A fost un copil crescut lângă Biserică și cu frica lui Dumnezeu. S-a tranformat într-o tânără frumoasă și cu un chip senin care emana bucurie. Acum este o soră plină de entuziasmul Slujirii lui Cristos. Paula Anton, consăteanca noastră, Maica Iubirii în Italia.

1. Când te-ai hotărât să mergi pe acest drum?

Mi-am descoperit vocația când aveam 14 ani, lucru la care au contribuit mai mulți factori, printre care faptul că i-am cunoscut pe Frații Scolilor Creștine de la Pildești. Când eram în clasa a 8-a ei au organizat întalniri cu elevii care terminau generala și urmau să treacă la liceu. Am participat impreună cu ceilalți colegi ai mei și am rămas impresionată de amabilitatea lor, de faptul că nu făceau diferențe de persoane, de modul de-a se juca cu noi etc. Am zis: WOW! Ce minunat este să fii așa! Un alt factor deosebit de important a fost indemnul doamnei profesoare de religie, tot când eram in clasa a 8-a, de a merge zilnic la Sfânta Liturghie de dimineața în Advent. Când a trecut Adventul, n-am putut „să mă opresc” din a merge zi de zi la Biserică și de a-l primi pe Isus în inimă zi de zi. Așa m-a pregătit Isus ca să-i pot zice: DA!

2. Este vreodată de ajuns o anumită perioadă să te gândești în luarea unei astfel de decizii?

În marea sa Iubire și Înțelepciune, Dumnezeu din eternitate are un plan perfect pentru fiecare om, pentru a-l duce la fericire. Împlinind acest plan, urmând inspirația lui Dumnezeu și ajutat de harul Său, omul va ajunge la fericire. Dumnezeu dă omului vocația (la viaţa consacrată, la căsătorie) atunci când îi creează sufletul. În acea clipă, El pune în suflet toate darurile și toți talanții pentru stilul de viață al fiecăruia, în conformitate cu planul făcut din eternitate. Cu asta vreau să spun că vocația omul o are de când este creat. Faptul că unii o descoperă mai devreme, iar unii mai târziu, ține foarte mult de educația religioasă primită în familie, drept e că nimeni nu poate să iubească ceea ce nu cunoaște. Nimeni nu-l poate urma pe Dumnezeu dacă nu-l cunoaște. Exemplu este familia Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Părinții au fost sfinți, iar copiii și-au descoperit vocația la vârstă fragedă. De asta trebuie să apărăm familia.

3. De ce ai ales acest ordin?

Am ales acest ordin pentru că doream o congregație care să aibă adorație la Preasfântul Sacrament în fiecare zi. Apoi, doream o mănăstire de clauzură și congregația noastră are ambele ramuri, cea contemplativă și cea activă. Intrând în contact cu surorile, mi-a plăcut mult clima de bucurie și bună dispoziție în care ele trăiesc, precum și accentul pe care il pun pe formarea intelectuală a tuturor surorilor, plecarea în misiune a lor fiind precedută, de obicei, de patru ani de studii de filozofie și teologie.

4. A fost greu să te desparți de cei dragi?

Nu e ușor să stai departe de familia, uneori mă gândesc că dacă aș fi acasă i-aș putea ajuta mai mult. Dar când am plecat, a rămas Isus în locul meu. El poate să le poarte de grijă infinit mai bine decât mine!

5. Din afară viața consacrată e foarte diferită de cea de familie, iar mulți ar spune că și mai ușoară decât a avea o casă, un soț și copii de întreținut. Tu ce crezi despre acest lucru, judecă greșit lumea persoanele consacrate?

A fi sfânt nu este lucru ușor nici pentru o persoană căsătorită nici pentru o persoană consacrată, căci pentru a ajunge la gloria Învierii, e absolut necesar să treci prin Vinerea Pătimirii. Așa cum viața de familie are greutățile ei, la fel și viața consacrată. Iubirea și suferința salvează sufletele, iar Domnul cere fiecărui om să-l ajute la salvarea sufletelor prin iubire și suferință. O persoană care alege viața consacrată, nu pentru Domnul, ci pentru că are casă, mâncare asigurată etc, nu va fi niciodată fericită și nu-i va duce pe ceilalți la Dumnezeu, pentru că nu caută gloria lui Dumnezeu ci comoditatea proprie. Dar Dumnezeu, care hrănește păsările cerului și îmbracă crinii câmpului, (cf. Mt 6, 26-34) cu cât mai mult nu se va ingriji de noi, care ne dăm viața ca să-l facem cunoscut pe El în toate colțurile pămantului?

6. Imediat după ce ai terminat facultatea ai ales să mergi pe acest drum. Ți-ai spus vreodată după aceea că a fost prea devreme?

Îți spun sincer că întrebarea ta m-a făcut să zâmbesc. Mă întrebi dacă a fost prea devreme să intru în mănăstire la 23 de ani. Să fii soră înseamnă să fii mireasa lui Isus. Nu mi-ar fi plăcut să mă mărit la bătrânețe! Toată lumea zice că anii tinereții sunt cei mai frumoși ani. Domnul merita ca să-i ofer cei mai frumoși ani!

7. Ai regretat vreodată alegerea ta?

NU! Și îi cer Domnului harul să nu regret niciodată! E normal să ai îndoieli în privința vocației, dar sunt ispite din partea diavolului (atunci când superiorii sau directorul spiritual te asigură de asta). Când am depus primele voturi, chiar dacă au fost pentru un an, în inima mea le-am depus pentru toată viața. Nu e nimic de regretat când ai ales partea cea mai bună, ca Maria, sora Martei din Evanghelie (cf Lc 10,38).

8. Ce le sfătuiești pe tinerele fete care ar dori să meargă pe acest drum, dar la presiunea societății nu fac asta?

Cum zicea apostolul, trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Unul dintre Părinții Bisericii, sfântul Ioan Gură de Aur, zicea că atunci când părinţii împiedică lucrurile spirituale, nu trebuie nici măcar recunoscuţi ca părinţi, iar sfântul Ieronim, în Scrisoarea către Eliodor, zice că dacă tatăl tău se pune-n dreptul ușii când tu vrei să ieși ca să pleci la mănăstire, să treci peste el. Sunt cuvinte foarte radicale, dar un om nu are niciun drept să se împotrivească planului lui Dumnezeu. Nu pot să se împotrivească decât oameni care nu au destulă credință. Însă Dumnezeu, în nespusa lui bunătate, toate le îndreaptă spre binele omului. De cele mai multe ori, poate chiar de fiecare dată, într-un timp mai scurt sau mai lung, persoanele care se împotrivesc vocației se convertesc și ajung să conștientizeze măreția unei vocații și importanța pentru binele Bisericii. Don Orione spunea că, dacă un preot sau călugăr este fidel vocației sale și tinde la sfințenie, rudele sale, până la al patrulea grad de rudenie, se vor mântui, (pe langă multe alte suflete, adaug eu). Aș zice că e destul de avantajos!

Sr. Maria Maica Iubirii Frumoase, Familia Religioasă a Cuvântului Întrupat