f. P. Dubreuil

ISTORIAFRANCMASONILOR

Trnducere de

Gabriel Aaram

EDITURABLASSCO

271, I st ori a fr ancmas onil or

SUMAR

Scopui acestei lucriri....... .'...'............5

Capitolui L Ce este Francmasoneria?.....'... ......."'9

Capitolul II. Inilierea ................'.......14

Capitolul III. Asemdndri intre inifierile egiptenilor,

evieilor Ei cregtinilor gi cele ale masonilor.'....'...'......"........'.20

Capitolul IV. Alegoriile misterelor egiptene,

iudeo-cregtine gi masonice moderne.................................'....23

Capitolul V. Aseminiri intre ornamentele,decorurile gi simbolurile egiptene, evreieqtr, creqtine

gi masonice ...........'.........26

Capitolul VI. Secrete. Semne de recunoaqtere.

Paiole. Doctrine asemdndtoare in religiile egipteani,evreiascd, masonicd gi cregtind.. ......30

Capitolul VII. Scurt istoric al legendei luiHiiam Adonhiram sau Adoram, arhitect al

Templului lui Solomon .............'.......34

Capitolul VIII. Masoneria Adonhiramit[.Cum trebuie sd se comporte un mason in Lojd......'..............40

Capitolul IX. Deschiderea lojei la primirea in gradulde ucenic... ..................."'46

Capitolul X. Loja banchetuiui masonic... ....."""58

Capitolul XI. Loja calfelor. Al doilea grad masonic'........""'69

Capitolul XII. Loja maeqtrilor. Al treilea grad masonic"""'79

Capitolul XIII. Maestrul perfect -al patrulea grad masonic.................. .."""""""""92

Capitolul XIV. Masoneriain ltaIia.........' """""109

J. P. DUBREUIL 272

Capitolul XV. Migcarea Carbonarilor...................................121

Capitolul XVL Masoneria in nordul Europei...................... 139

Capitolul XVIL Masoneria in Germania.. ........146

Capitolul XVIII. Masoneria in Danemarca.......................... 159

Capitolul XIX. Masoneria in Elvelia....... ..........160

Capitolul XX. Masoneria in Polonia, in Suedia gi in Rusial63

Capitolul XXI. Masoneria inAnglia .................121

Capitolul XXII. Masoneria in America.... .........L97

Capitolul XXru. Masoneria in Portugalia ............................ 199

Capitolul XXIV. Masoneria in Spania... ............200

Capitolul XXV. Masoneria in Franfa........ ,,,,.....202

Capitolul XXVI. Despre Ordinul Templierilor moderni ... 2L L

Capitolul XXV[. S6rbdtorile masonice .,,.........21,6

Capitolul XXVIII. Ceremoniile masonice ,.......227

Capitolul XXIX. Despre un proiect de reformd utilpentru a preveni abuzurile Masoneriei ..,........,252

Capitolul XXX. Francmasoneria condamnatd debulele suveranilor pontifi........ .......260

Capitolul I

CE ESTE FRANCMASONERIA?

Este intrebarea principald a tuturor cirlilor ce ttateazdacest subiect qi la care nu existi alt rdspuns decAt cel care se

oferd indeobqte: este o societate de bdrbafi, reunifi in scopulde a practica toate virfufile, de a exercita la scard universalddragostea fafd de semeni gi de a se intrajutora in cazul grelelorincerc[ri ale viefii. Originea acestei societili se pierde innegura vremii, dar, dacd este sd ne gAndim la formalitdlileneschimbate pe care le folosegte gi astdzi in cazul neofililor,atunci cAnd ii primegte in sAnul societdfii, vom recunoaqteaici asemindri cu formalitdlile folosite de preolii pdgAni incadrul ceremoniilor de iniliere din templele lor, fapt ce neface sd credem cd lndia gi, in mod speciaf Egiptul reprezintdadevdraful leagdn originar al masoneriei.

