci cu operele în sine. Astfel, s-a restrâns sfera

operelor susceptibile a fi remunerate pentru copia privată, fără a fi afectată

sfera suporturilor ori a aparatelor de realizare a copiilor prin reproducere.

În prezent, nu pot beneficia de acest tip de remuneraţie decât autorii

ai căror opere sunt redate pe suport hârtie, aşadar, susceptibile de a fi

reproduse „de pe hârtie”, indiferent de modalitatea concretă de realizare a

copiilor.

Pârâta a contestat existenţa în sarcina sa a unei obligaţii de natura

celei prevăzute de art.109 prin raportare la condiţia calităţii de importator

impusă în normă.

Referirea la operaţiunea de “import”, în esenţă un act de comerţ,

determină a fi avuţi în vedere comercianţii, în marea majoritate a cazurilor

organizaţi ca persoane juridice.

Pârâta se încadrează în această ultimă categorie, calitatea de

importator fiind, de altfel, asigurată în persoana celui care efectuează în

concret operaţiunea comercială, iar prin expertiza efectuată s-au identificat

în evidenţele pârâtei existenţa declaraţiilor vamale de import şi facturi

externe de export, ceea ce confirmă identitatea dintre pârâtă şi persoana

titularului obligaţiei de plată a remuneraţiei pentru copia privată.

În aceste condiţii, pârâta datorează reclamantei atare remuneraţie,

calculată într-un procent de 5% din valoarea înscrisă în documentele

vamale pentru aparatele importate. Cu toate că reclamanta a solicitat plata

remuneraţiei corespunzătoare unui procent de 5% din valoarea importurilor,

fără a identifica în concret aparatele susceptibile de a atrage atare obligaţie

de plată, obiectivele expertizei contabile au fost concepute cu referire strictă

la trei categorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport

grafic sau analog, importate de pârâtă în perioada 2000 – 2003, respectiv

copiatoare, scanere şi aparate multifuncţionale.

5

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând generic

dispoziţiile art.304 C.proc.civ, fără a structura şi încadra în motivele de

recurs prevăzute la pct.1-9 ale textului de lege menţionat criticile formulate.

Se susţine în motivarea cererii că, analizând textele art.34 şi art.109

din Legea nr.8/1996, atât în forma anterioară modificării prin legile

nr.285/2004 şi nr. 329/2006, cât şi în forma ulterioară acestor modificări, se

constată că, în forma iniţială, legea nu a urmărit includerea aparaturii de

fotocopiere în categorie celor pentru care se datorează remuneraţie

compensatorie, din economia legii neputându-se stabili că un echipament

fotocopiator este un aparat de reproducere de opere.

Acest fapt este întărit de modificările ulterioare ale legii şi de contextul

în care aceasta a fost adoptată, ca fiind unul în care se punea problema

protecţiei drepturilor autorilor şi limitării pirateriei.

Recurenta mai susţine că nici din punctul de vedere al obiectului său

de activitate, nu datorează plata remuneraţiei la care a fost obligată. Astfel,

obiectul principal de activitate este asigurarea asistenţei tehnice, service

pentru toată gama de echipamente de birotică, precum şi asigurarea de

piese de schimb şi a materialelor şi consumabilelor necesare funcţionării

acestora, în timp ce activitatea de import de echipamente şi aparatură de

fotocopiere a fost foarte redusă pentru perioada 2000 -2003.

De asemenea, până la modificarea legii din anul 2004, pârâta nu a

avut în vedere procentul de 5% pe care-l solicită reclamanta şi, prin urmare,

nici nu l-a perceput de la clienţii cărora le-a livrat aparatele, unele fiind

livrate chiar în pierdere. Astfel că, în atare situaţie, ar fi nedrept şi

împovărător să achite o taxă de 5%, care nici nu era prevăzută expres în

lege cu privire la aparatele de fotocopiere.

Referindu-se şi la dispoziţiile Codului vamal, recurenta mai susţine că,

prin coroborare cu art.48 din Legea nr.8/1996 se poate deduce că cel care

poate reproduce opera este editorul, în baza unui contract, editorul

6

dispunând de echipamentul necesar pentru reproducerea operei, şi nu

importatorul de aparate care permit reproducerea.

Analizând decizia civilă recurată, Înalta Curte a constatat că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente :

În ceea ce priveşte legea aplicabilă, aceasta este Legea nr.8/1996, în

forma anterioară modificării prin Legea nr.285/2004, dat fiind că întreaga

perioadă pentru care s-a solicitat remuneraţia compensatorie pentru copia

privată este anterioară acestei modificări legislative şi, evident, şi celor care

au mai urmat.

Conform art.109 alin.(1) din Legea nr.8/1996, anterior modificării,

autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la

o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile

art.34 din lege.

Alin.(2) prevede că remuneraţia va fi plătită de fabricanţii sau

importatorii de aparate ce permit reproducerea unor asemenea opere, în

momentul punerii în circulaţie pe teritoriul României a acestor aparate.

Acest text de lege a fost corect aplicat în cauză de către curtea de

apel, criticile de nelegalitate formulate de recurentă fiind nefondate.

1.Se contestă de către recurentă aptitudinea fotocopiatorului de a

reproduce opere şi de aici includerea fotocopiatoarelor în categoria

aparatelor pentru importul cărora se datorează remuneraţia compensatorie.

În primul rând trebuie precizat că art.109 al Legii nr.8/1996 are în

vedere nu reproducerea oricăror opere, ci doar a celor fixate pe suport

grafic sau analog.

Totodată Curtea a constatat că recurenta nu argumentează care ar fi

impedimentul pentru care o operă fixată pe un suport grafic nu ar putea fi

reprodusă cu ajutorul unui fotocopiator, în condiţiile în care un asemenea

aparat, după cum indică şi denumirea sa, este conceput tocmai pentru a

realiza copii prin fotografiere, iar suportul de pe care se realizează

operaţiunea este hârtia.

7

Faptul că, în economia sa, legea nu menţionează expres

fotocopiatorul, nu are nicio relevanţă, câtă vreme legiuitorul se referă în

general la „aparate care permit reproducerea operelor fixate pe suport

grafic”, iar fotocopiatorul este unul dintre acestea.

2. Recurenta contestă obligarea sa la plata remuneraţiei compensatorii

pentru copia privată, pe considerentul că importul de aparate care permit

reproducerea a fost o activitate scăzută ca pondere în raport de obiectul de

activitate principal şi pe acela că, neavând în vedere faptul că ar datora

procentul de 5% din valoarea importurilor, nu a perceput de la beneficiari o

sumă corespunzătoare.

Aceste argumente nu au legătură cu problema de drept dezlegată de

curtea de apel şi de care depinde soluţionarea cauzei.

Obligaţia tuturor importatorilor de aparate care permit reproducerea

operelor fixate pe suport grafic sau analog de a achita remuneraţia

compensatorie pentru copia privată decurge din lege. Această obligaţie nu

era condiţionată de perceperea, la rândul lor, de către importatori a vreunui

procent sau a vreunei sume de bani de la beneficiarii cărora le vindeau

ulterior aparatele. De asemenea, obligaţia incumba tuturor importatorilor de

aparate, fără vreo distincţie după cum acest import era sau nu preponderent

în obiectul lor de activitate.

Faptul că recurenta a livrat aparatele importate la preţuri mici, iar

uneori în pierdere nu poate să conducă la privarea autorilor şi editorilor de

opere, ale căror drepturi sunt gestionate colectiv de reclamanta COPYRO, de

remuneraţia care li se cuvine de drept, în temeiul legii.

3. În fine, atunci când susţine că numai editorul poate reproduce o

operă, recurenta face o confuzie între dreptul de reproducere a operei care

poate fi cedat de către titularul său, în condiţiile legii, şi dreptul autorilor şi al

editorilor de a încasa o remuneraţie compensatorie pentru copia privată,

adică tocmai pentru acele reproduceri ale operei pentru care aceştia nu-şi

8

exprimă consimţământul, dar care sunt permise de legiuitor în condiţiile şi în

limitele prevăzute de art.34 din Legea nr.8/1996.

Aşa fiind, câtă vreme s-a reţinut, ca situaţie de fapt, că în perioada 7

aprilie 2000 – 31 decembrie 2003 pârâta a importat aparate care permit

reproducerea operelor gestionate de reclamantă, fără a achita sumele de

bani corespunzătoare remuneraţiei pentru copia privată, în mod legal curtea

de apel a admis acţiunea şi a obligat-o la plată.

Nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 C.proc.civ,

căruia i se subsumează criticile recurentei, Înalta Curte a respins recursul

ca nefondat, în baza art.312 C.proc.civ.

Neexecutarea culpabilã de cãtre editor a obligaþiei de a

publica opera. Dreptul autorului operei la dezdãunare.

Remuneraþia stabilitã prin contract.

Legea nr. 8/1996, art. 10 lit. c, art. 56

Cod civil, art. 1082, art. 1084, art. 1085

Obligarea pârâtei la plata procentului de 7% din valoarea tirajului minim, convenit

ºi neexecutat culpabil de cãtre pârâtã, corespunde atât dispoziþiilor art. 1084-1085 Cod

civil, cât ºi prevederilor art. 56 din legea specialã, ºi anume, Legea nr. 8/1996, privind

drepturile de autor ºi drepturile conexe.

Textul de lege menþionat, astfel cum era în vigoare la data încheierii contractului,

prevede posibilitatea obligãrii editorului la plata de daune pentru neexecutare, autorul

având dreptul de a pãstra remuneraþia primitã sau de a solicita plata integralã a

remuneraþiei prevãzute în contract.

ICCJ, Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 598, din 1 februarie 2008

Prin sentinþa civilã nr. 357, din 19 mai 2004, Tribunalul Iaºi a admis în parte acþiunea

formulatã de reclamantul H.D. împotriva pârâtei Casa Editorialã „Moldova” S.R.L., acþiune

pe care a constatat-o ca fiind introdusã în termenul de prescripþie, a obligat-o pe pârâtã la

plata sumei de 7.426.035 lei, drepturi de autor aferente tirajului de 26.104 exemplare, a

sumei de 412.019.069 lei, drepturi de autor ca urmare a obligaþiei asumate prin contractul

nr. 656/1996, a sumei de 10.000.000 lei daune interese ºi a sumei de 14.526.000 lei


Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut urmãtoarea situaþie de fapt:

La data de 13 iulie 1996 s-a încheiat între pãrþi contractul de editare nr. 656, potrivit

cãruia reclamantul a cesionat pârâtei dreptul de a edita lucrarea „Dicþionarul limbii române”,

pe teritoriul României, pe o duratã de 20 de ani.

În contract s-a mai prevãzut cã tirajul va fi stabilit de editurã în funcþie de rezultatele

anchetei de piaþã, numãrul minim fiind de 25.000 exemplare, iar numãrul maxim de 90.000

exemplare pe an.

Dreptul de autor a fost fixat la 7% din valoarea obþinutã în urma vânzãrii fiecãrui

tiraj.

În perioada 1 august 1996-31 decembrie 2003 pârâta a tipãrit 26.354 exemplare din

lucrarea contractatã, în valoare de 298.300.500 lei, din care drepturile de autor sunt de

20.881.035 lei.

Tribunalul a arãtat cã din aceastã sumã reclamantului i se pot acorda 8.441.035 lei,

în limitele învestirii instanþei.

Totodatã, tribunalul a reþinut cã dacã pârâta se încadra în prevederile contractului

ºi tipãrea lucrarea într-un numãr de minim 25.000 exemplare anual, drepturile cuvenite

reclamantului ar fi fost de 412.019.069 lei.

În ceea ce priveºte daunele-interese pentru editarea unor ediþii pirat, tribunalul a

reþinut cã ºi aceastã cerere este întemeiatã, deoarece pârâta a editat în anii 2000 ºi 2001

lucrarea „Dicþionar selectiv al limbii române”, nesocotind art. 1 din contractul de editare ºi

art. 10 lit. c din Legea nr. 8/1996, conform cãruia autorul unei opere are dreptul de a decide

sub ce nume va fi adusã opera la cunoºtinþa publicului.

Tribunalul a înlãturat apãrarea pârâtei, conform cãreia reclamantul a încãlcat clauza

art. 7 din contract, prin care s-a obligat sã nu cedeze altei edituri dreptul de editare a

lucrãrii fãrã consimþãmântul pârâtei.

În acest sens, tribunalul a reþinut cã cesiunea prevãzutã în contract a fost exclusivã

pe teritoriul României, iar editarea lucrãrii ºi la editura „ªtiinþa” din Republica Moldova nu

încalcã respectiva clauzã contractualã.

Totodatã, nu s-au administrat dovezi privind difuzarea operei pe teritoriul României.

Oricum, pretinsa încãlcare de cãtre reclamant a contractului nu o îndreptãþeºte pe

pârâtã sã nesocoteascã acelaºi contract, care nu a fost desfiinþat.

Prin decizia civilã nr. 1814, din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Iaºi a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâtã împotriva sentinþei, cu urmãtoarea motivare:

Cauza nu a fost soluþionatã într-un complet constituit pentru conflicte de muncã, ci

într-un complet constituit pentru cauze civile, critica formulatã pe acest aspect nefiind

fondatã.

În mod corect, s-a încuviinþat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate,

deoarece concluziile acesteia au constatat aspectele financiare ale derulãrii raporturilor

juridice dintre pãrþi.

De altfel, ºi apelanta recunoaºte în cererea de apel cã datoreazã reclamantului

suma stabilitã prin expertizã, astfel cã celelalte critici nu se mai impun a fi analizate.

Prin decizia nr. 6462, din 30 iunie 2006, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, secþia

civilã ºi de proprietate intelectualã, a admis recursul declarat de pârâtã, a casat decizia

curþii de apel ºi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaºi instanþã, pentru urmãtoarele

considerente:

Cauza a fost judecatã în primã instanþã la Tribunalul Iaºi, în complet de un

judecãtor, corespunzãtor cauzelor civile, ºi nu în complet constituit pentru conflictele de

drepturi care fac parte din categoria mai largã a litigiilor de muncã.

Excepþia de necompetenþã materialã a tribunalului de a judeca pricina în primã

instanþã, invocatã de recurentã, este nefondatã deoarece, pentru determinarea acestei

competenþe, în speþã nu este operant criteriul valoric.

Astfel, obiectul litigiului îl reprezintã despãgubirile solicitate pentru încãlcarea

drepturilor de autor, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. e Cod procedurã civilã, procesele ºi

cererile în materie de creaþie intelectualã sunt de competenþa tribunalului în primã instanþã,

fãrã ca legea sã facã vreo distincþie dupã valoarea acestora.

În ceea ce priveºte calea de atac, în sentinþã s-a fãcut menþiunea cã este supusã

apelului, pârâta a atacat sentinþa intitulând cererea ca fiind recurs, iar instanþa a soluþionat-

o ca apel, fãrã sã punã în discuþia pãrþilor aceastã chestiune ºi fãrã sã motiveze în vreun

fel calificarea datã.

Nici în ceea ce priveºte criticile aduse pe fond sentinþei, decizia curþii de apel nu

este motivatã.

Mãrginindu-se sã reþinã – eronat, de altfel - cã pârâta recunoaºte pretenþiile

reclamantului, curtea de apel a considerat cã nu se mai impune analiza celorlalte critici.

Or, atacând sentinþa, pârâta criticase modul în care prima instanþã a interpretat

clauzele contractului ºi în special clauzele de exclusivitate inserate în contract, ºi negase

dreptul reclamantului de a primi alte sume de bani decât suma de 8.441.035 lei, aferentã

tirajului tipãrit, pentru care a considerat contractul ca fiind în derulare.

Cum însã curtea de apel nu a analizat aceste critici, în cauzã nu se poate exercita

controlul judiciar, iar decizia apare ca fiind datã fãrã soluþionarea fondului cauzei, fiind

aplicabile dispoziþiile art. 304 pct. 7 Cod procedurã civilã, ºi este fondatã.

Înalta Curte a mai îndrumat instanþa de trimitere sã procedeze ºi la calificarea cãii

de atac, punând-o în discuþia pãrþilor, dar nu dupã distincþia dintre litigiile de muncã ºi

celelalte cauze civile, ci în funcþie de valoarea obiectului pricinii, de data pronunþãrii

sentinþei atacate ºi verificând incidenþa în cauzã a dispoziþiilor art. 282 alin. (1) Cod

procedurã civilã, care prevãd cã nu sunt supuse apelului, printre altele, hotãrârile

judecãtoreºti date în primã instanþã în litigii în materie civilã, al cãror obiect are o valoare

de pânã la 1 miliard lei.

Rejudecând pricina, Curtea de Apel Iaºi, secþia civilã, a verificat valoarea obiectului

pricinii - 431.000.000 lei (vechi) - ºi dispoziþiile procedurale incidente la data pronunþãrii

sentinþei nr. 357 a Tribunalului Iaºi - 19 mai 2004 - ºi a calificat calea de atac exercitatã

de pârâtã ca fiind apel.

Prin decizia nr. 81, din 30 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtã

împotriva sentinþei ºi, totodatã, a obligat-o sã plãteascã intimaþilor suma de 4.760 lei


Pentru a pronunþa aceastã decizie, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:

Prin contractul de editare nr. 656, din 13 iulie 1996, H.D., în calitate de autor, a

cesionat Casei Editoriale Moldova S.R.L. Iaºi, în calitate de editor, dreptul exclusiv de a

edita pe teritoriul României lucrarea „Dicþionarul limbii române”, pe o perioadã de 20 de ani.

Pãrþile au convenit ca tirajul cãrþii sã fie stabilit de cãtre editurã, în funcþie de

rezultatele anchetei de piaþã, numãrul minim fiind de 25.000 exemplare, iar numãrul maxim

de 90.000 exemplare pe an, în tranºe cuprinse între 3.000-5.000 exemplare.

La art. 3 din contract, pãrþile ºi-au exprimat acordul ca dreptul de autor sã fie de 7%

din valoarea obþinutã în urma vânzãrii fiecãrui tiraj editat.

Plata dreptului de autor urma sã se facã, potrivit art. 4 din contract, în proporþie de

50% la apariþia lucrãrii, iar restul dupã 4 luni de la apariþie, dacã tirajul s-a vândut în

proporþie de 95%.

Potrivit clauzei stipulate în art. 7, autorul s-a obligat sã nu cedeze altei edituri dreptul

de editare al lucrãrii, fãrã consimþãmântul pârâtei.

Pe baza clauzelor contractuale anterior descrise ºi a raportului de expertizã efectuat

în cauzã, Curtea de Apel a stabilit cã, în situaþia în care pârâta s-ar fi conformat

contractului, ar fi trebuit sã achite reclamantului suma de 431.885.100 lei vechi.

Totodatã, Curtea de Apel a înlãturat apãrarea pârâtei, conform cãreia netipãrirea

numãrului minim de exemplare convenit nu îi este imputabilã, ci se datoreazã culpei

reclamantului prin aceea cã, fãrã acordul pârâtei, a cesionat lucrarea altor douã edituri din

Republica Moldova, iar acestea au vândut în România cãrþile tipãrite la Chiºinãu.

Apãrarea a fost înlãturatã pe considerentul cã, din coroborarea art. 1 ºi art. 7 din

contract, rezultã cã reclamantul a cesionat pârâtei dreptul exclusiv de a edita lucrarea

numai pe teritoriul României.

În aceste condiþii, autorul a putut sã cesioneze dreptul de editare a aceleaºi lucrãri

unor edituri din afara teritoriului României, fãrã a fi necesar acordul pârâtei.

Editura „ªtiinþa” din Republica Moldova, deºi avea dreptul sã difuzeze cartea numai

pe teritoriul acestei þãri, a vândut-o ºi pe teritoriul României, fapt de care nu poate fi însã

culpabil reclamantul.

Mai mult, pârâta nu a fãcut dovada cã netipãrirea celor 25.000 volume anual ar fi

consecinþa directã a nevânzãrii acestora, ca urmare a vinderii unor cãrþi similare, tipãrite

în Republica Moldova.

Dimpotrivã, situaþia contului „Dicþionarului limbii române”, întocmitã de pârâtã la 31

martie 2002, atestã cã vânzarea lucrãrii a înregistrat în perioada 1996-1999 un ritm

ascendent.

Între anii 2000-2002 editura „Tipo Moldova”, care are ca acþionar unic pe A.ª.,

asociat ºi în cadrul pârâtei Casa Editorialã Moldova S.R.L., a editat un numãr de 250

exemplare din lucrarea intitularã „Dicþionarul selectiv al limbii române”, identic cu

„Dicþionarul limbii române”, avându-l ca autor pe reclamant.

Or, dacã lucrarea ce fãcea obiectul contractului nr. 656/1996 era greu vandabilã,

nu s-ar fi justificat tipãrirea ºi vânzarea unei cãrþi identice a aceluiaºi autor, dar cu alt titlu.

Critica privind acordarea greºitã a unor eventuale drepturi autorului atât timp cât

editura nu a tipãrit cele 25.000 volume anual a fost, de asemenea, consideratã

neîntemeiatã, deoarece pârâta nu a produs dovezi din care sã rezulte cã neexecutarea

contractului s-ar fi datorat forþei majore sau vreunui caz fortuit, conform art. 1082-1083 Cod

civil.

Având în vedere dispoziþiile art. 1073 Cod civil ºi art. 1084-1086 Cod civil, Curtea

de Apel a considerat legalã ºi temeinicã hotãrârea primei instanþe, care a obligat-o pe

pârâtã sã achite reclamantului suma de bani care s-ar fi cuvenit acestuia dacã pârâta ºi-ar

fi respectat obligaþia asumatã prin contract, aceea de editare a unui numãr minim de

25.000 exemplare pe an.

Deºi în cauzã s-a procedat la reactualizarea în raport cu indicele inflaþiei a sumei

datorate de pârâtã, moºtenitorii reclamantului, decedat pe parcursul procesului, nu au

solicitat sã li se acorde suma reactualizatã.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea deciziei ºi

exonerarea sa de plata sumelor de 412.019.069 lei, 10.000.000 lei, 14.625.000 lei ºi 4.760

lei noi, la care a fost obligatã prin cele douã hotãrâri anterioare, reprezentând despãgubiri

civile ºi, respectiv, cheltuieli de judecatã.

În drept, a invocat dispoziþiile art. 304 pct. 9 Cod procedurã civilã.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susþine greºita aplicare a

dispoziþiilor art. 1073 ºi art. 1082-1083 Cod civil, în sensul cã nu putea fi obligatã la plata

daunelor pentru neexecutarea contractului câtã vreme obligaþiile contractuale asumate nu

au putut fi onorate din cauze imputabile reclamantului, ceea ce o exonereazã de

rãspundere.

Recurenta susþine cã, potrivit art. 1 coroborat cu art. 7 din contractul de editare,

exclusivitatea dreptului de editare a lucrãrii nu se referea doar la România, ci ºi la teritoriul

altor state.

De asemenea, chiar dacã lucrarea a fost publicatã la o altã editurã din Republica

Moldova, consideratã în strãinãtate, autorul lucrãrii nu avea dreptul sub nicio formã sã o

comercializeze în România.

Aceasta cu atât mai mult cu cât dicþionarul publicat în Republica Moldova este tot

în limba românã, ºi nu într-o limbã strãinã, ceea ce a permis comercializarea masivã a

acestuia în România.

Comparând datele încheierii contractelor, instanþa trebuia sã constate cã la data la

care reclamantul a încheiat contractul de editare nr. 656/1996 cu pârâta, acesta avea deja

încheiat contractul cu Editura „ªtiinþa” din Republica Moldova, dar i-a ascuns pârâtei acest

aspect.

Instanþa de apel nu a þinut seama de aceste aspecte ºi nici de înscrisurile care s-au

depus la dosar, pe care recurenta le considerã relevante în soluþionarea cauzei.

Potrivit evidenþelor contabile, instanþa de apel trebuia sã constate cã pârâta a achitat

drepturile de autor cuvenite reclamantului, corespunzãtoare numãrului de exemplare care

au fost efectiv tipãrite, ceea ce denotã buna-credinþã a pârâtei.

Totodatã, în mod greºit Curtea de Apel a obligat-o pe pârâtã la plata unui procent

de 7% din valoarea exemplarelor care ar fi trebuit tipãrite, în condiþiile în care art. 3 din

contract prevedea aplicarea procentului la valoarea cantitãþii de carte vândutã.

Recursul este nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele considerente:

Deºi invocã nelegalitatea deciziei, recurenta formuleazã ºi critici care privesc greºita

reþinere a situaþiei de fapt, prin ignorarea unor probe administrate sau interpretarea greºitã

a altora, critici care însã nu pot fi valorificate în recurs, deoarece nu se încadreazã în

dispoziþiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedurã civilã.

Prin urmare, Înalta Curte a analizat numai dacã, la situaþia de fapt reþinutã, Curtea

de Apel a aplicat corect dispoziþiile legale incidente.

1. Ceea ce s-a reþinut, ca situaþie de fapt, este încheierea între pãrþi a unui contract

de editare la data de 14 iulie 1996, prin care H.D., în calitate de autor, a cesionat pârâtei,

în calitate de editor, dreptul exclusiv de a edita pe teritoriul României lucrarea „Dicþionarul

limbii române”, pe o perioadã de 20 de ani.

Limitele teritoriale ale cesiunii au fost prevãzute expres în art. 1 al contractului, sub

acest aspect nefiind posibilã interpretarea contractului, în sensul cã reclamantul a cedat

dreptul exclusiv de editare a lucrãrii ºi dincolo de graniþele României.

2. S-a mai reþinut cã pãrþile au convenit ca tirajul cãrþii sã fie stabilit de cãtre editurã,

în funcþie de rezultatele anchetei de piaþã, numãrul minim fiind de 25.000 exemplare, iar

numãrul maxim - de 90.000 exemplare pe an, în tranºe cuprinse între 3000-5000

exemplare, aspect necontestat de pârâtã.

De asemenea, s-a mai reþinut cã pârâta nu a respectat clauza potrivit cãreia s-a

obligat sã tipãreascã minimum 25.000 de exemplare anual.

Nici acest aspect nu a fost contestat, dar pârâta s-a apãrat, invocând excepþia

neexecutãrii contractului, prin aceea cã nici reclamantul nu ºi-a respectat obligaþia de a nu

ceda altei edituri dreptul de editare a lucrãrii, fãrã consimþãmântul pârâtei.

Aceastã apãrare a fost corect înlãturatã deoarece nu s-a dovedit cã reclamantul ar

fi cedat vreunei alte edituri dreptul de a edita sau de a pune în vânzare aceeaºi lucrare, pe

teritoriul României, pentru care cedase exclusivitatea pârâtei.

De asemenea, s-a stabilit - ca situaþie de fapt, ce nu poate fi reapreciatã în recurs -

cã nu s-a fãcut dovada de cãtre pârâtã a faptului cã editarea lucrãrii în Republica Moldova

ºi comercializarea acesteia în România ar fi avut drept consecinþã directã nevânzarea

exemplarelor editate de pârâtã; dimpotrivã, s-a reþinut cã vânzarea acestor exemplare a

avut un ritm ascendent.

În atare situaþie, nu se putea concluziona cã neexecutarea obligaþiei contractuale

de cãtre pârâtã s-a datorat unui fapt neimputabil acesteia sau unui caz fortuit ori de forþã

majorã, care sã atragã aplicabilitatea art. 1082 sau, dupã caz, a art. 1083 Cod civil.

La situaþia de fapt astfel reþinutã, în mod corect au fost aplicate dispoziþiile art. 1073

Cod civil, potrivit cãrora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactã a obligaþiei

ºi, în caz contrar, are dreptul la dezdãunare.

3. În ceea ce priveºte întinderea drepturilor, Curtea de Apel, confirmând sentinþa,

a aplicat dispoziþiile art. 3 din contract, ce reprezintã legea pãrþilor.

Sub acest aspect, recurenta susþine cã art. 3 a fost aplicat greºit, deoarece

procentul de 7% a fost prevãzut a se calcula din preþul cãrþilor vândute ºi nu al celor

tipãrite.

Potrivit raþionamentului recurentei, ar însemna ca neexecutarea obligaþiei de a tipãri

lucrarea, chiar imputabilã fiindu-i, sã nu atragã rãspunderea sa patrimonialã, deoarece

urmarea fireascã a netipãririi lucrãrii este chiar imposibilitatea vânzãrii acesteia ºi, în

consecinþã, imposibilitatea calculãrii procentului convenit la valoarea exemplarelor vândute.

Soluþia obligãrii pârâtei la plata procentului de 7% din valoarea tirajului minim

convenit ºi neexecutat culpabil de cãtre pârâtã corespunde atât dispoziþiilor art.1084-1085

Cod civil, cât ºi prevederilor art. 56 din legea specialã, ºi anume, Legea nr. 8/1996, privind

drepturile de autor ºi drepturile conexe.

Astfel, textul de lege menþionat, astfel cum era în vigoare la data încheierii

contractului, prevede posibilitatea obligãrii editorului la plata de daune pentru neexecutare,

autorul având dreptul de a pãstra remuneraþia primitã sau de a solicita plata integralã a

remuneraþiei prevãzute în contract.

Cum în speþã s-a reþinut neexecutarea parþialã a contractului de cãtre pârâtã, fãrã

a se reþine totodatã vreo cauzã exoneratoare de rãspundere, decizia atacatã apare ca fiind

legalã, motiv pentru care Înalta Curte a menþinut-o ºi, în baza art. 312 Cod procedurã

civilã, a respins recursul ca nefondat.

Operã derivatã. Traducerea unui roman.

Acordarea protecþiei legale prin drept de autor

Legea nr. 8/1996, art. 8 lit. a)

Aºa cum pentru opera iniþialã una dintre condiþiile protecþiei o reprezintã

originalitatea, ºi pentru opera derivatã se cere îndeplinirea acestei condiþii.

Chiar dacã în cazul traducerii se porneºte de la o operã preexistentã, aportul creator

al traducãtorului nu poate fi negat ºi constã în modul de selecþie a termenilor ºi expresiilor,

precum ºi de îmbinare a acestora, pentru a transmite cât mai fidel cu putinþã mesajul

operei iniþiale.

Calitatea ori valoarea traducerii - ca, de altfel, nivelul calitativ al oricãrei opere - nu

reprezintã, însã, un criteriu ori o condiþie pentru acordarea protecþiei legale prin drept de

autor.

Prin urmare, câtã vreme nu s-a fãcut dovada contrarã, în sensul cã opera derivatã

nu ar fi rodul creaþiei traducãtorului, traducerea efectuatã de acesta se bucurã de protecþia

dreptului de autor.


decizia nr. 963, din 2 februarie 2007

La 14 februarie 1992, reclamanta P.C.L. i-a chemat în judecatã pe pârâþii Editura

H. Bucureºti ºi P.D., solicitând instanþei sã-i oblige pe pârâþi la plata sumei de 13.800 lei,

prejudiciu estimat de reclamantã, la data introducerii acþiunii, ca fiind cauzat prin publicarea

fãrã acordul sãu a traducerii romanului „Baraba”, traducere aparþinând tatãlui reclamantei,

actualmente decedat; totodatã, reclamanta a solicitat chemarea în garanþie a Întreprinderii

Poligrafice Bacãu, care a tipãrit lucrarea.

Prin sentinþa civilã nr. 2262, din 11 martie 1992, Judecãtoria Galaþi a declinat

competenþa judecãrii cauzei în favoarea Judecãtoriei sectorului 3 Bucureºti. Aceasta din

urmã ºi-a declinat, la rândul sãu, competenþa în favoarea Tribunalului Bucureºti, prin

sentinþa civilã nr. 3891, din 7 aprilie 1997.

Prin sentinþa nr. 808, din 24 iunie 1999, Tribunalul Bucureºti, secþia a III-a civilã, a

admis acþiunea formulatã de reclamantã, obligându-i pe pârâþi sã plãteascã în solidar suma

de 96.915.042 lei despãgubiri civile cãtre reclamantã, respingând totodatã cererea de

chemare în garanþie a C.N.I.C. S.A. Bucureºti - sucursala Imprimeria B. Bacãu (fosta

Întreprindere Poligraficã Bacãu).


Reclamanta este moºtenitoarea defunctului L.C., care a tradus în limba românã

romanul „Varava” al autoarei Maria Corelli.

Editura V. (fostã H.), al cãrei patron este P.D., a publicat fãrã consimþãmântul

reclamantei romanul „Baraba”, al cãrui conþinut este în totalitate identic cu cel publicat

anterior sub titlul „Varava”, dupã cum s-a constatat prin expertiza literarã efectuatã în

cauzã. În acest mod i s-a creat reclamantei un prejudiciu în valoare de 96.915.042 lei.

Tribunalul a reþinut încãlcarea dreptului de a consimþi la utilizarea operei de cãtre

alþii ºi a aplicat, în drept, dispoziþiile art. 3 din Decretul nr. 321/1956, sub imperiul cãruia

s-a nãscut dreptul de autor al reclamantei, ºi pe cele ale art. 998 Cod civil.

În ceea ce priveºte cererea de chemare în garanþie, tribunalul a reþinut cã, potrivit

art. 60 Cod procedurã civilã, partea poate sã cheme în garanþie o altã persoanã împotriva

cãreia ar putea sã se îndrepte în cazul în care ar cãdea în pretenþii, însã numai în condiþiile

în care se face dovada existenþei unui raport juridic de obligaþie, ceea ce în cauzã nu s-a

fãcut.

