introducere i de - arsociologie.ro

Introducere

Violen a tinerei genera ii este în cre tere, din ce în ce mai mul i tineri folosind-o ca pe un comportament interpersonal obi nuit. Ei manifest un nivel sc zut al controlului de sine, au tendin a de a devia cu u urin de la principiile morale i etice, sfidând normele i regulile. Dac în 1990 num rul minorilor

cu vârste între 14 i 18 ani cerceta i de poli ie era de 5.490, în 2007 num rul acestora a ajuns la 14.310 (Voineagu, 2008).

Adolescen a corespunde, conform lui Se- losse (1978), unei perioade de vulnerabilitate biologic , psihic i social . Cusson (2002) afirma, pe bun dreptate, despre adolescent c : „…a ezat între dou scaune, între familia sa de origine, de care se deta eaz , i cea pe care nu a întemeiat-o înc , între coal , care, de cele mai multe ori nu-l mai intereseaz , i pia a muncii, care îl prime te cu reticen , adolescentul profit de multe ori

de libertatea pe care i-o acord adul ii i de toleran a lor vag îngrijorat ” (p. 27).

Abordarea criminalit ii – indiferent de vârsta la care se comite o infrac iune, un act antisocial, dar mai ales când se vorbe te despre delincven a juvenil i despre recidiv , în sensul criminologic de reiterare a infrac iunii – se face fie din perspectiva unui model atomist, fie din cea a unui model holistic. Op iunea pentru unul dintre aceste dou modele are consecin e importante asupra strategiei reabilit rii i, în mod direct, i asupra efectelor încarcer rii i a valorii recu- perative a izol rii individului infractor.

Modelul atomist (Clear, 1996) prive te crima ca pe un fenomen al individului sau indivizilor, considerând infractorul un actor individual al c rui comportament este izolat de mediu. Op iunea pentru acest model face ca, în procesul de reabilitare, el s fie tratat ca unitate de analiz , s fie supus unei diag- noze, în urma c reia s fie clasificat în func-

ie de i pe baza tr s turilor sau atributelor lui de personalitate. Politicile încarcer rii, în multe ri occidentale i, mai timid, la noi, pun accentul pe motiva iile celor care se angajeaz în acte antisociale, independent, deci, de contextul în care ei tr iesc.

Ca o alternativ la modelul atomist s-a dezvoltat viziunea holistic , conform c reia individul infractor tr ie te într-un context concret, intr i se manifest în interac iuni sociale i interpersonale i r spunde la circumstan ele i provoc rile vie ii în func ie de acest context i de felul în care el în elege consecin ele comportamentului s u. Adep ii modelului holistic (E. Durkheim, L. Dumont, A. Adler, E. Morin, M. Levine, E. Borin, P. Brantingham etc.) aduc ca argument faptul c , în ciuda faptului c tendin a i prac- tica încarcer rii au crescut, nu s-a observat i o sc dere a ratei criminalit ii.

Din punctul de vedere criminologic, recidivismul reprezent una dintre caracteristicile fundamentale ale fenomenului criminalit ii, în societatea contemporan . Analiza cauzelor care declan eaz acest fenomen ar putea fi extrem de important pentru în ele- gerea lui, pentru c , în general, apari ia recidivismului este rezultatul acelora i cauze care determin fenomenul criminalit ii în întregul s u: un statut socioeconomic precar, un nivel educa ional sc zut, dependen a de alcool, omajul, deficien e în organizarea social i politic , func ionarea ineficient a justi iei penale, un sistem de sanc ionare re- lativ clement, confuzie social , elementele de natur genealogic , mediul înconjur tor etc. (Mateu , 1993).

Cât prive te dreptul penal, acela i autor ne arat c recidiva intereseaz , în primul rând, sub aspectul individualiz rii judiciare a pedepsei, deoarece conduce la un tratament sanc ionator agravat pentru infractorul care are calitatea de recidivist.

În ultimii ani, justi ia pentru minori din România s-a confruntat cu mai multe dificult i, ca urmare a schimb rii de orientare, în sensul c , de la centrarea pe justi ia retributiv , s-a trecut la un model în care comu- nitatea are rolul cel mai important în actul de justi ie, reinser ia social a minorilor delinc-

ven i fiind o prioritate (R dulescu i Dâm- boianu, 2008). Speciali tii din domeniu au ajuns la concluzia c este necesar schimbarea în politica penal de sanc ionare i tratament, în ceea ce prive te criminalitatea juvenil din România, prin acordarea unei aten ii sporite modalit ilor de prevenire i interven- ie i prin introducerea în legisla ia penal a

practicilor i principiilor justi iei restaurative, justi ie care are drept scop cre terea num - rului de minori delincven i care beneficiaz de sanc iuni neprivative de libertate (S.M. R dulescu, D. Banciu, C. Dâmboeanu, 2006). Principiile justi iei restaurative au la baz negocierea, medierea, repara ia, responsa- bilitatea, voluntariatul, spiritul comunitar, remedierea i preven ia timpurie. Prin urmare, greut ile cu care s-a confruntat justi- ia pentru minori din România au constat

atât în schimbarea de orientare, cât i în schimbarea institu ional , legislativ . Renun- area la modul strict retributiv de a face

justi ie i adoptarea celui restaurativ implic un proces amplu i flexibil, compatibil cu standardele europene în domeniu.

