instruirea elevilor cu nevoi speciale

Intel® Teach ProgramEssentials Course

Instruirea elevilor cu nevoi speciale

Cercetarea a confirmat faptul că elevii cu nevoi speciale beneficiază de pe urma plasării în clase eterogene. Totuşi, oferirea unui mediu de instruire adecvat pentru toţi elevii poate fi o provocare pentru profesorii care se confruntă cu elevi cu diverse cunoştinţe şi abilităţi. Din fericire, predarea prin proiecte oferă oportunităţi pentru diferenţierea instruirii în vederea susţinerii învăţării elevilor cu nevoi speciale. Proiectele de asemenea le permit să-şi dezvolte forţele şi să-şi pună în aplicare creativitatea referitor la materiale şi produse care îi interesează.

Elevii cu nevoi speciale, în special cei cu dificultăţi de învăţare, adesea se luptă deoarece deşi au o inteligenţă normală, au dificultăţi în ceea ce priveşte cititul, scrisul, argumentarea, aducerea aminte sau organizarea informaţiilor. Proiectele le oferă oportunităţi să-şi dezvolte aceste aptitudini prin instruire şi sprijin în contextul unei activităţi semnificative, interesante. Câteva strategii s-au dovedit a fi eficiente la instruirea elevilor cu nevoi speciale. Toţi elevii beneficiază de majoritatea acestor strategii.

Învăţarea prin cooperare. Colaborarea este o abilitate a secolului XXI necesară pentru succesul în viaţă. Atunci când elevii cu nevoi speciale lucrează la proiecte cu grupuri de perechi, gradul lor de învăţare creşte în mai multe moduri. În primul rând, activităţile bine structurate expun elevii cu dificultăţi de învăţare la strategiile de învăţare ale perechilor lor şi îi ajută să înveţe unii de la alţii. Activităţile de grup precum mozaicul le permite tuturor elevilor să devină “experţi” într-un anumit domeniu care poate ajuta la dezvoltarea auto-eficacităţii şi auto-respectului. Suplimentar, când elevii primesc instrucţiuni despre cum să se sprijine unul pe altul la învăţat, grupele mici pot fi locuri sigure pentru elevi să pună întrebări clarificatoare şi să primească ajutor când au nevoie.

Organizatori grafici. Organizarea informaţiilor este adesea o problemă pentru elevii cu nevoi speciale. Ei pot fi elevi vizuali care răspund bine la reprezentările grafice ale informaţiilor. Hărţile, site-urile web, schemele şi listele cronologice, pot ajuta elevii să incorporeze cunoştinţe noi la cele deja existente.

Accesarea cunoştinţelor anterioare. Legarea cunoştinţelor noi de cele anterioare este în special importantă pentru elevii cu nevoi speciale. Schemele Know-Wonder-Learn (Cunoaşte - Miră-te - Învaţă), discuţiile, jurnalele şi punerea de întrebări ajută aceşti elevi să utilizeze ceea ce ştiu deja pentru a înţelege ceea ce învaţă acum. De asemenea, ele permit profesorilor să evalueze modul în care elevii progresează cu învăţatul.

Copyright © 2007, Intel Corporation. All rights reserved. of 12


Strategia Explicită de Instruire. Mulţi elevi învaţă strategiile de bază pentru a învăţa singuri deprinderi şi informaţii noi. Este posibil ca elevii cu nevoi speciale să nu se gândească în mod natural la activităţi precum luarea de notiţe, realizarea de legături între idei, punerea întrebărilor, planificarea de proiect şi gestionarea timpului. Proiectele oferă oportunităţi numeroase pentru a integra instruirea explicită în ceea ce priveşte modul de realizare a gândirii importante, comunicarea şi strategiile de învăţare în contextul activităţii semnificative. Acest tip de instruire s-a dovedit a fi în mod special benefic pentru elevii luptători.

