institutul naŢional de sĂnĂtate publicĂ · impactul asupra sĂnĂtĂŢii Şi mediului generat...

CENTRUL NAȚIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR Page 1

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

CENTRUL NAŢIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR

DIN MEDIUL COMUNITAR

RAPORTUL

PENTRU

SĂNĂTATE

ŞI MEDIU

2013

RAPORT SĂNĂTATE ȘI MEDIU 2013 Page 2

COMITET ŞTIINŢIFIC

ANDRA NEAMŢU

ANCA TUDOR

CAMELIA PÂRVAN

ALEXANDRA CUCU

ADRIANA TODEA

Material publicat prin Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor Determinanţi din

Mediul de Viaţă şi Muncă


"Alege un singur stăpân..Natura!" Rembrandt van Rijn


Cuvânt înainte,

MEDIUL iubește OMUL și

OMUL iubește MEDIUL

Așa ar trebui sa fie ¡ Noi suntem cei care trebuie să ne aducem aminte

de acest lucru, pentru că noi suntem cei care trebuie să avem grijă ca

nimeni să nu uite asta.

Mulţumim tuturor celor implicaţi în această activitate: tuturor colegilor

din Institutul National de Sanatate Publica, de la Direcţiile de Sănătate

Publică teritoriale si colaboratorilor din alte domenii

Colectivul CNMRMC


CUPRINS

CAPITOLUL I

PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ÎN RELAŢIE CU IGIENA APEI

CALITATEA APEI DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT ÎN ZONELE CU PESTE 5000

DE LOCUITORI SAU CU UN VOLUM DE DISTRIBUŢIE A APEI DE PESTE 1000 MC/ZI ÎN

ANUL 2013

7

CALITATEA APEI DE ÎMBĂIERE DIN ZONELE NATURALE DE ÎMBĂIERE 12 SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII APEI POTABILE DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT

ÎN ZONELE DE APROVIZIONARE MICI 2012-2013 18

SUPRAVEGHEREA CAZURILOR DE METHEMOGLOBINEMIE ACUTĂ INFANTILĂ

GENERATE DE APA DE FÂNTÂNĂ 2013 21

MONITORIZAREA APELOR POTABILE ÎMBUTELIATE – ALTELE DECÂT APELE

MINERALE NATURALE SAU DECÂT APELE DE IZVOR 25

EVALUAREA CALITĂŢII CHIMICE ŞI MICROBIOLOGICE A APEI DIN BAZINELE DE

ÎNOT 28

CAPITOLUL II – PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ÎN RELAŢIE CU

IGIENA AERULUI ŞI EFECTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII A POLUANŢILOR ATMOSFERICI ŞI

ADAPTAREA LA EFECTELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE 33

SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ŞI CALITATEA AERULUI

37

CAPITOLUL III – PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ÎN RELAŢIE CU

EXPUNEREA LA CONTAMINANŢI CHIMICI

SUPRAVEGHEREA PRODUSELOR COSMETICE ÎN RELAŢIE CU SĂNĂTATEA UMANĂ

(2013) 46

MONITORIZAREA INTOXICAŢIILOR ACUTE NEPROFESIONALE CU PRODUSE CHIMICE 52

CAPITOLUL IV- PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI ÎN RELAŢIE CU

IGIENA HABITATULUI UMAN

EVALUAREA RISCULUI ASUPRA STARII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI GENERAT DE

ZGOMOTUL URBAN DIN ZONA AERORTURILOR 53

IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂŢII ŞI MEDIULUI GENERAT DE MANAGEMENTUL

DEŞEURILOR MENAJERE 57

MONITORIZAREA SISTEMULUI DE GESTIONARE A DEŞEURILOR REZULTATE DIN

ACTIVITATEA MEDICALĂ 63

CAPITOLUL V – PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI ÎN RELAŢIE CU

IGIENA RADIAŢIILOR IONIZANTE

MONITORIZAREA EXPUNERII NATURALE LA RADON 72 AUDITUL CLINIC AL ACTIVITĂŢII MEDICALE CU RADIAŢII IONIZANTE 76 SUPRAVEGHEREA CONŢINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR MINERALE ŞI

EVALUAREA EFECTULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE 80

SUPRAVECHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI DIN JURUL OBIECTIVELOR

NUCLEARE MAJORE 82


SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA RADIAŢII IONIZANTE A

PERSONALULUI MEDICAL 87

EXPUNEREA MEDICALA A POPULATIEI LA RADIATII IONIZANTE 91 MONITORIZAREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE CONFORM LEGII 458/2002 95 SUPRAVEGHEREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE ŞI ALIMENTULUI CONFORM

CERINŢELOR EUROATOM 98

INFORMAREA ŞI EDUCAREA PENTRU SĂNĂTATE ÎN DOMENIUL RADIAȚIILOR

IONIZANTE 103

CAPITOLUL VI – FACTORII DE RISC ALIMENTARI ŞI SĂNĂTATEA

EVALUAREA STĂRII DE NUTRIȚIE A POPULAȚIEI ÎN RELAȚIE CU CONSUMUL

ALIMENTAR 107

PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII ŞI PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR PRIN ALIMENTATIE

ÎNCURAJAREA CONSUMULUI DE SARE IODATĂ 120

EVALUAREA CAZURILOR DE TOXIINFECȚII ALIMENTARE 123 EVALUAREA UNOR FACTORI DE RISC DIN ALIMENTE ( BIOLOGICI, CHIMICI )

ALIMENTELE CU DESTINAŢIE NUTRIŢIONALĂ SPECIALĂ 125

MONITORIZAREA CALITĂŢII SUPLIMENTELOR ALIMENTARE 131 APELE MINERALE NATURALE ÎMBUTELIATE DE LA SURSA 135 ADITIVI ALIMENTARI 138 MATERIALE CARE VIN ÎN CONTACT CU ALIMENTUL 141 ALIMENTELE IRADIATE 145 MONITORIZAREA ALIMENTELOR CU ADAOS DE VITAMINE, MINERALE ŞI ALTE

SUBSTANŢE 146

CAPITOLUL VII – PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII ŞI PREVENIREA

ÎMBOLNĂVIRILOR ASOCIATE FACTORILOR DE RISC DIN MEDIUL DE

MUNCĂ

EVALUAREA RISCULUI DE ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ PRIN SUPRASOLICITAREA

APARATULUI LOCOMOTOR 152

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA AGENTI CANCERIGENI, MUTAGENI,

FIBRE DE AZBEST 156

EVALUAREA EXPUNERII PROFESIONALE LA PESTICIDE 157 EXPUNEREA PROFESIONALA LA RADIATII IONIZANTE 160 EXPUNEREA OCUPAŢIONALĂ LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE 162 EXPUNEREA OCUPAŢIONALĂ LA LASER 164


CAPITOLUL I

PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ÎN RELAŢIE CU IGIENA APEI

CALITATEA APEI DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT ÎN ZONELE

CU PESTE 5000 DE LOCUITORI SAU CU UN VOLUM DE DISTRIBUŢIE A APEI DE

PESTE 1000 MC/ZI ÎN ANUL 2013 Dr. Anca Tudor, Analist IT Cătălin Staicu, DSP teritoriale

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă – râuri, lacuri, fluviul Dunărea

– şi ape subterane.

Conform Administraţiei Naţionale Apele Române, principala resursă de apă a României o constituie

râurile interioare. O caracteristică de bază a acestei categorii de resursă o constituie variabilitatea

foarte mare în spaţiu:

- zona montană, care aduce jumatate din volumul scurs

- variabilitatea debitului mediu specific (1 l/s şi km2 în zonele joase, până la 40 l/s şi km

2 în zonele

înalte).

O altă caracteristică o reprezintă variabilitatea foarte pronunţată în timp, astfel încât primăvara se

produc viituri importante, urmate de secete prelungite.

Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa (cu lungime de 2850 km, din care 1075 km pe

teritoriul României) are un stoc mediu la intrarea în ţară de 174 x 109 m3.

Resursele de apă subterană sunt constituite din depozitele de apă existente în straturi acvifere

freatice şi straturi de mare adâncime. Repartiţia scurgerii subterane variază pe marile unităţi

tectonice de pe teritoriul ţării astfel:

- 0,5 - 1 l/s şi km2 în Dobrogea de Nord;

- 0,5 - 2 l/s şi km2 în Podişul Moldovenesc;

- 0,1 - 3 l/s şi km2 în Depresiunea Transilvaniei şi Depresiunea Panonică;

- 0,1 - 5 l/s şi km2 în Dobrogea de Nord şi Platforma Dunăreana;

- 5 - 20 l/s şi km2 în zona Carpaţilor, în special în Carpaţii Meridionali şi în zonele de carst din

bazinul Jiului şi Cernei.

Prelevările de apă În anul 2013 prelevările totale de apă brută au fost de 6,59 mld.m

3 din care:

- populaţie - 0,97 mld.m3;

- industrie - 4,55 mld.m3,

- agricultură - 1,07 mld.m3.

Prelevările de apă au scăzut de la 10,3 mld.m3 în anul 1995 la 6,59 mld.m

3 (anul 2013) în prezent,

datorită:

- diminuării activitaţii industriale;

- reducerii consumurilor de apă în procesele tehnologice;

- reducerii pierderilor;

- aplicării mecanismului economic în gospodărirea apelor.

Efectuarea supravegherii calităţii apei potabile distribuite în zonele mari de aprovizionare - ZAP

(cu peste 5ooo de locuitori sau cu un volum de distribuţie a apei potabile de peste 1000 mc/zi) se

realizează în baza prevederilor din Legea calităţii apei potabile 458/2002 republicată şi a HGR

974/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Raportul naţional anual efectuat de INSP – CNMRMC reprezintă parte integrantă din raportul de

ţară trianual (2011-2012-2013) solicitat de către Comisia Europeană, Ministerul Sănătăţii fiind

autoritatea responsabilă în domeniul calităţii apei potabile la consumator. Monitorizarea calităţii

apei potabile se efectuează atât de către Direcţiile de Sănătate Publică judeţene şi a


Municipiului Bucureşti, prin Monitorizarea de audit, cât şi de producătorii/distribuitorii de

apă potabilă care efectuează Monitorizarea de control.

HG 342/2013 a modificat HG 974/2004, introducând printre altele posibilitatea ca DSP

judeţene să efectueze analize de laborator în cadrul monitorizării de audit prin laboratoarele

INSP, pentru parametrii pentru care nu dispun de capacitatea tehnică de realizare.

Beneficiarii Raportului sunt reprezentaţi de: populaţia din ZAP mari, Ministerul Sănătăţii,

Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, producătorii/distribuitorii de apă potabilă în sistem

centralizat, Comisia Europeană.

MONITORIZAREA DE CONTROL: Scopul acestei monitorizări este de a produce periodic

informaţii despre calitatea organoleptică şi microbiologică a apei potabile, produsă şi distribuită,

despre eficienţa tehnologiilor de tratare, cu accent pe tehnologia de dezinfecţie, în scopul

determinării dacă apa potabilă este corespunzătoare sau nu din punct de vedere al valorilor

parametrilor relevanţi stabiliţi prin Legea 458/2002 republicată. Monitorizarea de control se

efectuează de către producătorii/distribuitorii de apă potabilă în sistem centralizat.

Pentru monitorizarea de control sunt obligatorii următorii parametri:

Aluminiu (numai acolo unde este folosit cu rol de coagulant), Amoniu, Bacterii coliforme, Culoare,

Concentraţia ionilor de hidrogen (pH), Conductivitate, Clorul rezidual liber (acolo unde este utilizat

clorul sau substanţele clorigene pentru dezinfecţie), Clostridium perfringens (când sursa de apă este

de suprafaţă sau mixtă), Escherichia coli, Fier (numai acolo unde este folosit cu rol de coagulant; se

determină ferobacteriile la staţiile de tratare unde se practică deferizarea apei), Gust, Miros, Nitriţi

(unde este utilizat clorul sau substanţele clorigene pentru dezinfecţie), Oxidabilitate (se determină în

situaţia în care dotarea tehnică nu permite determinarea COT), Sulfuri şi hidrogen sulfurat (în

situaţia în care se practică desulfurizarea apei), Turbiditate, Număr de colonii dezvoltate la 22▫C şi

la 37▫C .

Determinarea COT (carbon organic total) se face numai pentru sistemele de aprovizionare care

furnizează mai mult de 10.000 mc pe zi.

MONITORIZAREA DE AUDIT: Scopul monitorizării de audit este de a oferi informaţia

necesară pentru a se determina dacă pentru toţi parametrii stabiliţi prin legea calităţii apei

potabile 458/2002 republicată valorile sunt sau nu conforme. Pentru monitorizarea de audit este

obligatoriu să fie monitorizaţi toţi parametrii prevăzuţi la art. 5 din Legea apei potabile, cu

excepţia cazurilor în care autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului

Bucureşti a stabilit pe baze documentate că, pentru o perioadă determinată de către DSP, un anumit

parametru dintr-un anumit sistem de aprovizionare cu apă potabilă nu ar putea fi prezent în

asemenea concentraţii încât să conducă la modificarea valorii lui stabilite. Prezentul punct nu se

aplică parametrilor de radioactivitate.

Monitorizarea de audit se efectuează de către direcţia de sănătate publică judeţeană, respectiv a

municipiului Bucureşti.

Atât Monitorizarea de audit cât şi monitorizarea de control se efectuează conform prevederilor

Legii 458/2002 R1 şi a HGR 974/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Direcţiile de

Sănătate Publică au obligaţia de a aviza planurile/calendarul de monitorizare prezentat de operatorul

de apă la începutul anului calendaristic. Costul analizelor pentru monitorizarea de audit este

suportat de către porducătorul/distribuitorul de apă potabilă. Frecvenţa de prelevare a probelor de

apă trebuie stabilită, atât pentru monitorizarea de audit cât şi pentru monitorizarea de control

conform prevederilor legale (Legea 458/2002 R1 şi HGR 974/2004 cu modificările şi completările

ulterioare.).


În anul 2013, în baza raportărilor efectuate de către Direcţiile de Sănătate Publică teritoriale, au

rezultat următoarele informaţii:

Populaţie totală: 20.400.399 locuitori.

Număr ZAP ( Zone de Aprovizionare cu Apa) mari: 333.

Populaţie aprovizionată în ZAP mari : 10.480.099 locuitori, respectiv 51,37% din populaţia

totală a ţării.

Numărul total al parametrilor microbiologici, chimici şi indicatori care ar fi trebuit a fi

monitorizaţi conform legislaţiei naţionale şi a cerinţelor de raportare ale Comisiei Europene

este de 73.


CALITATEA APEI DE ÎMBĂIERE DIN ZONELE NATURALE DE ÎMBĂIERE Dr. Ioana-Rodica Lupşa

În ţările membre UE se aplică legislaţia aferentă (Directivele 76/160/CEE şi 2006/7/CE) îndeplinirii

scopului de protejare a sănătăţii populaţiei prin prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc

din apele de îmbăiere; acestea au fost transpuse în România prin următoarea legislaţie: HG nr.

459/2002; HG nr. 88/2004; HG nr. 546/2008, modificată şi completată cu HG nr. 389/2011; Ord.

MS nr. 183/2011.

Obligaţia României, ca stat membru UE, este de a raporta anual la CE calitatea apei de îmbăiere din

zonele naturale de îmbăiere, conform legislaţiei menţionate şi a indicaţiilor transmise de către

responsabili.

DSP-urile teritorale, în prima etapă, înaintea începerii sezonului de îmbăiere, au desfăşurat

activitatea de identificare a zonelor de îmbăiere naturale amenajate (autorizate şi neautorizate) şi a

celor neamenajate, cu localizarea lor geografică (consemnarea coordonatelor GPS a fiecărei zone de

îmbăiere identificate), conform unor machete transmise. Zonele identificate au fost evaluate şi

inspectate conform anexei 1 din HG nr.88/2004, cu stabilirea duratei sezonului de îmbăiere, cât şi a

numărului de persoane care utilizează zona în sezonul de îmbăiere. Apoi s-a stabilit calendarul de

monitorizare a calităţii apei de îmbăiere pentru fiecare zonă naturală de îmbăiere amenajată şi

neamenajată, punctele de prelevare a probelor de apă, frecvenţa recoltărilor. Datele din activităţile

de mai sus trebuiau transmise până la data de 15 mai la CRSP Timişoara. Calendarul recoltărilor a

fost transmis MS pentru a fi postate pe site.

În etapa a doua - 1 iunie – 15 septembrie, s-au desfăşurat activităţile de recoltarea de probe de apă

din punctele stabilite şi efectuarea determinărilor indicatorilor microbiologici şi fizico-chimici

conform calendarului stabilit. DSP Constanţa şi Tulcea au transmis datele monitorizărilor care au

fost postate pe platforma Eye-on-Earth (EEA).

În etapa a treia - 15 septembrie – 15 octombrie, DSP-urile teritoriale care au identificat zone de

îmbăiere naturale pe teritoriul lor (conform machetelor indicate), au transmis datele obţinute în

urma monitorizării zonelor naturale de îmbăiere către CRSP Timişoara.

Înainte de data de 15 mai CRSP Timişoara a întocmit şi transmis INSP şi MS lista cu zonele

naturale de îmbăiere amenajate, identificate, cât şi calendarul de monitorizare a calităţii apei de

îmbăiere. În perioada 15 octombrie – 31 decembrie s-a realizat baza de date privind calitatea apei de

îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere amenajate şi a fost postată pe site-ul EIONET. Activitatea

de elaborare a raportului naţional anual privind calitatea apelor din zonele naturale de îmbăiere

amenajate şi neamenajate a continuat şi în primele trei luni ale anului 2014, cu identificarea de

neconformităţi specifice domeniului şi a propunerilor de măsuri în vederea eliminării riscurilor

posibile şi a evitării posibilului impact asupra sănătăţii populaţiei ţintă.

MS are obligaţia de a întocmi anual Raportul Naţional privind Calitatea Apelor de Îmbăiere

(RNCAI).

Pentru realizarea RNCAI 2013 s-au desfăşurat activităţile în două etape distincte:

inventarierea zonelor naturale amenajate pentru apele de îmbăiere şi stabilirea calendarului

de monitorizare a calităţii apei;

monitorizarea calităţii apei de îmbăiere din zonele inventariate


INVENTARIEREA ZONELOR NATURALE AMENAJATE PENTRU APELE DE

ÎMBĂIERE ŞI STABILIREA CALENDARULUI DE MONITORIZARE A CALITĂŢII

APEI

INSP – CRSP Timişoara a solicitat Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene întocmirea, în

colaborare cu administraţiile bazinale de apă (ABA), până la data de 15 mai a listei cu zonele

naturale amenajate pentru îmbăiere. Pentru alcătuirea acestei liste s-au luat în considerare:

a) numărul de persoane (care utilizează zonele) pe care direcţia de sănătate publică îl consideră

ca fiind mare, în baza tendinţelor ultimilor ani, infrastructură şi serviciile asigurate sau alte

măsuri luate pentru a încuraja îmbăierea;

b) informaţiile privind calitatea apelor de suprafaţă primite de la ABA;

c) sugestiile, observaţiile şi/sau reclamaţii formulate de publicul interest şi consultat în acest

sens.

Până la data de 15 mai, conform legislaţiei în vigoare, DSP Constanţa şi DSP Tulcea au transmis

către CRSP Timişoara listele cu zonele de îmbăiere amenajate şi calendarul de recoltare pentru

efectuarea analizelor apelor de îmbăiere. Raportarea zonelor de îmbăiere se efectuează de către

România din anul 2007 pentru zone costiere. Faţă de zonele din lista din anul 2012 s-a adăugat zona

de îmbăiere Lacul Ciuperca, judeţul Tulcea. Ulterior datei de 15 octombrie 2013 au transmis şi alte

DSP-uri date privind zone de îmbăiere (amenajate şi neamenajate) de pe teritoriul acestora, zonele

amenajate neputând fi incluse pe lista de raportare la CE; datele obţinute sunt descrise la punctul -

Zone de îmbăiere invetariate după termenul de raportare la CE.

Sezonul de îmbăiere în anul 2013 a fost în perioada 1 iunie – 15 septembrie.

Pentru fiecare apă de îmbăiere identificată şi cuprinsă în lista menţionată mai sus DSP CT şi TL au

stabilit punctele de monitorizare şi au determinat coordonatele spaţiale ale acestora.

Punctul de monitorizare pentru fiecare zonă a fost stabilit de către specialiştii din DSP CT şi TL în

locaţia unde s-a estimat cel mai mare numar de utilizatori sau s-a prognozat cel mai mare risc de

poluare, luând în considerare profilul apei de îmbăiere din anii precedenţi. S-a stabilit un singur

punct de monitorizare pentru fiecare zonă conform instrucţiunilor de raportare la CE (EIONET).

Lista apelor de îmbăiere identificate, conţinând şi punctele de monitorizare stabilite, coordonatele

acestora precum şi programul calendaristic de monitorizare, au fost recepţionate de către INSP-

CRSPT înainte de data de 20 mai. Acestea au fost transmise MS, pe site-ul căruia a fost afişată

(http://www.ms.gov.ro/?pag=182 „Lista zonelor de îmbăiere propuse pentru sezonul 2013”), astfel

încât să poată fi consultată de potenţialii utilizatori.

De asemea, datele din listă cuprinzând zonele de îmbăiere au fost introduse într-o machetă unică

furnizată de EIONET în format Excel. Sheet-urile „BWQD_2006_IdentifiedBW” (codificarea

zonelor de îmbăiere, coordonate geografice, tipul şi categoria de apă) şi

„BWQD_2006_SeasonalInfo” (intervalul sezonului de îmbăiere, clasificarea din punct de vedere

calitativ a apei de îmbăiere, numărul de sezoane pentru care se face interpretarea datelor, activităţile

cu publicul) au fost postate pe platforma EIONET înaintea începerii sezonului de îmbăiere

(01.06.2013 – 15.09.2013).

Conform Ordinului MS 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru

proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară

activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei, fiecare zonă naturală amenajată pentru

îmbăiere necesită autorizare sanitară de funcţionare. Evaluarea condiţiilor plajelor oferite de

operatorul ei previne apariţia riscurilor pentru sănătate utilizatorilor acestora.

În cazul DSP CT s-au identificat şi raportat 48 zone amenajate. Toate zonele identificate se situează

la Marea Neagră. DSP TL a identificat şi raportat 2 zone autorizate. O zonă se află la Marea

Neagră, iar cea de-a doua la Lacul Ciuperca (apă dulce), zonă nou identificată în anul 2013.


MONITORIZAREA CALITĂŢII APEI DE ÎMBĂIERE DIN ZONELE INVENTARIATE

DSP CT şi TL au prelevat probele conform caledarului stabilit în presezon.

S-au respectat cerinţele legislative privind intervalul de monitorizare: prima recoltare de probe

pentru monitorizare s-a efectuat cu 15 zile înainte de începerea sezonului de îmbăiere; în timpul

sezonului de îmbăiere, probele de apă de îmbăiere au fost prelevate din fiecare punct de

monitorizare la un interval de două săptămâni, într-un termen de maximum 4 zile de la data

specificată în programul calendaristic de monitorizare – cu excepţia unei recoltări din judeţul

Tulcea din cauza condiţiilor meteo.

Începând cu sezonul de îmbăiere 2012 raportarea la CE privind monitorizarea parametrilor analizaţi

în apele de îmbăiere restrâns la doi parametri microbiologici. Aceştia sunt prevăzuţi în coloana A

din anexa nr. 1 "Parametrii de calitate" la HG nr. 546/2008, realizandu-se echivalările impuse.

Pentru analizarea parametrilor microbiologici Enterococi intestinali şi Escherichia coli, DSP CT şi

TL în cadrul monitorizării apelor de îmbăiere au utilizat metodele de referinţă prevăzute în anexa

nr. 1 "Parametrii de calitate" la HG nr. 546/2008, respectiv în Directiva 2006/76/EC. Pentru

prelevarea probelor pentru analizele microbiologice menţionate mai sus DSP CT şi TL au respectat

procedura prevăzută în anexa nr. 5 "Reguli de prelevare a probelor pentru analize microbiologice"

la HG nr. 546/2008, respectiv în Directiva 2006/76/EC.

REZULTATELE PROBELOR ANALIZATE

Pentru anul 2013 INSP – CRSP Timişoara este desemnat de către MS, responsabil privind

raportarea la CE a calitatăţii apelor de îmbăiere. Astfel rezultatele analizelor de monitorizare

efectuate în sezonul de îmbăiere din anul 2013 de către DSP CT şi TL au fost transmise către INSP

– CRSP Timişoara care a centralizat datele, a evaluat anual calitatea fiecarei ape de îmbăiere şi a

completat conform machetei furnizate de EIONET (BWQ_2006.xls) sheet-ul

„BWQD_2006_MonitoringResults” (data prelevării probelor de apă, rezultatele analizelor pentru

enterococi intestinali şi E. coli). Pentru interpretarea anuală a rezultatelor s-a avut în vedere

legislaţia în vigoare amintită, cât şi indicaţiile specialiştilor din cadrul CE şi EIONET. Astfel,

reevaluarea sheet-ului „BWQD_2006_SeasonalInfo” pentru clasificarea apelor de îmbăiere s-a

efectuat conform indicaţiilor pentru „perioadă de tranziţie”.

Rezultate judeţul Constanţa

Situaţia conformităţii zonei naturale de îmbăiere amenajate şi raportate la CE din judeţul Constanţa,

din punct de vedere al calităţii apei de îmbăiere pe baza rezultatelor din buletinele de analize

microbiologice (Enterocici intestinali şi E. coli), în anul 2013 este prezentată în tabelul de mai jos

SUMA: 48

Tip de apă C(I) nr. C(I) % C(G) nr C(G) % NF nr. NF % NC nr. NC % Stop nr. Stop%

mare 48 100 17 35,42 0 0 0 0 0 0 Legendă: suma - numărul total de zone naturale amenajate pentru îmbăiere;

C(I) - numărul şi procentul de zone naturale amenajate pentru îmbăiere, la care frecvenţa de prelevare a probelor a fost conformă cu prevederile legale

şi ale căror valori au corespuns cu valorile obligatorii din anexa la HG nr. 459/2002; C(G) - numărul şi procentul de zone naturale amenajate pentru îmbăiere, la care frecvenţa de prelevare a probelor a fost conformă cu prevederile

legale şi ale căror valori au corespuns cu valorile de referinţă din anexa la HG nr. 459/2002;

NF - numărul şi procentul de zone naturale amenajate pentru îmbăiere, la care frecventa de prelevare a probelor a fost inadecvată; NC - numărul şi

procentul de zone naturale amenajate pentru îmbăiere, la care valorile analizelor probelor prelevate nu au corespuns cu valorile obligatorii din anexa

la HG nr. 459/2002 sau care nu sunt analizate ori pentru care nu există date disponibile;

stop - numărul şi procentul de zone naturale amenajate pentru îmbăiere, unde îmbăierea a fost interzisă pe durata sezonului de îmbăiere.


Rezultate judeţul Tulcea

În judeţul Tulcea în anul 2013 s-a introdus o zonă de îmbăiere reprezentată de un lac cu apă dulce.

Situaţia conformităţii zonei naturale de îmbăiere amenajate din judeţul Tulcea, din punct de vedere

al calităţii apei de îmbăiere pe baza rezultatelor din buletinele de analize microbiologice (Enterocici

intestinali şi E. coli), în anul 2013 este prezentată mai jos

SUMA: 2

Tip de apă C(I) nr. C(I) % C(G) nr C(G) % NF nr. NF % NC nr. NC % Stop nr. Stop%

mare 1 100 0 0 0 0 0 0 0 0

lac 1 100 0 0 0 0 0 0 0 0

Rezultate România

Situaţia conformităţii zonei naturale de îmbăiere amenajate din România, din punct de vedere al

calităţii apei de îmbăiere pe baza rezultatelor din buletinele de analize microbiologice, în anul 2013

este prezentată în tabelul urmator

SUMA: 50

Tip de apă

C(I) nr. C(I) % C(G) nr C(G) % NF nr. NF % NC nr. NC % Stop nr. Stop%

mare 49 100 17 34,70 0 0 0 0 0 0

lac 1 100 0 0 0 0 0 0 0 0

TOTAL 50 100 17 34,00 0 0 0 0 0 0

Nu au fost semnalate zone interzise sau restricţionate pe perioada sezonului de îmbăiere 2013.

Conform tabelului nr. 3, toate zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la

CE în anul 2013, pentru care s-au efectuat analiza apei de îmbăiere, au fost conforme ca frecvenţa

de prelevare şi valori determinate, cu valorile obligatorii din legislaţia în vigoare în România. Din

totalul de 50 zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la CE în anul 2013,

pentru care acestea au efectuat analiza apei de îmbăiere, doar 17 (34,7%) au fost conforme ca

frecvenţa de prelevare şi valori determinate, cu valorile de referinţa din legislaţia în vigoare în

România. În toate aceste zone apa de îmbăiere este de tip marin. Pe parcursul sezonului de îmbăiere

2013 nu s-au semnalat poluări pe termen scurt şi nu s-a declarat existenţa vreunei situaţii anormale.

Astfel sheet-urile„BWQD_2006_AbnormalSituations” pentru consemnarea perioadelor cu situaţii

anormale şi „BWQD_2006_ShortTermPolut” pentru consemnarea episoadelor de poluare pe termen

scurt, nu au fost completate. DSP CT şi TL nu au fost nevoite să ia măsuri speciale de management

în zonele lor de îmbăiere deoarece nu s-au constatat modificări ale calităţii apei de îmbăiere datorită

în urma monitorizării şi nu s-a identificat nici un risc de apariţie a unor consecinţe negative asupra

sănătăţii utilizatorilor. „BWQ_2006_2013” a fost postat pe platforma EIONET la data de

19.12.2013.


EVALUAREA ZONELOR NATURALE DE ÎMBIERE AMENAJATE PENTRU

PREVENIREA APARIŢIEI UNUI POSIBIL RISC DE ÎMBOLNĂVIRE LA POPULAŢIA

CARE FRECVENTEAZĂ ZONELE

Posibilele riscuri de îmbolnăvire ce ar fi putut apare la populaţia care frecventează zonele de

îmbăiere naturale amenajate a fost evaluate prin interpretarea datelor obţinute din (1) monitorizarea

calităţii apei de îmbăiere, (2) Fişa 1 de evaluare şi inspecţie sanitară (Anexa 1 din HG nr.88/2004),

profilurile zonelor de îmbăiere şi patologia conexă îmbăierii. Această analiză a unui posibil risc este

necesar pentru a putea putea institui măsurile stabilite şi a supraveghea implementarea lor, în

vederea prevenirii apariţiei acelui risc.

1. Monitorizarea calităţii apei de îmbăiere – rezultatele obţinute prin monitorizare pe tot

parcursul sezonului de îmbăiere 2013 (prezentate la pct.2) nu au relevat riscuri posibilele de

îmbolnăvire prin enterococi intestinali şi E. coli.

2. Fişa 1 de evaluare şi inspecţie sanitară pentru zonele de îmbăiere care a fost transmisă nu a

identificat prezenţa unor pericole.

3. Profilurile zonelor de îmbăiere aflate pe site-ul MS au fost utilizate pentru evaluarea

apariţiei posibilelor riscuri.

4. DSP CT şi TL nu au depistat/raportat pentru sezonul 2013 îmbolnăviri sau accidente care să

poată fi relaţionate cu calitatea apei de îmbăiere sau cu condiţiile zonei.

INFORMAREA PUBLICULUI

Ministerul Sănătăţii a postat pe site-ul său la adresa http://www.ms.ro/?pag=182:

- lista cu zonele de îmbăiere, cât şi calendarul fixat pentru monitorizarea apelor de îmbăiere

(înaintea începerii sezonului de îmbăiere);

- calitatea apelor de îmbăiere pentru zonele amenajate din judeţul Constanţa (după încheiera

sezonului de îmbăiere).

Pe data de 9 mai 2013, autorităţile locale responsabile pentru calitatea apelor de îmbăiere în judeţul

Constanţa, şi anume DSP Constanţa şi Agenţia de Protecţia Mediului, au organizat întâlnirea anuală

dinaintea începerii sezonului de îmbăiere. La această acţiune a fost invitată presa şi publicul

interesat (http://www.dspct.ro/cp820/anunt--dezbatere-Publică-monitorizarea-calităţii-apei-de-

îmbăiere/). DSP Constanţa a postat pe site-ul său la adresa http://www.dspct.ro/s36/monitorizarea-

calităţii-apei-de-îmbăiere-în-sezonul-estival-2013/ calitatea apelor de îmbăiere pe tot parcursul

sezonului după fiecare monitorizare (interval 2 săptămâni). Modul de comunicare a calităţii apelor a

fost sub formă de categorii, fără a se afişa valorile determinate. DSP Tulcea a prezentat pe site-ul

său la adresa http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=84, în limba engleză, zonele de îmbăiere

amenajate şi datele în care s-au programat recoltările probelor de apă de îmbăiere pentru stabilirea

calităţii ei. Calitatea apelor de îmbăiere pe tot parcursul sezonului, după fiecare monitorizare

(interval 2 săptămâni, doar până la data de 31 august 2013) au fost postate pentru cele 2 zone de

îmbăiere din judeţul Tulcea (Gura Portiţiei http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=90 şi Lac

Ciuperca http://www.dspjtulcea.ro/ index.php?l=ro&t=91). Modul de comunicare a calităţii apelor a

fost sub formă de categorii, fără a se afişa valorile determinate.

Un instrument la nivelul noilor tehnologii (internet) care există la dispoziţia publicului interesat să

obţină în timp util informaţii corecte cu privire la rezultatele monitorizării calităţii apei de îmbăiere

în diversele zone de îmbăiere din ţările UE, care sa-i permită o informare eficientă şi cu date

comparabile, este îndeplinită de platforma Eye on Earth - WaterWatch (EoEWW). EoEWW

afişează datele privind calitatea apelor de îmbăiere transmise de către SM Agenţiei Europene de

Mediu (European Environment Agency – EEA) în fiecare an (în ultimii 6 ani), respective cele din

timpul sezonului de îmbăiere. Acestea din urmă sunt afişate în mod “Near real time” –“în timp

aproape real”, ceea ce înseamnă afişarea datelor obţinute de la monitorizările bilunare şi pot fi


consultate de public online accesând http://www.eyeonearth.org/map/waterwatch/. România a fost

invitată din acest an să se alăture acestui serviciu şi a furnizat rezultatelor microbiologice pentru

toate probele analizate. Rezultatele analizelor microbiologice (Enterococi intestinali şi E.coli) au

fost transmise prin email, într-o machetă unitară (utilizată în SEIS), conform calendarului de

monitorzare a apelor de îmbăiere pentru sezonul 2013, la interval de 2 săptămâni, către CRSP

Timişoara. Tot prin email datele au fost transmise către European Topic Centre on Inland, Coastal

and Marine Waters (ETC-ICM). Aceştia au transmis datele, în varianta “în timp aproape real”, către

EEA care le-a postat pe platforma EoEWW pentru a fi la dispoziţia publicului într-un format

prietenos şi accesibil, utilizând reprezentarea „semaforului”. Spre sfârsitul sezonului, datele nu au

putut fi transmise în timp util pentru a fi postate, motiv pentru care se impune adoptarea în viitor a

metodei celei mai eficiente şi versatile de transmitere a datelor prin schimb electronic direct către

serviciul menţionat mai sus.

ZONE DE ÎMBĂIERE INVETARIATE DUPĂ TERMENUL DE RAPORTARE LA CE

Pentru sezonul de îmbăiere 2013 (1 iunie – 15 septembrie) 15 DSP-uri teritoriale au raportat

prezenţa de zone de îmbăiere după termenul pentru inventariere.

Inventarierea ulterioară a zonelor naturale de îmbăiere a decelat pe teritoriul României un număr de

încă 36 de zone (18 neamenajate şi 8 amenajate).

Evaluarea şi inspecţia sanitară a zonelor naturale de îmbăiere s-a efectuat de către DSP-urile

judeţelor Arad, Călărasi, Constanţa, Covasna, Dolj, Galaţi, Ialomiţa, Ilfov, Olt, Satu-Mare, Timiş,

Vaslui şi Vrancea. Această activitate a dus la mai buna cunoaştere a zonei de îmbăiere, cu

identificarea punctelor de risc din zonă, pentru prevenirea apariţiei eventualelor riscuri ale sănătăţii

populaţiei care frecventeză zonele. Neconformităţile observate trebuie discutate cu decidenţii din

administraţia locală şi reprezentanţii ABA pentru a se lua măsurile adecvate îmbunătăţirii calităţii

apelor de îmbăiere, iar zonelor de îmbăiere identificate în anul 2013 trebuie să li se

efectueze/reactualizeze profilurile (conform Ord. MS nr 183/2011, art.16).

În cele 36 de zone din cele 15 judeţe s-a interzis activitatea de îmbăiere, având în vedere calitatea

apei şi a frecvenţie de monitorizare neconforme cu normele în vigoare.

Nu s-au raportat îmbolnăviri/accidente cauzate de neconformităţi ale calităţii apei de îmbăiere sau

datorate altor cauze gereate în zonă.

CONCLUZII

În sezonul de îmbăiere 2013 (1 iunie – 15 septembrie) au fost inventariate 86 de zone naturale de

îmbăiere pe teritoriul României.

Doar în 50 din aceste zone, calitatea apei de îmbăiere a fost monitorizată la o frecvenţă conformă

normelor; datele monitorizărilor au relevat încadrarea în prevederile legale.

Toate zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la CE în anul 2013, pentru

care s-au efectuat analiza apei de îmbăiere, au fost conforme ca frecvenţă de prelevare şi valori

determinate, cu valorile obligatorii din legislaţia în vigoare în România.

Din totalul de 50 zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la CE în anul

2013, pentru care acestea au efectuat analiza apei de îmbăiere, doar 17 (34,70%) au fost conforme

ca frecvenţă de prelevare şi valori determinate, cu valorile de referinţă din legislaţia în vigoare în

România. În toate aceste zone apa de îmbăiere este de tip marin.

În celelate 36 de zone din 15 judeţe s-a interzis activitatea de îmbăiere, având în vedere calitatea

apei şi a frecvenţie de monitorizare neconforme cu normele în vigoare. Neconformităţile observate

trebuie discutate de către specialiştii din DSP-uri cu decidenţii din administraţia locală şi

reprezentanţii ABA pentru a se lua măsurile adecvate îmbunătăţirii calităţii apelor de îmbăiere,

astfel ca şi aceste zone să poată fi utilizate pentru îmbăiere şi apoi raportate la CE.


SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII APEI POTABILE DISTRIBUITE ÎN SISTEM

CENTRALIZAT ÎN ZONELE DE APROVIZIONARE MICI 2012-2013 Dr. Edit Vartic, Dr. Marta Bajureanu, Dr. Carmen Tulbure,Dr. Mariana Vlad

Colective de lucru: C.R.S.P. Bucureşti: Chim. Oana Copoiu, Chim. Florentina Bacalu, Chim. Nicoleta Lemne, Chim. Larisa Prioteasa, Chim. Dana Rusea, Biolog.

Gabriela Vasiliu şi Biolog. Liliana Neagu

C.R.S.P.Cluj: Chim. Cristina Horga, Chim. Raluca Motioc, Chim. Călina Creţa, Chim. Rita Ghiţulescu C.R.S.P. Iaşi: Dr. Luminiţa Manuela Minea şi Chim. Cristina Guleş

C.R.S.P. Târgu Mureş: Dr. Orsolya Vitalyos, Chim. Attila Csiszer şi Fiz. Katica Peter

C.R.S.P. Timisioara: Dr. Mihaela Coman, Chim. Zora Marin, Chim. Constantin Neniu şi Chim. Brânzei Gabriela

Colectivulul Igiena mediului din cadrul DSP judeţene

Scopul metodologiei a fost supravegherea calităţii apei potabile distribuite de sistemele de

aprovizionare cu apă mici din România, acoperite de Directiva 98/83/CE, fără obligaţia de raportare

la CE în prezent dar cu obligaţia de informare a populaţiei aprovizionate asupra calităţii apei

produse/distribuite.

Principalele obiective ale metodologiei au fost următoarele:

1. colectarea de date privind numărul sistemelor de aprovizionare mici din România şi calitatea

apei potabile distribuite de acestea în vederea întocmirii Raportului naţional/2012,

2. culegerea de date privind sistemele de aprovizionare mici cu apă potabilă situate în CAT3,

în vederea înscrierii lor în Registrul Naţional al sistemelor mici de apă din România, ca

parte componentă a documentului CE „Cadru de acţiune în vederea implementării

Directivei 98/83 CE privind calitatea apei destinate consumului uman” la nivel de sisteme

mici de apă potabilă,

3. evaluarea calităţii apei potabile furnizate populaţiei de 2 sisteme de aprovizionare mici

situate în CAT 2/judeţ şi determinarea parametrilor microbiologici şi chimici cu impact

asupra sănătăţii populaţie

4. asigurarea unei baze de date în vederea raportării către organismele naţionale: MS,

Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi internaţionale: UNECE (Protocolul Apa şi

Sănătatea).

În anul 2013 a fost realizat Raportul Naţional cu tema enunţată având ca obiectiv general:

Îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei apei potabile distribuite de sistemele mici de apă potabilă din

România.