Cre terea delincven ei juvenile i a tendin ei minorilor români de a reitera acti- vitatea infrac ional a justificat colaborarea Departamentului de Psihologie din cadrul Institutului de filosofie i Psihologie cu Ser- viciul de Proba iune, Ministerul Justi iei, pentru a investiga factorii de risc pentru vulnerabilitatea minorilor i tinerilor la reite- rarea infrac iunilor.

În contextul justi iei penale, recidivismul poate fi definit ca o întoarcere a unui individ la comportamentul infrac ional, dup ce a fost condamnat pentru o infrac iune anterioar , judecat i (prezumabil) reeducat. Recidiva denot , din partea agentului infractor, persis- ten a în voin a de a înc lca legea penal . Cei mai importan i factori de risc sau predictori ai recidivei, reliefa i de cercet rile actuale în domeniu – Farrington i Tarling, 1985; Gendreau et al., 1997 – sunt vârsta i num - rul de condamn ri anterioare. Autorii men- iona i afirm c probabilitatea de recidiv

la b rba i cre te dup fiecare infrac iune pe care o comit (cu 0,54%, dup a doua infrac- iune i cu pân la 0,80%, dup a patra).

128 M. Micle, D. Săucan, A. Liiceanu, Dimensiuni psohosociale în recidiva minorilor delincvenţi

Al i factori de risc corela i cu recidiva sunt: vârsta la prima condamnare, tipul de infrac- iune pentru care un individ este condamnat,

genul (sexul) condamnatului. Pe lâng ace ti indicatori personali sau de istorie infrac- ional , exist i o serie de variabile sociale

care coreleaz cu recidiva: statusul marital, situa ia locuirii, abuzul de droguri/alcool, probleme de rela ionare (Hare, 2002). Într-o metaanaliz menit s determine puterea de predic ie a factorilor de risc i a instru- mentelor de estimare a riscului de recidiv , Gendreau i colaboratorii s i (1996) au structurat factorii statici i dinamici, dup cum urmeaz : predictori statici – vârsta, istoria infrac ional (antecedentele penale, supravegherea, executarea unor pedepse privative de libertate, condamn rile anterioare), istoria comportamentului antisocial (antecedente penale, condamn ri anterioare, abuzul de substan e, comportament agresiv, probleme comportamentale acas sau/ i la coal , anturaj delincvent), factori familiali (infrac ionalitate, comportament antisocial, abuzul de substan e la p rin i sau al i membri ai familiei; practici inadecvate de cre terea copilului, conflict, abuz; structura familiei – separarea de p rin i, familii destr mate), genul (sexul), func ionarea intelectual (scoruri la teste de inteligen , dificult i de înv are, nivelul aptitudinii de citire), originea social (statutul socioeconomic al p rin ilor – ocupa ia, educa ia i venitul p rin ilor); predictori dinamici – personalitate antisocial / sociopat /psihopat (atestat prin teste i scale), tulbur ri de personalitate sau indicii despre o gândire egocentric , grupul de prieteni (socializare cu al i infractori), nevoi criminogene (atitudini antisociale, mod inadecvat de petrecere a timpului liber, educa ie precar , statut ocupa ional, autoritatea, comportament inadecvat în penitenciar, conflicte interpersonale, conflicte în familie), probleme personale (anxietate, depresie, nevroz , stim de sine sc zut , antecedente psihia- trice, episoade psihotice, tentative de sinu- cidere), elemente de natur social (status marital, nivelul educa iei, istoria locurilor de munc , venitul, mobilitatea spa ial ), abuzul de substan e (alcool sau/ i drog).

Metode de cercetare Cercetarea noastr s-a desf urat în dou etape.

Într-o prim etap , am stabilit urm - toarele obiective: identificarea ponderii variabilelor relevante – factori de risc – în recidiva la minori i tineri; surprinderea crosstabula iilor existente între variabilele investigate.

Ipotezele verificate în aceast prim parte a studiului sunt: exist diferen e semnificative în ceea ce prive te motiva ia minorului la s vâr irea infrac iunii; repetarea infrac- iunilor coreleaz semnificativ cu abandonul colar, slabele performan e colare sunt „favo-

rabile” comiterii infrac iunilor; tipul familiei – disfunc ional /func ional , condi iile de locuit – bune/decente sau, dimpotriv , improprii, climatul familial – pozitiv/negativ reprezint factori de risc relevan i în delincven a juvenil i traiectoria infrac ional a tinerilor; comportamentul membrilor familiei (prosocial/antisocial) al tân rului infractor i rela ia acestuia cu familia (comportament afectiv i suportiv sau, dimpotriv , negativ) se constituie în factori de risc în delincven a juvenil a tinerilor; exist unele diferen e între modul în care familiile infractorilor primari i cele ale infractorilor recidivi ti se raporteaz la fapta antisocial pe care ace tia au s vâr it-o.

Aceste ipoteze au avut ca scop s demonstreze c unele caracteristici psihosociale, în anumite combina ii, ar putea explica vulnerabilitatea la recidiva infrac ional . Elemen- tele predelincvente i delincvente sunt rezultatul interac iunii dintre cauzele individuale i sociale în condi ii favorabile. Cauzele indi-

viduale sunt focalizate pe o posibil determinare ereditar 1 (Hutchings i Mednick, 1977) i pe o dezvoltare nefavorabil a personali-

t ii, sub influen a unor factori negativi de mediu, ceea ce conduce la manifestarea unor orient ri antisociale.