Scaffolding-ul, modelarea şi antrenarea sunt componente importante ale instruirii în cadrul aptitudinilor de gândire superioare. Instruirea efectivă în cadrul procesului de gândire are şase componente:

1. Selectarea unei aptitudini sau strategii adecvată pentru instruire 2. Etichetarea şi clasificarea aptitudinii pe categorii3. Modelarea aptitudinii prin gândirea cu voce tare 4. Practica îndrumată a deprinderii cu un partener sau un mic grup 5. Explicarea modului în care trebuie utilizată deprinderea sau strategia şi

când anume 6. Antrenarea permanentă privind utilizarea deprinderii în mod eficient

Evaluări alternative. Deşi este important ca elevii cu dizabilităţi să devină cititori şi scriitori competenţi, ei nu trebuie limitaţi la aceste metode atunci când arată ce au învăţat. Modelele, spectacolele dramatice, desenele şi alte activităţi similare permit elevilor să demonstreze ce au învăţat prin metode care să se adreseze puterilor lor.

Tehnologie de susţinereSoftware-urile educaţionale, precum cele de mai jos, pot ajuta elevii cu dificultăţi de învăţare uşoare sau grave să-şi îmbunătăţească scrisul:

Software de recunoaştere a vocii Software de procesare a cuvintelor cu verificare ortografică şi tezaur,

precum Co-Writer sau Write Outloud Software de procesare text vorbit, precum CAST e-Reader, Write

Outloud, IntelliTalk, SimpleTalk Software de recunoaştere a vitezei. Puteţi folosi recunoaşterea vocală

pentru a dicta textul în orice program Microsoft Office XP. De asemenea puteţi selecta meniu, bară de instrumente, căsuţă de dialog şi module de sarcini prin utilizarea vocii dvs. Recunoaşterea vocală nu este proiectată pentru funcţionarea completă hands-free; cele mai bune rezultate se obţin dacă se utilizează o combinaţie de voce şi mouse sau tastatură.

Software de brainstorming, subliniere, diagramare flux şi realizare scenarii animate, precum Inspiration pentru a ajuta memoria şi organizarea

Software de derulare imagine



Software de scriere anticipată Placă de comunicaţie sintetizată prin imagine şi voce

Software-ul special poate ajuta elevii care au dificultăţi la scris: Tastaturi AlphaSmart Tastaturi alternative, precum IntelliKeys, o folie personalizată care

permite elevilor să apese doar un singur buton şi să scrie un cuvânt întreg sau o expresie în calculator

Caracteristici tastatură asistată precum mouse, taste înţepenite (sticky keys), taste de repetare şi taste lente (slow keys)

Alternative la mouse, precum mingi mobile (trackballs) şi track pad-uri

Acţiunile de înlesnire a cititului pot include: Reformatarea materialului de citire pentru accesul mai uşor prin

mărirea dimensiunii textului, modificarea fontului, schimbarea culorii fontului şi/sau fundalul

Digitizarea textului astfel încât să poată fi citit pe un computer Utilizarea de „screen readers” (tehnologii de citire automată a textului)

pentru Internet şi materiale pentru calculator Mărirea ecranului Page turners Dicţionar vorbitor care citeşte cuvintele şi definiţiile Text rescris în format imagine Cântece, imagini, rânduri repetitive care se axează pe conceptele

cheie Modele, software pentru calculator, accesorii, materiale practice care

simulează conceptele

Se poate acorda asistenţă elevilor pentru a-i ajuta să înţeleagă ce este important să scrie sau să includă în proiect:

Cuvinte cheie găsite/subliniate în foaia de lucru/fişă de indicaţie/fişier Procesare text vorbit prin procesor de text portabil sau calculator

pentru a oferi elevului feedback auditoriu Organizatoare grafice Introducere vocală prin bandă sau recunoaşterea vocii Extindere abreviere sau scriere anticipată care ajută sau indică

conţinutul

Simplificarea barelor de instrumente Microsoft Office



Elevii cu dizabilităţi şi elevii mai mici adesea lucrează mai bine cu ecrane de computer mai puţin dezordonate. Decât să utilizaţi barele de instrumente standard disponibile acum în aplicaţiile Microsoft Office, puteţi simplifica barele de instrumente pentru a le face mai puţin încurcate şi mai accesibile. Rezultatul final va fi ceva de genul următor (descrierile funcţiei fiecărui buton apar sub bara de instrumente):

1. În meniul Vizualizare, arătaţi spre Bară de instrumente, apoi apăsaţi Particularizare.

