1.2 Corporatia transnationala

Corporatia transnationala este un fenomen economic aflat in plina dinamica. Teoriile

privind corporatia transnationala nu sunt nici pe departe unitare si urmeaza caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. In fapt, pe plan international, nu s-a conturat un consens nici macar cu privire la insasi denumirea fenomenului analizat.

O corporatie transnationala este o corporatie publica (public company) atunci cand actiunile sale sunt tranzactionate bucata cu bucata la bursa sau prin intermediul caselor de brokeraj, cumparatorii devin actionari si acestia pot fi atat persoane particulare, cat si alte firme sau institutii, ca banci, companii de asigurari, sau fonduri de pensii.

O corporatie transnationala este privata (privat company) atunci cand actiunile acesteia nu sunt tranzactionate public (firme ce apartin unor familii sau grupuri de persoane).

Compania mama (parent company) este compania care controleaza, detine autoritatea asupra filialelor(afilliates), care pot avea personalitate juridica sau nu (subsidiaries or branches) si care sunt reunite sub acelasi 'acoperis', fie ca aceasta (compania mama) detine toate sau doar o parte din actiunile filialelor.

O companie multinationala are actionari (shareholders sau stockholders) precum si parteneri (stakeholders).Acestia din urma sunt clienti, angajati, furnizori, distribuitori, agentii guvernamentale etc., practic toate categoriile de persoane cu care firma vine in contact in derularea afacerilor sale.

Dupa cum observa Anda Mazilu (1999), expresia 'intreprindere multinationala' este

utilizata cu precadere de autorii anglo-saxoni, fara ca intre aceasta si cea de 'corporatie transnationala' sa mai poata fi intrevazute in prezent si alte diferente decat acelea de ordin lingvistic.Acelasi lucru se poate spune si despre sintagma de 'societate transnationala'versuscea de corporatie transnationala. Sterian Dumitrescu (1997) defineste societatea transnationala ca alcatuind un vast ansamblu la scara mondo-economica, format dintr-o societate principala si un numar de filiale importante in diferite tari (nu se ofera un criteriu al gradului de importanta al

filialelor .). Totusi, la introducerea sa, conceptul de societate transnationala era mult mai

generos, referindu-se la ansamblul organismului social al unei tari, in care politicile de dezvoltare

economica ale statului si politicile corporatiilor transnationale sunt interdependente. Despre 'corporatia transnationala' scriu rapoartele UNCTAD-ului, precum si toti economistii agreati de aceasta organizatie. Viziunea UNCTAD asupra corporatiei transnationale este una foarte larga, ea definindu-se ca o entitate economica formata dintr-o companie-mama si din filialele ei in strainatate.

Fireste,sintagma 'corporatie transnationala are o anumita savoare si o putere de

sugestie mult mai mare decat banala 'intreprindere multinationala'. De aceea, economistii radicali vor folosi cu precadere corporatia transnationala ca tinta a discursurilor lor antiglobaliste, ba chiar o vor inlocui cu notiunea de concern transnational (Martin, Schumann 1999),daca li se va parea ca puterea reprezinta o definitie prin ea insasi.

Mult mai nuantata este atitudinea lui Papp (1991) care descrie 'corporatia multinationala'

(CMN) ca pe o corporatie care actioneaza intr-o multitudine de medii nationale si identifica trei stadii de dezvoltare a acesteia.In primul stadiu, CMN creeaza strategii de afaceri separate pentru fiecare tara in care opereaza si poate fi numita mai degraba 'corporatie multilocala'.In al doilea stadiu, corporatia se straduie sa domine o piata globala, dar isi concentreaza totusi majoritatea eforturilor asupra tarii de origine. Papp defineste aici 'corporatia globala'. In cea de-a treia si ultima etapa de dezvoltare, corporatia beneficiaza de resurse, management, productie si alte capacitati globale care ii confera statutul de 'corporatie transnationala'. Practic, o astfel de viziune se suprapune destul de bine peste teoria clasica a internationalizarii firmei, teorie in care se succedau: intai, exportul direct pe o anumita piata nationala, apoi apelul la intermediari locali, aflati intr-o anumita relatie de cooperare cu firma-mama, pentru ca in cele din urma sa stabileasca o relatie de proprietate intre ea si reprezentanta sa pe piata respectiva (termen generic 'filiala').