Ca metod am utilizat analiza psihologic i social a datelor/informa iilor pe care le cuprinde referatul de evaluare ca instrument de lucru.

Sociologie Românească, volumul VIII, Nr. 4, 2010, pp. 127-138 129

Cercetarea noastr scoate în eviden unele aspecte privind, pe de-o parte, delincventul, iar pe de alt parte, infrac iunea ca atare. În ceea ce prive te minorul delincvent i personalitatea lui, datele au relevat importan a unor variabile precum: nivelul de educa ie, statutul socioeconomic, contextul familial i atitudinea fa de infrac iune, perceperea vii- torului. Analiza referitoare la infrac iune a adus în aten ie tipul infrac iunii, modus ope- randi – individual sau în grup. În acest scop s-a folosit analiza a 100 de referate de evaluare psihosocial , existente în cadrul Ser- viciului de Proba iune de pe lâng Tribunalul Bucure ti. S-au avut în vedere urm torii factori: trecutul infrac ional, rela iile interpersonale (ruperea rela iilor cu familia i prie- tenii, anturaj proinfrac ional, izolare social ), locuin a i vecin tatea (absen a unei locuin e stabile, zon cu infrac ionalitate crescut , anturaj proinfrac ional), statut economic (probleme financiare acute, absen a veniturilor, dificult i de gestionare a veniturilor), situa- ia colar (nefinalizarea studiilor i abando-

nul colar) etc. Cercetarea întreprins s-a realizat la

sediul Serviciului de Proba iune de pe lâng Tribunalul Bucure ti.

E antionul de subiec i a fost constituit din 100 de minori, beneficiari a unui num r de 100 referate de evaluare realizate în cadrul Serviciului de proba iune Bucure ti, în perioada 01.01 2008 – 31.03.2008. Aceste referate de evaluare psihosocial 2 au fost întocmite de c tre consilierii de proba iune, la cererea instan elor de judecat .

În linii mari, designul experimental pe care l-am avut în vedere a parcurs urm toarele etape: studiul referatului de evaluare; analiza psihosocial a datelor/informa iilor pe care le cuprinde referatul de evaluare ca instrument de lucru; stabilirea celor 60 de variabile ce urmau s fie analizate i pre- lucrate statistic (prezentarea i discutarea rezultatelor; identificarea ponderii variabilelor relevante – factori de risc – în recidivismul la minori i tineri; analiza corela ional ).

În a doua etap , care a avut ca obiectiv elaborarea unui profil criminogen în care

sunt implica i factori de personalitate, am utilizat dou subloturi de subiec i: un grup de 30 de minori afla i la prima infrac iune (afla i sub supravegherea Serviciului de Pro- ba iune de pe lâng Tribunalul Bucure ti) i un grup de 30 de minori, autori a mai multor infrac iuni, închi i în Centrul de Reeducare G e ti.

În vederea elabor rii unei tipologii a minorului delincvent cu vulnerabilitate la reitera- rea comportamentului infrac ional s-au utilizat urm toarele instrumente: pentru urm rirea nivelului de psihotism i al tulbur rilor de comportament, Chestionarul de personalitate Eysenck (EPQ-R Eysenck Personality Ques- tionnaire Revised, 1985); pentru stabilirea locului controlului, testul Nowicki (1973); acceptarea de sine a fost decelat cu ajutorul Scalei accept rii de sine Berger (1955); nivelul de agresivitate/violen i ostilitate indirect a fost determinat cu ajutorul Inventa- rului de ostilitate (Buss i Durkee, 1957).

În cadrul acestei etape am procedat la surprinderea ponderii variabilelor (din cadrul chestionarelor utilizate) în cazul celor dou loturi, la stabilirea corela iilor între variabile i la conturarea unui profil criminogen în

care sunt implica i factori de personalitate. În vederea stabilirii ponderii variabilelor

investigate i a corela iilor dintre acestea am folosit SPSS – Program Statistic pentru

tiin ele Sociale. Prezentarea detaliat a acestor instrumente,

discutarea rezultatelor pe instrumente, poate fi consultat în cercetarea realizat de Doina

tefana S ucan i colaboratorii s i, 2009. Prezentarea i discutarea rezultatelor În prezentarea i discutarea rezultatelor, având în vedere restric ia referitoare la num rul de pagini, ne-am limitat strict la variabilele relevante în privin a infractorului i personali- t ii lui: antecedente infrac ionale, nivelul de instruc ie i statutul educa ional, statutul socioeconomic, mediul familial i atitudinea fa de infrac iunea comis .

130 M. Micle, D. Săucan, A. Liiceanu, Dimensiuni psihosociale în recidiva minorilor delincvenţi

Antecedente infrac ionale

De i num rul infrac iunilor poate indica tendin a delincventului spre o carier criminal , vârsta primei infrac iuni reprezint un indicator important în istoricul lui de delincvent. Dup unii autori, precum Moffitt (1993), adolescen ii cu un num r limitat de infrac- iuni nu arat o istorie penal „notorie” în

ceea ce prive te comportamentul delincvent i probabil c nu vor st rui în acesta, dup