2. Apăsaţi Nou.

3. Scrieţi un nume pentru noua bară de instrumente pe care o veţi crea, precum Bară de instrumente simplă.

4. Apăsaţi OK.

5. O nouă bară de instrumente fără butoane va apărea undeva pe ecranul dvs.

6. Apăsaţi săgeata în jos din bara de instrumente, arătaţi spre Adăugare sau Eliminare Butoane, apoi apăsaţi Particularizare.

7. Apăsaţi tab-ul Comenzi.

8. Derulaţi prin lista de comenzi din diferitele Categorii pentru a găsi butoanele pe care vreţi să le adăugaţi în această bară de instrumente. Apăsaţi, ţineţi apăsat şi drag în noua bară de instrumente titlul Comenzii (aflat în dreapta) pe care vreţi s-o adăugaţi. Cele mai comune butoane pe care doriţi să le adăugaţi sunt:

a. În categoria Fişier: Document nou, Deschidere, Salvare, Imprimare


New Save Font Size Bold Underline Spelling Double Space Open Print Italics Font Color Left Center Right Full Clip Art


b. În categoria Editare: Anulare tastare, Refacere tastare, Copiere, Lipire

c. În categoria Inserare: Miniatură (Clip Art)

d. În categoria Format: Font, Dimensiune font, Aldin, Cursiv, Subliniere, Culoare font, cele patru tipuri de alinieri, Spaţiere la două rânduri

e. Când aţi adăugat toate comenzile pe care le vreţi, apăsaţi tab-ul Bara de instrumente.

9. Apăsaţi pentru a scoate toate barele de instrumente care sunt acum bifate exceptând bara de instrumente pe care tocmai aţi creat-o.

Notă: Nu veţi putea să scoateţi bifa de la bara de instrumente Bară Meniu.

10. În vârf, în secţiunea gri a noii bare de instrumente, apăsaţi, ţineţi apăsat şi trageţi bara de instrumente în vârful ferestrei unde era bara de instrumente Standard.

11. Puteţi uşor reface orice bară de instrumente când aveţi nevoie de ea: În meniul Vizualizare, arătaţi spre Bare de instrumente, apoi apăsaţi pentru a pune o bifă la barele de instrumente pe care vreţi să le utilizaţi.

Lărgirea Meniurilor din program

Poate vreţi să lărgiţi textul meniului mai pentru elevii dvs. Aceste instrucţiuni sunt pentru Windows 2000, sar celelalte sisteme de operare Windows sunt similare.

1. Apăsaţi butonul Start din bara de instrumente, daţi pe Setări, apoi daţi pe (sau apăsaţi) Control Panel.

2. Apăsaţi (sau apăsaţi dublu) Afişaj.

3. Apăsaţi săgeata de jos sub Schemă.

4. Alegeţi High Contrast White (extra large), Windows Classic (extra large), sau Windows Standard (extra large).

5. Apăsaţi OK.



Creşterea dimensiunii butoanelor din bara de instrumente

De asemenea puteţi lărgi pictogramele care apar în bara de instrumente.

1. Start Word.

2. În meniul Instrumente, apăsaţi Particularizare.

3. Apăsaţi tab-ul Opţiuni.

4. Selectaţi căsuţa Pictograme mari.

Notă: Schimbarea dimensiunii butoanelor din bara de instrumente în Word va schimba şi butoanele din bara de instrumente din toate celelalte aplicaţii Microsoft Office.

Bara de instrumente rezultată arată astfel:

Dezvoltarea elevilor independenţiScopul final al instruirii este de a ajuta elevii să devină cât mai independenţi posibil astfel încât să-şi poată controla propria învăţare. Tehnologia şi instruirea în ceea ce priveşte deprinderile de auto-orientare pot ajuta la realizarea acestui obiectiv.

Instruirea prin proiecte a elevilor înzestraţi şi talentaţi

Proiectele permit tuturor elevilor să arate că au învăţat în maniere care le evidenţiază interesele, creativitatea şi puterile. Cu proiectare, organizare şi instruire atente, proiectele pot îndeplini nevoile elevilor înzestraţi şi talentaţi dintr-o clasă eterogenă.