Obiectivele specifice ale metodologiei propuse au fost următoarele:

1. catagrafierea sistemelor de apă potabilă mici din România care aprovizionează între 50-

5000 de locuitori sau distribuie între 10-1000m3/zi existente în fiecare judeţ, culegerea de

date privind cazurile de neconformare înregistrate la parametrii analizaţi, identificarea şi

codificarea cauzelor de neconformare, raportarea acţiunilor de remediere întreprinse şi a

datelor privind respectarea frecvenţelor de monitorizare legiferate,

2. evaluarea calităţii apei potabile furnizate populaţiei de către 2 sisteme mici de aprovizionare

cu apă din CAT2 din fiecare judeţ şi determinarea unor parametrii chimici şi microbiologici

cu impact asupra sănătăţii precum şi a unor parametrii indicatori/ operaţionali ai sistemelor

de apă,

3. realizarea bazei de date privind calitatea apei potabile distribuite de 82 de sisteme de apă

potabilă situate în CAT2 şi identificarea situaţiilor de neconformare a parametrilor chimici şi

microbiologici analizaţi.


CADRUL LEGISLATIV

1. Legea nr.458/2002 - privind calitatea apei potabile republicată.

2. Hotarâre de Guvern nr. 974/2004 – pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie

sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a

producţiei şi distribuţiei apei potabile,cu modificările şi completările ulterioare.

Raportul prezintă o sinteză a următoarelor informaţii referitoare la sistemele de aprovizionare

publice mici din România:

Informaţii referitoare la sistemele de aprovizionare publice mici din România în anul 2012,

au fost colectate pe formatele existente în anexa I a metodologiei şi au fost raportate de către

DSP-urile judeţene în vederea întocmirii Raportului anual pe 2012.

Date privind sistemele mici de apă potabilă situate în CAT3 colectate pe Chestionarul din

anexa II a metodologiei de către DSP-urile judeţene, în vederea înscrierii lor în Registrului

Naţional al sistemelor mici de apă potabilă din România.

Rezultatele supravegherii calităţii apei potabile furnizate în anul 2013 de sistemele mici de

apă situate în CAT 2, câte 2/judeţ (raportarea se referă la 41 judeţe).

Datele privind parametrii de calitate ai apei au fost furnizate de către Centrele Regionale de

Sănătate Publică Cluj, Bucureşti, Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara şi reprezintă rezultatele celor două

campanii de prelevare şi analiză a probelor de apă în etapele de vară şi toamnă.

În anul 2013, la nivelul CRSP- urilor, din probele de apă prelevate din reţeaua de distribuţie a celor

2 sisteme de aprovizionare mici cu apă /judeţ selectate au fost analizaţi următorii parametrii

chimici, indicatori şi microbiologici :

Parametrii microbiologici: E. Coli şi Enterococi,

Parametrii chimici/indicatori: anioni(nitriţi, nitraţi, sulfaţi, fosfaţi, cloruri, fluoruri, bromuri)

cationi (amoniu) compusi organici (trihalometani, pesticide) şi metale (arsen*, plumb,

cadmiu, cupru, seleniu, stibiu, nichel, mangan)

* parametrul Arsen s-a analizat numai pentru sistemele de aprovizionare mici selectate din

judeţele: Arad, Bihor, Timiş şi Satu-Mare.

Împărţirea sistemelor de aprovizionare cu apă potabilă mici în 3 categorii s-a făcut în funcţie de

volumul de apă furnizat pe zi sau în situaţia în care nu se cunoştea volumul de apă distribuit/zi,

după numărul populaţiei aprovizionate, presupunând un consum de 200 litri/persoană/zi. Astfel la

CAT 1 au fost incluse sistemele care furnizează între 10 m3/zi şi 100 m

3/zi, la CAT 2 cele care

furnizează între 100 m3/zi şi 400 m

3/ zi, iar la CAT 3 cele care furnizează între 400 m

3/zi şi 1000

m3/zi.

REZULTATE 1. Date generale cu privire la sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă din România în anul

2013.

În anul 2013, cele 41 de judeţe din România au raportat un număr total de 2187 sisteme mici de

aprovizionare cu apă potabilă, dintre care, în funcţie de volumul de apă distribuit/zi, 957 (43,76% )

s-au încadrat în categoria a1-a, 988 (45,17%) s-au încadrat în categoria a 2-a şi 242 (11,06%) s-au

încadrat în categoria a 3-a.

Volumul total de apă potabilă furnizat de sistemele mici de aprovizionare raportat a fost de

1277500,8 m3/zi, din care 87075,47 m

3/zi (6,81%) a fost furnizat de sistemele din categoria 1,

490177,51 m3/zi (38,37%) de sistemele din categoria 2 şi 700247,82 m

3/zi (54,82%) de cele din

categoria 3.

Populaţia totală aprovizionată cu apă potabilă de sistemele mici raportate a fost de 2905595

locuitori, 608327 fiind aprovizionaţi de sistemele de aprovizionare din categoria 1, 1570190 de

sistemele din categoria 2 şi 727078 de sistemele din categoria 3.


Volumul total de apă furnizat pe zi de cele 3 categorii de sisteme a fost realizat din surse de

profunzime în proporţie de 95% şi din surse de suprafaţă în proporţie de 4,49%. Ponderea

amestecului de apă obţinut din apa de suprafaţă şi cea de profunzime a fost de 0,59%.

În zonele de aprovizionare situate în categoria 1, volumul total de apă distribuit/zi a fost realizat în

proporţie de 93,29% din surse de profunzime, 5,92% din surse de suprafaţă şi 0,79% din amestec

apa de suprafaţă şi de profunzime.


proporţie de 94,86% din surse de profunzime, 4,56% din surse de suprafaţă şi 0,58% din amestec de

apă de suprafaţă şi apă de profunzime.


proporţie de 95,34% din surse de profunzime, 4,09% din surse de suprafaţă şi 0,57% din amestec de

apă de suprafaţă şi apă de profunzime.

În ceea ce priveşte conformarea la frecvenţa de monitorizare a calităţii apei distribuite populaţiei,

legiferată în HG nr. 974 din 2004, datele raportate demonstrează că 597 (62,38%) de sisteme din

categoria 1, 562 (56,88%) din categoria 2 şi 113 (46,69%) din categoria 3, nu au respectat

frecvenţa de monitorizare.

Absenţa totală a datelor de monitorizare a fost notată pentru 84 (8,77%) de sisteme mici de

aprovizionare cu apă potabilă situate în categoria 1, 50 (5,06%) sisteme din categoria 2 şi 6 (2,48%)

sisteme din categoria 3.

In anul 2013 s-au luat in supraveghere de catre INSP, prin Programul National de Monitorizare a

Factorilor de risc din mediul comunitar, un numar de 82 sisteme mici de de aprovizionare cu apa

din categoria 2 (distribuie între 100-400m 3/zi), câte două sisteme pentru fiecare judeţ, din care s-au

recoltat 2 probe de apă potabilă în 2 etape (o etapă de vară şi o etapă de toamnă). Raportat la

volumul de apă distribuit/zi, 96,34% din totalul sistemelor mici luate în studiu s-au încadrat în

categoria a 2-a (furnizând între 100-400m 3/zi) iar restul de 3,66%, în categoria a 3-a (furnizând

între 400-1000 m 3/zi).

Conform raportărilor efectuate de către DSP judeţene, 53,65% din totalul sistemelor selecţionate

dispun de licenţă de operare.

În ceea ce priveşte sursele de apă utilizate în vederea potabilizării, s-a stabilit că 82,93% din totalul

sistemelor analizate se alimentează din surse de profunzime şi numai 15,85% din surse de suprafaţă.

Un amestec de apă de suprafaţă şi de profunzime folosesc 1,22% dintre sisteme.

Volumul total de apă potabilă furnizat de cele 82 sisteme mici luate în studiu este de 22690,58 m3

pe zi pentru a aproviziona o populaţie totală de 188 981 locuitori.

Din totalul de 82 de sisteme mici, 39,024% folosesc pe lângă dezinfecţie şi alte procedee de tratare

a apei în scop potabil, cum ar fi: aerarea, deznisiparea, sedimentarea, decantare, floculare,

coagulare, filtrare, deferizare, demanganizare. 4,87% din totalul sistemelor mici studiate nu fac

dezinfecţia apei şi nu folosesc nici un alt procedeu de tratare a apei.

Conform datelor furnizate de Direcţiile de Sănătate Publică judeţene, 32,92% din totalul sistemelor

mici studiate realizează dezinfecţia folosind clor gazos iar 47,56% folosind soluţie lichidă de clor.

În anul 2013, parametrii microbiologici care au cauzat neconformarea sistemelor mici de apă la

care s-au facut determinari la CRSP uri au fost E. Coli şi Enterococi.

La analiza parametrul E. Coli s-au obţinut valori care au depăsit valoarea admisă pentru 12,19 %

din sistemele mici în etapa de vară şi 13,41% din totalul sistemelor analizate în etapa de toamnă.


Ponderea rezultatelor neconforme obţinute la parametrul Enterococi a fost de 17,07% în etapa de

vară respectiv de 10,97% în cea de toamnă.

Parametrii indicatori analizaţi care au înregistrat frecvent depăsirea CMA au fost manganul şi

amoniul. Astfel, 7,31% din totalul sistemelor mici analizate în etapa de vară şi 12,19% din totalul

celor analizate în etapa de toamnă au înregistrat neconformitate pentru parametrul mangan.

Ponderea probelor neconforme înregistrate pentru parametrul amoniu a fost de 17,07% în etapa de

vară, respectiv 12,19% în etapa de toamnă.

Parametrii chimici analizaţi care au înregistrat neconformarea la valorile legiferate au fost

următorii: nitraţi, nitriţi, pesticide, arsen, fluoruri, cadmiu, cupru, plumb, seleniu şi stibiu.

Numărul zonelor de aprovizionare care au prezentat neconformare la analiza parametrului nitraţi a

fost de 4,87% (4 ZAP) în etapa de vară şi 14,63% (12 ZAP) în etapa de toamnă. 2,44% din totalul

sistemelor mici analizate au prezentat atât în etapa de vară cât şi în cea de toamnă, valori care au

depăsit CMA pentru parametrul nitriţi.

CMA pentru parametrul total pesticide a fost depăsită în cazul probelor de apă prelevate din două

localităţi: din judetul Valcea si Mehedinti. Compusii individuali din categoria pesticidelor

organoclorurate pentru care s-au obţinut concentraţii care au depăsit CMA, au fost următorii:

dieldrin, alfaclordan, heptaclor şi metoxiclor.

Neconformare la parametrul arsen s-a înregistrat în apa potabilă a trei localităţi: una din judetul

Timis si doua din judetul Bihor, în a căror apă potabilă s-au determinat concentraţii de arsen ce

depăşesc de 2 până la de 5 ori concentraţia maximă admisă.

Două sisteme de aprovizionare au prezentat neconformarea parametrului Stibiu din judetele Alba si

Bihor, cu valori puţin peste CMA.

Dintre acţiunile de remediere raportate menţionăm: acţiunile privind modernizarea sau

îmbunătăţirea tratării, acţiuni pentru stoparea sau minimalizarea cauzei, curăţarea, spălarea şi

dezinfecţia componentelor contaminate ale reţelelor de distribuţie precum şi înlocuirea sau

repararea componentelor defecte alături de acţiuni de urgenţă pentru sănătatea consumatorilor

reprezentate de notificări şi instrucţiuni privind interzicerea consumului, fierberea apei, limitarea

temporară a consumului, etc. Pentru parametrii Arsen, Pesticide, Stibiu se va analiza oportunitatea

demarării procedurii de acordare a derogării în conformitate cu prevederile Ord. MS nr.299/2010.

Pentru aducerea parametrului mangan la CMA se va aplica unul din procedeele de demanganizare a

apei.

SUPRAVEGHEREA CAZURILOR DE METHEMOGLOBINEMIE ACUTĂ INFANTILĂ

GENERATE DE APA DE FÂNTÂNĂ 2013 Dr. Oana Iacob- CRSP Iaşi; DSP Teritoriale

Avand in vedere importanta si gravitatea aparitiei methemoglobinemiei infantile, anual se

desfăşoara o ancheta epidemiologica descriptiva, cu secvenţe transversale anuale, datele fiind

colectate la nivel judeţean, pe model unitar de înregistrare a cazului, cu transmitere trimestrială de

către DSPJ la CRSP Iaşi; prelucrarea se realizeaza pe judeţe/regiuni. Datele colectate se referă la

morbiditatea spitalizată prin methemoglobinemie acută în toate unităţile spitaliceşti din judeţ.

Sursele de informaţii sunt Foile de observaţie ale spitalelor, luându-se în considerare cazul de boală

cu diagnostic principal la externare de “Intoxicaţie acută cu nitraţi”; pe baza acestora şi a

investigării/expertizării condiţiilor igienico-sanitare a sursei de apă/calităţii apei de fântână se

completează fişele tipizate A (date privind efectul) şi B (date privind expunerea). La prelucrarea

datelor s-au utilizat criteriile proprii epidemiologiei descriptive, evaluându-se frecvenţa, distribuţia

şi tendinţa cazurilor.


REZULTATE ŞI DISCUŢII

În anul 2013, la nivelul întregii ţări (41 judeţe şi municipiul Bucureşti) s-au diagnosticat şi spitalizat

72 cazuri în 20 judeţe (majoritatea în mediul rural) (Fig. 1). Incidenţa la grup de vârstă 0-1 an a

fost de 17,82 o/oooo din populaţia 0-1 an (n=404.083), ceea ce evidenţiază un număr relativ crescut

de cazuri intoxicate cu nitraţi în perioada analizată, cu un vârf al incidenţei în judeţul Mehedinţi

(100,5 o/oooo), urmat de judeţele Ialomiţa (81,2

o/oooo) şi Călărasi (80

o/oooo). Dintre judeţele regiunii

de N-E a României, în judeţul Iaşi se înregistrează cea mai mare incidenţă specifică grupei de vârstă

0-1 an (61,4 o/oooo).

35.8

8.2

59.655.2

74.580

6.6

24.7

81.2

61.4

100.5

8.5

51.6

29

43.1

34

6.4

17.1

57.4

15.8

0

20

40

60

80

100

120

Bacãu

Bih

or

Bo

tosan

i

Brã

ila

Bu

zãu

Cãlã

rasi

Co

nsta

nta

Do

lj

Ialo

mit

a

Iasi

Meh

ed

inti

Mu

res

Neam

t

Olt

Satu

Mare

Sib

iu

Su

ceava

Tele

orm

an

Vaslu

i

Vâlc

ea

o/ o

oo

o p

op

ula

ţie 0

-1 a

n

Incidenţa methemoglobinemiei la grupa de vârstă 0-1 an

Incidenţa pe judeţe evidenţiază existenţa în judeţele din Regiunea de Nord-Est a României a unui

număr mai mare de cazuri comparativ cu celelalte regiuni ale ţării 32/72 cazuri, reprezentând 58,2%

din totalul intoxicaţiilor, cele mai multe cazuri fiind raportate în judeţul Iaşi (15,3%) cu o incidenţă

specifică de 1,32 o/oooo, urmat de judeţele Boroşani (6,9% - 1,13

o/oooo) şi Vaslui (6,9% - 1,12

o/oooo).

0.7

0.17

1.13

0.85

1.26

1.61

0.14

0.43

1.75

1.32

1.74

0.17

0.9

0.44

0.830.7

0.140.26

1.12

0.25

0

0.5

1

1.5

2

Ba

cã

u

Bih

or

Bo

tos

an

i

Brã

ila

Bu

zã

u

Cã

lãra

si

Co

ns

tan

ta

Do

lj

Ialo

mit

a

Iasi

Me

he

din

ti

Mu

res

Ne

am

t

Olt

Sa

tu M

are

Sib

iu

Su

cea

va

Te

leo

rma

n

Va

slu

i

Vâ

lcea

o/ o

oo

o p

op

ula

ţie

ju

de

ţ

Incidenţa methemoglobinemiei pe judeţe

Distribuţia pe sexe a cazurilor de methemoglobinemie evidenţiază o frecvenţă mai crescută a

cazurilor de sex masculin (61,1%); în judeţele Bihor, Brăila, Constanţa, Mureş, Sibiu şi Teleorman

cazurile au fost numai de sex masculin; în judeţele Regiunii de Nord-Est a României, cu excepţia

judeţului Botoşani, methemoglobinemia predomină la sexul masculin (p=0,797).


Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie pe sexe

Starea la externare a fost în general favorabilă: 58,3% vindecaţi şi 38,9% amelioraţi. De remarcat

faptul că în judeţele Bihor, Buzău, Dolj, Neamţ, Suceava, Teleorman şi Vâlcea, toţi copiii la

externare au fost vindecaţi, în timp ce în judeţele Constanţa, Iaşi şi Mureş au prezentat un status

ameliorat.

Decese prin methemoglobinemie s-au înregistrat la 2 copii (2,8%), unul în judeţul Botoşani şi unul

în judeţul Brăila.

Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie în funcţie de starea la externare

Expertiza igienico-sanitară a surselor de apă incriminate în producerea bolii arată un scor al

riscului de contaminare foarte mare la cazuistica judeţelor Mureş (100%), Teleorman (100%) şi

Sibiu (66,7%); risc mare de contaminare pentru toate cazurile din Bihor, Botoşani, Brăila,

Constanţa, Dolj, Suceava şi Vâlcea, precum şi peste 80% dintre cazurile din judeţele Buzău,

Ialomiţa, Mehedinţi şi Vaslui; risc mediu de contaminare se remarcă la 60,2% dintre cazurile din

judeţul Bacău şi la 50% dintre cele din Olt.

Concentraţia NO3 a fost sub 50 mg/l la 10 cazuri (13,8%), câte unul din judeţele Bacău, Călărasi,

Ialomiţa, Sibiu şi 5 din judeţul Neamţ. Nivelul nitraţilor între 51-100 mg/l s-a identificat la 14 copii

(19,4%), iar cantitatea nitraţilor între 101 – 500 mg/l s-a remarcat în 39 cazuri (54,2%). Un nivel

crescut al concentraţiei de nitraţi, peste 500 mg/l, se remarcă în cazul a 5 copii (6,9%), 3 din judeţul

Bacău şi câte unul din judeţele Dolj şi Vaslui.


1 1 1

5

1

13

2

1

3

11

1

1

3

1 5

3

2

1 1

1

6

4

1 2

2

1

1

4

1

3

11

4

1

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Bacãu

Bih

or

Bo

tosan

i

Brã

ila

Bu

zãu

Cãlã

rasi

Co

nsta

nta

Do

lj

Ialo

mit

a

Iasi

Meh

ed

inti

Mu

res

Neam

t

Olt

Satu

Mare

Sib

iu

Su

ceava

Tele

orm

an

Vaslu

i

Vâlc

ea

0-50 mg/l 51-100 mg/l 101-500 mg/l 500+ mg/l nedeterminat

Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie în funcţie de concentraţia de nitraţi din apa de

fântână

Măsurile preventive implementate în anul anterior de către autoritatea administrativă teritorială, în

colaborare cu medicul de familie au vizat în principal: avertizarea proprietarilor de fântâni

individuale – 16,7%; avertizarea populaţiei prin afişe şi înscrisuri – 15,3%; distribuirea de materiale

informative gravidelor şi mamelor de copii 0-1 an – 12,5%; catagrafierea fântânilor poluate cu

nitraţi – 11,1%; asigurarea apei îmbuteliate de către UAT, conform legislaţiei – 5,6%.

11.1

15.3

16.7

5.6

12.5

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18

catagrafiere fântâni poluate cu nitraţi

avertizare populaţie

avertizare proprietari de fântâni

asigurare apă îmbuteliată de către UAT

distribuire materiale informative

Ponderea răspunsurilor privind măsurile preventive implementate de către administraţia

teritorială în colaborare cu medicul de familie

In concluzie, incidenţa anuală a methemoglobinemiei a fost de 0,35 o/oooo, cu o incidenţă specifică la

grupa 0-1 an de 17,82 o/oooo; Vârsta medie a cazurilor methemoglobinemie de a fost de 3,89 3,06

luni; predominând la sexul masculin (61,1%); cele mai multe cazuri de methemoglobinemie s-au

înregistrat în trimestrele I (36,1%) şi III (30,6%); 22,2% dintre copii au prezentat o formă clinică

severă, 87,5% dintre aceştia având vârsta sub 6 luni şi 2/3 au fost alimentaţi artificial; în

simptomatologia de debut s-a remarcat cianoză generalizată la 68,1% dintre cazuri, iar prezenţa în

simptomatologia de debut a BDA la 31,9% dintre copii se mai menţine pe parcursul spitalizării

numai la 1/4 dintre aceştia; anemie severă asociată valorilor crescute ale methemoglobinei se

remarcă cu precădere la fete; riscul de methemoglobinemie a fost de 2 ori mai crescut în judeţul

Iaşi, însă evoluţia a fost favorabilă la aceşti copii; alimentaţia copiilor a fost preponderent artificială

(54,2%) sau mixtă (29,2%); analizând calitatea apei fântânilor din momentul intoxicaţiei se remarcă

faptul că 29,2% dintre copii au fost alimentaţi cu apă din fântâni colective, iar 45,8% dintre fântâni

aveau o distanţă sub 10 m faţă de sursa de poluare; îngrăşăminte artificiale (4,2%), mixte (8,3%)

sau insecticide (6,9%)


au for rar identificate ca poluanţi ai solurilor din jurul fântânilor utilizate în scop potabil, însă

utilizarea îngrăşămintelor naturale s-a remarcat la 29,2% dintre cazuri; un nivel de peste 500 mg/l

nitraţi se întâlneşte în cazuistica a 5 copii (6,9%), iar nivelul nitriţilor peste 0,5 mg/l numai la 2

copii (2,8%) cu methemoglobinemie; caracteristicile bacteriologice ale apei evidenţiază prezenţa a

peste 10 coliformi fecali/ cm3 la 38,9% şi peste 10 enterococi/cm

3 la 30,6% dintre copiii cu

methemoglobinemie.

MONITORIZAREA APELOR POTABILE ÎMBUTELIATE – ALTELE DECÂT APELE

MINERALE NATURALE SAU DECÂT APELE DE IZVOR Dr. Orban Antonia

Apele potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât cele de izvor produse în

ţară sau importate şi sunt comercializate sub denumirea de apă de masă, se supun Normelor de

igienă cât şi Procedurii de notificare reglementate de Ordinul Ministerului Sănătăţii 341/2007, şi se

înregistrează al Ministerul Sănătăţii în „Registrul apelor potabile îmbuteliate”. Confrom

prevederilor (art.5.) acestui Ordin apa potabilă îmbuteliată este considerată un aliment, iar calitatea

trebuie să corespundă cerinţelor de calitate prevăzute în tabelele 1B, 2 şi 3 din anexa 1. la Legea

republicată 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu modificările şi completările aduse.

Producţia şi distribuţia apei potabile îmbuteliate se autorizează sanitar de către autoritatea teritorială

de sănătate publică (Anexa II. la HG nr. 974/2004 şi HG nr. 342/2013). Calitatea apei se

monitorizează permanent conform prevederilor art.1.b) şi cap.II. al HG 974/2004 şi HG nr.

342/2013, se realizează numai de către laboratoare înregistrate în acest scop la Ministerul Sănătăţii,

(art.15.), costurile de prelevare şi analiză a probelor de apă potabilă pentru monitorizarea de control

şi de audit fiind suportate de către producătorul/distribuitorul de apă potabilă (art.17.).

Legislaţie aferentă:

Lege republicată nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile

Hotarâre Guvern nr. 974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a

calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile

Ordin al Ministerului Sănătăţii 341/2007 pentru aprobarea normelor de igienă şi a procedurii de notificare a

apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor, comercializate sub

denumirea de apă de masă

Hotarâre Guvern nr. 857/2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul

sănătăţii publice

Ordin al Ministerului Sănătăţii nr. 208/2012 privind aprobarea Listei tarifelor pentru prestaţiile în domeniul

sănătăţii publice efectuate la nivelul Direcţiilor de Sănătate Publică Judeţene şi a Municipiului Bucureşti şi de

către Institutul naţional de Saănătate Publică.

Hotarâre Guvern nr. 124/2013 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anul 2013 şi 2014

Ordin al Ministerului Sănătăţii nr. 422/2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor

naţionale de sănătate publică pentru anii 2013 şi 2014

Hotarâre Guvern nr. 342/2013 privind modificarea şi completarea Hotarârii Guvernului nr. 974/2004 pentru

aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii

de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile

Ordin al Ministerului Sănătăţii nr. 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru

proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu

risc pentru starea de sănătate a populaţiei

Ordin al Ministerului Sănătăţii nr. 1185/2013 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru

proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu

risc pentru starea de sănătate a populaţiei

Ordin al Ministerului Sănătăţii nr. 251/2012 pentru modificarea şi completarea Ord. nr. 1030/2009 privind

aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru

funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei.


Problemele identificate :deficienţe în implementarea legislaţiei în vigoare în domeniu precum şi în

monitorizarea produselor notificate si deficienţe în analiza metalelor în cadrul monitorizării

produselor au dus la propunerea unei activitati de catagrafiere a unităţilor

producătoare/importatoare de apă potabilă îmbuteliată pe teritoriul ţării, evaluarea implementării

legislaţiei şi efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări cu

metale.

Metodologia aplicata sub coordonarea INSP in anul 2013, a avut in vedere atat evaluarea problemei

specifice la nivel national prin completarea unui chestionar de catre DSP teritoriale cat si efectuarea

analizei a 11 metale - As, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din fiecare sortiment îmbuteliat,

de către Laboratoarele de analiză a apei al Centrelor Regionale de Sănătate Publică din cadrul INSP

.In urma comunicarii catre DSP teritoriale a buletinelor de analiza s-au luat masurile de remediere

acolo unde a fost cazul.

Astfel in urma evaluarii implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate -au trimis

raportări 30 DSPJ, din care 9 DSPJ a raportat că pe teritoriul judeţului nu funcţionează

producător/importator de apă potabilă îmbuteliată din categoriile menţionate în metodologie; 21

judeţe au raportat în totalitate 35 operatori economici, dintre care 34 sunt producători şi 1

importator de apă potabilă îmbuteliată. În final au fost prelucrate datele de monitorizare a 46

produse de la 35 producători din 21 judeţe. In urma prelucrarii si centralizarii datelor au rezultat

urmatoarele :

Numărul şi procentajul unităţilor producătoare în funcţie de autorizaţia sanitară de

funcţionare

Prezenţa/absenţa autorizaţiei sanitare Nr. producători % producători

Cu autorizaţie 33 94,29%

Fără autorizaţie 2 5,71%

Total operatori economici 35 100,00%

Numărul şi procentajul unităţilor producătoare în funcţie de implementarea sistemului

HACCP

Prezenţa/absenţa HACCP Nr. producători % producători

Cu HACCP 33 94,29%

Fără HACCP 2 5,71%

Total operatori economici 35 100,00%

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de notificarea produselor

Prezenţa/absenţa notificării Nr. produse % produse

produse notificate 44 95,65%

produse fără notificare 2 4,35%

total produse 46 100,00%

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de înregistrarea produselor

Prezenţa/absenţa înregistrării Nr. produse % produse

produse înregistrate 42 91,30%

produse neînregistrate 4 8,70%



Numărul şi procentajul produselor în funcţie de notificarea şi înregistrarea produselor

Prezenţa/absenţa notificării/înregistrării Nr. produse % produse

produse notificate şi înregistrate 42 91,30%

produse doar notificate 2 4,35%

produse doar înregistrate 0 0,00%

produse fără notificare/înregistrare 2 4,35%

Total 46 100%

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de proprietatea sursei

Proprietatea sursei Nr. produse % produse

privată 32 69,57%

publică 14 30,43%

total produse 46 100%

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de originea sursei

Originea sursei Nr. produse % produse

arteziană 12 26,09%

fântână 34 73,91%


Numărul şi procentajul produselor în funcţie de metoda de tratare a apei

Metoda de preparare Nr. produse % produse

tratament antimicrobian fizic 21 45,65%

reducere şi/sau eliminarea constituentilor instabili 7 15,22%

reducere şi/sau separare elemente prezente în exces 2 4,35%

adaugare bioxid de carbon 2 4,35%

tratat, nespecificat 1 2,17%

netratat 13 28,26%

Total produse 46 100,00%

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de metoda de preparare a apei

Metoda de preparare Nr. produse % produse

osmoză inversă 3 6,52%

nepreparată 27 58,70%

preparat, nespecifcat 4 8,70%

nespecificat 12 26,09%


Monitorizarea calităţii apei îmbuteliate se desfăşoară prin monitorizarea de control şi de audit. La

evaluarea datelor privind informaţiile referitoare la monitorizarea de control şi de audit a calităţii

apei potabile s-a luat în considerare numărul de probe de prelevat anual în funcţie de cantitatea

medie anuală îmbuteliată conform tabelului 5. şi 6. din Anexa la Normele de supraveghere,

inspecţie sanitară şi monitorizarea calităţii apei potabile (Hotarâre Guvern nr. 342/2013 privind

modificarea şi completarea Hotarârii Guvernului nr. 974/2004 pentru aprobarea Normelor de

supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare

sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile).


În totalitate s-au raportat 82 valori neconforme ( 17 valori neconforme în cadrul monitorizării de

control şi 55 valori neconforme în cadrul monitorizării de audit) din 16 produse (13 producători),

la 10 parametri, şi anume: E.coli, Pseudomonas aeruginosa, Nr.col. la 22°C şi 37° C, Bacterii

coliforme, Duritate totală, Fier total, Nitraţi, Bor, Cloruri, Mangan.

În anul 2013, în afară de datele raportate, s-a efcetuat un control de calitate în vederea depistării

unei posibile contaminări, prin determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate.

Determinarea cantitativă a 11 metale -As, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din fiecare

sortiment îmbuteliat s-a efectuat în Laboratoarele de analiză a apei din Centrelor Regionale de

Sănătate Pubică. Astfel 22 DSPJ au trimis 52 probe la CRSP Regionale pentru determinarea

conţinutului de metale.

S-au efectuat 89,33% (511 analize) dintre analizele indicate (572 analize) în metodologie:

Din cele 52 probe controlate, 2 probe (3,84% din probe) au fost neconforme; (parametrul Fe a

depasit CMA la 2 probe, prezentând valori de 342,3 µg/l, respectiv 357,7 µg/l (CMA 200 µg/l);

parametrul Mn a depăşiş CMA la 2 probe, având valoarea de 155 mg/l (CMA 50 mg/l).

Toate situaţiile privind parametrii cu valori neconforme au fost remediate.

Având în vedere prezenţa în continuare a deficienţelor în implementarea legislaţiei în domeniu,

respectiv notificarea, înregistrarea, aplicarea principiilor sistemului HACCP şi monitorizarea

produselor raportate, se propune continuarea controlului de calitate în vederea depistării posibilelor

contaminări şi în următorii ani, scopul principal fiind creşterea numărului produselor evaluate,

creşterea numărului produselor controlate în cadrul programului naţional şi astfel conştientizarea

operatorilor economici privind obligativitatea monitorizării calităţii apelor potabile îmbuteliate.

EVALUAREA CALITĂŢII CHIMICE ŞI MICROBIOLOGICE A APEI DIN

BAZINELE DE ÎNOT Biolog Vasiliu Gabriela , Biolog Neagu Liliana; colectivele CRSP Iasi, Cluj, Timisoara;

Tg Mures; DSP Iasi, Bucuresti, Cluj, Timisoara; Mures

Apele din bazinele de înot trebuie monitorizate cu toată atenţia datorită posibilităţii contaminării lor

pe mai multe căi, dintre care cea mai importantă este asociată cu utilizatorii. Prin urmare o serie de

îmbolnăviri legate de calitatea necorespunzatoare a acestor tipuri de ape sunt din ce în ce mai

frecvente. În cadrul metodologiei s-a urmărit evaluarea calităţii fizico-chimice şi microbiologice a

apei din bazinele de înot în vederea prevenirii riscurilor asociate cu utilizarea acestor tipuri de ape

precum şi introducerea unui nou parametru indicator pentru calitatea microbiologică a apei din

bazinele de înot, reprezentat de specia Staphyloccocus aureus.

Obiectivele specifice, au fost : elaborarea criteriilor de selecţie pentru alegerea bazinelor de înot.;

elaborarea chestionarului pentru administratorii de bazine de înot.; stabilirea parametrilor fizico-

chimici şi microbiologici utilizaţi în evaluarea calităţii apei din bazinele de înot; stabilirea

metodelor de analiză pentru parametri aleşi în vederea evaluării calităţii apei de îmbăiere din bazine

de înot;elaborarea metodei de analiză pentru parametrul Staphyloccocus aureus.

În perioada mai – iulie 2013 a fost elaborat chestionarul pentru administratorii de bazine de înot.

Acest chestionar a fost trimis Centrelor Regionale de Sănătate Publică care în colaborare cu DSP-

urile locale l-au transmis administratorilor de bazine de înot din oraşele de reşedinţă ale CRSP-

urilor. Criteriile de selecţie pentru bazinele de înot au fost elaborate de CRSP Bucureşti şi privesc

următoarele aspecte:


Bazinul de înot să fie de utilitate publică.

Bazinul de înot să deţină contract de monitorizare cu DSP.

Sursa de alimentare cu apă a bazinului să fie din reţeaua publică municipală.

Perioada de funcţionare a bazinului să fie de cel putin 300 zile calendaristice.

Persoanele care utilizează bazinul de înot să cuprindă adulţi şi copii.

Să existe o modalitate de apreciere a numărului de utilizatori/zi de îmbăiere (ex. bilete

vândute, număr de abonamente eliberate etc).

Sistemul de dezinfecţie al apei să fie semiautomat sau automat.

Pe baza criteriilor mai sus menţionate şi ţinând cont de chestionarele completate de administratorii

bazinelor de înot, au fost alese câte doua bazine de înot în fiecare din oraşele în care funcţionează

Centrele Regionale de Sănătate Publică.

Tot în aceasta perioadă au fost stabiliţi parametri fizico-chimici şi microbiologici ce vor fi

monitorizaţi în cadrul studiului şi modul de prelevare a probelor din bazinele de înot. Parametrii au

fost selectaţi având în vedere atât legislaţia în vigoare de la momentul respectiv şi anume, Ord. MS

536/1997, precum şi parametri adiţionali recomandaţi de OMS şi care se regăsesc şi în legislaţia

altor ţări din UE, referitoare la calitatea apei din bazine de înot.

Cu excepţia parametrului microbiologic Staphylococcus aureus, pentru toţi ceilalţi parametrii există

metode standardizate de lucru.

În alegerea metodei de lucru pentru S. aureus a fost consultată literatura de specialitate disponibilă

şi s-a ales metoda filtrării prin membrană folosind membrane filtrante cu diametrul porilor de

0,45μm şi două medii de cultură, Baird-Parker şi Manitol salt agar. Cele două medii de cultură alese

sunt menţionate şi în literatura de specialitate ca fiind cele mai sensibile în izolarea S. aureus, şi pot

fi furnizate şi de firmele româneşti care comercializează medii de cultură.

Confirmarea coloniilor izolate de pe cele două medii de cultură s-a facut pe baza testului

coagulazei, folosind trusa de diagnostic specifică.

În perioada septembrie-decembrie 2013 au fost recoltate bilunar probe de apă din bazinele de înot

selectate de către DSP-urile din oraşele reşedinţă ale Centrelor Regionale de Sănătate Publică.

Probele au fost analizate în laboratoarele de chimie şi microbiologie din cadrul Centrelor Regionale

Excepţie a făcut Centrul Regional Cluj, unde probele au fost analizate de Laboratorul de Diagnostic

şi Investigare în Sănătate Publică din cadrul DSP Cluj.

Parametrii microbiologici şi metodele de lucru folosite în analiza apei de îmbăiere au fost:

bacterii coliforme – SR EN ISO 9308-1:2004/AC:2009

E. coli - SR EN ISO 9308-1:2004/AC:2009

P. aeruginosa - SR EN ISO 16266:2008

Enterococi - SR EN ISO 7899-2:2002

S. aureus – conform metodologiei elaborate de CRSP Bucureşti

Parametrii fizico–chimici şi metodele de lucru folosite în analiza apei de îmbăiere au fost:

pH – SR ISO 10523/2012

clor rezidual liber şi total – STAS 6364/1978 (Iai, Bucureşti), Kit Aquamerck 111174

(Târgu-Mureş) şi KIT Merck 100598 (Cluj)

turbiditate – SR EN ISO 7027/2001

duritate – SR ISO 6059/2008

culoare – SR EN ISO 7887/2012

oxidabilitate – SR EN ISO 8467/2001

temperatura


Astfel, in perioada octombrie 2013 – decembrie 2013 în cele cinci Centre Regionale de Sănătate

Publică s-au analizat un numar de 58 de probe care au totalizat 666 de analize (408 fizico-chimice şi

258 microbiologice).

Repartiţia pe Centre Regionale de Sănătate Publică a probelor de apă de îmbăiere analizate

în perioada octombrie 2013 – decembrie 2013

Centrul Regional de

Sănătate Publică

Număr probe Număr analize Număr analize

fizico-chimice

Număr analize

microbiologice

Iaşi 10 130 80 50

Cluj 20 236 138 98

Timişoara 12 102 72 30

Târgu-Mureş 6 78 48 30

Bucureşti 10 120 70 50

Distribuţia probelor de apă analizate din bazinele de înot pe CRSP este reprezentată în figura

de mai jos

În Ord. MS 119/2014 sunt normaţi următorii parametri microbiologici:

bacterii coliforme: < 10 ufc/100 ml;

E. coli: 0 ufc/100 ml;

enterococi: 0 ufc/100 ml;

P. aeruginosa: 0 ufc/100 ml.

Din cele 258 analize microbiologice efectuate, 240 au fost conforme şi 18 analize microbiologice au

fost neconforme pentru parametrii normaţi în Ord. 119/2014.

Probe necorespunzatoare din punct de vedere microbiologic în conformitate cu Ordinul MS

119/2014

Parametrii microbiologici analizaţi Număr probe neconforme Procent

Bacterii coliforme 1/58 1,72 %

Escherichia coli 1/56 1,78 %

Enterococi 2/58 3,44 %

Pseudomonas aeruginosa 5/58 8,62 %


În Ord. MS 119/2014, sunt normaţi următorii parametrii fizico-chimici:

temperatura: 22ºC - 24ºC;

pH: 7,2-8,2;

clor rezidual liber: 0,5 mg/l - 1 mg/l.

Probele necorespunzatoare din punct de vedere fizico-chimic în conformitate cu Ordinul MS

119/2014

Parametrii fizico-chimici analizaţi Număr probe neconforme

pH < 7,2 30

pH >8,2 -

pH 30

Clor rezidual liber < 0,5 mg/l 17

Clor rezidual liber > 1 mg/l 2

Clor rezidual liber 19

Temperatura < 22ºC -

Temperatura >24ºC 38

Temperatura 38

In afara parametrilor normaţi de Ord. MS 119/2014, au fost analizaţi următorii parametri

suplimentari: turbiditate, oxidabilitate, duritate, culoarea, Staphylococcus aureus.

Parametrii fizico-chimici suplimentari analizaţi s-au încadrat în limitele maxime admise pentru apa

potabilă (Legea 458/2002, republicată) care este folosită ca sursă pentru umplerea bazinelor de înot.

Singurul parametru chimic care a avut depăşiri faţă de CMA admis de Legea 458/2002, republicată,

a fost oxidabilitatea , reprezentând 6,89 % din probele analizate pentru acest parametru.

Pentru parametrul chimic duritate, 24 % din probele analizate pentru acest parametru s-au situat sub

CMA admis de Legea 458/2002, republicată, având o valoare < 5 grade germane.

Parametrul microbiologic S. aureus a fost izolat în 13,7% din probele analizate. Deşi S. aureus nu a

fost izolat frecvent din probele analizate, în unele din acestea s-au izolat stafilococi coagulazo-

negativi iar în altele s-a identificat specia S. epidermidis.

Procentul probelor pozitive pentru parametrul S. aureus

Număr probe analizate microbiologic Procent probe din care s-a izolat şi identificat S.

aureus

58 13,7%

De asemenea în multe din probele analizate pentru parametrii microbiologici s-a observat o floră de

asociaţie relativ abundentă.

Probele necorespunzatoare din punct de vedere microbiologic s-au corelat cu o concentraţie a

clorului rezidual sub limita admisă de 0,5 mg/l, acest lucru este reprezentat în fig.2


Fig.2

In concluzie :

Apa din bazinele de înot luate în studiu a fost din punct de vedere microbiologic

contaminata la un nivel scăzut.

Pseudomonas aeruginosa, indicator al condiţiilor igienico-sanitare, a fost izolat în 5 probe,

reprezentând 8,75% din totalul probelor analizate.

Concentraţiile clorului rezidual mai mici de 0,5 mg/l s-au corelat cu probe

necorespunzatoare microbiologic, ceea ce înseamnă că dezinfecţia apei în bazinele

respective nu a fost corespunzătoare.

Temperaturile ridicate în toate probele analizate (>24ºC) pot influenţa direct creşterea

microbiană, ceea ce explică şi apariţia unei flore de asociaţie relativ abundentă.