trecerea de adolescen . Comportamentul antisocial, sus ine el, nu este un continuum în timp i spa iu. Ace ti adolescen i se angajeaz în criminalitate pentru c ea este perceput ca avantajoas sau profitabil , vrând s fie v zu i ca adul i i p rându-li-se normal asociere între adolescen i infrac ionalitate. Îns înceteaz s se mai comporte astfel din acelea i motive pentru care s-au angajat în acest tip de comportament: mecanisme motiva ionale i ale înv rii. De aceea, Moffitt consider c este important s folosim tipologii nuan ate i s distingem între persis- ten , renun are sau încetare, intermiten i terminare. Distinc iile lui vor s rafineze modul în care noi percepem infractorii i infrac iunile lor. Datele arat diferen e con- siderabile între adolescen ii i tinerii care comit o infrac iune i cei care comit mai multe i chiar peste patru infrac iuni, astfel încât num rul de infrac iuni comise trebuie privit ca un diferen ial, un indicator semnificativ pentru a explica cauzele recidivei i personalitatea celui candidat la carier infrac- ional (minorii care au comis mai multe

infrac iuni – de la dou în sus – dezvolt o tendin de structurare a unui comportament delincvent; în consecin , riscul de recidiv la ace tia este crescut fa de cei care au comis o singur infrac iune, f r a o mai repeta).

Pentru lotul de minori i tineri investigat, segmentul de vârst 14-18 ani este caracteris- tic majorit ii infractorilor; dar un procent semnificativ de infractori au comis prima infrac iune la vârste mai mici, între 10-14 ani – 19%, între 14-16 ani – 27% dintre subiec i. Repetarea infrac iunii – de la a doua infrac iune la peste patru infrac iuni – ex-

prim caracterul persistent al infrac ionalit - ii i, desigur, reclam o aten ie sporit (53%

dintre subiec i). În istoria antecedentelor penale, dar i

revelator pentru analiza infrac iunii, o va- riabil important o reprezint modul de comi- tere a infrac iunii, individual – infrac iune solitar – sau cea în grup – infrac iune colec- tiv –, prin participare. Datele culese din referatele de evaluare arat c atât la vârste mici – 10-14 ani –, cât i la cele mari – 14-18 ani – se manifest preferin a pentru asociere a infractorului cu al i indivizi în vederea comiterii infrac iunii, asociere care spore te odat cu vârsta, datorit avantajelor pe care le ofer grupul ca entitate ce asigur succesul ac iunii. Preferin a pentru grup este mai mare, de i nesemnificativ, odat cu cre - terea în vârst , ar tând îns c , la nivelul întregului lot, peste 66% dintre infractori comit infrac iunea în asociere cu alte persoane, fie ele minore sau adulte.

Este interesant de remarcat faptul c pro- centul minorilor care au comis infrac iunea în grup este mare în cazul comiterii primei infrac iuni i în cel al comiterii a peste patru infrac iuni. Consider m c , la vârste mici, grupul are valoare emo ional mai mare decât la vârste mai mari, din cauz c grupul satis- face nevoia de afirmare a individului i nevoia de apartenen , rezolvând frustr rile decurgând din lipsa de comunicare în familie sau din neglijen a parental . În plus, prima infrac iune, ini ierea în infrac ionalitate, a prestigiul ei psihologic. Avantajele emo ionale legate de aventur i risc se diminueaz odat ce num rul infrac iunilor comise în grup cre te, lor ad ugându-se avantajele privind eficien a performan ei infrac ionale i siguran a pe care o aduce grupul. Participarea în grup la vârste mai mari este mai degrab o alegere ra ional , decât una emo ional , chiar dac dimensiunea emo ional r mâne prezent în rela iile interpersonale ale co-au- torilor infrac iunii.

Comparând cele dou subloturi, remarc m diferen e semnificative în ceea ce prive te motiva ia minorului la s vâr irea infrac iunii (ipoteza 1). Cum se vede în figura 1, în vreme ce tinerii afla i la prima infrac iune


0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00% 70,00% 80,00%

nevoia de senzational

nevoia de recompensaimediata

confuzie/inconstienta

senzational-recompensaimediata

mai multeinfractiuni

primainfractiune

Figura 1. Motive invocate de minorii delincven i în s vâr irea infrac iunii

(a a numi i delincven i „primari”) au decla- rat c au s vâr it aceste fapte din confuzie, incon tien (80%), cei din grupul recidivist au raportat comiterea infrac iunii din nevoia de recompens imediat (47,16%) sau din nevoia de senza ional, combinat cu cea de recompens imediat (37,73%).

Nivelul educa ional

Se cunoa te c , în general, infrac ionalitatea coreleaz cu un nivel sc zut de colarizare. Abandonul colar i slabele performan e colare sunt „favorabile” comiterii infrac iunilor. Pe de-o parte, persoanele care nu au beneficiat de o educa ie adecvat au anse reduse de ob inere a unui loc de munc bine remunerat. Pe de alt parte, abandonul colar i/sau rezultatele slabe la înv tur pot duce copilul pe calea delincven ei. De vreme ce oportunit ile de ob inere a acestor re-

surse sunt închise pentru majoritatea celor cu nivel sc zut de educa ie, adolescen ii se îndreapt spre grupuri cu activit i antisociale care le faciliteaz ob inerea celor dorite, f r eforturi prea mari (Farrington, 1997). Datele din cercetarea noastr (S ucan et al., 2009) arat c , dac la delincven ii minori afla i la prima infrac iune nivelul de instruc ie este mai ridicat – fie absolvirea gimnaziului, fie terminarea liceului, chiar dac rezultatele colare sunt de nivel sc zut –, la minorii

care au comis dou pân la patru infrac iuni i chiar peste patru nivelul de instruc ie este

redus (majoritatea sunt analfabe i; vezi tabelul 1). Dintre cei care au comis doar o infrac iune, 60,46% frecventeaz coala, iar 39,53% au abandonat-o, iar dintre cei cu peste patru infrac iuni, doar unul mai frecventeaz coala. În acest fel, repetarea infrac- iunilor coreleaz semnificativ cu abandonul colar, deci cu un nivel redus de instruc ie,