Este dificil sd determindm cu o mai mare precizieepoca aparifiei masoneriei, nu putern face decAt estimdriaproximative. Mul1i masoni, pulin cunoscdtori in aceast[privinfd, dar extrem de doritori sd ridice prestigiulordinului lor, legAndu-l in acest scop de evenimente cAt se

poate de indepdrtate in timp, nu au ezltatsd emitd teorii cAt

se poate de absurde cu privire la originea Ordinului. Uniiau atribuit aceastd origine biblicului Noe, fdrd indoialipentru cd el a construit o Arcd, ceea ce, in treacdt fie spus,

le-ar da mai degrabh dreptul dulgherilor s[-1 revendice;al1ii cred ci este mai rezonabil sd plaseze ?nfiinlareamasoneriei pe vremea in5lldrii Turnului Babel, la care, cel

putiru au fost folosite materiale de construclie, de ziddrie;dar gi construirea piramidelor in Egipt este vdzuti ca oposibild datX de infiinlare a companiilor de meseriagi. Insdfaptul istoric cirora cei mai mulli ii acordi onoarea de asta la baza infiinfirii acestei institulii este tragica istoriea celebrului arhitect care a fost insircinat cu dirijarea

J. P. DUBREUIL

lucrdrilor la Templul lui Solomon. Voi oferi aici, in toatdsimplitatea ei nativd, aceastd legendd emotionanti a morfiimarelui artist; incercdrile prin care masonii trebuie sd treacdpentru a ajunge la gradul de maestru sunt o comemorare aacestei povegti. Tofugi, oricare ar fi fost adevdruf ca sd nuvorbim decAt despre motivele ce ar fi putut, in principiu,sd-i determine pe oameni sdinfiinfeze o asemenea societate,trebuie sd ne gAndim la faptul cd lucrul acesta s-a intAmplatpentru ca ei si reziste mai bine in fa{a pericolului unorperseculii de amploare. Persecufiile pe care le-a suferitreligia catolicd in primele douH secole ale existenlei ei arexplica gi justifica aceastd necesitate, mult mai mult poatedecAt orice alti circumstan{d, in raport cu francmasonii.

A te aduna in secret in locuri ascunse/ chiar in subterane,pentru a celebra in comun sfintele mistere, a constituit odatorie pentru tofi cregtinii din noua Bisericd. Nevoia de aindepdrta privirile indiscrete ale pdgAnilor, care i-ar fi pututdenunfa autoritdfilor,Ie-a inspirat in mod natural cregtinilorideea de a inventa cuvinte, atingeri si semne speciale, cuajutorul cirora sd se poatd recunoaste intotdeauna intre ei.Un semn f6lig cum ar fi cel al crucii, nu le putea garantasiguranfa, cdci dugmanii lor puteau gi ei sd se foloseascd decruce gi sX treac[ drept cregtini. Cuvintele sacre, parolele,atingerile, semnele de care se folosesc gi astdzi francmasoniipentru a se recunoaste oriunde in lume aparlin in modevident sfintelor afilieri din acele glorioase, dar funeste,epoci; este chiar mai mult decAt probabil cd acestea suntexact cele de care se serveau pentru a putea intra tn biserici,in vremea in care se adunau credinciogii, nu numai pentrua se ruga, dar gi pentru a se concentra asupra tuturorafacerilor ce interesau comunitatea. Din aceastd perspectivd,francmasonii nu ar fi altceva decAt succesorii directi sineintrerupfi ai mdrturisitorilor si martirilor cregtinismuluiadevdrat, aga cum se prezenta el intr-un timp apropiat de celal apostolilor, discipolilor gi prietenilor fondatorilor acestei

10

ll lst ori a fr ancmas oni I o r

rt,ligii. Ei reprezentau, prin felul lor propriu de a fi qi modul

rr carc se cbmportu., ittt" ei, creqtinii acelei epoci atAt dc

l('('Llnde in acte de eroism, in devotament 9i in virtute'

Fiind aldturaliinsdqi evolufiei religiei, ei s-au r[spAndi t'