Instruirea prin proiecte include principiile de diferenţiere ale lui Tomlinson (1995):

Instruirea este axată pe concepte şi condusă de principii. Evaluarea permanentă a disponibilităţii şi dezvoltării elevului sunt

incluse în proiectarea unităţii de învăţare. Gruparea flexibilă este utilizată în mod consecvent. Elevii sunt exploratori activi.



Profesorii conduc activitatea de explorare.

Elaborarea proiectelor pentru elevi înzestraţi şi talentaţiElevii avansaţi răspund bine la sarcini provocatoare care necesită soluţionarea problemelor şi o gândire avansată. Proiectele ideale “permit oportunităţi multiple pentru construirea de cunoştinţe prin întrebări, discuţii şi argumente” (Watters, 2000). Prin aplicarea conţinutului şi a aptitudinilor pe care le-au învăţat problemelor complexe adecvate nivelului şi experienţei lor, elevii obţin autonomie şi încep să gândească ca matematicienii, istoricii, oamenii de ştiinţă şi scriitorii.

În sfârşit, proiectele provocatoare motivează elevii talentaţi. Activitatea în cadrul sarcinilor care necesită eforturi cognitive construieşte o atitudine pozitivă faţă de învăţat şi creşte motivaţia intrinsecă. Mai mult, succesul obţinut în probleme dificile creşte auto-eficacitatea şi auto-respectul care încurajează pe mai departe asumarea riscurilor (Watters, 2000).

Ajustarea proiectelorTotuşi, proiectele singure nu extind neapărat învăţarea elevilor înzestraţi. Alegerile pot fi prea limitate sau este posibil ca aşteptările să nu solicite exercitarea completă a abilităţilor lor cognitive. Tomlinson (1995) descrie câteva modalităţi de ajustare a proiectelor pentru a îndeplini nevoile tuturor elevilor, dar în special ale celor care sunt avansaţi.

Interes—Alege subiecte care se leagă de conceptele avute ca obiectiv prin alte domenii de interes, pasiuni sau pură curiozitate.

Profilul învăţării — Deoarece elevii învaţă să înţeleagă propriile procese de învăţare, ei pot alege proiectele care profită de preferinţele şi forţele lor.

Concret la abstract— Elevii înzestraţi şi talentaţi sunt adesea capabili să lucreze cu materiale, reprezentări, idei sau sunt mai abstracţi decât alţi elevi.

Simplu la complex— Elevii avansaţi beneficiază de proiecte care implică resurse complexe, documentare, dezbateri, probleme, aptitudini sau obiective.

Faţete mai puţine la faţete multiple—Proiectele cu părţi multiple în ceea ce priveşte orientările, legăturile în cadrul sau între subiecte sau planificarea şi realizarea pot fi adesea îndeplinite de elevii înzestraţi.

Salturi mai mici la salturi mai mari—Spre deosebire de colegii lor, elevii mai avansaţi pot adesea realiza mai bine sarcinile care necesită salturi cognitive mai mari în ceea ce priveşte percepţia, aplicaţia sau transferul.

Mai structurat la mai deschis—Permiţând elevilor să speculeze modurile în care pot demonstra înţelegerea de către ei a conceptelor se poate încuraja creativitatea şi gândirea critică.

Mai puţină independenţă la mai multă independenţă—Elevii înzestraţi pot avea adesea succes, cu puţină îndrumare, la planificare, proiectare



şi auto-monitorizare, din momentul în care au fost învăţaţi deprinderile necesare pentru auto-orientare.

Mai repede la mai încet — Uneori elevii beneficiază de parcurgerea conţinutului mai repede şi alteori ei au nevoie de timp pentru a analiza subiectele în profunzime.

Strategii educativeToţi elevii beneficiază de instruire diferită deoarece toţi elevii au domenii în care sunt înzestraţi şi altele în care necesită ajutor suplimentar. Totuşi, uneori unele concepţii greşite duc la încercările profesorilor de a îndeplini nevoile elevilor avansaţi. Tomlinson (1995) explică ce nu este diferenţierea:

O clasă nu este diferenţiată atunci când evaluările sunt aceleaşi pentru toţi elevii şi ajustările constau în varierea nivelului de dificultate al întrebărilor pentru anumiţi elevi, notându-i pe unii elevi mai sever decât pe alţii sau lăsând elevii care termină mai devreme să practice jocuri de dezvoltare. Nu este potrivit să ai mai mulţi elevi avansaţi care să facă probleme de matematică în plus, fişe de carte suplimentare sau, după terminarea activităţii "obişnuite", să primească sarcini suplimentare.