Tabelul 1. Nivel educa ional

Num r infrac iuni Nivel educa ional

Analfabet sau cu coal primar

Gimnaziu coal profesional

Liceu sau cu coal

postliceal Prima infrac iune 10, 86% 36, 95% 8, 69% – Mai multe infrac iuni (recidivi ti) 62, 26% – 1, 88% 5, 66%


infractorii fiind, în num r mare, fie analfabe i, fie absolven i de doar ciclul primar (ipoteza 2).

Familia

Familia disfunc ional favorizeaz , în timp, structurarea unor comportamente pre- i delincvente la unii minori. Dar ce variabile contureaz o familie disfunc ional sau ce elemente indic disfunc ionalitatea familiei?

Desigur c o privire asupra datelor din literatur (McCord, cf. Farrington, 1995) privesc urm toarele variabile: m rimea familiei, gradul de afec iune parental îndreptat c tre copil, nivelul de monitorizare i supra- veghere a copilului, implicarea parental în devian sau antecedentele penale ale p rin- ilor, precum i a unora dintre membrii fami-

liei, agresivitatea parental , adesea asociat cu tulbur ri ale s n t ii mentale. Victimi- zarea copilului sau a adolescentului infractor poate fi g sit în istoria sa: neglijarea, pe- depsele, nep sarea, maltratarea, respingerea, exploatarea, dezacordul între stilul educa ional patern i cel matern, violen a ca mijloc de reglare a rela iilor interpersonale i a conflictelor f când parte dintre comporta- mentele parentale.

Variabilele-factori de risc referitori la familie, atât în cazul delincven ei juvenile, cât i al carierei criminale, pe care i-am urm rit i care sunt men iona i i investiga i în literatura de specialitate (Delisi, 2005) fie separat, fie ca un tablou compozit, sunt urm - torii: tipul de familie – p rin i (legal constituit , uniune consensual , monoparental ); mediul în care a tr it copilul/adolescentul (în familia de origine, cu bunicii sau cu rude); m rimea familiei, statutul socioeconomic al p rin ilor (tip de locuin , ocupa ie, venituri); nivelul de instruc ie i statutul educa ional al p rin ilor; antecedente penale ale p rin ilor; starea de s n tate a p rin- ilor; adic ii ale p rin ilor i membrilor fami-

liei; modelul educa ional oferit de familie; climatul în familie (rela ii interpersonale, comunicare); valori sociale/atitudinea fa de infrac iunea copilului/adolescentului.

În literatura de specialitate (Cusson, 2002) se pune accentul pe rela ia între monoparen-

talitate i infrac ionalitate, subliniindu-se importan a familiei în care exist ambii p rin i, indiferent de statutul rela iei. Datele noastre arat c infractorii investiga i, în func ie de apartenen a lor la categoria „prima infrac- iune” sau la cea în care sunt cuprin i delinc-

ven ii cu „dou sau mai multe infrac iuni” provin din familia a c rei structur se prezint astfel: cei care se afl la prima infrac- iune provin din familii legal constituite în

propor ie de 76,59%, iar minorii i tinerii care au înf ptuit mai multe infrac iuni apar- in unei astfel de familii legal constituite în

propor ie de numai 36,53% (ipoteza 3). În acest fel, prezen a ambilor p rin i nu asigur neap rat adoptarea de c tre copii a unui comportament social în acord cu legea, ci mai degrab sistemul de valori al p rin ilor, comportamentul lor i felul în care î i educ copiii. Acest lucru va fi discutat mai jos, unde vom prezenta atitudinea p rin ilor fa de fapta comis de copilul lor.

i factorii sociali influen eaz , în multe cazuri, alegerea unei conduite infrac ionale. De exemplu, condi iile de locuit, care pot fi privite i ca un aspect al s r ciei i al statu- tului economic al p rin ilor, pot reprezenta una din cauzele delincven ei juvenile (Ludwig, Duncan i Hirschfield, 2001). Rezultatele cercet rii noastre ne arat c minorii afla i la prima infrac iune au locuit în condi ii bune/ decente în procent de 72,34%, în vreme cei care au s vâr it mai multe infrac iuni au locuit în condi ii decente numai în procent de 31,91% (ipoteza 3).

Percep ia climatului din familie, a rela- iilor interpersonale i a atmosferei din cas

de c tre infractori este diferit , antrenând diferen e între infractorii care se afl la prima infrac iune i cei cu infrac iuni repetate. Ast- fel, cei care se afl la prima infrac iune apre- ciaz în termeni pozitivi climatul familial într-o propor ie mai mare – 76,08% –, în schimb infractorii care au comis între dou i peste patru infrac iuni evalueaz climatul

familial ca negativ – 81,13% (ipoteza 3). Comportamentul membrilor familiei tân -

rului infractor (Tabelul 2) poate fi i el un factor de risc, având în vedere modelul pe care ace tia îl au în fa a zi de zi: infractorii minori afla i la prima infrac iune provin numai


în propor ie de 10,86% din familii ai c ror membri aveau un comportament antisocial, indezirabil. Spre deosebire de ace tia, cei

care au la activ mai multe infrac iuni au avut în familie membri cu un comportament antisocial în propor ie de 42,85% (ipoteza 4).