('ir f i ca, pe toatd suprafalapdmAntului' Misterioqi depozitari

li icgii ru.r", ai spiritului Evangheliei 9i, in acelagi timp' ai

ptiinlplor cultivat^e de filosofii Antichit6fii, francmasonii att

i rn plantat civilizalia 9i cunoagtereaadeviratului Dumnezeu

lrr popoarele cele mai barbare, cot la cot cu Biserica' Ei sunt

ct.,i.ut", in Evul Mediu , auimpdnzit Europa cu monumente

rcligioase, cu catedrale 9i aulntrefinut.gustul pentru artd'

in i'rillocul epocii cele mai obscure 9i mai ignorante cu

f"tmie. Nu &ista oraq unde sl nu fi,fost ridicat vreunul

clintre aceste edificii prin grija 1or, sub conducerea lor' la

care sd nu fi lucrat chiar cu propriile mAini, atAt ca arhitecfi'

cAt gi ca simpli muncitori. Ba, mai mult, daci vom consulta

istoria arhit-ecturii civile, vom descoperi dovezi extrem

de numeroase a1e legiturilor intime intre mulli Pirinli ai

Bisericii gi sfinli episJopi cu vechii masoni; intre secolele al

cincilea gi al paisprezeielea, aceste exempie nu sunt deloc

rare. in Germania, Boemia, Elvefia, Jdrile de Jos' putcm

numdra o suti patru arhitecfi, cea mai mare parte episcopi

gi constructori ai propriilor ministiri'Membrii acestor societdli numeroase, asociali cu clerul'

se numeau francmasoni; maeqtrii masoni 9i muncikrl'ii

se numeau Magistrici lapicides, sau Magistri fabricnt:' iuf

arhitecfii, Rectais fabricne. Membrii se recunoqteau intn'r'iprin anumite semne qi se iubeau cudragoste fraternd; loctll itr

iur" .rr, maestru iqi ptlrnuu confralii, fie pentru prim irca.trtt tt i

novice,fiepentruadiscutaafacerilesocietdfii'fie'in'sl'i11il'pentru a discuta planurile unui edificiu ce urma si fic ini'l1(irt,

," ,rrr-"u Lojd; matelui maestru al unei loje capitalt'ii.t't'ittt

afiliate mai multe loje. Totuqi, documentul cel rTni vt't'lti Pt'

care-l avem despre fiancmasoni este ritul de York; t'l t'ottIittt'

quirp."ru." articole regulamentare ale societi[ii 1i 1'roartii clatit

J. P. DUBREUIL 12

anului 926, dupdce danezii au distrus bisericile gi mdnistiriledin Anglia. Adelstan" care domnea in acele vremuri si care afost autorul acesfui regulament, a adus mai mulfi arhitecfidin Franfa gi i-a numit supraueghetori ai acestor lucrdri.Acegti masoni arhitecfi au adus cu ei detaliile uzanfelor qiregulamentelor masonilor, pe care le pdstraserd ?ncd de pevremea romanilor. Prinful Edwiry fratele monarhulu i englez,le-a adiugat acestor titluri pe cele ale maegtrilor ma"sonienglezi qi strdini gi, cu ajutorul titulaturilor autentice, fie ingreac6., latina francezd sau in alte limbi, a redactat aceastdconstifufie, zisd din York, pentru a reglementa lucrdriie qidatoriile pe care le au de indeplinit masonii.

In Germania, vechea fraternitate a masonilor prospera,iar la Strasbourg era prezidatd de episcopul Wernher,in anul 1013, epocd in care s-a pus platra de temelie acelebrei catedrale din acest orag. Aceastd confraternitatedin Strasbourg, gi astdzi modelul tuturor lojelor Orientale Europei, prin puritatea doctrinelor sale gi prin acordulceremoniilor cu misterele primitive, a elaborat statutepentru toate lojele masonice din Germania.

Reminiscenfa sau nomenclatura stiin{elor cultivate deegipteni, de gnostici gi de cabaligti, care au fost aduse inEuropa de cdtre cruciafi, nu a fost profesatd in adundrilesecrete; nu s-a pistrat decAt numele lor, satr, daci erau uneoricomunicate, acest lucru se fdcea in mare secret gi doar unuinumdr restrAns de alegi. in ordinele superioare, se comemoraugtiin{ele chimiei qi mineralogiei, care ii ajutau pe arhitecli sdse perfecfioneze. Cu ajutorul secretului transmii pe cale orald,aceastd comunicare a slujit pentru pdstrarea dogmelor gi agtiinfelor tradigionale, al cdrei scop era perfecfionarea specieiumane. Tocmai in acest scop s-au infiin{at astdzi riturilefilosofice care se aplici in templele lor, pentru a dezvolta tezemorale folositoare fericirii umanitifii. Nu ezit si plasez infruntea acestor loje pe cea a Trinosofilor din paris, cdci amavut ocazia sd le apreciez vederile gi pdrerile.