Împotriva sentinþei au declarat apel reclamanta, pârâtul P.D. ºi pârâta S.C. V. S.R.L.

Prin decizia civilã nr. 57/A, din 8 februarie 2001, Curtea de Apel Bucureºti, secþia

a III-a civilã, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantã, a anulat ca netimbrat

apelul declarat de pârâta S.C. V. S.R.L., a admis apelul declarat de pârâtul P.D., a

schimbat în parte sentinþa, a respins ca nefondatã acþiunea, a înlãturat obligaþia pârâþilor

de a achita diferenþa de taxã judiciarã de timbru, de 18.815.800 lei, ºi a menþinut celelalte

dispoziþii ale sentinþei.


În anul 1991 Editura H., condusã de P.D., a editat ºi vândut romanul „Baraba”.

În anul 1924 acelaºi roman a fost tradus ºi publicat de cãtre L.C., tatãl reclamantei,

sub titlul „Varava”.

Curtea de Apel a arãtat cã se pune problema încãlcãrii unui drept de autor asupra

unei opere derivate, constând din traducerea unui roman, opera derivatã fiind protejatã atât

de Legea proprietãþii literare ºi artistice, din 1923, cât ºi de Decretul nr. 321/1956.

Pe baza probelor administrate, instanþa de apel a reþinut cã nu sunt întrunite

condiþiile rãspunderii civile delictuale a pârâþilor, deoarece nu s-a dovedit cã traducerea

fãcutã în anul 1924 de cãtre tatãl reclamantei avea caracterul unei opere derivate, pentru

a fi ocrotitã, ºi nici cã a existat consimþãmântul autoarei romanului, M.C., pentru efectuarea

traducerii.

Aceasta deoarece în cazul unei traduceri, care este o operã derivatã, aportul

traducãtorului poate avea un caracter original, prin alegerea ºi combinarea cuvintelor ºi

expresiilor celor mai potrivite pentru a reda, în limba în care se efectueazã traducerea,

nuanþa exactã a ideilor ºi sentimentelor exprimate în opera originalã.

De asemenea, autorul operei originale are un drept personal nepatrimonial în a

aprecia dacã alcãtuirea unei opere derivate dupã opera sa originalã este oportunã ºi dacã

cel care doreºte sã realizeze opera derivatã are însuºirile considerate de autor ca fiind

necesare în acest scop.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate sub

douã aspecte:

1. Sub un prim aspect, recurenta susþine cã instanþa de apel a soluþionat în mod

greºit problema timbrajului ºi cã cererea apelantului pârât trebuia anulatã ca netimbratã,

în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Aceasta deoarece apelantul nu a achitat diferenþa de taxã de timbru pânã la suma

de 18.363.355 lei, aºa cum i s-a pus în vedere de cãtre instanþã, situaþie în care nu trebuia

sã i se permitã sã susþinã apelul pe fond, ci trebuia sã i se aplice sancþiunea prevãzutã de

lege.

2. Pe fond, recurenta susþine cã soluþia de respingere a acþiunii este nelegalã,

deoarece art. 8 lit. a) din Legea nr. 8/1996, care a abrogat Decretul nr. 321/1956 care, la

rândul sãu, a abrogat Legea proprietãþii literare ºi artistice, din anul 1923, protejeazã

traducerile ca opere derivate.

Romanul „Varava” a fost scris în limba englezã de autoarea Maria Corelli ºi tradus

în limba rusã de cãtre prinþesa Kropotkin, în anul 1902.

Aceastã din urmã versiune a fost gãsitã în anul 1906 în Rusia, de cãtre tatãl

reclamantei, care a efectuat traducerea în limba românã din limba rusã ºi a publicat-o la

data de 14 mai 1924.

Aºa dupã cum s-a menþionat chiar în prefaþa cãrþii, autoarea Maria Corelli a decedat

în aprilie 1924, în vârstã de 60 de ani.

În opinia recurentei, nu se mai putea pune problema vreunui acord din partea Mariei

Corelli sau a prinþesei Kropotkin pentru traducerea ºi publicarea operei în limba românã.

Având în vedere identitatea textului publicat de pârâþi cu cel al traducerii efectuate

de autorul reclamantei, instanþa trebuia sã constate îndeplinite condiþiile rãspunderii civile

delictuale.

Astfel, pârâþii au dat dovadã de rea-credinþã prin aceea cã au eliminat prima paginã,

care conþinea însemnãri esenþiale despre operã, precum ºi prefaþa semnatã de L.C.,

susþinând fãrã temei cã ar fi utilizat la tipar un exemplar al romanului gãsit în Biblioteca

Academiei, editat în anul 1883, în oraºul Leipzig.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, schimbarea deciziei Curþii de Apel,

admiterea acþiunii ºi obligarea pârâþilor în solidar la plata sumei de 613.544.541 lei,

prejudiciu reactualizat, precum ºi la plata cheltuielilor de judecatã.

Intimatul P.D. a depus la dosar concluzii scrise, în cuprinsul cãrora a susþinut cã nu

a încãlcat niciun drept al reclamantei, tatãl acesteia neavând acordul autoarei romanului

pentru efectuarea traducerii, iar direcþionarea lucrãrii publicate de cãtre pârâþi fãcându-se

dupã originalul „Barabbas”, de M. Corelli, apãrut la Leipzig, în editura Bernhard Tauchnitz,

în anul 1893; în acest sens, a depus la dosar o copie certificatã, pentru conformitate a

paginii de gardã a lucrãrii.

La data de 30 aprilie 2006 a decedat recurenta, procesul fiind continuat de

moºtenitorul acesteia, care ºi-a dovedit calitatea cu certificatul de moºtenitor nr. 138,

eliberat la data de 2 noiembrie 2006, de Biroul notarial „N.” din Galaþi.

Intimatul P.D. a contestat introducerea în cauzã a acestuia, cu motivarea cã nu are

niciun drept asupra operei pretins contrafãcute, deoarece, fiind moºtenitor testamentar, i

se aplicã dispoziþiile art. 6 lit. c) din Decretul nr. 321/1956, care prevãd un termen de 15

ani dupã moartea autorului, pentru exerciþiul drepturilor patrimoniale asupra operei de cãtre

alþi moºtenitori decât ascendenþii, descendenþii ºi soþul autorului.

Un asemenea punct de vedere nu poate fi primit, deoarece B.C.D. nu pretinde un

drept asupra operei în calitate de moºtenitor testamentar al autorului operei, pentru ca

instanþa sã procedeze la o asemenea verificare a duratei de protecþie a operei.

Cea care a pretins un asemenea drept a fost reclamanta P.C.L., în calitate de fiicã

a defunctului, iar sub acest aspect nu au fost formulate critici sau apãrãri care sã poatã fi

examinate în recurs.

Ceea ce tinde sã valorifice B.C.E. este dreptul patrimonial de a obþine o reparaþie

pentru prejudiciul cauzat de pârâþi, nãscut în patrimoniul reclamantei ºi transmis prin

succesiune legatarului universal.

Din punct de vedere procedural, introducerea acestuia în cauzã s-a dispus în

temeiul art. 243 pct. 1 Cod procedurã civilã.

Analizând decizia recuratã prin prisma ºi în limita criticilor formulate, Înalta Curte

constatã urmãtoarele:

1. Este adevãrat cã la data de 1 februarie 2001, când au avut loc dezbaterile asupra

apelurilor, reclamanta a solicitat anularea ca netimbrat ºi a apelului declarat de pârâtul P.D.

ºi cã neîndeplinirea obligaþiei de platã a taxei judiciare de timbru în cuantumul fixat de

instanþã atrage, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, sancþiunea anulãrii cererii.

În speþã, însã, Curtea de Apel nu a aplicat aceastã sancþiune, deoarece a revenit

motivat asupra cuantumului taxei judiciare de timbru stabilite iniþial, în sensul cã pentru

suma contestatã de cãtre pârât, aceea de 96.915.092 lei, taxa datoratã este de 3.200.000

lei, achitatã de acesta, ºi nu de 18.815.800 lei, cum greºit i s-a pus în vedere.

În atare situaþie, instanþa de apel a procedat în mod legal la judecarea pe fond a

pricinii ºi nu a anulat ca netimbrat apelul pârâtului.

2. Pe fond, hotãrârea instanþei de apel este nelegalã, pentru urmãtoarele

considerente:

Reclamanta s-a adresat instanþei pentru încãlcarea dreptului patrimonial de utilizare

a unei opere derivate, solicitând repararea prejudiciului produs prin aceastã încãlcare.

Instanþa de apel a reþinut inexistenþa unei opere legal protejate.

2.1. Sub un prim aspect, instanþa a imputat reclamantei lipsa dovezii cã autorul sãu

ar fi obþinut în prealabil acordul autoarei romanului, pentru a realiza opera derivatã, care

este traducerea, ºi cã, în lipsa unui asemenea acord, traducerea nu beneficiazã de

protecþie.

Romanul intitulat „Varava - Istorisire de pe timpul lui Cristos”, în traducerea

economului Ludovic Cosma, a fost publicat în România în anul 1924, sub imperiul Legii

asupra proprietãþii literare ºi artistice, nr. 126, din 1923.

Acest act normativ prevedea, în art. 2, dreptul autorului unei opere de a se bucura

pe tot timpul vieþii de dreptul exclusiv de a autoriza, printre altele, traducerile operei.

Acelaºi act normativ reglementa, în capitolul VI, protecþia drepturilor traducãtorului

unei opere.

Efectuarea unei traduceri neautorizate de cãtre autorul operei originale reprezenta,

potrivit reglementãrii menþionate, o încãlcare a dreptului de autor, dar faptul cã a existat

sau nu o asemenea încãlcare în ceea ce priveºte romanul „Varava” nu face obiectul

prezentului litigiu.

În primul rând, fiind vorba despre încãlcarea unui drept patrimonial de autor, singurii

care puteau cere sã se constate o asemenea încãlcare ar fi fost autorul operei originale

sau eventualii moºtenitori, cu condiþia ca opera sã nu fi cãzut în domeniul public, aºa cum

susþine reclamanta cã s-a întâmplat la decesul autoarei Maria Corelli, în raport cu

dispoziþiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 126/1923.

În al doilea rând, verificarea unei asemenea pretinse încãlcãri nu se putea face cu

ignorarea elementelor de extraneitate ºi a dispoziþiilor de drept internaþional privat

incidente, în raport cu împrejurarea cã opera originalã aparþine Mariei Corelli, a fost scrisã

în limba englezã ºi publicatã în 1893, la Leipzig, iar apoi tradusã în limba rusã de cãtre

prinþesa Kroprotkin ºi publicatã în Rusia, în anul 1902, traducerea în limba românã fiind

efectuatã de Ludovic Cosma.

În cauzã nu s-a fãcut dovada cã titularul dreptului de autor al operei originale sau

titularul dreptului de autor al traducerii în limba rusã ar fi reclamat încãlcarea de cãtre

Ludovic Cosma a dreptului de utilizare a operei ºi ar fi obþinut constatarea unei atare

încãlcãri, cu consecinþa lipsirii de protecþie a operei derivate, constând în traducerea

romanului în limba românã.

2.2. Sub un alt aspect, Curtea de Apel a reþinut lipsa dovezii cã traducerea efectuatã

de Ludovic Cosma este originalã.

Din considerentele deciziei nu rezultã foarte clar din ce punct de vedere traducerea

romanului nu ar întruni condiþiile unei opere protejabile prin drept de autor ºi care erau

dovezile care, în opinia instanþei, ar fi demonstrat caracterul protejabil al operei.

Aºa cum pentru opera iniþialã una dintre condiþiile protecþiei o reprezintã

originalitatea, ºi pentru opera derivatã se cere îndeplinirea acestei condiþii.

În speþã, s-a fãcut dovada cã romanul „Varava” a fost publicat în traducerea lui L.C.

ºi nu s-a contestat cã transpunerea operei în limba românã este rodul efortului sãu creator.

Chiar dacã în cazul traducerii se porneºte de la o operã preexistentã, aportul creator

al traducãtorului nu poate fi negat ºi constã, aºa cum corect a arãtat instanþa de apel, în

modul de selecþie a termenilor ºi expresiilor, precum ºi de îmbinare a acestora, pentru a

transmite cât mai fidel cu putinþã mesajul operei iniþiale.

Calitatea ori valoarea traducerii – ca ºi nivelul calitativ al oricãrei opere – nu

reprezintã, însã, un criteriu ori o condiþie pentru acordarea protecþiei legale prin drept de

autor.

Prin urmare, câtã vreme nu s-a fãcut dovada contrarã, în sensul cã opera derivatã

nu ar fi rodul creaþiei lui Ludovic Cosma, traducerea romanului efectuatã de acesta se

bucurã de protecþia dreptului de autor.

2.3. Apãrarea intimatului în sensul cã traducerea publicatã de el în anul 1992 ar fi

avut ca punct de plecare romanul intitulat „Barabbas”, publicat în 1893, la Leipzig, nu

poate fi primitã.

Din fotocopia paginii de gardã a acestei lucrãri, depusã la dosar de cãtre intimat,

rezultã cã este vorba despre o scriere în limba englezã, „Barabbas – A Dream of the World

Tragedy”, or ceea ce a publicat intimatul este o lucrare în limba românã.

Nu numai cã intimatul nu a dovedit cã varianta publicatã de el reprezintã o traducere

din limba englezã a unui alt traducãtor decât L.C., dar din expertiza de specialitate

efectuatã în cauzã s-a reþinut identitatea perfectã a lucrãrii publicate de pârâþi sub titlul

„Baraba” cu lucrarea tradusã de autorul reclamantei ºi publicatã în anul 1924, sub titlul

„Varava”.

2.4. În raport cu aceastã situaþie de fapt, instanþa de apel trebuia sã constate cã a

avut loc o încãlcare a dreptului de utilizare a operei derivate, care a produs reclamantei un

prejudiciu.

Încãlcarea acestui drept s-a produs în anul 1991, sub imperiul Decretului nr.

321/1956, Legea nr. 8/1996 – invocatã în recurs – intrând în vigoare ulterior.

Decretul nr. 321/1956 proteja, la rândul sãu, prin drept de autor traducerile operelor

literare, în art. 10 alin. (1) lit. a), iar în art. 3, referindu-se la cuprinsul dreptului de autor,

enumera dreptul de a consimþi la folosirea operei de cãtre alþii, precum ºi dreptul de a trage

foloase patrimoniale din reproducerea ºi difuzarea operei.

Or, pârâþii au procedat la publicarea operei derivate având ca autor pe L.C., fãrã

acordul succesoarei în drepturi a acestuia, reclamanta P.C.L., fãrã a achita acesteia

drepturile bãneºti cuvenite ºi zãdãrnicind astfel încercarea reclamantei de a încheia

contractul de editare nr. 003, din 3 mai 1991, cu editura „O. 2001”, prin apariþia pe piaþã

a ediþiei neautorizate.

2.5. În ceea ce priveºte întinderea prejudiciului, s-au efectuat în cauzã mai multe

expertize, urmate de obiecþiuni ale pãrþilor ºi de explicaþii ale experþilor.

Prima instanþã a omologat expertiza efectuatã de expertul P.V., care a determinat

prejudiciul adus reclamantei ca fiind egal cu profitul realizat de pârâþi de pe urma

reproducerii operei literare.

În cauzã s-a mai efectuat o expertizã de cãtre D.I. ºi ª.N., refãcutã ulterior, la

solicitarea reclamantei.

Pentru calcularea prejudiciului experþii au reþinut ca fiind necontestate urmãtoarele

date:

Pârâþii au editat, în anul 1991, 56.800 exemplare ale cãrþii, preþul acestora

însumând 6.532.000 lei.

La acest preþ de vânzare au aplicat iniþial un procent de 12% din preþul volumelor

publicate, iar apoi un procent de 25% din acest preþ, ca fiind cota maximã de care putea

beneficia reclamanta, în conformitate cu legislaþia în vigoare la acea datã; au dedus, de

asemenea, impozitele pe venit ºi au reactualizat suma în raport cu indicele inflaþiei pe

perioada 1992-1997.

Atât reclamanta, cât ºi pârâtul P.D. au formulat în apel critici referitoare la cuantumul

acordat de instanþã, reclamanta imputând instanþei cã pronunþând hotãrârea în anul 1999,

nu a avut în vedere reactualizarea sumei pe perioada 1997-1999, iar pârâtul susþinând cã

nu au fost respectate dispoziþiile procedurale la efectuarea noii expertize, iar instanþa nu

a motivat de ce omologheazã o anumitã expertizã ºi nu alta.

Într-adevãr, omologarea expertizei efectuate de expert este lipsitã de temei.

Ceea ce a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecatã a fost o sumã

de bani corespunzãtoare unui procent de 12% din preþul volumelor publicate fãrã

autorizare, iar aceastã cerere nu a fost modificatã pânã la prima zi de înfãþiºare.

Acest procent a fost avut în vedere de cei doi experþi atunci când, prin raportul

întocmit la data de 22 octombrie 1998, au calculat un prejudiciu reactualizat cu coeficientul

inflaþiei, de 22.561.661 lei, la nivelul datei de 31 decembrie 1997.

Prin concluziile scrise depuse la dosar de pârâtul P.D. la data de 24 iunie 1999,

anterior pronunþãrii sentinþei civile nr. 808, din 24 iunie 1998, a Tribunalului Bucureºti,

secþia a III-a civilã, acesta a solicitat în principal respingerea acþiunii, iar în subsidiar,

stabilirea unui prejudiciu de 485.981 lei, reactualizat la suma de 22.561.661 lei.

Este întemeiatã ºi critica reclamantei, potrivit cãreia suma calculatã la o datã

anterioarã pronunþãrii hotãrârii, neactualizatã cu indicele inflaþiei, nu asigurã o reparare

integralã a prejudiciului suferit.

Deºi la dosar nu existã o expertizã care sã reactualizeze la zi suma de 22.561.661

lei, cuvenitã reclamantului B.C.E. pentru considerentele anterior arãtate, Înalta Curte a

adoptat o soluþie care sã þinã seama de criticile gãsite întemeiate ale ambelor pãrþi

litigante, de faptul cã procesul dureazã pe rolul instanþelor din anul 1992, iar o casare cu

trimitere ar prelungi ºi mai mult aceastã duratã, precum ºi de dispoziþiile art. 371 alin. (3)2

Cod procedurã civilã, introduse prin Legea nr. 219/2005, aºa cum au fost modificate prin

Legea nr. 459/2006.

Textul invocat permite organului de executare sã procedeze, la cererea creditorului,

la actualizarea obligaþiei stabilite în bani, prin titlul executoriu, prevãzând ºi criteriile

aplicabile.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul declarat de

reclamanta P.C.L. ºi continuat de B.E.C.E., ºi a modificat în parte decizia atacatã, a

schimbat în parte sentinþa tribunalului ºi i-a obligat pe pârâþi în solidar la plata sumei de

22.561.661 lei (ROL), sumã calculatã la data de 31 decembrie 1997, care va fi

reactualizatã la data plãþii.

Înalta Curte a menþinut celelalte dispoziþii ale sentinþei ºi deciziei.

Opere muzicale comunicate public în cadrul unui spectacol. Calitatea de utilizator de opere muzicale. Calitate procesuală pasivă. Cuprins pe materii :

Drept civil. Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul de autor.

Index alfabetic : operă muzicală

- organism de gestiune colectivă

- drept de comunicare publică a operelor muzicale

Legea nr.8/1996, art.1231 alin.(1) lit.e

Conform art.1231 alin.(1) lit.e din Legea nr.8/1996, dreptul de comunicare

publică a operelor muzicale sunt gestionate colectiv, iar organismul desemnat în acest

scop este Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru

Drepturi de Autor (UCMR- ADA).

Organizatorul unui spectacol în care se comunică public opere muzicale, are

calitatea de utilizator în înţelesul Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin

comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite

autorilor de opere muzicale şi, prin urmare, are calitate procesuală pasivă într-un

proces având ca obiect plata drepturilor cuvenite autorilor operelor muzicale.

ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă

nr. 5724 din 10 octombrie 2008

Prin acţiunea înregistrată la 18 noiembrie 2007, reclamanta Uniunea

Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor

(UCMR-ADA) a chemat în judecată Municipiul Buzău prin primar, solicitând obligarea

pârâtului la plata cu titlu de daune interese a sumei reprezentând triplul remuneraţiilor

ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată prin comunicare publică a

operelor muzicale în cadrul spectacolului Euro-Revelion 2007, organizat în data de 31

decembrie 2006 de Municipiul Buzău, precum şi pentru alte spectacole organizate în

această perioadă de acelaşi pârât.

2 Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata remuneraţiilor

reprezentând 5% din bugetul de cheltuieli al spectacolelor, dar nu mai puţin de 3.000

lei/spectacol, la plata penalităţilor pentru întârziere de 0,2%/zi, începând cu data de 1

ianuarie 2007 şi până la pronunţarea hotărârii, la comunicarea către reclamantă a

raportului privind operele muzicale comunicate public în spectacole, la încheierea cu

reclamanta a contractului de licenţă neexclusivă privind utilizarea prin comunicare

publică a operelor muzicale în scop lucrativ pentru următoarele spectacole, la

publicarea pe cheltuiala pârâtei a dispozitivului hotărârii, la comunicarea către instanţă

a bugetului de cheltuieli pentru spectacolul Euro-Revelion 2007 sau a totalităţii

veniturilor din vânzarea biletelor, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.1091 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Buzău, Secţia

civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Buzău şi a

respins acţiunea ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate.

Tribunalul a reţinut că din contractul de colaborare nr.21305/2006 încheiat între

Fundaţia Pro Civitas şi Primăria municipiului Buzău, rezultă că Primăria şi-a asumat

ca obligaţii plata în contul fundaţiei Pro Civitas a valorii contractului, să asigure locaţia

şi paza acesteia, în timp ce fundaţia are obligaţia de a amenaja locul de desfăşurare

al evenimentelor, să mediatizeze evenimentul, să achite onorariul artiştilor, să

închirieze echipamente, scenă, sunet şi lumină.

În atare situaţie, utilizator al operei este fundaţia şi nu primăria,

astfel că nu aceasta poate figura ca pârâtă în proces.

Prin decizia nr.46 din 13 februarie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia civilă şi

pentru cauze cu minori şi familie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinţei.

Instanţa de apel a reţinut, ca şi prima instanţă, că utilizatorul operelor muzicale

este Fundaţia Pro Civitas, şi nu municipiul Buzău, iar din cuprinsul corespondenţei

purtate între părţi rezultă că prin adresa nr. 1348/2007 pârâtul a învederat reclamantei

că plata drepturilor băneşti se face de către prestatorul de servicii care a organizat

spectacolul, respectiv Fundaţia Pro Civitas din Buzău.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispoziţiile

art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Recurenta a arătat că utilizator de opere muzicale este orice persoană care

organizează activităţi din cele prevăzute la pct. 1 al Titlului II din Metodologia aprobată

prin decizia ORDA nr. 365/2006.

Potrivit pct. 14 din acelaşi act, în cazul în care activităţile de organizare a unui

spectacol, respectiv producere a spectacolului, se fac de două sau mai multe

3 persoane juridice, obligaţia de plată a remuneraţiei pentru utilizarea operelor

muzicale prin comunicare publică şi de predare a raportului revine în solidar tuturor

utilizatorilor care sunt consideraţi astfel coorganizatori.

Primăria municipiului Buzău şi Consiliul local, în parteneriat cu Consiliul local

Buzău au organizat spectacolul din 31 decembrie 2006 în care au fost utilizate opere

muzicale.

Faptul că pârâtul a fost unul dintre organizatorii spectacolului rezultă şi din

împrejurarea că acesta a beneficiat de suma de 150.000 lei din fondul de rezervă

bugetară, potrivit prevederilor art.2, art. 3 şi pct.10 al anexei la H.G. nr.1620/22

noiembrie 2006.

Chiar şi din contractul nr.21305/2006 rezultă că pârâtul a avut această calitate

de organizator al spectacolului.

Instanţa de apel a confundat noţiunea de utilizare a operei în sens material cu

noţiunea de utilizare a operelor muzicale, prevăzute de Titlul II din Metodologie.

Astfel, noţiunea de utilizator are în vedere nu persoana care exploatează în

sens material operele muzicale, ci persoana care organizează manifestările de orice

tip în care sunt utilizate operele muzicale.

În speţă, pârâtul a avut iniţiativa desfăşurării spectacolului, a alocat şi suportat

cheltuielile necesare derulării spectacolului, iar faptul că a apelat la serviciile unui terţ

pentru publicitate, închirierea echipamentelor, intermedierea participării artiştilor etc.

nu-i înlătură calitatea de organizator.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Conform art.1231 alin.(1) lit.e din Legea nr.8/1996, dreptul de comunicare

publică a operelor muzicale sunt gestionate colectiv, iar

organismul desemnat în acest scop este reclamanta UCMR-ADA.

Prin decizia nr.365 din 10 octombrie 2006, Oficiul Român pentru Drepturile de

Autor - ORDA a adoptat Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin

comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite

autorilor de opere muzicale.

Titlul II al acestei metodologii este consacrat comunicării publice a operelor

muzicale în scop lucrativ, iar la pct.1 este definită utilizarea, ca fiind comunicarea

publică a operelor muzicale în scop lucrativ făcută într-un loc deschis publicului sau

în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al

unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, prin interpretarea directă de către artişti sau

prin orice alt mijloc tehnic, prin fir ori fără fir, prin care muzica este prezentată în sine

sau însoţeşte alte acţiuni, cum ar fi dansul, spectacolul de circ, sportul etc,, în spaţii

4 deschise ori închise, în care publicul plăteşte bilete de acces şi/sau consumaţii

ori în care au loc acţiuni promoţionale, publicitare, demonstrative sau alte asemenea.

Conform pct.2 este utilizator, în sensul metodologiei, oricare persoană fizică

sau juridică autorizată care desfăşoară activităţi de natura celor enumerate la pct.1.

În continuare sunt prevăzute obligaţiile pe care le au utilizatorii faţă de

organismele de gestiune colectivă a drepturilor autorilor de opere muzicale.

La pct.14 se prevede că, în cazul în care activităţile de organizare a unui

spectacol – vânzare bilete, impresariere a participării artiştilor, plata onorariilor

artiştilor etc. – se fac de două sau mai multe persoane fizice sau juridice, obligaţia de

a obţine autorizaţia prin licenţă neexclusivă de plată a remuneraţiei pentru utilizarea

operelor muzicale prin comunicare publică revine în solidar tuturor utilizatorilor, care

devin astfel coorganizatori.

În speţă, pârâtul municipiul Buzău a avut calitatea de utilizator în sensul legii,

deoarece, aşa cum reiese din contractul de colaborare încheiat cu Fundaţia Pro

Civitas, cele două persoane juridice semnatare ale contractului au avut calitatea de

coorganizatori ai spectacolului din data de 31 decembrie 2006, ocazionat de aderarea

României la Uniunea Europeană.

Această împrejurare a fost, de altfel, reţinută de cele două instanţe anterioare

atunci când au redat obligaţiile pe care şi le-au asumat fiecare dintre co-contractanţi

pentru organizarea spectacolului.

Faptul că pârâtul municipiul Buzău şi-a asumat numai obligaţiile privind

asigurarea locaţiei, asigurarea pazei şi plata sumei de 110 000 lei către Fundaţia Pro

Civitas pentru activităţile la care aceasta din urmă s-a obligat a le presta, nu răpeşte

pârâtului calitatea de organizator şi, implicit, pe aceea de utilizator al operelor

muzicale care au fost comunicate publicului în respectivul spectacol.

De asemenea, nici împrejurarea că prin contract fundaţia s-a obligat să achite

onorariile artiştilor nu este relevantă, deoarece în speţă nu se pune problema plăţii

acestor onorarii, ci aceea remuneraţiei cuvenite autorilor operelor muzicale, ale căror

drepturi sunt distincte de cele ale artiştilor interpreţi sau executanţi.

În atare situaţie, Înalta Curte a constatat că în mod nelegal acţiunea

reclamantei a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului.

În baza art.312 şi 304 pct.9 C.proc.civ., recursul a fost admis, a fost casată

decizia atacată, a fost admis apelul declarat de reclamantă, în baza art.297 alin.(1)

C.proc.civ., a fost desfiinţată sentinţa şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la acelaşi

tribunal.

Organism de gestiune colectivã a drepturilor de autor.

Calitate procesualã activã

Legea nr. 8/1996, art. 13 lit. g)-i), lit. k)-l),

art. 43 alin. (2), art. 123 alin. (1), art. 123 , art. 123 ,1 2

art. 125 alin. (2), art. 129 alin. (1), alin. (3)-(4)

H.G. nr. 769/1999

Legea nr. 285/2004

Reclamanta COPYRO este organismul de gestiune colectivã care a fost abilitat, în

temeiul Legii nr. 8/1996, sã gestioneze drepturile de autor în domeniul operelor scrise.

În aceastã calitate, reclamanta are dreptul de a se adresa instanþei pentru a solicita

obligarea pârâtei, despre care susþine cã a utilizat în anul 2004 opere aflate în repertoriul

gestionat de ea, pentru plata drepturilor bãneºti cuvenite autorilor respectivelor opere,

indiferent cã acþioneazã în virtutea unei gestiuni obligatorii sau facultative.


decizia civilã nr. 4694, din 8 iunie 2007

Prin acþiunea înregistratã la 2 iunie 2005, reclamata C. a chemat în judecatã pe

pârâta Societatea Românã de Televiziune, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de

2.985.686.932 lei, reprezentând remuneraþia privind difuzarea pe posturile de televiziune

a operelor autorilor reprezentaþi, conform play-list-urilor comunicate pe anul 2004.

Prin sentinþa civilã nr. 1272, din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia a IV-a

civilã, a admis excepþia lipsei calitãþii procesuale active a reclamantei ºi a respins acþiunea

ca fiind formulatã de o persoanã fãrã calitate procesualã activã.


Potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor ºi ai

drepturilor conexe îºi pot exercita drepturile recunoscute de acest act normativ, personal

sau prin organismele de gestiune colectivã.

Potrivit Legii nr. 8/1996, gestiunea colectivã este, aºadar, facultativã, iar reclamanta

nu a fãcut dovada unui mandat convenþional în condiþiile art. 129 alin. (4), art. 125 alin. (2)

ºi art. 129 alin. (1) din lege.

În ceea ce priveºte un eventual mandat legal, în absenþa unor dispoziþii imperative,

prin care reclamanta sã fie împuternicitã de cãtre artiºtii interpreþi ºi executanþi, titulari de

drepturi conexe, ipoteza reprezentãrii legale este nedoveditã.

Prin decizia civilã nr. 145, din 29 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a

civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a admis apelul declarat de



În primul rând, legea aplicabilã este Legea nr. 8/1996, anterioarã modificãrii,

deoarece vizeazã plata remuneraþiei pe anul 2007.

Premisa de la care a pornit tribunalul în analiza excepþiei este greºitã, câtã vreme

a considerat cã, în speþã, este vorba despre o gestiune colectivã facultativã, drept pentru

care reclamanta era þinutã sã facã dovada mandatului convenþional de reprezentare,

conform art. 129 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.

Aceastã premisã este greºitã, deoarece nu a avut în vedere natura drepturilor de

autor ºi conexe gestionate, pe care reclamanta le-a menþionat în mod expres ca fiind cele

prevãzute de art. 13 lit. g), h), j), k) ºi l), ºi care corespund unui mod de exploatare a

operelor care face imposibilã autorizarea individualã, fiind în mod deosebit susceptibile de

a fi gestionate colectiv.

Cum aceste categorii de drepturi nu pot fi gestionate în mod individual, teza

necesitãþii unor mandate individuale, în baza cãrora reclamanta ar fi putut promova

acþiunea, este greºitã.

Cerinþele legate de existenþa unui repertoriu de opere aparþinând membrilor prin

voinþa cãrora s-a constituit organismul de gestiune colectivã COPYRO au fost verificate

cu ocazia emiterii deciziei O.R.D.A. nr. 8, din 1 iunie 1997, act administrativ necontestat,

recunoscut inclusiv de cãtre pârâtã, care a purtat negocieri cu reclamanta, pentru stabilirea

drepturilor ºi obligaþiilor reciproce ºi pentru încheierea unui contract de autorizare privind

utilizarea repertoriului gestionat de reclamantã.

Împrejurarea cã s-a adoptat sau nu o hotãrâre de guvern care sã stabileascã, în

concret, dacã drepturile patrimoniale în discuþie sunt sau nu susceptibile de gestionare

individualã depãºeºte cadrul judecãþii asupra excepþiei lipsei calitãþii procesuale active.

Aspectele legate de întinderea obligaþiilor de platã ºi de natura rãspunderii pârâtei

þin, de asemenea, de fondul cauzei.

Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, invocând, în drept, dispoziþiile art. 304

pct. 7 ºi pct. 9 Cod procedurã civilã.

Recurenta susþine, în esenþã, cã instanþa de apel a ajuns greºit la concluzia cã

gestiunea operelor scrise este imposibil de realizat individual, câtã vreme legea nu

prevedea nici în forma iniþialã acest lucru, iar Guvernul nu a emis o hotãrâre prin care sã

stabileascã aceasta, aºa cum a fãcut-o în cazul operelor muzicale ºi în cel al fonogramelor

ºi operelor audiovizuale.

