Tema 1: Introducere în analiza macroeconomică

1. Relaţiile dintre microeconomie şi macroeconomie.2. Necesitatea studiului macroeconomic.3. Concepte de baza şi poblemele supuse cercetării macroeconomice.4. Metode specifice de analiză macroeconomică

1. Relaţia dintre microeconomie si macroeconomie. Diversitatea formelor în care se desfăşoară activitatea economică umană au determinat necesitatea studierii acesteia la două niveluri: micro şi macro. Din aceste considerente în teoria economică sau consolidat două discipline principale:*microeconomia *macroeconomia Macroeconomia analizează modalităţile de funcţionare a economiei naţionale privite în ansamblu. O astfel de cercetare se efectuează prin intermediul asigurării condiţiilor necesare pentru:-creşterea economică stabilă,-utilizarea integrală a resurselor,-minimizarea nivelului inflaţiei,-echilibrul balanţei de plăţi. În acest context teoria macroeconomică este menită să asigure coordonarea obiectivelor de scurtă şi lungă durată, alegerea insrumentelor şi elaborarea strategiilor alternative ale politicii macroeconomice a statului. Macroeconomia se concentrează asupra celor mai semnificativi factori care determină politica bugetar-fiscală şi monetar-creditară dintre acestea în primul rînd pot fi menţionaţi: Dinamica ratei dobânzii şi a investiţiilor Starea bugetului de stat a balanţei de plăţi a ţării Nivelul salariilor.Spre deosebire de microeconomie, macroeconomia:1. Nu se ocupa de detaliile comportamentului idividual al subiecţilor economici şi reduce detaliile complicate ale economiei la elementele esenţiale ce pot fi supuse controlului.2. Se ocupă de piaţa bunurilor în ansamblul ei tratînd pieţele diferitor bunuri fără a lua în considerare deosebirile dintre ele iar toate pieţele sunt tratate ca o singură piaţă.3. Cercetează unele variabile economice fundamentale care în microeconomie se consideră cunoscute. Astfel dacă în microeconomie se consideră că venitul consumatorului este dat şi accentul se pune pe realizarea acestuia în diferite bunuri, în macroeconmie nivelul total al venitului şi cheltuielile sunt variabile ce trebuie studiate.4.Macroec. utilizeaza pentru analiză mărimi agregate, ce caracterizează economia ca un tot întreg (PNB sau PIB, nivelul mediu al preţurilor, nivelul inflaţiei şi şomajului.)

2. Necesitatea studiului macroeconomic. Termenul de macroec. este introdus în circuitul ştiinţific în anul 1933 de către economistul englez Ragner Frish. Însă părintele sau fondatorul macroec. a fost J.M.Keynes (1883-1946). În lucrarea sa “Teoria generală a mîinii de lucru a dobînzii şi a banilor” (1936) conturează aria şi problemele de bază ale macroec.