Aceasta relatie de proprietate este esentiala in definirea corporatiei transnationale si se justifica prin atributul corporatiei de purtator de investitii straine directe.Asupra acestor aspecte vom reveni insa pe parcursul lucrarii de fata.

Corporatia transnationala poate fi forma moderna a companiei multinationale, imbogatita cu o gama mai larga de piete si cu strategii mai diversificate de cucerire a acestora. Hood si Young (1990), actualizand o mai veche preocupare a cercetatorilor de la Harvard, considera ca, pentru a fi demna de numele sau, o corporatie transnationala ar trebui sa aiba filiale in cel putin 5-6 tari si sa inregistreze o pondere minima de 25% a activelor detinute in strainatate in total active.

Astfel de definitii sunt insa conjuncturale si risca, spre exemplu, sa prezinte drept corporatie transnationala o mica firma maghiara care isi extinde activitatea in zonele de frontiera cu statele invecinate, pe teritoriul acestora din urma. Chiar daca este evident ca nu putem compara o astfel de firma cu, sa zicem, Coca-Cola, definitiile utilizate astazi de majoritatea specialistilor ar incadra ambele companii in aceeasi categorie, a corporatiilor transnationale.De altfel, conform UNCTAD (1999) exista aproximativ 60000 de corporatii transnationale, cu peste 500000 de filiale in toata lumea.O simpla operatie de impartire atribuie, in medie, 8-9 filiale fiecarei corporatii. Cum insa primele 500 sau 1000 de corporatii au filiale aproape in fiecare tara, media numarului de filiale ale celorlalte asa-zise corporatii este mult diminuata. Acestea din urma se afla, probabil, in prima faza a procesului de transnationalizare (strategii diferite pentru fiecare piata).

1.3 Piata societatii transnationale.

Societatile transnationale urmaresc permanent sa-si mareasca sfera de activitate, atat in interiorul tarii de origine cat si peste granita in alte tari. In cazul cand societatile transnationale isi extind sfera de activitate foarte mult se produce o interpenetratie intre cele trei niveluri, micro, macro si mondo-economic. Ca urmare, o societate transnationala este prezenta permanent in trei spatii economice: in cazul societatii mama - spatiul national, autohton, in cazul filialelor - spatiul extern, in situatia in care este vorba despre schimburile dintre unitatile care o compun sau dintre acestea si restul lumii in spatiul international.

Societatile transnationale isi desfasoara activitatea in cadrul unei piete proprii, care este o piata internationala si care are anumite caracteristici specifice.

Avand in vedere trasaturile caracteristice ale pietei societatii transnationale, specialistii afirma ca, in cadrul ei, se reduc incertitudinile legate de fluctuatiile preturilor, concurenta internationala incepand la granita 'pietelor'.

La baza aparitiei companiilor transnationale se afla investitiile externe, care sunt principalul instrument de dezvoltare a relatiilor economice internationale. Valoarea bunurilor si serviciilor rezultate din investitiile interne depaseste valoarea exporturilor propriu-zise de marfuri pe plan mondial.

Dictionary of International Trade[5]ofera o definitie a societatii transnationale ca fiind o organizatie comerciala larga, cu filiale care opereaza in mai multe tari.

Cu ajutorul definitiilor date corporatiilor multinationale sunt evidentiate principalele trasaturi ale acestora. Prin companie multinationala se intelege extinderea unei companii in afara granitelor propriei tari, alcatuind astfel un vast ansamblu format dintr-o societate principala, societatea-mama si un numar de filiale importante in diferite tari[6].

In anul 1970, primele natiuni dezvoltate ale lumii aveau in alcatuirea lor aproximativ 7.500 de corporatii multinationale, iar in 1994 aveau aproximativ 25.000 de firme multinationale.

Biroul International al Muncii estimeaza ca firmele multinationale au aproximativ 100 de milioane de angajati direct, ceea ce reprezinta 4% din forta de munca activa salariata din regiunile dezvoltate ale lumii si 12% din cea a statelor aflate in curs de dezvoltare[7]. Anual, vanzarile totale ale corporatiilor multinationale se ridica la 3,5 trilioane de dolari[8].