În atare situaþie, gestiunea operelor scrise este evident una facultativã ºi, pentru a

dovedi calitatea procesualã activã, reclamanta era þinutã sã facã dovada contractelor de

mandat încheiate cu autorii operelor scrise, pentru utilizarea cãrora solicitã plata

remuneraþiei.

De asemenea, instanþa de apel trebuia sã aibã în vedere ºi dispoziþiile Legii nr.

285/2004, de modificare ºi completare a Legii nr. 8/1996, care este aplicabilã litigiului cel

puþin pentru perioada iulie-decembrie 2004.

Problema întinderii obligaþiei de platã – atât ca numãr de membri, cât ºi în ce

priveºte operele scrise pe care fiecare autor a dorit sã le înscrie în repertoriul COPYRO

– nu este o chestiune care þine de fondul cauzei, ci de însãºi natura gestiunii ºi a îndeplinirii

condiþiilor impuse de art. 123 din lege.

Instanþa de apel confundã capacitatea procesualã a COPYRO cu calitatea

procesualã activã atunci când se referã la modul cum se dovedeºte aceasta din urmã, prin

referire la decizia ORDA nr. 8/1997; aceastã decizie nu valoreazã ca mandat de

reprezentare a titularilor de drepturi, iar în lipsa acestor mandate individuale, acþiunea

trebuia respinsã.

Articolul 43 alin. (2) din lege, la care face referire Curtea de Apel, vizeazã

exercitarea individualã a drepturilor de cãtre titulari, prin contractele de cesiune, ºi nu

gestiunea colectivã.

Din punct de vedere istoric, Legea nr. 285/2004 a înlocuit obligaþia din varianta

iniþialã a Legii nr. 8/1996, aceea ca Guvernul sã stabileascã prin hotãrâre care sunt operele

imposibil de gestionat în mod individual, cu precizarea expresã din art. 123 ºi art. 123 a1 2

cazurilor de gestiune colectivã obligatorie ºi, respectiv, facultativã, pãstrând gestiunea

operelor scrise ca fiind facultativã.

În ce priveºte plata fãcutã de pârâtã reclamantei, aceasta nu a avut ca temei H.G.

nr. 769/1999, aplicabilã operelor muzicale, ceea ce face ca motivarea sã fie strãinã de

natura pricinii, ci dreptul de opþiune al titularilor de opere scrise, exprimate prin contracte

de cesiune încheiate cu aceºtia, prin care au optat a fi plãtiþi fie direct, fie prin intermediul

organismului de gestiune colectivã, dacã a fost mandatat în acest sens.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei ºi respingerea

apelului.

Recursul a fost respins pentru urmãtoarele considerente:

1. Motivul de recurs de ordine publicã, prevãzut de art. 304 pct. 1 Cod procedurã

civilã, este nefondat.

Chiar dacã în preambulul deciziei atacate sunt menþionate numele a trei judecãtori,

cei care semneazã decizia sunt doar primii doi, ºi anume, aceiaºi care figureazã ºi în

încheierea de dezbateri din data de 23 iunie 2006.

De asemenea, minuta întocmitã imediat dupã deliberare poartã doar douã

semnãturi, ceea ce denotã cã atât în data de 23 iunie 2006, când au avut loc dezbaterile

pe fond, cât ºi cu ocazia deliberãrii – în vederea cãreia s-a amânat pronunþarea –

completul instanþei de apel a fost alcãtuit din doi judecãtori, cu respectarea dispoziþiilor art.

54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, menþionarea în practicarea deciziei a unui al treilea

judecãtor fiind, în mod evident, o eroare de tehnoredactare.

2. Excepþia lipsei calitãþii procesuale active a reclamantei a fost corect soluþionatã

de cãtre Curtea de Apel.

Astfel, este necontestat cã reclamanta COPYRO este organismul de gestiune

colectivã care a fost abilitat, în temeiul Legii nr. 8/1996, sã gestioneze drepturile de autor

în domeniul operelor scrise, aºa cum s-a reþinut pe baza deciziei nr. 8/1997, a Oficiului

Român pentru Drepturile de Autor – ORDA.

În aceastã calitate, reclamanta are dreptul de a se adresa instanþei pentru a solicita

obligarea pârâtei, despre care susþine cã a utilizat în anul 2004 opere aflate în repertoriul

gestionat de ea, pentru plata drepturilor bãneºti cuvenite autorilor respectivelor opere.

Din aceastã perspectivã nu are relevanþã dacã gestiunea pe care o exercitã

reclamanta a avut în anul 2004 un caracter obligatoriu sau facultativ.

Este întemeiatã critica potrivit cãreia, pentru perioada din anul 2004 ulterioarã intrãrii

în vigoare a Legii nr. 285/2004, de modificare a Legii nr. 8/1996, dispoziþiile legii noi sunt

aplicabile.

De asemenea, este real cã legea, aºa cum a fost modificatã, nu prevede, printre

drepturile a cãror gestiune colectivã este obligatorie, menþionate în art. 123 , ºi dreptul de1

comunicare publicã a operelor scrise.

Cu toate acestea, indiferent cã acþioneazã în virtutea unei gestiuni obligatorii sau

facultative, reclamanta are dreptul sã solicite plata drepturilor cuvenite acelor autori care

au consimþit la includerea operelor lor în repertoriul gestionat de COPYRO.

Care sunt aceºti autori, care sunt aceste opere, care dintre ele au fost utilizate de

cãtre pârâtã în anul 2004 ºi care a fost întinderea utilizãrii sunt chestiuni care þin de

temeinicia pretenþiilor reclamantei ºi nu de legitimarea sa procesualã activã.

Astfel, în mãsura în care acestea aspecte vor fi contestate, se vor administra probe

pentru lãmurirea lor.

Cum hotãrârea atacatã este legalã, iar considerentele acesteia au legãturã cu

natura cauzei, nu sunt incidente dispoziþiile art. 304 pct. 9 ºi pct. 7 Cod procedurã civilã

În baza art. 312 alin. (1) Cod procedurã civilã, Înalta Curte a menþinut decizia ºi a


Particularitãþi în legãturã cu aplicarea dispoziþiilor ce

reglementeazã mãsura confiscãrii speciale. Legea nr. 8/1996,

modificatã, privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.

Mãsuri de siguranþã – Confiscarea specialã a mãrfurilor pirat

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generalã. Dispoziþii privind

confiscarea, prevãzute în legi speciale


- confiscarea mãrfurilor pirat

Legea nr. 8/1996, art. 139 alin. (14) lit. c)

În cazul condamnãrii pronunþate pentru sãvârºirea infracþiunii de comercializare de

mãrfuri pirat, prevãzute de art. 139 alin. 2 ºi 3, din Legea nr. 8/1996, modificatã, scoaterea6

din circuitul comercial, prin confiscare ºi distrugere, a copiilor efectuate ilegal dupã operele

sau produsele purtãtoare de drepturi conexe originale se dispune în baza art. 139 alin. 14

lit. c din Legea nr. 8/1996, ºi nu în baza art. 118 Cod penal. Aceasta deoarece art. 139 alin.

14 din Legea nr. 8/1996 constituie norma specialã în materia confiscãrii, cu aplicare

exclusivã asupra produselor pirat, în timp ce art. 118 Cod penal reprezintã norma generalã.

Tribunalul Timiº, secþia penalã,

Sentinþa nr. 280/PI/7.04.2008

Prin sentinþa penalã menþionatã, definitivã prin neapelare, inculpata G.A.V a fost

condamnatã la o pedeapsã rezultantã de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal,

pentru sãvârºirea în concurs real a infracþiunilor prevãzute de art. 139 alin. 2 ºi 3, din6

Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal, ºi de art. 140 alin. 1 lit. a din aceeaºi

lege, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal.

În baza art.139 pct. 14 din Legea nr. 8/1996, a dispus confiscarea a 106 DVD-uri

ºi 155 CD-uri, produse pirat ridicate de la inculpatã.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa a reþinut cã la data de 11.03.2006

inculpata a fost depistatã de organele de poliþie în piaþa Flavia, din Timiºoara,

comercializând videograme, 163 CD-uri ºi 106 DVD-uri, care au fost trimise la Oficiul

Român pentru Drepturile de Autor, în vederea efectuãrii constatãrii tehnico-ºtiinþifice,

pentru a se stabili dacã sunt produse originale sau produse pirat. Din raportul de

constatare tehnico-ºtiinþificã a rezultat cã cele 163 de CD-uri ºi 106 DVD-uri sunt

videograme înregistrate cu opere audio-vizuale ce prezintã caracteristicile urmãtoare: sunt

de tip înregistrabile, procurate din comerþ, sub formã de compact discuri neînregistrate,

tampografiate ulterior, nu sunt inscripþionate cu codul producãtorului ºi cu celelalte coduri

ºi serii obligatorii produselor originale, deci sistemul de codare este incomplet, au coperte

ce sunt copii realizate prin fotografierea copertelor produselor originale, nu au marcaje

holografice conform prevederilor legale ºi, în concluzie, sunt produse pirat.

S-au constituit pãrþi civile ROACT Bucureºti, cu suma de 684 USD, respectiv,

1703,16 lei, reprezentând contravaloarea operelor ilegal deþinute ºi distribuite cãtre public,

Burchel & Asociaþii, în numele „Vivendi Games”, „Blizzard Entertainment” ºi „Electronic Arts

Inc”, cu suma de 419,7 EUR, respectiv, 1368,2 lei.

Hotãrârea instanþei este relevantã sub aspectul mãsurii confiscãrii produselor pirat,

care în mod corect au fost ridicate de la inculpatã, în temeiul art. 139 alin. 14 din Legea nr.

8/1996.

Notã:

În practica unor instanþe, în cazul infracþiunilor constând în punerea în circulaþie de

mãrfuri pirat ori deþinere de mãrfuri pirat în scopul comunicãrii publice, în privinþa instituþiei

confiscãrii, s-a constatat cã aceste bunuri au fost confiscate în diferite temeiuri: art. 118

alin. 1 lit. a), b) sau f), din Codul penal.

Conform art. 118 alin. 1 lit. a), sunt supuse confiscãrii speciale bunurile produse prin

sãvârºirea faptei prevãzute de legea penalã.

Aceste dispoziþii pot fi invocate pentru a dispune confiscarea numai dacã cercetãrile

se desfãºoarã ºi pentru fapta prin care s-au produs bunurile pirat, respectiv, realizarea de

produse pirat prevãzutã de art. 139 alin. 1 lit. a), din Legea nr. 8/1996, ceea ce nu se6

impune în cazul infracþiunilor al cãror obiect se referã la punerea în circulaþie de produse

pirat.

Prin urmare, apreciem cã nu poate fi dispusã confiscarea unui bun în baza art. 118

lit. a) într-o cauzã penalã, reþinând drept temei o faptã care nu formeazã obiectul cercetãrii,

urmãririi sau judecãþii în cauza respectivã.

De asemenea, este greºitã confiscarea bunurilor pirat puse în circulaþie ori deþinute

în scopul comunicãrii publice, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b), întrucât mãrfurile sau

produsele pirat reprezintã obiectul material al infracþiunilor în cauzã ºi nu bunuri folosite la

sãvârºirea infracþiunii, în acest din urmã caz fiind avute în vedere bunurile folosite pentru

executarea elementului material al infracþiunii.

Considerãm cã nici aplicarea art. 118 alin. 1 lit. f), din Codul penal, nu este corectã

întrucât chiar dacã sunt supuse într-adevãr confiscãrii bunurile a cãror deþinere este

interzisã de lege, confiscarea specialã prevãzutã în cuprinsul unei legi se va efectua în

temeiul acelui act normativ ºi nu în baza art. 118 din Codul penal. Confiscarea bunurilor

pirat, în cazul infracþiunilor din Legea nr. 8/1996, se dispune în baza art. 139 alin. 14 din

aceastã lege, care constituie o normã specialã în materia confiscãrii, cu aplicare exclusivã

asupra produselor pirat, ºi nu în baza art. 118 din Codul penal, ce reprezintã o normã

generalã.

Uneori, instanþele au dispus greºit aplicarea art. 139 alin. 16, raportat la alin. 14 lit.

b) sau c), din Legea nr. 8/1996, text potrivit cãruia mãsura scoaterii din circuitul comercial,

prin confiscare ºi distrugere, a copiilor efectuate ilegal poate fi dispusã ºi de procuror, cu

ocazia rezolvãrii cauzei în faza de urmãrire penalã.

Prin urmare, art. 139 alin. 14 din Legea nr. 8/1996 este norma de trimitere cãtre alin.

16. Acest ultim alineat are aplicabilitate numai la urmãrirea penalã, unde procurorul poate

dispune, cu ocazia rezolvãrii cauzei, luarea acestor mãsuri.

Aºadar, temeiul de drept în baza cãruia se dispune de cãtre instanþã confiscarea

mãrfurilor pirat îl constituie art. 139 alin. 14 lit. c), din Legea nr. 8/1996.

Remuneraþie compensatorie pentru copia privatã. Obligaþia

de platã a importatorului de suporturi/aparate

Legea nr. 8/1996, art. 8,

art. 34 alin. (1), art. 107 alin. (1)

Potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, autorii operelor susceptibile de a fi

reproduse prin înregistrãri sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum ºi cei ai

operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condiþiile prevãzute

la art. 34 alin. (1), au dreptul, împreunã cu editorii, producãtorii ºi cu artiºtii interpreþi sau

executanþi, dupã caz, la o remuneraþie compensatorie pentru copia privatã, conform art.

34 alin. (2).

Alineatul (2) al aceluiaºi articol prevede cã remuneraþia compensatorie pentru copia

privatã se plãteºte de fabricanþii ºi/sau importatorii de suporturi/aparate prevãzute la art.

34 alin. (2).

Importatorul produselor ce reprezintã suporturile pe care se pot realiza înregistrãri

sonore sau audiovizuale, precum ºi aparatele ce permit realizarea de copii este obligat sã

plãteascã remuneraþia chiar dacã nu beneficiazã în mod direct de folosirea acestora.


decizia nr. 1861, din 27 februarie 2007

Prin sentinþa civilã nr. 406, din 15 martie 2006, Tribunalul Bucureºti, secþia a III-a

civilã, a admis acþiunea formulatã de reclamanta Uniunea Compozitorilor ºi Muzicologilor

din România - Asociaþia pentru Drepturi de Autor în contradictoriu cu pârâta SC P.E.I. SRL

Bucureºti ºi a obligat-o pe pârâtã sã-i plãteascã reclamantei suma de 304025,51 lei (RON),

reprezentând remuneraþia compensatorie pentru copia privatã, plus 42761 lei (RON),

reprezentând dobânda legalã aferentã perioadei 1 ianuarie 2004 - 20 iunie 2005.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reþinut cã pârâta, care este o societate ce are ca

obiect de activitate importul ºi comercializarea de echipamente electronice, a importat în

perioada 1 ianuarie 2004-20 iunie 2005 aparate ce permit reproducerea înregistrãrilor

sonore ºi nu a plãtit reclamantei procentul de 5%, prevãzut de art. 34 alin. (2) din Legea

nr. 8/1996, din valoarea acestor importuri, procent reprezentând remuneraþia

compensatorie pentru copia privatã. S-a mai reþinut cã reclamanta a funcþionat ca unic

organism de colectare a remuneraþiei private pentru copia privatã în domeniul

înregistrãrilor sonore, pânã la data de 20 iunie 2005 ºi a obligat-o pe pârâtã, cãreia îi sunt

aplicabile dispoziþiile art. 107 alin. (1)-(2) ºi alin. (5) din Legea nr. 8/1996, sã-i plãteascã

reclamantei suma stabilitã prin expertiza contabilã administratã în cauzã.

Împotriva acestei sentinþe pârâta a declarat apel.


intelectualã, prin decizia nr. 174/A, din 22 septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul

pârâtei.

Instanþa de control judiciar a motivat cã obiectul cererii de chemare în judecatã este

plata unei sume de bani, iar pentru determinarea cuantumului exact al sumei, reclamanta

a indicat drept criteriu concluziile raportului de expertizã, nefiind necesarã o precizare

ulterioarã expresã din partea acesteia. Instanþa de apel a mai reþinut cã actele care au stat

la baza efectuãrii expertizei i-au fost puse la dispoziþie expertului chiar de pârâtã, cã

aparatele/suporturile importate, în raport cu a cãror valoare expertul a aplicat procentul de

5%, se încadreazã în categoria celor care permit reproducerea operelor înregistrate sonor

ºi cã, deºi pârâta a indicat în cererea de apel cã ar exista în raportul de expertizã ºi

aparate care nu ar permite reproducerea operelor înregistrate sonor, nu a precizat sau

argumentat care ar fi acele aparate ºi de ce nu s-ar încadra în ipoteza normei legale.

Împotriva deciziei Curþii de Apel pârâta SC P.E.I. SRL a declarat recurs, susþinând

cã:

1. Instanþa de apel a acordat ceea ce nu a fost solicitat în mod concret de cãtre

reclamantã; aceasta trebuia sã-ºi precizeze cuantumul pretenþiilor dupã depunerea

raportului de expertizã.

2. Dispoziþiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 nu sunt aplicabile în speþa

dedusã judecãþii întrucât remuneraþia prevãzutã de alin. (1) al art. 107 se plãteºte numai

în momentul punerii în circulaþie a aparaturii ºi suporturilor, ºi simplul import nu creeazã

automat obligaþia plãþii de cãtre importator a remuneraþiei.

Prevederile art. 107 din Legea nr. 8/1996 duc la concluzia cã în situaþia în care

cumpãrãtorul unui suport sau aparat nu îl foloseºte în vederea reproducerii unei opere de

artã, acesta nu încalcã dispoziþiile legii ºi, ca atare, comercializarea unor asemenea

produse, în acest scop, nu este supusã plãþii remuneraþiei.

3. Instanþele de fond ºi apel, în mod neîntemeiat, au considerat cã expertul contabil

a calculat în mod corect cuantumul sumei datorate ca urmare a aplicãrii procentului de 5%,

deoarece acesta a avut la baza efectuãrii expertizei o serie de anexe nesemnate de cãtre

reprezentanþii societãþii pârâte.

Analizând hotãrârea atacatã, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs

ºi în raport cu dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a constatat

cã recursul nu este întemeiat pentru urmãtoarele considerente:

Prin petitul acþiunii, reclamanta a solicitat instanþei obligarea pârâtei la „plata

procentului de 5% datorat UCMR-ADA, din valoarea importurilor de aparate ºi/sau

suporturi ce permit reproducerea operelor înregistrate sonor, pentru perioada 1 ianuarie

2004 - 7 iunie 2005, arãtând cã suma reprezentând cuantumul obligaþiilor nu i-a fost

comunicatã de pârâtã, deºi a fost notificatã în acest sens ºi, în consecinþã, va fi stabilitã

prin expertizã judiciar-contabilã de specialitate, în raport cu volumul suporturilor ºi/sau

aparatelor importate”. Reclamanta a mai arãtat în acþiune cã solicitã remuneraþiile datorate

de cãtre pârâtã, astfel stabilite, reactualizate conform O.G. nr. 9/2000, privind nivelul

dobânzii legale pentru obligaþii bãneºti, iar la primul termen de judecatã a precizat cã

perioada pentru care cere plata remuneraþiei este 1 ianuarie 2004 - 20 iunie 2005.

Reiese astfel cã obiectul cererii de chemare în judecatã este suficient determinat

sau cel puþin determinabil pentru a îndeplini condiþiile formale prevãzute de art. 112 alin.

(1) pct. 3 Cod procedurã civilã, care dispune cã „cererea de chemare în judecatã va

cuprinde obiectul cererii ºi valoarea acestuia, dupã preþuirea reclamantului, atunci când

preþuirea este cu putinþã”.

Reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de bani datorate în temeiul art.

107 al Legii nr. 8/1996, precizând cã suma solicitatã este cea care va rezulta din concluziile

raportului de expertizã, întrucât la momentul introducerii acþiunii nu deþinea nicio informaþie

cu privire la cantitatea ºi valoarea produselor importate ºi, drept urmare, nu avea

posibilitatea de a estima cuantumul precis al sumei pretinse.

Susþinerea pârâtei referitoare la faptul cã reclamanta trebuia sã-ºi precizeze

acþiunea conform concluziilor raportului de expertizã nu poate fi primitã deoarece

reclamanta a indicat prin chiar petitul acþiunii cã suma pretinsã de la pârâtã este cea care

va rezulta din concluziile raportului de expertizã, la care nu a formulat niciun fel de

obiecþiuni.

Aceasta fiind situaþia, critica pârâtei nu este fondatã, în sensul cã instanþa de apel

a reþinut, în mod neîntemeiat, cã reclamanta nu trebuia sã-ºi precizeze cererea de

chemare în judecatã dupã depunerea la dosar a concluziilor raportului de expertizã

contabilã ºi cã a acordat „ceea ce în concret nu a fost solicitat de reclamantã”.

Nici susþinerea pârâtei vizând faptul cã expertul n-ar fi calculat corect cuantumul

sumei datorate, întrucât „a avut la baza efectuãrii expertizei o serie de anexe nesemnate

de reprezentanþii societãþii”, nu poate fi primitã cât timp aceastã „serie de anexe

nesemnate” este invocatã doar generic ºi pur formal, fãrã a oferi date concrete de

identificare a respectivelor anexe ºi fãrã a preciza clar din ce motive calculul expertului ar

fi eronat.

Instanþa de apel a reþinut în mod corect cã actele care au stat la baza efectuãrii

expertizei au fost puse la dispoziþia expertului chiar de pârâtã, acesta coroborându-le cu

facturile de export ºi cu declaraþiile vamale de import ale pârâtei, iar prin motivele de apel

nici nu s-a contestat faptul cã expertul ar fi avut în vedere eventuale importuri ce nu ar fi

fost realizate de pârâtã, iar pârâta nu a formulat niciun fel de obiecþii la raportul de

expertizã în faþa instanþei fondului.

Cu privire la critica pârâtei referitoare la faptul cã art. 107 din Legea nr. 8/1996 nu

ar fi incident în speþã, sunt de reþinut urmãtoarele:

Potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, autorii operelor susceptibile de a fi

reproduse prin înregistrãri sonore sau audiovizuale, pe orice tip de suport, precum ºi cei

ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condiþiile prevãzute

la art. 34 alin. (1), au dreptul, împreunã cu editorii, producãtorii ºi cu artiºtii interpreþi sau

executanþi, dupã caz, la o remuneraþie compensatorie pentru copia privatã, conform art.

34 alin. (2). Dreptul la remuneraþia compensatorie pentru copia privatã nu poate face

obiectul unei renunþãri din partea beneficiarilor.

Alineatul (2) al aceluiaºi articol prevede cã remuneraþia compensatorie pentru copia

privatã se plãteºte de fabricanþii ºi/sau importatorii de suporturi/aparate prevãzute la art.

34 alin. (2).

Totodatã, alin. (3) dispune cã importatorii ºi fabricanþii de suporturi ºi aparate

prevãzute la art. 34 alin. (2) sunt obligaþi sã se înscrie la Oficiul Român pentru Drepturile

de Autor, în Registrul Naþional al Copiei Private, ºi pot desfãºura activitãþile respective, de

import sau de producþie, numai dupã obþinerea de la Oficiul Român pentru Drepturile de

Autor a certificatului de înregistrare. Acest certificat se elibereazã de Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor, pe baza dovezilor privind obiectul de activitate declarat legal ºi a

Certificatului unic de înregistrare la Registrul Comerþului, în termen de 5 zile de la

depunerea acestora.

Potrivit alin. (7) al art. 107 din aceeaºi lege, remuneraþia compensatorie pentru

copia privatã se calculeazã la valoarea în vamã, în cazul importurilor ºi, respectiv, la

valoarea facturatã fãrã TVA, în cazul fabricanþilor. Remuneraþia este scadentã la data de

25 a lunii urmãtoare efectuãrii importului, respectiv, data facturãrii de cãtre fabricanþi.

În raport cu dispoziþiile legale redate, rezultã cã simplul import al unor astfel de

produse duce automat la plata remuneraþiei.

Lipsitã de temei este ºi susþinerea cã nu este corect ca importatorul produselor ce

reprezintã suporturile pe care se pot realiza înregistrãri sonore sau audiovizuale, precum

ºi aparatele ce permit realizarea de copii sã plãteascã remuneraþia, întrucât nu beneficiazã

în mod direct de folosirea acestora.

Aceastã obligaþie de platã este pusã în mod expres, prin Legea nr. 8/1996, în

sarcina importatorilor unor astfel de produse, scutirile de la plata remuneraþiei operând

numai în cazul importatorilor prevãzuþi de art. 108 din lege, din care pârâta nu a

demonstrat însã cã face parte.

Având în vedere considerentele arãtate, Înalta Curte a constatat cã nu sunt

întemeiate criticile formulate de pârâtã, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod

procedurã civilã, a respins recursul ca nefondat.

NAÞIONAL, DR. PENAL, P. GENERALÃ

Acþiunea civilã. Calculul prejudiciului material.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generalã. Acþiune civilã

Indice alfabetic:

Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi speciale

Modalitatea de stabilire a prejudiciului material în cazul infracþiunilor de

realizare, deþinere, ºi depozitarea în scopul distribuirii de mãrfuri pirat;

art. 139 alin. 6, Legea nr. 8/19966

Potrivit art. 139 alin. 6 din Legea nr. 8/1996, în cazul sãvârºirii oricãreia dintre faptele6

prevãzute la alin. 1-4, calculul pagubei materiale se efectueazã þinându-se seama de

mãrfurile pirat identificate în condiþiile prevãzute la alineatele respective ºi de preþul/unitate

al produselor originale.

Tribunalul Vaslui, secþia penalã,

Sentinþa nr. 94 din 14.02.2008

Prin sentinþa penalã menþionatã, inculpatul M.C. a fost condamnat la câte o pedeapsã

de 2 ani închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii de realizare în scopul distribuirii de mãrfuri

pirat prevãzutã de art. 139 alin. 1 lit. a cu referire la alin 3 din Legea nr. 8/1996 ºi a6

infracþiunii de deþinere, depozitare în scopul distribuirii de mãrfuri pirat, prevãzutã de art. 1396

alin. 2 cu referire la alin. 3 din aceeaºi lege, ºi la o pedeapsã de 15 zile închisoare pentru

sãvârºirea infracþiunii de reproducere a operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi

conexe prevãzutã de art. 140 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996, toate cu aplicarea art. 74 lit.

a ºi art. 76 lit. c Cod penal.

Ca urmare a aplicãrii art. 33 lit. a, s-a dispus ca executarea pedepsei rezultante de 2

ani închisoare sã fie suspendatã condiþionat în baza art. 81 Cod penal pe un termen de

încercare de 4 ani.

În baza art. 118 lit. a ºi b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a 251 CD-uri

originale folosite de inculpat la sãvârºirea infracþiunilor ºi confiscarea ºi distrugerea a 97 CD-

uri pirat ºi 737 DVD-uri pirat, precum ºi a unui sistem de calcul, a douã imprimante, a unui

scanner ºi a unui dispozitiv tãietor folie plastic.

S-a admis în parte acþiunea civilã formulatã de Uniunea Producãtorilor de Fonograme

din România ºi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 53.370 lei cu titlu de despãgubiri

civile.

În fapt, s-a reþinut cã în cursul lunii februarie 2006 inculpatul M.C., administrator al unei

societãþi comerciale având ca obiect activitatea de comercializare a fonogramelor a expus

spre vânzare CD-uri pirat, iar cu ocazia percheziþiei efectuate la domiciliul acestuia, au fost

1

identificate produse ºi tehnicã ce indicau prezenþa unui adevãrat atelier pentru realizarea de

CD-uri ºi DVD-uri pirat, coperte ºi ambalaje pentru acestea (416 CD-uri ºi 737 DVD-uri,

majoritatea dintre ele fiind mãrfuri pirat). Totodatã, cu ocazia percheziþiei efectuate, în

sistemul informatic au fost identificate 3.936 fiºiere în format mp3, conþinând opere muzicale

ºi imagini de coperte pentru discuri optice.

În ceea ce priveºte latura civilã a cauzei, instanþa a stabilit cã prejudiciul cauzat Uniunii

Producãtorilor de Fonograme din România va fi calculat conform art. 139 alin. 6 din Legea6

nr. 8/1996.

Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România s-a constituit parte civilã cu suma

de 67.560, 02 lei, echivalentul a 19.810 euro, având în vedere CD-urile, DVD-urile gãsite la

inculpat ºi cele ce s-ar fi putut confecþiona din muzica aflatã în fiºierele calculatorului gãsit la

domiciliul inculpatului.

Potrivit art. 139 alin. 6 din Legea nr. 8/1996, calculul pagubei materiale se efectueazã6

þinându-se seama de mãrfurile pirat identificate în condiþiile arãtate la alin. 1-4 ºi de

preþul/unitate al produselor originale. Instanþa a reþinut cã la domiciliul inculpatului ºi la

magazinul sãu au fost gãsite 416 CD-uri originale ºi piratate, din care 68 CD-uri originale nu

fac obiectul infracþiunilor reþinute în sarcina sa ºi au fost restituite. Din relaþiile primite de la

Media Services ºi Universal Music România rezultã cã preþul mediu al unui CD producþie

internã ºi internaþionalã este de 39 lei, iar al unui DVD este de 54 lei. Valoarea celor 348 CD-

uri este de 13.572 lei, iar a celor 737 DVD-uri este de 39.798 lei, prejudiciul total cauzat

Uniunii Producãtorilor de Fonograme din România fiind de 53.370 lei.

În acest context, Tribunalul Vaslui a admis numai în parte acþiunea civilã a Uniunii

Producãtorilor de Fonograme din România ºi a obligat inculpatul sã achite acesteia suma de

53.370 lei, cu titlu de despãgubiri civile.

Prin decizia penalã nr. 122 din 21.10.2008 Curtea de Apel Iaºi a respins apelul

inculpatului ca nefondat.

Prin decizia penalã nr. 122 din 20.01.2009 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a respins

ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Notã:

Un aspect care trebuie subliniat îl constituie rolul activ al instanþei de fond, care a

depus toate diligenþele pentru stabilirea exactã a întinderii prejudiciului ºi pentru corecta

soluþionare a laturii civile a cauzei.

Hotãrârea Tribunalului Vaslui este criticabilã însã în ceea ce priveºte temeiul juridic în

care s-a dispus confiscarea produselor pirat, respectiv art. 118 lit. a Cod penal. Temeiul de

drept al confiscãrii mãrfurilor pirat realizate în scopul distribuirii ori puse în circulaþie îl

constituie art. 139 alin. 14 lit. c din Legea nr. 8/1996, potrivit cãruia titularii drepturilor încãlcate

pot cere instanþei de judecatã sã dispunã scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare ºi

distrugere, a copiilor efectuate ilegal.

2

Agravanta prevãzutã de art. 139 alin. 3 din Legea nr. 8/1996.6

Încadrare juridicã


speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi

drepturile conexe


- agravanta prevãzutã de art. 139 alin. 3 din Legea nr.6

8/1996

Legea nr. 8/1996, art. 139 alin. 36

Art. 139 alin. 3 din Legea nr. 8/1996 reprezintã forma agravantã a infracþiunilor6

prevãzute de art. 139 alin. 1 ºi art. 139 alin. 2, circumstanþiind sãvârºirea acestora prin6 6

scopul comercial urmãrit, ºi trebuie întotdeauna raportat la alineatele precedente, nefiind o

infracþiune autonomã, de sine-stãtãtoare. De aceea, încadrarea juridicã a faptelor de realizare

de opere muzicale pirat fãrã consimþãmântul titularilor drepturilor de autor, ºi de deþinere ºi

distribuire a acestora în scop comercial este cea prevãzutã de art. 139 alin. 1 lit. a, raportat6

la alin. 3, ºi art. 139 alin. 2, raportat la alin. 3 din Legea nr. 8/1996. 6

Curtea de Apel Alba-Iulia, secþia penalã,

Decizia nr.124/A din 13.09.2007

Prin sentinþa penalã nr. 104, din 26.04.2007, a Tribunalului Sibiu, rãmasã definitivã prin

decizia menþionatã mai sus, instanþa a dispus, în temeiul art. 334 Cod procedurã penalã,

schimbarea încadrãrii juridice a faptelor reþinute în sarcina inculpatului, dupã cum urmeazã:

- din infracþiunile prevãzute de art. 139 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea6

art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, ºi art. 139 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art.6

41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, în infracþiunile prevãzute de art. 139 alin. 1 lit. a ºi alin. 36

Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal;

- din infracþiunile prevãzute de art. 139 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, modificatã, cu6

aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, ºi art. 139 alin. 3 din Legea nr. 8/1996,6

modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, în infracþiunile prevãzute de art.

139 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod6

penal.

În baza art. 140 lit. a din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod

penal, l-a condamnat pe inculpatul B.D.I. la o pedeapsã de 6 luni închisoare pentru sãvârºirea

infracþiunii de reproducere, fãrã consimþãmântul titularilor de drepturi de produse purtãtoare

de drepturi conexe. De asemenea, în baza art. 139 alin. 1 lit. a ºi alin. 3 din Legea nr. 8/1996,6

modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, l-a condamnat pe acelaºi inculpat

la o pedeapsã de 3 ani închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii de a realiza mãrfuri pirat în

scopul distribuirii ºi comercializãrii acestora. Totodatã, în baza art. 139 alin. 2 ºi alin. 3 din6

Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, l-a condamnat

pe inculpat la o pedeapsã de 3 ani închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii de a oferi, distribui

ºi deþine în scopul distribuirii de mãrfuri pirate, precum ºi al comercializãrii acestor mãrfuri.