Tabel 2. Comportamentul membrilor familiei minorului delincvent

Num rul de infrac iuni Comportamentul membrilor familiei minorului infractor

Prosocial (dezirabil) Antisocial (indezirabil) Prima infrac iune 89, 13% 10, 86%Mai multe infrac iuni 57, 14% 42, 85%

Antecedentele penale ale p rin ilor constituie, de asemenea, un factor important de risc. Pentru lotul investigat, exist 11 ta i infractori, patru mame infractoare i 15 fra i/surori cu infrac iuni penale.

În contextul protej rii adolescen ilor, tinerilor, se întâmpl adeseori ca dezvoltarea unei comunic ri afective i suportive s fie împie- dicat de o respingere, de abandon, sau de incapacitatea p rin ilor de a recunoa te sau de a r spunde nevoilor copilului. Se creeaz , astfel, un a a numit vid afectiv între ado-

lescent i familia lui, ceea ce-l face pe cel dintâi s caute sprijin i în elegere în afara familiei, pe strad , în grupul de prieteni, în „g tile” de cartier.

În ceea ce prive te lotul investigat de noi, respectiv cele dou subloturi – minori afla i la prima infrac iune i minori care au s vâr it dou sau mai multe infrac iuni (a a- -numi ii recidivi ti) – rezultatele referitoare la climatul suportiv i afectiv în familia de origine a minorului sau tân rului delincvent se prezint ca în tabelul de mai jos (tabelul 3).

Tabel 3. Rela ia minorului cu familia

Num rul de infrac iuni

Comportamentul afectiv i suportiv al familiei de origine

Pozitiv Negativ Prima infrac iune 76, 08% 23, 91% Dou sau mai multe infrac iuni 18, 86% 81, 13%

Investiga ia noastr s-a mai oprit i asupra atitudinii familiei fa de minorul infractor, raportat la fapta antisocial pe care acesta a s vâr it-o (vezi tabelul 4). Rezultatele au pus în eviden unele diferen e între familiile infractorilor primari i cele ale infractorilor recidivi ti (ipoteza 5).

A a cum ne arat datele din referatele de evaluare, atunci când e vorba ca familia s - i atribuie i ea partea ei de vin , diferen ele între grupul minorilor afla i la prima infrac- iune i cel al celor afla i la a doua sau la mai

multe infrac iuni sunt nesemnificative, aproape insesizabile (4,76% fa de 3,7%); la fel stau lucrurile i când familia î i consider

copilul nevinovat. Este mai mare tendin a familiei minorilor afla i la prima infrac iune de a-i considera vinova i decât cea a familiei celor cu mai multe infrac iuni (57,14% fa de 40,78%).

Încercarea de a surprinde caracteristicile tipice ale personalit ii criminale este extrem de dificil , mai ales dac este vorba s diferen iem net personalitatea infractorului de cea a non-infractorului, deoarece „personalitatea individului uman, indiferent de statutul ei din punct de vedere juridic (infractor/ non-infractor), este mai mult sau mai pu in contradictoriu structurat , tr s turile negative coexistând cu cele pozitive” (Bogdan,


Tabel 4. Ce crede familia minorului despre el i fapta sa Num rul de infrac iuni

Atitudinea familiei fa de infractor i fapta sa Este

vinovat Altul e vinovat

Noi, familia, suntem de vin

Este nevinovat

Prima infrac iune 57, 14% 30, 95% 4, 76% 2, 38% Dou sau mai multe infrac iuni 40, 78% 48, 14% 3, 7% 3, 7%

1973). Or propor ia acestor tr s turi (pozitive i negative) nu coreleaz întotdeauna pozitiv cu statutul juridic al persoanei. Este posibil ca, la nivelul unei persoane, chiar dac a comis o infrac iune, tr s turile pozitive s predomine. La fel cum, în cazul unei persoane care nu încalc legea penal , suma tr s turilor negative (agresivitate, impulsi- vitate, nesinceritate etc.) s predomine, ea fiind foarte activ în a înc lca normele social- -juridice: contraven ii, sanc iuni discipli- nare etc. (Butoi et al., 2001).

Din cele prezentate mai sus reiese c cele dou obiective propuse au fost validate iar ipotezele verificate prin cercetarea prezent s-au confirmat.

Factorii de natur psihologic : criteriu diferen iator în recidiva infrac ional a minorilor

Având în vedere spa iul limitat acordat pentru tip rirea articolului nostru nu am prezentat ponderea frecven elor pe dimensiunile chestionarelor investigate i nici corela iile semnificative dintre variabile. Persoa- nelor interesate pot consulta studiul realizat de Doina tefana S ucan i colaboratorii s i (2009). Am încercat, în continuare, s prezent m succint metodologia care a stat la baza elabor rii criteriului diferen iator în recidiva infrac ional a minorilor.

Se tie c niciuna dintre tr s turile de personalitate frecvent întâlnite la infractori nu este suficient , prin ea îns i, s imprime o anumit orientare antisocial a personali- t ii (St noiu, 2002). Dar reunirea unora dintre aceste tr s turi într-o constela ie con- fer personalit ii un caracter specific i îi

imprim o anumit orientare. Aceast constela ie de tr s turi ar reprezenta nucleul central al personalit ii infractorului. În con- tinuarea acestei idei, am considerat c nucleul personalit ii infractorului minor ar fi acela i atât în cazul celui aflat la prima infrac iune, cât i în cazul celui care are mai multe infrac iuni la activ, cu men iunea c , în cazul „recidivistului”, ponderea unora dintre aceste tr s turi este mai mare.