Instruirea într-o clasă eterogenă trebuie să fie adaptată pentru a ajuta elevii înzestraţi să-şi atingă potenţialul maxim.

Evaluare. Diferenţierea instruirii pentru elevii înzestraţi şi talentaţi depinde de evaluarea corectă şi permanentă. Catharine Reed (2004), o profesoară de matematică care lucrează cu elevi avansaţi într-o clasă obişnuită de geometrie explică, “Un profesor trebuie să pre-evalueze capacităţile de înţelegere esenţiale pentru o unitate şi apoi să modifice intenţionat activităţile pentru a elimina repetiţia şi exerciţiile pentru aceia care dovedesc deja competenţă (p. 91).

Profesorii pot monitoriza înţelegerea de către elevi a conceptelor importante şi utilizarea de către aceştia a abilităţilor de gândire superioare în diferite feluri. Deoarece elevii avansaţi pot utiliza procese mai complexe şi sofisticate, profesorii trebuie să inventeze metode de a ajuta elevii să-şi descrie strategiile de gândire astfel încât să poată fi evaluaţi. Prin punerea de întrebări pertinente şi ascultarea răspunsurilor elevilor, profesorii pot observa tipurile de gândire pe care elevii le utilizează în timp ce lucrează la proiecte şi pot oferi instruire adecvată şi sprijin pentru a-i ajuta să crească.

Watters (2000) descrie importanţa ascultării dintr-o poziţie interpretativă mai degrabă decât dintr-una evaluativă:

Ascultarea interpretativă duce la dialog sau punere de întrebări, altfel spus căutarea de informaţii cu ajutorul profesorului care facilitează



construirea cunoştinţelor prin răspunsuri experimentale, parafrazări, oferirea de oportunităţi pentru vocalizare şi monitorizarea gradului de înţelegere.

Strategia de instruireElevii înzestraţi şi talentaţi obţin în mod independent multe strategii de învăţare, dar ei, ca toţi elevii, au adesea nevoie de instrucţiuni suplimentare. La elevii avansaţi, nu este suficient să li se dea de îndeplinit sarcini complexe, provocatoare. De asemenea, ei au nevoie de instrucţiune şi sprijin în ceea ce priveşte procesele şi deprinderile de care au nevoie pentru a realiza cu succes acele sarcini.

Modelarea şi antrenarea sunt componente importante ale instruirii pentru dezvoltarea abilităţilor de gândire superioare. Instruirea efectivă în cadrul procesului de gândire are şase componente:



7. Selectarea unei abilităţi sau strategii adecvate pentru instruire 8. Etichetarea şi clasificarea abilităţilor pe categorii9. Modelarea abilităţilor de gândire prin gândirea cu voce tare 10. Practica îndrumată a lucrului cu un partener sau cu un mic grup 11. Explicarea modului în care trebuie utilizată deprinderea sau

strategia şi când anume12. Antrenarea permanentă privind utilizarea deprinderilor în mod

eficient

MetacogniţiaMetacogniţia, sau “gândirea despre gândire” se referă la procesele mentale care controlează şi reglementează modul în care gândesc oamenii. Metacogniţia este importantă în special în activitatea de proiect, deoarece elevii trebuie să ia decizii privind strategiile care trebuie folosite şi modul în care să fie folosite. Cercetarea de către Marzano (1998) a 4000 de intervenţii de instruire diferite a constatat că cei care erau mai eficienţi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea învăţării elevilor erau aceia care s-au axat pe modul în care elevii gândesc cu privire la procesele de gândire şi la modul cum elevii se simt în calitate de cursanţi.

Atunci când elevii înzestraţi şi talentaţi lucrează în proiecte care îi provoacă să-şi asume riscuri şi să-şi extindă gândirea, instrucţiunea în metacunoaştere îi ajută să atace problemele aşa cum fac profesioniştii în domeniu. Succesul lor este influenţat de cunoaşterea modului de a exploata cunoştinţele utile şi de a cunoaşte când să întrerupă strategiile neadecvate sau neproductive” (Watters, 2000).