Pe parcursul anului s-a constatat că s-a îmbunătăţit calitatea microbiologică a apei din

bazinele luate în studiu, ceea ce arată importanţa inspecţiei sanitare şi a controalelor

efectuate de reprezentanţii Direcţiilor de Sănătate Publică.

Se recomandă o mai atentă supraveghere a apelor din bazinele de înot şi crearea unor planuri de

monitorizare de către DSP-uri si îmbunătţtirea legislaţiei actuale privind obligativitatea

monitorizării de control a apei din bazinele de înot de către administratorii acestora.


CAPITOLUL II

PROTEJAREA SĂNĂTAŢII PUBLICE ÎN RELAŢIE CU IGIENA AERULUI

ŞI EFECTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII A POLUANŢILOR

ATMOSFERICI ŞI ADAPTAREA LA EFECTELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE Andra Neamţu, Anca Tudor, Anca Maria Moldoveanu, Georgeta Botin,

Angelica Voinoiu,Cătălin Staicu, Mariana Dumitrof – CNMRMC

În colaborare cu toate DSP teritoriale şi a Mun. Bucureşti

Obiective generale au constat in stabilirea mecanismelor prin care se pot identifica şi implementa

activităţile de evaluare şi prevenire a efectelor schimbărilor climatice asupra sănătăţii populaţiei,

prin:

crearea bazelor de date pentru supravegherea stării de sănătate a populaţiei

monitorizarea procesului de adaptare şi sprijinirea populaţiei vulnerabile în procesul de

adaptare

conştientizarea şi educarea populaţiei

identificarea grupurilor populaţionale vulnerabile

În întelegerea fenomenelor legate de existenţa schimbărilor climatice de către populaţie, o mare

influenţă îl pot avea mijloacele de informare în masă (mass media, internet, publicaţii scrise, etc.),

care pot duce la educarea şi conştientizarea populaţiei în vederea protejării mediului înconjurator,

precum şi la pregătirea acesteia pentru a reacţiona în cazul existenţei unor fenomene extreme care

pot fi determinate de existenţa schimbărilor climatice.Conform unui raport al Băncii Mondiale

elaborat în cooperare cu specialişti ai Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice la începutul

anului 2014, clima temperat continentală a României este în schimbare şi se preconizează a fi

semnificativ diferită în următorii 50-100 de ani. Temperatura medie anuală a aerului este în creştere,

estimându-se că aceasta va fi mai mare cu 0.5°C – 1.5°C până în anul 2029, şi cu 2.0°C – 5.0°C

până în anul 2099 .Se preconizează diminuarea cantităţii anuale de precipitaţii, predicţionându-se că

până la sfârşitul acestui secol media anuală a precipitaţiilor să scadă cu 10-20%. Precipitaţiile au

scăzut cu o rată de 30mm/decadă, în perioada 1961-2006. Evoluţia schimbărilor climatice în

România implică creşterea frecvenţei fenomenelor extreme de scurtă durată, strict localizate şi de

intensitate mare. Scenariile schimbărilor climatice preconizate includ creşterea incidenţei

inundaţiilor severe, creşterea perioadelor de secetă, precum şi creşterea fenomenului de eroziune a

solului şi de deşertificare.

Riscul impactului schimbărilor climatice este distribuit neuniform. Există diferenţe regionale

(secetă severă şi inundaţiile afectează în special anumite regiuni, în fiecare an) precum şi diferenţe

de vulnerabilitate şi adaptabilitate a comunităţilor , în special a celor rurale.

Metodologia atiunii pentru anul 2013, a cuprins două activităţi şi anume: un studiu de percepţie a

populaţiei prin aplicarea de către specialiştii DSP în teritoriu a câte 30 chestionare/judeţ cu întrebări

legate de cunoştinţele pe care populaţia le are legat de acest subiect; şi completarea unei fişe a

judeţului de către specialiştii DSP în a cărei conţinut se regăsesc întrebări legate de situaţia

anumitor condiţii climatice din anul 2013 şi a anumitor indicatori de sănătate care pot fi influenţaţi

în special de climă şi condiţiile meteorologice.


STUDIUL DE PERCEPŢIE A POPULAŢIEI PRIN APLICAREA UNOR CHESTIONARE

DE CĂTRE SPECIALIŞTII DSP - JUDEŢENE ŞI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

Chestionarele au cuprins întrebări simple, uşor de citit şi completat, fiind aplicate unor persoane

active şi au urmărit să nu devină plictisitoare şi să nu necesite foarte mult timp în completarea lor.

Astfel au fost completate şi apoi centralizate/prelucrate la nivelul CNMRMC un număr de 1260 de

chestionare. Jumătate au fost aplicate la persoane din mediul rural şi cealaltă din mediu urban,

astfel încât acest lucru nu mai poate interveni

ca şi factor de confuzie.

La studiu au participat în procent de 62%

persoane de sex feminin şi 38% persoane de

sex masculin. Alegerea sexului persoanelor nu

a fost în nici un caz controlată.

Vârsta persoanelor care au participat la studiu a

cuprins un interval mare, între 18 şi 85 ani, astfel

încât nici din acest punct de vedere să nu

intervină factori de confuzie.

La întrebarea “Schimbările climatice vă

influenţează viaţa dumneavoastră?”, 83%

dintre participanţi au răspuns afirmativ astfel

încât putem considera că majoritatea sunt

constienţi de existenţa acestor fenomene şi a

consecintelor lor. Procentul poate fi considerat

surprinzător de mare având în vedere faptul că

aceste chestionare au fost aplicate atât în

mediul rural cât şi în cel urban şi având în

vedere faptul câ aproximativ 47% dintre

participanţi au avut peste 45 ani.


La întrebarea “Schimbările climatice sunt un

factor de mediu important în viaţa oamenilor?”,

90% dintre participanţi au răspuns pozitiv.

Rezultă că majoritatea populaţiei conştientizează

existenţa acestui proces, începe să devină

interesată de acesta şi să acorde importanţa

cuvenită fenomenelor care pot decurge din

existenţa lui.

La întrebarea “Activitatea oamenilor poate

determina apariţia schimbărilor climatice?”,

91% dintre participanţi au considerat că omul

este cel care a determinat apariţia fenomenelor

legate de schimbările climatice.

La întrebarea “Care credeţi că este grupa de vârstă

cea mai vulnerabilă la acţiunea schimbărilor

climatice?”, grupele extreme de vârstă (copii şi

persoanele cu vârsta >65 ani) au fost recunoscute

întrun procent de peste 59% ca fiind cele mai

vulnerabile, acest răspuns fiind şi cel real,

demonstrat ştiinţific.

Din studiul efectuat reiese faptul că populaţia deţine informaţii în legătură cu existenţa proceselor

determinate de schimbările climatice, chiar dacă aceste informaţii nu sunt oferite de către autoritaţi

şi oamenii de ştiinţă cu preocupări în acest domeniu, nefiind astfel decât probabil noţiuni generale

fără a avea un impact semnificativ asupra comportamentului populaţiei şi a reacţiei faţă de

protejarea mediului înconjurator. Faptul că, interlocutorii sunt conştienţi şi acceptă existenţa

schimbărilor climatice este totuşi un fapt pozitiv, mai ales că studiul s-a desfăşurat pe un grup

populaţional heterogen din punct de vedere al vărstei şi nivelului de şcolarizare.

Astfel, putem considera că autorităţile, şcoala şi cercetătorii din domeniu, prin publicaţii de

specialitate, au datoria şi mijloacele de a informa, conştientiza şi educa populaţia şi în domeniul

schimbărilor climatice, aceasta fiind pregatită pentru primirea şi aplicarea informaţiilor.


COMPLETAREA UNEI FIŞE DE CARACTERIZARE A JUDEŢULUI CU DATE

RELEVANTE DOMENIULUI SPECIFIC

Prin completarea fişei/judeţ s-a urmărit identificarea caracteristicilor fiecărui judeţ; a zonelor

vulnerabile şi a categoriilor de populaţie vulnerabile la acţiunea fenomenelor determinate de

schimbările climatice.

În urma centralizării fişei judeţului au rezultat următoarele :

În anul 2013 – în perioada martie-iunie, au existat episoade de inundaţii în judeţele Arad,

Bacău, Bihor, Bistriţa Năsăud, Botoşani, Buzău, Călăraşi, Caraş Severin, Cluj, Constanţa,

Dolj, Galaţi, Gorj, Maramureş, Mehedinţi, Neamţ, Satu Mare, Sălaj, Suceava, Teleorman,

Tulcea Vaslui – un numar de 22 judeţe. Numărul estimat al persoanelor care au fost afectate

a fost de 58 179, din care 9 persoane decedate în judeţul Galaţi. Numărul mediu de

zile/ţară/episode de inundaţie a fost de 13,68 zile

În anul 2013 – alunecări de teren au fost în următoarele judeţe : Bacău, Bihor, Buzău, Caraş

Severin, Cluj, Dâmboviţa, Maramureş, Mehedinţi. Perioada a coincis cu cea a inundaţiilor,

şi au fost afectate un număr de 215 persoane.

În anul 2013 – episoade de secetă extremă s-au înregistrat în judeţele Maramureş şi

Dâmboviţa (din punct de vedere teritorial neexistând nici un fel de tangenţă), cu aproximativ

600 persoane afectate.

În anul 2013 – înzăpeziri s-au înregistrat în judeţele: Bacău, Botoşani, Brăila, Dâmboviţa,

Dolj, Galaţi, Gorj, Ialomiţa, Mehedinţi, Mureş, Suceava, Tulcea, Vaslui, cu aproximativ un

număr de 41.800 de personae afectate, din care cea mai mare parte în judeţul Vaslui.


Zone vulnerabile la efectul schimbărilor climatice au fost declarate de către specialiştii DSP Argeş,

Bistriţa Năsăud, Botoşani, Brăila, Buzău, Călăraşi, Cluj, Galaţi, Gorj, Ialomiţa, Iaşi, Mehedinţi,

Mureş, Olt, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vrancea, în special în zonele cu bazine

hidrografice mari (Putna, Bega, Siret, Dunăre, etc) şi Insula Mare a Brăilei. Populaţia estimată care

poate fi afectată 2.854.191 locuitori.Astfel principala problemă care poate afecta sănătatea

populaţiei şi care poate fi şi o consecinţa a schimbărilor climatice este acţiunea fenomenului de

inundaţie.Din datele enumerate rezultă că acţiunea schimărilor climatice se va reflecta în mod direct

(şi în direct) asupra SĂNĂTĂŢII populaţiei. Din acest motiv rămâne o problemă de Sănătate

Publică, având în vedere consecinţele care pot rezulta, chiar dacă autorităţile de multe ori consideră

că poate fi doar o problemă de mediu, clima, agricultura, etc., dându-se atenţie minimă, de fapt,

acţiunii finale a acestora asupra principalului receptor – OMUL. Astfel considerăm obligatorie

monitorizarea indicatorilor de Sănătate care pot fi influenţaţi de schimbările climatice; urmărirea

locală în special a populaţiei din zonele vulnerabile şi pregătirea împreună cu autorităţile locale a

unor planuri de măsuri concrete în vederea scăderii vulnerabilităţii şi a unor planuri de acţiune

punctuale şi specifice fiecărei zone.

Cifrele enumerate mai sus nu reprezintă doar o analiză matematică, ele identificând un număr

estimat al populaţiei care poate fi afectată din punct de vedere a SĂNĂTĂŢII.

SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ŞI CALITATEA AERULUI Neamţu Andra, Anca Tudor, Angelica Voinoiu; Gabriela Bălan; Paula Badea; Mihaela Negru,

Botin Georgeta, Staicu Cătălin;

În colaborare cu specialiştii de la toate CRSP- urile din ţară şi DSP- urile locale

Obiective generale au fost:corelarea indicatorilor de Sănătate care pot fi influenţaţi de poluarea

aerului cu nivelele principalilor poluanţi din aerul ambiant înregistrate în zonele urbane; pentru

evaluarea aerului Interior s-au măsurat nivele ale poluanţilor chimici şi microbilogici, în clase din

gradiniţe din Bucureşti; Iaşi; Cluj; Timişoara; Tg Mureş , în timpul activităţii şi s-au completat de

către aparţinătorii fiecărui copil din clasele în cauză, câte un chestionar care a cuprins specificaţii în

legătură cu posibila simptomatologie acută şi cronică respiratorie.

AERUL INTERIOR

Metodologia de investigare a poluanţilor chimici a constat in determinări ale

poluanţilor:formaldehidă, CO, NO2, pulberi respirabile, de către specialiştii din cadrul CRSP-urile

din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş împreună cu specialiştii din DSP-urile judeţene

corespunzatoare. Au fost luate în studiu o şcoală şi 9 grădiniţe împărţite în două categorii:

gradiniţe aflate în zone poluate (oraşe, în apropierea unor intersecţii cu circulaţie intensă)

gradiniţe aflate în zone mai puţin poluate (comune, sau din zone cu circulaţie redusă)

În fiecare grădiniţă s-au făcut prelevări de probe în căte 3 săli de clasă cu excepţia unei gradiniţe

unde există doar o grupă combinată şi s-au făcut prelevările de probe de aer doar întro încăpere.

Metodele de analiză utilizate au fost:

1. metoda spectrofotometrică de determinare a formaldehidei principiul metodei:

formaldehida în prezenţa acidului sulfuric în exces, reacţionează cu acidul cromotropic

formând un complex colorat în roşu-violet.

sensibilitatea metodei este de 0,2 µg/ml


2. determinarea gravimetrică a pulberilor respirabile principiul metodei :

pulberile respirabile recoltate pe filtre de fibră de sticlă se determină gravimetric (prin

cântărire înainte şi după recoltare).

3. determinarea monoxidului de carbon şi a dioxidului de azot

Concentraţia acestor gaze s-a determinat cu analizoare de gaze prevăzute cu senzori electrochimici.

CO - limita de detecţie 1 ppm (1.14 mg/m3). NO2 - limita de detecţie 0.1 ppm (0.18 mg/m

3).

Concentraţiile poluanţiilor din aerul interior sunt prezentate în tabelele următoare:

Concentraţiile de formaldehidă (µg/m3) în aerul interior

Nr. crt.

Zona cu poluare ridicata (A)

Concentratie poluant (µg/m3) Zona cu poluare redusa (B)

Concentratie poluant (µg/m3) Observatii

1. 4.6

6.0

6.3

4.9

4.5

5.7

Limita recomandata pentru

2. 1.1

1.2

1.3

1.1

1.2

1.2

formaldehida în aerul interior conform “WHO

guidelines for indoor ir quality: selcted pollutants”

este

3. sld sld

sld

sld sld

sld

de 100 µg/m3 – concentratie pe termen scurt (30 min.)

4. sld sld

sld

sld

5. 10.0 10.0

20.0

sld sld

sld

Legenda:1.Centrul Regional de Sănătate Publică Bucureşti;2.Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj;3.Centrul Regional de

Sănătate Publică Iaşi;4.Centrul Regional de Sănătate Publică Timişoara;5.Centrul Regional de Sănătate Publică Tirgu Mureş;

Din tabel se observă urmatoarele:

s-au depistat concentraţii de formaldehidă doar în 15 clase din totalul de 28 de săli de clase

luate în studiu (53.6%), restul fiind sub limita de detecţie(sld);

concentraţiile găsite au variat între 1.1µg/m3 şi 20.0µg/m

3;

potenţialele surse de formaldehidă ar putea fi:

- existenţa unui mobilier nou din semifabricate din lemn;

- folosirea pentru curăţenie a unor produse dezinfectante cu formaldehidă;

- prezenţa în unii adezivi folosiţi pentru materialele polimerice utilizate pentru pavimente.

valorile găsite sunt sub limita recomandată de OMS pentru aer interior.

Concentraţiile pulberilor respirabile (mg/m3)

Nr. crt.

Zona cu poluare ridicata (A)

Concentratie poluant (mg/m3) Zona cu poluare redusa (B)

Concentratie poluant (mg/m3) Observatii

1. 0.25 0.31

0.33

0.25 0.13

0.20

2. 0.20 0.40

0.25

0.26 0.28

0.25

3. 0.09

0.09 0.09

0.09

0.10 0.11

4. 0.12

0.14 0.11

0.38

5. 0.18

0.11 0.06

0.15

0.15 0.19


Sănătate Publică Iaşi;4.Centrul Regional de Sănătate Publică Timişoara;5.Centrul Regional de Sănătate Publică Târgu Mureş;


Din datele de mai sus se observă următoarele:

s-au detectat concentraţii de pulberi respirabile în toate locaţiile luate în studiu ;

concentraţiile au variat între 0.09 mg/m3 şi 0.40mg/m

3.

Concentraţiile de monoxid de carbon (mg/m3 ) în aerul interior

Nr.

crt. Zona cu poluare ridicata (A)


Concentratie poluant (mg/m3)

Observatii

1. sld

sld

sld

sld

sld

sld

Limita acceptata pentru

2. sld

sld

sld

sld

sld

sld

CO în aerul interior conform

ASHRAE – American Society of

Heating, Refrigerating and Air- Conditioning Engineers este

3. - - de 5 ppm ( 5.8 mg/m3)

4. sld

sld

sld

sld

5.

-

-



Din tabel se observă următoarele:

toate valorile au fost sub limita de detecţie (sld), atât în grădiniţele cu încălzire centrală cât

şi în cele cu încălzire cu lemne (Grădiniţa combinată, loc. Vucova, com. Chevereşu Mare,

jud. Timiş).

Concentraţiile de dioxid de azot (mg/m3 ) în aerul interior

Nr.

crt. Zona cu poluare ridicata (A)


Concentratie poluant (mg/m3)

Observatii

1. sld sld

sld

sld sld

sld

Limitele recomandate

pentru

2. sld

sld

sld

sld

sld

sld

NO2 în aerul interior

conform “Residential

Indoor Air Quality

Guidelines” – Canada

sunt:

3.

-

-

-

0.10mg/m3(0.05ppm)-

concentratie pe

termen lung ( 24 ore);

-

0.48mg/m3(0.25ppm)-

concentratie pe

termen scurt ( 1 ora).

4. sld

sld sld

sld

5. - -



Din tabel se observă ca în toate locaţiile investigate concentraţiile NO2 au fost sub limita de

detecţie.


Contaminanţii biologici sunt reprezentaţi de: contaminanţii microbiologici (virusuri, bacterii, fungi)

acarienii din praful de casă, gândacii de bucatărie, polenul şi produşii rezultaţi de la animalele de

casă. (salivă, fragmente de păr, pene sau piele).

Există mai multe surse ale acestor poluanţi biologici. Polenul şi majoritatea fungilor provin din

mediul exterior, virusurile sunt transmise de persoane şi animale, bacteriile sunt purtate de

persoane, animale, resturi de sol şi plante. Animalele de casă (păsări, mamifere) sunt o altă sursă de

contaminanţi biologici. Proteina din urina şobolanilor şi şoarecilor când se usucă se transformă în

aerosoli devenind un potenţial alergen.Contaminanţii biologici sunt de cele mai multe ori invizibili

şi se pot deplasa prin aer sub formă de bioaerosoli. Contaminanţii microbiologici sunt reprezentaţi

de virusuri, bacterii, fungi (drojdii şi mucegaiuri), unii dintre ei fiind agenţi cu potenţial infecţios,

alergic sau iritant. Cu excepţia virusurilor (care pentru a se dezvolta au nevoie de un organism-

gazdă), bacteriile şi fungii au nevoie de nutrienţi, umiditate şi căldură pentru a se

dezvolta.Microorganismele aflate în suspensie, la moment dat, în aerul dintro încăpere (spaţiu

închis) constituie ceea ce noi numim aeromicroflora.

Deşi microorganismele aerogene se găsesc în majoritatea tipurilor de habitat uman (spitale, şcoli,

locuinţe, birouri, etc.), ele nu trebuie să reprezinte un risc pentru sănătatea ocupanţilor, din punct de

vedere al concentraţiei contaminanţilor microbiologici şi al prezenţei speciilor patogene sau

condiţionat patogene din aer.Nivelul încărcăturii microbiologice din încăperi creşte în condiţii de

aglomeraţie, lipsa de ventilaţie, în cursul activităţilor umane diverse, în anumite condiţii de

umiditate şi temperatură. Fungii colonizează clădirile şi materialele de construcţie umede, de unde

produc spori şi fragmente de miceliu care se răspândesc în aerul interior. Unele bacterii pot

contamina şi se pot multiplica în interiorul sistemelor de ventilaţie, în aparatele de răcire a aerului,

în interiorul umidificatoarelor, de unde se răspândesc pe calea aerului în interiorul clădirilor.Studiul

aeromicroflorei ne oferă informaţii privind condiţiile igienico-sanitare din divese tipuri de habitat

uman.Pentru fiecare clasă luata in studio s-au stabilit câte 3 puncte de recoltă, rezultând un număr

de 84 probe de aeromicrofloră.Pentru recoltarea probelor de aeromicroflorei din cele 28 de clase s-a

utilizat metoda sedimentării gravitaţionale sau a plăcilor deschise (OPD).

În ţara noastră, este cea mai folosită metodă pentru recoltarea probelor de aeromicrofloră. Pentru

fiecare punct de recoltă se folosesc plăci Petri (diametrul de 9 cm) cu următoarele medii de cultură:

plăci cu mediul TSA pentru NTG (număr total de germeni viabili mezofili), plăci cu geloză sânge

pentru germeni hemolitici, plăci cu mediul Mc Conkey pentru Enterobacteriaceae (dacă este cazul) şi

plăci cu mediul Czapek-Dox pentru mucegaiuri. Plăcile cu medii de cultură se expun un timp limitat

5’,10’, 15’,30’ sau 1 oră (în funcţie de gradul de încărcare microbiologică presupus), apoi se aduc în

laborator în maxim 2 ore de la recoltare şi se incubează la termostat la +370C timp de 24-48h pentru

bacterii şi la +250C timp de 5-7 zile pentru mucegaiuri. Se numară coloniile formate pe mediul de

cultură şi se identifică speciile cu potenţial patogen, condiţionat patogen sau alergen, iritant. Pentru

calculul numărului total de germeni viabili mezofili (NTG) şi numărul de mucegaiuri pe m aer, se

aplică formula lui Omeliansky.

NX10000 = nr. de germeni/ m aer ; Expl.: 6x10000 = 60000 = 472germ/mc

SXK 63,58X2 127 N= număr de germeni pe placă

S= suprafaţa plăcii Petri (πxr2) = 3,14x20,25 = 63,58

K= 2 (pentru un timp de expunere de 10 min.) K= 4 (pentru un timp de expunere de 20 min.)

Recoltarea probelor de aer s-a făcut la interval de cel putin 10 minute după închiderea ferestrelor, în

timpul orelor de curs.Pentru fiecare clasă au fost stabilite câte 3 puncte de recoltă, iar plăcile cu

medii de cultură au fost amplasate la 1 m de podea. Pentru fiecare clasă s-a calculat o medie a


numărului de germeni bacterieni (NTG) exprimata în UFC/ mc aer şi o medie a numărului de

mucegaiuri exprimată în UFC/ mc aer pe baza valorilor obţinute la cele 3 puncte de recoltă.

Au fost investigate un număr de 3 clase pentru fiecare grădiniţă, cu excepţia judeţului Timiş unde a

fost investigată o grădiniţă din mediul rural cu o singură clasă, rezultând un total de 28 de clase.

Rezultatele obţinute prin aplicarea în cazul nostru a metodei sedimentării gravitaţionale, trebuiesc

luate în considerare având în vedere dezavantajele acesteia (nevolumetrică, semicantitativă). Ele

trebuiesc interpretate prin coroborarea cu rezultate similare obţinute prin aceleaşi metode.

În cele 28 clase investigate media NTG/clasă a fost cuprinsă între 708 şi 7025 UFC/m3. Întrun

număr de 16 clase media NTG/clasă a fost sub 2000 UFC/ m3, ceea ce reprezintă 57% din totalul

claselor investigate. În 12 clase media NTG/clasă a fost cuprinsă între 2000-7025 UFC/m3, ceea ce

reprezintă 43% din totalul claselor investigate. Din cele 12 clase unde media NTG/clasă a fost peste

2000 UFC/m3, un număr de 5 clase sunt situate în gradiniţe amplasate în zonă poluată şi 7 clase sunt

situate în gradiniţe amplasate în zonă nepoluată. În privinţa caracterizării compoziţiei bacteriene a

aeromicroflorei din cele 28 de clase investigate, s-a constatat prezenţa germenului patogen

Staphylococcus aureus întrun număr de 9 clase situate în gradiniţe din judeţele Mureş, Iaşi, Timiş şi

Bucureşti ceea ce reprezintă 32% din totalul claselor.

APLICAREA CHESTIONARELOR- Chestionarele au fost completate de un număr de 219

parinţi ai copiilor instituţionalizaţi în zona poluată şi un număr egal de parinţi ai copiilor din

gradiniţe aflate în zona mai puţin poluată.

Zona poluata

Total

elevi chesti

onati

tuse

wheezing

rinoree

sinuzita

ast

m bron

sic

nr.

ani ast

m

nr cri

ze

astm

bronsit

a sau pneum

onie

alte boli(antecedente personale)

antece

dente familia

le

frecventa

bolilo

r resp.

per.

scolara

simptomat

ologie

oculara

conjunctivita IAC

RS

VIROZE

RES

P

T

BC

ALTE

BO

LI

219 72 20 42 3 7 3 2 17 34 121 24 9 29 27 19

Zona nepoluata

Total elevi

chesti

onati

tu

se

whee

zing

rino

ree

sinu

zita

astm

bron

sic

nr.ani

ast

m

nr

cri

ze ast

m

bronsita sau

pneum

onie

alte boli(antecedente

personale)

antecedente

familia

le

frecv

enta

bolilor

resp.

per.

scola

ra

simptomat

ologie oculara

conjunc

tivita IAC

RS

VIROZE

RES

P

T

BC

ALTE

BO

LI

219 63 18 46 3 12 4 4 26 33 125 39 16 18 28 20


Din analiza graficelor de mai sus se poate trage concluzia că în zona poluată poate exista o influenţă

asupra patologiei respiratorii a copilului mic şi foarte mic (având în vedere că studiul s-a adresat

grupei de preşcolari).

In concluzie concentraţiile poluanţilor chimici din clasele investigate găsite au fost, în general, mici

sau sub limita de detecţie pentru poluanţii luaţi în studiu. Incărcătura microbiologică, însă, are o mai

mare importanţă astfel încât,în 75% din totalul claselor investigate, probele de aeromicrofloră au

fost necorespunzatoare, fie au prezentat valori depaşite (peste 2000 UFC/m3 pentru bacterii sau 550

UFC/m3

pentru fungi), fie prin prezenţa germenului Staphylococcus aureus sau prin prezenţa

Enterobacteriaceaelor. În urma aplicării chestionarelor din totalul de 438 de părinţi chestionaţi, mai

mult de 50% ( 246), au prezentat în ultimul an viroze respiratorii, indiferent de zona de amplasare a

grădiniţelor.

În urma aplicării metodologiei, atât în anul 2012 (şcoli) cât şi în 2013 (grădiniţe) rezultă că

sănătatea copiilor, care reprezintă un grup de vârstă vulnerabil, poate fi puternic influenţată de

calitatea în special microbiologică a aerului din interiorul instituţiilor unde îşi desfăşoară o bună

parte din timpul zilei. Patologia respiratorie de la vârsta infantilă va influenţa starea de sănătate a

adultului. În acest sens atragem atenţia asupra:

necesităţii de a acorda o mai multă atenţie curăţeniei din instituţiile pentru copii, a modului

în care aceasta se realizează, a frecvenţei cu care se realizează şi a produselor folosite în

realizarea acesteia. Considerăm că intră în obligaţia DSP teritoriale verificarea acestor

aspecte.

necesităţii elaborării unor norme (în special microbiologice) privind calitatea aerului interior

pentru diferite tipuri de habitat (în special pentru încăperile obiectivelor pentru copii).

AERUL AMBIANTAL EXTERIOR

Pentru evaluarea aerului ambiantal exterior la nivelul tuturor DSP judeţene metodologia a cuprins

două anexe şi a fost aplicată de compartimentul supraveghere în sănătatea publică în colaborare cu,

compartimentul de statistică medicală şi cu alte instituţii locale, dacă a fost cazul, în vederea

completării datelor solicitate în anexele metodologiei. Anexele au cuprins date de poluare şi date

referitoare la indicatori de sănătate completate numai pentru oraşul capitală de judeţ (cu specificare)

şi numai unde este cazul, pentru alte localităţi urbane cu specific de poluare industrială a aerului.


Din datele de poluare furnizate de Agentiile de Protectie a Mediului Locale rezulta urmatoarele:


In urma centralizarii principalilor indicatori de sanatate care pot fi influentati de poluarea aerului-

pentru cateva orase- au rezultat urmatoarele :


CAPITOLUL III

PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ÎN RELAŢIE CU EXPUNEREA LA

CONTAMINANŢI CHIMICI

SUPRAVEGHEREA PRODUSELOR COSMETICE ÎN RELAŢIE

CU SĂNĂTATEA UMANĂ Biochimist Tănase Irina – CNMRMC

Activitatea de supraveghere a produselor cosmetice reprezintă o componentă a PROGRAMULUI

NAŢIONAL SECTORIAL DE SUPRAVEGHERE A PIEŢEI stabilit prin Regulamentul (CE) nr.

765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de

acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de

abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93.

Autoritatea naţională pentru supravegherea pe piaţă a cosmeticelor este Min. Sănătăţii, care exercită

controlul de specialitate al tuturor activităţilor de punere la dispoziţie a produselor cosmetice

desfăşurate de unităţi, de persoane juridice şi fizice în domeniul producerii, importului, distribuţiei,

depozitării, vânzării şi publicităţii, inclusiv asigurarea accesului public la informaţiile despre

produs.

Scopul actiunilor intreprinse de INSP si DSP urile teritoriale : supravegherea produselor cosmetice

plasate pe piaţă, în relaţie cu expunerea consumatorului la contaminanţii şi substanţele care prezintă

risc pentru sănătate din compoziţia produselor cosmetice;Armonizare cu procedurile care

funcţionează în piaţa internă a Uniunii Europene, de control ale produselor cosmetice, potrivit

cerinţelor Regulamentului no. 1223/2009 (denumit în continuare Regulament)

OBIECTIVE SPECIFICE

Supravegherea produselor implicate în răspunsul dermal acut (puternic sensibilizante şi

iritante);

o - aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1223/2009 privind produsele cosmetice

Supravegherea produselor în relaţie cu declaraţiile din etichetă care afirmă siguranţa

(produsele”naturale”)

o - aplicarea Regulamentului (UE) nr. 655/2013 de stabilire a unor criterii comune

pentru justificarea declaraţiilor utilizate în legătură cu produsele cosmetic

ACŢIUNI ŞI ACTIVITĂŢI TEMATICE DE CONTROL

Campania 1 :Controlul produselor cosmetice de uz profesional destinate aplicării pe unghii şi

vopsirii sprâncenelor (producători, importatori, distribuitori, unităţi de desfacere şi saloane de

înfrumusetare) Inspecţia produsului, etichetare, depozitare, dosar tehnic, alegaţii. Prelevare probe

pentru testare (formaldehida în produsele pentru întărirea unghilor)

Campania 2: Supravegherea pieţei la producători şi importatori a produselor cosmetice pentru

îndepărtarea chimică a părului şi pentru îngrijirea acestuia Inspecţia produsului, etichetare,

depozitare, dosar tehnic, alegaţii.; Prelevare probe pentru testare (determinarea conţinutului în acid

tioglicolic şi amoniac din depilatoare, produse pentru întinderea sau ondularea parului).

Campanie 3: Controlul produselor cosmetice pentru protecţie solară la producători, importatori,

distribuitori. Controlul produselor pentru tatuaje temporare cu henna neagră la retaileri. Inspecţia

produsului, etichetare, depozitare, alegaţia; Prelevare probe pentru testare PPD în produsele pentru

tatuaje temporare cu henna neagră

http://dex.webis.ro/specialitate_dictionar.html

http://dex.webis.ro/unitatile_dictionar.html

http://dex.webis.ro/depozitare_dictionar.html


Campanie 4 :Controlul la producători, importatori, distribuitori şi unităţi de desfacere a produselor

cosmetice „naturale” (săpunuri şi creme) Inspecţia produsului, etichetare, depozitare, dosar

tehnic, alegaţii. Prelevare probe pentru testare microbiologică şi conţinutul în hidroxizi din săpunuri

În cadrul Campaniei tematice nr. 1 de control pentru verificarea normelor de igienă şi sănătate

publică în cabinetele de înfrumuseţare şi a produselor pentru îngrijirea unghiilor (Verificarea

condiţiilor de funcţionare conform Ordinului MS nr. 1136/2007 privind aprobarea Normelor de

igienă pentru cabinetele de înfrumuseţare corporală; Controlul produselor cosmetice de uz

profesional pentru unghii şi vopsea pentru sprâncene; Verificarea la producători, importatori,

distribuitori, unităţi de desfacere, saloane de înfrumuseţare (notificare, etichetare, compoziţie,

alegaţii, depozitare, dosare tehnice); Prelevare de probe; Respectarea dispoziţiilor Legii nr.

349/2002, privind interzicerea fumatului în spaţiile publice închise)

În cadrul Campaniei tematice nr. 2 de control pentru verificarea conformităţii produselor cosmetice

(depilatoare şi produse pentru îngrijirea părului) au fost verificate 1344 produse cosmetice din care,

785 creme depilatoare şi 531 produse pentru întinderea sau ondularea părului. În cadrul acţiunii

tematice de control privind verificarea produselor cosmetice (depilatoare şi produse pentru

îngrijirea părului), pentru deficienţele constatate inspectorii sanitari au aplicat 13 avertismente.

Totodată, ca urmare a neconformităţilor ideintificate pe parcursul acţiunilor de control, 101 flacoane

cu produse cosmetice au fost oprite de la utilizare. Principalele neconformităţi privind produsele

cosmetice (depilatoare şi produse pentru îngrijirea părului) identificate în cadrul controalelor

efectuate de către inspectorii sanitari sunt: lipsa inscripţionării precauţiunilor speciale şi

avertismentelor, conform prevederilor Ordinului MS nr. 1448/2005 sau inscripţionarea incompletă a

acestora; lista incompletă cu ingredienţi; acoperirea totală sau parţială a etichetelor cu precauţiunile

speciale sau instrucţiunile de folosire.

În ceea ce priveşte notificarea produselor cosmetice, precizăm faptul că din total de 936 produse

cosmetice, 925 au fost notificate în mod corespunzător (99%), iar 11 nu au fost notificate conform

prevederilor legale în vigoare. Din numărul total de 1344, 1308 produse cosmetice sunt etichetate

corespunzător (97%), ceea ce înseamnă că sunt respectate prevederile Legii nr. 178/2000 şi ale

Ordinului nr. 1448/2005. Pe parcursul derulării inspecţiei s-a constatat că pentru 36 produse

cosmetice etichetarea este necorespunzătoare. Pe etichetele a 1323 produse cosmetice sunt precizate

precauţiunile şi avertismentele corespunzătoare (98%), în timp ce 21 produse cosmetice nu deţin pe

etichetă aceste elemente în mod corespunzător. Referitor la respectarea prevederilor legislative în

privinţa precizării pe etichetă a compoziţiei produselor cosmetice, menţionăm faptul că 1334

produse cosmetice au eticheta corespunzătoare (99%) din punct de vedere al compoziţiei, iar 10

produse cosmetice au etichetă în care ingredientele nu sunt corespunzător evidenţiate. Referitor la

conţinutul etichetei în ceea ce priveşte alegaţiile utilizate pentru produsele cosmetice, precizăm

faptul că toate produsele controlate au incluse aceste elemente. Ca urmare a controalelor efectuate

de către DSP-uri rezultă că toate produsele cosmetice verificate în cadrul acţiunii tematice respectă

termenul de valabilitate. Pe durata derulării acţiunii de control de către inspectorii sanitari la

producătorii de produse cosmetice, s-a constatat că dosarele tehnice pentru 15 produse cosmetice

sunt corespunzător întocmite (Cluj – 9 dosare tehnice, Mureş - 3 dosare tehnice, Bucureşti – 3

dosare tehnice).

În cadrul Campaniei tematice nr. 3 (etapa 1) de verificare a produselor de protecţie solară (creme,

emulsii de plajă, loţiuni de protecţie solară, ulei brozant, spay-uri de protecţie scăzută, medie,

ridicată) au fost verificate 538 unităţi (9 producători, 2 importatori, 16 distribuitori, 493 retaileri şi

18 alţi operatori), 1445 produse, din care 1438 produse au fost corespunzătoare şi 7 produse

necorespunzătoare, condiţiile de depozitare a 1198 unităţi, din care 1194 corespunzătoare şi 4

necorespunzătoare, 1445 etichete ale produselor, din care 1434 etichete corespunzătoare şi 11

etichete necorespunzătoare, 1445 precauţiuni şi avertismente, din care 1438 produse au fost

corespunzătoare şi 7 necorespunzătoare, compoziţia a 1440 produse care a fost corespunzătoare,


termenul de valabilitate a 1384 produse, care au avut termenul corespunzător, 17 dosare tehnice, din

care 15 au fost corespunzătoare şi 2 necorepsunzătoare. Pe parcursul acţiunii de verificare, 7

produse au fost oprite de la comercializare, au fost aplicate 6 sancţiuni (avertismente).

În cadrul Campaniei tematice nr. 3 (etapa 2) de verificare a produselor destinate tatuajelor

temporare cu henna au fost verificate 130 unităţi (3 distribuitori, 63 retaileri şi 63 alţi operatori), 49

produse, din care 47 produse au fost corespunzătoare şi 2 produse necorespunzătoare, condiţiile de

depozitare a 24 produse, din care 24 au fost corespunzătoare, 49 etichete ale produselor, din care 47

etichete corespunzătoare şi 2 etichete necorespunzătoare, 49 precauţiuni şi avertismente, din care 47

produse au fost corespunzătoare şi 2 produse necorespunzătoare, compoziţia a 47 produse care a

fost corespunzătoare, termenul de valabilitate a 47 produse, pentru care 47 au avut termenul

corespunzător, 41 dosare tehnice, din care 41 au fost corespunzătoare.

Principalele neconformităţi privind produsele de protecţie solară identificate în cadrul controalelor

efectuate de către inspectorii sanitari au fost:etichetare neconformă în limba română;etichetare

necorespunzătoare deoarece lispeşte menţiunea privind utilizarea de către copii;lipsa traducerii

precauţiunilor şi avertismentelor de utilizare; lipsa declaraţiei de conformitate.

Principala neconformitate privind produsele destinate tatuajelor temporare cu henna identificată în

cadrul controalelor efectuate de către inspectorii sanitari a fost lipsa traducerii în limba română, a

compoziţiei pe etichetă, a termenului de valabilitate.

În cadrul Campaniei tematice nr. 4 de verificare a produselor cosmetice “naturale” (creme,

săpunuri) au fost controlate: 412 unităţi (14 producători, 5 importatori, 18 distribuitori, 324 retaileri

şi 51 alţi agenţi economici), 573 produse, din care 536 produse (94%) au fost corespunzătoare şi 37

produse (6%) necorespunzătoare, condiţiile de depozitare a 410 unităţi, din care 409 sunt

considerate corespunzătoare şi 1 unitate necorespunzătoare, 573 etichete ale produselor, din care

550 etichete (96%) corespunzătoare şi 23 etichete (4%) necorespunzătoare, 468 precauţiuni şi

avertismente, din care 467 produse au fost corespunzătoare şi 1 produs necorespunzător, compoziţia

a 573 produse, din care compoziţia a 572 produse a fost corespunzătoare, doar la 1 produs aceasta

fiind necorespunzătoare, termenul de valabilitate a 573 produse, din care 572 produse care au avut

termenul corespunzător, doar un produs având termenul expirat, 19 dosare tehnice, din care toate au

fost corespunzătoare.

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA EXPUNERII LA SUBSTANŢELE CU RISC

PENTRU SĂNĂTATEA UMANĂ DIN PRODUSELE COSMETICE SUPRAVEGHEATE

Formaldehida din produsele pentru întarirea unghiilor

A fost determinată în 30 probe dublu eşantionate, prelevate cu ocazia inspecţiei de DSP-urile

judeţene: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa Năsăud, Brăila, Braşov, Bucureşti, Buzău, Caraş

Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dolj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Maramureş, Mureş,

Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Sibiu, Timiş, Vrancea, fiind transmise la DSP Buzău (Certificatul de

Acreditare nr. LI 637/Data emiterii: 29.03.2012) pentru analiza şi interpretare rezultate. Calculul

conţinutului s-a efectuat în raport cu standardele interne. Limita de detecţie a metodei de analiză

este 0,01% şi incertitudinea analizelor este 10%. Prin acestă metodă se determină atât conţinutul de

formaldehidă liberă cât şi conţinutul de donori de formaldehidă. Conţinutul indicat reprezintă media

dublei determinari. Diferenţa între două determinări variază cu mai puţin de 3% pentru toate

eşantioanele. Limita de detecţie este 0,01%


Distribuţia conţinutului de formaldehidă din eşantioanele de produse pentru întărirea unghiilor

prelevate, în funcţie de provenieţa produsului

O concentraţie de 0,01% formaldehidă ar putea fi considerată ca fiind una sigură atât pentru

subiecţii deja sensibilizaţi la formaldehidă cât şi pentru cei nesensibilizaţi.