Folosind tehnica statistic a abaterii stan- dard, am delimitat grupul minorilor infractori cu un nivel ridicat a ponderii frecven elor (rezultate de dincolo de medie, la care s-a ad ugat sigma pân la valoarea cea mai mare înregistrat de lot – MAN1 – minori cu nivel înalt în ceea ce prive te anticiparea unei noi infrac iuni – i MAT1 – minori cu nivel înalt în ceea ce prive te atitudinea general fa de infrac iune), precum i un grup al minorilor delincven i care au un nivel sc zut (dincolo de medie minus sigma pân la cea mai mic valoare a lotului în ansamblul s u – MAN2 – minori cu nivel sc zut în ceea ce prive te anticiparea unei noi infrac iuni – i MAT2 – minori cu nivel sc zut în ceea ce prive te atitudinea general fa de infrac- iune) la dimensiunile „anticiparea unei noi

infrac iuni” i „atitudinea general fa de infrac iune” din chestionarul CRIME-PICS II (http://www.crime-pics.co.uk). Preciz m faptul c au existat corela ii semnificative între aceste variabile. Num rul i varietatea interrela iilor dintre dimensiunile chestionarelor utilizate difer în func ie de ponderea diferit (vezi S ucan et al., 2009) pe care respectivele variabile o ocup în percep ia celor dou subloturi de subiec i investiga i.

Ipoteza de la care am plecat a fost aceea c minorii delincven i cu un nivel mai mare


la aceste dimensiuni care se refer la anticiparea unei alte infrac iuni (dup ce a s vâr it deja cel pu in una) i la atitudinea fa de aceasta prezint i niveluri ridicate la unele dintre tr s turile de personalitate pe care noi le-am avut în vedere (psihotism, tulbur ri de comportament, acceptare de sine, locul controlului, traumatizare, violen /agresivitate, ostilitate indirect ). La compararea celor dou grupuri, pentru fiecare din variabilele propuse s-a eviden iat faptul c grupul celor care cu niveluri ridicate la „atitudinea general fa de infrac iune” i la „anticiparea unei alte infrac iuni” prezint un psihotism structurat, tulbur ri de comportament structurate,

acceptare de sine mai mic decât a celor care au nivele sc zute la cele dou dimensiuni, precum i un loc al controlului mai degrab extern. De asemenea, s-a observat i c nivelul de stres post traumatic/trauma-

tizarea în copil rie este mai ridicat la MAN1 i MAT1. i în ceea ce prive te agresivi-

tatea/violen a fizic lucrurile stau la fel: sunt mai violen i i cu izbucniri colerice care s le permit desc rcarea ostilit ii, de multe ori neîndreptat împotriva cuiva anume, cei care cred c delincven a poate fi un mod de via i care accept c pot oricând s mai comit i o alt infrac iune.

Tabel 5. Rezultate comparative pentru MAN1 i MAN2, MAT1 i MAT2

Tr s turi de personalitate MAN1 MAN2 MAT1 MAT2

Psihotism 58, 7% 41, 3% 61, 3% 38, 7% Tulbur ri de comportament 63, 3% 36, 7% 57, 5% 42, 5% Acceptare de sine 65% 35% 55% 45% Locul controlului 69, 6% 30, 4% 64% 36% Traumatizare 54, 8% 45, 2% 56, 3% 43, 7% Violen /Agresivitate 71% 29% 66, 3% 33, 7% Ostilitate indirect 56, 6% 43, 4% 57, 5% 42, 5%

Legend : MAN1 = minori cu nivel înalt în ceea ce prive te anticiparea unei noi infrac iuni; MAN2 = minori cu nivel sc zut în ceea ce prive te anticiparea unei noi infrac iuni; MAT1 = minori cu nivel înalt în ceea ce prive te atitudinea general fa de infrac iune; MAT2 = minori cu nivel sc zut în ceea ce prive te atitudinea general fa de infrac iune.

A adar, am putea propune un model apro-

ximativ de evaluare a riscului de recidiv infrac ional , pornind de la unele tr s turi de personalitate, având în vedere c am v zut

mai sus c exist diferen e semnificative între loturile de minori care au comis o singur infrac iune i cei care au comis dou sau mai multe infrac iuni.


Figura 2. Posibil model personologic de predic ie a reiter rii infrac iunii la minori

Concluzii

Cercetarea noastr a pornit de la ipoteza conform c reia exist diferen e semnificative între minorii delincven i recidivi ti i cei afla i la prima infrac iune. Ipoteza de lucru a avut ca scop s demonstreze c unele caracteristici psihosociale, în anumite combina ii, ar putea explica vulnerabilitatea la recidiva infrac ional . Elementele predelincvente i delincvente sunt rezultatul interac iunii dintre cauzele individuale i sociale, în condi ii favorabile. Cauzele individuale sunt focalizate pe o posibil determinare ereditar i pe o dezvoltare nefavorabil a personalit ii sub influen a unor factori negativi de mediu, ceea ce conduce la întip rirea în comportament a unor orient ri antisociale.