În baza art. 33 lit. a ºi art. 34 lit. b Cod penal, instanþa a dispus ca inculpatul sã execute

pedeapsa cea mai grea, cea de 3 ani închisoare. În baza art. 86 Cod penal, a dispus4

suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o perioadã de 5 ani, care reprezintã

termenul de încercare.

În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exerciþiul drepturilor civile prevãzute

de art. 64 lit. a-c Cod penal.

În baza art. 14, 346 Cod procedurã penalã, raportat la art. 998 ºi urmãtoarele, din

Codul civil, a obligat inculpatul sã plãteascã cu titlu de despãgubiri civile, dupã cum urmeazã:

- cãtre RO-ACT, suma de 4.404 dolari sau contravaloarea în lei, la data plãþii;

- cãtre Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România, suma de 56.440 euro sau

contravaloarea în lei la data plãþii (suma de bani a fost uºor diminuatã, datoritã reducerii

pretenþiilor civile ale pãrþii vãtãmate).

În sarcina inculpatului s-a reþinut cã a reprodus opere muzicale pirat fãrã

consimþãmântul titularilor drepturilor de autor, în scopul distribuirii acestora, precum ºi fapta

de a oferi, distribui ºi deþine în scopul distribuirii ºi în scop comercial mãrfuri pirat reproduse.

În fapt, cu ocazia unui control efectuat în cursul lunii noiembrie 2005, de cãtre I.P.J.

Sibiu, la domiciliul inculpatului, au fost gãsite DVD-uri cu filme, CD audio ºi CD-uri cu fiºiere

MP3, cercetãrile stabilind cã inculpatul a reprodus ºi comercializat aceste produse.

Au fost identificate la domiciliu 771 DVD-uri ºi 505 CD-uri pe care erau reproduse filme

artistice ºi muzicã.

Pãrþile vãtãmate, U.P.F.R., RO-ACT ºi Oficiul Român de Antipiraterie în Audiovizual

s-au constituit pãrþi civile, cu suma de 57.100 euro ºi, respectiv, 4.404 dolari, reprezentând

contravaloarea pieselor muzicale ºi a filmelor reproduse fãrã consimþãmântul destinatarului.

Notã:

Motivaþia instanþei în sensul schimbãrii încadrãrii juridice datã infracþiunilor deduse

judecãþii este aceea cã în speþa de faþã nu existã douã infracþiuni distincte comise de cãtre

inculpat, ci o singurã infracþiune, în formã calificatã, modalitatea prevãzutã de alin. 3 al art.

139 din Legea nr. 8/1996 nefiind decât o agravantã conferitã faptei de scopul „comercial” în6

care se sãvârºeºte infracþiunea de la art. 139 alin. 1 lit. a din lege.6

La fel în ceea ce priveºte infracþiunea prevãzutã de art. 139 alin. 2, cu aplicarea art.6

41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, ºi infracþiunea prevãzutã de art. 139 alin. 3 din Legea nr.6

8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanþa a schimbat aceastã încadrare juridicã

în infracþiunea prevãzutã de art. 139 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea6

art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, fiind vorba despre o singurã infracþiune, întrucât art. 1396

alin. 3 din Legea nr. 8/1996 nu incrimineazã o infracþiune autonomã, ci reprezintã o agravantã

a faptelor indicate fie în alin. 1, fie în alin. 2 al acestui articol.

Apreciem cã hotãrârea instanþei de judecatã este întemeiatã cu privire la schimbarea

de încadrare juridicã, însã comportã discuþii cu privire la reþinerea în sarcina inculpatului ºi a

infracþiunii prevãzute de art. 140 lit. a din Legea nr. 8/1996, modificatã. Faptele acestuia de

a reproduce opere muzicale pirat fãrã consimþãmântul titularilor drepturilor de autor, „în scopul

distribuirii lor”, sau „distribuirea” unor astfel de mãrfuri pirat sunt incriminate numai în cuprinsul

dispoziþiilor art. 139 alin. 1 lit. a ºi art. 139 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, ºi nu în dispoziþiile6 6

art. 140 lit. a din aceeaºi lege, care nu incrimineazã distribuirea, ci numai reproducerea

operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe, fãrã a fi prevãzut scopul distribuirii

al acestei infracþiuni. Deci, în cazul art. 139 alin. 1 ºi 2, aceastã circumstanþiere prevãzutã6

de legiuitor prin scopul urmãrit de fãptuitor la reproducerea operelor, fãrã consimþãmântul

titularilor drepturilor, diferenþiazã aceste infracþiuni de cea prevãzutã de art. 140 alin. 1 lit. a

din lege.

NAÞIONAL, DR. PENAL, P. GENERALÃ

Aplicarea legii penale mai favorabile. Reproducerea unei opere fãrã

consimþãmântul titulatului ºi închirierea de mãrfuri pirat - pluralitate de

infracþiuni. Obiectul material al infracþiunii de închiriere de mãrfuri pirat -

jocurile pentru calculator.

Cuprins pe materii:

1. Drept penal. Partea generalã. Aplicarea legii penale favorabile

2. Drept penal. Partea generalã. Pluralitatea de infracþiuni

3. Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi speciale. Infracþiuni

privind drepturile de autor ºi drepturile conexe.

Indice alfabetic: 1. Drept penal

- Art. 13 Cod penal

2. Drept penal

- Pluralitatea de infracþiuni în cazul art. 142 lit. a ºi art. 142 lit. b

din Legea nr. 8/1996, nemodificatã

3. Drept penal

- Obiectul material al infracþiunii de închiriere de mãrfuri pirat

art. 142 lit. a ºi art. 142 lit. b Legea nr. 8/1996

1. În cazul infracþiunilor de reproducere ºi difuzare a unei opere fãrã consimþãmântul

titularilor de drepturi sãvârºite sub imperiul Legii nr. 8/1996 nemodificatã pentru fapte judecate

când erau în vigoare dispoziþiile O.U.G. nr. 123/2005 este obligatorie aplicarea legii penale

mai favorabile, conform Codului penal.

2. Prin dispoziþiile art. 142 alin. 1 lit. a ºi b din Legea 8/1996 au fost incriminate 2

infracþiuni distincte, iar nu o singurã infracþiune cu variante alternative, cele 2 infracþiuni având

laturi obiective distincte. Faptul cã aceasta a fost voinþa legiuitorului rezultã ºi din faptul cã

prin Legea nr. 285/2004 prin care s-a modificat ºi completat Legea nr. 8/1996, cele douã

infracþiuni prevãzute în art. 142 alin. 1 lit. a ºi respectiv, art. 142 alin. 1 lit. b din Legea nr.

8/1996 sunt incriminate în articole distincte, respectiv art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din Legea6 9

nr. 8/1996.

3. Fapta de închiriere de jocuri pe calculator fãrã autorizarea titularilor de drepturi

constituie infracþiune; variantele demonstrative ale jocurilor pentru calculator pot fi descãrcate

cu titlu gratuit, însã numai cu respectarea anumitor condiþii: pot fi utilizate doar pentru uzul

personal, fiind interzisã exploatarea acestora în scop comercial, inclusiv în centrele de jocuri

pe calculator. Încãlcarea acestor condiþii constituie tot utilizare neautorizatã ºi angajeazã

rãspunderea penalã a inculpatului.

1

Curtea de Apel Bacãu, secþia penalã,

Decizia nr. 110 din 17.09.2008

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângã Tribunalul Bacãu nr. 995/P/2005 s-a dispus

punerea în miºcare a acþiunii penale ºi trimiterea în judecatã a inculpatului E. D. H. pentru

sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din Legea nr. 8/1996,6 9

modificatã, constând în aceea cã în calitate de administrator al unei societãþi comerciale a

reprodus ºi oferit spre închiriere sisteme de operare ºi jocuri pe calculator, fãrã a avea licenþã

de exploatare. În urma controlului efectuat la data de 19.07.2004 de lucrãtorii de poliþie la sala

de internet administratã de inculpat, s-a constatat cã pe cele 24 de calculatoare erau instalate

sisteme de operare ºi jocuri pentru care nu existau licenþe.

Prin sentinþa penalã nr. 545/D din data de 6 noiembrie 2007, în temeiul art. 334 Cod

procedurã penalã, s-a dispus schimbarea încadrãrii juridice din infracþiunile prevãzute de art.

139 alin. 4 ºi art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,6 9

în infracþiunea prevãzutã de art. 142 lit. a ºi b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin.

2 ºi art. 13 din acelali cod.

În baza art. 142 lit. a ºi b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13 Cod

penal, ºi cu aplicarea art. 74 lit. a ºi art. 76 lit. e teza I din Codul penal a fost condamnat

inculpatul E.D.H. la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendarea condiþionatã a executãrii

acesteia pe un termen de încercare de 2 ani ºi 2 luni, în baza art. 81, 82 Cod penal.

Instanþa de judecatã a motivat schimbarea încadrãrii juridice a faptelor, reþinând cã de

la data comiterii infracþiunii ºi pânã la judecarea ei dispoziþia legalã de incriminare a suferit

numeroase modificãri, cea mai favorabilã inculpatului sub aspect sancþionator fiind cea

prevãzutã de art. 142 lit. a ºi b din Legea nr. 8/1996.

Prin decizia penalã nr. 110 din 17 septembrie 2008 a Curþii de Apel Bacãu au fost

admise apelurile declarate de procuror ºi de inculpatul E.D.H. ºi în baza art. 334 din Codul

de procedurã penalã s-a dispus schimbarea încadrãrii juridice din infracþiunile prevãzute de

art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din Legea nr. 8/1996 în art. 142 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/19966 9

nemodificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ºi art. 13 Cod penal ºi art. 142 alin. 1 lit.

b din Legea nr. 8/1996 nemodificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13 Cod penal.

În temeiul art. 142 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996 nemodificatã, cu aplicarea art. 41

alin. 2 ºi art. 13 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a ºi 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal

inculpatul E.D.H. a fost condamnat la pedeapsa de 1.000 RON amendã penalã.

În temeiul art. 142 alin. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996 nemodificatã, cu aplicarea art. 41

alin. 2 Cod penal ºi art. 13 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a ºi 76 alin. 1 lit. e teza I Cod

penal inculpatul E.D.H. a fost condamnat la pedeapsa de 1.000 RON amendã penalã.

În baza art. 33 lit. a ºi art. 34 lit. c Cod penal s-a dispus contopirea celor douã pedepse

în pedeapsa de 1.000 RON care a fost sporitã cu 500 RON rezultând în final o pedeapsã de

1.500 RON amendã penalã.

În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiþionatã a executãrii

acesteia pe un termen de încercare de 1 an.

2

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre Curtea de Apel a reþinut cã în cauzã, în mod

corect prima instanþã, fãcând aplicarea dispoziþiilor art. 13 Cod penal privind legea penalã mai

favorabilã ºi având în vedere sãvârºirea faptelor la diferite intervale de timp, dar în baza

aceleiaºi rezoluþii infracþionale, a dispus în conformitate cu prevederile art. 334 Cod procedurã

penalã schimbarea încadrãrii juridice din art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din Legea nr. 8/1996,6 9

modificatã, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în infracþiunea prevãzutã de art. 142 lit. a ºi

b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13 Cod penal; instanþa de fond a

greºit însã reþinând o singurã infracþiune continuatã ºi aplicând o singurã pedeapsã în loc sã

reþinã douã infracþiuni, respectiv infracþiunea prevãzutã de 142 alin. 1 lit. a din Legea nr.

8/1996 nemodificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13 Cod penal ºi infracþiunea prevãzutã

de 142 alin. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996 nemodificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13

Cod penal.

Instanþa de apel a reþinut cã prin dispoziþiile art. 142 alin. 1 lit. a ºi b din Legea 8/1996

au fost incriminate 2 infracþiuni distincte, iar nu o singurã infracþiune cu variante alternative,

cele 2 infracþiuni având laturi obiective distincte. Faptul cã aceasta a fost voinþa legiuitorului

rezultã ºi din faptul cã prin Legea nr. 285/2004 prin care s-a modificat ºi completat Legea nr.

8/1996, cele douã infracþiuni prevãzute în art. 142 alin. 1 lit. a ºi respectiv, art. 142 alin. 1 lit.

b din Legea nr. 8/1996 sunt incriminate în articole distincte, respectiv art. 139 alin. 4 ºi art.6

139 din Legea nr. 8/1996.9

Atât cu ocazia judecãrii cauzei în fond, cât ºi în faþa instanþei de apel, inculpatul a

invocat în apãrarea sa faptul cã jocurile instalate pe calculatoare ºi închiriate clienþilor erau

variante demonstrative ºi se puteau descãrca de pe internet cu titlu gratuit, astfel încât pentru

reproducerea acestora nu era necesarã licenþã sau autorizare din partea titularilor de drept.

Curte de Apel Bacãu a dispus efectuarea unei expertize tehnice în cauzã, care a

stabilit cã, din cele 13 jocuri reproduse ºi închiriate de apelantul inculpat, 9 au fost identificate

în variante demonstrative sau gratuite (free). În raportul de expertizã tehnicã se precizeazã

cã „variantele demonstrative ale diferitelor aplicaþii (jocuri, programe) sunt oferite de

producãtorii acestora în scopul atragerii publicului ºi convingerii utilizatorilor de a achiziþiona

contra cost varianta completã. Variantele demonstrative se caracterizeazã, în general, prin

utilizarea limitatã în timp, limitarea numãrului de opþiuni etc. Însã acestea pot fi descãrcate

cu titlu gratuit doar cu respectarea urmãtoarelor condiþii:

- instalarea jocului doar pe un singur calculator;

- utilizarea doar pentru uzul personal la domiciliu sau pe un calculator portabil;

- este interzisã utilizarea în scop comercial, inclusiv într-un cyber-cafe, centru de jocuri

pe calculator sau altele de acest gen;

- se pot utiliza în condiþiile de mai sus, dar fãrã a aduce atingere drepturilor de autor,

drepturilor asupra mãrcii sau altor drepturi de proprietate aferente.”

În raportul de expertizã se precizeazã cã aceste aspecte rezultã ºi din clauzele

contractelor de licenþã pe care le încheie pãrþile civile cu beneficiarii, concluzionându-se cã

astfel de jocuri în variantã demonstrativã pot fi utilizate doar pentru uzul personal, fiind

interzisã exploatarea acestora în scop comercial, inclusiv în centrele de jocuri pe calculator.

3

Or, în speþã, din probele administrate în cauzã, a rezultat cã apelantul inculpat a utilizat

aceste jocuri în scop comercial, fiind închiriate clienþilor sãlii pentru suma de 20.000 ROL/orã.

Prin Decizia penalã nr. 736 din 3 martie 2009 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a

respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Notã:

1. Decizia Curþii de Apel Bacãu a fãcut o corectã aplicare a dispoziþiilor art.

13 din Codul penal, întrucât a þinut seama de succesiunea actelor normative de

modificare a Legii nr. 8/1996 (respectiv Legea nr. 285/2004 ºi O.U.G. nr.

123/2005) care au intervenit pe parcursul procesului penal, între data comiterii

faptelor ºi data pronunþãrii hotãrârii. În speþã, la 19.07.2004, când a fost

depistatã activitatea infracþionalã, erau incidente dispoziþiile Legii nr. 8/1996

publicatã în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996, care a intrat în vigoare

la 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial, iar la 6 noiembrie 2007,

data pronunþãrii sentinþei, erau în vigoare dispoziþiile O.U.G. nr. 123 din 19

septembrie 2005.

Comparând regimul sancþionator al textelor incriminatoare, pentru a

determina legea mai favorabilã, se constatã într-adevãr cã cel prevãzut în

Legea nr. 8/1996 nemodificatã este mai blând; astfel, potrivit acestei legi, fapta

de a reproduce integral sau parþial o operã, precum ºi fapta de difuzare a unei

opere fãrã consimþãmântul titularilor de drepturi constituie infracþiuni ºi se

pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã de la 700.000 lei

la 7 milioane lei, dacã nu constituie o infracþiune mai gravã; în plus, potrivit art.

144 din aceastã lege, în cazul infracþiunii prevãzute la art. 142 lit. a, acþiunea

penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

Potrivit O.U.G. nr. 123/2005 închirierea sau oferirea spre închiriere de mãrfuri

pirat se sancþioneazã cu închisoare de la 3 ani la 12 ani, iar reproducerea

neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor de calculator se pedepseºte

cu închisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amendã de la 10.000 RON la 40.000

RON.

Pe cale de consecinþã, este evident cã faptele trebuiau încadrate în

dispoziþiile art. 142 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 din

Codul penal ºi 142 alin. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 din

acelaºi cod.

2. În mod corect instanþa de apel a reþinut existenþa a douã infracþiuni

distincte, având laturi obiective distincte, respectiv reproducerea neautorizatã

a unei opere, în formã continuatã, prevãzutã de art. 142 alin. 1 lit. a cu

aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în reproducerea pe calculator de

jocuri ºi programe fãrã licenþã ºi difuzarea unei opere, în formã continuatã,

prevãzutã de art. 142 alin. 1 lit. b cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând

în închirierea cãtre clienþii sãlii de internet a programelor ºi jocurilor instalate ºi

4

stocate ilegal. Potrivit dispoziþiilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 8/1996,

nemodificatã, prin difuzare se înþelege distribuirea cãtre public a originalului ori

a copiilor unei opere prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod

de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

3. Un alt aspect soluþionat de instanþa de apel, care prezintã un interes

teoretic evident, dar ºi certe implicaþii practice, îl reprezintã împrejurarea dacã

jocurile pentru calculator în variantã demonstrativã (free) pot constitui obiect

material al infracþiunii de închiriere de mãrfuri pirat. În mod corect Curtea de

Apel a reþinut cã fapta inculpatului constituie tot utilizare neautorizatã ºi

angajeazã rãspunderea penalã a acestuia. Apreciem în mod deosebit rolul activ

manifestat de instanþã, care a dispus efectuarea unei expertize tehnice în

cauzã, probã esenþialã în dovedirea caracterului de mãrfuri pirat al jocurilor

pentru calculator în variantã gratuitã.

5

Cazurile în care punerea în miºcare sau exercitarea acþiunii

penale este împiedicatã. Cauza de nepedepsire, prevãzutã de

art. 143 alin. 3, raportat la alin. 1 din Legea nr. 8/1996,1

modificatã ºi completatã

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generalã. Cazurile în care

punerea în miºcare sau exercitarea acþiunii penale este

împiedicatã.

Indice pe materii: Drept procesual penal

- cauzã de nepedepsire prevãzutã de lege - art. 10 lit. i1

din Cod procedurã penalã

Legea nr. 8/1996,

art. 143 alin. 3, raportat la alin. 11

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 lit. i din Cod procedurã penalã, acþiunea1

penalã nu poate fi pusã în miºcare, iar când a fost pusã în miºcare, nu mai poate fi exercitatã

dacã existã o cauzã de nepedepsire, prevãzutã de lege.

Recuperarea prejudiciului cauzat prin comiterea infracþiunii prevãzute de art. 140 alin.

1 lit. c din Legea nr. 8/1996 constituie o cauzã de nepedepsire, astfel cum stipuleazã art.

143 alin. 1 ºi 3 din Legea nr. 8/1996, modificat prin Legea nr. 329/31.07.2006, ºi îºi produce1

efectele indiferent de momentul la care a intervenit - mai înainte de a fi începutã urmãrirea

penalã, în timpul urmãririi penale sau în faza de judecatã.

Tribunalul Olt, secþia penalã,

Sentinþa nr. 6, din 21 01.2008

Prin sentinþa penalã menþionatã, definitivã prin neapelare, s-a dispus, în temeiul art.

11 pct. 2 lit. B, raportat la art. 10 lit. i Cod procedurã penalã, coroborat cu art. 143 alin. 1 ºi1 1

3 din Legea nr. 8/1996, modificatã, încetarea procesului penal faþã de inculpatul R.M., pentru

sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 140 alin. 1 lit. c din Legea nr. 8/1996, modificatã.

Totodatã, în baza art. 139 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, l-a condamnat pe acelaºi6

inculpat la o pedeapsã de 600 lei amendã penalã, cu aplicarea art. 81 Cod penal.

În baza art. 346 alin. 1 Cod procedurã penalã, a luat act cã partea vãtãmatã UCMR-

ADA a renunþat la pretenþiile civile formulate, ca urmare a achitãrii prejudiciului de cãtre

inculpat pe parcursul cercetãrii judecãtoreºti.


inculpatul, în calitate de administrator al unei societãþi comerciale, a difuzat muzicã în scop

ambiental ºi alte programe TV, prin intermediul unui televizor aflat în incinta acestei societãþi,

fãrã a deþine autorizaþia necesarã din partea titularilor de drepturi, iar la data de 27.03.2007,

în incinta aceleiaºi societãþi administrate de inculpat au fost depistate CD-uri pirat deþinute în

scopul comunicãrii publice, prin intermediul unui calculator.

Instanþa de judecatã a constatat incidenþa cauzei de impunitate prevãzutã de art. 1431

alin. 3 din Legea nr. 329/2006, în condiþiile achitãrii de cãtre inculpat, în faza cercetãrii

judecãtoreºti, a prejudiciului cauzat prin sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 140 alin. 1 lit.

c din Legea nr. 8/1996, arãtând cã potrivit dispoziþiilor art. 143 alin. 1 din Legea nr. 8/1996,1

modificatã prin Legea nr. 329/2006, “nu se pedepseºte persoana care, mai înainte de a fi

începutã urmãrirea penalã, denunþã autoritãþilor competente participarea sa la o asociaþie sau

înþelegere în vederea comiterii uneia dintre infracþiunile prevãzute la art. 139 …”, iar6

dispoziþiile art. 143 alin. 3 din acelaºi act normativ prevede expres cã “de prevederile1

alineatului 1 beneficiazã ºi persoanele care au comis infracþiuni prevãzute la art. 139 , 1409

ºi 141, în condiþiile în care se constatã prejudiciul recuperat.

Totodatã, instanþa a constatat cã în dispoziþiile art. 143 alin. 3, legiuitorul se referã la1

„recuperarea prejudiciului”, fãrã a deosebi dacã aceasta a avut loc în faza urmãririi penale sau

a cercetãrii judecãtoreºti, astfel încât, având în vedere principiul „ubi lex non distinguit nec nos

distinguere debemos”, conform cãruia unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie

sã distingã, aceste dispoziþii legale nu pot fi interpretate restrictiv. Aceste dispoziþii legale nu

conþin precizarea ca nepedepsirea autorului infracþiunii sã opereze doar în faza urmãririi

penale, ci numai condiþia de a constata prejudiciul achitat, legiuitorul înþelegând astfel sã nu

se pedepseascã persoana care a achitat prejudiciul în cazul infracþiunilor menþionate expres.

Notã:

Dispoziþiile art. 143 alin. 3 au fost interpretate în mod diferit de cãtre instanþele de

judecatã.

În conformitate cu art. 11 alin. 2 pct. 2 lit. b din Codul de procedurã penalã, aºa cum

a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, publicatã în Monitorul Oficial nr. 677/7 august 2007,

în cursul procesului penal, se dispune încetarea procesului penal în cazurile prevãzute în

art.10 lit. f-j, deci, printre altele, ºi în cazurile prevãzute de art. 10 lit. i/1 din Codul de

procedurã penalã (existã o cauzã de nepedepsire prevãzutã de lege ).

În interpretarea dispoziþiilor art. 143/1 din Legea nr. 8/1996, modificatã prin Legea nr.

329/31 iulie 2006, apreciem cã este aplicabilã cauza de nepedepsire ori de câte ori se

recupereazã prejudiciul, indiferent de momentul la care a avut loc, înainte sau dupã începerea

urmãririi penale, ori în faza urmãririi penale sau a cercetãrii judecãtoreºti.

Dacã este important momentul denunþului în raport cu data începerii urmãririi penale

în cazul persoanei care sesizeazã autoritãþilor competente participarea sa la o asociaþie sau

înþelegere, în vederea comiterii uneia dintre infracþiunile prevãzute de art. 139/6, permiþând

astfel identificarea ºi tragerea la rãspundere penalã a celorlalþi participanþi, atitudine relevantã

în desfãºurarea actului de justiþie ºi din punct de vedere al fazei în care intervine, nu acelaºi

lucru se poate susþine în legãturã cu acoperirea prejudiciului.

Prin urmare, recuperarea prejudiciului cauzat prin infracþiuni prevãzute la art. 139/9,

art. 140 ºi art. 141 constituie cauzã de nepedepsire, oricând se produce, astfel cã procurorul

sau instanþa trebuie sã dispunã, dupã caz, neînceperea urmãririi penale sau încetarea

urmãririi penale, ori încetarea procesului penal.

Partea responsabilã civilmente. Introducerea în procesul penal

a persoanei responsabile civilmente, þinutã sã rãspundã în

solidar cu inculpatul, pentru despãgubirea pãrþii civile vãtãmate

prin infracþiune.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generalã. Acþiunea civilã

în procesul penal. Partea responsabilã civilmente

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- parte responsabilã civilmente

În conformitate cu art. 14 din Codul de procedurã penalã ºi cu art. 1000 alin. 3 din

Codul civil, în cazul sãvârºirii infracþiunilor prevãzute de art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din6 9

Legea nr. 8/1996, modificatã ºi completatã, este antrenatã rãspunderea civilã a societãþii

comerciale administrate de inculpat în solidar cu acesta, ca parte responsabilã civilmente.

Tribunalul Bistriþa-Nãsãud, secþia penalã,

Sentinþa nr. 199/F, din 26.09.2007

Prin sentinþa penalã menþionatã, definitivã prin neapelare, Tribunalul Bistriþa-Nãsãud

l-a condamnat pe inculpatul G.M. la o pedeapsã rezultantã de 6 luni închisoare, cu aplicarea

art. 81 Cod penal, pentru sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din6 9

Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 74-76 Cod penal.

În baza art. 14 din Codul de procedurã penalã, raportat la art. 998 Cod civil, instanþa

l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilã civilmente, SC M.C. SRL Nãsãud,

la plata sumei de 2800 USD despãgubiri civile cãtre partea civilã Microsoft Corporation.

În fapt s-a reþinut cã inculpatul, în calitatea sa de administrator al unei societãþi

comerciale, a achiziþionat în luna noiembrie 2004 7 calculatoare pe care le-a conectat la

reþeaua de Internet ºi pe care a instalat, fãrã a poseda licenþa legalã, mai multe programe -

sisteme de operare ºi jocuri, închiriindu-le apoi clienþilor din sala de Internet.

Inculpatul a recunoscut fapta ºi a precizat cã este de acord sã despãgubeascã pãrþile

vãtãmate.

Notã:

În mod correct, instanþa l-a obligat pe inculpat la plata despãgubirilor cãtre pãrþile civile,

în solidar cu societatea comercialã pe care o administra, în calitate de parte responsabilã

civilmente.

Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, comitentul rãspunde de prejudiciul cauzat de prepuºii

lui în funcþiile ce li s-au încredinþat. Cu privire la condiþia ca prepusul sã fi sãvârºit fapta în

funcþia ce i s-a încredinþat, este de observat cã rãspunderea comitentului este deopotrivã

angajatã atât atunci când prepusul ºi-a desfãºurat activitatea în limitele sarcinilor sale de

serviciu, cât ºi atunci când el ºi-a depãºit aceste sarcini, comitentul aflându-se în culpã

pentru insuficienta instruire ºi supraveghere a prepusului. Ca atare, obligarea în calitate de

comitent la repararea pagubei cauzatã pãrþilor civile de cãtre inculpat este corectã ori de câte

ori se face dovada cã, potrivit raportului de prepuºenie, în momentul sãvârºirii faptei ilicite

cauzatoare de prejudicii, comitentul avea obligaþia de a supraveghea, îndruma ºi controla

activitatea desfãºuratã de prepus în îndeplinirea sarcinilor încredinþate.

Deþinerea ºi comercializarea de mãrfuri pirat. Promovarea

mãrfurilor pirat prin mijloace electronice. Încadrare juridicã


speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi drepturile

conexe

Indice alfabetic:

- deþinerea, în scopul distribuirii, de mãrfuri pirat

- promovarea mãrfurilor pirat

Legea nr. 8/1996, art. 139 alin. 2, 6

raportat la alin. 3 ºi la art. 139 alin. 56

Faptele de distribuire a mãrfurilor pirat în scop comercial ºi de promovare a acestora

prin intermediul sistemelor electronice, fapte comise de inculpat, întrunesc elementele

constitutive a douã infracþiuni distincte, cu elemente materiale distincte, aflate în concurs real,

respectiv, art. 139 alin. 2, raportat la alin. 3 ºi la art. 139 alin. 5, din Legea nr. 8/1996,6 6

modificatã, iar nu ale unei singure infracþiuni prevãzute de art. 139 alin. 2, 3 ºi 5 din aceeaºi6

lege.

Tribunalul Arad, secþia penalã,

Sentinþa nr. 71, din 25.02.2008

Prin sentinþa penalã menþionatã, definitivã prin neapelare, instanþa, în baza art. 334

Cod procedurã penalã, a schimbat încadrarea juridicã a faptelor reþinute prin rechizitoriu, din

infracþiunea prevãzutã de art. 139 alin. 2, 3, 5 din Legea nr. 8/1996, modificatã prin OUG nr.6

123/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracþiunile prevãzute de art. 139 alin.6

2, 3 cu 41 alin. 2 ºi 74-76 Cod penal, ºi infracþiunea prevãzutã de art. 139 alin. 5 din aceeaºi6

lege, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi 74-76 Cod penal. L-a condamnat pe inculpatul C.O. la o

pedeapsã de 4 luni închisoare, pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 139 alin. 2 ºi6

3, ºi la o pedeapsã de o lunã închisoare, pentru infracþiunea prevãzutã de art. 139 alin. 5, pe6

care le-a contopit în pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare, ºi a dispus suspendarea

condiþionatã a executãrii acesteia, în baza art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare de

2 ani ºi 4 luni.

Ambele infracþiuni au fost comise de inculpat prin mai multe acte materiale, în baza

unei rezoluþii infracþionale unice, astfel cã s-a reþinut incidenþa dispoziþiilor art. 141 alin. 2 Cod

penal, privind comiterea de cãtre inculpat a infracþiunilor în formã continuatã.


organele de poliþie au înregistrat denunþul numitului N.V., cu privire la comercializarea de cãtre

C.O. de CD-uri ºi DVD-uri ce conþin muzicã, jocuri ºi filme piratate, martorul cumpãrând de

la inculpat în mai multe rânduri CD-uri cu filme piratate, ultima vânzare având loc în luna

martie 2006, când martorul a cumpãrat de la inculpat mai multe filme pe suport CD, cu preþul

de 20 RON/bucatã.

Prin accesarea site-ului www.filme2005DVD.ro, indicat de cãtre numitul N.S.D. -

inspector în cadrul UPFR Bucureºti, aflat ocazional la Arad - acesta a luat legãtura cu

inculpatul în cursul lunii decembrie 2005 ºi a achiziþionat 8 CD-uri conþinând filme sau muzicã,

contra sumei de 5 RON/bucatã.

Cu ocazia percheziþiei efectuate la domiciliul inculpatului, au fost descoperite ºi ridicate

mai multe CD-uri, DVD-uri - în total 198 de bucãþi - ce conþineau muzicã, jocuri, filme,

programe de calculator, 26 coperte în format color, cuprinzând diverse copii de pe coperte

originale de filme, un carneþel care conþinea adrese ºi numere de telefon, un talon

necompletat din sãptãmânalul de publicitate “Piaþa Aradului”, precum ºi ziarul “Vând ºi

cumpãr”. De asemenea, au fost identificate ºi ridicate douã unitãþi centrale de calculator, care

au fost percheziþionate, iar prin raportul de constatare tehnico-ºtiinþificã s-a constatat cã mai

multe CD-uri ºi DVD-uri sunt videograme sau fonograme pirat, precum ºi produse soft pirat.