Gruparea flexibilăProiectele sunt potrivite în mod natural pentru colaborare deoarece elevii lucrează cu perechi pentru a lua decizii şi a rezolva probleme. Lucrul împreună cu alţii la sarcini semnificative poate motiva elevii şi intensifica învăţarea lor deoarece se sprijină unul pe altul în timp ce fac planuri, iau decizii, rezolvă probleme şi îşi evaluează progresul.

Totuşi, uneori elevii înzestraţi şi talentaţi se simt exploataţi de lucrul în grupe unde s-ar putea să trebuiască să-şi asume responsabilităţi suplimentare pentru a asigura succesul proiectului. Pe de altă parte, elevii avansaţi trebuie să înveţe să colaboreze cu succes la fel de mult ca şi ceilalţi elevi.

Oferirea de instruire în cadrul unor strategii de colaborare preconizate şi stabilirea din timp de reguli de bază pentru interacţiunea grupelor poate reduce problemele şi creşte productivitatea de grup. Gruparea elevilor în mod diferit în scopuri diferite poate răspunde preocupărilor lor menţinând beneficiile învăţării în colaborare.



Grupele desemnate eterogene sunt potrivite pentru multe proiecte, dar cel puţin o parte a claselor de elevi ar trebui să se bazeze pe realizările lor individuale. De asemenea, elevii pot fi grupaţi după interesul comun sau după alegerea elevului. În clasa sa de geometrie, Catherine Reed (2000) a plasat elevii care au dovedit competenţă privind conceptele unei anumite unităţi în grupe care au studiat aspectele mai dificile ale subiectelor studiate de restul clasei. Toţi elevii ar putea participa la una din aceste grupe dacă dovedesc cunoştinţe solide într-un anumit domeniu.

Diferenţierea elevilor înzestraţi şi talentaţiOferirea de opţiuni reprezintă cheia pentru a răspunde nevoilor tuturor elevilor dintr-o clasă normală, inclusiv ale elevilor care sunt înzestraţi sau talentaţi. Tomlinson (2000, 1995) identifică trei metode de a diferenţia instrucţiunile pentru elevi.

Conţinut -- o varietate de metode pentru elevi de a explora conţinutul Proces -- o varietate de activităţi de percepere a sensului sau procese

prin care elevii pot ajunge să înţeleagă şi să "deţină" informaţii şi idei Produs -- o varietate de opţiuni prin care elevii pot demonstra sau

arăta ce au învăţat

Cu o planificare atentă, prin evaluare şi elaborare de proiecte creative, elevii înzestraţi şi talentaţi îşi pot atinge potenţialul într-o clasă obişnuită, alături de toţi ceilalţi elevi.

Referinţe

Marzano, R. J. (1998). A theory-based meta-analysis of research on instruction. Aurora, CO: McREL. Available at Mid-Continent for Education and Learning Web site, www.mcrel.org/PDF/Instruction/5982RR_InstructionMeta_Analysis.pdf

Reed, C. F. (2004). Mathematically gifted in the heterogeneously grouped mathematics classroom: What is a teacher to do? Available at Journal of Secondary Gifted Education Web site, http://eric.ed.gov/ERICDocs/data/ericdocs2/content_storage_01/0000000b/80/2b/c4/89.pdf

Smutney, J. V. (2000). Teaching young gifted children in the regular classroom. Available at the National Association for Gifted Children Web site, www.nagc.org/default.aspx?id=160

Tomlinson, C. A. (2000). Differentiation of instruction in the elementary grades. Champaign, IL Clearinghouse on Elementary and Early Childhood Education.


http://www.nagc.org/default.aspx?id=160

http://www.mcrel.org/PDF/Instruction/5982RR_InstructionMeta_Analysis.pdf


Tomlinson, C. A. (1995). Differentiating instruction for advanced learners in the mixed-ability middle school classroom. Available from Eric Digests Web site, www.ericdigests.org/1996-3/mixed.htm

Watters, J. J. (2000). Catering for mathematically gifted elementary students: Learning from challenging t asks Available at High Beam Web site, www.highbeam.com/doc/1G1-66107754.html


instruirea elevilor cu nevoi speciale

Documents