INSTRUMENTEMUZICALE

Vibratiile corpurilor materiale se propaga prin aer si,ajungand la ureche,produc senzatia auditiva pe care noi o numim sunet.

Obiectul acusticii il constituie studiul producerii si propagarii sunetelor, ingloband aici nu numai vibratiile auditive, ci si pe cele care nu produc senzatie auditiva, cum ar fi ultrasunetele.

In cercetarile de acustica, folosim toate felurile de muzica, dar avem adesea interesul sa ne referim cu deosebire la forma simpla, sau sa ne apropiem cat mai mult de ea. Exista numeroase mijloace, cu care putem produce astfel de oscilatii, mai ales in domeniul audibil.

Cele mai intrebuintate sunt: diapazoanele, fluierele, si coardele vibrante.

Diapazoanele Sunt formate de obicei dintr-o furca facuta din otel,

prelucrata cu multa grija pentru a avea peste tot aceeasi sectiune. Ea se aseaza pe o cutie de rezonanta deschisa la un capat si facuta din lemn de brad, cu fibrele cat mai regulate. Lungimea ei se calculeaza in asa fel incat sa cuprinda un sfert al lungimii de unda.

Diapazonul se excita prin lovire, cu un ciocan de lemn sau cauciuc. Uneori i se adapteaza un dispozitiv de intretinere electrica la fel cu acela folosit pentru sonerii. Odata construit diapazonul trebuie etalonat, ca sa-i cunoastem frecventa de oscilatie.

Fluierul Este bine cunoscut si nu are

nevoie de o descriere speciala.El produce sunete foarte inalte si serveste la masurarea limitei de percepere a acestor sunete. Frecventa poate fi variata, lungind sau scurtand coloana de aer in niste suruburi micrometrice.

Coardele sau strunele Folosite in instrumentele muzicale, sunt facute de obicei din metal sau din mate de oaie uscate si rasucite. Le putem face sa vibreze prin :

• percutie, lovire(tambal) Ţambalul este un instrument muzical cu coarde lovite, originar din Europa, unde încă se bucură de cea mai mare răspândire, cu toate că secolul XXi-a asigurat interesul culturilor de pe alte continente. Instrumentul se mânuieşte cu ciocănele special construite sau cu alte obiecte locţiitoare, în scopul obţinerii unor sonorităţi neobişnuite sau pentru ameliorarea sunetului unui instrument de care instrumentistul nu este mulţumit(sunet prea sec sau prea detimbrat, nearticulat).

• piscare(chitara,mandolina,harfa)Chitara este un instrument muzical cu coarde ciupite. Ea are un gât lung, delimitat cu ajutorul tastelor, şi o cutie de rezonanţă ale cărei ambe feţe sunt plane. În lateral, se formează „umerii” caracteristici, rotunzi, care dau corpului forma cifrei 8. Chitara joacă un rol important în numeroase genuri muzicale aparţinând folclorului, dar îndeosebi muzicii de consum. Între aceste genuri, se număra

muzica blues, country, folk, flamenco, jazz, rock şi pop.

• frecare(violina, violoncel, contrabas).

Contrabasul este cel mai mare instrument muzical cu coarde şi arcuş cu o largă răspândire. În partitura de orchestră, se scrie prescurtat „Cb.” sau „Kb.”. Raportat la notarea în partitură, sunetul contrabasului este cu o octavă mai jos decât cel al violoncelului. Cel mai adesea, la contrabas se cântă cu mâna stângă pe tastieră, iar mâna dreaptă trage arcuşul peste corzi sau le ciupeşte cu degetele (tehnică numită pizzicato).

Folclorul românesc, unde instrumentul a pătruns târziu, recunoaşte următoarele denumiri pentru contrabas: bas, broancă, gordună mare („gordună” fără altă specificaţie, se va numi violoncelul) sau rareori gordun.

Tuburile sonore Au aplicatii numeroase

la instrumente muzicale: orga sau instrumente de suflat, dar teoria lor este destul de complicata. Ele sunt folosite pentru anciile principalelor instrumente, si sunt facute din bucati intregi de lemn de trestie.