Prezumţiile pentru scenariu de expunere a consumatorului au fost următoarele:

Greutatea unei persoane, adult: 40 kg/Număr aplicaţii pe zi: 1/zi/Cantitatea de produs aplicată (pe

10 unghii) 0,25 g/Cantitatea maximă de formaldehidă din eşantioanele prelevate: 4,47%

Expunerea zilnică la formaldehidă (inhalare + dermal) din produsele supravegheate:

1 data/zi x 0,00025 kg produs pentru intarirea unghiilor x 21,5% x 44,7 g formaldehida / kg produs = 0,06

mg/kg corp/zi

Marja de siguranţă calculată pentru cea mai mare concentraţie de formaldehidă din produsele de

întărire a unghiilor prelevate

Substanţa NOAEL (mg/kg corp/zi) Doza zilnică, adult, 40 kg

(SED) (mg/kg corp/zi)

MoS

formaldehidă 15 (pe baza efectelor sistemice, altele

decât carcinogenitatea)

0,06 250

Marja de siguranţă calculată pentru formaldehidă din produsele de întărire a unghiilor este mai mare

de 100, ceea ce indică un risc acceptabil pentru consumator în relaţie cu efectele sistemice şi

scenariu descris mai sus. Monitorizarea conţinutului de formaldehidă din produsele comercializate

pe piaţa României a evidenţiat că există câteva produse care conţin mai puţin de 1% formaldehidă

(13 din 30 testate), dovedind că există alternative pentru produsele care prezintă cantităţi mai mari

de formaldehidă. Opt produse din 30 conţin ≤ 0,01% formaldehida

Acidul tioglicolic din depilatoare şi produse pentru îngrijirea părului

Acidul tioglicolic şi sărurile acestuia (inclusiv sărurile de amoniu) sunt reglementate de

Regulamentul (UE) nr. 1223/2009 în Anexa III la poziţia 2a având următoarele restriţii:

Acidul tioglicolic şi sărurile acestuia pot fi folosite în:

a) Produse pentru păr și pilozitatea facială: utilizare generală, concentraţia maxim permisă 8%

(pH 7 - 9.5) şi utilizare profesională, concentraţia maxim permisă 11% (pH 7 - 9.5);

b) Depilatoare, concentraţia maxim permisă 5% (pH 7 - 12.7);

c) Produse pentru păr și pilozitatea facială, care se îndepărtează prin clătire, concentraţia

maxim permisă 2% (pH - 9.5)


Acidul tioglicolic (mercaptoacetic) a fost determinat în 41 probe dublu eşantionate, prelevate cu

ocazia inspecţiei de toate DSP-urile judeţene, fiind transmise la DSP Buzău (Certificatul de

Acreditare nr. LI 637/Data emiterii: 29.03.2012) pentru analiză şi interpretare rezultate. Calculul

conţinutului s-a efectuat în raport cu standardele interne. Pentru un conţinut de acid mercaptoacetic

de 8% (m/m), diferenţa dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeaşi probă nu

depăşeşte o valoare absolută de 0,8% (m/m). Limita de detecţie a metodei a fost 2,3 mg/g. Valorile

sunt calculate ca acid tioglicolic

Distribuţia conţinutului de acid mercaptoacetic din eşantioanele de depilatoarele chimice prelevate,

în funcţie de provenienţa produsului

Prezumţiile pentru scenariu de expunere a consumatorului au fost urmatoarele:

Frecvenţa de utilizare: 17 x/an= 1 x/ 3 săptămâni;

Greutate corporală: 60 kg;

Aria expusă: 5530 cm2;

Cantitatea de produs aplicată 5,5 g (1 mg/cm2);

Timp de expunere: 15 min

Marja de siguranţă calculată pentru cea mai mare concentraţie de acid tioglicolic din depilatoarele

prelevate (5,38%)

Valoarea nivelului la care nu se observă niciun efect

advers (NOAEL)

180 mg/kg corp/zi (dermal, sobolan, toxicitate doza

repetata 13 saptamani)

Valoarea NOAEL ajustată pentru 5 zile tratament /

saptamană

129 mg/kg corp/zi

Marja de siguranţă (Mos) ajustată NOAEL/SED 71,6<100

Tatuajele temporare cu henna,

A testat 1 singur produs şi au fost oprite de la utilizare 2 produse. P-fenilendiamina (PPD),

(împreună cu derivaţii săi N-substituiţi și sărurile sale) este reglementată în Anexa III poz. 8 de la

Regulamentul nr. 1223/2009 până la concentrţia maximă de 6 % (ca bază liberă) ca oxidant ai

agentului de colorare din vopselele de păr.

Calculul marjei de siguranţă pentru p-fenilendiamina din eşantioanul de vopsea de păr (provenianţa

India) prelevat cu ocazia supravegherii

Absorpţia prin piele

A (media + 1 DS)

9,74 µg/cm2

(în raport cu cea mai

mare penetrare de 4,47 µg/cm2,

constatată pentru concentraţia de

4% p-fenilendiamina)

Suprafaţa pielii expuse SAS 580 cm2

Absorpţia dermală per tratament SAS x A x 0,001 8,23 mg

Greutatea corporală standard a omului 60 kg


Doza de expunere sistemică (SED) SAS X A X 0,001/60 0,14 mg/kg corp/zi

Nivelul dozei la care nu se observă niciun

efect advers (toxicitate subcronica, oral,

sobolan )

NOAEL 8 mg/kg/zi

Marja de siguranţă MoS=NOAEL/SED 57,1 < 100

Potrivit calculului marjei de siguranţă MoS (egala cu 57,1 < 100) se consideră ca valoarea

conţinutului de 8,71% p-fenilendiamină nu este sigură pentru consumator, în condiţiile de utilizare

(limita legală de concentraţie fiind de 4%)

Calculul marjei de siguranţă pentru PPD din eşantioanele de tatuaje temporare prelevate cu ocazia

supravegherii Absorptia prin piele A (media + 1 DS) 4,47 µg/cm

2

Suprafata pielii expuse SAS 580 cm2

Absorptia dermala per tratament SAS x A x 0,001 2,6 mg

Greutatea corporala standard a omului 60 kg

Doza de expunere sistemica (SED) SAS X A X 0,001/60 0,04 mg/kg corp/zi

Nivelul dozei la care nu se observa niciun efect

advers (toxicitate subcronica, oral, sobolan )

NOAEL 8 mg/kg/zi

Marja de siguranta MoS=NOAEL/SED 200

Calcul marjei de siguranţă evidenţiază o valoare protectivă faţă de sănătatea consumatorului, din

punct de vedere al toxicităţii sistemice. În privinţa potenţialului extrem de sensibilizare, continuă

folosirea PPD în vopselele de păr şi în tatuajele temporare reprezintă un motiv de îngrijorare pentru

siguranţa consumatotului

Hidroxid de sodiu/potasiu liber din produsele cosmetice „naturale” (săpunuri şi creme)

Cantitatea de hidroxid rezidual rezultat după reacţia de saponificare trebuie să fie cât mai scăzută

Acest dezirat poate fi realizat de către formulatorul produsului prin calculul corect al indicelui de

saponificare (cantitatea în mg de hidroxid necesar saponificării 1 g de grăsime în condiţiile

specificate). Este o măsură a greutăţii moleculare (lungimii catenei) a acizilor graşi utilizaţi pentru

saponificare

Distribuţia valorilor de hidroxid de sodiu/potasiu liber (g/100 g produs) determinate în eşantioanele

de “săpunuri naturale” prelevate, în funcţie de locul de fabricaţie al produsului.

În vederea reducerii riscurilor de expunere a consumatorului la formaldehidă, există urmatoarele

recomandări pentru personalul din cabinetele de înfrumuseţare:

Pentru a scădea cantitatea de formaldehidă care este inhalată şi depozitată pe piele, incinta

trebuie bine ventilată, aerată în momentul folosirii produselor pentru întărirea unghiilor;

Este necesară precauţie şi atenţie la aplicarea produselor pentru întărirea unghiilor, astfel

încât acestea să acopere doar unghia şi să nu vină în contact cu pielea ;


A nu se folosi produse pentru întărirea unghiilor atunci când unghiile sunt crăpate, deoarece

ingredientele pot veni în contact cu ţesutul aflat sub unghie şi pot genera alergii

Se consideră că folosirea acidului tioglicolic (5,38%) şi a sărurilor acestuia în produsul de

depilare chimică prelevat de pe piaţă cu ocazia inspecţiei (fabricat în Romania), folosit pe

porţiuni mari de piele nu este sigură.

Valoarea care depaşeşte 5% (limita maxim admisă) a concentraţiei din formula unui produs

a căror indicaţii de folosire se referă la porţiuni de piele mai mari (toată suprafaţa

picioarelor, axile şi inghinal) nu este sigură pentru consumator (MoS<100)

Siguranţa unor produse cosmetice depinde în foarte mare măsură de managementul riscului care

include precauţiile/avertismentele pe care persoana responsabilă trebuie să le transmită

consumatorului prin intermediul etichetei/prospectului.

MONITORIZAREA INTOXICAŢIILOR ACUTE NEPROFESIONALE CU

PRODUSE CHIMICE Dr. Mihaela Purcărea – CRSP Bucureşti

Conform legislaţiei cadru a chimicalelor Regulamentul (CE) nr.1272/2008 (CLP) privind

clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, analizează şi interpretează

datele de risc privind sănătatea, referitoare la intoxicaţiile cu produse chimice (pesticide agricole,

neagricole, dezinfectanţi, detergenţi, etc).

Obiectivul principal îl reprezintă scăderea cazurilor de intoxicaţii accidentale şi voluntare, dar şi

reducerea numărului cazurilor grave ce necesită zile multe de spitalizare şi a celor letale.

La nivelul Direcţiilor Sanitare Judeţene s-au înregistrat şi centralizat cazurile de intoxicaţii pe

formulare tipizate (Fişe de declarare a intoxicaţiilor acute neprofesionale cu produse chimice) şi au

fost raportate trimestrial la Institutul Naţional de Sănătate Publică – Biroul RSI şi Informare

Toxicologică.

Din cele 42 judeţe, un singur judet, Suceava nu a transmis situaţia cazurilor de intoxicaţii, decât pe

trimestrul I, fără fişe de raportare.

În 2013 s-au înregistrat 1153 cazuri de intoxicaţii acute neprofesionale cu produse chimice şi 100

cazuri letale, datele fiind centralizate în tabelul nr. 1

Din cele 1153 cazuri de intoxicaţii înregistrate, majoritatea pacienţilor, 670, au fost din grupa de

vârstă 15-59 ani, 322 din grupa 0-14 ani şi 159 persoane în vârstă de 60 şi peste 60 ani.

Calea de pătrundere în organism a toxicului a fost preponderent orală, prin ingestie, în 1008 cazuri,

96 cazuri prin inhalare, 15 cazuri pe cale dermală, 1 caz pe cale oculară şi în 33 cazuri declarată

necunoscută.

După gravitatea cazurilor de intoxicaţii au fost înregistrate 237 cazuri fără urmări, 375 cazuri de

forme cu grad de severitate scăzut, 77 cazuri cu gravitate medie, 46 cu grad ridicat de severitate şi

318 cazuri necunoscute.

În ceea ce priveşte clasa produselor ce au determinat intoxicaţiile acute neprofesionale cu produse

chimice, ponderea o deţin pesticidele agricole prezente în 201 cazuri, urmate de dezinfectanţi în 187

cazuri, detergenţi 183 cazuri, pesticidele neagricole 162 cazuri.

Numărul mare de intoxicaţii înregistrate cu produse pesticide (201) impune un control mai riguros

în privinţa respectării dispoziţiilor legale ce reglementează regimul pesticidelor de către organele

responsabile ce ar trebui să elucideze modul în care unele produse au ajuns la îndemâna populaţiei.

Este necesară o supraveghere atentă a copiilor în familie, deoarece în anul 2013 au fost raportate

322 cazuri de intoxicaţii acute neprofesionale cu produse chimice la copii, precum şi o mai bună

informare şi educare a adulţilor ce folosesc produse pesticide în agricultură şi profilaxia sanitar-

umană.


CAPITOLUL IV- PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI ÎN RELATIE

CU IGIENA HABITATULUI UMAN

EVALUAREA RISCULUI ASUPRA STARII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI GENERAT

DE ZGOMOTUL URBAN DIN ZONA AERORTURILOR Dr. Mihaela Fulga – CNMRMC

Traficul, indiferent sub ce formă, reprezintă una din principalele surse de poluare sonoră, la care se

adaugă un comportament uman necorespunzator.

In anul 2013 s-a efectuat un studiu în 13 localităţi (Arad, Bacău, Baia Mare, Cluj-Napoca,

Constanţa, Iaşi, Oradea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara) din 12 judeţe şi

Municipiul Bucureşti, conform HG.321/2005 – privind evaluarea şi gestionarea zgomotului

ambiental, după criteriul populaţiei cu peste 150.000 locuitori şi a urmat protocolul unei anchete

transversale, de tip caz-control, pe eşantion reprezentativ, cu o eroare maximă acceptabilă de 5%.

1. Eşantionul investigat a fost constituit dintr-un număr de 700 persoane aferent unui număr de 700

locuinţe, distribuite în două loturi: lotul A,«lot de studiu, zona de trafic aerian intens», locuinţe

situate în zona de vecinătate a aeroportului şi lotul M,«lotul martor», zona fără influenţa zgomotului

aerian. Loturile au fost comparabile ca structură pe grupe de vârstă şi sex a persoanelor respondente

la chestionar, populaţia dominantă fiind între 16 şi 59 ani (67% lot A vs 66% lot M).

2.Statistica descriptivă a locuinţelor evidenţiază o dominantă (397) a locuinţelor de tip apartament –

bloc.

3.Reabilitarea fonică a locuinţelor s-a realizat pentru cca 53% din locuinţele incluse în studiu. Pe

primele locuri se situează; Suceava (88% zona A, 80% zona M), Cluj (72%A, 80%M), Iaşi (72%A,

72%M), Sibiu (64%A, 56%M), Timiş (64%A, 60%M); în Bucureşti frecvenţa reabilitării fonice a

fost de 46% în zona de trafic aerian şi 44% în zona martor .

a) Recunoaşterea zgomotului ca „sursă de deranj” este de cca 77% în zona cu trafic aerian,

comparativ cu numai 53% în zona martor.

În raport cu gradul de deranj produs de zgomotul urban pentru zona învecinată aeroportului (lot A)

se înregistrează o proporţie superioară (13%) de condiţii de locuit “nesatisfăcătoare” comparativ cu

lotul M (8% )

Dintre localităţile luate în studiu, în ordinea descrescătoare, gradul de deranj cel mai mare este

perceput în următoarele localităţi: Arad 100%, Bihor 100%, Cluj şi Timişoara 100% pentru sexul

feminim şi Bacău 100% pentru cel masculin, în raport cu polul opus Satu–Mare, Bucureşti,

Maramureş


b) Încercarea de încadrare întrun grafic orar a momentului când deranjul este resimţit mai puternic,

consemnează că deranjul în zona aeroportului se manifestă cu frecvenţe asemănătoare pe toată

durata zilei (cca 14%), comparativ cu zona martor, când deranjul scade seara (9%).

c) Inventarierea diverselor surse de zgomot, evidentiază că 65% dintre persoanele intervievate

acuză existenţa în zonă a altor surse de zgomot şi anume cele provenite din traficul rutier, parcări

auto, activităţi comerciale şi de activităţi de construcţie, trafic feroviar, etc. Se observă că, pe primul

loc se clasează traficul rutier, iar pe locul doi traficul aerian care este în continuă creştere.

Disconfortul generat de zgomotul aerian se manifestă cu frecvenţe maxime în perturbarea odihnei

(77% în zona A şi 67% zona M), vizionarea televizorului (48%A, 44%M) şi respectiv, procesul de

învăţare (33%A, 27%M).

Judeţele în care se înregistrează cele mai înalte frecvenţe ale afectării odihnei în zona de trafic

aerian sunt: Cluj (96%), Bacău (88%) şi Arad (84%)

Efectul nociv al zgomotului urban a fost interpretat prin prisma bolilor cronice şi a simptomelor

declarate de către cei intervievaţi.

Rezultatele evidenţiază un număr de simptome mai mare în zona de trafic aerian comparativ cu

zona martor. Diferenţa s-a datorat numai zonei de rezidenţă, nu s-au înregistrat diferenţe

semnificative în raport de sexul subiecţilor; cele mai frecvente acuze sunt exprimate prin: oboseală,

irascibilitate, nevrozitate, urmate de tulburări de somn (adormiri întârziate, treziri, insomnii, etc.)

Graficul următor prezintă variaţia celor mai frecvente simptome, pe judeţe, în raport cu expunerea

la zgomotul generat de traficul aerian. Localităţile cu cele mai multe acuze sunt în ordinea

descrescatoare: Bucureşti, Timişoara, Suceava, Iaşi, iar la polul opus Satu Mare.


Ierarhia judeţelor în raport de frecvenţa oboselii în zona de trafic aerian intens

(număr cazuri).

Modelul de afectare a stării de sănătate în zona de trafic aerian evaluat prin prisma bolilor cronice

declarate de către cei intervievaţi este reprezentat de bolile cardiovasculare (23%), situate pe primul

loc, urmate de nevroze (13%) şi tulburările de auz, boli neurologice şi bolile endocrine (5%).

Cu excepţia bolilor cardiovasculare şi a tulburărilor de auz, frecvenţa afecţiunilor declarate de cei

intervievaţi este superioară în zona de trafic aerian (zgomot intens) comparativ cu zona martor

Ierarhia bolilor declarate în zona de trafic aerian comparativ cu zona martor

Ierarhia bolilor declarate ca favorizate de zgomot este reprezentată de nevroze (4.6%), bolile

cardiovasculare (3.7%) şi tulburările de auz (1.4), frecvenţele sunt superioare în zona A


Ierarhia bolilor favorizate de zgomot în zona de trafic aerian comparativ cu zona martor

Frecvenţa utilizării medicaţiei pentru somn nu a diferit semnificativ între loturi (10% A, 7% M).

CONCLUZII

1. Disconfortul sonor reclamat de locuitorii din zona aeroportului a avut o frecvenţă dublă

comparativ cu cel raportat de persoanele din lotul martor. Izolarea termică a clădirilor a redus şi

disconfortul sonor.

2. Repausul şi activităţile deranjate cu cea mai mare frecvenţă (învăţarea, lectura), sunt reclamate

cu cea mai mare frecvenţă în judeţele: Cluj, Arad, Bacău, Bucureşti.

3. Ierarhia simptomelor (senzaţia de oboseală, irascibilitate, nervozitate) se menţine indiferent de

zona de trafic aerian, cele mai mari frecvenţe fiind prezente în zona expusă faţă de martor.

4. Patologia cronică declarată şi întreţinută de expunerea la zgomotul aerian situează bolile

cardiovasculare pe primul loc, urmate de nevroze, tulburări de auz, afecţiuni endocrine şi afecţiuni

neurologice.

5. Medicaţia pentru somn este mai frecvent folosită în zona de trafic aerian (lot A), fără însă ca

diferenţele între loturi să fie semnificativ statistic (p>0.05).

6. Ca o concluzie generală, putem spune că urmărind în dinamică (perioada 2008- 2013)

disconfortul produs de zgomot asupra populaţiei urbane, principala sursă de poluare sonoră este

reprezentată de traficul rutier, urmată de cea reprezentată de traficul aerian.


IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂŢII ŞI MEDIULUI GENERAT DE

MANAGEMENTUL DEŞEURILOR MENAJERE Dr. Doina Lupulescu – CNMRMC

Mediul joacă un rol important în menţinerea sănătăţii fizice, mentale şi în bunăstarea oamenilor.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează sarcina de mediu asupra patologiei umane în regiunea

europeană între 15-20% din numărul total de decese şi între 18-20% de ani de viaţă ajustaţi în

funcţie de handicap.

Scopul principal al politicilor europene este de a asigura un mediu în care nivelul de poluare să nu

favorizeze apariţia unor îmbolnăviri, iar grupurile vulnerabile să fie protejate.

Conceptual “End-of-waste” încetarea statutului de deşeu este un termen adoptat de Parlamentul

European în anul 2008, prin Directiva Cadru privind deşeurile şi se referă la deşeurile care au

suferit o etapă de valorificare şi îndeplinesc anumite criterii şi în aceste situaţii pot înceta să mai fie

considerate deşeuri.

Gestionarea deşeurilor în mediul rural

România deţine 6% din suprafaţa totală a ţărilor membre UE şi 4% din populaţia acestor state.

Zonele rurale din România, reprezintă 87 % din suprafaţa ţării şi aproximativ 9 milioane de

locuitori.

Saracia în zonele rurale

În anul 2011 în România aproximativ 30 % din populaţie este expusă riscului de sărăcie sau

excluziune socială, comparativ cu media UE, egală cu 8,8%.

Serviciile de salubritate sunt slab dezvoltate sau inexistente. Datele pentru 2010 privind conectarea

populaţiei la aceste servicii era:

52% în mediul rural

85% în mediul urban

1/3 din primăriile rurale nu au contracte de salubrizare.

În prezent se fac investiţii Phare pentru gestionarea deşeurilor rurale de ex: în judeţele Prahova,

Neamţ, având ca obiective principale:

Constituirea unor infrastructuri de colectare monitorizată a deşeurilor menajere solide şi a

unui sistem de preluare şi depozitare/valorificare.

Conştientizarea în rândul populaţiei a necesităţii participării la acest program şi impunerea

unei conduite favorabile.

Studiul privind managementul deşeurilor din mediul rural a cuprins un număr de 37 localităţi rurale

de rang IV, selectate de DSP teritoriale din 35 judeţe, conform metodologiei de lucru, avănd puncte

locale pentru depozitarea controlată a deşeurilor.

Indicele de generare deşeuri (IGD) pe persoană a fost de 138,2Kg în anul 2012, ceea ce reprezintă

0,379kg/persoană zilnic. Comparând valoarea IGD produs de o persoană din mediul urban şi una

din mediul rural, situaţia se prezintă astfel :


0

0.5

1

1.5

0.379

1.15kg/pers/zi

Grafic 1. Indicele de generare deseuri

r…

Se observă o diferenţă mare între mediul urban faţă de cantitatea medie zilnică de deşeuri colectate

în mediul rural, cu 0,79 kg mai mult în urban, având cauze posibile:

eficienţa mai scăzută a colectării deşeurilor în mediul rural

folosirea resturilor organice, rezultate la pregătirea hranei, în hrana animalelor.

compostarea alături de dejecţiile de origine animală.

Compoziţia deşeurilor colectate este determinată de specificul activităţilor desfăşurate în mediul

rural, comportamentul alimentar, precum şi comportamentul ecologic în aceste zone.

Graficul urmator prezintă situaţia deşeurilor/localitate faţă de valoarea medie pe eşantion.

69%

31%

Grafic 2. Indicele de generare deseuri (kg/an/pers)

<… >…

Cele mai mici cantităţi de deşeuri colectate anual de la o persoană s-au înregistrat în localităţile:

Osica de sus (OT), Pădureni (VS), Grindu (IL), Gugeşti (VN), Cetate (DJ)

Cele mai mari valori anuale/persoană s-au înregistrat în localităţile: Voslabeni (HR), Borş (BH)

Santana (MS).


Colectarea selectivă a deşeurilor 1/3 din localităţile rurale nu prezintă acest sistem de colectare separată a deşeurilor.

70%

30%

Grafic 3. Colectarea selectiva a deseurilor

DA

NU

Tipurile de deşeuri, colectate selectiv se referă la: resturi organice, textile, hârtie, materiale plastice,

sticle şi metale.

84

2 5 6 21

36

5

26

7 105

69

4 6 5 3 20

20

40

60

80

100

Su

b.

Org

a…

Te

xtile

Hart

ie

Pla

stic

Sticla

Meta

le

%

Grafic 4. Ponderea tipurilor de deseuri colectate selectiv

Rural

Gradul de dispersie pentru containerele amplasate în localităţi pentru colectare selectivă a fost în

medie de un container pentru 371 locuitori. Este o repartiţie bună faţă de un container necesar

pentru un număr de 500 locuitori, considerat optim pentru realizarea colectării selective în bune

condiţii.

Numărul total al locuinţelor existente în cele 37 localităţi este de 63.815. dintre acestea doar 10.252

reprezentând un procent de 16% sunt racordate la sistemul de canalizare. Acest aspect dovedeşte

ţndepărtarea necontrolată a apelor reziduale din gospodării cu potenţial crescut de insalubrizare a

solului şi apelor de suprafaţă, condiţii favorabile transmiterii bolilor infecţioase şi parazitare.


Îndepărtarea deşeurilor se realizează prin servicii de salubritate pentru un procent de 78% din totalul

locuinţelor existente şi sunt depozitate în 28 rampe de gunoi din care doar 3 sunt autorizate sanitar.

7%

93%

Grafic 6. Ponderea deseurilor reciclate in

localitati rurale

deseurireciclatedeseuri

Cantitatea de deşeuri reciclate în localităţile rurale reprezintă un procent de 7,1% din cantitatea de

deşeuri reciclate în judeţele corespunzatoare acestor localităţi.

Depozitarea deşeurilor

La nivel de judeţe sunt înregistrate:

25 depozite neconforme

3 depozite conforme, prezente în judeţele: Teleorman, Dolj, Cluj

3 incineratoare, în judeţele: Constanţa, Ialomiţa, Vrancea.

Problemele legate de depozitele neconforme sunt datorate mirosurilor degajate, dezvoltarea

insectelor şi rozatoarelor, precum şi distanţele mici faţă de zonele locuite.

Frecvenţa bolilor infecţioase corelate cu insalubrizarea produsă de deşeuri

Deşeurile incorect colectate şi depozitate, prezintă un potenţial risc infecţios şi parazitar, prin

contaminarea solului şi apei, precum şi prin favorizarea dezvoltării insectelor şi rozătoarelor, cu rol

de vectori în transmiterea acestor îmbolnăviri.

Hepatită epidemică


293

202

139

98

88

55

50

28

26

19

9

2

15

14

0 50 100 150 200 250 300

Mures

Satu Mare

Bihor

Salaj

Galati

Hunedoara

Cluj

Valcea

Vrancea

Caras

Botosani

Sibiu

Vaslui

Neamt

nr. cazuri

Grafic 7 . Numar cazuri HVA / judet

Cele mai multe cazuri de hepatită epidemică tip A s-au înregistrat în anul 2012 în judeţul Mureş şi

au fost 293 cazuri, judeţul Satu Mare 202, judeţul Bihor 139, iar cele mai puţine cazuri au fost în

Sibiu 2 şi Botoşani 9.

Bolile diareice acute nespecifice

3

1

44

77

10

3

29

6

13

4

17

2

15

14

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Margineni/BC

Telciu/BN

UAT Traian/BR

Cernat/CV

Cetatea/DJ

Bivolari/IS

Branesti/IF

Grindu/IL

Salciile/PH

Osica de Sus/OT

Dorna Codreniilor/SV

Loamnes/SB

Padureni/VS

Tasca/NT

Grafic 8 . Numar cazuri BDA / localitati

Numărul de cazuri de infecţii gastrointestinale sunt prezentate în grafic nr. 8, se observă că cele mai

multe cazuri au apărut în localităţile: Cernat/ CV(77), Traian/BR(44), Brăneşti/IF(29). Considerăm

că este vorba de o situaţie subevaluată datorită prezenţei formelor uşoare de boală neînregistrate şi

tratate prin automedicaţie.


Dizenteria bacilară

Cele mai multe cazuri s-au înregistrat în judeţul Mureş 13, în judeţul Bihor 10 cazuri şi în

judeţulSălaj 8 cazuri. În anul analizat s-au înregistrat cazuri de dizenterie în 7 judeţe, însumând un

număr de 41 cazuri.

Leptospiroza

În 11 judeţe în cursul anului 2012 s-au diagnosticat 34 cazuri de leptospiroză:

7 cazuri în Bihor

6 cazuri în Galaţi

4 cazuri în Vrancea

Giardioza

În 8 localităţi rurale din eşantion au fost diagnosticate 99 cazuri de giardioză, cele mai multe cazuri

au fost în localitatea Mătăsari/Gj 26, urmate de Telciu/BN cu 16 cazuri, iar în Vedea/Ag şi Osica de

sud/OT câte 15 cazuri.

0

5

10

15

20

25

30

Ve

dea

/AG

Telc

iu/B

N

UA

T

Tra

ian/B

R

Cern

at /C

V

Mata

sari/G

J

Salc

iile/P

H

Osic

a d

e

Sua/O

T

Padure

ni/V

S

15 16

10

4

26

2

15

11

Grafic 9. Numar cazuri GIARDIOZA / localitati

Trichineloza

În 7 judeţe s-au raportat 137 cazuri de trichineloză în anul 2012. Cele mai multe cazuri au fost

diagnosticate în judeţul Sălaj 49, Bihor 35, Satu Mare 34, în condiţiile consumului de carne de porc

necontrolată trichinoscopic.


CONCLUZII

Probleme în România privind gestionarea deşeurilor

Depozitare pe terenuri descoperite, neconforme, care determină disconfort vizual şi olfactiv

Amplasarea depozitelor în apropierea zonelor de locuit, zone de agrement, ape de suprafaţă, cu

degajarea de mirosuri neplăcute, dezvoltarea de insecte şi animale, care sunt vectori

transmiţători de germeni patogeni şi paraziţi.

Terenurile cu depozite sunt degradate şi nu pot fi utilizate în scop agricol (peste 12.000 ha) sunt

în prezent în această stare.

Gradul redus de colectare selectivă a deşeurilor în rândul populaţiei şi în instituţiile publice.

Ponderea foarte mare a resturilor organice în deşeurile menajere

Gradul scăzut de reciclare a deşeurilor

În mediul rural procentul locuinţelor racordate la sistemul de canalizare este foarte mic, ceea ce

determină insalubrizarea solului şi a apelor de suprafaţă.

Ponderea crescută a depozitelor neconforme este o problemă care trebuie să devină prioritară

pentru România cu reducerea componentei organice a deşeurilor, pentru atingerea valorilor

întâlnite la nivel European.

Diagnosticarea prin examene de laborator a tuturor cazurilor de tulburări gastrointestinale şi

aplicarea de măsuri corecte de profilaxie, prin monitorizarea calităţii apei din surse

individuale şi extinderea sistemului de canalizare în mediul rural.

Informarea populaţiei despre efectul dăunător al deşeurilor solide menajere asupra factorilor de

mediu şi riscurile asupra sănătăţii populaţiei şi în primul rând al copiilor.

MONITORIZAREA SISTEMULUI DE GESTIONARE A DEŞEURILOR

REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ Ing.Oana Curea, Ing.Ana Maria Bratu

Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti, elaborează anual Sinteza

naţională “Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală” şi

actualizează baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activitatea medicală. Sinteza face

parte din PN II - Programul naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi

muncă, respectiv domeniul - Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de

risc din mediul de viaţă, activitatea - Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate

din activitatea medicală, în conformitate cu Ordinul M.S. nr. nr. 422/2013 privind aprobarea

Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2013 şi

2014.

Baza de date se realizează printr-un sistem de raportare lunară, trimestrială şi anuală a datelor

colectate de unităţile sanitare cu paturi publice şi private, sub coordonarea direcţiilor de sănătate

publică locale şi a centrelor regionale de Sănătate Publică, pe baza metodologiei de colectare şi

raportare a datelor.

Obiectivele principale sunt:

evaluarea periodică a sistemului de gestionare a deşeurilor, derulat în unităţile sanitare cu

paturi publice şi private;

determinarea calitativă şi cantitativă a deşeurilor produse în unităţile sanitare cu paturi;

identificarea riscurilor ce pot fi generate de această categorie de deşeuri;

minimizarea cantităţii de deşeuri medicale generate de unităţile sanitare;


propunerea unor măsuri ce vizează îmbunătăţirea sistemului de gestionare a deşeurilor

produse în unităţile sanitare.

La sfârşitul anului 2012 a fost aprobat, emis şi publicat în Monitorul Oficial al României Ordinul

MS nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din

activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date a deşeurilor

rezultate din activităţi medicale. Anul 2013 este practic primul an de implementare a noii legislaţii

în domeniul gestionării deşeurilor medicale, respectiv normele tehnice şi metodologia de culegere a

datelor la nivelul unităţilor sanitare din ţară. Culegerea şi raportarea datelor pentru baza naţională de

date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală s-a realizat pe baza Metodologiei de culegere a

datelor, reprezentată de Anexa 2 a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1226/2012. Metodologia de

culegere a datelor se aplică lunar la nivelul unităţilor sanitare cu paturi publice şi private, iar tot

lunar se realizează şi raportarea datelor către direcţiile de Sănătate Publică judeţene. Institutul

Naţional de Sănătate Publică prin CNMRMC a elaborat machete electronice de raportare şi

procesare a datelor privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, pentru unităţile

sanitare, direcţiile de Sănătate Publică şi centrele regionale de Sănătate Publică. Direcţiile de

Sănătate Publică judeţene, în urma efectuării centralizării datelor, raportează trimestrial către

centrele regionale de Sănătate Publică.

Centrele regionale de Sănătate Publică procesează datele raportate de către direcţiile de Sănătate

Publică judeţene şi transmit situaţia către Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul

Comunitar (CNMRMC) din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP). Anual,

CNMRMC procesează datele la nivel naţional, elaborează raportul sintezei şi îl transmit către

Ministerul Sănătăţii.

Pentru anul 2013 au fost raportate date Institutului Naţional de Sănătate Publică de către 42 de

direcţii de Sănătate Publică judeţene şi municipiul Bucureşti. Datele transmise reprezintă tipuri şi

cantităţi de deşeuri rezultate din activitatea medicală (conform HG nr. 856/2002 – clasa 18 01),

precum şi evaluarea modului de gestionare a acestei categorii de deşeuri, la nivelul unităţilor

sanitare publice şi private cu paturi. Pentru anul 2013 au raportat date, în medie 553 de unităţi

sanitare cu paturi publice şi private (inclusiv unităţi sanitare din ministerele cu reţea sanitară

proprie). Din municipiul Bucureşti au raportat date, în medie 45 de unităţi sanitare cu paturi publice

şi private. Datele respective au fost raportate în conformitate cu metodologia de culegere a datelor

pentru baza naţională de date, aprobată prin Ordinul MS nr. 1226/2012. Precizăm faptul că au fost

transmise date şi de către unităţi sanitare cu paturi de zi, respectiv centre de dializă, centre de

oncologie, unităţi de aistenţă medico-socială.

În urma prelucrării datelor raportate de către direcţiile de Sănătate Publică judeţene, cuprinse în

Secţiunea 5.2. – Raportul privind activitatea de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea

medicală, s-au conturat o serie de date procentuale privind modul în care unităţile sanitare cu paturi

gestionează aceste deşeuri, pe care le prezentăm în continuare. Datele privind activitatea de

gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, în unităţile sanitare au fost raportate de

către un număr de 468 de unităţi sanitare publice şi private.

Colectarea şi separarea pe categorii a deşeurilor Toate unităţile sanitare publice şi private raportoare realizează separarea şi colectarea pe categorii a

deşeurilor generate.

Unităţile sanitare colectează deşeurile rezultate din activitatea medicală în recipiente

corespunzatoare, în proporţie de 100%. 88% din unităţile sanitare investigate folosesc sac galben

pentru colectarea deşeurilor medicale.


84% din unităţile sanitare folosesc cutie de carton cu sac galben în interior pentru colectarea

deşeurilor infecţioase şi a deşeurilor anatomo-patologice şi parti anatomice.

Recipientele din material plastic rigid rezistente la acţiuni mecanice, cu închidere temporară şi

definitivă sunt utilizate de către unităţile sanitare întro proporţie de 98%, pentru colectarea

deşeurilor înţepătoare-tăietoare.

87% din unităţi folosesc sac negru sau transparent din plastic pentru colectarea deşeurilor

nepericuloase, care nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor. Se folosesc şi

alte ambalaje pentru celelalte alte categorii de deşeuri medicale, respectiv deşeuri chimice

periculoase, medicamente expirate, deşeuri chimice nepericuloase.

Pentru deşeurile de amalgam de la tratamentele stomatologice se utilizează recipiente speciale puse

la dispoziţie de către firma care le preia. 17% din unităţile investigate utilizează alte tipuri de

recipiente.

Transportul intern al deşeurilor 84% din unităţile sanitare publice şi private au raportat că deţin şi utilizează containere mobile în

spaţiul de stocare temporară a deşeurilor, iar 30% folosesc cărucioare speciale pentu transportul

intern al deşeurilor.

Transportul deşeurilor periculoase medicale se realizează pe un circuit separat faţă de cel al

pacienţilor şi vizitatorilor, în proporţie de 64%, iar în unele cazuri acest lucru este condiţionat de un

anumit interval orar. Restul unităţilor sanitare cu paturi nu au precizat.

Stocarea temporară a deşeurilor Unităţile sanitare au menţionat faptul că deţin spaţii de stocare temporară a deşeurilor generate.

Caracteristicile spatiului de stocare temporare a deşeurilor în cadrul unitatilor sanitare:

securizarea spaţiului: 95% din unităţi

apă curentă: 87% din unităţi

sistem de evacuare a apelor uzate: 88% din unităţi

sistem de ventilaţie: 78% din unităţi

incintă frigorifică: 18% din unităţi

13% din unităţile sanitare care au raportat date au în vedere îmbunătăţirea spaţiului de stocare

temporară

Eliminarea finală a deşeurilor Ca urmare a analizei datelor privind modalitatea de tratare şi eliminare finală a deşeurilor

periculoase provenite din activitatea medicală, a rezultat următoarele:

58% din unităţile sanitare investigate au contract cu firme specializate în vederea eliminării

finale prin incinerare a deşeurilor periculoase generate;

14% din unităţile sanitare tratează prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a

deşeurilor medicale periculoase (pe bază de contract cu firme specializate sau/şi în

echipamente proprii unităţii sanitare), şi incinerează deşeurile periculoase, pe bază de

contract în incineratoare zonale;

11% din unităţile sanitare raportoare tratează deşeurile medicale periculoase numai prin

decontaminare termică la temperaturi scăzute (inclusiv procesarea mecanică a acestor

deşeuri).

17% din unităţile sanitare nu au completat chestionarul.


Eliminarea deşeurilor nepericuloase asimilabile celor menajere

Eliminarea deşeurilor nepericuloase asimilabile celor menajere se realizează pe bază de contract cu

firme de salubrizare specializate, deşeurile fiind transportate în depozitele de deşeuri municipale.

Instruirea şi formarea profesională a personalului implicat în gestionarea deşeurilor rezultate

din activitatea medicală

Întrun procent de 65% unităţile sanitare care au raportat date realizează intruirea personalului lunar,

trimestrial şi semestrial, iar restul de 35% fac instruirea, dar nu precizează numărului sesiunilor.

Raportarea cazurilor de boală şi accidente în rândul personalului unităţii sanitare implicat în

manipularea deşeurilor La nivelul anului 2013, 8% din unităţile sanitare cu paturi publice şi private au raportat cazuri de

boală, 28% au semnalat accidente, iar restul de 64% nu au raportat cazuri de boală şi accidente în

rândul personalului medical. În concluzie, în anul 2013, s-au înregistrat 553 cazuri noi de

îmbolnăvire la personalul implicat în gestionarea deşeurilor medicale, în cadrul unităţilor

sanitare, dintre care 196 cazuri sunt reprezentate de Hepatita B, 330 cazuri de Hepatita C, iar alte

infecţii virale cu transmitere sanguină 27. Numărul total de accidente înregistrate şi raportate în

anul 2013 a fost de 1091, dintre care 1027 accidente cu seringi sau alte obiecte ascuţite şi 63 cazuri

accidente din care poate rezulta transmiterea unei infecţii serioase sau vatămarea, în rândul

personalului medical, implicat în manipularea deşeurilor medicale.

CONCLUZII În anul 2013, din analiza datelor prezentate, se poate observa că unităţile sanitare realizează

colectarea şi separarea corectă a deşeurile generate, pe categorii. În anumite proporţii destul de

ridicate, unităţile sanitare folosesc recipientele de colectare specifice categoriilor deşeurilor

medicale. În momentul actual deşeurile rezultate din activitatea medicală sunt colectate la sursă şi

separate pe categorii (9 coduri) confom Ordinului MS nr. 1226/2012 şi HG nr. 856/2002.

Referitor la transportul intern al deşeurilor, reiese că în proporţie de 64% transportul deşeurilor

periculoase medicale se realizează pe un circuit separat faţă de cel al pacienţilor şi vizitatorilor,

unele unităţi sanitare având stabilit un anumit interval orar, tocmai pentru a nu perturba activitatea

medicală a unităţii sanitare.

În ceea ce priveşte stocarea temporară a deşeurilor în incinta unităţii sanitare, există spaţii special

amenajate în cadrul unităţilor sanitare raportoare, ceea ce reprezintă un progres faţă de anii

precedenţi.

Tot un progres este considerat şi intenţia anumitor unităţi sanitare de a aduce îmbunătăţiri acestor

spaţii de stocare.