ry

t3

Foarte curAnd, masonilor practicanfi li s-a addugat

o plciadd de savanli gi de oamenl d-" 1:u* ales; aceqtia au

lost deosebili de primii prin titlul de liberi sau t'tancs, care

t,stc echivalentul i"t-"tt tl ri de adepli' Apoi, pe nesimfite'

s-tr operat o separalie inlte practicanli qi speculatiai' "1T:t,r, se acord"i de^obicei celor striini de practicarea materiald

l irrtelor. Acegti speculativi s-au ocupat, dupl lceea' i1cxclusivitate, d.e rlformele sociale, continuAnd insd sd-i

iriLrte pe cei dezmogtenili de soartd' Dar aceste reforme i-au

irrdepertat pentru totdeauna de curtea de la Roma cate,

l.nporterrd t'otut ta unitate, s-a temut ca toate aceste diverse

sisteme sd nu semene sdman!6 de dezbinare in lume, in ciuda

bunelor intenlii ale masonilor de a instaura pacea-gi armonia'

Motivele de team5 ale sfantului scaun nu sunt golite de orice

fundament, trebuie s-o spunem, intrucAt mulfi dintre masoni

au dat teribile lovituri autoritdlii Bisericii. ln Germania,

Rosacrucienii gi Valentin Andreas; in Anglia Asmole' Bacon

gi allii au inbllat stindarde sub care s-au adunat toli cei care se

opuneau doclrinelor bisericii romano-catolice. Fdrd indoiald

cd aceste acliuni au constituit singura cauz6' a severitdlilor

SfAntului Scaun contra masoneriei; severitili care nu ar fi

avut nicicAnd loc dach aceqti reprezentanli pomenili mai sus

ar fi primit in sAnul organizaqillor lor doar creqtini catolici,

uqu.rr- erau de altfel toli masonii practicanli despre care am

vorbit pAni acum.De aceea nu trebuie sd-i catalog5m drept masoni perfecli

decAt pe cei care iqi interzic sd comenteze, in lojele lor'

dogmeie politice gi religioase. Doar acestea sunt adeviratele

lojJce poi, it't realitate, sd se puniin slujba cauzeiumanitdlii

qi'civilizafiei. Numirul acesiora din urmd, din fericire' incd

este foarte mare 9i tinde s[ devind 9i mai mare Pe zi ce ttece'.

datorit[ progreselor naturale ale opiniei publice, care nu mai

pntt" ptug cla attddatd, pe lucruriie ce nu intereseazd decAt

vanitdfile individuale.

Capitolul II

INITIEREA

Initierea in mistere a fost intAlnitd la toate popoarelecivllizate,la toate religiile gi s-a propagat din secol in secol,pdnd astdzi. Pausanius, care era un inifiat, ne asigurd defaptul cd Misterele de la Eleusis il indreptau pe om cdtrepracticarea pietdfii. Aristotel spune cd inifierea este ceamai prefioasi dintre toate institu{iile religioase. Cicero,relatAnd despre morala ini{ierii in visul lui Scipio, spuneacd este vorba despre respectul acordat divinitd{ii, despredogma nemuririi sufletului. Acel vis confine descrieieaspectacolului ceinso[eainifierea, dar giexplicareaprincipiilorreligioase gi morale care li se predicau neofilil,or. pdrin{iiBisericii, mulli dintre ei inifiafi in mistere, au pdreri diferiteasupra acestui subiecf cauza acestor pdreri diferite esteuqor de ghicit, din urmdtorul motiv: atunci cAnd,la rAndulei, religia pigAnd a inceput sX fie persecutat5, adevdratadoctrind a inifierii a devenit, cu timpul, un mister de dreptsi de fapt, atAt pentru cei inifiati, cAt qi pentru inigiatoii.Cu excepfia invdfdturilor despre virtute gi pietate, s-auitat complet care era rostul inifierii gi nu s-a refinut decAtforma material5 a acestui proces, fapt ce-i fdcea demni dedispref pe inifiatori, in ochii anumitor pirinfi ai Bisericii.SfAntul Clement dinAlexandria, el insugi inifiat in mistere,ridiculiza comemorarea unui Bachus sfArtecat in bucilele,fiert intr-o oal5 gi apoi prdjit la profap. insd lucrul acestasemnifica faptul cd zeul respectiv ii invdlase pe oameniprocedeul gdtirii cdrnii pe care, pAnd atunci, oamenii aveauobiceiul s-o m5nAnce crudd. $i mai tdrziu, in timp, Sfin,tiiPdrinli ignorau esenfa misterelor gi priveau ceremoniilevechilor inifieri ca fiind ceva neruginat gi absurd.