In opinia lui Korten, companiile multinationale au aparut ca institutii dominante de guvernare a planetei, cele mai mari dintre ele ajungand practic in fiecare tara a lumii, depasind cele mai multe guverne in influenta si putere.[9]

Companiile multinationale au ca obiectiv tarile care au cele mai bune perspective de crestere si cu resurse naturale mari, un cadru economic favorabil, forta de munca calificata si relativ ieftina, piete interne mari.

Lantul acestor companii si a filialelor lor aflate in intreaga lume constituie un sistem integrat, cu valori sociale si economice care au un rol principal in evolutia economiei mondiale in general.

Problematica corporatiilor multinationale a fost abordata, in mod empiric, inca din anul 1932 de catre Bearle si Means si chiar, mai devreme, de catre Adam Smith in 1776.

Desi companiile transnationale au rol foarte important in functionareaeconomiei mondiale, economistii neoclasici au ignorat in marea lor majoritate aceasta problema.

Indiferenta manifestata de majoritatea economistilor neoclasici fata de companiile transnationale, in ciuda importantei pe care acestea o au in economia mondiala poate avea diferite explicatii[10]. Credinta puternica in suprematia pietelor, ii determina pe acei economisti sa desconsidere importanta institutiilor. Acestia apreciaza urmatorul fapt: comportamentul unei firme este determinat aproape in intregime de semnalele pietei; si, prin urmare, nationalitatea unei firme si faptul ca isi desfasoara activitatea pe plan intern sau international au o foarte mica importanta. Mai mult, echivalenta Mundell, acceptata de catre majoritatea economistilor, sustine ca transferul international al factorilor de productie (capital, tehnologie, etc.) prin intermediul investitiilor straine directe (ISD) are consecinte asupra echivalentului mondial real fata de fluxul international de bunuri. Altfel spus, din perspectiva economistilor, comertul si investitiile sunt, unul pentru celalalt, substituenti perfecti. De asemenea, economia ne invata ca investitiile sunt precedate de comert si nu invers. Locatia activitatilor economice pe tot cuprinsul lumii si tipul comertului sunt determinate de teoria locatiei si principiul avantajului comparativ; productia va fi localizata acolo unde are eficacitatea cea mai mare.

Diverse obstacole metodologice i-au impiedicat pe economisti sa formuleze o teorie general acceptata pentru a explica termenii de investitii straine directe si companii transnationale. In primul rand, transnationalele sunt oligopolistice si functioneaza pe piete imperfecte, neexistand un model formal satisfacator care sa cuprinda toate comportamentele oligopolistice. Lipsa unui model general genereaza atitudini ambigue si contradictorii fata de multinationale in randul economistilor. Un motiv important datorita caruia economia neoclasica nu a putut oferi o explicatie teoretica generala cu privire la investitiile straine directe si companiile transnationale consta in faptul ca acestea sunt in mare parte un produs al imperfectiunilor pietei si al experientelor corporationale unice. Spre exemplu, IBM produce intr-o serie de tari mai degraba pentru a mentine o relatie politica buna cu guvernele tarilor gazda decat strict din motive economice. Anumite imperfectiuni ale pietei sunt create de guvernele nationale prin politici cum ar fi protectia comertului si politica industriala.De fapt, guvernele creeaza cateodata imperfectiuni ale pietei pentru a incuraja companiile transnationale straine sa investeasca in economiile lor. Un exemplu notabil este dat de ridicarea barierelor de comert si de eliminarea taxelor pentru incurajarea investitiilor straine directe. Fara astfel de imperfectiuni, o companie poate considera ca este mai eficient sa-si exporte produsele din economia nationala sau sa-si vanda tehnologia unei firme straine.

Atitudinea ambigua a economistilor profesionisti in legatura cu companiile transnationale este ilustrata in scrierile lui Paul Krugman. Pe de o parte, el a adoptat pozitia conventionala conform careia companiile transnationale nu sunt un factor semnificativ in economia mondiala; intr-adevar, el si coautorul sau Maurice Obstfeld au scris in cartea lor despre economiile internationale ca efectele investitiilor straine directe asupra distributiei globale a activitatilor economice si a altor rezultate economice nu se pot distinge de cele ale comertului international[11].