Eliminarea finală a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se realizeaza prin

incinerare sau depozitare în depozitul de deşeuri pentru deşeurile infecţioase şi inţepătoare –


tăietoare care au fost în prealabil tratate prin decontaminare termică la temperaturi scăzute (inclusiv

operaţiunea de procesare mecanicţ).

O altă alternativă privind tratarea deşeurilor este reprezentată de decontaminare termică la

temperaturi scăzute a anumitor categorii de deşeuri periculoase medicale la nivelul unităţii sanitare

(echipamente proprii), deşeurile tratate, fiind nepericuloase, pot fi depozitate în depozitul de deşeuri

nepericuloase din regiunea respectivă.

Din datele prezentate în raport se poate observa faptul că incinerarea este o opţiune de eliminare

finală a deşeurilor întrun procent de 58% din unităţile sanitare cu paturi publice şi private,

concomitent cu tratarea deşeurilor prin decontaminarea termică la temperaturi scazute.

Incinerarea se adresează unei game mai largi a deşeurilor periculoase medicale, dar există totusi

categorii care nu se recomandă a fi procesate prin această metodă.

În România există un număr de 11 incineratoare zonale de deşeuri periculoase care procesează şi

deşeuri medicale şi 10 staţii de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a

deşeurilor medicale periculoase ce funcţionează în sistem centralizat. Referitor la maniera de tratare

prin decontaminare termică la tempearturi scăzute a deşeurilor periculoase medicale în incinta

unităţilor sanitare, în momentul actual, în Romania există un număr de 55 echipamente de tratare

prin decontaminare termică la temperaturi scăzute, dintre care 31 sunt funcţionale şi utilizate.

Referitor la instruirea şi formarea personalului implicat în gestionarea deşeurilor rezultate din

activitatea medicală, aceste activităţi s-au realizat periodic în cadrul unităţilor sanitare. Educarea

personalului este necesară pentru implementarea corectă a legislaţiei şi practicilor de gestionare a

deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Scopul principal a activităţii de instruire şi formare îl

reprezintă conştientizarea personalului asupra problemelor legate de sănătate, siguranţa şi mediu, în

domeniul gestionării deşeurilor medicale.

În anul 2013, Institutul Naţional de Sănătate Publică prin Centrul Naţional de Monitorizare a

Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC) a elaborat Metodologia de instruire a personalului

medical implicat în gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Metodologia de

instruire a personalului medical implicat în gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală

are ca scop instruirea personalului din cadrul DSP Judeţene şi a Municipiului Bucureşti şi a

personalului medical din unităţile sanitare în vederea implementării corecte a legislaţiei în domeniul

gestionării deşeurilor rezultate din activităţi medicale, respectiv a Ordinului MS nr. 1226/2012.

Pe parcursul anilor 2013-2014, au fost instruiţi specialiştii din cadrul direcţiilor de Sănătate Publică

judeţene, personalul din ministerele cu reţea sanitară proprie şi personalul unităţilor sanitare publice

şi private.

În anul 2013, la nivelul unităţilor sanitare cu paturi publice şi private care au raportat date,

cantitatea totală raportată generată de deşeuri rezultate din activitatea medicală a fost de 25.645

tone/an. Din aceasta cantitate, 7943 tone/an reprezintă cantitatea totală de deşeuri periculoase.

Din cantitatea totală de deşeuri periculoase, 7680 tone/an sunt deşeuri infecţioase rezultate din

activitatea medicală.

Situaţia completă privind cantitatea generată de deşeuri rezultate din activitatea medicală, pe coduri,

se regăseşte în Anexa 2.

Atât rezutatele procentuale ce reflectă modul de gestionare a deşeurilor în unităţile sanitare,

prezentate în document, cât şi tipurile şi cantităţile de deşeuri ce se regăsesc în anexele

documentului, s-au conturat în urma prelucrării statistice a datelor culese de la unităţile sanitare cu

paturi publice şi private şi raportate Institutului Naţional de Sănătate Publică, de către Direcţiile de

Sănătate Publică judeţene.


Anexa 1. CENTRALIZAREA DATELOR LA NIVEL NAŢIONAL


Anexa 2 – Date privind cantităţile de deşeuri rezultate din activitatea medicală, pe categorii

(coduri), la nivel naţional

Coduri 180101

(180103*

)

180102

(180103*

)

180103* 180104 180106* 180107 180108* 180109 180110*

Cantitatea

totală/tone/2013

41 judeţe +

Municipiul

Bucureşti

Nr. mediu de

raportare a

unităţilor

sanitare (481) 564.81 327.14 6543.44 17575.01 195.94 5.88 52.81 30.37 0.13

Cantitatea

totală/tone

Ministerele cu

reţea proprie*

Nr. mediu de

raportare a

unităţilor

sanitare (72)

36 unităţi

sanitare + 36 de

centre 31.92 11.66 200.79 90.31 14.06 0.10 0.02 0.23 0.02

Suma 596.73 338.8 6744.23 17665.32 210 5.98 52.83 30.6 0.15

% Procente 2.327 1.321 26.299 68.886 0.819 0.021 0.206 0.119 0.001

*Ministere cu reţea proprie (M.A.I.; M.J.; M.A.N.; M.T.; S.R.I.)

Cantitatea generată şi raportată de aproximativ 553 de unităţi cu profil medical în ceea ce priveşte

deşeuri periculoase infecţioase rezultate din activitatea medicală 7680 tone - 2013


Anexa 3 – Date privind cantităţile de deşeuri medicale pe categorii generate de unităţile

sanitare cu paturi publice şi private la nivel judeţean

Nr Judetul Nr

medi

u de

u.s.

care

au

rapo

rtat

Cantitatea generata şi raportata de unităţile sanitare cu paturi private şi

publice – exprimata în tone/an 2013

Cod

180101

(180103*)

Cod

180102

(180103*)

Cod

180103

*

Cod

18010

4

Cod

180106*

Cod

1801

07

Cod

18010

8*

Cod

1801

09

Cod

1801

10*

1) Alba

10 4.08 4.22 72.56

2722.0

8 1.26 0.01 0 0.09 0

2) Arad 10 4.3 2.41 96.59 279.53 5.38 0 1.71 1.17 0

3) Argeş 13 12.1 10.92 81.07

4753.9

3 3.09 0.82 2.71 0.2 0

4) Bacău 11 13.36 12.93 139.27 101.67 6.48 0.25 1 0.42 0

5) Bihor 16 13.1 7.96 180.69 13.61 10.17 0.06 0.81 1.01 0

6) Bistrita 4 9.93 10.45 61.42 59.32 10.03 0 0 0.73 0

7) Botosani 10 9.47 8.94 87.96 403.89 0.68 0 0.82 0.08 0

8) Braila 6 12.5 2.21 60.72 66.18 2.99 0.13 0.47 0.22 0

9) Brasov 13 9.88 14.57 198.16 203.13 6.69 0 2.43 0.43 0

10) Buzău 8 4.67 4.07 130.34 0 0.01 0 0 0.07 0.03

11) Călăraşi 6 2.32 2.27 49.53 170.58 0.56 0 0.1 0.01 0

12) Caras-

Severin

6 3.36 2.66 49.67 506.52 2.04 0 0.39 0.91 0

13) Cluj 33 57.74 21.69 413.25 2388.2 18.34 0.15 12.18 7.38 0.02

14) Constanta 24 12.18 7.08 166.91 150.47 1.21 0.01 0.02 0.33 0.01

15) Covasna 5 2.67 2.05 72.39 6.97 0.13 0 0.25 0.03 0

16) Dâmboviţa 4 3.22 4.83 107.3 238.68 9.51 0 0.47 0.78 0

17) Dolj 19 18.16 35.68 194.91 16.11 1.32 0 3.14 0.48 0

18) Galaţi 11 22.35 9.72 116.15 41.97 0.95 0 0 0.16 0.06

19) Giurgiu 3 0.79 2.99 30.49 230.73 0.01 0 0 0.02 0

20) Gorj 10 8.54 4.11 83.82 17.44 4.42 0 0 0.35 0

21) Harghita 6 15.42 5.35 64.95 0.69 2.38 0.02 0 0.33 0

22) Hunedoar

a

12 9.55 5.22 110 325.96 3.68 0 0.73 0.65 0

23) Ialomiţa 5 2.8 1.81 41.66 3.39 7.27 0 0.47 0.78 0

24) Iaşi 28 20.87 14.11 409.81 157.38 6.56 0 2.19 0.56 0

25) Ilfov 5 1.81 1.48 22.82 19.44 2.08 0 0 0.11 0

26) Maramureş 14 4.46 4.71 104.34 47.55 0.24 0 0 0.24 0

27) Mehedinţi 5 4.47 1.82 58.88 0 0.04 0 1.01 0.02 0

28) Mureş 15 47.85 10.39 219.23 309.31 2.03 0 0.45 0.14 0

29) Neamt 6 7.76 3.25 170.86 657.64 1.25 0.27 1.54 0.09 0


Nr Judetul Nr

medi

u de

u.s.

care

au

rapo

rtat

Cantitatea generata şi raportata de unităţile sanitare cu paturi private şi

publice – exprimata în tone/an 2013

Cod

180101

(180103*)

Cod

180102

(180103*)

Cod

180103

*

Cod

18010

4

Cod

180106*

Cod

1801

07

Cod

18010

8*

Cod

1801

09

Cod

1801

10*

30) Olt 5 7.39 1.81 84.06 980.93 14.53 0 0.45 1.44 0

31) Prahova 25 9.44 6.94 195.09 401.45 5.15 0 2.81 1.12 0

32) Salaj 7 10.11 5.87 70.32 0 1.68 0.4 0.03 0.06 0

33) Satu

Mare

6 3.34 3.77 60.92 2.84 0.28 0 0 0 0

34) Sibiu 12 8.98 9.9 192.62 639.75 8.47 0 0.01 0.49 0

35) Suceava 12 7.66 5.47 103.04 33.26 2.3 0 0.22 0.24 0

36) Teleorma

n

7 7.45 3.51 67.62 246.26 9.02 0 0 0.53 0

37) Timiş 17 39.75 16.41 378.16 189.41 9.1 0.29 5.06 1.17 0

38) Tulcea 4 2.26 2.44 37.04 33.47 0.47 0.01 0 0.01 0

39) Valcea 9 7.58 2.1 81.39 152.75 0.93 0 1.1 0.07 0.01

40) Vaslui 6 5.7 3.57 124.36 6.61 1.3 0 0.05 0.19 0

41) Vrancea 7 3.74 1.53 101.01 53.28 0.86 0 0.15 5.19 0

42) Bucureşti 45 111.68 43.91 1452.09 942.59 31.04 2.96 10.06 2.08 0


CAPITOLUL V – PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI ÎN RELAŢIE

CU IGIENA RADIAŢIILOR IONIZANTE

MONITORIZAREA EXPUNERII NATURALE LA RADON Dr. Irina-Anca Popescu, Fiz.sp. Andreea Teodor – CRSP Iaşi

Îndeplinirea responsabilităţilor legale rezultate din domeniile de intervenţie ale sănătăţii publice şi

din transpunerea naţională a “aquis”-ului comunitar în vederea constituirii bazei de date specifice

privind expunerea populaţiei la radiaţii ionizante din surse naturale – radon (222

Rn), în conformitate

cu Recomandările Comisiei Europene (CE) privind protecţia publicului împotriva expunerii la

radonul din mediul de viaţă (interiorul spaţiilor locuibile, factori de mediu-apă). Prin derularea

acestei evaluări, România s-a angajat să transmită date şi să întocmească hărţi corespunzătoare

concentraţiilor medii anuale de Rn, cerinţe obligatorii în proiectul care se desfăşoară deja la nivel

C.E. (Joint Research Centre).

Obiectivele specifice ale activitatii din anul 2013 au constat in campanii de prelevare de probe şi

determinări ale concentraţiilor în aerul din interiorul locuinţelor şi în apă, care urmăresc:

identificarea regiunilor susceptibile de existenţă a concentraţiilor mari de 222

Rn;

constituirea bazei de date specifice privind expunerea populaţiei la 222

Rn;

dimensionarea expunerii şi cartagrafierea zonală a întregului teritoriu din România;

estimarea riscului asociat expunerii la 222

Rn şi a modificărilor în starea de sănătate pentru

populaţia expusă;

informarea, educarea şi comunicarea privind riscul în sănătatea populaţiei în relaţie cu

expunerea

implementarea unor măsuri de protecţie radiologică în relaţie cu expunerea la Radon

LEGISLAŢIE ÎN DOMENIU :

Cadrul legislativ naţional

Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătăţii;

Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor Fundamentale de

securitate radiologică;

Cadrul legislativ european

Directiva 90/143 EURATOM privind protecţia publicului împotriva expunerii la radonul din

interior;

Directiva 2013/59 EURATOM de stabilire a normelor de securitate de bază privind

protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante;

Directiva 2013/7445/Euratom privind cerințele de protecție a sănătății populației în ceea ce

privește substanțele radioactive din apa potabilă;

ICRP 115/2010 (International Commission on Radiological Protection)-Lung cancer risk

from radon and progeny and statement on radon;

ICRP 119/2012 – Compendium of Dose Coefficients based on ICRP Publications 60;

World Health Organization, WHO Handbook on Indoor Radon: A Public Health

Perspective, 2009

Coordonare metodologică

Întocmire bază de date cu respectarea cerinţelor referitoare la raportarea parametrilor din

chestionarul elaborat conform ghidurilor europene de bune practici.

Analiza şi interpretatea datelor, cu estimarea dozelor efective, utilizând coeficienţii de conversie ai

dozei recomandaţi (Raport UNSCEAR/2000); cu estimarea dozei la ingestie pentru 226

Ra din apă,

utilizând factorii de conversie specifici (ICRP 119/2012).


REZULTATE

Campaniile de prelevare de probe în anul 2013 au cuprins:

determinări ale concentraţiilor de Radon (222

Rn) şi Thoron (220

Rn) în aer şi ale 222

Rn şi Radiu

(226

Ra) în apă;

monitorizarea regiunii nord-est, reprezentând 16,7% din suprafaţa României, pe teritoriul a 7

judeţe (Bacău-Bc, Brăila- Br, Botoşani-Bt, Galaţi-Gl, Iaşi-Is, Suceava-Sv, Vrancea-Vn

aparţinând de 4 DSP-uri cu dotare tehnico-materială specifică).

Au fost raportate 141 măsurători în aer (DSP Bc:16; DSP Gl: 90; DSP Sv: 33; DSP Is: 2) şi 71

măsurători în apă (DSP Gl: 25; DSP Sv: 36; DSP Is: 10)

Măsurătorile în aerul de interior al locuinţelor au fost efectuate:

în şcoli (12), grădiniţe (6), blocuri (35) şi case (22), din mediul urban (65) şi rural (10)

în locaţii din diferite materiale de construcţie (cărămizi, prefabricate, BCA, lemn, chirpici)

în toate anotimpurile, cu diverse metode (contorizări 222

Rn şi 220

Rn şi măsurare directă 222

Rn)

Au fost efectuate şi măsurători în aerul exterior (66) al locuinţelor menţionate anterior.Valorile medii

şi maxime ale determinărilor şi ale estimărilor dozelor efective anuale sunt prezentate în tabelul 1

Tabel 1: Valorile dozei efective medii şi maxime anuale estimate pentru Radon în anul 2013

Locaţia măsurărorilor

DSP Bacău

Media

concentraţiilor

(Bq/mc)

Maxim valoric

măsurat

(Bq/mc)

Doza efectivă

anuală medie

(mSv/an)

Doza efectivă

anuală maximă

(mSv/an)

Şcoli Interior U 26,62

- 0,044 copii

0,420 adulţi

-

-

Şcoli Interior R 38,55

- 0,065 copii

0,609 adulţi

-

-

Şcoli Exterior U 29,5

- 0,049 copii

0,466 adulţi

-

-

Şcoli Exterior R 50,375 - 0,085 copii

0,795 adulţi

-

-

Grădiniţe Interior U 28,35

- 0,047 copii

0,447 adulţi

-

-

Grădiniţe Interior R 25,87 28,45

0,043copii

0,408 adulţi

0,048 copii

0,449 adulti

Grădiniţe Exterior U 34,37 - 0,058 copii

0,543 adulţi

-

-

Grădiniţe Exterior R 40,87 - 0,069 copii

0,645 adulţi

-

-

Apartamente Interior U 22,70 23,57 0,358 0,372

Apartamente Exterior U 24,75 31,7 0,390 0,50

Case Interior U 21,64 22,62 0,350 0,375

Case Exterior U 31,62 - 0,499 -

DSP Galaţi

Şcoli Interior U 33,2 67,0 0,0561 copii

0,524 adulti

0,113 copii

1,058 adulti

Grădiniţe Interior U 70,15 96,0 0,118 copii

1,107 adulti

0,1625 copii

1,516 adulti

Grădiniţe Exterior U 11,0 - 0,0186 copii

0,173 adulti

-

-



Case Interior U 2595,25 9337,0 41,0 147,52


Case Exterior U 8,0 21,0 0,126 0,331

DSP Suceava

Şcoli Interior U 61,06 255 0,102 copii

0,964 adulti

0,430 copii

4,029 adulti

Şcoli Exterior U 7,6 12,9 0,012 copii

0,12 adulti

0,021 copii

0,203 adulti



Case Interior U 41,26 83,4 0,651 1,317

Case Exterior U 14,56 19,7 0,229 0,311

DSP Iaşi

Apart. Interior U 82,5 - 1,30 -

Case Interior R 147,5 - 2,33 -

Conform datelor raportate din aria DSP-ului Gl, se obiectivează valori medii extrem de mari

(2595,25 Bq/mc) ale concentraţiei 222

Rn în aerul interior al caselor din urban (subsol/parter),

atingând valori maxime foarte ridicate – 9337,0 Bq/mc. Valoarea maximă determinată (367 Bq/mc)

în interiorul apartamentelor din mediul urban a depăsit nivelul de intervenţie de 300 Bq/mc (ICRP

115/2010).

Pentru 220

Rn la nivelul aceloraşi locuinţe din mediu urban, media depăşeşte cu puţin nivelul de

referinţă (177,44 Bq/mc) dar a existat înregistrată o valoare maximă de 1872 Bq/mc.

La nivelul judeţului Sv în interiorul şcolilor din mediul urban s-a înregistrat o valoare maximă care

depaşeşte de 2,5 ori (255 Bq/mc) nivelul recomandat de ICRP 115/2010.

Pentru judeţul Is, valorile medii raportate au depăşit cu puţin valoarea de referinţă pentru 222

Rn în

aerul din interiorul caselor din mediul rural (147,5 Bq/mc).

Dozele efective anuale medii la nivelul aerului din interiorul caselor din mediu urban în judeţul Gl

depăşesc cu mult (41 mSv/an) limita admisă, cu un nivel maxim de 147,52 mSv/an. De asemenea

doza efectivă anuală maximă înregistrată la nivelul aerului interior al apartamentelor din mediul

urban este de aproximativ 6 ori mai mare (5,8 mSv/an) decât limita de referinţă pentru populaţia

generală.

Pentru judeţul Sv, la nivelul aerului din interiorul şcolilor din mediul urban estimările de doze

efective anuale maxime depăşesc de 4 ori (4,029 mSv/an) limita admisă.

În judeţul Is, în interiorul caselor din mediul rural s-a estimat un nivel al dozei efective maxime

anuale de 2 ori mai mare decat cel admis pentru populaţie (2,33 mSv/an).

În aria jud. Bc se observă că valorile radonului din interiorul clădirilor din mediul rural sunt mai

mari decât cele din mediul urban, posibila explicaţie fiind locaţiile mult mai vechi, din anii 1970.

Valorile foarte mari ale concentraţiei de 222

Rn din aria DSP Gl s-au remarcat pentru casele foarte

vechi din urban în sezonul ianuarie-iunie (5166,0 Bq/mc) comparativ cu sezonul iulie-decembrie

(24,5 Bq/mc). Determinările pentru 220

Rn în aerul interior al caselor din urban prezintă aceleaşi

tendinţe ca şi ale 222

Rn, fiind mai mari în semestru I (334,22 Bq/mc) decât în cel de al doilea (20,66

Bq/mc).


Din datele raportate şi analizate statistic rezultă că, pentru aria DSP Gl nu există depăşiri ale

valorilor de referinţă pentru 226

Ra în apă şi în consecinţă dozele anuale efective estimate datorate

ingestiei sunt încadrate sub limita nivelului de referinţă recomandat de 0,10 mSv/an.

Se remarcă, pentru proba de apă din fântâna Mestecaniş, jud. Sv, o concentraţie de 222

Rn de 3 ori

mai mare decât valoarea de referinţă de 11 Bq/l recomandată de WHO. Totuşi, noile recomandări

ale Directivei 2013/7445/EC instituie ca parametru valoric de referinţă pentru Radon în apă

valoarea de 100 Bq/l. Pentru această probă, doza orientativă (DO) datorată ingestiei de radionuclizi

a depăsit de aproape 2 ori nivelul de referinţă (0,10 mSv/an). (Tabel 2)

Tabel 2. Concentraţii medii ale Radonului în apă în anul 2013- DSP Suceava

DSP Suceava

(jud Bt, Sv) Statistica măsurătorilor

Locaţie şi număr

măsurători

Media concentraţiilor

(Bq/l)

Maxim valoric

măsurat(Bq/l)

Doza efectivă

medie ingerare

(mSv/an)

Doza efectivă

maximă

ingerare(mSv/an)

Apă reţea: 21 2,425 7,694 0,017 0,056

Apă fantana: 10 6,786 32,00 0,049 0,233

Apă mină: 2 17,187 32,40 0,125 0,236

Apă suprafaţă: 2 4,499 8,292 0,032 0,06

Apă izvor: 1 2,090 - 0,015 -

Total: 36 6,597 16,495 0,048 0,12

În judeţul Is, pentru cele 10 probe analizate nu au fost puse în evidenţă valori care să depăşească

nivelul de referinţă recomandat iar DO a fost sub 0,10 mSv/an.

În locaţiile investigate, au fost raportate ca fiind expuse la 222

Rn un număr de 1744 persoane, din

totalul de 65 care locuiesc în apartamentele din mediul urban ale jud. Sv, 2 persoane (3,1%) au

prezentat modificări ale stării de sănătate posibil în relaţie cu expunerea la radon.

CONCLUZII

Pentru anul 2013 analiza datelor evidenţiază următoarele aspecte:

valori crescute ale concentraţiei 222

Rn şi 220

Rn în determinările din aerul interior al caselor -

subsol/parter din mediul urban, în aria DSP Gl, impunandu-se măsuri corective de

intervenţie;

valori mari ale concentraţiei de 222

Rn pentru casele din placi-beton, cărămidă, prefabricate în

aria DSP Gl şi în şcolile din urban în aria DSP Sv;

valorile de 222

Rn şi 220

Rn pentru ianuarie-iunie sunt semnificativ mai mari decât cele din

iulie-decembrie;

valori semnificativ mai mari în aerul intererior al locuinţelor foarte vechi (anii 1900) decât

cele înregistrate în construcţiilor recente (2000), aspect întâlnit în totalitatea teritoriilor

supuse monitorizării;

dozele efective anuale medii depăşesc cu mult limita de referinţă admisă de 1 mSv/an în

interiorul caselor din urban în aria DSP Gl şi Sv, impunând supraveghere atentă a stării de

sănătate pentru publicul expus, cu o atenţie deosebită pentru populaţia adultă din şcolile din

urban în jud. Sv (4,029 mSv/an);

modificări ale stării de sănătate au fost raportate numai în aria DSP Sv (3,1% cazuri);

valori mai mari ale DO estimate pentru determinările de Radon în probele de apă (din

fântână şi mină) în jud. Sv;


Se impun măsuri specifice, în zonele cu depăşiri ale nivelului de intervenţie pentru reducerea

nivelului de expunere (ventilaţie eficientă a încăperilor din subsoluri cu sisteme de aspirare în

exterior, aerisire frecventă a spaţiilor locuite, împiedicarea căilor de pătrundere a radionuclizilor din

locurile predilecte de acumulare a radionuclizilor în subsoluri, etc.);

Se impune elaborarea unei propuneri de act normativ, în condiţiile în care România nu are încă

legiferată o valoare limită de referinţă pentru Radon în aerul interior;

Necesitatea dotării tehnice şi menţinerea personalului specializat din reţeaua de igiena radiaţiilor la

nivelul structurilor teritoriale având ca principal scop extinderea monitorizării Radonului la nivel

naţional.

AUDITUL CLINIC AL ACTIVITĂŢII MEDICALE CU RADIAŢII IONIZANTE Fiz. Loredana Bogdan, Dr. Rita Burkhardt - CRSP-CLUJ

Deoarece utilizarea radiaţiilor ionizante în medicină contribuie cu peste 95% la expunerea artificială

la radiaţii a omului, la nivel mondial există tendinţa implemetării sistemelor de calitate în radiologie

şi introducerii auditurilor de calitate corespunzătoare pentru îmbunătăţirea şi menţinerea calităţii

procedurilor medicale radiologice.

Ordinul comun MSF şi CNCAN nr 285/79/2002, ca transpunere a Directivei Consiliului

97/43/Euratom, introduce conceptul de audit clinic în cazul procedurilor radiologice medicale şi

recomandă punerea în aplicare acestuia în conformitate cu procedurile naţionale (reglementări

specifice ale MS). Pe baza acestui concept am propus sinteza naţionala cu titlul “Auditul clinic al

activităţii medicale cu radiaţii ionizante”, care se derulează pe perioada 2011 – 2014.

Scopul sintezei constă în elaborarea pentru prima dată a unei proceduri naţionale de efectuare a

auditului clinic în practica de radiologie de diagnostic şi intervenţională, în conformitate cu

recomandările naţionale şi internaţionale în vigoare şi apoi implementarea ei în unităţile

radiologice.

Am considerat utilă elaborarea unei forme preliminare a procedurii de audit clinic pe parcursul

anului 2011 şi aplicarea ei în cadrul unui studiu pilot, în câteva unităţi medicale reprezentative din

Cluj începând din 2012, urmând ca din 2013 auditul clinic să poată fi efectuat la nivel naţional.

În anul 2011, s-au selectat standardele de bună practică pe baza cerinţelor legale naţionale şi

internaţionale şi a rezultatelor cercetărilor şi recomandărilor societăţilor profesionale. S-au stabilit

criteriile de audit clinic pe tipuri de practici radiologice şi s-au elaborat chestionarele de audit clinic

pentru practica de radiodiagnostic. S-a elaborat forma preliminară a procedurii naţionale de audit

clinic, pe baza Publicaţiei 1425 din IAEA Human Health Series No. 4, Viena, January 2010, care

acoperă toate etapele legate de "foaia de parcurs", ce contribuie la calitatea întregului proces de

îngrijire a pacientului: structura, procesul şi rezultatul.

În cursul anului 2012 s-a demarat implementarea studiului pilot pe judeţul Cluj. Pe baza analizării

formularelor de aplicare s-au selectat două unităţi reprezentative din oraşul Cluj în care s-a efectuat

studiul pilot. În departamentele de diagnostic radiologic, secţiunile procesului de audit clinic au

cuprins proceduri de gestiune a calităţii şi a infrastructurii, proceduri legate direct de pacient,

proceduri tehnice şi proceduri de predare, formare şi cercetare. Pentru auditarea procedurilor

tehnice, s-au aplicat chestionare de audit distincte pentru fiecare tip de procedură de radiodiagnostic

(radiografie, fluoroscopie, tomografie computerizată, mamografie).


În urma aplicării în anul 2012 a formei preliminare a procedurii de audit clinic au fost evidenţiate o

serie de aspecte legate de implementarea în practică a auditului clinic la nivel naţional. Astfel că în

anul 2013 obiectivele sintezei s-au axat pe studiul acestor aspecte în vederea soluţionării lor.

Primul aspect se referă la stabilirea şi implementarea procedurii de audit clinic astfel încât să reducă

acţiunile inutile care se suprapun cu alte sisteme de evaluare a calităţii şi inspecţii de reglementare.

Al doilea aspect se referă la una din problemele majore legate de punerea în practică a auditurilor

clinice şi anume lipsa de înţelegere fundamentală a obiectivelor, conţinutului şi beneficiile aşteptate

de audituri clinice pentru procedurile radiologice medicale.

Celelalte aspecte legate de punerea în practică a auditurilor clinice - lipsa de auditori externi

instruiţi şi competenţi, lipsa de personal calificat (ca număr şi timp de lucru dedicat) în unităţile

radiologice, necesitatea clarificării surselor de finanţare, lipsa unor ghiduri/proceduri recomandate

şi criterii de bună practică validate la nivel naţional – nu fac obiectul prezentei sinteze, ele

necesitând implicarea şi a altor organisme la nivel naţional.

În anul 2013, aplicarea în cadrul studiului pilot a procedurii preliminare de audit clinic, elaborată în

cadrul sintezei în anii anteriori, a urmărit două aspecte principale:

identificarea îmbunătăţirilor care pot fi aduse formei preliminare a procedurii de audit clinic

astfel încât aceasta să poată fi uşor implementată la nivel naţional, fără să se suprapună cu

auditurile privind sistemul calităţii, acreditare sau inspecţiile de reglementare.

evidenţierea beneficiilor obţinute de unitatea auditată în urma aplicării auditului clinic.

Sinteza în 2013 s-a derulat prin parcurgerea următoarelor acţiuni:

1. Revizuirea procedurilor de audit pe baza analizei rezultatelor obţinute şi a feedbach-ului

studiului pilot.

2. Documentarea în vederea elaborării de materiale de informare a conducerii unitătilor

medicale asupra necesităţii şi beneficiilor auditului clinic

3. Întocmirea materialului de informare a conducerii unităţilor medicale asupra necesităţii şi

beneficiilor auditului clinic.

4. Efectuarea auditului clinic, conform metodologiei propuse în studiul pilot, în două unităţi

radiologice.

5. Corelarea materialelor sintezei cu ultimele recomandări internaţionale (legislaţia Europeană

în domeniul protecţiei radiologice - Directiva 59/2013/Euratom).

Pentru a evalua simultan beneficiile aduse de aplicarea auditului clinic, cât şi gradul de suprapunere

a acestuia cu alte sisteme de evaluare a calităţii, în anul 2013, procedura preliminară de audit clinic

a fost efectuată în aceleaşi două unităţi radiologice auditate în anul 2012.

REZULTATE

În urma efectuării auditului clinic, conform metodologiei propuse în studiul pilot, în cele două

unităţi radiologice s-a constatat că, în prezent, în unităţile sanitare, pe lângă auditul clinic, sunt

aplicate alte cinci sisteme de evaluare a calităţii activităţii medicale. În tabelul 1 sunt prezentate

toate aceste sisteme de evaluare a calităţii, organismele care efectuează auditurile externe, cât şi

documentele în raport cu care se efectuează auditarea.


Tabel 1. Nr.

crt. Sisteme de evaluare a calităţii Organism Referenţial

1 Inspecţiile de reglementare CNCAN Normele de securitate radiologică

2 Evaluarea calităţii în vederea acreditării

laboratoarelor

RENAR SR/EN ISO 9001/2008 şi

SR/EN ISO 15189/2013

3 Acreditarea spitalelor CoNAS Ord. nr. 972 Ministerul SĂNĂTĂŢII

din 28 iunie 2010 pentru aprobarea

procedurilor, standardelor şi

metodologiei de acreditare a spitalelor.

4 Evaluarea în vederea

contractării de servicii medicale

CASS funcţie de cerinţele contractului cadru şi

a normelor lui de aplicare

5 Controlul managerial intern Unitatea medicală Ord. MFP 946/2005

6 Auditul clinic Nu există în prezent dar

se recomandă o

organizaţie specifică

recunoscută la nivel

naţional de către

Ministerul Sănătăţii

Standarde/ ghiduri de bună practică

pentru procedurile medicale acceptate la

nivel naţional - Nu există în prezent

De menţionat faptul că în afară de controlul managerial intern (care este efectuat de către personalul

propriu) şi inspecţiile de reglementare (efectuate de către inspectori CNCAN), restul sistemelor de

evaluare a calităţii sunt suportate financiar de către unitatea medicală, din bugetul propriu.

Din studiul gradului de suprapunere dintre auditul clinic, inspecţiile de reglementare şi evaluarea

calităţii în vederea acreditării s-a constatat că aceste procese de audit evaluează aspecte comune:

implementarea unui program de managementul calităţii (PMC)

implementarea unui program de Radioprotecţie (PRP)

controlul de calitate al echipamentelor

existenţa programelor de formare a personalului (pregătire iniţială de bază şi educaţie

continuă) şi asigurarea unei pregătiri suficiente şi eficiente

evaluarea dozelor pacientului şi compararea lor cu nivelurile de referinţă în diagnostic doar

că din puncte de vedere principale diferite:

- inspecţia de reglementare – examinează în principal conformitatea cu cerinţele

legislative de bază (conform cu Anexa nr. 5 la Normele de securitate radiologică în

practica de radiologie de diagnostic şi intervenţională aprobate prin Ord. 173/2003);

- evaluarea calităţii în vederea acreditării se focusează pe nevoile pacientului şi a

personalului expus profesional;

- auditul clinic oferă o perspectivă mai largă şi mai profundă a procedurilor clinice, în

comparaţie cu ghidurile de practică clinică de înaltă calitate, pornind de la

justificarea expunerilor medicale individuale până la rezultatul examinării.

Mai mult, atât inspecţiile de reglementare cât şi auditurile în vederea acreditării solicită:

efectuarea cu periodicitate a auditurilor interne ale tuturor elementelor sistemului, atât

manageriale cât şi tehnice, care să pună accentul pe domeniile critice pentru îngrijirea

pacientului.

realizarea procedurilor de control al calităţii în cadrul laboratorului, conform specificaţiei

tehnice a fiecărui echipament.

La nivel naţional au fost întocmite ghiduri clinice pentru practica medicală care au fost asumate de

Ministerul Sănătăţii şi transpuse în lege. Deoarece aceste ghiduri sunt destul de generale, sunt

necesare protocoale de aplicare specifice pentru fiecare tip de practică. Deşi protocoalele de aplicare

sunt cerute spitalelor de către Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate (CASS) în momentul

încheierii unui contract, nici CASS şi nici MS nu verifică dacă spitalele respectă ghidul sau

protocolul.

http://www.conas.gov.ro/pdf/Ordin-MS-972-28iunie2010.pdf





În acest context, auditul clinic poate deveni un instrument important care să completeze, fără să se

suprapună cu celelalte sisteme de evaluare a calităţii. Auditul clinic presupune examinarea practicii

radiologice şi evaluarea ei în raport cu standarde şi criterii de bună practică, fiind mai mult decât

activitatea de control al calităţii care se referă la monitorizarea procesului de echipament. Ambele

audituri clinice interne şi externe ar trebui să fie puse în aplicare, acestea fiind de o importanță egală

şi ar trebui să completeze unul pe altul. Deoarece auto-evaluarea este o primă fază a asigurării

calităţii în procesul de imagistică, auditurile clinice interne sunt o formă necesară de evaluare, prin

faptul că includ şi evaluarea calităţii imaginii clinice, aspect care nu este acoperit de celelalte

sisteme de evaluare menţionate în tabelul 1. Auditurile clinice externe sunt necesare pentru a

elimina posibila subiectivitate a experţilor interni de a recunoaşte punctele slabe în propria lor

unitate şi de a oferi perspective mai largi.

Din rapoartele celor două perioade de audit clinic în care au fost evaluate cele două unităţi

radiologice reiese că recomandările date în timpul primei perioade au fost parţial implementate până

la cel de-al doilea termen. Deşi pare că auditul clinic efectuat a afectat în mod pozitiv calitatea

practicii radiologice, s-a constatat că beneficiile aşteptate de la auditurile clinice pentru procedurile

radiologice medicale au fost minimizate de supraîncărcarea sistemului medical cu atât de multe

sisteme de evaluare ale căror cerinţe se suprapun în cea mai mare parte.

Pentru a acoperi lipsa de înţelegere fundamentală a beneficiilor aplicării auditului clinic şi pentru a

creşte gradul de deschidere a personalului implicat în practica radiologică s-a elaborat un material

informativ care se adresează atât instituţiilor medicale şi personalului implicat, în special medicilor

practicieni, cât şi organizaţiilor profesionale. Materialul informativ a fost elaborat pe baza

experienţei dobândite în urma aplicării studiului pilot cât şi pe baza materialelor bibliografice de

specialitate care prezintă experienţa altor state în care auditul clinic este implementat în cadrul

practicii.

Beneficiile care pot fi aduse de implementarea auditului clinic dezvoltate în materialul informativ

sunt:

asistenţă în îmbunătăţirea practicii clinice

creşterea raportului beneficiu/risc pentru pacient

consolidarea programului de asigurare a calităţii

contribuţia la procesul de instruire şi educaţie continuă a personalului

menţinerea şi îmbunătăţirea standardelor de bună practică

promovarea unui mediu care îmbunătăţeşte relaţiile profesionale şi de abordare

multidisciplinară necesare pentru a optimiza îngrijirea pacientului.

Materialul informativ elaborat va fi diseminat pe web-site-ul INSP.

La nivel internaţional, Directiva 59/2013/Euratom menţine recomandarea aplicării auditului clinic

în conformitate cu procedurile naţionale.

CONCLUZII

În urma desfăşurării activităţilor din cadrul sintezei s-a costatat că forma preliminară a procedurii de

audit clinic în practica de radiologie de diagnostic (elaborată în conformitate cu recomandările

internaţionle) vine peste o activitate clinică supraîncărcată în sisteme de evaluare a calităţii care se

suprapun în cea mai mare parte. Acest context face dificilă identificarea îmbunătăţirilor care pot fi

aduse metodologiei de audit clinic astfel încât aceasta să poată fi uşor implementată la nivel

naţional.

Auditul clinic poate totuşi deveni un instrument important care să contribuie la îmbunătăţirea

asistenţei medicale şi a rezultatelor în îngrijirea sănătăţii în practica radiologică, fără să se

suprapună cu celelalte sisteme de evaluare a calităţii. El trebuie înţeles ca parte integrantă a


procesului general de îmbunătățire a calității în practica clinică, şi ar trebui să fie considerat esenţial

în managementul calităţii.

Pentru ca auditul clinic să poată juca un rol important în aducerea de îmbunătăţiri reale în calitatea

actului de îngrijire a pacientului trebuie asigurate la nivel naţional două domenii-cheie:

crearea unui mediu local de audit (profesioniştii din domeniul sănătăţii să aibă acces la

timpul necesar, facilităţi, consultanţă şi expertiză în scopul de a efectua auditul în mod

eficient, plus o cultură în care sunt încurajate creativitatea şi deschiderea, iar

neconformităţile sunt raportate şi investigate fără teama de vină)

utilizarea metodelor de audit adecvate, care să conducă mai mult la simplificarea procesului

de evaluare decat la supraîncarcarea sistemului şi la creşterea nejustificată a costurilor.

Mai mult, deoarece auditul clinic este o activitate multidisciplinară, este important ca toţi

profesioniştii din domeniul sănătăţii care iau parte la actul de îngrijire clinică să îi înţeleagă

principiile iar organizaţiile în care lucrează să îi sprijine în efectuarea auditului clinic. Pentru

aceasta se impune creşterea capacităţii instituţionale prin instruirea specialiştilor în acest domeniu.

Concluzia principală este că, în vederea implementării auditului clinic la nivel naţional, este mult

mai importantă crearea unui mediu adecvat decât dezvoltarea metodologiei în sine.

În acest sens, devine prioritară elaborarea unui proiect de act legislativ care să conţină recomandări

privind procedurile şi criteriile pentru auditul clinic, conţinutul minim care urmează să fie auditat,

infrastructura posibilă pentru organizarea practică a auditurilor relaţia dintre audituri clinice şi alte

programe de evaluare a sistemului calităţii, finanţarea auditurilor clinice, caracterul posibil al

auditurilor (externe/interne sau o combinaţie a acestora).

Pentru aceasta este necesar ca organismele profesionale (ex. Colegiul Medicilor, Societatea Română

de Radiologie) şi de reglementare (MS, CNCAN) să se implice în crearea unui mediu adecvat la

nivel naţional şi local, cât şi în creşterea gradului de conştientizare şi suport pentru auditul clinic.

Un termen realist de finalizare a actului normativ privind auditul clinic în practica radiologică şi a

normelor lui de aplicare este anul 2018, odată cu intrarea în vigoare a transpunerii Directivei

59/2013EURATOM în legislaţia naţională legată de expunerile medicale la radiaţii ionizante.

SUPRAVEGHEREA CONŢINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR MINERALE ŞI

EVALUAREA EFECTULUI ASUPRA

STĂRII DE SĂNĂTATE Chim. Edda Prodan, Dr. Burkhardt Rita, CRSPCluj

Scopul activitatilor desfasurate in anul 2013 a fost protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor

asociate radiaţiilor ionizante prin determinarea conţinutului radioactiv al apelor minerale, evaluarea

dozei interne datorată consumului acestora, precizarea punctelor în care se poate reduce iradierea

populaţiei, indicarea măsurilor preventive şi/sau corective pentru radioprotecţia populaţiei.

Activitatea de supraveghere a radioactivităţii apelor minerale naturale destinate consumului

alimentar, al căror conţinut radioactiv contribuie la expunerea populaţiei, este importantă pentru

menţinerea dozei efective prin ingestie în limitele prevăzute de norme şi face parte din

responsabilităţile sistemului de sănătate publică.