Cauzele sociale au în vedere influen ele vicioase ale unor situa ii concrete de via cu care tinerii delincven i se confrunt înainte de a comite prima infrac iune. De fapt, condi iile favorabile includ acele circumstan e i situa ii care faciliteaz comiterea infrac iu-

nii. În domeniul devian ei comportamentale, no iunea de cauzalitate nu poate fi redus la o cauz fundamental , ci implic un complex de condi ii, ac iuni i motive particulare.

Note

1. coala biologic de la Graz a f cut o evaluare general a teoriilor eredit ii, conchizând c nu se transmit ereditar genele criminale, ci numai tendin ele care stau la baza lor i care pot fi con- siderate criminogene – iritabilitate, ostilitate, agresivitate, lipsa sensibilit ii emo ionale etc. 2. Referatul de evaluare nu are calitate de prob în procesul penal, dar are un rol consultativ i de orientare pentru instan a de judecat . El se define te ca „o expertiz psihosocial cu privire la persoana inculpatului, menit s sprijine ju- dec torul în individualizarea pedepsei” (Bobo , Dr g toiu i Pu ca , 2002).

Bibliografie

Berger, E.M. (1955). Relationships among Ac-

ceptance of Self, Acceptance of Other, and

MMPI Scores, Journal of Counseling Psy- chology, 2, pp. 279-284.

Bobo , D.M., Dr g toiu, M., D. Pu ca (2002). Ghid de bune practici, Referatul de evaluare. anul I, nr. 7. Bucure ti: Editura Didactic i Pedagogic .

Bogdan, T. (1973). Introducere în psihologia judiciar . Bucure ti: Editura tiin ific i Enciclopedic .

Buss, Arnold H. i Durkee, Ann (1957). An inventory for assessing different kinds of hostility, Journal of Consulting Psychology, 21,4, pp. 343-349.

Butoi, T. i Butoi, Ioana-Teodora (2001). Psi- hologie judiciar , Bucure ti: Editura Funda- iei România de Mâine.

Clear, T.R. (1996). When incarceration increases crime. În Unintended consequences of incarceration, Vera Institute of Justice, pp. 1-21.

Cusson, M. (2002). Délinquants pourquoi?. Paris: Ed. Armand Collin.

Delisi, M. (2005). Career criminals in society, Sage Publications Inc., p. 74.

Eysenck, Sybill B.G., Eysenck, Hans J. and Barrett, Paul (1985). A revised version of the psychoticism scale. În Personality and individual differences, 6,1, pp. 21-29.

Farrington, D.P. (1997). Human development and criminal careers. În Mike Macguire, Rod Morgan i Reiner Robert (eds.), Oxford Handbook of Criminology (ed. a II-a), Oxford: Calendon Press.

Farrington, D.P. (1995). The development of offending and antisocial behaviour from childhood: Key findings from the Cambridge study in delinquent development. Pergamon, UK.

Farrington, D.P., Tarling, R. (1985). Crimino- logical prediction: an introduction in Pre- diction in Criminology, State University of New York Press.

Gendreau, P., Little, Tr., Goggin, C. (1997). Predicting adult offender recidivism: What works? Toronto.

Gendreau, P., Little, Tr., Goggin, C. (1996). A Meta-Analysisof the Predictorsof Adult Offender Recidivism: What works?. În Cri- minology, 34, 4, pp. 575-608.

Hare, R.D. (2002). Psychopathyand Risk for recidivism and Violence. În N. Gray, J. Laing i L. Noaks (eds.), Criminal Justice, Mental

health, and the Politics af Risk, London: Cavendish, 27-47.


Hutchings, B. i Mednick, S.A. (1987). Cri- minality in adoptees and their adoptive and biological parents. În S.A. Ednick i K.O. Christiansen (eds.). Biosocial Bases of Cri- minal Behavior, New York: Gardner.

Ludwig, J., Duncan, G.J. i Hirschfield, P. (2001). Urban poverty and juvenile crime: evidence from a randomized housing-mo- bility experiment. În Quarterly Journal of Economics, 16, pp. 655-680.

Mateu , Ghe. (1993). Criminologie (note de curs); Arad: Universitatea de Vest „Vasile Goldi ”.

Moffitt, T.E. (1993) Adolescence-limited and life-course-persistent antisocial behavior: A developmental taxonomy, Psychological Review, 100,4, pp. 674-701.

Nowicki, S., Strickland, B.R. (1973). A locus of control scale for children. În Journal of

Consulting and Clinical Psychology, 40, 1, pp. 148-155.

R dulescu, M.S. i Dâmboeanu, C. (2008). Evalu ri privind eficacitatea implement rii justi iei restaurative în România, Revista Român de Sociologie, serie nou , anul XIX, 1-2, pp. 109-138.

R dulescu, M. S., Banciu, D. i Dâmboeanu, C. (2006). Justi ia restaurativ . Tendin e i perspective în lumea contemporan . Bucure ti: Editura Lumina Lex.

S ucan, D. ., Liiceanu, A., Micle, M.I. (2009). Înc lcarea legii ca stil de via . Vulne- rabilitatea adolescen ilor la criminalitate, Bucure ti: Editura Academiei Române.

St noiu, R.M. (2002). Criminologie. Bucure ti: Editura Oscar Print.

Voineagu, V. (coord.) (2008). Anuarul Statistic al României. Bucure ti: INS.

Primit la redac ie: mai, 2010


introducere i de - arsociologie.ro

Documents