Notã:

În mod corect instanþa a reþinut concursul de infracþiuni, având în vedere cã inculpatul

a comis douã infracþiuni cu laturã materialã ºi element material distincte, sancþionate cu

pedepse diferite. Astfel, elementul material al infracþiunii prevãzute de art. 139 alin. 2 constã,6

în varianta alternativã, din speþa analizatã, în distribuirea de mãrfuri pirat, pedepsitã de lege

cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendã. Având în vedere cã aceastã distribuire s-a

realizat cu titlu oneros, prin vânzare, pentru obþinerea unui avantaj economic, deci în scop

comercial, s-au reþinut ºi dispoziþiile agravantei prevãzute de art. 139 alin. 3, sancþionate cu6

închisoare de la 3 la 12 ani. Elementul material al infracþiunii prevãzute de art. 139 alin. 56

constã în acþiunea de promovare de mãrfuri pirat prin orice mijloc ºi în orice mod, în speþã,

prin utilizarea în mod repetat a unui site pe Internet destinat publicãrii anunþurilor de micã

publicitate, precum ºi prin anunþuri în ziarele de micã publicitate, având ca sancþiune

închisoarea de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda penalã.

http://www.filme2005DVD.ro

Închirierea de mãrfuri pirat. Reproducerea neautorizatã pe

sisteme de calcul a programelor pentru calculator. Elemente

constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni

prevãzute în legi speciale. Infracþiuni privind

drepturile de autor ºi drepturile conexe


- închirierea de mãrfuri pirat

- reproducerea neautorizatã pe sisteme de calcul a

programelor pentru calculator

Legea nr. 8/1996,

art. 139 alin. (4), art. 1396 9

Instalarea pe calculatoare ºi punerea la dispoziþie spre utilizare, pe o perioadã de timp,

ale unor copii pirat ale jocurilor pentru calculatoare, în schimbul unor sume de bani, întruneºte

atât elementele constitutive ale infracþiunii prevãzute în art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996,6

constând în închirierea de mãrfuri pirat - întrucât, în sensul art. 14 din aceastã lege, prin3

închiriere se înþelege punerea la dispoziþie spre utilizare, pentru un timp limitat ºi pentru un

avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere - cât ºi elementele constitutive

ale infracþiunii prevãzute în art. 139 din Legea nr. 8/1996, constând în reproducerea9

neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre

urmãtoarele modalitãþi: instalare, stocare, rulare sau executare, afiºare ori transmitere în reþea

internã.

I.C.C.J., secþia penalã,

decizia nr. 4782, din 16 octombrie 2007

Prin sentinþa penalã nr. 5/P, din 11 ianuarie 2007, pronunþatã de Tribunalul Neamþ,

inculpatul I.F. a fost condamnat pentru sãvârºirea infracþiunii de închiriere sau oferire spre

închiriere de mãrfuri pirat, prevãzutã în art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.6

Acelaºi inculpat a fost condamnat pentru sãvârºirea infracþiunii de reproducere

neautorizatã, pe sisteme de calcul, a programelor pentru calculator, prevãzutã în art. 139 din9

Legea nr. 8/1996.

Prima instanþã a reþinut cã, la 24 decembrie 2005, inculpatul a înfiinþat o societate

comercialã având ca obiect principal activitãþi legate de bazele de date ºi, ca activitate

secundarã, editarea de programe ºi prelucrarea informaticã a datelor.

Inculpatul a deschis un punct de lucru al societãþii, de tip „Internet cafe”, cu 9

calculatoare ºi un server, în care clienþii, în schimbul sumei de 15.000 ROL/orã, accesau site-

uri pe Internet sau jocuri pe calculator.

Inculpatul poseda licenþã de exploatare numai pentru 3 calculatoare, însã a instalat

programe de operare Windows XP, al cãror proprietar era Microsoft Corporation, precum ºi

jocuri aparþinând Electronic Arts, ºi pe celelalte calculatoare.

Împotriva sentinþei inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, vizând

aplicarea unui cuantum redus al pedepsei.

Instanþa de apel, analizând hotãrârea atacatã, a constatat cã, în ceea ce priveºte

infracþiunea prevãzutã în art. 139 din Legea nr. 8/1996, aceasta a fost corect reþinutã de9

prima instanþã, însã a apreciat cã, în ceea ce priveºte infracþiunea de închiriere sau oferire

spre închiriere de mãrfuri pirat, prevãzutã în art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, inculpatul6

nu a închiriat mãrfurile pirat, accepþiunea de închiriere având o altã semnificaþie juridicã.

Faþã de dispoziþiile incriminatoare, instanþa de apel a reþinut cã din materialul probator

administrat nu rezultã cã inculpatul a închiriat mãrfurile pirat, respectiv, programele pe

calculator, astfel cã a pus în discuþie schimbarea încadrãrii juridice a faptei reþinute în sarcina

inculpatului, în infracþiunea prevãzutã în art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificatã, textul de8

lege fãcând referire la oferirea de programe prin Internet sau prin reþele de calculatoare,

programe care nu sunt mãrfuri pirat, fãrã consimþãmântul titularilor de drept.

Legea nr. 8/1996 a fost modificatã, aceastã modificare a intrat în vigoare la 3 august

2006, iar anterior acestei date, legea mai fusese modificatã prin Legea nr. 285/2004, ambele

fapte ale inculpatului fiind comise sub imperiul acestei ultime modificãri.

Dat fiind cã inculpatul nu a închiriat programele, ci le-a oferit ºi le-a distribuit clienþilor

la sediul societãþii sale sau prin Internet, ºi cã fapta a fost comisã sub imperiul Legii nr.

285/2004, instanþa de apel a reþinut cã fapta inculpatului constituie contravenþie, aceasta fiind

infracþiune numai dacã anterior s-au aplicat douã sancþiuni contravenþionale pentru aceleaºi

fapte. Or, în cauzã s-a constatat cã inculpatul nu a fost sancþionat contravenþional, motiv

pentru care, prin decizia penalã nr. 77, din 3 aprilie 2007, Curtea de Apel Bacãu a admis

apelul declarat de inculpat împotriva sentinþei penale nr. 5/P, din 11 ianuarie 2007, pe care

a desfiinþat-o în totalitate ºi, în rejudecare, în temeiul art. 139 din Legea nr. 8/1996, a9

condamnat pe inculpat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b), Cod procedurã penalã, a

achitat inculpatul pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute în art. 139 alin. (4), din Legea nr.6

8/1996.

Împotriva deciziei procurorul a formulat recurs, invocând motive de nelegalitate ale

hotãrârii atacate, vizând, între altele, greºita achitare a inculpatului pentru sãvârºirea

infracþiunii prevãzute în art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificatã. Se apreciazã cã,6

în temeiul dispoziþiilor art. 14 din Legea nr. 285/2004, prin închiriere se înþelege punerea la3

dispoziþie spre utilizare, pentru un timp limitat ºi pentru un avantaj economic sau comercial

direct ori indirect, a unei opere, fapta inculpatului întrunind, deci, elementele constitutive ale

infracþiunii prevãzute în art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificatã.6

Examinând hotãrârea în raport cu criticile formulate, care se circumscriu cazului de

casare prevãzut în art. 385 alin. (1) pct. 16 Cod procedurã penalã, ca ºi din oficiu, pentru9

cazurile enunþate în art. 385 alin. (3) Cod procedurã penalã, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie9

constatã cã recursul este fondat pentru urmãtoarele considerente:

Potrivit art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificatã, constituie infracþiune6

închirierea sau oferirea spre închiriere de mãrfuri pirat, faptã care se sancþioneazã cu

pedeapsa prevãzutã în alin. (3) al aceluiaºi articol, respectiv, închisoarea de la 3 ani la 12 ani.

Art. 14 din Legea nr. 285/2004, de modificare a Legii nr. 8/1996, defineºte închirierea3

ca fiind punerea la dispoziþie, spre utilizare, a unei opere, pentru un timp limitat ºi pentru un

avantaj economic sau comercial direct ori indirect.

În cauzã, se constatã cã inculpatul a deschis un punct de lucru de tip „Internet cafe”,

cu 9 calculatoare ºi un server, în interiorul cãruia clienþii accesau site-uri prin Internet sau

jocuri pe calculator contra sumei de 15.000 ROL/orã.

Inculpatul avea licenþã de exploatare numai pentru 3 calculatoare, însã a instalat

programe de operare Windows XP, al cãror proprietar este Microsoft Corporation, precum ºi

jocuri de tipul Need For Speed, Need For Speed Porsche ºi Fifa 2005, proprietatea companiei

Electronic Arts, ºi pe celelalte calculatoare.

Procedând astfel, inculpatul a executat acte materiale caracteristice atât infracþiunii

prevãzute în art. 139 din Legea nr. 8/1996, cât ºi acte specifice infracþiunii prevãzute în art.9

139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.6

Punerea la dispoziþie, spre utilizare pe o perioadã de timp, a unor copii pirat ale

jocurilor pe calculatoare ºi obþinerea de avantaje economice în urma acestor operaþii

realizeazã în fapt regimul juridic al unei operaþiuni de închiriere de mãrfuri pirat, incriminatã

în art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996. În mod greºit, instanþa de apel a apreciat cã6

distribuirea mãrfurilor pirat ºi oferirea acestora clienþilor ce frecventau punctul de lucru nu

reprezintã o operaþiune de închiriere incriminatã, atât timp cât, în schimbul ofertei, inculpatul

încasa un preþ caracterizat de lege ca fiind un avantaj economic sau comercial direct ori

indirect.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 385 pct. 2 lit. d) Cod procedurã penalã,15

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a admis recursul procurorului, a casat în parte decizia

penalã nr. 77, din 3 aprilie 2007, ºi sentinþa penalã nr. 5/P, din 11 ianuarie 2007, ºi, între

altele, în baza dispoziþiilor art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, a condamnat pe inculpat.6

Notã:

În acest sens este ºi sentinþa penalã nr. 295/F/19.12.2007, a Tribunalului Bistriþa-

Nãsãud, definitivã prin neapelare, prin care s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. B, raportat la

art. 10 lit. i Cod procedurã penalã, ºi la art. 143 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, modificatã,1 1

încetarea procesului penal faþã de inculpaþii B.C. ºi B.A., pentru comiterea infracþiunilor

prevãzute de art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificatã, respectiv, art. 26 Cod penal, raportat9

la art. 139 din Legea 8/1996, modificatã. Totodatã, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art.9

10 lit. b din Cod procedurã penalã, inculpaþii au fost achitaþi sub aspectul infracþiunilor1

prevãzute de art. 139 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,6

respectiv, a art. 26 Cod penal, rapaportat la art. 139 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea6

art. 41 alin. 2 Cod penal, ºi obligaþi la plata unei amenzi administrative în sumã de 500 RON

fiecare, instanþa apreciind cã fapta inculpaþilor nu prezintã gradul de pericol social al unei

infracþiuni.

În fapt s-a reþinut cã începând cu 15 februarie 2005 inculpaþii, în calitate de

administrator ºi, respectiv, angajat al unei societãþi comerciale, au instalat, stocat ºi închiriat

cãtre clienþi, în cadrul unei sãli de jocuri a societãþii, mai multe sisteme de operare ºi jocuri

fãrã licenþã, prejudiciind persoanele juridice titulare ale drepturilor de autor.

În mod corect instanþa de judecatã a reþinut prevederile art. 139 în concurs cu cele ale9

art. 139 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, modificatã, constatând cã, prin reproducerea fãrã licenþã6

pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, inculpaþii au realizat o marfã pirat pe

care, ulterior, au închiriat-o contra cost, împrejurare care justificã aceastã încadrare juridicã.

Activitatea de închiriere a mãrfurilor pirat nu se circumscrie noþiunii de distribuire, ci

este incriminatã separat în art. 139 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 ºi presupune o transmitere,6

contra cost, a dreptului de folosinþã temporarã a acestora.

S-a constatat cã existã o practicã neunitarã a instanþelor de judecatã în aceastã

problemã, fiind identificate hotãrâri care, pentru fapte similare, au reþinut ca încadrare juridicã

prevederile art. 139 alin. 2 ºi 3, în concurs cu art. 139 din Legea nr. 8/1996. Art. 139 alin.6 9 6

2 ºi 3 incrimineazã oferirea, distribuirea, deþinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul

distribuirii, de mãrfuri pirat, precum ºi deþinerea acestora în scopul utilizãrii prin comunicare

publicã, la punctele de lucru ale persoanelor juridice. Deci deþinerea mãrfurilor pirat trebuie

sã urmãreascã acest scop al distribuirii, astfel cum este definit în art. 14 din Legea nr.1

8/1996, ºi care presupune o remitere, o transmitere efectivã ºi definitivã, cu titlu oneros sau

gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere în materialitatea sa.


Infracþiunea de distribuire de mãrfuri pirat în scop comercial. Elemente

constitutive.

Cuprins pe materii:


Infracþiuni prevãzute în legi speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi

drepturile conexe.


Distribuirea mãrfurilor pirat în scop comercial

art. 139 alin. 2 ºi 3, Legea nr. 8/19966

Fapta de distribuire de mãrfuri pirat, sãvârºitã în scop comercial, constituie infracþiunea

prev. de art. 139 alin. 2 cu referire la alin. 3 din Legea nr. 8/1996, modificatã. În textul de lege6

menþionat, legiuitorul a incriminat pe de o parte modalitãþile concrete constând în oferirea,

distribuirea, deþinerea ori depozitarea sau transportul mãrfurilor pirat de cãtre orice persoanã

fizicã sau juridicã care îndeplineºte condiþiile prevãzute de lege pentru a rãspunde penal, iar

pe de altã parte, a prevãzut ºi o altã modalitate de sãvârºire a infracþiunii, respectiv de

comunicare publicã la punctele de lucru ale persoanei juridice a mãrfurilor pirat, folosind

termenul „precum ºi” pentru a distinge între cele douã modalitãþi.

Curtea de Apel Craiova, secþia penalã, Decizia nr. 137 din 20.10.2008

Prin sentinþa penalã nr. 107 din 17 martie 2008 pronunþatã de Tribunalul Mehedinþi

inculpatul H. V. a fost condamnat la o pedeapsã de 3 luni închisoare pentru sãvârºirea

infracþiunii de realizare de mãrfuri pirat în scop comercial, prevãzutã de art. 139 alin. 1 lit. a6

ºi alin. 3 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal,

art. 74 lit. c raportat la art. 76 lit. c Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedurã penalã instanþa l-a

achitat pe inculpat pentru sãvârºirea infracþiunii de oferire, distribuire, deþinere ori depozitare

sau transport al mãrfurilor pirat în scopul distribuirii, precum ºi deþinerea acestora în scopul

utilizãrii prin comunicare publicã la punctele de lucru ale persoanelor juridice prevãzute de art.

139 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.6

În temeiul art. 85 Cod penal a anulat suspendarea condiþionatã a executãrii a douã

pedepse de câte 6 luni, respectiv de 2 ani închisoare, dispuse prin douã sentinþe anterioare

ºi constatând cã faptele pentru care inculpatul a fost condamnat anterior sunt concurente cu

faptele sãvârºite în prezenta cauzã a contopit cele 3 pedepse în pedeapsa cea mai grea de

2 ani închisoare.

1

În baza art. 83 Cod penal a revocat beneficiul suspendãrii condiþionate a executãrii

unei pedepse de 1 an închisoare aplicatã printr-o sentinþã anterioarã ºi a dispus executarea

acesteia alãturi de pedeapsa rezultantã de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul sã execute

în final 3 ani închisoare.

A fost admisã acþiunea civilã ºi inculpatul a fost obligat la plata a 3.296,45 lei

despãgubiri civile cãtre partea civilã Electronic Arts Inc. ºi la 553 lei despãgubiri civile cãtre

partea civilã RO-ACT.

S-a dispus confiscarea mãrfurilor pirat realizate de inculpat, ºi anume 25 fonograme,

322 videograme tip DVD ºi 82 discuri optice tip CD.

În fapt s-a reþinut cã la data de 14.01.2006 inculpatul H.V. a fost depistat de organele

de poliþie în timp ce comercializa în târg un numãr de 453 CD-uri ºi DVD-uri conþinând

fonograme ºi videograme pirat. Inculpatul a declarat cã a achiziþionat din târg CD-uri ºi DVD-

uri pe care le-a utilizat apoi pentru multiplicarea acestora la domiciliu pe un calculator pe care

în prezent nu îl mai deþine.

În ceea ce priveºte infracþiunea prevãzutã de art. 139 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 8/19966

instanþa de fond a apreciat cã aceasta nu poate fi reþinutã în sarcina inculpatului, cerinþa

esenþialã pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracþiunii fiind aceea ca

inculpatul sã realizeze aceste acþiuni în cadrul unui punct de lucru al unei persoane juridice,

din probele dosarului nereieºind cã acesta ar fi acþionat în cadrul unei societãþi comerciale

legal înfiinþatã sau ca persoanã fizicã autorizatã a efectua acte de comerþ individual ori în

cadrul unei asociaþii familiale, conform legii. Drept urmare, a dispus achitarea inculpatului

pentru aceastã infracþiune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedurã

penalã.

Curtea de Apel Craiova prin decizia penalã nr. 137 din 20 octombrie 2008 a admis

apelul Parchetului de pe lângã Tribunalul Mehedinþi, a desfiinþat în parte sentinþa ºi l-a

condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 1396

alin. 2 ºi 3 din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal ºi art. 74 lit. c, art. 76 lit. c

Cod penal, menþinându-se celelalte dispoziþii ale sentinþei.

Instanþa de apel a reþinut cã soluþia de achitare a inculpatului pentru infracþiunea

prevãzutã de art. 139 alin. 2 ºi 3 din Legea 8/1996 este greºitã, întrucât din analiza textului6

de lege sus menþionat rezultã cã legiuitorul a incriminat, pe de o parte, modalitãþile concrete

constând în oferirea, distribuirea, deþinerea ori depozitarea sau transportul mãrfurilor pirat de

cãtre orice persoanã fizicã sau juridicã care îndeplineºte condiþiile prevãzute de lege pentru

a rãspunde penal, iar pe de altã parte, a prevãzut ºi o altã modalitate de sãvârºire a

infracþiunii, respectiv de deþinere în scopul comunicãrii publice la punctele de lucru ale

persoanelor juridice a mãrfurilor pirat, folosind termenul „precum ºi” pentru a distinge între

cele douã modalitãþi.

Prin decizia penalã nr. 347 din 2 februarie 2009 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a

admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Craiova ºi de inculpatul

H.V., a casat în parte decizia recuratã ºi a înlãturat aplicarea art. 83 Cod penal, stabilind ca

inculpatul sã execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare, menþinând celelalte dispoziþii.

2

Notã:

Suntem de pãrere cã decizia Curþii de Apel este legalã ºi temeinicã, din

interpretarea art. 139 alin.2 rezultând cã pentru realizarea laturii obiective a infracþiunii6

de distribuire de mãrfuri pirat nu este necesar ca activitatea infracþionalã sã se

desfãºoare în cadrul unui punct de lucru al unei persoane juridice, ori ca inculpatul sã

fie o persoanã fizicã autorizatã a efectua acte de comerþ.

Semnalãm însã un neajuns al hotãrârilor menþionate, constatat cu privire la

corecta calificare juridicã a faptelor: instanþele de judecatã, reþinând dispoziþiile art.

139 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, nu au precizat care dintre activitãþile infracþionale6

prevãzute de acest text legal constituie elementul material al infracþiunii, reþinând în

mod eronat oferirea, distribuirea, deþinerea, depozitarea ºi transportul mãrfurilor pirat,

deºi în speþa analizatã nu se regãseºte decât fapta de distribuire. Trebuie fãcutã

distincþie între activitãþile infracþionale prevãzute de art. 139 alin. 2, acestea6

reprezentând elemente materiale ale unor unor infracþiuni distincte.

3


Infracþiuni privind mãrcile. Infracþiunea de concurenþã neloialã în materia

mãrcilor

Cuprins pe materii:


Infracþiuni prevãzute în legi speciale. Infracþiuni privind mãrcile.

Indice alfabetic:

Drept penal

- infracþiuni privind mãrcile;

- art. 86 alin. 1 din Legea nr. 84/1998, infracþiunea de concurenþã neloialã

art. 86 alin.1 Legea nr. 84/1998

Fapta de punere în circulaþie a mãrfurilor contrafãcute constituie infracþiunea prev. de

art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 numai dacã comercializarea unor astfel de mãrfuri

întruneºte cumulativ douã condiþii ºi anume: atingerea titularului mãrcii ºi inducerea în eroare

a consumatorilor asupra produsului sau serviciului. Fapta inculpaþilor care au oferit spre

vânzare mãrfuri contrafãcute, purtând mãrci identice cu mãrci înregistrate, întruneºte doar

prima condiþie prevãzutã de textul incriminator, în sensul cã aduce atingere titularilor mãrcilor;

nu este întrunitã însã cea de-a doua condiþie, privind inducerea în eroare a consumatorilor

asupra produselor, atât timp cât din probele administrate nu rezultã cã inculpaþii ar fi prezentat

bunurile în discuþie ca fiind originale.

Curtea de Apel Galaþi, secþia penalã,

Decizia nr. 25/A din 07.02. 2008

Prin sentinþa penalã nr. 464 din 5.11.2007 a Tribunalului Vrancea s-a dispus

condamnarea inculpaþilor N.V. ºi P.D. la câte o pedeapsã de 3 luni închisoare pentru

sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 ºi la câte o pedeapsã

de 6 luni închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 5 lit. b din Legea nr.

11/1991. În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiþionatã a executãrii

pedepsei rezultante de 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat.

În baza art. 118 lit. f Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpaþi a urmãtoarelor

bunuri: 84 bucãþi treninguri marca Nike, 21 bucãþi treninguri marca Puma, 8 bucãþi hanorace

marca Nike, 2 treninguri Adidas, 1 bluzon Puma, 1 parfum LaCoste, 2 parfumuri Carolina

Herrera, 1 parfum Dolce&Gabana ºi 1 parfum Hugo.

În fapt, s-a reþinut cã inculpaþii au cumpãrat din complexul comercial „Europa” din

apropierea municipiului Bucureºti mai multe produse inscripþionate cu denumirea unor firme

de prestigiu, bunuri pe care la data de 01.03.2007 le-au expus spre vânzare în faþa societãþii

1

comerciale pe care o administrau, ocazie cu care au fost depistaþi de organele de poliþie. S-a

reþinut cã inculpaþii au recunoscut cã produsele respective erau contrafãcute, ºtiind acest

lucru din momentul cumpãrãrii lor, datoritã diferenþelor mari de preþ faþã de produsele

originale.

Prin decizia penalã nr. 25/A din 07.02.2008 Curtea de Apel Galaþi a admis apelurile

declarate de inculpaþi ºi în baza art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 74 lit. a

ºi c, art. 76 lit. e Cod penal ºi art. 63 alin. 3 Cod penal, a condamnat pe fiecare dintre inculpaþi

la câte o amendã în cuantum de 600 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la 10 alin. 1 lit. d Cod procedurã penalã a achitat

inculpaþii pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991.

La adoptarea acestei soluþii, instanþa a avut în vedere urmãtoarele:

În ceea ce priveºte sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr.

11/1991 s-a constatat cã fapta de punere în circulaþie a mãrfurilor contrafãcute constituie

infracþiune numai dacã comercializarea unor astfel de mãrfuri întruneºte cumulativ douã

condiþii, ºi anume: atingerea titularului mãrcii ºi inducerea în eroare a consumatorului asupra

produsului sau serviciului. În speþã, inculpaþii au oferit spre vânzare mãrfuri contrafãcute

purtând mãrci identice cu cele înregistrate pentru produsele Puma, Nike ºi LaCoste, instanþa

considerând astfel cã fapta acestora întruneºte doar prima condiþie prevãzutã de textul

incriminator, aducând atingere titularilor mãrcilor. S-a apreciat cã nu este însã întrunitã cea

de-a doua condiþie, privind inducerea în eroare a consumatorilor asupra produselor, având

în vedere cã din probele administrate nu rezultã cã inculpaþii ar fi prezentat bunurile în discuþie

ca fiind originale. Dimpotrivã, preþurile la care sperau sã îºi comercializeze marfa în mediul

rural sau târguri erau net inferioare celor la care se vând produsele originale, marfa fiind

destinatã unui segment al populaþiei cu venituri reduse, neinteresat de originea ori

provenienþa produselor, ci de preþul scãzut, accesibil al acestora.

Aºadar, nefãcându-se dovada cã inculpaþii au urmãrit sã ascundã cumpãrãtorilor faptul

cã produsele sunt contrafãcute ºi nici cã ar fi întreprins vreo manoperã pentru inducerea în

eroare a acestora, Curtea de Apel a considerat cã fapta inculpaþilor nu întruneºte elementele

constitutive ale infracþiunii prevãzute de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991, dispunând

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedurã penalã.

În baza art. 84 alin. 1 din Legea nr. 84/1996 a dispus confiscarea în vederea distrugerii

a 20 treninguri ºi a unui bluzon, inscripþionate cu marca Puma ºi a unui flacon de parfum

purtând însemnul LaCoste.

A dispus confiscarea în folosul statului a 84 bucãþi treninguri ºi 8 bucãþi hanorace

inscripþionate cu marca Nike, 2 bucãþi treninguri inscripþionate cu marca Adidas, 2 flacoane

parfum purtând inscripþia Carolina Herrera, 1 flacon parfum purtând inscripþia Dolce&Gabana

ºi 1 flacon de parfum purtând inscripþia Hugo. A respins ca nefondat apelul declarat de

Parchetul de pe lângã Tribunalul Vrancea.

În apelul formulat de procuror s-a solicitat schimbarea încadrãrii juridice din

infracþiunea prevãzutã de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 în infracþiunea prevãzutã

de art. 86 din Legea nr. 84/1998, susþinându-se cã Legea nr. 84/1998 este ulterioarã ºi are

2

caracter special în raport cu norma generalã la care se referã Legea nr. 11/1991, astfel încât

în cauzã sunt incidente dispoziþiile art. 86 din Legea nr. 84/1998. Curtea de Apel Galaþi a

apreciat cã schimbarea încadrãrii juridice nu se impune având în vedere cã dispoziþiile art.

86 din Legea nr. 84/1998 incrimineazã acte de concurenþã neloialã diferite de cele reþinute

în sarcina inculpaþilor.

În ceea ce priveºte confiscarea mãrfurilor contrafãcute, Curtea de Apel a reþinut cã

aceastã mãsurã este reglementatã în legea specialã (Legea nr. 84/1998), în art. 84, potrivit

cãruia titularii mãrcii pot solicita instanþei judecãtoreºti sã dispunã mãsura confiscãrii ºi, dupã

caz, a distrugerii produselor care poartã mãrci sau indicaþii geografice prevãzute la art. 83;

în consecinþã, instanþa de fond a fãcut o greºitã aplicare a legii, invocând dispoziþiile art. 118

lit. f din Codul penal.

Prin decizia nr. 2236 din 20.06.2008 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie a fost respins

ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Galaþi.

În recurs, parchetul a solicitat schimbarea încadrãrii juridice din infracþiunea prevãzutã

de art. 5 alin 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 în infracþiunea prevãzutã de art. 5 lit. g din Legea

nr. 11/1991, modificatã prin Legea nr. 298/2001. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a respins

aceastã solicitare cu motivarea cã s-ar încãlca prevederile art. 6 din Convenþia Drepturilor

Omului, dacã s-ar admite ca de abia în faza recursului sã se reþinã încadrarea juridicã

corectã, întrucât în acest mod inculpaþii s-ar afla în situaþia de a nu fi fost corect informaþi

asupra procedurilor formulate împotriva lor ºi de a fi lipsiþi de calea de atac împotriva acestei

decizii.

Instanþa supremã apreciazã cã în mod corect instanþa de apel a analizat infracþiunea

prevãzutã de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr.

298/2001 care incrimineazã punerea în circulaþie de produse contrafãcute ºi a pronunþat,

corect, o soluþie de achitare, reþinând cã nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracþiuni.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a constatat cã în cauzã nu s-a solicitat ºi nu s-a

procedat la extinderea procesului penal ºi cu privire la infracþiunea reglementatã de art. 5 lit.

g din Legea nr. 11/1991 în condiþiile art. 336 Cod procedurã penalã, astfel cã nu se poate

ajunge la o condamnare a inculpaþilor direct în recurs pentru o infracþiune ce nu a constituit

obiectul actului de acuzare.








actului de acuzare.

3

Notã:

Deciziile redate mai sus readuc în discuþie problema delimitãrii corecte în drept a

infracþiunii de concurenþã neloialã, aºa cum este reglementatã în Legea nr. 11/1991, de

aceeaºi infracþiune incriminatã în art. 86 din Legea nr. 84/1998.

Potrivit dispoziþiilor art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 modificatã prin OUG nr.


amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei punerea în circulaþie de mãrfuri contrafãcute ºi/sau

pirat, a cãror comercializare aduce atingere titularului mãrcii ºi induce în eroare

consumatorul asupra calitãþii produsului/serviciului.

Potrivit dispoziþiilor art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991 modificatã prin OUG nr.


amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea,

oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mãrfuri sau servicii purtând menþiuni false

privind brevetele de invenþii, mãrcile, indicaþiile geografice, desenele sau modelele

industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectualã cum ar fi

aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele

publicitare ºi altele asemenea, originea ºi caracteristicile mãrfurilor, precum ºi cu privire

la numele producãtorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe

ceilalþi comercianþi ºi pe beneficiari.

Art. 5 alin. 2 prevede cã prin menþiuni false asupra originii mãrfurilor se înþeleg orice

indicaþii de naturã a face sã se creadã cã mãrfurile au fost produse într-o anumitã localitate,

într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat.

Art. 86 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 stipuleazã cã orice utilizare a mãrcilor sau

indicaþiilor geografice, contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã sau comercialã,

în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie un act de concurenþã neloialã ºi

se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la doi ani sau cu amendã de 15 milioane.

În speþa analizatã, aºa cum s-a precizat anterior, inculpaþii au cumpãrat din complexul

comercial Europa mai multe produse inscripþionate cu denumirea unor firme de prestigiu,

bunuri pe care le-au expus spre vânzare în cadrul firmei pe care o deþineau.

Analizând aceastã faptã din punctul de vedere al elementelor constitutive ale fiecãreia

din cele trei infracþiuni de mai sus, se constatã urmãtoarele: art. 5 lit. b din Legea nr.

11/1991 sancþioneazã punerea în circulaþie de mãrfuri contrafãcute, care aduce atingere

titularului mãrcii, sãvârºitã în scopul inducerii în eroare a consumatorilor asupra calitãþii

produselor. Ceea ce caracterizeazã aceastã infracþiune este deci o calificare a intenþiei

fãptuitorului prin scopul expres urmãrit, acela al inducerii în eroare a consumatorilor în ceea

ce priveºte calitatea produselor. Din situaþia de fapt, astfel cum a fost reþinutã de instanþele

de judecatã, nu rezultã însã cã inculpaþii ar fi întreprins vreo acþiune de naturã sã indice

urmãrirea unui asemenea scop, expunerea spre vânzare a mãrfurilor purtând mãrci identice

cu mãrci înregistrate, nefiind însoþitã de nicio menþiune privind calitatea acestora.

Considerãm cã faptele comise de inculpaþi nu se circumscriu nici elementului material

al infracþiunii prev. de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991, esenþial pentru existenþa acesteia

4

fiind ca mãrfurile sã poarte menþiuni false privind mãrcile, originea ºi caracteristicile acestora

etc., cerinþe care nu se regãsesc în activitatea infracþionalã desfãºuratã de aceºtia.

Apreciem cã fapta descrisã întruneºte elementele constitutive ale infracþiunii prev. de

art. 86 din Legea nr. 84/1998. Sub aspectul elementului material, infracþiunea se poate

realiza prin acþiunea de utilizare a mãrcilor contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã

sau comercialã. În doctrinã, prin „practici loiale” se înþelege respectarea întrutotul a practicilor,

obiceiurilor bazate pe încredere din activitatea industrialã sau comercialã, fãrã a încãlca

drepturile comercianþilor sau ale consumatorilor. Considerãm cã punerea în vânzare a unor

produse ce poartã fãrã drept însemnele unei mãrci înregistrate reprezintã o astfel de utilizare

a unei mãrci contrarã practicilor loiale. Pentru realizarea elementului material al infracþiunii

este necesar ca fãptuitorul sã urmãreascã inducerea în eroare a consumatorilor, legiuitorul

nespecificând de aceastã datã aspectul asupra cãruia trebuie sã poarte eroarea, ca în situaþia

art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991. În consecinþã, apreciem cã inculpaþii, prin expunerea de

produse care purtau în mod neautorizat însemnele unor mãrci înregistrate, despre care ºtiau

cã nu sunt originale, au urmãrit sã creeze confuzie în rândul consumatorilor cu privire la

originalitatea acestora.

Pe de altã parte, art. 86 din Legea nr. 84/1998 reprezintã o reglementare specialã,

pentru cã prevede o formã de concurenþã neloialã comisã prin utilizarea unei mãrci sau

indicaþii geografice, în raport cu art. 5 din Legea nr. 11/1991, care constituie reglementarea

de bazã a infracþiunii de concurenþã neloialã ºi se referã la toate obiectele proprietãþii

industriale, motiv pentru care considerãm cã în cazul concurenþei neloiale în materie de mãrci

se va aplica norma specialã din art. 86 al Legii nr. 84/1998.








actului de acuzare.

5

Infracþiunea prevãzutã de art. 140 alin. 1 lit. c din Legea 8/1996

modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2, ºi infracþiunea prevãzutã

de art. 139 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea6

art. 41 alin. 2 ºi art. 42 din Codul penal. Valoarea probatorie a

declaraþiilor inculpatului.


speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi

drepturile conexe


- comunicarea publicã a operelor sau a produselor

purtãtoare de drepturi conexe

- deþinerea mãrfurilor pirat în scopul utilizãrii prin

comunicare publicã la punctele de lucru ale

persoanelor juridice

Legea nr. 8/1996, art. 140 alin. 1 lit. C,

ºi art. 139 alin. 2 teza a II-a6

Deþinerea de mãrfuri pirat în scopul utilizãrii prin comunicare publicã la punctele de

lucru ale persoanelor juridice constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 1 an

la 5 ani sau cu amendã. Apãrarea inculpatului, administrator al societãþii comerciale, în

sensul cã CD-urile pirat deþinute la sediul acesteia nu îi aparþineau, ci fuseserã aduse de

diferiþi clienþi ai barului, pentru a fi ascultate, pe de o parte este nerealistã ºi neverosimilã, iar

pe de altã parte nu înlãturã rãspunderea penalã a acestuia, simpla deþinere a mãrfurilor pirat

constituind infracþiune.