Obiectivele urmarite sunt: analiza conţinutului radioactiv al apelor minerale naturale brute

exploatate pe teritoriul României; analiza conţinutului radioactiv al apelor minerale naturale


îmbuteliate comercializate în România, destinate consumului alimentar; evaluarea dozei interne

datorată consumului acestora; precizarea punctelor în care se poate reduce iradierea populaţiei.

Cadrul legislativ naţional, armonizat cu reglementările comunitare în domeniu, prevede

obligativitatea supravegherii radioactivităţii apelor minerale. Cerinţele legislative naţionale

referitoare la radioactivitatea apelor minerale conform Hotărârii 1020 din 2005 pentru aprobarea

Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale sunt: supravegherea

radioactivităţii apelor minerale la sursă, doza efectivă anuală datorate ingestiei de apă < 0,1 mSv/an.

Lista apelor minerale naturale recunoscute în România a fost publicată de către Agenţia Naţională a

Resurselor Minerale în Ordinul Nr. 4/2013 în Monitorul Oficial din 14.01.2013.

Sinteza se bazează pe rezultatele analizelor efectuate în cadrul Laboratoarelor de Igiena Radiaţiilor

din cadrul DSP teritoriale şi CRSP Cluj, centralizate, sistematizate şi interpretate la centrul

coordonator.

Supravegherea radioactivităţii apelor minerale constă în analiza radioactivităţii alfa şi beta globale a

apelor minerale naturale destinate consumului uman, exploatate pe teritoriul României; analiza

radiochimică pentru apele care prezintă activitate αglobală>0,1 Bq/L şi/sau βglobală>1 Bq/L şi

verificarea realizării unei doze efective sub 0,1mSv/an. Criteriul limitativ de doză este îndeplinit în

cazul b); a)implică realizarea condiţiei b).

a) Λα globală < 0,1 Bq/l şi

Λβ globală –ΛK-40< 1 Bq/l

b) Σi{Λi x Can x hi} < 0,1mSv/an,

Λi concentraţie de activitate a radionuclidului i [Bq/l]

Can consum mediu anual [l/an]

hi factor de conversie încorporare-doză prin ingestia i [mSv/Bq].

Metodele de analiză de referinţă utilizate sunt: SR 2852:94 Apă potabilă. Prelevarea, conservarea,

transportul, păstrarea şi identificarea probelor; ISO 9696/2007 Calitatea apei. Măsurarea activităţii

alfa globale la apa nesalină, ISO 9697/2008 Calitatea apei. Măsurarea activităţii beta globale la apa

nesalină, STAS 10447-3:1996 Apă. Determinarea conţinutului de Radiu-226, STAS 11592-83 Apă.

Determinarea conţinutului de K-40.

REZULTATE

În anul 2013 au fost analizate din punct de vedere al radioactivităţii alfa şi beta globale probe de apă

minerală naturală brută de la surse hidrogeologice. Rezultatele analizelor efectuate au fost

comunicate societăţilor care administrează respectiv exploatează aceste izvoare sau foraje.

În anul 2013 au fost analizate 47 probe de ape minerale naturale îmbuteliate reprezentative în ceea

ce priveşte consumul alimentar. Au fost centralizate şi analizate obţinute pentru activitatea alfa şi

beta globală a apelor minerale (Bq/l) precum şi concentraţia de activitate a K-40 (Bq/l) a unor ape

minerale naturale carbogazoase imbuteliate.

CONCLUZII

Rezultatele obţinute pentru activitatea alfa şi beta globală a apelor minerale naturale brute analizate

arată că acestea prezintă activităţi ce permit exploatarea acestor ape în scopul îmbutelierii şi

comercializării acestora în scopul consumului de către populaţie, asigurând o doză efectivă totală

anuală sub 0,1 mSv, astfel fiind îndeplinite condiţiile de potabilitate prevazute în HG 1020/2005

privind apele minerale îmbuteliate.

Rezultatele obţinute arată că apele minerale naturale îmbuteliate analizate, prezintă activităţi ce

asigură o doză efectivă totală anuală sub 0,1 mSv, astfel fiind îndeplinite condiţiile de potabilitate

pentru probele analizate.


Riscurile asociate prezenţei radionuclizilor naturali în apa minerală naturală destinată consumului

alimentar trebuie luate în considerare deşi contribuţia la doza efectivă totală anuală este foarte mică.

Abordarea bazată pe supravegherea radioactivităţii alfa şi beta globală este utilă, însă oferă doar

valori orientative. Obţinerea unor valori superioare valorii de referinţă 0.1Bq/l pentru activitatea

alfa globală, respectiv 1Bq/l pentru activitatea beta globală nu implică neapărat un risc potenţial

pentru sănătate, deoarece riscul potenţial este funcţie de radiotoxicitatea nuclizilor prezenţi în

produsul finit şi de consumul mediu anual al acestui produs destinat consumului alimentar.

Datele prelucrate, centralizate şi sistematizate în perioada 2011-2013 în cadrul Programului

Naţional de Sănătate II, obiectivul 2 arată că doza efectivă totală anuală datorată consumului

alimentar de apă este sub 0,1 mSv/an.

SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI DIN JURUL

OBIECTIVELOR NUCLEARE MAJORE Dr. Cristina May, Dr. Alexandra Cucu – INSP; Compartimentul Sănătatea şi Radiaţiile Ionizante

DSP judeţene - Laboratorul de Igiena Radiaţiilor Ionizante Constanţa, Dolj, Argeş, Braşov

În activitatea reţelei de igiena radiaţiilor a fost adoptată o metodologie de supraveghere a stării de

sănătate a populaţiilor care locuiesc în vecinătatea unor obiective nucleare. Activităţile de

supraveghere a sănătăţii în relaţie cu radiaţiile ionizante se realizează sub coordonarea

Laboratoarelor de Igiena Radiaţiilor Ionizante care funcţionează la nivelul Centrelor Regionale de

Sănătate Publică Bucureşti, Cluj şi Timişoara din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică.

Structurile care realizează implementarea activităţilor şi monitorizarea nemijlocită a expunerii sunt

cele 18 laboratoare de Igiena radiaţiilor ionizante, care funcţionează in structura Direcţiilor de

Sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucuresti

Metodologia de lucru include: analiza stării de sănătate a populaţiilor supravegheate si

supravegherea epidemiologică a frecvenţei neoplasmelor în zonele de influenţă ale obiectivelor

nucleare majore

Supravegherea interesează toţi locuitorii cu domiciliul stabil în localităţile din vecinătatea

obiectivelor nucleare din ţara noastră, precum şi locuitorii rezidenţi în zona de influenţă a centralei

nucleare din ţara vecină, Bulgaria. Aceste zone sunt:

1. Zona Bechet, aflata în aria de influenţă a centralei nuclearo-electrice de la Kozlodui

2. Zona Cernavodă - în jurul centralei nuclearo-electrice

3. Zona Feldioara – în vecinătatea Uzinei R.

4. Zona Mioveni - în aria de influenţă a FCN Piteşti

Sunt urmărite o serie de variabile: structura populaţiei pe grupe de vârsta şi sexe; mortalitatea

generală şi mortalitatea specifică prin tumori maligne solide şi mortalitatea specifică prin leucemii

şi limfoame; incidenţa tumorilor solide şi incidenţa leucemiilor.

În mod obişnuit, pentru calcularea ratelor standardizate folosim datele de referinţă raportate în

Anuarul Statistic; deoarece în Anuarele statistice publicate după anul 2011 populaţia României nu a

fost actualizată conform datelor recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011, acestea nu mai

prezintă nici date despre populaţie, nici rate calculate pe baza acestor date, ci numai numere

absolute. Ca urmare, la elaborarea acestei sinteze pentru anul 2013 nu au putut fi calculate rate, iar

rezultatele sunt prezentate numai ca numar absolut de cazuri.


REZULTATE

Zona Cernavoda

Numărul total de persoane raportate pentru zona de supraveghere din jurul CNE-Cernavoda este de

88366 (44566 bărbaţi şi 43800 femei)

Mortalitatea generală

Pe parcursul anului 2013 au fost înregistrate un număr de 525 de decese prin toate cauzele (270 la

bărbaţi şi 255 la femei).

Mortalitatea specifică prin tumori solide

Numărul total înregistrat de decese prin tumori solide a fost de 137 (77 bărbaţi şi 60 femei).

Mortalitatea prin leucemii

În anul 2013, la populaţia din zona Cernavodă a fost înregistrat un număr de 12 decese prin

leucemii/limfoame.

Incidenţa tumorilor solide

Pentru anul 2013, au fost validate 203 fişe de înregistrare a cazurilor noi de tumori solide. Dintre

acestea, 122 sunt înregistrate la bărbaţi şi 81 la femei.

Vârsta mediană la diagnostic a fost de 64 de ani pentru femei (stdev = 14,11) şi de 65 de ani pentru

bărbaţi (stdev = 14,7).

La femei, localizările cele mai frecvente au fost înregistrate la nivelul aparatului genital (23% din

numărul total de cazuri), mamar (20%) şi pulmonar (19%). La bărbaţi cele mai frecvente localizări

au fost pulmonară (28%), sfera ORL (limbă, nazo-faringe, laringe, cavitate nazală) (15%) şi la

nivelul colonului (13%).

COLON11%

GASTRIC1%

GENITAL23%

HEPATIC6%

LEUCEMIE, LIMFOM

1%

MAMAR20%

ORL1%

PANCREAS9%

RETROPERITONEU

1%

PULMONAR19%

RENAL1%

SNC1% TEGUMENT

4%

VEZICA URINARA1%

NEPRECIZAT1%

Localizările cele mai frecvente ale cancerului la femei (% din numărul total)

Localizările cele mai frecvente ale cancerului la bărbaţi (% din numărul total)


La femei, distribuţia pe vârste evidenţiază cea mai mare frecvenţă la grupele 55-59, 70-74 75-79 şi

peste 80 de ani. La bărbaţi, cea mai mare frecvenţă s-a înregistrat la grupele de vârstă 55-59, 65-69

şi peste 75-79 de ani.

Subliniem două aspecte: primul, prezenţa cazurilor de cancer la grupele de vârstă 1-4 şi

5-9 ani. Al doilea aspect, priveşte cazurile de cancer pulmonar: în anul 2013, au fost înregistrate 51

de cazuri noi (inclusiv 3 cazuri noi de mezoteliom pleural, localizare asociată frecvent cu expunerea

la fibre de azbest); dintre acestea, 33 de cazuri (cca. 65%) sunt persoane cu domiciliul în oraşul

Medgidia, la care se adaugă 11 cazuri (cca. 21%) la persoane domiciliate în satele invecinate

oraşului Medgidia. Considerăm că această distribuţie a cazurilor de cancer pulmonar ar putea

justifica un studiu mai amănunţit, care să evidenţieze posibile asocieri cu factori specifici oraşului

Medgidia.

Incidenţa leucemiilor şi limfoamelor

În decursul anului 2013, au fost înregistrate în zona Cernavodă un număr de7 cazuri noi de

leucemie sau limfom (6 bărbaţi şi 1 femeie).

Zona Bechet

Populaţia supravegheată în zona de influenţă de pe teritoriul României a CNE Kozlodui cuprinde

76.616 de locuitori (36.912 bărbaţi şi 39.704 femei).


Numărul total de decese prin toate cauzele înregistrat în anul 2013 în zona Bechet a fost de 1135

(562 la bărbaţi şi 673 la femei).


În anul 2013 s-au înregistrat în zona supravegheată Bechet un număr de 152 decese prin tumori

solide (100 bărbaţi şi 52 femei).


Numărul de decese prin leucemii/limfoame raportate în zona Bechet în anul 2013 a fost de 7.


În anul 2013 au fost înregistrate un număr de 203 de cazuri noi de tumori solide (118 la bărbaţi şi 85

la femei).

La bărbaţi, mediana vârstelor la diagnostic este de 68 de ani (stdev 12,014). La femei, mediana

vârstelor la diagnostic este 65 ani (stdev 12,62).

Din totalul cancerelor solide la bărbaţi, 41% sunt cancere ale căilor aeriene inferioare (pulmonar,

25%) şi superioare (ORL, 16%), urmate de cancer al prostatei si al stomacului. La femei, cea mai

frecvenă localizare este la nivel genital (28%), urmată de localizarea mamară (21%) şi la nivelul

colonului (17%).

Zona Bechet: Localizările cele mai frecvente ale cancerului la bărbaţi (% din numărul total)


Zona Bechet Localizările cele mai frecvente ale cancerului la femei (% din numărul total)


În decursul anului 2013, au fost înregistrate în zona Bechet un număr de 7 cazuri noi de leucemie

sau limfom (4 la bărbaţi şi 3 la femei).

Zona Mioveni

Populaţia supravegheată în zona de influenţă a FCN Piteşti cuprinde 78.798 de locuitori (38.012

bărbaţi şi 40.786 femei).


Numărul total de decese prin toate cauzele înregistrat în anul 2013 în zona Mioveni a fost de 366

(189 la bărbaţi şi 177 la femei).


În anul 2013 a fost raportat zona supravegheată Mioveni un număr de 74 decese prin tumori solide

(48 bărbaţi şi 26 femei).


Numărul de decese prin leucemii/limfoame înregistrate în zona Mioveni în anul 2013 a fost de 6 (2

bărbaţi şi 4 femei).


În anul 2013 au fost înregistrate în zona Mioveni 117 de cazuri noi de tumori solide (67 bărbaţi şi

50 femei). Vârsta mediană la diagnostic a fost de 64 ani pentru femei (stdev. = 13,86) şi de 63 ani

pentru bărbaţi (stdev. = 12,87).

La bărbaţi, cele mai frecvente localizari sunt la nivelul căilor aeriene inferioare (bronhii, pulmon),

la egalitate cu localizarea colica şi urmată de afecţiunile maligne ale sângelui şi organelor

hematopoietice.

COLON18%

GASTRIC7%

HEPATIC2%

LEUCEMIE, LIMFOM

15%

MAMAR2%

ORL7%

OS2%

PANCREAS4%

PROSTATA4%

PULMONAR18%

RENAL3%

SNC2%

TEGUMENT9%

VEZICA URINARA

6%

NEPRECIZAT

1%

Principalele localizări ale afecţiunilor maligne la bărbaţi, zona Mioveni


La femei, cele mai frecvente localizări sunt la nivelul aparatului genital, sânului şi colonului, la

egalitate cu afecţiunile maligne ale sângelui. Este de menţionat şi prezenţa cazurilor de cancer

tiroidian.

COLON12%

GASTRIC4%

GENITAL30%

HEPATIC2%

LEUCEMIE, LIMFOM

12%

MAMAR20%

PULMONAR

4%

TEGUMENT4%

TIROIDA4% TES MOI

8%

Principalele localizări ale cancerului la femei, zona Mioveni


În decursul anului 2013, au fost înregistrate în zona Mioveni un număr de 16 cazuri noi de leucemie

şi limfom (10 la bărbaţi şi 6 la femei).

Zona Feldioara

Populaţia supravegheată în zona de influenţă a FCN Feldioara cuprinde cca. 13.000 de locuitori cu

domiciliul în trei localităţi situate pe o rază de 30 de km în jurul obiectivului nuclear (Feldioara,

Halchiu, Măieruş).

Pentru anul 2013, au fost raportate 3 cazuri noi de cancer la această populaţie (1 femeie, localizare

mamară şi 2 bărbaţi, localizare pulmonară şi buză inferioara).

CONCLUZII

Anuarele statistice publicate după anul 2011 nu mai prezintă date despre populaţie care să permită

calcularea ratelor standardizate; ratele brute nu pot fi comparate între zonele supravegheate, cu

frecvenţele pe ţară, sau cu anii precedenţi. Ca urmare, singurele concluzii care se pot trage se

bazează pe informaţiile furnizate de numerele absolute de cazuri. Aceste date vor putea fi

completate numai după publicarea rezultatelor oficiale ale Recensământului Populaţiei şi

Locuinţelor 2011.

Zona Cernavoda

Este de remarcat distribuţia cazurilor noi de cancer pulmonar: daca în celelalte zone supravegheate

ponderea acestei localizări la femei este de 4-5%, în zona Cernavoda cancerul pulmonar reprezinta

19% din totalul cancerelor la femei. În plus, din totalul numărului de cazuri (atât la bărbaţi cât şi la

femei), cca. 86% sunt la persoane cu domiciliul în oraşul Medgidia şi satele înconjurătoare. Un alt

aspect care merită subliniat este apariţia, în fiecare an, a unor cazuri noi de mezoteliom pleural

(localizare asociată frecvent cu expunerea la fibre de azbest).

Considerăm că această distribuţie a cazurilor de cancer pulmonar ar putea justifica un studiu mai

amănunţit, care să evidenţieze posibile asocieri cu factori specifici oraşului Medgidia.

Zona Bechet

Se remarcă incidenţa specifică foarte mare la bărbaţii de 70-74 si 55-59 de ani. Din totalul

cancerelor solide la bărbaţi 41% sunt cancere ale căilor aeriene - inferioare (pulmonar, 25%) şi

superioare (ORL, 16%) - urmate de cancer al prostatei si al stomacului. La femei, cea mai frecvenă

localizare este la nivel genital, urmată de localizarea mamară şi la nivelul colonului.


Zona Mioveni

Menţionăm ponderea afecţiunilor maligne ale sângelui (leucemii şi limfoame) din totalul numărului

de cancere, atât la bărbaţi, cât şi la femei (15%, respectiv 12%). În celelalte zone supravegheate,

ponderea acestor afecţiuni este de 1-5% din totalul afecţiunilor maligne.

De asemenea, menţionăm prezenţa cazurilor de cancer tiroidian la femei, reprezentând cca. 4% din

numărul total de cazuri noi (în celelalte zone supravegheate nu au fost raportate cazuri noi de cancer

tiroidian în anul 2013).

Zona Feldioara

Zona Feldioara cuprinde 3 localităţi şi o populaţie puţin numeroasă.

De mai mulţi ani, datele raportate pentru această zonă sunt sporadice şi incomplete.

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA RADIAŢII IONIZANTE A

PERSONALULUI MEDICAL Ing. Anca Sorescu, Dr. Cristina May, Dr. Alexandra Cucu -Laborator Igiena Radiaţiilor CRSP Bucureşti - INSP

Personalul expus profesional la radiatii ionizante este reprezentat de o categorie profesionala

diversa, cu personal din variate domenii de activitate, de la medicina pana la industria nucleara.

Principala grupa a expusilor profesional la radiatii ionizante o reprezinta cea din sectorul medical.

Evolutia tehnicilor de imagistica medicală şi varietatea domeniilor se datorează în mare măsură

descoperirilor ştiinţifice precum: ultrasunetele, fizica nucleară, spectroscopia, microelectronica şi

calculatoarele care treptat au migrat cu un succes foarte mare spre medicină. Dezvoltarea pe scara

larga a aparaturii din domeniul medical a dus la o crestere considerabila a expusilor profesional la

radiatii ionizante din acest domeniu – circa 75% din numarul total al expusilor la radiatii ionizante.

Expusul la radiatii ionizante din domeniul medical isi desfasoara activitatea în medii de inalta

tehnologie, cu surse de radiatii ionizante şi este supus riscurilor specifice acestora. În aceasta

categorie intra medicii radiologi, radioterapeuti şi de medicina nucleara, asistentii, tehnicienii de

radiologie, etc. Activitatea de supraveghere a stării de sănătate a personalului expus profesional la

radiaţii ionizante face parte din responsabilităţile legale ale sistemului de sănătate publică, în

concordanta cu ansamblul de masuri şi practici europene, prevăzute de legislaţia naţională. Sinteza

face parte din cadrul responsabilităţilor legale ale sistemului de sănătate Publică, în conformitate cu

cadrul European constituit de articolele 33, 34, 35 ale Tratatului Euratom şi al Directivei cadru

96/29 Euratom şi urmareste:

evolutia expunerii profesionale a personalului medical la radiatii ionizante în vederea

supravegherii şi controlului modului de organizare şi functionare a masurilor de

radioprotectie în activitatile nucleare;

constituirea bazei de date cu privire la supravegherea starii de Sănătate a expusului, tipurile

de expunere şi activitati, profesie.

existenta şi efectele suprairadierilor la locul de munca, raportate de catre serviciile de

dozimetrie fotografica.

Aceasta sinteza urmareste reducerea riscului asociat expunerii profesionale la radiatii ionizante a

personalului LIR INSP, LIR DSP şi al celorlalte structuri din subordinea MS.Fundamentarea este

data de cadrul legislativ naţional (Legea nr 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă,

reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, cu modificarile şi completarile


ulterioare şi Ordinul C.N.C.A.N 14/2000, Norme fundamentale de securitate radiologică, armonizat

cu cel comunitar (Directiva 96/29 Euratom) prevede obligativitatea supravegherii expusului

profesional la radiatiile ionizante. Activitatea de monitorizare este necesară pentru radioprotectia

personalului expus profesional şi menţinerea dozei în limitele prevazute de norme şi face parte din

responsabilităţile sistemului de sănătate publică.Obiectivul general este monitorizarea nivelului

expunerii profesionale prin dozimetrie individuala.

Rezultatele supravegherii au evidentiat:

numărul unităţilor nucleare din domeniul medical de 3278 în anul 2012, creste la o

valoare de 3587 în anul 2013.

Distributie unităţi nucleare arondate Directiilor de Sănătate Publică cu LIR, domeniul medical, 2011 - 2013

Din perspectiva distributiei teritoriale cele mai multe unităţi nucleare medicale se afla în

zona de asistenta a DSP Bucureşti, peste 1000 de unităţi, conform ilustrarii de mai jos.

Distributie unităţi nucleare arondate DSP-urilor cu LIR, domeniul medical, 2013


În ceea ce priveste instalaţiile utilizate în cadrul unitatilor nucleare din domeniul medical,

acestea sunt în majoritate de ultima generaţie, insa exista atat instalatii fabricate în 1961,

1963 ( Rx grafie clasica în spital de stat), cat şi instalatii fabricate în ultimii ani ( în

special în radiologia dentara).

Din perspectiva personalului din unităţile medicale, se remarca o usoara crestere a

personalului expus profesional din sectorul medical: 9345 în anul 2010, 9759 în anul

2011, 9763 în anul 2012, 10796 în anul 2013.

Distribuţia acestuia evidenţiaza un plus de activitate pentru majoritatea Laboratoarelor de

Igiena Radiatiilor, în special pentru cele din teritoriul de competenta al DSP Bucureşti,

Dolj, Timiş şi Mureş, conform ilustrarii din graficul de mai jos.

Distribuţie personal unităţi nucleare arondate DSP-urilor cu LIR, domeniul medical, 2011 - 2013

De asemenea au fost raportate 5 cazuri de depasire de doză ale personalului medical expus la

radiaţii ionizante de către serviciile de dozimetrie fotografică (1 -Bucureşti, 3 - Hunedoara, 1 -

Braşov); persoanele expuse la radiaţii ionizante sunt supravegheate medical conform legislaţiei în

vigoare ( directiva 96/29/EURATOM).

În privinţa nivelurilor măsurate ale echivalentului de doză, Hp(10), din rezultatele activităţii de

dozimetrie individuală în anul 2013 pentru un număr de 2325 expusi monitorizaţi prin metoda film-

dozimetrică, din care 2171 persoane din sectorul sanitar, observam ca frecvenţa mai mare a

dozelor mari se inregistrează în medicina nucleară şi radiologia de diagnostic. Rezultatele au

evidenţiat urmatoarea distribuţie a expusilor în funcţie de nivelul de doză şi domeniul de activitate,

astfel:


Evidenta expusilor profesional la radiatii ionizante din sectorul sanitar în perioada 01.01.2013

- 31.12.2013 monitorizati de Laboratorul de Dozimetrie Individualala - LIR CRSP Bucureşti

DENUMIRE

ACTIVITATE

ACTIVITATE

<0.17

0,17-

0,2

0,2-

0,5

0,5-1 1-2 2-5 5-10

Total

exp.

RADIOLOGIE

DIAGNOSTIC M10 P 1532 10 33 18 17 9 3 1622

D 0 1,79 9,8 12,32 22,8 23,76 22,21

RADIOLOGIE

INTERVENTIONALA M11 P 34

34

D 0

RADIOLOGIE

CHIRURGICALA

M13 P 6

3

2 1

12

D 0

0,82

3,37 2,39

RADIOLOGIE+TERAPIE M15 P

0

SPITALE

D 0

RADIOTERAPIE M20 P 13 5 4

22

D 0 0,87 1,36

MEDICINA NUCLEARA M30 P 21 5 7 4 4 2

43

D 0 0,85 2,01 2,86 6,08 5,45

RADIOLOGIE DENTARA M40 P 238 1 4

243

D 0 0,19 1,17

MEDICINA VETERINARA M50 P 14

1 1

P-Numar persoane 16

D 0

0,41 0,57

D-Doza colectiva (mSv x

om)

ALTE UTILIZARI

MEDICALE M90 P 61

3

64

D 0

1,01

SERVICE E0 P 5

5

D 0

EDUCATIE NIVEL

SUPERIOR E1 P 2

3

5

D 0

0,89

CERCETARE RADIATIE E2 P 92 5 8

105

SECURITATE ŞI

INSPECTIE D 0 0,88 2,43

Observatii:

2171

1. Doza este Hp(10) pentru dozimetrul purtat la piept, sub sortul de protectie

2. La calculul dozei se ia în considerare ,,densitatea de innegrire neta" (brut - voal)

3. Conform art. 1.1.6.1, din anexa nr.13 a Normelor de dozimetrie individuala, sunt inregistrate în fisele de dozimetrie

individuala numai valorile mai mari decat nivelul de inregistrare, respectiv 0,17 mSv, stabilit de norme


EXPUNEREA MEDICALA A POPULATIEI LA RADIATII IONIZANTE Fiz. Olga Girjoaba, Dr. Alexandra Cucu – INSP; Colaboratori: Laboratoarele de Igiena Radiatiilor – DSP teritoriale

Expunerea medicala, principala sursa de expunere artificiala, prezinta in ultimii ani, la nivel

international, o tendinta puternic crescatoare manifestata atat prin cresterea numarului de examinari

cat si prin cresterea nivelului dozelor primite de pacienti. Estimarea anuala a nivelului expunerii

pacientilor datorate procedurilor de radiologie de diagnostic si interventionala, precum si a

procedurilor de medicina nucleara si radioterapie, permit adoptarea la nivel national a politicilor de

optimizare a calitatii actului medical.

Sinteza nationala „Expunerea medicala a populatiei de radiatii ionizante” prezinta rezultatele

estimarii anuale a nivelului expunerii populaţiei datorat examinarilor medicale cu radiatii ionizante,

exprimat în termeni de doză colectivă anuală şi evaluat din frecvenţele anuale ale diferitelor tipuri

de examene radiologice, repartizate pe grupe de vârstă şi sex precum şi din dozele efective medii

per procedură.

Prezentul raport se bazeaza pe datele inregistrate in anul 2013 de furnizorii de servicii de

radiologie si imagistica medicala, medicina nucleara si radioterapie din Romania, Institutul de

Sanatate Publica prin Centrul Regional de Sanatate Publica Bucureasti, avand sarcina sa prelucreze

si sa centralizeze, la nivel national, datele colectate de Laboratoarele de Igiena Radiatiilor din cadrul

DSP teritoriale.

In anul 2013 au fost raportate datele privind expunerea pacientilor de la 67% instalatii

radiologice, 78% instalatii de medicina nucleara si 46% instalatii de radioterapie din numarul total

de instalatii autorizate. Ca si in anii precedenti, raportarea cea mai slaba a datelor privind expunerea

medicala a populatiei este din Bucuresti, unde lipsesc unii dintre cei mai importanti furnizori de

servicii de radiologie si imagistica medicala, medicina nucleara si radioterapie din Romania,

procentul fiind de sub 20% din totalul instalatiilor aflate in utilizare in Bucuresti.

Au fost raportate un numar de 5.931.006 de proceduri radiologice (4.225.067 de examinari

radiografice si 473.450 de examinari radioscopice, 462.680 de examinari CT, 19.364 de proceduri

interventionale si 750.445 de examinari radiologice dentare), 18.562 proceduri de diagnostic si

tratament de medicina nucleara si 15.486 de proceduri de radioterapie si brahiterapie, dozele medii

si contributiile acestora la doza colectiva fiind calculate pe un esantion de 61% din numarul celor

raportate. Dozele efective medii pentru principalele proceduri radiologice, de tomografie

computerizata si medicina nucleara sunt prezentate in Tabelele de mai jos .

Analiza distributiei consumului radiologic anual pe tipuri de examinari radiografice si

radioscopice, releva faptul ca atat radiografia toracica (24.64%) cat si radiografia membrelor si

articulatiilor (21.64%) raman expunerile la radiatii ionizante cu frecventa cea mai mare. Acestea

sunt urmate la distanta mare de radioscopia toracica (7.74%) si radiografia coloanei lombare, a

capului si pelvisului si coloanei cervicale, cu procente asemanatoare (4.2% - 4.8%). Din analiza

distributiei examinarilor radiologice in functie de varsta pacientilor, 9.86% dintre examinari sunt

atribuite grupei de varsta sub 16 ani, 27.53% sunt atribuite pacientilor cu varste intre 16 si 40 de

ani, iar grupa de varsta de peste 40 de ani detinand majoritatea examinarilor (62.61%). Pentru grupa

de varsta de 0-16 ani, un procent mai insemnat este atribuit examinarilor radiografice ale membrelor

(14.4%) si capului (11.8%), iar pentru grupa de varsta 16-40 ani se remarca o frecventa mai ridicata

pentru examinarile histerosalpingografie, renale si sinus, in rest frecventa fiind aproximativ aceeasi.

Frecventa examinarilor radiografice/radioscopice in functie de sexul pacientilor este in general

echilibrata, 48.07% barbati si 51.93% femei, cu o frecventa usor crescuta, in cazul barbatilor, pentru

examinarile toracice si renale, iar in cazul femeilor, pentru examinarile sinusurilor, ERPC, coloanei

(pe toate segmentele), pelvisului, cistografiilor si a tractului gastroduodenal.


Trebuie semnalata raportarea de unele unitati sanitare si a examinarilor de

osteodensitometrie, desi aceste tipuri de examinari nu sunt codificate in ordinele MS. In anul 2013

au fost raportate 27.503 examinari osteodensitometrice, 86.42% fiind efectuate pentru pacienti de

peste 40 de ani si 9.19% pentru pacienti de pana in 40 de ani, 7.55% fiind barbati si 92.41% femei.

Doza medie estimata pentru o examinare osteodensitometrica este de 47.3 µGy.

In ceea ce priveste numarul examinarilor CT per tip de procedura se constata ca examinarile

in regiunea capului au cea mai mare frecventa, reprezentand 47.23% din totalul examinarilor CT,

urmate la distanta mare de examinarile abdomenului (16.41%), toracelui (13.97%) si pelvisului

(8.29%). De remarcat frecventa expunerilor CT pe grupe de varsta unde 3.44% sunt pacienti sub 16

ani, 23.39% intre 16 si 40 de ani, iar grupa majoritara fiind cea a pacientilor de peste 40 de ani cu

73.17% din numarul total de examinari CT. In ceea ce priveste distributia examinarilor CT in

functie de sexul pacientilor, se constata o frecventa echilibrata, 50.80% barbati si 49.20% femei. In

conditiile raportarii la numarul de examinari pe fiecare tip de procedura, examinarile CT cap-torace-

abdomen, coloana cervicala si torace sunt mai frecventa in cazul barbatilor. Se remarca in cazul

femeilor o frecventa mai ridicata pentru examinarile CT CAP (cap-abdomen-pelvis), P (pelvis) si

AP (abdomen-pelvis).

In ceea ce priveste radiologia interventionala, ponderea cea mai mare este reprezentata de

procedurile cardiologice, respectiv coronarografia (49.36%), urmata de angioplastia coronariana

PTCA (15.62%), angiografia abdominala (9.95%), angiografia membrelor inferioare (7.06%),

angiografia cerebrala (5.57%) si angiografia pelvina (5.14%). Din datele raportate, 92.93% sunt

procedurile RX interventionale efectuate pentru pacienti cu varsta mai mare de 40 de ani, 6.31%

celor din grupa de varsta 16-40 ani si doar 0.76% pentru pacientii pediatrici. Din punctul de vedere

al distributiei procedurilor angiografice in functie de sexul pacientilor, 64.22% dintre acestea au fost

efectuate asupra barbatilor si 35.78% asupra femeilor.

Examinari radiologice dentare, clasificate ca examinari intra-orale, panoramice, generale si

CT dentar, au fost efectuate pentru 46.67% pacienti barbati si respectiv, 53.33% pacienti femei. Se

remarca o frecventa ridicata pentru radiografiile dentare intraorale, acestea reprezentand 71.52% din

totalul examinarilor raportate, iar cele panoramice 27.39%. Din punctul de vedere al distributiei

examinarilor radiologice dentare in functie de varsta pacientilor, se remarca o frecventa usor mai

ridicata pentru grupa de varsta 16-40 ani (47.50%) in comparatie de grupa de varsta peste 40 ani

(44.28%), pacientii pediatrici reprezentand doar 8.22%.

Din analiza consumului radiologic se remarca contributiile dozelor efective colective cu

pondere insemnata pentru examinarile CT in regiunile abdomenului, toracelui, capului, pelvisului si

abdomen+pelvis, urmate de radioscopiile toracice si ale tractului gastroduodenal. Pe urmatoarele

pozitii se afla examinarile CT ale trunchiului si torace+abdomen, dar si examinarile radiografice ale

coloanei lombare si ale pelvisului, capului si toracelui, care desi au doza efectiva scazuta per

procedura, au o contributie importanta la doza colectiva prin numarul mare de examinari.

Dozele efective medii pentru principalele proceduri radiologice si de tomografie

computerizata


Tip examinare radiologica Doza efectiva medie

(mSv)

Radiografie

Craniu AP/PA 0.066 ± 0.017

Craniu LAT 0.057 ± 0.015

Sinus 0.083 ± 0.022

Torace AP/PA 0.089 ± 0.024

Torace LAT 0.104 ± 0.028

San CC 0.031 ± 0.008

San MLO 0.033 ± 0.009

San LAT 0.010 ± 0.003

Membre si articulatii 0.016 ± 0.004

Coloana cervical AP/LAT 0.116 ± 0.031

Coloana toracica AP/PA 0.306 ± 0.083

Coloana toracica LAT 0.412 ± 0.111

Coloana lombara AP/PA 0.624 ± 0.168

Coloana lombara LAT 0.644 ± 0.174

Coloana lombara JLS 0.681 ± 0.184

Pelvis si sold 0.610 ± 0.165

Abdomen 0.373 ± 0.101

Renal 0.382 ± 0.103

Tract gastrointestinal superior

- esofag 0.861 ± 0.232

Tract gastrointestinal superior

- stomac 0.574 ± 0.155

Explorare colon 0.576 ± 0.156

Urografie 1.128 ± 0.305

Histerosalpingografie 0.535 ± 0.144

Radioscopie

Torace - scopie 0.937 ± 0.253

Gastroduodenal - scopie 2.245 ± 0.606

Colon - scopie 1.425 ± 0.385

Tip examinare CT Doza efectiva medie (mSv)

CT Cap 2.578 ± 1.315

CT Sinusuri 1.508 ± 0.769

CT Coloana cervicala 3.884 ± 1.981

CT Coloana toracala 7.350 ± 3.749

CT Coloana lombara 8.853 ± 4.515

CT Torace 9.485 ± 4.837

CT Abdomen 16.481 ± 8.405

CT Pelvis 13.496 ± 6.883

CT Extremitati 8.651 ± 4.412

CT Abdomen+pelvis 28.474 ± 14.522

CT Torace +abdomen+pelvis 40.970 ± 20.895

CT Torace+abdomen 32.453 ± 16.551

CT Coloana cervicala +cap 8.663 ± 4.418

CT Cap+gat+torace 21.243 ± 10.834

CT Cap+torace+abdomen 31.709 ± 16.172

CT Cap+torce+abdomen+ pelvis 41.601 ± 21.216

CT Cap+abdomen+pelvis 25.592 ± 13.052

CT Coloana cervicala+torace 21.617 ± 11.025

CT Angio abdominala 35.198 ± 17.951

CT Angio cerebrala 6.490 ± 3.309

CT Angio coronariana 18.026 ± 9.193

CT Angio membre 17.897 ± 9.127

CT Angio renala 36.728 ± 18.731


In anul 2013 au fost raportate 19.364 proceduri de diagnostic si 849 proceduri de tratament

de medicina nucleara, 36.16% fiind barbati si 63.84% femei. Din punctul de vedere al distributiei

procedurilor de medicina nucleara pe grupe de varsta, 84.77% sunt pacienti cu varste de peste 40 de

ani, 11.47% cu varste intre 16 si 40 de ani si doar 3.77% cu varste de pana in 16 ani. Din analiza

numarului de proceduri de medicina nucleara de diagnostic per tip de procedura se constata ca

scintigrafia osoasa MDP detine un procent de 58% din totalul procedurilor de medicina nucleara

efectuate in 2013, urmata de scintigrafia tiroidiana cu Tc99m

, PET-CT, scintigrafia renala,

scintigrafia tiroidiana cu I131

, scintigrafia osoasa cu Tc99m

, scintigrafia functiei tiroidiene cu I131

,

SPECT-CT si scintigrafia cardiovasculara.

Analiza structurii contributiilor dozelor efective colective estimate pentru procedurile de

medicina nucleara de diagnostic evidentiaza ponderi insemnate pentru scintigrafia osoasa MDP

(49.9%), examinarile PET-CT (28.9%), urmate de scintigrafia tiroidiana cu Tc99m

si I131

, scintigrafia

osoase cu Tc99m

si scintigrafia cardiovasculara.

Dozele efective medii pentru procedurile de medicina nucleara de diagnostic

Examinare Radionuclid Forma chimica Activitate medie (MBq)

Doza efectiva medie (mSv)

Scintigrafie tiroidiana Tc-99m pertechenat 112.07 1.569 ± 0.423

Scintigrafie tiroidiana I-131 Nal 52.24 3.187 ± 0.861

Scintigrafie functie tiroidiana (iodocaptare) Tc-99m pertechenat 601.70 8.424 ± 2.275

Scintigrafie pulmonara perfuzie Tc-99m MAA 132.33 1.456 ± 0.393

Scintigrafie pulmonara perfuzie Tc-99m pertechenat 185.00 2.035 ± 0.549

Scintigrafie cardiovasculara Tc-99m pertechenat 555.00 4.218 ± 1.139

Scintigrafie cardiovasculara Tc-99m MIBI 786.42 7.078 ± 1.911

Scintigrafie cardiovasculara Tc-99m tetrofosmin 531.82 4.042 ± 1.091

Scintigrafie renala Tc-99m pertechenat 117.67 0.824 ± 0.223

Scintigrafie renala Tc-99m DTPA 146.49 0.718 ± 0.193

Scintigrafie renala Tc-99m glucoheptonat 75.13 0.661 ± 0.178

Scintigrafie hepatobiliara Tc-99m pertechenat 370.00 3.330 ± 0.899

Scintigrafie hepatobiliara Tc-99m DIPA 740.00 6.660 ± 1.798

Scintigrafie osoasa Tc-99m pertechenat 507.82 2.895 ± 0.781

Scintigrafie osoasa Tc-99m MDP 596.01 3.397 ± 0.917

Tract gastrointestinal Tc-99m pertechenat 386.25 3.476 ± 0.938

Paratiroide Tc-99m tetrofosmin 590.45 5.314 ± 1.434

PET-CT 357.22 13.787 ± 3.722

Au fost raportate in anul 2013 un numar de 14.653 de proceduri de radioterapie efectuate cu

instalatii de telecobaltoterapie (30.37%), acceleratoare liniare (48.87%) si instalatii de RX-terapie

(20.75%) si 833 de proceduri de brahiterapie. Distributia procedurilor de radioterapie evidentiaza ca

93.51% din cazuri apartin grupei de varsta de peste 40 de ani, 43% fiind barbati si 57% femei. Doza

medie in volumul tinta pentru toate procedurile raportate este de 47.14 Gy. Frecventa ridicata se

inregistreaza pentru radioterapia cu acceleratoare liniare a tumorilor de san si ginecologice,

tumorilor de cap si gat, urmate de telecobaltoterapia a acelorasi tipuri de tumori, precum si a

tumorilor pulmonare si rectale. Pe locul trei in acest clasament se afla tumorile de piele care au fost

tratate cu instalatii de orthovoltaj.


MONITORIZAREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE

CONFORM LEGII 458/2002

Dr. chim. Mihaela Bragea, Dr. Alexandra Cucu, Dr. fiz. Toro Laszlo

Elemetele radioactive pot pătrunde în apele naturale printr-un număr de căi incluzând scurgerile de

minereu de uraniu prin apele subterane şi cele de precipitaţii, deversarea apelor uzate care conţin

elemente radioactive în formă dizolvată şi/sau suspensie, infiltraţii din bazinele de reziduuri şi

scurgeri de radionuclizi din deşeuri solide. Elementele radioactive emise prin aceste procese

contaminează apele subterane şi de suprafaţă şi pot suferi diverse transformări, putând fi fixate în

matricea solidă a acviferului sau depuse în sedimente

Activitatea de monitorizare a radioactivității apei potabile, factor de mediu al cărui conținut

radioactiv contribuie la expunerea la radiații a populației, asigură menținerea dozei efective prin

ingestie în limitele prevăzute de norme și face parte din responsabilitățile sistemului de sănătate

publică.