Legenda lui Iosif (Facerea, XLI) dovedegte faptul cievreii adoptaserd dogmele religioase ale egiptenil,or, dar

Ir I st ori a fr ancm as onil or

iii irrifierile acestora, cu multi vreme inaitrte de Moise'

iirtr.' ,r.prinzdtor faptul cd autorii care s-au ocupat de

1,r'oblcmaticd nu au dat atenfie acestui text' Fbrd a ne ocupa

1,,,," ture de aventurile acestui fiu al lui Iacob, pe carc evreii

il l,rivesc ca pe unul dintre profefii lor,.trebuie s'i spuncm

t'ii t:l era favbritul faraonului 9i administratorul palatulr'ri

siitr qi a fost fdcut nobil, atribuindu-i un colier de aur qi

rrrr inel. Cunoaqtem faptul cS, in opinia egiptenilor' striiniiclar-t socotifi a fi necurali 9i cd, abia dupi ce- erau supulr

rrcnumiratelor incerclri, erau primi{i in sAnul ordinului Ei

,rclmiqi la inifiere, fapt care-i situa la rangul de cetdleni; dar

losif, dupi cum sti scris in Genez6, a luat-o de sofie pe

Asenath, fiica marelui preot din Heliopolis qi guvernator

ll Onului; se qtie, din cizuri precedente, c[ doar inilierea

ii putea oferi lui Iosif o us"-"."a soartd. Acest patriarh i-a

avut de la Asenath pe Manase Ei Efraim, talii celui de al

cloisprezecelea trib il lni Ittu"l. Conform faptelor' sunf91

,',"rroi1i sd tragem concluzia ci 9i Asenath era inifiatd 9i

preoteasd, cdcl toate progeniturile unui mare preot erau qi

irebuiau sd profeseze riturile pdrinlilor lor; prin acest.fapt

qi descendunqii, udl.e ManaJe 9i Efraim, trebuiau si fieiniliali in cultul din Heliopolis, adici in cultul soarelui.

Existd mitologi care pietind faptui cd Isis, Osiris' Horus'

Uranus, Jupiter, ""riqisemizeii egipteni, grecigi orientali au

fost prinli gl eroi civilizatori ai umanitdfii, cdrora oamenii

le-au adus prinosul lor de recunoqtinfd, povestind,despre

locurile unde s-au ndscut aceqtia gi despre aventurile lor' Allimitologi considerd cd toate aceste poveqti cu divinitifi sunt

doar nlgte himere, suslinAnd cd aceste pretinse.personait'

nu au existat niciodatS, iar trlsdturile ce li se atribuic sttttt

doar simboluri. Oricum ar sta lucrurile,le datordm elcoslor

divinitdlipirerileSavcalJzamistereioranticeqiactualt'.Misterele de iniliere qi dogma unui zeu recompctrsitlot'