Tribunalul Sibiu, secþia penalã,


Prin sentinþa penalã nr. 103, din 25.04.2007, a Tribunalului Sibiu, rãmasã definitivã prin

decizia nr. 101/A, din 26.06.2007, a Curþii de Apel Alba-Iulia, instanþa l-a condamnat pe

inculpatul S.C., în baza art. 140 lit. c din Legea nr. 8/1996, modificatã, ºi cu aplicarea art. 13

ºi art. 41 alin. 2 Cod penal, la plata unei amenzi penale de 4000 lei, iar în baza art. 139 alin.6

2 teza a II-a din aceeaºi lege, cu aplicarea art. 13 ºi art. 41 alin. 2 Cod penal, de asemenea,

la o amendã penalã de 4000 lei, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a ºi art. 34 lit. a Cod penal,

inculpatul sã execute pedeapsa cea mai grea, de 4000 lei, sporitã la 5000 lei.

În baza art. 81 ºi 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiþionatã a executãrii

acesteia pe un termen de încercare de 1 an.

În baza art. 118 lit. a ºi f Cod penal, s-au confiscat de la inculpat, în vederea distrugerii,

cele 65 CD-uri pirat ridicate de la sediul SC B. SRL.

S-a constatat recuperat prejudiciul produs UPFR, în sumã de 12770 lei.

În fapt s-a reþinut cã la data de 03.12.2005, organele de poliþie ale IPJ Sibiu au

procedat la efectuarea unei verificãri la SC B. SRL Sibiu, punctul de lucru cu terasã, situat în

Sibiu.

Cu ocazia controlului s-a constatat cã în incinta barului era difuzatã muzicã în scop

ambiental, cu ajutorul unui DVD player, în incinta barului fiind identificate un numãr de 65 de

CD-uri inscripþionate cu melodii în format mp3 ºi audio, reprezentanþii societãþii precizând, în

legãturã cu fonogramele neoriginale, cã nu deþin CD-uri originale.

Cele 65 de CD-uri au fost înaintate cãtre Oficiul Român pentru Drepturile de Autor,

care, prin raportul de constatare tehnico-ºtiinþificã nr. 4313/02.02.2006, a concluzionat cã 58

dintre cele 65 CD-uri ridicate de la SC B. SRL Sibiu sunt produse pirat, celelalte 7 fiind

defecte.

Fiindu-i comunicat raportul de constatare tehnico-ºtiinþificã întocmit de specialiºtii

ORDA, Uniunea Producãtorilor de Fonograme s-a constituit parte civilã împotriva inculpatului

ºi în subsidiar faþã de SC B. SRL Sibiu cu suma de 12770 RON, reprezentând contravaloarea

prejudiciului creat prin sãvârºirea infracþiunilor, respectiv, 314 RON pentru comunicarea

publicã fãrã drept, iar 12456 RON, contravaloarea fonogramelor pirat.

Din cercetãrile efectuate a rezultat faptul cã inculpatul, în calitate de asociat la SC B.

SRL, a administrat efectiv aceastã societate.

Martorul ª.D. a declarat cã cele constatate ºi consemnate în procesul verbal de control

sunt conforme cu realitatea, în momentul controlului efectuat de organele de poliþie în incinta

barului aparþinând SC B. SRL difuzându-se muzicã cu ajutorul unui DVD player.

Martora T.I. a declarat cã deºi are calitatea de asociat ºi unic administrator la SC B.

SRL, în fapt, de administrarea efectivã a societãþii se ocupã inculpatul S.C.C.

În timpul urmãririi penale, inculpatul a declarat cã doar 6 din cele 65 de CD-uri pirat

identificate aparþin efectiv societãþii, restul fiind aduse de cãtre clienþii barului ºi lãsate la bar

pentru a fi ascultate de cãtre aceºtia când frecventeazã barul, însã nu a putut preciza numele

unui astfel de client.

În faþa instanþei de judecatã, inculpatul a precizat încã o datã cã muzica pirat aparþinea

clienþilor ºi nu barului, iar martorii ª.D. ºi T.I., angajaþi ai societãþii, ºi F.S., prieten al

inculpatului, au încercat sã acrediteze aceeaºi idee, în sensul cã nu barul punea la dispoziþia

clienþilor muzica pirat, ci clienþii aduceau aceste CD-uri cu prilejul unor aniversãri, petreceri

ºi aceste CD-uri rãmâneau în bar la plecarea clienþilor.

În motivarea hotãrârii, instanþa a precizat cã nu va avea în vedere apãrarea inculpatului

ºi o va înlãtura ca nesincerã ºi fãcutã pro cauza, pe de o parte pentru faptul cã, dacã o astfel

de împrejurare ar fi fost realã, ea ar fi fost relatatã încã de la început de cãtre inculpate ºi

martori organelor de poliþie la momentul constatãrii faptelor comise, iar apoi, pentru faptul cã

o astfel de apãrare apare ºi nerealistã ºi neverosimilã.

Cum probele nu au o valoare dinainte stabilitã, instanþa a avut în vedere ca fiind

sincerã declaraþia datã în faza de urmãrire penalã ºi a înlãturat ca neverosimilã ºi nerealistã

apãrarea formulatã la instanþã de cãtre inculpat ºi acreditatã de martorii propuºi, a cãror

poziþie subiectivã este lesne de înþeles (parte dintre ei fiind fie angajaþii inculpatului, fie prieteni

buni ai acestuia).

Notã:

În termeni de probaþiune, vinovãþia inculpatului se poate dovedi prin oricare dintre

mijloacele de probã prevãzute la art. 64 alin. 1 Cod procedurã penalã, administrarea acestora

trebuind sã conducã la formarea convingerii instanþei de judecatã cã inculpatul a avut

reprezentarea rezultatului produs prin comiterea faptei ºi a urmãrit producerea acestui

rezultat. În acest sens, în cauzã, instanþa de judecatã a reþinut în mod corect vinovãþia

inculpatului pentru sãvârºirea infracþiunilor menþionate, prin coroborarea tuturor probelor

administrate, înlãturând ca nerealã apãrarea acestuia, în sensul cã CD-urile pirat deþinute la

sediul societãþii sale nu îi aparþineau, ci îi fuseserã aduse de diferiþi clienþi ai barului, pentru

a fi ascultate de aceºtia.

Pe de altã parte, art. 139 alin. 2 teza ultimã din Legea nr. 8/1996 incrimineazã6

deþinerea mãrfurilor pirat în scopul utilizãrii prin comunicare publicã la punctele de lucru ale

persoanelor juridice, fãrã a impune condiþia unei deþineri cu titlu de proprietate a acestora,

astfel încât infracþiunea subzistã chiar în ipoteza invocatã de inculpat, ºi anume, cã CD-urile

pirat nu îi aparþin.

Partea responsabilã civilmente. Introducerea în procesul penal

a persoanei responsabile civilmente, þinutã sã rãspundã în

solidar cu inculpatul, pentru despãgubirea pãrþii civile vãtãmate

prin infracþiune.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generalã. Acþiunea civilã

în procesul penal. Partea responsabilã civilmente

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- parte responsabilã civilmente

În conformitate cu art. 14 din Codul de procedurã penalã ºi cu art. 1000 alin. 3 din

Codul civil, în cazul sãvârºirii infracþiunilor prevãzute de art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din6 9

Legea nr. 8/1996, modificatã ºi completatã, este antrenatã rãspunderea civilã a societãþii

comerciale administrate de inculpat în solidar cu acesta, ca parte responsabilã civilmente.

Tribunalul Bistriþa-Nãsãud, secþia penalã,

Sentinþa nr. 199/F, din 26.09.2007

Prin sentinþa penalã menþionatã, definitivã prin neapelare, Tribunalul Bistriþa-Nãsãud

l-a condamnat pe inculpatul G.M. la o pedeapsã rezultantã de 6 luni închisoare, cu aplicarea

art. 81 Cod penal, pentru sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din6 9

Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 74-76 Cod penal.

În baza art. 14 din Codul de procedurã penalã, raportat la art. 998 Cod civil, instanþa

l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilã civilmente, SC M.C. SRL Nãsãud,

la plata sumei de 2800 USD despãgubiri civile cãtre partea civilã Microsoft Corporation.

În fapt s-a reþinut cã inculpatul, în calitatea sa de administrator al unei societãþi

comerciale, a achiziþionat în luna noiembrie 2004 7 calculatoare pe care le-a conectat la

reþeaua de Internet ºi pe care a instalat, fãrã a poseda licenþa legalã, mai multe programe -

sisteme de operare ºi jocuri, închiriindu-le apoi clienþilor din sala de Internet.

Inculpatul a recunoscut fapta ºi a precizat cã este de acord sã despãgubeascã pãrþile

vãtãmate.

Notã:

În mod correct, instanþa l-a obligat pe inculpat la plata despãgubirilor cãtre pãrþile civile,

în solidar cu societatea comercialã pe care o administra, în calitate de parte responsabilã

civilmente.

Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, comitentul rãspunde de prejudiciul cauzat de prepuºii

lui în funcþiile ce li s-au încredinþat. Cu privire la condiþia ca prepusul sã fi sãvârºit fapta în

funcþia ce i s-a încredinþat, este de observat cã rãspunderea comitentului este deopotrivã

angajatã atât atunci când prepusul ºi-a desfãºurat activitatea în limitele sarcinilor sale de

serviciu, cât ºi atunci când el ºi-a depãºit aceste sarcini, comitentul aflându-se în culpã

pentru insuficienta instruire ºi supraveghere a prepusului. Ca atare, obligarea în calitate de

Reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentrucalculator. Unitate de infracţiune. Modalităţi alternative de săvârşire.Închirierea de mărfuri pirat.

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind drepturile de autor şi drepturileconexe.


- reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentrucalculator; - închirierea de mărfuri pirat.

art. 1396 alin. 4, art. 1399 Legea nr. 8/1996, modificată Infracţiunile prev. de art. 1396 alin. 4 şi art. 1399 din Legea nr. 8/1996 sunt infracţiuni

unice, ceea ce înseamnă că dacă o parte din actele materiale invocate iniţial ca intrând înconţinutul lor nu vor mai fi reţinute, pentru acestea nu se putea dispune separat achitarea,pentru că unitatea infracţiunii nu poate primi două soluţii, una de condamnare pentru acteledovedite şi una de achitare pentru cele care nu au fost dovedite.

Instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea ori transmiterea în reţea internăreprezintă modalităţi alternative de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr.8/1996, iar nu infracţiuni distincte.

Curtea de Apel Alba, secţia penală, Decizia nr. 4/A/2009 din 10.02. 2009

Prin sentinţa penală nr.238 din 15.09.2008 a Tribunalului Alba, inculpatul C.N. a fostcondamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de închiriere aunor mărfuri pirat prevăzută de 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 (cu privire la programeleWindows XP Professional) cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal şi la 200lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme decalcul a programelor pentru calculator prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 (pentruprogramele Windows XP Professional) cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. c Codpenal. S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 5 luniînchisoare pe un termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.

1

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penalăinculpatul a fost achitat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. art. 1396 alin. 4 şi art.1399 din aceeaşi lege (pentru 3 programe Microsoft Office, 1 program Adobe AcrobateDistiler, 1 program Adobe Acrobate, 1 program Adobe Designer 7.0 şi 1 program AdobePhotoShop CS2).

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.388 euro despăgubiri civile către parteacivilă Microsoft Corporation şi au fost respinse celelalte pretenţii formulate de această partecivilă şi au fost respinse integral pretenţiile părţii civile Adobe Systems Incorporated.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că la data de 13.02.2007, cuocazia controlului efectuat de organele de poliţie la sediul societăţii administrate de inculpat(sală de internet) s-a constatat că pe cele 5 calculatoare erau instalate programe fără licenţă.Astfel, pe fiecare calculator era instalat programul Windows XP Professional, angajaţiisocietăţii prezentând licenţă doar în ceea ce priveşte un singur calculator, iar pe celelalte 4calculatoare erau instalate 3 programe Microsoft Office, 1 program Adobe Acrobate Distiler,1 program Adobe Acrobate, 1 program Adobe Designer 7.0 şi 1 program Adobe PhotoShopCS2, pentru care nu au fost prezentate licenţe. Existenţa acestor programe s-a constatat pebaza accesărilor realizate de martorul Ş.C. care a procedat la efectuarea de capturi de ecran,aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat de organele de poliţie.

Instanţa a reţinut că fapta inculpatului C.M. de a stoca în mod neautorizat programulWindows XP Professional pe un număr de 4 calculatoare, pe care le-a închiriat clienţilorcontra sumei de 1,5 RON/oră întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute deart. 1399 şi art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 33 Cod penal, faptele fiindîn concurs real.

Cu privire la celelalte programe, instanţa a constatat că din probele administrate nurezultă indubitabil că acestea erau stocate la momentul controlului. Astfel, au fost avute învedere dispoziţiile art. 7 lit. a din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora programul de calculatorconstituie obiect al dreptului de autor, iar art. 72 din aceeaşi lege stabileşte că protecţiaprogramului pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţieşi sistemele de operare exprimate în orice limbaj. Rezultă aşadar că beneficiază de protecţieprogramul prin conţinutul său efectiv care este apt de a fi lansat în execuţie, situaţie care nuse regăseşte în speţă.

Totodată, a respins cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice în ceea cepriveşte infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 sub aspectul modalităţii decomitere: din instalare (aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu) în stocare. Tribunalul a reţinutstocarea ca modalitate de comitere a infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme decalcul a programelor de calculator, fiind confirmată de starea de fapt. În mod corect a motivatînsă că în cauză existând o modalitate alternativă de săvârşire a infracţiunii, cuprinsă înacelaşi text de incriminare, nu se impune schimbarea încadrării juridice, ci doar reţinereacorectă din punct de vedere al laturii obiective a modalităţii de comitere.

Instanţa a respins de asemenea şi cererea inculpatului de schimbare a încadrăriijuridice din infracţiunile prevăzute de art. 1399 şi art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 cu

2

aplicarea art. 33 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 1399, în sensul de a i se reţinedoar această din urmă infracţiune întrucât, raportat la faptele sale, nu se poate reţine unconcurs de infracţiuni. S-a susţinut în motivarea cererii, pe de o parte, că art. 1396 alin. 4 dinLegea nr. 8/1996 se referă la produse pirat, nu la programe de calculator, iar pe de altă parte,că în mod greşit prin rechizitoriu s-a reţinut închirierea către clienţi a programelor decalculator, ceea ce s-a închiriat de fapt fiind accesul la internet. Tribunalul a respins canefondată cererea cu motivarea că potrivit art. 143 din Legea nr. 8/1996 prin închiriere seînţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un avantajeconomic sau comercial, direct sau indirect, a unei opere. Inculpatul a pus la dispoziţiaclienţilor acele calculatoare cu cele 4 programe Windows XP Professional (care reprezintăsistemul de operare), programe care au fost folosite pentru orice operaţie pe calculator,inclusiv accesul la internet, acces care nu era posibil fără ele. În consecinţă, există fapte deînchiriere a unor mărfuri pirat distincte de fapta de stocare neautorizată pe calculator arespectivelor programe.

De asemenea, instanţa a mai reţinut că programele de calculator piratate reprezintăindiscutabil mărfuri pirat în sensul art. 1396 din Legea nr. 8/1996, care defineşte noţiunea demarfă pirat ca reprezentând orice copie, indiferent de suport, realizată fără consimţământultitularilor de drepturi şi care sunt executate după un produs purtător de drepturi de autor saude drepturi conexe. Ori, programele de calculator sunt produse purtătoare de drepturi deautor, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile nr. 6047din 14.12.2007 şi 4782 din 16.10.2007 în speţe similare.

Prin decizia penală nr. 4/A/2009 din 10.02.2009, definitivă prin nerecurare, Curtea deApel Alba a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa cu privire la încadrarea juridică şirejudecând, a înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. araportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală. Au fost menţinute celelalte dispoziţii.La adoptarea soluţiei s-a avut în vedere următoara motivare: „În mod judicios prima instanţăa reţinut că nu s-a dovedit că programele Microsoft Office, Adobe Acrobate Distiler, AdobeDesigner 7.0 şi Adobe PhotoShop CS2 erau stocate în momentul controlului, aşa încât cuprivire la aceste programe, actele materiale de stocare nu intră în conţinutul infracţiunilor prev.de art. 1396 alin. 4 şi art. 1399 din Legea nr. 8/1996. Aceste infracţiuni fiind infracţiuni unice,dacă o parte din actele materiale invocate iniţial ca intrând în conţinutul lor nu vor mai fireţinute, pentru acestea nu se putea dispune separat achitarea, pentru că unitatea infracţiuniinu poate primi două soluţii, una de condamnare pentru actele dovedite şi una de achitarepentru cele care nu au fost dovedite. În speţă, va rămâne dispoziţia de condamnare pentruactele dovedite, iar pentru celelalte, în contextul motivării trebuiau înlăturate fără a necesitaşi o soluţie de achitare”.

Notă:

Constatăm că prin decizia Curţii de Apel a fost remediată o situaţie inacceptabilă dinpunct de vedere teoretic şi care poate crea o serie de neajunsuri în practică. Pluralitatea

3

obiectului material al infracţiunii este de esenţa faptei de reproducere de programe pentrucalculator şi nu determină o pluralitate de infracţiuni aflate în concurs, nici o infracţiunecontinuată, ci o singură infracţiune de bază, a cărei unitate infracţională nu poate fi scindatăde instanţă, astfel încât nu se pot pronunţa soluţii diferite pentru fiecare dintre programelecare constituie obiect material al infracţiunii.

Pe de altă parte, apreciem utile câteva precizări în legătură cu probele ce trebuieadministrate pentru dovedirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr.8/1996, având în vedere situaţia din speţa prezentată. Pe de o parte, capturile de ecran careatestă existenţa programelor pirat, este necesar să fie efectuate cu ajutorul unor specialiştiIT, pentru a fi corespunzătoare din punct de vedere tehnic şi pentru a fi utile în procesul deprobaţiune. Pe de altă parte, captura de ecran, singură nu reprezintă o probă suficientăpentru dovedirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelorpentru calculator, fiind necesar ca aceasta să se coroboreze şi cu alte mijloace de probă(declaraţii de martori, constatări tehnico-ştiinţifice, etc.).

Tot în ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite prin intermediul sistemelor informaticeşi a probării acestora menţionăm şi decizia nr. 3681 din 13.11.2008 a Înaltei Curţi de Casaţieşi Justiţie care, constatând că nu sunt cert dovedite elementele constitutive ale infracţiunilorreţinute în sarcina inculpatului şi având în vedere principiul „in dubio pro reo”, a dispusachitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa de către instanţade apel. Instanţa supremă a reţinut totodată că, în virtutea principiilor rolului activ, aflăriiadevărului şi prezumţiei de nevinovăţie, organele judiciare aveau obligaţia să strângă probelenecesare aflării adevărului, atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului.

4

Reproducerea neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor

pentru calculator. Elemente constitutive


speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi drepturile

conexe


- reproducerea neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor

pentru calculator

Legea nr. 8/1996, art. 1399

Rularea ºi executarea programelor pentru calculator fãrã a deþine autorizaþia necesarã

din partea titularilor de drepturi reprezintã modalitãþi alternative de sãvârºire a infracþiunii

prevãzute de art. 139 din Legea nr. 8/1996, alãturi de instalare, stocare, afiºare ori9

transmitere în reþea internã.

Tribunalul Iaºi, secþia penalã,


Prin sentinþa penalã nr. 830/27.11.2006, Tribunalul Iaºi a dispus condamnarea

inculpatului D.D.M. la o pedeapsã de 1 an ºi 6 luni închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii

prevãzute de art. 139 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 13 Cod6

penal, ºi la o pedeapsã de 2000 RON amendã penalã pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute

de art. 139 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13 Cod penal.9

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. d Cod penal, a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea

mai grea, de 1 an ºi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei

stabilite pe un termen de încercare de 3 ani ºi 6 luni.

În baza art. 14, art. 346 alin. 1 Cod procedurã penalã, raportat la art. 998 Cod civil. ºi

art. 139 din Legea nr. 8/1996, l-a obligat pe inculpat sã plãteascã cu titlu de despãgubiri civile:

cãtre partea civilã ROACT echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din ziua plãþii, al sumei de 4.140

USD, cu titlu de daune materiale, ºi al sumei de 2.000 USD, cu titlu de daune morale; cãtre

Microsoft Corporation, echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din ziua plãþii, al sumei de 2.987

USD; cãtre Autodesk System Incorporated, echivalentul în lei, la cursul B.N.R., al sumei de

4.440 USD.

În baza art.118 lit. A ºi b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a

urmãtoarelor bunuri: 2457 CD-uri ºi 464 DVD-uri, bunuri care, dupã rãmânerea definitivã a

hotãrârii, vor fi depuse la ORDA, în vederea distrugerii; un hard-disk marca Samsung, ridicat

de la inculpat cu ocazia percheziþiei domiciliare.

De asemenea, s-a dispus restituirea cãtre inculpat a 419 CD-uri ºi 141 DVD-uri

neînregistrate, precum ºi a unui hard-disk marca Western Digital, bunuri ridicate la percheziþia

domiciliarã.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa a reþinut cã, în cursul anului 2004,

inculpatul DDM a realizat, folosind douã sisteme de calcul dotate cu 6 unitãþi tip DVD-writer,

mai multe CD-uri ºi DVD-uri inscripþionate cu fonograme, videograme ºi produse soft, fãrã a

avea acordul titularilor de drepturi de autor, bunuri pe care ulterior le-a comercializat. Astfel,

inculpatul a achiziþionat de la diferite persoane CD-uri ºi DVD-uri inscripþionate cu opere de

natura celor menþionate, pe care le-a multiplicat ulterior pe suporturi optice, folosind programul

specializat Nero, ºi le-a oferit spre vânzare, prin intermediul unui anunþ din ziarul

„Evenimentul”, în care indica formatele disponibile, ultimele titluri, preþul produselor, respectiv,

30000 ROL pentru un CD ºi 120000 ROL pentru un DVD, precum ºi numãrul de telefon mobil

la care putea fi contactat, cu menþiunea cã produsele pot fi expediate ºi în alte localitãþi, prin

poºtã, cu plata ramburs.

Persoanele interesate contactau inculpatul telefonic, se stabilea o întâlnire la locuinþa

acestuia, pentru studierea ofertei, ºi comandau produsele care fie le erau vândute pe loc,

dacã inculpatul realizase mai multe exemplare ale produselor respective, fie erau multiplicate,

operaþiune care dura câteva minute, ºi apoi vândute. În situaþiile în care cumpãrãtorii se aflau

în alte localitãþi, dupã ce conveneau asupra titlurilor ºi asupra preþului, inculpatul realiza

copiile, solicitând apoi numitei JV sã le expedieze prin poºtã, cu plata ramburs, spunându-i

cã în colete sunt cursuri universitare.

Cu ocazia percheziþiei efectuate la data de 22.09.2004, la locuinþa inculpatului au fost

identificate douã unitãþi centrale de calculator, douã monitoare, un DVD-player, 6 dispozitive

DVD-writer, 2475 de CD-uri ºi 464 de DVD-uri, precum ºi mai multe file conþinând oferta de

filme a inculpatului, bunuri ce au fost ridicate ºi introduse în saci ºi cutii de carton sigilate. La

data de 24.09.2004, în prezenþa inculpatului s-a procedat la desigilarea sacilor ºi la

inventarierea bunurilor ridicate, întocmindu-se procesele verbale în care au fost menþionate

titlurile înscrise pe suporturi, iar fiecare CD ºi DVD a fost semnat spre neschimbare, de

inculpat, pe faþa necitibilã. Prin procesul-verbal de constatare tehnico-ºtiinþificã, efectuat în

cauzã, s-a stabilit cã pe hard-disk-ul marca Samsung existau reproduse, stocate ºi instalate

programele de calculator Microsoft Office 2000, Total Commander, Microsoft Windows XP

Professional, programe pentru care era necesarã autorizarea titularilor de drepturi.

Împotriva sentinþei inculpatul DDM a declarat apel, care a solicitat desfiinþarea hotãrârii

ca nelegalã ºi netemeinicã, sub aspectul soluþiei de condamnare pentru infracþiunea

prevãzutã de art. 139 pct. 9 din Legea nr.8/1996, dar ºi a faptului cã între dispozitivul

sentinþei ºi considerente existã contrarietate, în sensul cã deºi în considerentele hotãrârii se

menþiona cã pretenþiile a douã dintre pãrþile civile sunt neîntemeiate ºi vor fi respinse, în

dispozitiv acþiunile civile au fost admise.

Pentru acest motiv, Curtea de Apel Iaºi a admis apelul formulat de inculpat ºi, prin

decizia penalã nr. 62/8.03.2007, a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iaºi.

Prin sentinþa penalã nr. 150, din 6.03.2008, a Tribunalului Iaºi, pronunþatã în

rejudecarea cauzei, definitivã prin neapelare, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. A, raportat

la art. 10 lit. b din Codul de procedurã penalã ºi art. 18 Cod penal, achitarea inculpatului1

D.D.M. pentru sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de art. 139 alin. 1 ºi art. 139 din Legea nr.6 9

8/1996, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13 Cod penal, ºi obligarea acestuia la plata

unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei.

Tribunalul, în reluarea actului procesual, a dispus audierea inculpatului ºi a martorilor

SC ºi GMI. Inculpatul a recunoscut cã în cursul anului 2004 a achiziþionat de la diferite

persoane filme în format DVD, VCD, DIV-X, pe care le-a multiplicat folosind tehnica IT ºi le-a

vândut clienþilor ce-l contactau telefonic, pentru sume ce variau între 70000 ROL ºi 1.000.000

ROL.

Inculpatul a recunsocut cã a efectuat copii, fãrã acordul titularilor drepturilor de autor,

pentru aproximativ 250 de filme distincte, precum ºi 2800 de CD-uri dupã acestea, obþinând

un profit de circa 60 milioane lei.

Totodatã, inculpatul a negat comiterea faptei de instalare a programelor pe calculator,

susþinând cã, la momentul achiziþionãrii calculatoarelor, programele erau deja instalate.

În motivarea hotãrârii, instanþa aratã cã susþinerile inculpatului, care a relatat

împrejurarea cã unitatea centralã a calculatorului a fost achiziþionatã la „mâna a doua” ºi avea

instalate toate programele, nu pot conduce la exonerarea de rãspundere penalã a acestuia,

întrucât norma de incriminare a art. 139 din Legea nr. 8/1996 prezintã, sub aspectul laturii9

obiective, mai multe modalitãþi alternative de realizare a infracþiunii. Astfel, inculpatului i se

reþine în sarcinã comiterea faptei în modalitatea ce vizeazã rularea sau executarea

programelor Microsoft Office 2000 ºi Microsoft Windows XP Professional fãrã autorizarea

titularului de drepturi.

Pe de altã parte, la aprecierea în concret a gradului de pericol social al faptelor,

instanþa a menþionat cã trebuie avutã în vedere ºi persoana fãptuitorului, atât sub raport

psiho-fizic ºi social, cât ºi al conduitei sale anterioare ºi ulterioare comiterii faptei. În raport cu

aceste criterii prevãzute de legea penalã care evidenþiazã un pericol concret minim ºi

insuficient pentru a caracteriza faptele comise de inculpat ca fiind infracþiuni, tribunalul a

dispus achitarea inculpatului DDM în baza art. 18 Cod penal.1

Notã:

Potrivit art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificatã, prin Legea nr. 329/2006, constituie9

infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amendã reproducerea

neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre

urmãtoarele modalitãþi: instalare, stocare, rulare sau executare, afiºare ori transmitere în reþea

internã.

Dupã cum se observã, aceastã infracþiune prezintã, sub aspectul laturii obiective, mai

multe modalitãþi alternative de realizare. Faptul cã inculpatul nu a instalat personal programele

fãrã licenþã pe calculatoare nu are relevanþã sub aspectul existenþei infracþiunii, aceasta

subzistând în modalitatea rulãrii ºi executãrii programelor, activitãþi comise de inculpat în

activitatea sa de realizare de CD-uri ºi DVD-uri pirat.

Sentinþa menþionatã este însã criticabilã sub aspectul încadrãrii juridice a faptelor, în

sensul cã s-a omis reþinerea infracþiunii prevãzute de art. 139 alin. 6 din Legea nr. 8/1996,6

modificatã, prin Legea nr. 285/2004 ºi cu aplicarea art. 13 Cod penal, care constã în oferirea

spre vânzare sau închiriere a mãrfurilor pirat prin anunþuri publice ori prin mijloace electronice

de comunicare.

Articol pentru capitolul diverse/articole

Aspecte controversate privind elementele constitutive ale infracþiunii

prevãzute de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998

Prin rechizitoriul nr. 53/P/2006 al Parchetului de pe lângã Tribunalul Galaþi s-a

dispus trimiterea în judecatã a inculpatului E.G., pentru sãvârºirea infracþiunii de punere în

circulaþie de produse contrafãcute în forma continuatã, prev. de art. 83 alin.1 lit.b din Legea1

nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal.

În fapt, s-a reþinut cã la 01.09.2005 ºi 5.11.2005, inculpatul E.G., administrator al unei

societãþi comerciale, a pus în circulaþie mãrfuri contrafãcute constând în pantofi sport care

purtau fãrã drept mãrcile Puma, Adidas ºi Nike.

Astfel, la 01.09.2005, cu ocazia controlului efectuat la standul societãþii administrate

de inculpat, au fost descoperite expuse spre vânzare 40 de perechi de pantofi sport cu

inscripþia Puma, 90 de perechi purtând inscripþia Adidas ºi 107 perechi purtând inscripþia Nike,

care aveau preþuri cuprinse între 30 RON ºi 65 RON. La 05.11.2005, s-a procedat la

efectuarea unui alt control la un punct de lucru aparþinând aceleiaºi societãþi, fiind, de

asemenea, indisponibilizate 139 de perechi pantofi sport ce purtau inscripþia Puma, 162 de

perechi de pantofi sport cu inscripþia Adidas ºi 98 perechi pantofi sport cu inscripþia Nike. Cu

aceeaºi ocazie a fost descoperit ºi ridicat un afiº tip A4 care conþinea menþiunea „produsele

din magazin nu sunt originale sau a unor mãrci înregistrate”.

Pãrþile vãtãmate Nike International LTD, Puma AG Rudolf Dassler Sport ºi Adidas

Solomon AG au confirmat cã produsele indisponibilizate nu sunt autentice, au formulat

plângeri împotriva inculpatului ºi s-au constituit pãrþi civile pentru prejudiciile suferite cu

sumele de 62.000 RON, 18.000 Euro, respectiv 25.000 RON.

ART. 83 din Legea 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice1

Constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã de 15 milioane lei:a) contrafacerea, imitarea sau folosirea fãrã drept a unei mãrci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calitãþii produselor sauserviciilor la care se referã marca;b) punerea în circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã pentru produseidentice sau similare ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii înregistrate;c) punerea în circulaþie a produselor care poartã indicaþii geografice care indicã sau sugereazã cã produsul în cauzã este originar dintr-oregiune geograficã, alta decât locul adevãrat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geograficã aprodusului.Sãvârºirea de cãtre un terþ a oricãrui act prevãzut la art. 35 alin. 2, fãrã consimþãmântul titularului mãrcii înregistrate, constituie infracþiunede contrafacere.Niciun act din cele prevãzute la art. 35 alin. 2 nu constituie contrafacere, dacã a fost efectuat înainte de data publicãrii mãrcii.O acþiune în contrafacere poate fi pornitã de titularul mãrcii numai dupã data înregistrãrii mãrcii în Registrul Naþional al Mãrcilor. Alineatul 5 *** Abrogat

1

Prin sentinþa penalã nr. 239 din 07.05.2007, Tribunalul Galaþi - Secþia penalã a

dispus achitarea inculpatului E.G. pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 83 alin.1 lit.b

cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal în temeiul art. 10 lit. d) Cod procedurã penalã ca

urmare a lipsei unui element constitutiv al infracþiunii imputate, instanþa considerând cã fapta

comisã de inculpat nu a produs nici un prejudiciu titularilor mãrcilor Puma, Adidas ºi Nike.