1

Macroec. operează cu mărimi globale denumite “agregate” cum ar fi: PIB, PNB,VN, masa monetară, cererea agregată şi ofertă agregată, nivelul mediu al preţurilor şi rata inflaţiei, rata şomajului, consumul total, investiţii totale. Macroec. include în aria preocupărilor sale nu numai studierea caracterului funţionării economiei naţionale ca un ansamblu ci şi elaborarea unor recomandări, ştiinţific argumentate, de politica economică. Cu ajutorul acestor politici, deja mai bine de jumătate de secol, guvernele fac faţă problemelor pe care piaţa nu este în stare să le rezolve în mod automat. Necesitatea analizei macroeconomice constă în urmatoarele:- problemele analizate în macro. se referă la aspectul practic (ecnomic) al fiecărui individ.- creşterea conştiinţei politice legate de alegerile sociale. Problemele macroec. joacă un rol important în realizarea relaţiilor economice internaţionale, pentru a prognoza dezvoltarea economiei naţionale pe o perioadă indelungată de timp e necesar de a analiza dinamica principalelor indicatori macroec. în perioda precedentă. 3. Concepte de bază şi probleme supuse cercetării macroeconomice. Concepţiile macroec. promovate privind rolul statului în economie permite de a evidenţia trei şcoli: 1. Şcoala liberalistă susţine că pieţele funcţionează cel mai bine atunci cînd sunt lăsate libere. 2. Şcoala intervenţionalistă susţine că intervenţia statului poate îmbunătăţi în mod semnificativ fucţionarea economiei mai ales a economiei rigide care se reglează greu, cu un sistem de informare slab dezvoltat sau cu tradiţii sociale libere pe piaţă. 3. Şcoala neoclasică promovează atît idei liberale cît şi intervenţionaliste. Ea pledează pentru o politică mai liberală, dar cu intervenţia statului strict necesară pentru asigurarea unei creşteri economice echilibrate. Din punct de vedere al orizontului de timp în care se cercetează funcţionarea economiei în macroeconomie se desting urmatoarele idei:1. clasică este considerată o analiză a creşterii economice într-o perioadă lungă de timp, reese din flexibilitatea preţurilor care exminează modelul de piaţă relativ liberă2. keinesistă - analizează perioada scurtă de timp a funcţionării economiei şi se bazează pe rigiditatea relativă a preţurilor.În teoria macroeconomică indiferent de orientarea ei se conturează o concepţie de bază unanim acceptată. Modelul nominalizat nu are particularităţile naăţionale. Specifice pentru diferite ţări pot fi doar valorile coeficienţilor empirici şi formele concrete ale dependeţelor dintre variabilele macroec. grupatea în variabile: a. ale stocului ;b. ale fluxurilelor. Variabelele ale stocului caracterizează starea obiectului de cercetare la o anumită dată (numărul total al comenzilor, al volumului capitalului în economie, volumul datoriei de stat etc.) Variabile ale fluxului caracterizează evidenţa obiectului de cercetare într-o anumită unitate de timp de derulare propriu zisă a proceselor şi fenomenelor economice (volumul anual al investiţiilor, numărul persoanelor care şi-au pierdut locul de munca în timpul trimestrului).

2

Interdependenţa între stocuri şi fluxuri constituie baza modelului macroec. al fluxurilor circulare. În forma elementară modelul include două tipuri de subiecţi economici (menaje, firme) şi nu presupune intervenţia statului în economie, precum şi careva relaţii cu lumea externă. Practic, în aşa caz e vorba de o economie închisă fără sector guvernamental. Mărimea totală a producţiei firmelor în expresie bănească este egală cu mărimea totală a veniturilor menajelor. În forma generală (în cazul unei economii deschise cu sectorul guvernamental) modelul fluxurilor circulante e mai complicat. În el se reflectă utilizarea veniturilor menajelor în alte scopuri decît procurarea produselor fabricate în interiorul ţării (impozitele, procurarea mărfurilor de import ect.). Totodata apar mijloace suplimentare în formă de investiţii , cheltuieli guvernamentale şi export. Pentru definirea obiectului de studiu al macroec. este binevenită determinarea problemelor actuale legate de ea. Ele sunt de ordin comercial, monetar, financiar , interne şi externe. Printre cele mai importante probleme macroeconomice în epoca contemporană se înscriu:1. asigurarea echilibrului economic dintre cererea agregată şi oferta agregată;2. creşterea economică;3. ocuparea deplină a resurselor de muncă;4. asigurarea economiei naţionale cu monedă în cantităţi şi structurile cerute de mersul normal al fluxurilor economice reale;5. dirijarea proceselor economice de către stat prin intermediul diferitor politici economice;6. asigurarea pe termen lung a unei balanţe comerciale de plăţi externe echilibrate;7. integrarea problemelor macroeconomice în strategii globale; Orice problemă macroec. Poate avea mai multe aspecte decît cel economic: aspect social politic, demografc. În plus orice problemă macroeconomică poate avea doua aspecte: pozitiv şi negative, unul din care caracterizează sensul progresist al evoluţiei, altul care intrerupe temporar scopul macroeconomic. În realizarea sarcinilor pe care le urmăreşte, macroeconomia cercetează:mecanismul de funcţionare a economiei naţionale;cauzele, tipurile şi mecanismele apariţiei insuficienţei resurselor macroeconomice; formele structurale şi rezultativitatea macroeconomică;utilitatea socială a totalităţii bunurilor la nivel macroeconomic. Macroec.concretizează cu prioritate către analiza calitativă a mecanismului de funcţionare al economiei naţionale, a corelaţiilor dintre variabilele macroec., punînd un accent deosebit pe aspectele de măsurare inflaţioniste directe şi indirecte dintre acestea în vederea fundamentării ştiinţifice a deciziilor de politică macroec. Macroec.se ocupă, deci, cu studiul structurii funcţionalităţii şi comportamentului de ansamblu al sistemului economiei naţionale în strînsă legatură cu sistemul economiei mondiale şi cu mediul înconjurător.