sau rdzbundtor in viala de apoi, fapte Pe care lc rcgitsirtr irr

povestea coborArii lui Enea in infern, la Virgilitr' att losl

J. P. DUBREUIL 16

extrem de bine zugrdvite de savanful autor al poemuluiFrancmasoneria, careeste o justd aplicafie a inifierii masonicea unui ucenic. Pdrinfii nogtri, convingi fiind de faptul ci oreligie era, inainte de toate, necesari pentru a-i reuni peoameni in societate gi pentru a perfecfiona civilizatia iustabilit dogma Marelui Arhitect gi a unei vieli viitoare.Dar aceasti idee, aceastd dogmd era un mister; or, sepunea problema urmdtoare: cum sd-i convingi pe oameniidin carne gi sAnge sd accepte o tezd ce era departe de a fimateriald? Pe de altX parte, acesti invdldtori *re .ru eru.,deloc impostori, ar fiindrdznit ei sd le spund egiptenilor gigrecilor ci o inspiralie divind le-a insuilat aceitt dogme?Cum trebuiau si instruiascd popoarele? Au recurs d6ci laprocesul de inifiere, cu ajutorul ciruia primii hierofanli saumaegtri ai moralei qi civilizaliei au incercat sd le explice gisd le demonstreze neofifilor sistemul lor de gAndire.

Dacd ne adAncim in studiul lui Homer, vom vedeacd doar cu ajutorul convingerii intime ini{ia,tii ie insuflaunoile idei celor pe care ii inifiau. Astfel, iniiierea era unsoi de revela{ie dramatici. poetul ne spune cd neofiliierau pregdtifi prin diverse purificdri, ablafiuni, abstinenqegi sacrificii sAngeroase care, sldbin du-i fizic, le confereao sensibilitate extraordinard; si mai addugdm la toateacestea faptul cd adundrile lor se fineau intotdeauna in/sauaproape de o pddure sacrd gi cd adeseori in aceste locuri seaflau morminte.

Cregtinii primelor secole au adoptat gi ei aceleasiuzante; gi-au construit bisericile in locuri pustii gi lAngdmorminte, iar primirea neofitului in sanul Bisericii se f[c6anoaptea. Trebuie sd admitem cd nu existd metodd mai bunide a orienta sufletul cuiva cdtre degertdciunea lucrurilor depe aceastd lume, cdtre degertdciunea naturii, a existenlei gisfArgitului viefii.

Homer ne spune faptul cd Ulise a fost inifiat de Circe.si analizdm ce pdrere are el despre aceastd inifiere care ne

t7 Ist ori a fr ancrn as anil or

olt,ri, dacd nu o origine a dogmelor iudeo-creqtine' mdcar

o npropiere exttem de ciudatd de acestea' Ulise a stat un an

irr palatul lui Circe; gi-a petrecut-tot acest timp in aventuri

nristerioase care se expliid prin alegorii' Mai intAi' Circe era

t'n insdgi fiicd gi mare preoteasd a soarelui; Homer ii atribuia

irrvSlituri de o moraiitate sublimd pe care ea i Ie explica lui

LJlise; ea dorea sd-l inilieze giil determina s[ facd o cilStorie

in inferru silag al mor1ilor, tdrAm al celei mai mari venerafii'

Iilise s-a imbarcat, deci, impreund cu tovar6gii sdi' pentru

l cildtori spre infern, loc de judecat5 a morlilor' Pe care

vt:chii autori il situau in pegteri sau caverne' acolo unde

sc celebrau misterele qi se produceau apari{ii aie spiritelor

t'clor mor!i.1 Fiindci totul Je leagd in aceast[ lume' in toate

[irrile gi riturile, incheierea banchetetor masonice' dupiiniliere, se face prin evocarea alegoriei locului masonic

1i printr-o invocalie generald pentru fericirea cildtorilor

'rl*orri, care intreprind marea trecere; Caron este cel care

trebuie si-i treacd -styxul'

Aceastd alegorie este preluat[ de

la greci, deoarece cdldtoriile sacre precedau dezvlluirea

doctrinelor secrete. Aceastd alegorie trebuia dezviluitiprimului grad pregdtitor, adic[ ucenicului' Asupra acestui

ispect, ,.,"uro.,ii ii"apg ar putea intreprinde cercetdri

foarte utile.Revenind la Ulise, acesta se preg[tea pentru iniliere;

rdzboinicul devine credincios, face sacrificii dupd sfaturile

ptit"i," de la Circe, ba chiar se roagi unor relicve2' adreseazi

iervente rugdciuni in fala capetelor morlilor 9i de-abia

atunci vede-umbrele care i se par ci ies din plmAnt; printre

altele, vede umbrele prietenilbr 9i p[rinlilor sii; de trei ori

1 N" "><tt,e "t.i"n

dubiu asupra faptului cd evreii' in timpul gederii l<lr'

i" ngipt, ;" adoptat obiceiul acestor ?antasmagorii; in Deuteronomu l' [l'