La adoptarea acestei hotãrâri instanþa a avut în vedere urmãtoarele considerente:

În declaraþia datã în cursul cercetãrii judecãtoreºti inculpatul a recunoscut faptul cã a

pus în circulaþie pantofi sport purtând mãrcile Puma, Nike ºi Adidas ºi a recunoscut cã aceste

produse nu erau originale „deoarece existau mari diferenþe de calitate ºi design” între aceste

produse contrafãcute ºi cele originale. În plus, inculpatul a mai arãtat cã pantofii contrafãcuþi

erau vânduþi cu suma de 500.000 lei pe când cei originali se vindeau cu sume de 8 ori mai

mari. Tot în apãrarea sa, inculpatul a explicat cã nu a intenþionat sã inducã pe nimeni în

eroare cu privire la natura produselor expuse spre vânzare ºi pentru a risipi orice dubiu a

afiºat în magazin un anunþ care atenþiona potenþialii clienþi cã pantofii sport nu sunt originali .2

Instanþa ºi-a însuºit acest punct de vedere în motivarea soluþiei, arãtând cã „inculpatul

ºtia cã produsele pe care le pune în circulaþie nu sunt originale, a adus la cunoºtinþa

cumpãrãtorilor acest aspect, astfel cã nu a avut intenþia de a-i induce în eroare ºi nici nu i-a

indus în eroare pe cumpãrãtori cu privire la calitatea lor ºi la originea acestor produse. Preþul

mic la care le-a vândut ºi, în general, aspectul acestor produse, calitatea lor inferioarã,

reflectatã în calitatea ºi culorile materialelor folosite, designul lor, locul în care este situat

sediul magazinului ºi calitatea ºi a celorlalte produse comercializate în acel magazin, relevã

faptul cã inculpatul nu a indus în eroare pe consumatori cu privire la calitatea produselor”.

În ceea ce priveºte prejudiciul produs prin comiterea faptei, instanþa a stabilit cã acesta

nu existã. Lipsa prejudiciului material a fost explicatã astfel: „Titularii acestor mãrci nu au

investit resurse materiale pentru confecþionarea produselor contrafãcute, toate materialele

fiind, în mod evident, furnizate de alte persoane decât titularii mãrcilor înregistrate. De

asemenea, nu au înregistrat cheltuieli de producþie, întrucât nu le-au confecþionat ei. Din

aceste considerente, instanþa constatã cã nu se poate reþine existenþa vreunui prejudiciu

material”.

Lipsa prejudiciului moral a fost argumentatã prin aceea cã prin „punerea în circulaþie,

oferirea spre vânzare, a produselor care poartã mãrci identice sau similare cu mãrcile

înregistrate „PUMA”, „NIKE”, „ADIDAS”, inculpatul nu a creat nici o confuzie în rândul

cumpãrãtorilor, atâta timp cât acesta a fãcut public faptul cã aceste produse nu sunt originale

ºi nici nu aparþin vreunei mãrci înregistrate. Inculpatul nu a produs nici un prejudiciu de

imagine titularilor mãrcilor înregistrate”.

*

ART. 86 din Legea 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice2

Orice utilizare a mãrcilor sau indicaþiilor geografice, contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã sau comercialã, în scopul de ainduce în eroare consumatorii, constituie un act de concurenþã neloialã ºi se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 2 ani sau cu amendãde 15 milioane lei.Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

2

* *

Împotriva acestei hotãrâri Ministerul Public a formulat apel, însã prin decizia penalã

nr. 32/A/15.02.2008 a Curþii de Apel Galaþi a fost menþinutã soluþia instanþei de fond.

În motivarea soluþiei instanþa de apel a reþinut urmãtoarele:

„Art. 35 din Legea nr. 84/1998 modificatã prevede: „Înregistrarea mãrcii conferã

titularului sãu un drept exclusiv asupra mãrcii. Titularul mãrcii poate cere instanþei

judecãtoreºti competente sã interzicã terþilor sã foloseascã, în activitatea lor comercialã, fãrã

consimþãmântul titularului:

b) un semn care, datã fiind identitatea sau asemãnarea cu marca ori datã fiind

identitatea sau asemãnarea produselor sau serviciilor cãrora li se aplicã semnul cu produsele

sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã, ar produce în percepþia publicului un risc

de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.

În raport cu acest text de lege, se cere ca semnul care seamãnã cu marca înregistratã

sã producã în percepþia publicului un risc de confuzie. Or în speþã, nu se putea produce în

percepþia publicului confuzia între mãrfurile contrafãcute oferite de inculpat spre vânzare ºi

produsele originale, deoarece:

1. Inculpatul prin afiºul pus a adus la cunoºtinþa publicului cã produsele nu sunt

originale.

2. Preþul mic al produselor contrafãcute, oferite spre vânzare, constituie de asemenea

un element prin care publicul în mod lesne nu putea sã confunde produsul contrafãcut cu

produsul original.

De asemenea, instanþa urmeazã a avea în vedere ºi dispoziþiile art. 83 lit.b din Legea

nr. 84/1998 care prevede „constituie infracþiune punerea în circulaþie fãrã a drept a unui

produs purtând o marcã identicã sau similarã celei înregistrate ºi care PREJUDICIAZÃ PE

TITULARUL MÃRCII ÎNREGISTRATE”.

Aºadar, legiuitorul a prevãzut douã condiþii cumulative pentru existenþa infracþiunii. Pe

de altã parte, condiþia punerii în circulaþie fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicã

sau similarã celei înregistrate (condiþie realizatã de cãtre inculpat prin oferirea spre vânzare

a pantofilor sport contrafãcuþi) ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii înregistrate, este a doua

condiþie pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracþiunii.

Or în speþã, aceastã a doua condiþie nu s-a realizat, prin activitatea sa inculpatul

neprejudiciind în nici un mod pe titularii mãrcilor înregistrate PUMA, NIKE ºi ADIDAS,

deoarece:

- prin anunþul pus la loc vizibil, inculpatul a dus la cunoºtinþa publicului cã

produsele nu sunt originale. Pe cale de consecinþã, orice persoanã care ar fi vrut sã

achiziþioneze un produs original, citind acest anunþ ºi cunoscând deci cã pantofii sport nu sunt

originali, nu ar fi cumpãrat produsul contrafãcut;

- datoritã preþului mic, pentru vânzare a produselor contrafãcute, aceste

produse se adreseazã unui anumit segment de piaþã, respectiv cumpãrãtorilor cu o putere

redusã de cumpãrare, care în nici un caz nu ar fi avut posibilitãþile materiale sã poatã

cumpãra un produs original, datoritã diferenþei foarte mari de preþ între produsul original ºi

3

produsul contrafãcut. Deci, ºi în acest caz producãtorii nu au fost prejudiciaþi în niciun mod

prin activitatea desfãºuratã de inculpat, deoarece prezumtivii cumpãrãtori nu ar fi avut

posibilitãþile materiale sã cumpere un produs original, preferând sã cumpere un produs

cunoscând cã este contrafãcut.

În raport de aceste considerente, curtea apreciazã cã soluþia primei instanþe este

legalã ºi o menþine.”

*

* *

Ministerul Public a atacat cu recurs decizia instanþei de apel, solicitând Înaltei Curþi

de Casaþie ºi Justiþie condamnarea inculpatului E.G. pentru comiterea infracþiunii prevãzutã

de art. 83 alin.1 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Prin decizia penalã nr. 4074 din 09.12.2009 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie,

recursul a fost respins ca nefondat, în motivarea hotãrârii instanþa reþinând urmãtoarele:

„Potrivit prevederilor art. 83 alin.1 lit.b din Legea nr. 84/1998, modificatã ºi republicatã,

constituie infracþiune, punerea în circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând marca identicã

sau similarã celei înregistrate ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii înregistrate. Ca atare,

pentru existenþa infracþiunii, s-au prevãzut a fi îndeplinite, cumulativ, douã condiþii: punerea

în circulaþie, fãrã drept, aceasta fiind realizatã în cauzã, întrucât s-a probat cã inculpatul, prin

oferirea spre vânzare, a pantofilor sport contrafãcuþi, cunoºtea cã aceºtia nu sunt originali,

ºi prejudicierea titularului mãrcii, condiþie nerealizatã.

Din actele dosarului rezultã cã, aprovizionând punctele de lucru ale firmei sale cu

încãlþãminte sport contrafãcutã, aceasta fiind ºi expusã la vânzare, inculpatul, pentru a nu

produce în percepþia publicului confuzie între mãrfurile contrafãcute ºi cele originale, a expus,

la loc vizibil, o înºtiinþare, astfel cã orice persoanã avea latitudinea de a decide dacã cumpãrã

sau nu produsul achiziþionat ºi oferit de el la vânzare: nu era însã îndatorirea sa sã îndrume

eventualii cumpãrãtori, sã se îndrepte spre cumpãrarea de articole originale, deci fapta sa nu

a prejudiciat în vreun fel pe deþinãtorii legali ai dreptului asupra mãrcii înregistrate, deci

inculpatul nu a privat cele trei deþinãtoare ale mãrcilor înregistrate, de vreun folos sau de

*

* *

Considerãm cã soluþia de achitare a inculpatului E.G. dispusã de Tribunalul Galaþi ºi

menþinutã de Curtea de Apel Galaþi ºi Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie este greºitã, fiind

consecinþa unei grave erori de interpretare ºi aplicare a reglementãrilor în materia mãrcilor.

În esenþã, soluþia de achitare se întemeiazã pe o demonstraþie juridicã potrivit cãreia

utilizarea, fãrã drept, a unei mãrci înregistrate de cãtre un comerciant, altul decât titularul

mãrcii, nu este de naturã sã producã vreun prejudiciu titularului mãrcii atâta timp cât

comerciantul uzurpator al mãrcii încunoºtinþeazã publicul cu privire la faptul cã mãrfurile pe

care le comercializeazã sunt contrafãcute, nefiind în realitate produse de titularul mãrcii.

O asemenea concluzie nu numai cã nu poate fi acceptatã, dar prezintã riscul real ºi

major de a submina efectiv regimul protecþiei mãrcilor înregistrate în România, mai cu seamã

dacã avem în vedere faptul cã aceastã concluzie a fost însuºitã fãrã rezerve de Înalta Curte

de Casaþie ºi Justiþie.

4

Mai înainte de a trece la analiza hotãrârilor celor trei instanþe, considerãm necesare

câteva precizãri succinte privitoare la regimul juridic al mãrcilor pentru a înlesni înþelegerea

observaþiilor pe care le formulãm.

Marca, înþeleasã ca semn susceptibil de reprezentare graficã care are rolul de a

deosebi produsele sau serviciile unui comerciant de cele ale celorlalþi comercianþi, odatã

înregistratã, conferã titularului sãu un drept exclusiv de utilizare în activitatea comercialã (art.

35 alin. 1).

Dreptul la marcã este un drept absolut, opozabil oricãrei persoane, fiecare individ

având obligaþia general-negativã de a se abþine de la orice manifestare prin care s-ar putea

aduce o încãlcare dreptului; este un drept temporar dar cu vocaþie de perpetuitate; este

un drept patrimonial, marca având o valoare economicã, atât intrinsecã dar ºi prin raportare

la fondul de comerþ cãruia îi este afectatã. În legãturã cu acest ultim aspect reamintim cã

fondul de comerþ, înþeles ca ansamblul bunurilor mobile sau imobile, corporale sau

incorporale, pe care comerciantul le afecteazã desfãºurãrii unei activitãþi comerciale, are drept

obiectiv fundamental obþinerea de profit. Prin urmare, orice atingere adusã fondului de comerþ

privit în ansamblu ori a unuia dintre elementele sale este de naturã sã-l prejudicieze pe titular

prin împiedicarea sau îngreunarea atingerii scopului sãu de a deþine profit.

Pentru determinarea consecinþelor produse de încãlcarea dreptului la marcã trebuie

sã se þinã seama în primul rând de un raþionament juridic simplu, ºi anume: orice încãlcare

a unui drept subiectiv civil (aºa cum este ºi dreptul la marcã) prejudiciazã întotdeauna pe

titularul sãu. În al doilea rând trebuie analizate principalele funcþiile pe care mãrcile le

îndeplinesc în activitatea comercialã ºi consecinþele pe care încãlcarea dreptului la marcã le

produce din aceastã perspectivã:

- funcþia de diferenþiere a produselor sau serviciilor: are rolul de a indica originea

acestora, adicã provenienþa lor dintr-un anumit fond de comerþ. Produsele contrafãcute

ascund adevãrata origine de provenienþã indiferent dacã se cunoaºte cã ele sunt sau nu

contrafãcute;

- funcþia de garanþie a calitãþii: are rolul de a asigura standardul de calitate al

produselor acelei mãrci pe piaþã, standard care, plasând produsul respectiv într-o ierarhie a

pieþei, conferã mãrcii respective valoare, prestigiu. Produsele contrafãcute contribuie la

discreditarea ºi degradarea mãrcii prin diminuarea valorii mãrcii ºi afectarea imaginii

comerciantului, întrucât sub aspect calitativ acestea pot fi inferioare comparativ cu produsele

originale;

- funcþia de reclamã: are rolul de atragere a clientelei spre produsele mãrcii respective

ºi spre comercianþii care oferã consumatorilor aceste produse. Atracþia conferitã de prestigiul

sau notorietatea mãrcii duce la vânzarea produselor chiar dacã în cele din urmã clientul

constatã cã aceste produse sunt contrafãcute. Bunãoarã achiziþionarea unui ceas marca

Rolex cu câteva sute de euro de cãtre un client care cunoaºte cã nu este vorba de un produs

original, se explicã prin faptul cã în acest fel consumatorului i se înlesneºte accesul la

prestigiul, reputaþia, notorietatea mãrcii respective, la care altfel nu ar fi avut acces.

5

Una dintre explicaþiile date proliferãrii contrafacerii este aceea cã mãrcile de prestigiu

(cãci numai acestea sunt contrafãcute) sunt dorite de consumatori pentru „virtuþile” pe care

le sugereazã ºi care le-au adus celebritatea (lux, eleganþã, exactitate, eficienþã, siguranþã,

fiabilitate etc.) indiferent de calitatea realã a produselor pe care sunt aplicate, „virtuþi” cu care

clienþii vor sã se legitimeze.

Articolul 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 prevede cã „punerea în circulaþie, fãrã

drept, a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã pentru

produse identice sau similare ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii înregistrate” constituie

infracþiune.

Obiectul juridic special al acestei infracþiuni este reprezentat de relaþiile sociale a

cãror bunã desfãºurare este condiþionatã de recunoaºterea ºi protejarea dreptului la marcã

prin asigurarea titularului sãu a prerogativei de utilizare exclusivã în activitatea comercialã a

mãrcii înregistrate pe care o deþine ºi împiedicarea oricãror acte neautorizate de uzurpare a

mãrcii de cãtre alþi comercianþi. Aºadar, prin aceastã reglementare se asigurã o protecþie prin

mijloace penale titularului dreptului la marcã. În niciun chip acest text de lege nu urmãreºte

în principal protejarea consumatorului final al unui produs de manoperele dolosive prin care

se urmãreºte inducerea în eroare cu privire la provenienþa ori calitatea produselor oferite spre

vânzare, pentru simplul motiv cã legiuitorul nu a avut aceastã intenþie. Mai exact, nu a avut

aceastã intenþie cu acest text. Asigurarea protecþiei consumatorilor împotriva actelor de

inducere în eroare cu privire la originea produselor prin utilizarea frauduloasã a mãrcilor

(inclusiv contrafacere) formeazã obiectul infracþiunii prevãzute de art. 86 din Legea nr.

84/1998.

Obiectul material al acestei infracþiuni este format din produsul, marfa pe care este

aplicatã o marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã, pentru produse identice sau

similare.

În speþa analizatã, inculpatul a vândut produse care purtau denumirile Puma, Nike ºi

Adidas, aºadar mãrci identice cu mãrcile înregistrate Puma, Nike ºi Adidas, mãrci aplicate pe

pantofi sport, deci pe produse identice cu cele ale mãrcilor înregistrate. În niciun caz nu ne

aflãm în situaþia unor mãrci similare cu mãrcile înregistrate ºi nici aplicate pe produse similare.

Aceastã distincþie este esenþialã întrucât condiþiile în care se asigurã protecþia unei mãrci sunt

diferite dupã cum contrafacerea mãrcii protejate se face cu o marcã identicã pentru produse

identice sau cu o marcã similarã.

În cazul utilizãrii unui semn identic cu marca înregistratã pentru produse identice cu

cele pentru care marca a fost înregistratã, legea asigurã protecþia mãrcii înregistrate fãrã a

mai fi necesarã condiþia existenþei unui risc de confuzie, deoarece, prin forþa lucrurilor,

confuzia este implicitã în cazul utilizãrii unui semn identic pe aceeaºi categorie de produse

de cãtre diferiþi comercianþi. În acest sens, este explicit art. 35 alin. 2 lit. a) din Legea nr.

84/1998 , dar ºi art. 16 din Acordul TRIPS .3 4

ART. 35 Înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu un drept exclusiv asupra mãrcii.3

Titularul mãrcii poate cere instanþei judecãtoreºti competente sã interzicã terþilor sã foloseascã, în activitatea lor

comercialã, fãrã consim þãmântul titularului:

a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistratã;

6

Când uzurparea unei mãrci se face printr-un semn similar cu marca înregistratã,

produse identice sau similare (ipotezã care nu se regãseºte în speþã) protecþia mãrcii este

asiguratã sub condiþia dovedirii existenþei riscului de confuzie în percepþia publicului (art. 35

alin. 2 lit. b din Legea nr. 84/1998).

În legãturã cu riscul de confuzie dintre marca înregistratã ºi cea contrafãcutã trebuie

subliniat cã acest risc trebuie sã fie doar unul posibil fãrã a fi necesar sã se producã efectiv.

Este suficient ca semnul care contraface marca sã aibã aptitudinea de a produce confuzie

în raport cu marca înregistratã ºi nu sã inducã în eroare efectiv orice consumator care, într-un

fel sau altul, intrã în contact cu produsul contrafãcut.

Elementul material al infracþiunii analizate, constând în “punerea în circulaþie”, trebuie

înþeles în sensul de introducerea în circuitul comercial, pe o anumitã piaþã naþionalã,

regionalã, localã a unor produse contrafãcute precum ºi a oricãror alte operaþiuni comerciale

subsecvente cu aceste produse ºi nu doar în sensul strict de vânzare efectivã cãtre un

consumator. Astfel, va constitui infracþiunea de punere în circulaþie de produse contrafãcute

fapta de vânzare a unor asemenea produse de cãtre „producãtor”cãtre distribuitorii regionali

ori vânzãrile succesive între comercianþi. Considerãm cã aceasta este interpretarea corectã,

întrucât textul urmãreºte sã împiedice introducerea în circuitul comercial a mãrfurilor

contrafãcute, deci a oricãror operaþiuni cu acestea, ºi nu numai vânzarea efectivã cãtre

consumatori.

Urmarea imediatã a infracþiunii prevãzutã de art. 83 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 84/1998

constã în producerea unui prejudiciu titularului mãrcii înregistrate.

Prejudiciul este definit în teoria generalã a dreptului ca fiind consecinþa negativã

suferitã de titularul unui drept subiectiv ca urmare a încãlcãrii acestui drept. În cazul

infracþiunii analizate, pentru a stabili dacã o faptã concretã a produs sau nu un prejudiciu,

trebuie stabilit în primul rând dacã existã un drept la marcã recunoscut titularului, iar în al

doilea rând, este necesar sã se constate dacã fapta comisã a produs o consecinþã negativã

titularului dreptului mãrcii înregistrate, mai exact dacã i-a fost încãlcat dreptul de utilizare

exclusivã a mãrcii în activitatea comercialã.

b) un semn care, datã fiind identitatea sau asemãnarea cu marca ori datã fiind identitatea sau asemãnarea

produselor sau serviciilor cãrora li se aplicã semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã, ar produce

în percepþia publicului un risc de confuzie, incluzând º i riscul de asociere a mãrcii cu semnul;

c) un semn identic sau asemãnãtor cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca

este înregistratã, când aceasta din urmã a dobândit un renume în România º i dacã, din folosirea semnului, fãrã motive

întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mãrcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mãrcii un

prejudiciu.

În aplicarea alin. 2, titularul mãrcii poate cere sã fie interzise terþilor, în special, urmãtoarele acte:

a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;

b) oferirea produselor sau comercializarea ori deþinerea lor în acest scop sau, dupã caz, oferirea sau prestarea

serviciilor, sub acest semn;

c) importul sau exportul produselor sub acest semn;

d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.

ACORD din 15 aprilie 1994 privind aspectele drepturilor de proprietate intelectualã legate de comerþ (TRIPS)4

ART. 16

Drepturi conferite

1. Titularul unei mãrci de fabrica sau de comerþ înregistrate va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice terþi

acþionând fãrã consim þãmântul sau sa utilizeze în cadrul operaþiunilor comerciale semne identice sau similare pentru produse

sau servicii identice sau sim ilare celor pentru care marca de fabrica sau de comerþ, este înregistratã în cazul în care o astfel de

utilizare ar genera un risc de confuzie. În cazul de folosinþa a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existenta

riscului de confuzie va fi prezumatã. Drepturile descrise mai sus nu vor aduce prejudiciu nici unui drept anterior existent º i nu

vor afecta posibilitatea pe care o au Membrii de a subordona existenta drepturilor fata de folosinþa.

7

În privinþa primului aspect, verificarea existenþei dreptului la marcã, nu existã niciun fel

de dificultate, fiind suficient sã se constate cã titularul are înregistratã marca pe numele sãu,

ori aceasta face parte din categoria mãrcilor notorii.

Cât priveºte aprecierea încãlcãrii dreptului la marcã, trebuie fãcutã distincþia între

punerea în circulaþie a unui produs purtând o marcã identicã, pentru produse identice cu cele

pentru care marca a fost înregistratã, pe de o parte ºi punerea în circulaþie a unui produs

purtând o marcã similarã, pentru produse identice sau similare. Distincþia este esenþialã,

întrucât legea calificã aceste douã categorii de fapte drept încãlcãri ale dreptului la marcã dar

aceastã apreciere este supusã unor condiþii diferite. Astfel, în primul caz dreptul exclusiv la

marcã este încãlcat ºi titularul sãu prejudiciat prin simpla utilizare a unui semn identic cu

marca înregistratã, pe produse identice. Titularul pierde astfel posibilitatea de a-ºi marca ºi

individualiza exclusiv propriile produse în circuitul comercial cu semnul ce i-a fost recunoscut

ca marcã înregistratã, iar produsele sale îºi pierd distinctivitatea de vreme ce pe piaþã între

produsele autentice ºi cele contrafãcute existã identitate atât sub aspectul semnului mãrcii,

cât ºi al categoriei de produse. Art. 35 alin. 2 lit. a) calificã drept încãlcare a dreptului la marcã

utilizarea unui semn identic cu o marcã înregistratã, pentru produse identice.

Întrebarea care se ridicã, din perspectiva art. 83 alin. 1 lit. b) este urmãtoarea: dovada

prejudicierii titularului mãrcii este realizatã odatã ce s-a fãcut dovada punerii în circulaþie a

produselor purtând o marcã identicã cu o marcã înregistratã, pentru produse identice? Sau,

în plus, este necesarã ºi dovedirea distinctã a prejudicierii titularului? Considerãm cã odatã

doveditã fapta de încãlcare a dreptului la marcã, prin forþa lucrurilor, se asigurã ºi dovada

prejudicierii titularului, pentru cã orice încãlcare a dreptului la marcã prin punerea în circulaþie

de produse purtând o marcã identicã cu o marcã înregistratã, pentru produse identice, este

întotdeauna pãgubitoare pentru titular. A susþine contrariul înseamnã a admite cã pot fi situaþii

când o asemenea faptã poate produce beneficii titularului, ori nu îl afecteazã în niciun fel,

ceea ce este absurd atâta vreme cât dovada încãlcãrii dreptului la marcã a fost fãcutã.

Dovada care trebuie fãcutã în plus ºi în mod distinct în acest caz, este cea a întinderii

prejudiciului ºi nu a existenþei sale.

În cel de-al doilea caz, când fapta constã în punerea în circulaþie a unui produs purtând

o marcã similarã cu o marcã înregistratã, pentru produse identice sau similare, legea mãrcilor

nu mai calificã aceastã faptã prin ea însãºi drept o încãlcare a dreptului la marcã, ci impune

o condiþie suplimentarã, ºi anume existenþa riscului de confuzie produs în percepþia publicului.

Aceasta înseamnã cã, spre deosebire de cazul anterior, în aceastã ipotezã, simpla punere

în circulaþie a unor produse care poartã o marcã similarã cu o marcã înregistratã, nu mai este

pãgubitoare prin ea însãºi, ci este necesarã dovedirea producerii unui prejudiciu titularului.

Dovada prejudicierii titularului se va face indirect însã, prin dovedirea riscului de confuzie între

marca similarã cu marca înregistratã. Prin urmare, punerea în circulaþie de produse purtând

o marcã similarã cu o marcã înregistratã nu prejudiciazã pe titularul mãrcii decât în cazul în

care se face dovada existenþei riscului de confuzie.

În concluzie, deºi reglementarea art. 83 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 84/1998, prin modul

de redactare, sugereazã cã existenþa infracþiunii este condiþionatã de dovada prejudicierii

8

titularului mãrcii, atât în cazul punerii în circulaþie de produse purtând o marcã identicã cu o

marcã înregistratã, pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost înregistratã, cât

ºi în cazul punerii în circulaþie a unor produse purtând o marcã similarã cu o marcã

înregistratã, pentru produse identice sau similare, aºa cum am arãtat, condiþia existenþei

prejudiciului vizeazã de fapt doar cea de-a doua ipotezã.

*

* *

În ceea ce priveºte sentinþa penalã nr. 239 din 07.05.2007 a Tribunalului Galaþi

apreciem cã în mod greºit s-a dispus achitarea inculpatului E.G., trimis în judecatã pentru

punerea în circulaþie de pantofi sport care purtau, fãrã drept, semne identice cu mãrcile

înregistrate Puma, Adidas ºi Nike, considerându-se cã fapta inculpatului nu i-a prejudiciat pe

titularii mãrcilor. În susþinerea punctului sãu de vedere instanþa a arãtat cã titularii mãrcilor

înregistrate nu au suferit niciun prejudiciu, întrucât inculpatul nu i-a indus în eroare pe

cumpãrãtori cu privire la adevãrata origine a produselor, aducându-le acestora la cunoºtinþã

cã pantofii sport în cauzã nu erau originali.

Speþa analizatã priveºte punerea în circulaþie de produse purtând fãrã drept o marcã

identicã cu o marcã înregistratã pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost

înregistratã. Aºa cum am arãtat, o asemenea faptã constituie, potrivit art. 35 alin. 2 lit. a), o

încãlcare a dreptului exclusiv la marcã, ºi deci prejudiciazã pe titular, prin simpla sa comitere,

datoritã riscului de confuzie pe care îl produce în percepþia publicului, risc de confuzie care

este prezumat de lege. Existenþa infracþiunii nu este condiþionatã de inducerea în eroare a

cumpãrãtorilor, aºa cum a arãtat instanþa, ci de producerea unui prejudiciu, a cãrui existenþã

este implicitã câtã vreme s-a fãcut dovada încãlcãrii dreptului la marcã. Pentru determinarea

cuantumului prejudiciului suferit de titularii mãrcilor înregistrate instanþa trebuia sã ia în calcul

în primul rând consecinþele negative suferite de aceºtia prin degradarea valorii mãrcilor ºi

afectarea prestigiului titularilor ca urmare a faptului cã inculpatul a pus în circulaþie produse

contrafãcute, inferioare sub aspect calitativ ºi ca design, ºi la preþuri de pânã la 8 ori mai mici

comparativ cu cele ale produselor originale, cum însuºi inculpatul a declarat. În al doilea

rând instanþa trebuia sã constate cã prin comercializarea produselor contrafãcute inculpatul

a procedat la exploatarea ilicitã a mãrcilor înregistrate PUMA, ADIDAS, ºi NIKE în activitatea

comercialã desfãºuratã prin încãlcarea drepturilor exclusive ale titularilor, obþinând astfel

beneficii materiale. În niciun caz nu poate fi acceptatã motivarea instanþei privind lipsa de

prejudiciu în patrimoniul titularilor mãrcilor prin aceea cã „titularii acestor mãrci nu au investit

resurse materiale pentru confecþionarea produselor contrafãcute, toate materialele fiind, în

mod evident, furnizate de alte persoane decât titularii mãrcilor înregistrate. De asemenea, nu

au înregistrat cheltuieli de producþie, întrucât nu le-au confecþionat ei.”

Prin decizia penalã nr. 32/A/15.02.2008 Curtea de Apel Galaþi a menþinut soluþia de

achitare a instanþei de fond pentru aceleaºi raþiuni. În motivarea soluþiei, instanþa debuteazã

prin invocarea art. 35 alin. 2 lit. b) din Legea 84/1998 fãrã a sesiza cã acest text nu este

aplicabil în cauzã, pentru simplul motiv cã se referã la mãrci similare (care prezintã o

anumitã identitate sau asemãnare) cu marca înregistratã ºi nu la mãrci identice cu marca

9

înregistratã, aºa cum este cazul faptei inculpatului. În continuare, instanþa a arãtat cã nu s-a

produs nici un risc de confuzie în percepþia publicului între mãrfurile contrafãcute

comercializate de inculpat ºi produsele originale întrucât inculpatul a avertizat cumpãrãtorii

cã produsele în cauzã nu sunt originale.

Douã observaþii sunt necesare. În primul rând, inculpatul a încãlcat dreptul la marcã

prin folosirea unui semn identic cu o marcã înregistratã ºi pentru aceeaºi categorie de

produse, caz în care legea prezumã în mod absolut existenþa riscului de confuzie. În aceastã

modalitate de încãlcare a dreptului la marcã nu este necesarã dovedirea existenþei riscului

de confuzie ºi nici nu este admisã posibilitatea dovedirii contrariului.

În al doilea rând, din modul în care este utilizatã sintagma „risc de confuzie în percepþia

publicului” în motivare rezultã cã instanþa o asimileazã cu inducerea în eroare a

cumpãrãtorilor, întrucât se aratã cã, în speþã, nu se putea produce în percepþia publicului

confuzia între mãrfurile contrafãcute oferite de inculpat spre vânzare ºi produsele originale,

deoarece inculpatul, prin afiºul pus, a adus la cunoºtinþa publicului cã produsele nu sunt

originale.

Aºa cum s-a arãtat, riscul de confuzie în percepþia publicului dintre marca

înregistratã ºi cea contrafãcutã trebuie sã fie doar unul posibil, potenþial, fãrã a fi necesarã

producerea efectivã a unei confuzii. Este suficient ca semnul care contraface marca

înregistratã sã aibã aptitudinea de a produce confuzie în raport cu marca înregistratã ºi nu

sã inducã în eroare efectiv orice consumator care, într-un fel sau altul, intrã în contact cu

produsul contrafãcut. Concluzia se desprinde din chiar formularea folositã de textul de lege,

care cere sã existe „risc de confuzie” ºi nu inducerea efectivã în eroare a consumatorilor. De

asemenea, riscul de confuzie trebuie sã existe ºi se apreciazã în raport de confuzia pe care

ar putea sã o producã la nivelul pieþei produsului respectiv, în rândul publicului, pornind de

la producþia, transportul, depozitarea, distribuirea, expunerea, reclama, achiziþia ºi utilizarea

produselor contrafãcute ºi nu în raport de confuzia în care s-ar putea afla un cumpãrãtor

anume. ªi în acest caz, textul de lege menþioneazã explicit cã riscul de confuzie vizeazã

percepþia publicului ºi nu a consumatorului individual.

Prin decizia penalã nr. 4074 din 09.12.2009 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie,

recursul parchetului a fost respins ca nefondat, instanþa reþinând cã prin fapta comisã

inculpatul nu a produs în percepþia publicului confuzie între produsele contrafãcute ºi cele

originale ºi pe cale de consecinþã titularii mãrcilor PUMA, ADIDAS ºi NIKE nu au fost

prejudiciaþi. În motivare se aratã cã inculpatul tocmai „pentru a nu produce în percepþia

publicului confuzie între mãrfurile contrafãcute ºi cele originale, a expus, la loc vizibil, o

înºtiinþare, astfel cã orice persoanã avea latitudinea de a decide dacã cumpãrã sau nu

produsul achiziþionat ºi oferit spre vânzare”

Dupã cum se observã ºi de aceastã datã riscul de confuzie în percepþia publicului este

confundat cu producerea efectivã a unei confuzii în rândul consumatorilor, iar concluzia

desprinsã de instanþã este aceea cã titularul unei mãrci protejate nu este prejudiciat atâta timp

cât consumatorul nu este indus în eroare, ci este pus în temã cã i se oferã produse

contrafãcute.

10

În concluzie, suntem de pãrere cã prin utilizarea frauduloasã a unor mãrci identice cu

mãrci înregistrate pentru produse identice cu acelea pentru care marca a fost înregistratã,

riscul de confuzie este prezumat de lege ºi prejudiciazã întotdeauna pe titularii mãrcilor.

Întinderea prejudiciului suferit de pãrþile vãtãmate care s-au constituit pãrþi civile nu trebuie

confundatã cu existenþa prejudiciului, acesta producându-se automat prin încãlcarea dreptului

la marcã.

Florin Plopeanu,

procuror PÎCCJ,

biroul de combatere a infracþiunilor DPI

11

1/6

Constatarea tehnico-ºtiinþificã în vederea evidenþierii pirateriei prin Internet.Mecanism PEER-TO-PEER (P2P). Metodã BitTorrent

1. Noþiuni introductive

Internetul reprezintã „pârghia” care asigurã schimbul rapid de informaþii, de dateîntre utilizatori, în concluzie, Internetul este considerat ca bazã a societãþii informaþionale.Societatea în care trãim este o societate informaþionalã, þinând seama cã la locurile demuncã ºi în casele noastre gãsim un calculator conectat la Internet, þinând seama cãInternetul ne oferã rãspunsuri la multe din întrebãrile noastre zilnice, þinând seama cãpentru îndeplinirea multor nevoi profesionale ºi personale „intrãm pe Internet ºi accesãmdiverse pagini web”.