4.Metodele specifice de analiză macroeconomică. Ca orice ştiinţă macroeconomia dispune de o metodă proprrie de cercetare. Fiind o ştiinţă tînără, ea a împrumutat mai multe instrumente şi tehnici de la alte ştiinţe anterior constituite. Baza metodologică a ştiinţei macroec. este totuşi dialectica şi legităţile ei

3

(unitatea şi lupta contrariilor, legea trecerii cantităţii în calitate, legea negării negaţiei). Printre metodele dialecticii utilizate în macroec. pot fi numite: metoda deducţiei, inducţiei, analiza comparativă, relaţia cauză-efect etc. Din acestea pe larg se foloseşte modelarea proceselor economice. Cu ajutorul acestei metode se creează modele economice care presupun teorii simplificate cu ajutorul cărora se prezintă o anumită situaţie economică. În model deseori în forma matematizată se exprima corelaţia dintre diferite variabile economice:a. exogene – care se introduc din afară;b. endogene – se formează în interiorul modelului şi reprezintă rezultatul final. Din metodele statistice pe larg se foloseşte metoda agregării care presupune unirea elementelor dintr-o totalitate de fenomene într-un tot întreg şi formarea agregatului (sunt 4 agregate: antreprenoriat, menagele, statul, mediul extern; 4 pieţe: piaăţa marfară, piaţa muncii, piaţa monetară, piaţa hîrtiilor de valoare). Cele mai importante instrumente de cercetare macroec. sunt instrumentele economice, matematice şi psiho-socilogice. Pe lîngă aceste metode în macroec. cu succes se utilizeaza abordarea sistemică.

Sistemul economiei naţionale este un sistem complex, avînd în componenţa sa mai multe subsisteme ce interacţionează între ele într-un mediu economic comun. Printre subsistemele de bază pot fi numite: totalitatea agenţilor economici (producători şi consumatori); resursele naturale (atrase şi neatrase în activitatea economică); resursele materiale acumulate; potenţialul uman; stocuri de ştiinţă şi tehnologie; stocul de învăţămînt şi sănătate; stocul de cultură; rolul statului în economia naţională; principiul de repartiţie a averii naţionale. Specificul analizei macroec. consta în faptul că în procesul de elaborare a politicilor macroec. trebuie să ţină cont de factorul “lagul timpului” (întîrzierea). Pentru economie, lagul reprezintă perioada de timp de la momentul investirii anumitor mijloace sau elaborarea politicilor macroec. pîna la primirea rezultatului (efectul de la acţiunea acestei politici). Unele şcoli macroec. în elaborarea politicilor sale iau în consideraţie factorul aşteptărilor raţionale (comportamentul rational), care se bazează pe un anumit nivel de informare ecomomică şi cunoştinţe economice a populaţiei în domeniul economic. Estimările se fac prin intermediul indicatorilor ca produsul intern brut (PIB), sau produsul naţional brut(PNB), produsul intern net(PIN),sau produsul naţional net, venitul naţional (VN). Toţi indicatorii macroeconomici se analizează folsind expresia lor valorică absolută şi relativă.

1. Piata marfara

Piata muncii

3. Piata monetaraa

4. Piata hirtiilor de valoare

4