Obiectivul principal îl constituie evaluarea expunerii populaţiei României la radiaţii ionizante prin

ingestia apei potabile, precum şi evitarea expunerilor suplimentare prin contaminări accidentale ale

acestora.

Cadrul legislativ naţional, armonizat cu prevederile comunitare în domeniu prevăd obligativitatea şi

responsabilitatea reţelei de sănătate publică de a asigura supravegherea radiologică a apei potabile.

Acesta include următoarele reglementări: Legea nr. 95, Legea nr. 111/1196, Ordinul MS 431, Legea

458/2002, HG 974 din 15 iunie 2004.

În anul 2013, toate cele 18 Laboratoare de Igiena Radiaţiilor din cadrul Direcţiilor de Sănătate

Publică judeţene: Argeş, Bacău, Bihor, Brasov, Caraş-Severin, Cluj, Constanta, Dolj, Galaţi,

Harghita, Iaşi, Maramureş, Mureş, Prahova, Sibiu, Suceava, Timiş şi a Municipiului Bucureşti, au

asigurat supravegherea şi controlul monitorizării calităţii apei potabile în scopul verificării faptului

că apa distribuită consumatorului se conformează la cerinţele de calitate şi nu creează riscuri pentru

sănătatea publică, conform Legii 458/2002.

Pentru supravegherea radioactivităţii apei au fost recoltate în medie 2 probe de apă/ZAP, una în

fiecare semestru. Analizele efectuate pentru apa potabila au fost: alfa global, beta global, tritiu şi

doza totală de referinţă. Metodologia a inclus recomandările Legii 458/2002.

Au fost analizate un total de 1523 probe de ape potabile de pe întreg teritoriul României şi au fost

efectuate 2973 analize radioactivitate (1441 alfa global, 1449 beta global şi 81 tritiu), nefiind nici

o probă neconformă.


Monitorizarea radioactivităţii apei potabile conform legii 458/200 reglementează calitatea apei

potabile, având ca obiectiv protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de

contaminare a apei potabile prin asigurarea calităţii ei de apă curată şi sanogenă.

În acest scop, monitorizarea de audit şi de control a calităţii apei potabile este generată de:

1. sistemele de aprovizionare cu apă potabilă, colective sau individuale, care furnizează în

medie o cantitate de apă mai mare de 1.000 mc/zi sau care deservesc mai mult de 5.000

de persoane;


2. sistemele publice de aprovizionare cu apă potabilă, colective sau individuale, inclusiv

cele care furnizează în medie o cantitate de apă mai mică de 10 mc/zi sau care deservesc

mai puţin de 50 de persoane;

3. sursele ce asigură apa potabilă în mediul rural, respectiv fântâni, puţuri de mică adâncime

şi captări de apă, exploatate în sistem local.

Au fost efectuate determinari de radioactivitate dintr-un număr de 299 ZAP distribuite pe

toată suprafaţa României (figura1) care aprovizionează cu apa 67% din populaţia ţării.

Distribuţia ZAP din care au fost efectuate determinări de radioactivitate pe teritoriul

ROMÂNIEI în anul 2013

Valorile medii ale concentraţiilor alfa şi beta global în apa potabilă în ţară sunt reprezentate în

figurile 2 şi 3.

Reprezentarea grafică a valorilor medii alfa global [Bq/l]/judeţe din apa potabilă

Pentru alfa global valoarea medie este de 0,027 Bq/l, iar pentru beta global de 0,168 Bq/l. Intervalul

de valori al concetraţiilor alfa global este situat între 0,01-0,064 Bq/l, iar pentru beta global este

cuprins între 0,057-0,637 Bq/l.


Reprezentarea grafică a valorilor medii beta global [Bq/l]/judeţe din apa potabilă

Valori medii ale radioactivităţii alfa global, beta global şi H-3 în apa potabilă

În zona Cernavodă, valorile concentraţiilor pentru Tritiu sunt cuprinse între limitele 3,865-11,605

Bq/l, iar media valorilor este 7,260 Bq/l. Astfel că nu au fost evidenţiate depăsiri ale parametrilor

indicatori de calitate de bază: doza medie anuală de 0.1 mSv şi concentraţia de H-3 de 100 Bq/m3.

Astfel că, nivelurile valorilor rezultate din determinarile alfa şi beta global, considerate ca

parametrii de screening, pentru care există valori limite în legislaţia naţională, s-au situat în general

sub valorile considerate a fi limite în evaluarea calităţii apei potabile.

CONCLUZII

Calitatea apei potabilă a fost monitorizată prin parametrii α şi β global. Aceste valori se păstrează

sub valorile de intervenţie de 0.1 Bq/l pentru alfa global şi 1 Bq/l pentru beta global, asigurând

conformitatea cu valoarea parametrului indicator de calitate, doza totală de 0.1 mSv pe an, stipulată

în lege. Deasemeni valorile concentraţiilor de tritiu, în zona de impact a CNE Cernavoda s-au situat

sub 100 Bq/l. Valorile menţionate nu depăşesc valorile normate în vigoare pentru apele potabile.

Estimarea dozelor totale de referinţă pentru apa potabile nu a indicat depăsiri ale valorilor normate

pentru populaţie.Din determinările efectuate în anul 2013, în apa potabilă, pe teritoriul Romaniei nu

a fost evidenţiată nici o contaminare.


SUPRAVEGHEREA RADIOACTIVITĂȚII APEI POTABILE ȘI ALIMENTULUI

CONFORM CERINȚELOR EUROATOM

Dr. chim. Mihaela Bragea, Dr. Alexandra Cucu, Dr. fiz. Toro Laszlo

Radioactivitatea naturală, componentă a mediului inconjurator, este determinată de prezenţa în sol,

aer, apa, vegetaţie, organisme animale, precum şi în om a substanţelor radioactive de origine

terestră, existente în mod natural din cele mai vechi timpuri. Radioactivitatea naturală terestră

prezintă, în ultimele 4-5 decenii, modificări semnificative, datorate activităţilor omului: aducerea la

suprafaţă a minereurilor radioactive, extracţia şi utilizarea cărbunelui şi apelor geotermale,

utilizarea unor îngrăşăminte minerale extrase din roci fosfatice etc.

Activitatea de monitorizare a radioactivității apei potabile și alimentelor, factori de mediu al căror

conținut radioactiv contribuie la expunerea la radiații a populației, asigură menținerea dozei

efective prin ingestie în limitele prevăzute de norme și face parte din responsabilitățile sistemului

de sănătate publică.

Obiectivul principal îl constituie evaluarea expunerii populaţiei României la radiaţii ionizante prin

ingestia alimentelor şi apei potabile, precum şi evitarea expunerilor suplimentare prin contaminări

accidentale ale acestora. Cadrul legislativ naţional, armonizat cu prevederile comunitare în domeniu

prevăd obligativitatea şi responsabilitatea reţelei de sănătate publică de a asigura supravegherea

radiologică a apei potabile şi alimentului: Legea nr. 95, Legea nr. 111/1196, Ordinul MS 431/2004,

Recomandarile OMS/2004, Recomandarea Comisiei din 8 iunie 2000 în vederea aplicării articolului

36 a tratatului EURATOM.

Programul Naţional de Supraveghere a Radioactivităţii apei potabile şi alimentului prevede acţiuni

la nivelul întregului teritoriu al României, presupunând participarea laboratoarelor de igiena

radiaţiilor din DSP-urile teritoriale cu determinări ale radioactivităţii apei potabile şi alimentului.

Rezultatele sintezei sunt bazate pe prelucrarea datelor raportate de 18 Laboratoare de Igiena

Radiaţiilor din Direcţiile de Sănătate Publică judeţene: Argeş, Bacău, Bihor, Brasov, Caraş-

Severin, Cluj, Constanta, Dolj, Galaţi, Harghita, Iaşi, Maramureş, Mureş, Prahova, Sibiu, Suceava,

Timiş şi a Municipiului Bucureşti care au desfăşurat această activitate în cadrul programului

naţional privind sănătatea în relaţie cu mediul, conform metodologiei unitar aplicate.

Au fost analizate 2125 probe, din care 1450 probe de apă, 482 probe de aliment, 132 probe de

lapte şi 69 probe dietă mixtă. Au fost efectuate 4567 determinări radioactive din care 2918

pentru apă, 312 pentru lapte, 72 pentru dietă mixtă şi 1146 pentru aliment.


Conţinutul radioactiv în apa potabilă

În figura de mai jos sunt reprezentate valorile medii ale concentraţiilor: alfa global, beta global, Cs-

137, Sr-90, H-3, Ra-226 şi Unat, în apa potabilă din judeţele din România. Pentru alfa global

valoarea medie este de 0,028 Bq/l, iar pentru beta global de 0,187 Bq/l Nivelurile valorilor rezultate

din determinarile alfa şi beta global, considerate ca parametrii de screening, pentru care există valori

limite în legislaţia naţională, s-au situat în general sub valorile considerate a fi limite în evaluarea

calităţii apei potabile. În probele de apă potabilă au fost determinate concentraţiile radionuclizilor

artificiali Cs 137 şi Sr- 90 pentru care s-au obţinut următoarele valorii medii: 1,141 Bq/l Cs 137 şi

0,0137 Bq/l Sr-90. K-40 a înregistrat valori medii de 1,197 Bq/l, iar intervalul concentraţiilor este

cuprins între 0,982-1,412 Bq/l.Pentru Ra-226 valorile concetraţiilor sunt cuprinse între 0,081 -0,107

Bq/l, cu valoarea medie de 0,092 Bq/l, valori aflate sub concentraţia maxim admisă.În zona

Cernavodă, valorile concentraţiilor pentru Tritiu sunt cuprinse între limitele 3,865-11,605 Bq/l, iar

media valorilor este 7,260 Bq/l. Astfel că nu au fost evidenţiate depăsiri ale parametrilor indicatori

de calitate de bază: doza medie anuală de 0.1 mSv şi concentraţia de H-3 de 100 Bq/m3.


Valori medii ale radioactivităţii alfa global, beta global, Cs-137, Sr-90, Ra-226, şi H-3 în apa potabilă

Conţinutul radioactiv în aliment În figura de mai jos, sunt reprezentate valorile medii ale concentraţiilor de radionuclizi naturali şi

artificiali în diferite tipuri de aliment din România. De asemenea, este reprezentată distribuţia

procentuală a numărului de determinări radioactive în funcţie de tipul de aliment.

Valorile concentraţiilor de radionuclizi naturali şi artificiali în diferite tipuri de aliment


Toate valorile concentraţiilor de radionuclizi naturali şi artificiali sunt situate sub nivelele de

referinţă. Prezenţa radionuclizilor artificiali Cs-137 şi Sr-90 sunt consecinţa depunerilor radioactive

în România în urma accidentului de la Cernobâl. Ei sunt în acelasi timp şi radionuclizii urmariţi şi

în zonele de impact a centralelor nucleare CNE Cernavoda şi CNE Kozlodui.

Conţinutul radioactiv în laptele de consum şi produselor derivate din lapte

După cum se observă în figura de mai jos, în nici una din probele de lapte nu au fost înregistrate

depăsite nivelele de raportare pentru radionuclizii artifciali. Prezenţa radionuclizilor artificiali Cs-

137 şi Sr-90 sunt o consecinţă a depunerilor radioactive în România în urma accidentului de la

Cernobâl. Prin urmare se urmăreşte evoluţia concentraţiilor acestor radionuclizi în timp, fiind

evidentă descreşterea concentraţiilor acestor radionuclizi în lapte, ajungând în 2013 să aibe

concentratţii medii pe ţară sub limita de raportare. În ceea ce priveşte concentraţiile pentru Cs-137

şi Sr-90 în lapte în zonele de impact a centralelor nucleare CNE Cernavoda (Constanţa) şi CNE

Kozlodui (Dolj, Olt) în 2013 sunt de asemenea sub limita de raportare. Expunerea suplimentară a

populaţiei datorată prezenţei în lapte a radionuclizilor artificiali Cs-137 şi Sr-90 este de ordinul a 10-

04 mSv/an, cu patru ordine de mărime mai mică decât expunerea naturală de referinţă şi decât

valoarea recomandată internaţional pentru expunerea suplimentară la radiaţii a populaţiei.

Valorile concentraţiilor de radionuclizi artificiali în lapte

În figurile urmatoare sunt reprezentate valorile concentraţiilor alfa şi beta global, K40, Unat, Ra226,

Po210, Pb210 şi Th nat în lapte. În nici una din probele de lapte nu au fost înregistrate depăsite

nivelele de referinţă pentru radionuclizii naturali.


Valorile concentraţiilor alfa şi beta global, K40 în lapte

Valorile concentraţiilor Unat, Ra226, Po210, Pb201 şi Thnat în lapte

Conţinutul radioactiv în dieta mixtă Pentru a evalua cantitatea de radionuclizi ingerată, s-a determinat conţinutul radioactiv în dieta

mixtă zilnică în conformitate cu recomandarile CE. În figurile urmatoare sunt reprezentate valorile

concentraţiilor de Cs137 şi Sr90., si valorile concentraţiilor radionuclizilor naturali, în dieta mixtă.

Valorile concentraţiilorde radionuclizi artificiali în dieta mixtă


Valorile concentraţiilor alfa şi beta global, K40 în dieta mixtă

În nici una din probele de dietă mixtă, nu au fost înregistrate depăsite nivelele de referinţă atât

pentru radionuclizii naturali cât şi pentru cei artificiali.

Estimarea dozelor din ingestie

Potrivit datelor colectate şi estimate de reţeaua de Igiena Radiaţiilor din cadrul Ministerului

Sănătăţii, valoarea dozei medii de ingestie pentru aliment la categoria de vârstă ≥ 18 ani este de

0,047mSv/an.

Valorile dozei medii anuale de ingestie pentru aliment la categoria de vârstă ≥18 ani

CONCLUZII

Calitatea apei potabilă a fost monitorizată prin parametrii α şi β global care păstrându-se în marea

lor majoritate sub valorile de 0.1 Bq/l şi 1 Bq/l respectiv, asigură conformitatea cu valoarea

parametrului indicator de calitate, doza totala de 0.1 msv pe an, stipulată în lege. Deasemeni

valorile concentraţiilor de tritiu, în zona de impact a CNE Cernavoda s-au situat sub 100 Bq/l.

Laptele, produsul cu ponderea cea mai mare în dieta copilului 1-2 ani, categorie ce constituie de

fapt şi grupul la risc în cazul unei contaminări a alimentului, este alimentul indicat în mod special

de Recomandarea 2000/473/Euratom, în a fi monitorizat şi raportat.

Din determinările efectuate în anul 2013, în apa potabilă sau aliment, pe teritoriul Romaniei nu a

fost evidenţiată nici o contaminare care să conducă la o creştere semnificativă a dozei prin ingestie.


INFORMAREA ŞI EDUCAREA PENTRU SĂNĂTATE ÎN DOMENIUL

RADIAȚIILOR IONIZANTE Dr. Rita Burkhardt, fiz.Teodora Dan

Studiul “Informarea şi educarea pentru sănătate în domeniul radiațiilor ionizante” se desfăşoară în

cadrul Programului National de monitorizare a factorilor determinanți din mediul de viață şi muncă

- Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor ionizante. Activitătile de

promovare a sănătății şi educare pentru sănătate se desfăşoară în conformitate cu art. 2 din HG

1414/18.11.2009 pentru înființarea, organizarea şi funcționarea Institutului Național de Sănătate

Publică şi Ordinul MS nr. 422 din 29 martie 2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a

programelor naționale de sănătate publică pentru anii 2013 şi 2014.

Obiectivul general al studiului îl constituie protejarea sănătății şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate

radiațiilor ionizante prin activități de informare, educare, comunicare privind sănătatea în relație cu

factori determinanți din mediu. Populația țintă a acestui proiect este formată din elevii şcolilor

reprezentative şi pacienții unităților radiologice din Cluj-Napoca.

Informarea şi educarea pentru sănătate în domeniul radiațiilor ionizante a elevilor şi pacienților din

unitățile radiologice are ca obiective specifice informarea cu privire la noțiunile generale despre

radiații ionizante şi a efectelor lor asupra sănătații, prezentarea măsurilor necesare de

radioprotecție, precum şi informarea şi educarea în scopul prevenirii anxietății relativ la radiațiile

ionizante.

Pe parcursul anului 2013 studiul privind informarea şi educarea pentru sănătate în domeniul

radiațiilor ionizante s-a focalizat pe două grupe reprezentative de populație, elevi şi pacienți. Studiul s-a desfăşurat pe baza protocoalelor de colaborare încheiate de Laboratorul Igiena

Radiațiilor din cadrul Centrului Regional de Sănătate Publică Cluj cu fiecare unitate de învățământ

în parte, în urma obținerii acordului Inspectoratului Şcolar Județean Cluj. Planificarea activităților

desfăşurate s-a stabilit de comun acord cu profesorii colaboratori, pentru fiecare clasă în parte.

Studiul s-a derulat prin parcurgerea următoarelor etape:

1) Încheierea protocoalelor de colaborare cu unitățile de învățământ reprezentative din Cluj-

Napoca;

2) Distribuirea chestionarelor pentru evaluarea nivelului cunoştintelor elevilor din şcolile

participante;

3) Centralizarea şi interpretarea rezultatelor obținute în urma aplicării chestionarelor pentru

evaluarea nivelului cunoştinţelor elevilor din şcolile participante;

4) Distribuirea la clasa a pliantelor informative „Trăim cu radiațiile” şi „Efectele radiațiilor

asupra sănătății” şi prezentarea orală a informațiilor utile;

5) Centralizarea şi interpretarea rezultatelor activității de informare şi educare a elevilor din

şcolile participante;

6) Diseminarea în şcolile participante a rezultatelor activității de informare şi educare a

elevilor;

7) Evaluarea activităților de informare şi educare a elevilor;

8) Revizuirea versiunii preliminare a materialelor informative pentru educatia sanitară a

pacienților din unitățile radiologice;

9) Elaborarea materialelor de informare a pacienților din unitățile radiologice.


Rezultate obținute în anul şcolar 2012-2013

În urma acordului Inspectoratului Şcolar Județean Cluj s-au încheiat protocoale de colaborare cu

două şcoli reprezentative din Cluj-Napoca: Colegiul Național “Emil Racoviță” şi Şcoala

Gimnazială “Liviu Rebreanu”. În urma discuțiilor cu directorii şcolilor participante la studiu şi cu

profesorii de specialitate, pe parcursul anului scolar 2012-2013 s-au desfăşurat activități de

informare şi educare sanitară stabilite de comun acord, activități regăsite în protocoalele de

colaborare încheiate cu fiecare unitate de învățământ în parte. Pentru ca activitățile de informare şi

educare pentru sănătate desfăsurate în cadrul studiului să fie utile elevilor şi în acelasi timp să

completeze noțiunile predate de către profesori de fizică din şcolile participante s-a ales ca şi grup

țintă al proiectului elevii claselor VIII-a şi a XII-a.

S-au distribuit chestionare inițiale care să evalueze nivelul cunoştintelor elevilor privind radiațiile

ionizante, s-au centralizat şi interpretat rezultatele.

În urma interpretării rezultatelor chestionarelor s-au distribuit materialele informative sub formă de

pliante “Trăim cu radiațiile” şi “Efectele radiațiilor asupra sănătății”.Rezultatele obținute în urma

aplicării chestionarului inițial elevilor şcolilor participante la acest studiu sunt prezentate în figurile

de mai jos

Răspunsurile la întrebarea “Ce întelegeți prin cuvântul radiație? Dați câteva exemple de radiații"

Răspunsurile la întrebarea "Ce efecte au radiațiile ionizante asupra corpului uman?"

Se constată că majoritatea elevilor consideră că radiațiile ionizante produc efecte negative.

Răspunsurile la întrebarea "În timpul unei călătorii cu avionul, corpul nostru absoarbe radiații. Nivelul expunerii creşte cu cât zburăm la o altitudine mai mare. Ce fel de radiații sunt şi de unde

provin?"


Răspunsul la întrebarea chestionarului “Daţi 2-3 exemple de surse de radiații ionizante la care omul este

expus în viaţa de zi cu zi”

Din exemplele date de elevi se observă că aceştia nu fac distinctie între cele două tipuri de radiaţii,

ionizante şi neionizante.

Răspunsul la întrebarea "Pentru restaurarea şi protejarea obiectelor de artă se foloseşte metoda iradierii cu

radiaţii gamma (radiaţii ionizante). Ce alte aplicaţii ale radiaţiilor ionizante cunoasteţi?"

La întrebarea din chestionar care solicită elevilor să specifice care este scopul unei radiografii,

majoritatea au ales ca răspuns observarea organismului ca întreg, a oaselor sau a unui organ în scop

de diagnostic.

În urma interpretării rezultatelor chestionarului iniţial, s-au distribuit elevilor pliantele informative

“Trăim cu radiaţiile” şi “Efectele radiaţiilor asupra sănătăţii”.

În vederea clarificării şi completării informaţiilor transmise elevilor participanţi la studiu, au fost

susţinute lecţii deschise, pe parcursul cărora au avut loc prezentări orale şi discuţii referitoare la

radiaţiile ionizante, efectele lor asupra sănătăţii şi măsurile necesare de radioprotecţie şi s-au

organizat în colaborare cu cadrele didactice vizite ale elevilor în Laboratorul de Igiena Radiaţiilor.


Rezultate – informare şi educare sanitară a pacienţilor

Pe parcursul anului 2013 activităţile de informare şi educare pentru sănătate în domeniul radiaţiilor

ionizante adresată pacienţilor s-au materializat în elaborarea formei finale a materialului informativ

pentru pacienţii expusi medical la radiaţii ionizante “Razele X – Informaţii pentru pacienţi” în

scopul promovării acestuia prin web-site.

Materialele informative „Trăim cu radiațiile”, „Efectele radiațiilor asupra sănătății” şi “Razele X –

Informaţii pentru pacienţi” elaborate în cadrul studiului sunt prezentate în anexa. Acestea vor putea

fi accesate la adresa www.insp.gov.ro

Concluzii

În urma interpretării rezultatelor studiului s-a observat faptul că majoritatea elevilor nu ştiu ce este o

radiaţie şi nu deosebesc tipurile de radiaţii ionizante de cele neionizante, fiind familiarizaţi doar cu

radiaţiile electromagnetice neionizante. Desi radiografiile sunt percepute ca o procedura de

diagnosticare a unor boli, majoritatea elevilor chestionaţi consideră că radiaţiile sunt dăunătoare

pentru sănătate. Un număr foarte mic dintre elevi cunosc beneficiile tratamentelor medicale şi

aplicațiile radiațiilor ionizante.

Informarea şi educarea elevilor cu privire atât la noțiunile generale despre radiații ionizante, cât şi

la efectele radiațiilor ionizante asupra sănătății şi măsurile necesare de radioprotecție s-au dovedit a

fi foarte necesare, urmând ca în anul şcolar 2013-2014 să se continue activitățile adresate acestei

categorii de vârstă.

Extinderea studiului de informare şi educare sanitară la populaţia adultă este de asemenea utilă,

urmând să fie elaborate materialele informative adresate atât pacienţilor, cât şi medicilor ordonatori

şi expusilor profesionali.

http://www.insp.gov.ro/


CAPITOLUL VI

FACTORII DE RISC ALIMENTARI ŞI SĂNĂTATEA 2013 Coordonator Dr. Camelia Parvan – CNMRMC

În cadrul Programelor Nationale de Sănătate ale Ministerului SĂNĂTĂŢII - Monitorizarea

factorilor determinanti din mediul de viata şi de munca – obiectivul “Protejarea SĂNĂTĂŢII

publice şi prevenirea imbolnavirilor asociate factorilor de risc alimentari “, pentru prevenirea bolilor

cauzate de alimente sau alimentatia necorespunzatoare s-au desfasurat la nivel national o serie de

activitati care au avut ca obiective generale:

1. Evaluarea starii de nutritie a populaţiei în relatie cu consumul de alimente.

2. Protejarea SĂNĂTĂŢII şi prevenirea îmbolnăvirilor prin alimentatie - incurajarea

consumului de sare iodata , reducerea numarului cazurilor de toxiinfectii alimentare .

3. Evaluarea unor factori de risc din alimente ( biologici, chimici ) cum ar fi alimentele cu

destinatie nutritionala speciala, , suplimentele alimentare , apele minerale naturale

imbuteliate , aditivii alimentari, , ambalajele , alimentele iradiate , adaosul de vitamine şi

minerale în alimente.

EVALUAREA STĂRII DE NUTRITIE A POPULAŢIEI ÎN RELAŢIE

CU CONSUMUL ALIMENTAR Dr. Mariana Vlad – CRSP Cluj

Alimentaţia zilnică reprezintă principalul mijloc prin care poate fi îngrijită sănătatea şi este cel mai

simplu mod de prevenire a bolilor. Din acest motiv trebuie să acordăm o atenţie sporită alimentelor

pe care le consumăm şi a modului lor de preparare . Alimentaţia dezechilibrată produce în rândul

populaţiei efecte devastatoare asupra performanţelor umane, asupra stării de sănătate şi speranţei de

viaţă. Atât subnutriţia cu care se confruntă lumea săracă cât şi supranutriţia la cei bogaţi,

condiţionează prin impactul lor mortalitatea prin boli cronice.

În ultimii ani cresterea numarului de obezi atât la copii şi tineri, cât şi la adulţi, are consecinţe

imediate şi pe termen lung asupra stării de sănătate, speranţei de viaţa şi a statutului socio-economic

al populaţiei.

Conştientizarea importanţei nutriţiei ca determinant al stării de sănătate şi al dezvoltării socio-

economice a avut ca urmare necesitatea dezvoltarii de studii de supraveghere a stării de nutriţie a

oamenilor.

Nutriţia este definită ca fiind "totalitatea proceselor de asimilare şi degradare a alimentelor care au

loc într-un organism, permiţându-i acestuia să-şi asigure funcţiile esenţiale şi să crească." Regimul

alimentar corect, combinat cu un stil de viaţă sănătos poate reduce semnificativ riscul de apariţie a

bolilor cardiace, coronariene, a infarctului miocardic şi accidentelor vasculare cerebrale.

Indicatorii de risc sunt acele elemente sau caracteristici care desi sunt asociate statistic cu riscul

viitor al cardiopatiei ischemice sau al altor boli cardiovasculare, nu au o legătură cauzală încă

demonstrată cu acestea. Alimentaţia bogată în calorii, în special sub formă de grăsimi animale

saturate şi glucide rafinate constituie un factor principal de risc al obezităţii.

În anul 2013 evaluarea stării de nutriţie a populaţiei s-a axat pe cunoaşterea nivelului şi structurii

alimentaţiei populaţiei, a deprinderilor şi comportamentului alimentar, pe zone teritoriale, pe mediu

urban, rural, pe grupe de vârstă, pe ocupaţie, în scopul depistării unor greşeli alimentare.

După recomandările OMS, în România, respectând criteriile de vârstă, efort şi sex precum şi cele

fiziologice particulare, s-a ajuns la următoarele recomandări privind raţia calorică medie.


VÂRSTA RAŢIA CALORICĂ ( kcal /zi )

SEX MASCULIN FEMININ

EFORT M

I

C

MEDIU MARE M

I

C

MEDIU MARE

20-45 ani 2

7

0

0

3200 3700 2

5

0

0

2700 2900

45-62 ani / 45-60 ani 2

6

0

0

3000 3400 2

3

0

0

2500 2700

> 62 ani / >60 ani 2300 2100

Pentru a evalua starea de nutriţie a unui individ trebuie realizate mai multe investigaţii şi examinări

şi anume :

indicatorii antropometrici

examenul clinic general

examinări de laborator

evaluarea dietei

monitorizarea indicatorilor de morbititate şi mortalitate.

În anul 2013 la realizarea sintezei şi-au adus aportul 21 de DSP-uri judeţene care ne-au furnizat

date: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Nasăud, Braşov, Buzău, Calărasi, Cluj,

Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Hunedoara, Iaşi, Mehedinţi, Mureş, Sibiu, Suceava, Vâlcea şi

Vrancea la care se adaugă investigaţiile realizate de DSP a municipiului Bucureşti şi de Centrul

Regional de Sănătate Publică Cluj.

Mărimea totală a eşantionului investigat de pe teritoriul României a fost de 2256 de subiecţi, din

care 1419 au fost femei (62,8%) şi 837 bărbaţi (37,2%).

Vârsta medie a lotului a fost de 52,77 ± 15,6 ani.

Persoanele incluse în studiu au fost structurate pe categorii de vârstă, sex (20-45 ani, 45-62 ani şi

peste 62 ani la bărbaţi şi 20-45 ani, 45-60 ani şi peste 60 ani la femei) şi efort (uşor, mediu şi

mare).

Din cele 1419 de femei investigate 516 (36%) au fost cuprinse în grupa de vârstă 20-45 ani, 464

femei (33%) în grupa de vârstă 45-60 ani şi 439 (31%) în grupa peste 60 ani.

Din totalul de 837 subiecţi de sex masculin, 264 (31,5%) au fost inclusi în grupa de vârstă 20-45

ani, 300 (36%) în grupa 45-62 ani şi 273 (32,5%) în grupa peste 62 de ani.

În funcţie de zona de rezidenţă, din totalul populaţiei luate în studiu 1146 de persoane au fost din

mediul urban (50,8%), iar 1110 au fost din mediul rural (49,2% ).

Împărţirea populaţiei participante la studiu în funcţie de categoria de efort arată că 599

(42,2%), femei au fost încadrate la categoria efort mic, 767 (54,1%) la efort mediu şi 53 (3,7%) la

efort mare.


Lotul de bărbaţi în funcţie de categoria de efort se structurează astfel: 316 (38%) la efort mic, 423

(50%) la efort mediu şi 98 (12%) la efort mare.

Lotul investigat a avut în componenţa sa 848 pensionari şi femei casnice (37,6%).

Studiul antecedentelor personale patologice (declarate de subiecţi în Fişa de anchetă) în special cele

în care diferitele deficite sau excese alimentare pot să aibă rol principal au dezvăluit următoarele:

hipertensiunea arteriala a fost cea mai des întâlnită afecţiune (la 21,7% din subiecţi), urmată de

diabetul zaharat şi de dislipidemii cu câte 8%.

Afecţiunile cronice hepato-biliare au fost inregistrate la 3,9% din subiecţi, în timp ce afecţiunile

gastro-intestinale (gastrite, ulcere, colite) au fost prezente la 5,7% dintre aceştia.

Valoarea tensiunii arteriale sistolice peste 140 mmHg a fost depistată la 405 dintre subiecţi (19,6 %

din total subiecti), la 24,7% dintre bărbaţi şi la 16,7% dintre femei, în timp ce tensiunea diastolică

cu valori peste valoarea de 80 mmHg a fost întâlnită la 565 de subiecţi (27,4 % ) din care la 33,16%

dintre bărbaţi şi la 24,12% dintre femei.

Antecedentele persoanale patologice ale subiecţilor din studiu

129

87

182 181

490

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

af. gastro-

intestinale

af.hepato-biliare diabet dislipidemii hipertensiune

af. gastro-intestinale

af.hepato-biliare

diabet

dislipidemii

hipertensiune

Măsurătorile antropometrice

Înălţimea medie la populaţia masculină investigată a fost de 172,8±7,1cm, iar la populaţia feminină

a fost de 162,6± 6,6cm.

În ceea ce priveşte greutatea medie, aceasta a fost la lotul de bărbaţi de 83,5±15,2kg, iar la femei

71,0 ±14,3kg.

Indicele de masă corporală (IMC) calculat la bărbaţi a fost:

- sub 18,5 la 4 subiecţi (0.5 %),

- înte 18,5-25 la 209 subiecţi (25%),

- între 25-30 la 388subiecţi (46,48%) şi

- peste 30 la 236 subiecţi (28,2 %).

La lotul de femei IMC calculat a fost:

- sub 18,5 la 37 femei (2.6 %),

- între 18,5-25 la 537 femei (37.8 %),

- între 25-30 la 477 femei (33.6 %) şi

- peste 30 la 368 femei (25.9%).

S-a inregistrat un procent de 46,4% bărbaţi supraponderali şi 28,2% obezi.

La femei 33,6% din eşantionul studiat au fost supraponderale şi 25,9% au fost încadrate la

obezitate.


25

46.4

28.2

2.6

37.833.6

25.9

0.50

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

IMC <18,5 IMC 18,5-25 IMC 25-30 IMC>30

barbati femei

Analiza datelor biochimice

Hemoglobina a fost scăzută sub nivelul valorilor de referinţă (femei < 11,5g/dl şi bărbaţi < 13g/dl)

la 11,1% dintre subiecţi, respectiv la 9,1% dintre femei şi la 14,8% dintre bărbaţi. Valori ale

glicemiei à jeun peste valorile de referinţă (120mg/dl) s-au observat la 15,9% din populaţia generală

investigată, la 14,1% dintre femei şi la 19,1% dintre bărbaţi.

Distribuţia procentuală a subiecţilor ale căror valori ale hemoglobinei şi ale glicemiei nu se

încadrează în valorile de referinţă

14,8

9,111,1

19,1

14,115,9

0

5

10

15

20

hemoglobina glicemie

barbati femei total subiecti

Nivelul colesterolului sanguin total la subiecţii inclusi în investigaţie a fost crescut (peste

240mg/dl) la 22,6% din subiecţi, respectiv la 19,3% dintre bărbaţi şi 24,4% dintre femei, LDL-

colesterol a fost peste 130 mg/dl la 21,5% dintre subiecţi, respectiv la 20,5% dintre bărbaţi şi la

22% dintre femei, iar HDL-colesterolul a fost sub 35mg/dl la 8,9% dintre subiecţi, respectiv la 13,9

% dintre bărbaţi şi la 6,2% dintre femei.

Nivelul lipidelor serice totale peste 800mg/dl a fost înregistrat la 20,6% dintre bărbaţi şi la 17,3%

dintre femei, respectiv la 18,5% din totalul populaţiei (la care s-a efectuat această determinare).

Valorile trigliceridelor serice au înregistrat valori crescute (peste limitele de 140 mg/dl) la 36,6%

din totalul subiecţilor, respectiv la 39,8% din bărbaţi şi la 34,9% din femei.


Valori procentuale ale metabolismului lipidic în afara valorilor de referinţă

19.3

24.422.6

13.9

6.28.9

39.8

34.9 36.6

20.617.3 18.5

20.5 22 21.5

0

10

20

30

40

colesterol HDL

colesterol

trigliceride lipide totale LDL

colesterol

barbati femei lot intreg

Analiza electroliţilor sanguini a pus în evidenţă deficite în rândul populaţiei luate în studiu.

Nivelul calciului seric a înregistrat valori sub limitele de referinţă (8mg/dl) la 7,3% dintre bărbaţi şi

la 10% dintre femei, respectiv la 9,1% dintre subiecţii lotului investigat.

Valorile magneziului seric sub 2mg/dl s-a înregistrat la un procent de 29,6% dintre bărbaţi şi de

36,8% dintre femei, respectiv la 34,3% din lotul total.

Analiza valorilor sideremiei arată că valori sub limita valorilor recomandate de 100μg/dl au fost

notate la un număr mare de subiecţi, în procent de 68,2% dintre femei şi 57,4% dintre bărbaţi. La

64,5% dintre subiecţii întregului lot s-au înregistrat valori scăzute ale Fe seric.

Aportul energetic

La lotul de bărbaţi s-a constatat un consum alimentar relativ normocaloric cu o medie pentru întreg

lotul de bărbaţi luaţi în studiu de 2642 ± 988kcal/zi. Pe categorii de vârstă aportul caloric la grupa

de vârstă 20-45 ani a fost de 2786kcal/zi (faţă de 3200kcal/zi – valoare recomandată), la grupa de

vârstă 45-62 ani a fost de 2653kcal/zi (faţă de 3000kcal/zi – valoare recomandată) şi la grupa de

vârstă peste 62 de ani a fost de 2489kcal/zi (faţă de 2300kcal/zi – valoare recomandată).

La lotul de femei s-a observat că aportul energetic este relativ apropiat pe grupe de vârstă cu o

valoare medie de 2292 ± 881kcal/zi. Pe grupe de vârstă, aportul energetic a fost la grupa 20-45 ani

de 2329kcal/zi (faţă de 2700kcal/zi – recomandări), la grupa de vârstă 45-60 ani de 2312kcal/zi

(faţă de 2500kcal/zi – recomandări) şi la grupa de vârstă peste 60 de ani de 2225kcal/zi (faţă de

2100kcal/zi – recomandări).

În concluzie, din punct de vedere al aportului caloric, lotul luat în studiu are o raţie medie sub

recomandările energetice din ţara noastră, singurele depăsiri faţă de recomandări înregistrându-se la

vârstnici, categoriile peste 62, respectiv 60 de ani.

Aportul lipidic

Calculul aportului lipidic din raţia alimentară jurnalieră a pus în evidenţă că la aproape tot lotul de

subiecţi investigaţi aportul de lipide totale a fost crescut la 114,8g/zi în medie la bărbaţi şi 96,5g/zi

media la femei.

Ca valoare medie pe lot raţia energetică acoperită de lipide reprezintă 39,3% la bărbaţi şi 38,1% la

femei, faţă de 15 - 30% recomandat.

La lotul de bărbaţi din cantitatea totală de 114,8g grăsimi totale/zi consumate o mare parte au fost

reprezentate de grăsimile saturate 40,8g (35,5%) şi de grăsimile mononesaturate 42,8g (37,3%), în

defavoarea grăsimilor polinesaturate 23,3g (20,3%). O dietă ideală ar trebui să aibă cantitaţi

aproximativ egale între cele 3 tipuri de grăsimi, iar în cazul lotului nostru cantitatea de grăsimi


polinesaturate este la aproape jumătate din necesar. În alimentaţia subiecţilor luati în studiu au

predominat acizii grasi saturaţi şi mononesaturaţi.

La femei, dintr-un consum mediu de grăsimi totale de 96,5g/ zi, cel de grăsimi saturate a fost de

33,4g (34,5%), cel de grăsimi mononesaturate a fost de 36g/ zi (37,3%), iar cel de grăsimi

polinesaturate a fost de 20,7g/zi (21,5%). Şi în cazul lotului de femei consumul de grăsimi

polinesaturate a fost insuficient reprezentat în raţie.

Aportul de colesterol total adus de alimentele ingerate de subiecţii din lotul studiat a fost mult

crescut, la bărbaţi fiind mai mult decât dublul limitei considerată tolerabilă în alimentaţia omului

(300mg/zi). În medie aportul de colesterol a fost de 640mg/zi la bărbaţi şi de 560mg/zi la femei.

Aportul de proteine la lotul de bărbaţii din eşantionul investigat a fost peste recomandări, notându-

se o valoare medie pe lot de 117,8g/zi. Raţia energetică acoperită de proteine a fost mai mare decât

recomandarea nutriţionistilor, la lotul de bărbaţi înregistrându-se o valoare medie de 18,4% din raţie

faţă de 15% cât este recomandat.

La lotul de femei aportul de proteine totale în raţie a fost crescut faţă de recomandări, cu o valoare

medie de 97,9g/zi. Raţia energetică a fost astfel acoperită de proteine în proporţie de 17,5%,

depăsind recomandările.

Analizând raţia alimentară la populaţia masculină luată în studiu sub aspectul aportului de glucide

s-a observat că aceasta a avut un aport de 288g glucide/zi.

Procentul din energie acoperit de glucide în raţia zilnică a fost în medie de 42,3%, mult sub

necesarul de 55% recomandat.

La eşantionul de femei luat în studiu s-a observat ca şi la lotul de bărbaţi, un aport de glucide sub

valorile recomandate. Aportul mediu pentru toată populaţia feminină luată în studiu a fost de 261g

glucide/zi. Procentul din energie furnizat de glucide a fost în medie de 44,4% faţă de necesarul

recomandat de 55%.

Valorile medii a nutrienţilor consumaţi de subiecţi comparate cu valorile medii recomandate

subliniază principalele dezechilibre ale alimentaţiei acestora, înregistrându-se un aport crescut de

grăsimi totale şi proteine totale, cu un raport crescut dintre grăsimile saturate şi mononesaturate

faţă de cele polinesaturate, respectiv dintre proteinele animale şi cele vegetale şi un aport insuficient

de carbohidraţi.

Aportul Mediu de Energie şi Nutrienţi / Recomandări

BARBATI

CONSUM/

RECOMANDĂRI

FEMEI

CONSUM /

RECOMANDĂRI

ENERGIE (kcal) 2642 / 3000 2292 / 2500

GRĂSIMI SATURATE(g) 40,8 / 35 33,4 / 28,5

GRĂSIMI MONONESATURATE (g) 42,8 / 35 36 / 28,5

GRĂSIMI POLINESATURATE (g) 23,3 / 35 20,7 / 28,5

GRĂSIMI TOTALE (g) 114,8 / 105 92/85

COLESTEROL (mg) 640/max.300 560/ max.300

ENERGIE DIN GRĂSIMI% 39,3/ max.30 38/ max.30

PROTEINE ANIMALE (g) 78,4 / 55 63,6 / /45

PROTEINE VEGETALE (g) 39,4 / 50 34,3 / 40

PROTEINE TOTALE (g) 117,8 / 105 97,9 / 85

ENERGIE DIN PROTEINE% 18,4 / max.15 17,5 / max.15

CARBOHIDRAŢI (g) 288 / 440 261 / 360

ENERGIE DIN CARBOHIDRAŢI% 42,3 / min.55 44,4 / min.55


Aportul de fibre alimentare

Consumul de fibre alimentare în cazul populaţiei luate în studiu a fost mult sub recomandări, atât la

bărbaţi, înregistrându-se un consum mediu de 11,1g/zi, cât şi la femei unde media aportului a fost

de 11,3g/zi. Recomandările la o persoana adultă sunt de minim 30 de grame pe zi.