Evoluþia tehnologicã a condus ºi a contribuit din plin la dezvoltarea metodelor detransfer din cadrul tipurilor de reþele din cadrul Internetului, astfel ca schimbul între “simpleinformaþii ºi date” sã se transforme în schimburi de fiºiere. Prin noþiunea de fiºier seînþelege o colecþie de date ºi informaþii, care pot fi cifre ºi numere, text, desene,fotografii, filme, sunete, piese muzicale ºi combinaþii între acestea (vezihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Fiºier).

Este creatã astfel premisa circulaþiei, în cadrul Internetului, a creaþiilor intelectuale,situaþie care devine „delicatã” atunci când nu se acordã remuneraþia cuvenitã titularilor dedrepturi sau reprezentanþilor acestora.

Pe platforma Internetului se pot construi douã tipuri de reþele, reþele peer-to-peer(P2P) ºi reþele bazate pe server.

Dintre aceste douã tipuri de reþele, reþeaua P2P a avut cel mai mare succes înrândul utilizatorilor. Într-o reþea P2P nu existã servere dedicate ºi nici o organizareierarhicã a calculatoarelor - toate calculatoarele sunt egale (peer-to-peer, de la egal laegal). Fiecare calculator are atât rol de client, cât ºi de server, ceea ce duce la faptul cã nueste necesarã existenþa unui administrator care sã se ocupe de reþea, ci fiecare utilizatortrebuie sã aibã grijã de propriul calculator. Toate aceste motive implicã un cost, în general,mic, pentru construirea unei reþele P2P. Utilizând conectivitatea oferitã de Internet,membrii unei astfel de reþele permit accesul direct în calculatorul propriu, pentru o utilizare(schimb de fiºiere - files), în comun – între membrii reþelei, a ceea ce deþine fiecare. Acestschimb informaþional poartã denumirea de file sharing (to share – a împãrþi) ºi serealizeazã prin operaþiunile de transmitere ºi copiere de fiºiere.

Operaþiunea de copiere (descãrcare) în calculatorul personal, a unui fiºier, poartãdenumirea de download (reproducere, în sensul Legii 8/1996), iar cea de transmitere aunui fiºier poartã denumirea de upload (comunicare, punere la dispoziþie, în sensul Legii8/1996).

Douã, din cele mai cunoscute ºi folosite în întreaga lume, sisteme de file sharingdin cadrul reþelelor P2P sunt DC++ ºi BitTorrent.

DC++ este un client (program pentru calculator) de file sharing pentru utilizareareþelei P2P, care permite transmiterea (upload) fiºierelor proprii, precum ºi descãrcarea(download) de fiºiere din reþeaua dedicatã (creatã). Ca facilitãþi, menþionez uºurinþafolosirii (interfaþã simplã), cãutare avansatã a fiºierelor dorite, posibilitatea de conectaresimultanã la mai multe reþele P2P, reluarea download-urilor (copierilor) întrerupte. Pentru ase realiza operaþiunea de download a unui fiºier gãsit într-un calculator, programul DC++obligã utilizatorul sã permitã accesul altor membri din reþea la fiºiere existente în propriulsãu calculator. Transferul de fiºiere se realizeazã prin intermediul unui Hub (dispozitivcentral unde sunt conectate toate calculatoarele din reþea), care menþine ºi coordoneazã

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier

2/6

legãtura dintre cele 2 calculatoare, primul care are fiºierul ºi-l transmite (upload) cãtre celde-al doilea calculator care vrea fiºierul ºi-l copiazã (download).

BitTorrent reprezintã un protocol (sistem) de transfer de fiºiere, caracteristicreþelelor P2P, destinat schimbului de fiºiere (file sharing), în care utilizatorii (user-ii) suntconectaþi direct unii la alþii, fãrã a fi nevoie de intervenþia altor dispozitive.

Ambele sisteme de file sharing, explicate mai sus, folosesc programe pentrucalculator care înºtiinþeazã, chiar obligã utilizatorul sã punã la dispoziþie fiºiereexistente în propriul calculator. Altfel spus, orice membru al unei reþele P2P, careutilizeazã pentru transfer de fiºiere una din metodele menþionate mai sus, esteconºtient cã se aflã în postura de upload-er (transmiþãtor pentru fiºierele care-iaparþin ºi existã în propriul calculator).

S-a constatat cã tehnologia reþelei de tip P2P este recunoscutã pentru rolul sãumajor în download-ul de filme, muzicã ºi soft. Sistemele de sharing DC++ sau BitTorrentcreeazã „teritoriul” perfect de download ºi upload de fiºiere conþinând opere protejate prindrept de autor. Utilizarea acestor metode de file sharing oferã “piraþilor” o serie deavantaje, la prima vedere, precum: costuri relativ mici (plata abonamentului la Internet),rapiditate în circulaþia operei, posibilitatea alegerii operei pentru download (þinând seamade numãrul mare de utilizatori), nedetectabilitatea faptelor comise, prin faptul cã nu existãsuportul pirat al operei – disc optic, nu existã dovada download-ului (reproducerii) ºiupload-ului (comunicãrii, punerii la dispoziþia publicului) de opere protejate „ce este încalculatorul personal este al meu ºi al familiei”.

Toate acestea au condus ca în Raportul Special 301 pe anul 2007, InternationalIntellectual Property Alliance, sã se aprecieze pentru România un procent foarte ridicatal ratei pirateriei pe Internet.

2. BitTorrent protocol de transfer de fiºiere tip P2P

BitTorrent reprezintã acel protocol de transfer de fiºiere în care existã un servercentral care coordoneazã acþiunile user-ilor (peers). Serverul central doar coordoneazãconexiunile, fãrã a avea cunostinþã de conþinutul fiºierelor distribuite (transmise/primite,uploaded/downloaded). Accesul la acest server central se face prin intermediul unui site(numit Tracker) care "mediazã" legãturile dintre utilizatori, înlesnind transferurile de date.Aceastã “mediere” se realizeazã prin intermediul fiºierelor “ .torrent”. Cheia psihologieiBitTorrent este cã userii care realizeazã operaþiunea de download (primire de fiºiere)realizeazã în acelaºi timp ºi operaþiunea de upload (transmitere de fiºiere). În aceastãmanierã, reþeaua este utilizatã în modul cel mai eficient. Userii realizeazã operaþiunea dedownload pentru o operã de la toþi ceilalþi useri care pânã în acel moment au copiattotal/parþial opera ºi sunt conectaþi în acel moment la reþea. Singura limitare cu privire laviteza de download/upload este datã de nivelul conexiunii la Internet pe care o are user-ul.

Prin analogie, pentru a descrie protocolul de transfer de fiºiere de tip BitTorrent,trebuie sã ne imaginãm un grup de oameni, stând într-o salã de bibliotecã. Fiecarepersoanã din aceastã salã poate în acelaºi timp sã vorbeascã ºi sã asculte orice altãpersoanã din salã. Fiecare din aceste persoane încearcã sã completeze copia unei cãrþi.Persoana A anunþã cã are paginile 1-10, 23, 42-50, ºi 75. Persoanele C, D ºi E au fiecarelipsã paginile pe care le are persoana A, ºi atunci ei sunt coordonaþi la persoana A, pentrua le da copii dupã paginile care le lipsesc. Persoana B anunþã cã are paginile 11-22, 31-37, ºi 63-70. Persoanele A, D ºi E îi spun persoanei B cã doresc copii ale paginilor sale,astfel cã persoana B le dã acestora copii ale paginilor sale. Acest proces continuã pânãcând toate persoanele din salã anunþã cã au toate paginile din carte. Persoanele din salãsunt coordonate unele cãtre altele, pânã când toþi au totul. Poate exista o persoanã dinsalã care are întreaga copie a cãrþii. Aceasta anunþã atunci cã nu are nevoie de nici o altã

3/6

paginã de la nici o altã persoanã. În situaþia datã, aceastã persoanã va da celorlaltepersoane nu toatã cartea, ci doar paginile care le lipsesc acestora. Persoana S va da, ladiferite persoane, diferite pagini, care acestora le lipsesc. În terminologia BitTorrent,persoana S este numitã SEED.

3. Definiþii utilizate în cadrul folosirii metodei BitTorrent

Tracker - Trackerul este un site care "mediazã" legãturile dintre utilizatori, înlesnindtransferurile de date.

Fiºier .torrent - Este un fiºier de mãrimi reduse, care conþine: - date despre arhivele/fiºierele componente ale materialului pentru download

(numãrul lor, mãrimea etc.); - date de identificare despre utilizatorul care a efectuat operaþiunea de

download.

Client de torrente - Un program pentru calculator care poate interpreta conþinutul fiºierelor

.torrent.

Leecher - Este un utilizator al trackerului care a început download-area unui material.

Seeder - Este un utilizator al trackerului care copiazã un material, astfel încât ceilalþiutilizatori pot sã downloadeze de la el, fracþiunile din material pe care acestale are în acel moment.

Peer - Denumire comunã pentru seederi ºi leecheri.

Ratio - Reprezintã raportul upload(Gb)/download(Gb).

Fiºier .nfo - Este un fiºier din componenþa oricãrui torrent de pe acest site-uri de tipTracker. Acesta conþine o descriere completã a materialului ºi, în cazulsofturilor, în general (ºi al jocurilor, în particular), conþine ºi un ghid deinstalare a respectivului soft, inclusiv eventualele seriale ºi CD-Key-urinecesare. Acest fiºier poate fi vizualizat de cãtre utilizatori, pânã ladownload-ul propiu-zis al operei.

În concluzie, orice reproducere de operã, în accepþiunea Legii 8/1996, careeste însoþitã sau are în componenþa sa fiºier(e) cu extensia .nfo, este o reproducereneautorizatã a operei.

4. Puncte atinse în constatãrile tehnico-ºtiinþifice, efectuate de ORDA,pentru evidenþierea faptelor de piraterie pe Internet, prin metodaBitTorrent

Pentru evidenþierea activitãþilor de piraterie pe Internet, prin metoda BitTorrent,raportul de constatare tehnico-ºtiinþificã are la bazã:

1. identificarea clientului de torrente folosit;2. identificarea numãrului, denumirii ºi mãrimii fiºierelor .torrent;

4/6

3. identificarea tipului ºi denumirii operelor care au fost reproduse princorespondenþã cu fiºierele .torrent;

4. identificarea denumirii site-ului, tracker-ului folosit pentru download-ul ºiupload-ul operelor identificate;

5. identificarea raþiei (raport download/upload) pentru operele reproduse(copiate) ºi în acelaºi timp comunicate, puse la dispoziþia publicului. Aºacum s-a arãtat mai sus, începutul copierii unei opere coincide cu începutulcomunicãrii, punerii la dispoziþia publicului a respectivei opere, fãrãposibilitate de intervenþie din partea utilizatorului.

Exemplu: În urma verificãrii unui hard disc, s-a constatat existenþa clientului de torrente(program pentru calculator) Bitlord. Accesarea acestui program a condus laidentificarea unui numãr de 2 fiºiere .torrent, cu urmãtoarele titluri, mãrime,datã ºi locaþie de reproducere:

Tabelul 1

Titlu fiºier Ext.Mãrime

fiºier

Datã

reproducere

fiºier

Locaþie

1408.2007.DVDR.NTSC.RoSubbed.torrent torrent 19,427 6/28/2007\Program

Files\BitLord\Torrents

Die.Hard.4.2007.DVDR.TELECINE.NTSC.

CUSTOM.RO-W TF.torrenttorrent 23,384 7/1/2007

\Program

Files\BitLord\Torrents

Total fiºiere: 2 (43 KB)

Urmare evidenþelor înregistrate în clientul de torrente Bitlord, s-a procedat laidentificarea fiecãrui tracker corespunzãtor fiecãrui fiºier tip torrent în parte,

5/6

precum ºi a tipului ºi titlurilor operelor care au fost download-ate(copiate/reproduse) ºi upload-ate (comunicate public/puse la dispoziþia publicului).

Datele sunt menþionate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2Titlu torrent Tip operã Titlu operã Tracker folosit

1408.2007.DVDR.NTSC.RoSubbed.torrent audiovizual 1408 www.torrentbits.ro

Die.Hard.4.2007.DVDR.TELECINE.NTSC.CUSTOM.RO-

W TF.torrentaudiovizual

Live Free or

Die Hardwww.torrentbits.ro

În continuare, s-a procedat la identificarea, pentru fiecare operã în parte, a datelorprivitoare la total download (mãrime date reproduse/stocate), total upload (mãrime datecomunicate/puse la dispoziþia publicului) ºi raþia (raport dintre total download ºi totalupload). Aceste informaþii sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 3

Titlu torrent Titlu operãTotal

Download

Total

Upload

Raþi

e

1408.2007.DVDR.NTSC.RoSubbed.torrent 1408 4,15 GB10,15

GB2,45

Die.Hard.4.2007.DVDR.TELECINE.NTSC.CUSTOM.RO-

W TF.torrent

Live Free

or Die Hard4,57 GB

25,80

GB5,65

Informaþii BitLord: Torrent-uri totale: 2Total downloadat: 8.72 GBTotal uploadat: 35.95 GBDin verificãrile efectuate asupra hard discului, s-a constatat cã cele 2 opere

audiovizuale au fost identificate ca fiind reproduse pe calea L:\112, aºa cum se vede înfigura anterioarã.

6/6

În mãsura posibilitãþilor, se procedeazã la identificarea torrentului cu titlul1408.2007.DVDR.NTSC.RoSubbed http://torrentbits.ro/:

Se analizeazã corespondenþa între fiºierele cu extensia .torrent ºi fiºierelecuprinzând operele corespunzãtoare acestora ºi stocate pe hard disc, atât din punct devedere al titlurilor, al datelor de stocare, cât ºi al conþinutului.

În concluzie, cele douã opere audiovizuale au fost reproduse (download înmãrime totalã de 8,72 GB) ºi comunicate public/puse la dispoziþia publicului (uploadîn mãrime totalã de 35,95 GB), fãrã acordul titularilor de drepturi, prin intermediulprotocolului de transfer de fiºiere BitTorrent, cu ajutorul clientului de torrenteBitlord.

6. Concluzii

Persoana care realizeazã reproducerea unei opere în calculator (copiere,download, stocare), operã protejatã prin drept de autor, încalcã dreptul patrimonialprevãzut de art. 13 din Legea nr. 8/1996 ºi intrã sub incidenþa art. 140 din aceeaºi lege.

Aceeaºi persoanã, din momentul începerii reproducerii unei opere, având în vederecã, în acelaºi timp, o ºi oferã, spre copiere, altor utilizatori ai sistemului, desfãºoarã ºiactivitatea de comunicare publicã/punere la dispoziþia publicului a operei respective ºi intrãsub incidenþa art. 139 din Legea nr. 8/1996.8

Nu se poate pune problema reproducerii unor opere pentru uz personal sau pentrucercul normal al unei familii, deoarece delimitarea cercului normal al unei familii presupuneneprejudicierea autorului sau titularului dreptului de exploatare. În spiritul legii, susþinemideea cã, prin cercul normal al unei familii, s-a considerat un grup restrâns de prieteni,cãruia i s-ar putea transmite copia operei ºi nicidecum un numãr de ordinul miilor depersoane, aºa cum este cazul numãrului de membri utilizatori ai unui Tracker.

Director adjunct Cristian OPREA,Direcþia Expertize ºi Constatãri,Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

http://torrentbits.ro/

Protejarea drepturilor de proprietate intelectuală

În domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, autoritatea vamală acţioneazăîn baza dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1383/203 al Consiliului din 22 iulie 2003privind intervenţia autorităţilor vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduceatingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum şi măsurile care trebuieaplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală aRegulamentului (CE) nr. 1891/2004 al Comisiei, din 21 octombrie 2004, de stabilire adispoziţiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 şi a Legii nr. 344/2005privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectualăîn cadrul operaţiunilor de vămuire.

Domeniul de aplicare: Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 se aplică tuturormărfurilor suspectate a încălca un drept de proprietate intelectualã şi care sunt: a) introduse pe teritoriul Comunităţii Europene pentru a fi puse în liberăcirculaţie, exportate sau reexportate, b) descoperite, cu ocazia unui control vamal efectuat asupra mărfurilor care intrăsau ies de pe teritoriul vamal comunitar, când sunt plasate sub un regim vamalsuspensiv, sau plasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber, având în vedere modul încare sunt definite aceste regimuri sau destinaţii vamale în Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 al Consiliului, din octombrie 1992, de instituire a Codului vamal comunitar.

Tipurile de drepturi de proprietate intelectuală care intră sub incidenţaRegulamentului (CE) nr. 1383/2003 sunt: marcă de produs sau de serviciu, indicaţiegeografică sau indicaţie de origine, desen şi model, brevet de invenţie, certificatsuplimentar de protecţie, soiuri de plante, drept de autor şi drepturi conexe. Mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală: a) mărfuri contrafăcute b) mărfuri pirat c) mărfuri care aduc atingere drepturilor asupra unui brevet de inventie sau unuicertificat suplimentar de protecţie ori unei indicaţii geografice sau unui brevet de soi.

Mărfuri contrafăcute: a) orice marfă, inclusiv ambalajul său, care poartă, fără autorizare, o marcăidentică ori care nu se deosebeşte în aspectele sale esenţiale de o marcă de produssau de serviciu legal înregistrată pentru acelaşi tip de marfă şi care, din acest motiv,încalcă drepturile titularului acestei mărci; b) orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu (inclusiv logo, etichetă,autoadeziv, broşură, instrucţiuni de utilizare sau document de garanţie care poartă unastfel de simbol), chiar dacă este prezentat separat şi care se află în aceeaşi situaţie cumărfurile prevăzute la lit. a;

c) orice ambalaj care poartă mărci de produse contrafăcute, prezentate separat,în aceleaşi condiţii ca şi mărfurile definite la lit. a);

Mărfuri pirat: toate copiile fabricate fără consimţământul titularului dreptului saual persoanei legal autorizate de acesta în ţară de producere şi care sunt executate,direct ori indirect, după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilorconexe ori al unui drept asupra modelelor şi desenelor industriale, dacă realizarea deastfel de copii ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate intelectuală respectiv.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuală au posibilitatea de a depune laAutoritatea Naţională a Vămilor o cerere de intervenţie a autorităţii vamale. Cererea de intervenţie a autorităţii vamale se depune la sediul AutorităţiiNaţionale a Vămilor – Bucureşti, str. Matei Millo nr. 13, sector 1. Documente care trebuie să fie ataşate cererii de intervenţie:

Declaraţia solicitantului cererii, întocmită conform anexei IB sau a anexei II Bla Regulamentul (CE) nr. 1891/2004, după caz: a) Pentru drepturile de proprietate intelectuală care se înregistrează, o copie acertificatului de înregistrare la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM),Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) sau Oficiul de Armonizare aPieţei Interne (OHIM), după caz, sau dovada că a fost depusă cererea de înregistrare; b) Pentru drepturile de autor şi drepturile conexe, orice dovadă care atestăcalitatea de autor; c) Procură, atunci când e cazul; d) Documentul în baza căruia orice altă persoană este autorizată să utilizezedreptul de proprietate intelectuală, dacă e cazul.

Cererea de intervenţie, întocmită, după caz, conform anexei I sau II laRegulamentul (CE) nr. 1891/2004, se depune în 2 exemplare şi trebuie să conţină toateinformaţiile necesare depistării mărfurilor care încalcă un drept de proprietateintelectuală. Pentru procesarea cererii de intervenţie autoritatea vamală nu percepe taxă. Autoritatea vamală soluţionează cererea de intervenţie în termen de 30 zilelucrătoare şi trimite titularului dreptului exemplarul 2 al cererii respective, menţionânddecizia sa. Dacă cererea de intervenţie nu conţine informaţiile sau documentele obligatorii,autoritatea vamală poate refuza cererea de intervenţie. În situaţia în care cererea de intervenţie este acceptată, aceasta este valabilăcel mult 1 an de la data depunerii la Autoritatea Naţională a Vămilor, cu posibilitate deprelungire.

Intervenţia autorităţii vamale: a) în baza unei cereri de intervenţie a autorităţii vamale, depuse de titularuldreptului; b) din oficiu.

În cazul în care autoritatea vamală are suspiciunea că bunurile prezentate lavămuire sunt susceptibile de încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, vasuspenda punerea în liberă circulaţie a bunurilor respective sau le va reţine, pentru operioadã de 10 zile lucrătoare, cu posibilitatea de prelungire, în cazuri întemeiate, cu încă 10 zile lucrătoare. În cazul bunurilor perisabile, perioada va fi de trei zilelucrătoare, fără posibilitate de prelungire. Autoritatea vamală va informa titularul de drept şi declarantul sau deţinătorulbunurilor, despre intervenţia sa. Procedura simplificată (art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003): mărfurilecare încalcă un drept de proprietate intelectuală pot fi distruse după expirareatermenului de 10 zile lucrătoare (3 zile lucrătoare pentru mărfurile perisabile) de laprimirea notificării de către titularul dreptului, dacă sunt îndeplinite cumulativurmătoarele condiţii: a) titularul dreptului informează autoritatea vamală că mărfurile respective îiîncalcă drepturile de proprietate intelectuală b) titularul dreptului prezintă acordul scris al deţinătorului / destinatarului /declarantului mărfurilor că abandonează aceste mărfuri; acest acord de abandon poatefi prezentat autorităţii vamale direct de deţinătorul/destinatarul/ declarantul mărfurilor.Acest acord se va considera acceptat în cazul în care deţinătorul / destinatarul /declarantul mărfurilor nu se opune în mod expres, în scris, suspendării operaţiunii devămuire şi/sau reţinerii mărfurilor.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile necesare aplicării procedurii prevăzute la art.11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 (procedura simplificată) şi dacă titularuldreptului notifică autoritatea vamală că a fost iniţiată o procedură judiciară (acţiunecivilă sau plângere penală) instanţa de judecată va stabili dacă mărfurile respective încalcă un drept de proprietate intelectuală. În acest caz, autoritatea vamală reţinemărfurile pănă la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă şi irevocabilă.

În perioada 1 ianuarie 2008 - 30 septembrie 2008, în cadrul operaţiunilor devămuire, lucrătorii vamali au suspendat operaţiunea de vămuire în 297 de cazuri pentrumărfurile ce încălcau un drept de proprietate intelectuală.În urma controalelor efectuateau fost reţinute 17.605.857 bucăţi articole dovedite a încălca un drept de proprietateintelectuală.

Nr.crt Denumire produs Cantitate (bucăţi )1. Cosmetice 381.0872. Îmbrăcăminte 671.1223. Ceasuri 2074. Gablonţuri 1905. Marochinarie 63.9956. Încălţăminte 260.6157. Prosoape 7.6928. Ţigarete 16.074.200

Nr.crt Denumire produs Cantitate (bucăţi )9. Medicamente 12.35410. Ambalaje 90.16011. Telefoane mobile 36212. Huse telefoane 1.87013. Ochelari 5.36714. Jucării 5.59015. Huse scaun 29716. Piese auto 27.74417. Ghiozdane 62518. Mape documente 2.400

În perioada menţionată, autoritatea vamală a distrus 2.511.075 bucăţi articole

contrafăcute.Au fost depuse, analizate şi acceptate de autoritatea vamală 516 cereri de

intervenţie depuse de titularii drepturilor de proprietate intelectuală, dintre care 169cereri de intervenţie comunitare.

În data de 14.03.2008, la biroul vamal Otopeni, ca urmare a analizei de risc,lucrătorii vamali au descoperit 6.000 buc. medicamente VGR 100 PFIZER dovedite aîncălca drepturile de proprietate ale titularilor mărcii VGR 100. Mărfurile aveau ca ţarăde origine China şi erau destinate unei persoane fizice cu domiciliul în Buzău.autoritatea vamală a notificat titularul dreptului de proprietate intelectuală înconformitate cu art.9 din Legea nr.344/2005.Titularul dreptului de proprietateintelectuală a informat în scris Autoritatea Vamală, conform art.10 din Legeanr.344/2005, că mărfurile reţinute aduc atingere dreptului de proprietate intelectualăasupra mărcii VIAGRA şi urmează a fi distruse.

În data de 12.03.2008, la biroul vamal Constanta Sud, ca urmare a analize derisc, lucrătorii vamali au descoperit 202.542 buc. articole cosmetice dovedite aîncălca drepturile de proprietate ale titularilor mărcilor Boss Hugo Boss, Chanel,Burberry, Acqua di Gio, Kenzo, Lancome, Maybelline, Nivea şi Dove. Mărfurileaveau ca ţară de origine China şi erau în tranzit catre Ucraina. Valoarea estimativă amărfurilor era de 2.025.420 EURO. Autoritatea vamală a notificat, în 14.03.2008,titularii drepturilor de proprietate intelectuală, cat şi declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor asupra reţinerii în conformitate cu prevederile

art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectăriidrepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (art. 9).Pe baza cererii de intervenţie acceptate şi, când este cazul, după consultarea titularuluidreptului, autoritatea vamală reţine mărfurile susceptibile a aduce atingere unui dreptde proprietate intelectuală şi/sau suspendă operaţiunea de vămuire, notificând în scrisaceastă măsură atât titularului dreptului, cât şi declarantului/deţinătorului/destinataruluimărfurilor.).

În data de 25.03.2008, societatea x a contestat măsura reţinerii mărfurilorconform art 10 alin. 5 din Legea nr.344/2005.

Reprezentantul titularilor de drepturi de proprietate intelectuală HugoBoss, Chanel, Burberry, Acqua di Gio, Kenzo, Lancome, Maybelline aformulat plângere penală împotriva persoanelor responsabile.

În data de 25.07.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa atransmis autorităţii vamale rezoluţia nr.314/P/2008, de neîncepere aurmăririi penale.

Pentru mărfurile reţinute au fost îndeplinite condiţiile cumulativeprevăzute la art.10 din Legea nr.344/2005, autoritatea vamală urmând a luatoate măsurile ce se impun pentru distrugerea mărfurilor.

În data de 26.05.2008, la biroul vamal Constanţa Sud, ca urmare a analizei de

risc, lucrătorii vamali au descoperit 22.540 buc. articole de îmbrăcăminte dovedite aîncălca drepturile de proprietate ale titularului mărcii PUMA. Mărfurile aveau ca ţară deorigine Vietnamul şi erau în tranzit.Valoarea estimativa a mărfurilor era de 225.400EURO.

Autoritatea vamală a notificat titularul dreptului de proprietate intelectuală,cât şi declarantul/ deţinatorul/destinatarul mărfurilor asupra reţinerii, înconformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unelemăsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectualăîn cadrul operaţiunilor de vămuire.

Titularul dreptului de proprietate intelectuală a informat în scris autoritatea vamală,conform art.10 din Legea nr.344/2005, că mărfurile reţinute aduc atingere dreptului deproprietate intelectuală asupra mărcii PUMA şi urmează a fi distruse. A fost întocmitdosarul penal nr.637/P/2008, la sesizarea din oficiu a organelor de poliţie.


Pentru mărfurile reţinute au fost îndeplinite condiţiile cumulative prevăzutela art.10 din Legea nr.344/2005, autoritatea vamală urmând a lua toatemăsurile ce se impun pentru distrugerea mărfurilor.

În data de 09.05.2008, la biroul vamal Constanţa Sud, ca urmare a analizei derisc, lucrătorii vamali au descoperit 10.535 buc.articole de marochinărie dovedite aîncălca drepturile de proprietate ale titularilor mărcilor D&G, LEVI`S, DIESEL, ARMANI,GUCCI, VERSACE, HARLEY DAVIDSON. Mărfurile aveau ca ţară de origine China şierau în tranzit catre Ucraina. Valoare estimativă a bunurilor era de 105.350 EURO.

Autoritatea vamală a notificat titularurii drepturilor de proprietateintelectuală, cât şi declarantul/ deţinătorul/destinatarul mărfurilor asupra reţinerii,în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele măsuripentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadruloperaţiunilor de vămuire.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuală au informat în scris autoritateavamală, conform art.10 din Legea nr.344/2005, că mărfurile reţinute aduc atingeredrepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor D&G, LEVI`S, DIESEL, ARMANI,GUCCI, VERSACE, HARLEY DAVIDSON şi urmează a fi distruse. A fost întocmitdosarul penal nr.551/P/2008, la sesizarea din oficiu a organelor de poliţie.


Pentru mărfurile reţinute au fost îndeplinite condiţiile cumulative prevăzutela art.10 din Legea nr.344/2005, autoritatea vamală urmând a lua toatemăsurile ce se impun pentru distrugerea mărfurilor.

În data de 09.05.2008, s-a prezentat în terminalul de marfă Albiţa un autocamionîncărcat cu 29 de paleţi plăci carton ondulat, de la o societate comercială din Chişinăupentru o societate din Romania- Buzău. Pentru marfa respectivă s-a depus declaraţievamală de tranzit la o vamă din Buzău.La controlul vamal s-au găsit 204.500 pacheteSUPERKINGS, inscripţionate pe exteriorul cartuşului cu Made în England, ascunse îninteriorul paleţilor de marfă, prin decuparea interioară a acestora. Autoritatea vamalăa notificat titularurii drepturilor de proprietate intelectuală, cât şi declarantul/detinatorul/destinatarul mărfurilor asupra reţinerii, în conformitate cu prevederileart.9 din Legea nr.344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectăriidrepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire.

Titularul dreptului de proprietate intelectuală a informat în scris autoritatea vamală,conform art.10 din Legea nr.344/2005, că mărfurile reţinute aduc atingere dreptului deproprietate intelectuală asupra mărcii SUPERKINGS. A fost întocmit dosarul penal493/P/2008, la sesizarea din oficiu a organelor de poliţie.

În data de 21.06.2008, la DJAOV Giurgiu, lucratorii vamali au descoperit 26.191buc. cosmetice dovedite a încălca drepturile de proprietate ale titularului mărcilorARMANI, KENZO, BOSS, LACOSTE, CACHAREL, VERSACE, GUCCI. Mărfurileaveau ca ţară de origine Turcia şi erau destinate unei societăţi cu sediul înBucureşti.Valoarea estimativă a marfurilor era de 261.910 EURO. Autoritatea vamalăa notificat titularurii drepturilor de proprietate intelectuală, cât şi declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor asupra reţinerii, în conformitate cu prevederileart.9 din Legea nr.344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectăriidrepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuală au informat în scris autoritateavamală, conform art.10 din Legea nr.344/2005, că mărfurile reţinute aduc atingeredrepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor RMANI, KENZO, BOSS,LACOSTE, CACHAREL, VERSACE, GUCCI. şi urmează a fi distruse.

În data de 09.07.2008, la biroul vamal Constanţa Sud, ca urmare a analizei derisc, lucrătorii vamali au descoperit 32.796 per.pantaloni dovediţi a încălca drepturilede proprietate ale titularului mărcii DIESEL. Mărfurile aveau ca ţară de origine China şierau în tranzit către Ucraina. Valoarea estimativa a bunurilor era de 491.940 EURO.

Autoritatea vamală a notificat titularul dreptului de proprietate intelectuala, cât şideclarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor asupra reţinerii, în conformitate cuprevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele masuri pentru asigurarearespectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor devămuire.

Titularul dreptului de proprietate intelectuală a informat în scris autoritateavamală, conform art.10 din Legea nr.344/2005, că mărfurile reţinute aduc atingeredreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii DIESEL şi urmează a fi distruse.

În data de 15.07.2008, la biroul vamal Constanţa Sud, ca urmare a analizei derisc, lucrătorii vamali au descoperit 29.315 buc. articole îmbrăcăminte dovedite aîncălca drepturile de proprietate ale titularului mărcilor ADIDAS, PUMA şi NIKE,.Mărfurile aveau ca ţară de origine China şi erau în tranzit. Valoarea estimativă amarfurilor era de 439.725 EURO.

Autoritatea vamală a notificat titularurii drepturilor de proprietate intelectuală, câtşi declarantul/ deţinătorul/destinatarul mărfurilor asupra reţinerii, în conformitatecu prevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarearespectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor devămuire.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuală au informat în scris autoritateavamală, conform art.10 din Legea nr.344/2005, că mărfurile reţinute aduc atingeredrepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor ADIDAS, PUMA şi NIKE şibunurile urmează a fi distruse.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuală auinformat în scris autoritatea vamală conform art.10 dinLegea nr.344/2005 că mărfurile reţinute aduc atingeredrepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor NIKE,ADIDAS, PUMA, KAPPA şi bunurile urmează a fi distruse.

În data de 04.08.2008, la biroul vamal Constanţa Sud, ca urmare a analizei derisc, lucrătorii vamali au descoperit 27.192 perechi încălţăminte sport dovedite aîncălca drepturile de proprietate ale titularului mărcilor NIKE, ADIDAS, PUMA, KAPPA.Mărfurile aveau ca ţară de origine China şi erau în tranzit către Germania. Valoareaestimativă a bunurilor era de 1.087.680EURO.

Autoritatea vamală a notificat titularurii drepturilor de proprietate intelectuală, câtşi declarantul/ deţinătorul/destinatarul mărfurilor asupra reţinerii, în conformitatecu prevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarearespectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor devămuire.

buletin de jurisprudenţă în domeniul proprietăţii intelectuale

Documents