Principalul efect al investitiilor straine directe, sustin ei, este asupra distributiei interne a venitului, adica intre capital si munca; pe de alta parte, Krugman sustine, in multe scrieri de-ale sale, ca natura oligopolistica a afacerilor internationale este semnificativa pentru tipul comertului si locatia activitatilor economice. Spre exemplu, datorita faptului ca firmele oligopoliste adopta un comportament strategic, decizia unei transnationale, fie de a exporta un produs din piata interna, fie de a investi in strainatate cu scopul de a servi o piata straina, va afecta puternic locatia activitatilor economice si rata cresterii economice pe plan mondial. In acest mod, activitatile companiilor transnationale pot avea un impact profund asupra afacerilor economice internationale. Transnationalele nu sunt doar substituenti ai comertului; ele incearca intr-adevar sa-si extinda puterea si controlul asupra economiilor straine. Este cert faptul ca firmele transnationale doresc nu numai sa castige profituri imediate, dar si sa schimbe si sa influenteze regulile sau regimul care guverneaza comertul si competitia internationala cu scopul de a-si imbunatati pozitionarea pe termen lung.

Din fericire, indiferenta traditionala a economistilor fata de companiile transnationale a inceput sa se schimbe ca raspuns la o serie de formulari teoretice, cat si ca raspuns la importanta de netagaduit a companiilor transnationale in economia mondiala. Formularile teoretice cu privire la teoria organizatiilor industriale si a comertului strategic, ca si aprecierea crescanda a importantei inovatiei tehnologice pentru avantajul comparativ, i-au determinat pe economisti sa fie mai constienti de importanta transnationalelor. Spre exemplu, transnationalele au fost recunoscute drept mijloace de reducere a costurilor de tranzactie; poate fi mai ieftina organizarea verticala prin intermediul investitiilor straine directedecat prin intermediul tranzactiilor pe piata.

Pe langa abordarea neoclasica in perioada postbelica au aparut si alte teorii referitoare la companiile transnationale: institutionalista, neoinstitutionalista si eclectica.

Abordarea institutionalista ofera fundamentarea teoretica pentru interventia sporita a statului in economie. Ea explica politicile adoptate de stat ca fiind determinate de institutiile statului (deci nu de elite). Vogel[12]compara intr-un studiu recent birocratia japoneza cu cea britanica, pentru a extrage de aici explicatia strategiilor diferite aplicate de Japonia, respectiv de Marea Britanie, cu privire la companiile transnationale. Abordarea institutionalista afirma ca statele-natiune sunt suficient de puternice atat pentru a liberaliza, cat si pentru a restrange din nou activitatea pietelor, si ca urmare sunt capabile sa creeze un climat competitional specific la care companiile transnationale trebuie sa se adapteze.

1.4Nationalitatea societatilor transnationale.

In unele situatii, este usor de identificat tara de origine, pentru ca acestea s-au facut cunoscute deja prin 'marca' (ex. Coca-Cola, Volvo, Ford). Dar pentru ca o pondere tot mai mare din activitatile lor se desfasoara in afara tarilor de origine, pentru ca structura consiliilor lor de administratie este multinationala si pentru ca actiunile lor sunt cotate la diferite burse de valori situate in diferite parti ale lumii, devine tot mai greu sa identifici adevarata nationalitate a proprietatii unei transnationale care, de fapt, este detinuta integral/partial de interese economice straine.Aceasta situatie se va accentua pe masura adancirii proceselor de integrare regionala, de globalizare a economiei mondiale.

Nationalitatea proprietatii insa nu mai constituie un factor de influenta pentru participarea acestor firme la bunastarea economica a tarilor lor de origine si depinde tot mai putin de situatia economica a acestor tari. Acest lucru se explica prin faptul ca societatea transnationala, mai ales dupa anii '80, realizeaza mare pondere a productiei in strainatate prin activitatea filialelor ei.

1.5Politica financiara.

Societatile transnationale in politica de dezvoltare folosesc doua cai principale: autofinantarea si finantarea externa. Alegerea uneia dintre acestea este determinata de masurile de politica financiara a statului, de marimea impozitelor pe profitul societatii transnationale, de marimea taxei scontului[13]etc, cat si mai ales, de evolutia ciclului economic. In perioadele bune, cand masa profiturilor nete creste insemnat, dezvoltarea se realizeaza prin autofinantare, iar in perioadele de recesiune sau de inviorare, recurg mai mult la sursele externe de finantare.