XVIiI, putem clli despre interzicerea evocdrii mortilor' Moise nu ar fi

edictat o asemenea lege, dacd evreii, dupd obiceiul egiptenilor' nu ar fi

practicat aceastd faimoasi vrXjitorie'L V"r,"ru."u relicvelor, a osemintelor celor morli era un obicei cunoscLl t

in Grecia cu cel pulin un mileniu inainte de Hristos'

I. P. DUBREUIL

vrea sd imbrdliqeze sufletul mamei sale qi tot de trei oriea ii scaph printre degete ca o umbrd (Odiseea, cap. X). Prinacest poem homeric se demonstreazl, fapful ci invocareaqi evocarea morlilor existau cu multd vreme inainte cavrdjitoarea din Endor sd evoce spiritul lui Samuel. Darnici Circe, nici marii preofi egipteni, nici evreii, nici preofiidin Eleusis nu erau vrdjitori. Dacd ludm in consideraretoate circumstanfele pregdtirii procesului de initiere, dacdne amintim de faptul cd inifierile se produceau noaptea,dupi ce neofitul era eprtizat din cauza incercdrilor, in agafel incAt halucinaliile ii aduceau in fald tot felul de figuri,atunci tot prestigiul acestei inilieri se risipegte. Hierofanfiise foloseau de acest spectacol inocent gi religios pentru a-iinocula neofifului dogmele nemuririi sufletului, ale uneirecompense sau pedepse dupd moarte.

Tocmai acestor spectacole ale aparifiei sufletelormorfilor qi ale judecdtorilor infernali, care aveau misiunea sdjudece cine este demn sd intre in Bisericd sau sd fie expulzat,trebuie sd-i atribuim originea spectacolelor dramatice; astfel,tot religiei ii datoreazd oamenii institufiile ce au menirea sdimblAnzeasci moravurile gi sd usureze greutdfile vielii. Ceicare au instituit aceste mistere erau convingi cd existenfaunui Dumnezeu recompensator gi rdzbundtor trebuie sd seregiseascd in gAndirea oricdrui muritor gi cd aceastd ideetrebuie sd constituiebaza ordinii sociale. Dar tot institutoriiau crezut in egal6 mdsurd cd aceste sentimente trebuie trezitein congtiinfi prin reprezentdri sensibile, pentru ca inifiatul sdfie fdcut, dacd putem spune asa, martor ocular al pedepsiriilui Sisif gi Tantal, dar gi martor al fericirii rezervate celordrepfi gi eroilor, reprezentafii ce sddeau in mintea neofituluihotdrArea de a deveni un om cinstit, pentru a putea impirtdgiastfel onoarea gi serenitatea preafericifilor, prin practicareadrept5,tii gi prin respectarea diviniti,tii.

Pentru a-i admite la mistere, iniliatorii fdceau apella simfurile neofitului, inconjurAndu-l de situalii in stare

18

ts lstoria franeILaSU-lIL'r

s5-i tulbure puternic sufletul. Iatd de ce misterele trolrtti.ttt

sb fie celebiate intr-un loc intunecat qi retras, in mijlttcul

tircerii mormintelor. Existi multe raporturi 9i asemdrlilri

intre inilierile masonice de astdzi 9i misterele antichittrtii'

fopr." ne face si tragem concluzia potrivit c[reia' chiar

claci putem spune cb iceste mistere nu erau decAt ficfiuni

;i povegti pioase, trebuie s[ admitem qi c[ au fost qi inctr

l;uia f"4iiltiie de virtute qi de moral6; utile umanitifii'

irrtrucAt distrug doctrina maierialist5, ce descurajeale omllpi submine az6,"otice organizare sociald' Dacd' incd din zorii

,menirii au existat ateiatunci au existat 9i oameni drepfi 9i

rcligioqi, care au simfit necesitatea unei inteligenle tt{qt:*:;i a"unei justilii eterne. Aceste idei au alc5tuit religia qi

rnisterele strimogilor nogtri din vremea lui Homer; ele au

l'ost urmate de primii inlelepfi, de toli oamenii de bine' de

filosofi qi de misonii antici qi moderni'