Studiul Aportului de Micronutrienţi

Analiza aportului alimentar de Ca scoate în evidenţă că întregul lotul de bărbaţi a avut un aport

scăzut de calciu în alimentaţie. La lotul de bărbaţi, aportul mediu de Ca a fost de 754mg/zi.

Populaţia feminină luată în studiu a avut un aport mediu de Ca sub valorile recomandate de calciu

în alimentaţie (1200mg/zi). Valoarea medie a aportului de Ca pentru lotul de femei a fost de 672mg

calciu/zi.

Ca valoare medie aportul de magneziu la lotul de bărbaţi a fost sub recomandări, înregistrându-se

un aport mediu de 317mg/zi. Aportul mediu de Mg la lotul de femei a fost şi mai mic, respectiv de

276 mg/zi, situandu-se cu mult sub raţia recomandată pe zi (400mg/zi).

Aportul de fier rezultat pe baza analizei structurii raţiei alimentare la lotul de sex masculin a fost

excedentar. Lotul de bărbaţi a avut un aportul mediu de 22mg fier/zi în raţie. La lotul de femei

aportul mediu de fier în alimentaţie a fost calculat la 19mg fier/zi înregistrându-se un consum peste

recomandări (18 mg/zi).

Aportul de vitamina A la lotul de bărbaţi a fost crescut comparativ cu cantitatea precizată de

recomandări, ca medie pe lotul de bărbaţi, aportul a fost de 2,15mg/zi. La femei, ca şi la bărbaţi,

aportul de vitamina A a acoperit recomandările (1mg/zi) la toate grupele de vârstă. La lotul de

femei aportul mediu de vitamina A a fost de 2,08mg/zi.

Aportul de vitamina B1 atât la lotul de bărbaţi cât şi la cel de femei s-a înscris în necesarul

recomandat, lotul de bărbaţi având un aportul mediu de 1,79mg/zi, în timp ce la lotul de femei

aportul mediu de vitamina B1 a fost de 1,39mg/zi.

Aportul de vitamina B2. la lotul de bărbaţi a fost peste raţia recomandată, aportul mediu fiind

calculat la 3,18mg/zi. Aportul mediu zilnic de vitamina B2 la lotul de femei a fost calculat la

2,7mg/zi .

Din analiza structurii raţiei alimentare rezultă că aportul de vitamina C la lotul de bărbaţi a fost

peste cantitatea minimă necesară recomandată (60mg/zi), aportul mediu a fost de 77mg vit. C/zi.

Ca şi la lotul de bărbaţi, la femei aportul de vitamina C a fost la toate grupele de vârstă peste

recomandări. Aportul mediu de vitamina C la lotul de femei a fost de 74mg/zi.

Aportul de seleniu a fost sub recomandări, atât la bărbaţi (consum mediu de 67µg/zi) cât şi la femei

(consum mediu de 55µg/zi).

Consumul de sare adaugată în plus în hrană faţă de cea existentă în produsele alimentare a fost de

5,16g/zi la bărbaţi şi de 4,65g/zi pentru femei. Aceasta ar duce la un consum estimat de peste

10g/zi, ceea ce ar fi aproape dublu faţă de cel recomandat (5g/zi).


Aportul mediu zilnic în grame al principalelor grupe de

alimente din dieta zilnică a lotului studiat ALIMENT g/zi Bărbaţi Femei ALIMENT g/zi Bărbaţi Femei

CARNE PORC 67 38,8 LEG.10% 129 124,5

CARNE VITĂ 20 15,3 LEGUME USC. 14,7 13,1

CARNE PASĂRE 87 87,7 FRUCTE 151.2 184

CARNE OAIE 3 2,5 FR.USC. 2 2

PREP.PROASPETE 24,4 18,1 PÂINE 248 195

PREP.

SEMIAFUMATE

33,7 20,2 MĂLAI 36,5 26,5

PEŞTE 33,2 25,5 DER. CEREAL 29,3 33,5

CONSERVE MIXTE 4 2 FR. OLEAGIN. 5,7 5,6

OUĂ 41,6 35,5 CONSERVE LEG. 25,5 19,1

LAPTE (Şi PROD.) 119 126 ZAHĂR 9,8 11

BRÂNZET. (ŞI

PROD.)

72,5 58,7 PROD. ZAH. 80% 4.4 5,3

UNT 8,6 7,9 PROD. ZAH. 60-80% 11,2 12

UNTURĂ 2,2 1,2 PROD. ZAH. 40-60% 18,3 22,9

ULEI 22,1 21,3 COMPOT 27,2 32,3

CARTOFI 103 86 SUCURI NAT. 17,8 17,1

LEG.5% 79 73,7 SARE ADAUGATA 5,2 4,6

OBICEIURI ALIMENTARE – Frecvenţa Consumului pe Grupe de Alimente

Frecvenţa consumului de carne şi de preparate de carne

Consumul de carne de porc la lotul investigat a fost declarat de 27,6% dintre subiecţi ca

fiind de 2-3 ori pe săptămână. Un procent de 29,1% dintre subiecţi a consumat carne de porc 1 dată

pe săptămână, 2,1% au consumat-o zilnic şi 40,8% consumă rar carne de porc

Carnea de pasăre a fost consumată de 21,4% dintre subiecţi o dată pe săptămână, de 64,1%

de 2-3 ori pe săptămână şi de 7,1% dintre subiecţi zilnic. În ceea ce priveşte consumul de carne de

vită şi oaie, acesta a fost menţionat ca fiind rar.

Frecventa consumului de carne %

40,8

29,127,6

2,4

6,9

21,4

64,1

7,6

47,1

40,0

12,5

0,40

10

20

30

40

50

60

70

rar 1/sapt 2-3/sapt zilnic

porc

pasare

peste

Analiza consumului pe grupe de alimente arată că preparatele de carne şi în mod deosebit cele

semiafumate au fost consumate destul de frecvent: 24,7% dintre subiecţi le-au consumat de 2-3 ori

pe săptămână, 28,3% o dată pe săptămână şi 4,2% zilnic. Este de remarcat consumul redus de

carne de peşte: rar la 47,1% dintre subiecţi şi o dată pe săptămână la 40%.

În ultimii ani s-a înregistrat o relativă scădere a consumului cărnii de porc şi o înlocuire parţială a

acesteia cu carnea de pasăre. Deasemenea s-a observat o scădere a consumului de preparate de

carne. Ce se observă ca un obicei constant este consumul foarte redus ca frecvenţă a cărnii de peşte


care ar putea contrabalansa efectele hipercalorice, hiper şi dislipidemiante şi colesterolemiante ale

consumului de carne rosie şi de preparate de carne.

Frecvenţa consumului de grăsimi.

S-a supus analizei frecvenţa consumului de unt, de untură (slănină) şi de ulei (s-a luat în calcul

consumul de ulei şi margarină). Ca frecvenţă consumul de untură a avut următoarele variaţii: rar la

80,5% dintre subiecţi, o dată pe săptămână la 10,9%, de 2-3 ori pe săptămână la 6,5% şi zilnic la

1,5% dintre aceştia. Untul a apărut în raţia subiecţilor chestionaţi zilnic în procent de 9,6%, de 2-3

ori pe săptămână la 20,9% şi o dată pe săptămână la 20,9% dintre aceştia.

Analiza consumului de grăsimi vegetale, ulei, arată un consum zilnic la 68,3% dintre subiecţii

interogaţi. Frecvenţa consumului de grăsimi la lotul în studiu nu se încadrează în recomandările

nutriţioniştilor care indică consumul cât mai rar al grăsimilor saturate datorită pericolului pe care

acestea îl reprezintă pentru sănătatea umană şi înlocuirea acestora, pe cât posibil, cu grăsimi mono

şi polinesaturate, grăsimi prezente în uleiurile vegetale.

Frecvenţa consumului de lapte şi produse lactate În această categorie s-au inclus consumul de lapte, la care s-a sumat consumul de iaurt, sana şi alte

produse similare şi consumul de brânzeturi unde s-au inclus brânzeturile fermentate, proaspete,

topite, etc.

Prezenţa lactatelor în raţia alimentară ne arată că acestea sunt alimente preferate de un număr mare

de subiecţi. Frecvenţa consumului a arătat că majoritatea subiecţilor se încadrează la un consum de

2-3 ori pe săptămână (39,9%) şi zilnic (30,5%).

Brânzeturile au fost consumate cu o frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână de un procent de 45,2%

dintre subiecţi şi zilnic de 34,1% dintre aceştia.

Frecvenţa consumului de ouă şi lactate %

9,7

26,7

56,7

6,8

15,1 14,6

39,9

30,4

6,8

13,9

45,2

34,1

0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

60,0


oua

lapte(si prod. lactate)

branzeturi (si alte

prod.)

Frecvenţa consumului de ouă

Oul s-a dovedit a fi un alt aliment preferat de subiecţi. În calculele noastre s-a luat atât oul consumat

ca atare, dar s-a ţinut cont şi de folosirea acestuia la prepararea anumitor meniuri. Consumul de ouă

de 2-3 ori pe săptămână a fost prezent la 56,7% dintre subiecţi, o dată pe săptămână la 26,7%, şi

zilnic la 6,8% dintre subiecţi.

Frecvenţa consumului de legume şi fructe

În studiul nostru s-a folosit plasarea legumelor şi fructelor în mai multe grupe folosite de

nutriţionişti şi anume: legume cu 5% hidraţi de carbon (HC), legume cu 10% HC, leguminoase

uscate, cartofi, fructe, fructe oleaginoase, conserve de legume, compoturi, bulion şi sucuri naturale

de fructe şi legume.


Consumul de legume 5% HC a avut frecvenţa maximă la itemul de 2-3 ori pe săptămână 38%, el

apărând în raţia alimentară zilnic la 25,3% dintre subiecţi şi o dată pe săptămână la 19,5% . De

precizat că au fost consumate rar în cazul a 17,2% subiecţii din lot.

Legumele cu 10% HC au fost consumate de 2-3 ori pe săptămână de 37,5% , zilnic de 49,3% şi o

dată pe săptămână de 6% .

Cartofii au fost consumaţi în proporţie de 63,1% cu frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână şi zilnic de

10,2% dintre subiecţi. Leguminoasele uscate (fasolea, mazărea, lintea, soia) au fost folosite în

alimentaţia lotului investigat 1 dată pe săptămână de 33,5% dintre subiecţi, urmată de cea de 2-3 ori

pe săptămână în procent de 15,6% şi rar de 48,9% dintre subiecţi.

Frecvenţa consumului de fructe a înregistrat un plus, lotul de subiecţi a avut un consum mai

frecvent de fructe, dar tot insuficient cantitativ, astfel cei mai mulţi dintre subiecţi, 62,4% au

consumat fructe zilnic, iar 26,1% au consumat de 2-3 ori pe săptămână.

Cu toate acestea, desi la lotul de subiecţi am înregistrat un consum destul de frecvent de legume şi

fructe, cantităţile consumate au rămas însă sub cele recomandate.

Frecvenţa consumului de legume şi fructe %

5,1

16,7

65,8

12,3

17,219,5

38,0

24,3

6,0 7,2

37,5

49,3

48,9

33,5

15,6

1,9

5,4 6,1

26,1

62,4

0

10

20

30

40

50

60

70


cartofi

legume 5%

legume 10%

legume uscate

fructe

Frecvenţa consumului de produse cerealiere

Produsele cerealiere au reprezentat un grup de alimente cu pondere importantă în raţie, în care am

inclus următoarele produse: pâine, mălai şi derivate cerealiere (griş, orez, paste făinoase şi fulgi de

cereale).

Pâinea a rămas alimentul ce apare zilnic în raţia a 89,4% dintre subiecţi.

Mălaiul a fost consumat de 2-3 ori pe săptămână de 27,7% dintre subiecţi şi o dată pe săptămână în

procent de 27,9%.

Derivatele cerealiere au fost consumate destul de frecvent de către subiecţii investigaţi, zilnic de

12,6%, de 2-3 ori pe săptămână de către 27,7%, o dată pe săptămână de 22,5% şi rar de 37,2%

dintre subiecţi. Ca şi frecvenţă, consumul de derivate cerealiere se înscrie în recomandările

nutriţioniştilor, marea majoritate a subiecţilor consumă cereale şi derivate de mai multe ori pe

săptămână.

Frecvenţa consumului de zahăr şi produse zaharoase a inclus toate grupele de produse

zaharoase indiferent de conţinutul în zahăr. Consumul de zahăr a fost zilnic în 63,1% din cazuri şi

rar şi de 2-3 ori pe săptămână în 22,3 %, iar produsele zaharoase au fost consumate zilnic în 20,4%

din cazuri şi rar în 33,3% .


Frecvenţa consumului de pâine, derivate şi produse

zaharoase %

2,6 1,86,2

89,4

33,0

27,9 27,7

11,3

37,1

26,0

30,8

6,1

33,3

20,4

25,9

20,4

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100


paine

malai

derivate cerealiere

produse zaharoase

Consumul de băuturi alcoolice. La lotul luat în studiu s-a investigat frecvenţa consumului de

alcool pentru trei tipuri de băuturi alcoolice şi anume bere, vin şi băuturi distilate şi s-au considerat

4 tipuri de frecvenţe în consum: rar sau deloc, lunar, săptămânal şi zilnic.

La bărbaţi consumul de bere a fost rar sau deloc la 41,1%, săptămânal la 30,7% din cazuri, zilnic la

12,1%, şi lunar la 16,1%

Consumul de vin la bărbaţi cunoaşte aceeasi frecvenţă ca cea înregistrată pentru bere: rar sau deloc

la 46,2%, săptămânal la 25% dintre subiecţi, lunar la 20,8% şi zilnic la 8%.

În ce priveşte consumul de băuturi distilate, la bărbaţi, consumul rămâne mare: 55,1% dintre ei le

consumă rar, 20% lunar, 17,8% săptămânal, dar 7,1% dintre ei le consumă zilnic.

La femei consumul de alcool este mult mai puţin frecvent marea majoritate consumând rar sau de

loc alcool. Rămîne totusi un procent de 1,7% care consumă zilnic unul din cele 3 tipuri de băuturi

mai sus menţionate.

În ceea ce priveşte consumul de alcool la lotul luat în studiu, putem afirma că acesta este moderat,

cu excepţia a celor 7-12% dintre bărbaţi şi a celor 1,7% dintre femei, care îl consumă zilnic şi care

probabil nu le consumă în cantităţile care ar avea efect protector.

În ceea ce priveşte frecvenţa consumului de sare, se observă că 12,3% din subiecţi adaugă rar

sare în mâncare, în schimb 77,2% dintre subiecţi o folosesc zilnic

Morbiditatea Specifică şi Dezechilibrele Alimentare

În prezent pe plan mondial există o îngrijorare justificată datorată corelaţiei evidente între creşterea

alarmantă a incidenţei bolilor degenerative şi dezechilibrele alimentare. În urma numeroaselor

analize statistice, în prezent este acceptată ideea că dieta alimentară poate să determine transformări

fiziologice secundare şi terţiare ce predispun, pe lângă indivizi, şi colectivităţi la o serie de maladii

cronice: afecţiuni cardio-vasculare, diabet, obezitate, boli maligne, boli gastro-intestinale, carii

dentare, etc..

Malnutriţia în exces, pe lângă obezitatea pe care o determină (aceasta ajungând la procente de 40-

50% în unele regiuni), este asociată şi cu un mare număr de tulburări metabolice, din care cele mai

importante fiind ale metabolismelor lipidic şi glucidic, devenind astfel un important factor de risc în

bolile cardio-vasculare şi diabet. Obezitatea nu este numai rezultatul ingerării excesive de produse

alimentare, ci şi a unui dezechilibru cantitativ în urma consumului de produse rafinate, bogate în

compusi energetici, dar sărace în substanţe biologic active. Factorii alimentari care sunt asociaţi


statistic semnificativ sunt: grăsimile saturate, colesterolul, grăsimile totale, proteinele animale şi

caloriile totale.

În cazul diabetului corelările s-au făcut cu consumul de zahăr şi mai ales cu schimbarea raportului

între zahăr şi amidon în favoarea primului. În 50-60% din cazuri diabetul apare la persoane obeze

consumatoare de zahăr. De precizat că în România rata mortalităţii prin boli cardiovasculare

reprezintă 61% din numărul total de decese. La noi în ţară, potrivit unui studiu, 40% din populaţie

suferă de hipertensiune arterială, peste 50% dintre hipertensivi nu ştiu că suferă de această boală şi

nu au un tratament adecvat, 46% suferă de dislipidemie, 5% de diabet zaharat şi 14% au toleranţă

alterată la glucoză.

Morbiditatea specifică în relaţie cu nutriţia la grupele de vârstă

de 15-64 ani şi peste 64 ani, TOTAL 11 JUDEŢE, 2012(incidenţa la 100.000 locuitori)

533,81

1008,62

16,06

9,31

761,33

3131,34

323,18

254,68

2144,08

322,12

753,58

402,19

0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500

Anemie feriprivă

Diabet zaharat

Malnutriţie

Avitaminoza A

Obezitate

Hipertensiune arterială

Ateroscleroză

Ulcer gastric şi duodenal

Gastrită şi duodenită

Hepatite şi ciroze

Colecistită

Osteoporoză

Analiza morbidităţii specifice din cele 11 judeţe raportoare arată că HTA are cea mai mare

incidenţă de 3131 la 100000 de locuitori, urmată de gastrită şi duodenită, 2144 la 100 000 de

locuitori şi obezitate 761 la 100 000 de locuitori.

CONCLUZII

Principalele tare ale alimentaţiei subiecţilor inclusi în investigaţie au fost:

aportul mare de grăsimi totale şi proteine totale,

aportul insuficient de carbohidraţi şi de fibre alimentare (1/3 din necesar),

aportul insuficient de calciu, magneziu şi seleniu.

La lotul studiat s-a înregistrat un aport crescut cu aproape 10% de grăsimi totale faţă

de recomandări, care a fost dublat ca nocivitate de aportul scăzut de grăsimi

polinesaturate (30%) şi crescut de grăsimi saturate şi mononesaturate. În plus şi aportul

de colesterol la eşantionul studiat (atât la femei cât şi mai ales la bărbaţi) a fost

excedentar. În medie aportul de colesterol a fost de 640mg/zi la bărbaţi şi de

560mg/zi% la femei, dublu faţă de maximum tolerabil. Un alt neajuns major al dietei subiecţilor investigaţi cu repercursiuni asupra starii de

sănătate a fost consumul excedentar de sare care a avut o valoare aproape dublă faţă de

cea recomandată.

Studiind frecvenţele de consum am notat preferinţele subiecţilor pentru anumite produse

pe care le consumă mai des şi anume: carnea şi preparatele de carne, ouăle şi produsele

din lapte, pâinea şi zahărul, iar la polul opus pe cele pe care le consumă rar şi anume:

peştele, leguminoasele, fructele oleaginoase şi sucurile naturale.

Greşelile având la bază o alimentaţie nu hipercalorică ci predominant axată pe produse

animaliere, bogate în grăsimi, la care s-a asociat o lipsă a activităţii fizice, se transpun în


indicii antropometrici studiaţi, înregistrând procente crescute de supraponderali

46,4% şi de obezi 28,2% la bărbaţi, respectiv la femei 33,6% supraponderale şi

25,9% obeze.

Modificările în plus sau minus de aport, unele obiceiuril alimentare gresite, deficienţe ale

stilului de viaţă şi-au pus amprenta asupra parametrilor care caracterizează starea de

sănătate a populaţiei, atât antropometrici cât şi biochimici, înregistrându-se un procent

crescut de hipertensivi (peste 20%) şi de hiperglicemici (16%).

Consumul zilnic crescut de grăsimi şi proteine animale din raţia alimentară a avut efecte

asupra valorilor parametrilor biochimici ai subiecţilor, parametrii metabolismului

lipidic fiind la un sfert dintre subiecţi peste limitele normale. Nivelul colesterolului

sanguin total la subiecţii inclusi în investigaţie a fost crescut la 22,6% din subiecţi,

LDL-colesterol a fost crescut la 21,5% dintre subiecţi, HDL-colesterolul a fost

scăzut la 8,9% dintre subiecţi, nivelul lipidelor serice totale crescut a fost înregistrat

la 18,5% din totalul populaţiei în studiu, iar valorile trigliceridelor serice au

înregistrat valori crescute la 36,6% din totalul subiecţilor.

RECOMANDĂRI

Instituirea unei alimentaţii raţionale a individului care să atingă obligatoriu următoarele

obiective:

1. Asigurarea tuturor trofinelor necesare în cantităţi optime (proteine vegetale şi animale,

lipide vegetale şi animale, glucide complexe şi simple, vitamine, minerale, celuloza);

2. Asigurarea echilibrului şi proporţiei optime intrertrofine;

3. Realizarea unei concordante între nevoi şi aport;

4. Asigurarea unei bune stări de nutriţie, realizată prin cunoaşterea valorii nutritive a

produselor alimentare disponibile în vederea alcătuirii unei raţii complete şi echilibrate, a

influenţei proceselor tehnologice de preparare asupra alimentelor (distrugere, inactivare

etc), precum şi a gradului de utilizare digestivă a hranei ingerate;

5. Asigurarea unei alimentatii adecvate vârstei, activităţii profesionale, stării

fiziologice, ca şi în vederea creşterii rezistentei antiinfecţioase şi antitoxice a individului;

6. Alimentaţie diversificată, meniul zilnic alcătuit din alimente din toate cele şapte grupe

în cantităţi corespunzătoare;

7. Asigurarea variaţiei regimului alimentar, evitarea combinaţiilor neadecvate de

alimente, a folosirii aceluiasi aliment la doua mese în aceeasi zi şi a aceluiasi aliment de

doua ori la aceeasi masă, chiar dacă forma pregătirii diferă;

8. Prevenirea nocivităţii alimentelor şi evitarea consumării unui produs alimentar

insalubru, ceea ce presupune: cunoaşterea sursei agenţilor biologici şi chimici ce pot fi

vehiculaţi de alimentaţie, mijloacele de prevenire, respectarea riguroasă a condiţiilor

igienico-sanitare pe tot circuitul alimentelor;

9. Proprietăţile organoleptice ale alimentelor să corespundă deprinderilor

consumatorilor, produse salubre, mâncare variată, corect pregatită, care să determine şi să

menţină senzaţia de saţietate cel puţin 4-5 ore, realizând starea de confort;

10. Repartizarea raţionala a raţiei alimentare în cursul zilei; în cadrul ritmului de trei

mese pe zi, repartitia cantitativa va fi următoare: dimineaţa 30%, prânz 50%, seara 20%;

la ritmul de patru mese pe zi: dimineaţa 25%, gustarea 15%, prânz 35-40%, seara 15-

20%;

11. Asigurarea raţiei cu material fibros (efect enterokinetic) şi a unui volum

corespunzator fiecarei mese;

12. Respectarea condiţiilor fiziologice generale de alimentare: fixitatea orelor de masa,

asigurarea unei ambianţe adecvate, ordinea felurilor din meniu, temperatura potrivită a

alimentelor, acordarea unui timp suficient servirii mesei etc.


PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII ŞI PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR PRIN

ALIMENTATIE

ÎNCURAJAREA CONSUMULUI DE SARE IODATĂ Dr. Daniela Nuţă – CNMRMC

Iodul este un oligoelement necesar la functionarea normala a glandei tiroide, intervenind în sinteza

hormonilor tiroidieni (T4 tetraiodotironina şi T3 triiodotironina). Acesti hormoni au un rol "cheie"

în metabolismul celular, în procesul de crestere şi diferentiere a tuturor organelor şi în particular a

creierului. Etapa hotaratoare a dezvoltarii creierului la specia umana este reprezentata de viata fetala

şi primii 3 ani post-natali. Deficitul iodat în aceasta perioada critica produce alterari ireversibile în

dezvoltarea creierului, consecinta clinica fiind retardul mintal, cu forma extrema de manifestare

cretinismul tiriodian.

Inca din anul 1950 s-a demonstrat ca deficitul de iod reprezinta o problema de Sănătate Publică şi

în Romania, ca dealtfel în multe alte tari europene şi din lume. Din experienta tarilor din Europa de

Vest s-a dovedit ca sarea este cel mai comod şi mai eficient “vehicul” pentru aportul de iod în

organism, avand la baza mai multe considerente, şi anume:

- este consumata intr-o cantitate relativ uniforma în tot cursul anului;

- este folosita continuu în alimentatia omului;

- echipamentul şi tehnologia tratarii sarii cu iod sunt destul de simple;

- iodul nu modifica gustul, culoarea sau aroma sarii;

- costurile nu sunt foarte crescute

Controlul sarii iodate din anul 2013 s-a efectuat dupa o metodologie care prevede ca probele de

sare iodata se vor recolta trimestrial din depozite, unităţi comerciale, unităţi de ambalare, unităţi

de industrie de panificatie, unităţi de alimentatie Publică şi colectiva, cate 5 probe din fiecare tip

de unitate.

În anul 2013 au raportat rezultatele privind controlul sarii iodate 41 de judeţe şi Municipiul

Bucureşti, conform tabelului nr. 1: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistrita, Botosani, Brasov,

Braila, Municipiul Bucureşti, Buzău, Călăraşi, Caras-Severin, Cluj, Constanta, Covasna,

Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş,

Mehedinţi, Mureş, Neamt Olt, Prahova, Salaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş,

Tulcea, Vaslui, Valcea şi Vrancea.

În anul 2013 s-au raportat un numar de 2504 probe .

Sarea iodata analizata, recoltata din saline, reteaua de desfacere şi unităţi de alimentatie Publică şi

colectiva şi raportata în anul 2013 provine dupa cum urmeaza:

36,30 % import Ucraina, Belarus , Grecia ,Turcia,Austria, Italia, Belgia;

23,04 % de la Salina Ocna Dej;

16,7 % de la Salina Cacica;

15,09 % de la Salina Slanic Prahova;

7,19% de la Salina Tg. Ocna;

1,68 % de la Salina Ocna Mureş.

În procent de 92,17% probele de sare iodata provin din depozite, unităţi comerciale, unităţi de

ambalare, unităţi de industrie de panificatie, unităţi de alimentatie Publică şi colectiva, şi 7,83% din

probe direct din saline.

S-au raportat conditii de depozitare corespunzatoare la toate probele de sare iodata recoltate.

Probele de sare iodata recoltate sunt ambalate în cutii de carton sau pungi de polietilena (0,5 kg şi 1


kg) şi saci . În tabelul de mai jos se prezinta situatia probelor de sare iodata provenita din saline

(numar de probe analizate, continutul mediu de iod exprimat în mg KIO3/ kg, nr. de probe sub 42

mg KIO3/ kg, numar probe intre 42 – 67,2 mg KIO3/ kg, numar probe peste 67,2 mg KIO3/ kg).

Situatia probelor de sare iodata recoltate direct din Saline în 2013

Salina nr.

probe

Continutul

mediu de

KIO3/ KG

Probe sub 42

mg KIO3/ KG

Probe intre

42-67,2 mg

KIO3/ KG

Probe peste 67,2

mg KIO3/ KG

Slanic Prahova 8 62,69 - 25 3

Ocna Mureş 15 51,98 - 15 -

Ocna Dej 0 55,73 - 40 -

Cacica 81 59,7 - 77 4

Tg. Ocna 32 71,44 3 15 14

Total 196 60,62 3 172 21

Din analiza tabelului rezulta ca în cursul anului 2013 s-au analizat 196 probe de sare iodata

provenita direct de la salinele:

Tg.Ocna 32 probe (16,3%)

Ocna Mureş 15 probe (7,7%);

Cacica 81 probe (41,3%);

Ocna Dej 40 probe (20,4%);

Slanic Prahova 28 probe (14,3 %)

Continutul mediu în iodat de potasiu la probele de sare iodata provenite direct din saline este de

60,62 mg/kg, procentul probelor corespunzatoare (intre 42-67,2 mg/KIO3/kg) fiind de 87,8 % (172

probe), 1,5% (3 probe) sub 42 mg/KIO3/kg şi 10,7% (21 probe) peste 67,2 mg/KIO3/kg.

De mentionat ca sarea de la Ocna Mureş provine şi este iodata la Salina Cacica şi este numai

ambalata la Ocna Mureş.

În urmatorul tabel sunt prezentate rezultatele pe tara şi pentru fiecare salina privind variatia

continutului mediu de iod total şi procentul probelor corespunzatoare (42 – 67,2 mg KIO3/ kg),

procentul probelor cu un continut mediu de iod total sub 42 mg KIO3/kg şi peste 67,2 mg KIO3/ kg.

Situatia probelor de sare iodata recoltate din reteaua de desfacere, unităţi de

panificatie şi unităţi de alimentatie Publică şi colectiva

Salina

Continut

mediu în

iod mg

KIO3/ kg

Variatia

continutului

mediu de iod

mg KIO3/ kg

Probe

corespu

n-

zatoare

% probe

sub 42

mg

KIO3/ kg

% probe

peste

67,2 mg

KIO3/ kg

Impot 7 44,43 30,13-62,00 63,8 1,8 4,4

Slanic Prahova 4 43,05 33,27-57,05 48,8 42,9 8,3

Ocna Dej 515 44,53 28,00-49,26 9,1 28,4 2,5

Cacica 322 53,97 42,10-61,77 87,6 6,8 5,6

Targu Ocna 140 62,29 54,90-87,80 70 7,1 22,9

Ocna Mureş 27 55,92 88,9 - 11,1

Total 2225 46,90 30,13-87,80 67 27,05 5,95


CONCLUZII GENERALE

În anul 2013 au raportat rezultatele controlului sarii iodate toate judeţele din tara şi Municipiul

Bucureşti, cuprinzand un numar de 2504 de rezultate. Dintre acestea, judetul Caras Severin a

raportat rezultatele pentru numai 5 probe de sare iodata în decursul anului 2013, ceea ce nu a permis

interpretarea rezultatelor

Sarea iodata analizata şi raportata în anul 2013 provine astfel: 36,3 % probe sare import Ucraina,

Belarus, Grecia, Turcia, Austria, Italia, Belgia, 15,09 % de la Salina Slanic Prahova, 16,7 % de la

Salina Cacica , 23,04 % de la de la Salina Ocna Dej, 7,19 %.de la Salina Tg. Ocna şi 1,68 % de la

Salina Ocna Mureş.

Recoltarea probelor s-a facut în procent de 92,17% din depozite, unităţi comerciale, unităţi de

ambalare, unităţi de industrie de panificatie, unităţi de alimentatie Publică şi colectiva şi 7,83%

direct din saline.

Directiile de Sănătate Publică din judeţele Prahova, Alba, Bacău, Suceava şi Cluj au controlat

modul de iodare a sarii din salinele de pe teritoriul lor.

Se constata ca procentul de probe de sare iodata corespunzatoare conform HGR nr. 1904/2006 este

de 87,8% pentru probele provenite direct din saline şi de 67 % pentru probele de sare iodata

recoltate din depozite, unităţi comerciale, unităţi de ambalare, unităţi de industrie de panificatie,

unităţi de alimentatie Publică şi colectiva.

Recomandari

În urma rezultatelor obtinute, se impune în continuare monitorizarea nivelului de iod din sarea

iodata pentru consumul uman, cu atat mai mult cu cat numarul probelor de sare iodata sub limitele

normale a fost de 27,05% din totalul probelor analizate, exceptand salinele.

De asemenea se recomanda ca judeţele carea au analizat foarte putine probe în cursul anului 2013

(5-15 probe) sa respecte metodología în ceea ce priveste indicatorii fizici pentru a se putea face o

interpretare corecta a rezultatelor

Trebuie precizat, de asemenea ca aproape toate tarile europene practica iodarea universala a sarii în

vederea eliminarilor tulburarilor prin deficit de iod şi a distrofiei endemice tireopate.

Aceasta recomandare este sustinuta şi prin unul din obiectivele din cadrul Proiectului noului Plan de

Alimentatie şi Nutritie pentru Europa 2014-2020, dupa cum urmeaza: “monitorizarea ingestiei de

sare şi a iodarii sarii este necesara la nivelul fiecarei tari”, astfel ca iodarea poate fi ajustata

suplimentar în functie de ingestia de sare observata în randul populaţiei.


EVALUAREA CAZURILOR DE TOXIINFECTII ALIMENTARE Dr. Rodica Ferezan

Scopul supravegherii TIA este reprezentat de protejarea SĂNĂTĂŢII populaţiei şi prevenirea

imbolnavirilor asociate factorilor de risc alimentari , prin cunoasterea incidentei şi caracteristicilor

focarelor TIA din Romania şi prin recomandarea masurilor de prevenire şi control în timp real în

focarul TIA.

Din analiza fiselor de raportare primite pana în prezent la Institutul National de Sănătate Publică ,

CRSP- Bucureşti , Compartimentul de Igiena Alimentatiei şi Nutritiei, în anul 2013 au fost

inregistrate pe teritoriul Romaniei un numar de 85 de focare TIA. În aceste focare TIA a fost

inregistrat un numar de 3990 consumatori cu risc, dintre care au prezentat simptomatologia 809

bolnavi . Din numarul total de bolnavi au fost raportati 599 internati în spitalele de specialitate . Nu

s-au raportat decese în fisele TIA analizate .

Din punct de vedere al repartitiei pe medii a izbucnirilor TIA, fisele ne indica în anul 2013

urmatoarea situatie:

- 47 de focare TIA în mediul urban, reprezentand 55,29 % din totalul focarelor TIA ;

- 38 de focare TIA în mediul rural , reprezentand 44,71 % din totalul focarelor TIA.

În ceea ce priveste repartitia pe luni a focarelor TIA, în anul 2013 s-a raportat un

maxim de izbucniri în luna august – 15 focare TIA , urmat de luna septembrie – 13

focare ; în luna iulie s-au raportat 12 focare TIA , în mai şi iunie – cate 11 focare TIA, în

luna octombrie – 7 focare, în noiembrie - 5 focare TIA , aprilie şi decembrie cate 4

focare TIA , în martie 2 focare TIA , iar în februarie – 1 focar TIA .

Repartitia focarelor TIA / luni evidentiaza un maxim de izbucniri în lunile calde (trimestrul III -

iulie, august, septembrie ) respectiv 47,06% din totalul focarelor TIA din 2013, cu virf de incidenta

în luna august (37,5% din totalul focarelor din trimestrul III).

Alimentele incriminate în aparitia izbucnirilor TIA în anul 2013 , sunt

reprezentate de urmatoarele grupe:

1- lapte şi preparate din lapte;

2- carne de pasare şi preparate din pasare;

3- carne de porc şi preparatele din porc;

4- carne de vaca şi preparate din vaca;

5- carne de oaie, capra şi preparate ;

6- peste şi preparate;

7- oua ;

8- prajituri;

9- mancarea gatita de tip familial;

10- alimentatie fast-food ;

11- fructe ;

12- aliment necunoscut .

În functie de frecventa maxima cu care au aparut alimentele contaminate în izbucnirile focarelor

TIA din 2013 , se remarca urmatoarea situatie:

- laptele şi preparatele din lapte (lapte de baut, fidea cu lapte , iaurt, smantana, cascaval,

cascaval pane, cas de oaie, cas de vaca, branza, telemea de vaca , telemea de oaie, pasta de branza

) au declansat izbucnirile TIA în 31,76 % dintre focarele TIA.


În cele 27 de focare TIA determinate de consumul de lapte şi preparate din lapte enumerate mai sus

au fost identificati germeni din genul Staphylococcus (Aureus) depistat în 13 focare şi Escherichia

Coli depistat în 1 focar .

În 13 focare TIA nu au fost identificati germenii etiologici (48,15%).

- ouale şi salatele cu ou(oua ochiuri, omleta, crema de oua, sosuri cu ou, salata beuf cu

maioneza de ou , salata orientala cu ou, placinta cu ou de rata) au declansat izbucnirea TIA în

25,88% dintre focarele TIA.

În cele 22 focare TIA determinate de consumul de oua şi preparate cu ou au fost identificati

germeni din genul Salmonella( Enteritidis, Gallinarum) depistat în 17 focare. În 5 focare TIA

agentul etiologic a ramas necunoscut( 22,73%).

- consumul de prajituri ( tort, inghetata falsa, prajitura cremes, prajitura cu vanilie şi frisca,

prajitura tiramisu, cremsnit ) a dus la aparitia a 8,24% dintre focarele TIA .

În toate cele 7 focare TIA determinate de consumul de prajituri au fost identificati germeni din

genul Salmonella( Enteritidis, Typhimurium) .

- carnea de pasare şi preparatele din pasare ( pui prajit, piept de pui, ficatei de pui, tocanita

din pipote de pui, tocanita din carne de pasare de la tomberonul de gunoi!) au dus la izbucnirea a


În cele 6 focare TIA determinate de consumul de carne de pasare şi preparate din pasare, au fost

identificati germeni din genul Salmonella ( Enteritidis) în 2 focare , iar în 4 focare TIA agentul

etiologic a ramas necunoscut(66,67%).

- alimentatia fast - food ( pizza cu salam, cascaval şi ciuperci, pizza quatro stagioni, pizza cu

sunca şi ciuperci, pizza rustica, shaorma, happy meal mc puisor) a dus la aparitia a 7,06% dintre

focarele TIA.

În cele 6 focare TIA agentul etiologic a ramas necunoscut(100%)

- consumul de carne de porc şi preparatele din porc ( salam italian rustic, cremwursti, Kaizer,

carnati proaspeti, carnati afumati , mici, carne de porc prajita) care au determinat aparitia a 5,88 %

dintre focarele TIA.

În cele 5 focare TIA declansate de consumul de carne de porc şi preparate au fost identificati

germeni din genul Escherichia Coli depistat în 1 focar TIA, germeni asociati(2 sau mai multe

bacterii) depistati în 1 focar , iar în 3 focare TIA agentul etiologic a ramas necunoscut ( 60%).

- mancarea gatita (ciorba, pilaf, tocana, papricas, meniu de nunta-toate felurile de la

restaurant, meniu de praznic-toate felurile de la pomana) de tip familial a determinat aparitia a


În cele 5 focare TIA declansate de consumul de mancare gatita tip familial au fost identificati

germeni din genul Salmonella( Enteritidis) depistat în 1 focar TIA şi în restul de 4 focare TIA

agentul etiologic a ramas necunoscut(80%).

- pestele şi preparatele ( peste afumat, peste pane) au determinat izbucnirea a 2,35%dintre

focarele TIA.

În cele 2 focare TIA declansate de consumul de peste, au fost identificati germeni din genul

Clostridium Botulinum depistat în 1 focar TIA ; 1 focar TIA s-a produs prin ingerarea alimentului


contaminat la un restaurant din Turcia, boala s-a declansat la venirea la Oradea a consumatorilor, iar

agentul etiologic a ramas necunoscut(50%).

- consumul de carne de oaie , capra şi preparate( carne de ied prajita, pastrama de oaie) au dus

la izbucnirea a 2,35% dintre focarele TIA.

În cele 2 focare TIA determinate de consumul de carne de oaie şi capra , au fost identificati germeni

din genul Salmonella în 1 focar TIA , în 1 focar TIA agentul etiologic a ramas necunoscut(50%).

- 1 focar TIA ( 1,18%) a fost raportat ca fiind determinat de consumul de carne de vita şi

preparate din carne de vita; nu s-au izolat germeni patogeni în focarul în care s-au inregistrat 220

consumatori cu risc.

- 1 focar TIA ( 1,18%) a fost raportat ca fiind determinat de consumul de fructe (pepene rosu);

nu s-au izolat germeni patogeni în focar .

- alimentul contaminat a ramas necunoscut în 1 focar TIA( în care s-au inregistrat 74 de

consumatori cu risc!) , reprezentand 1,18% din totalul focarelor TIA; de asemenea germenii care au

contaminat alimentele nu au fost depistati.

Agentii patogeni implicati în contaminarea alimentelor de mai sus care au declansat aparitia

focarelor TIA în anul 2013 sunt reprezentati de genurile : Staphylococcus Sp ( Aureus) , Salmonella

Sp ( Enteritidis, Typhimurium, Gallinarum), Escherichia Coli, asocierea de doi sau mai multi

germeni, şi Clostridium Botulinum.

Factorii favorizanti au fost constituiti în majoritatea focarelor de pastrarea prealabila neadecvata a

alimentelor, folosirea alimentelor nesigure ca provenienta, existenta persoanelor contaminate (

bolnave sau purtatoare de germeni).

Izolarea germenilor patogeni incriminati în contaminarea alimentelor ce au dus la aparitia focarelor

TIA raportate în anul 2013 a fost efectuata prin izolare din alimentul contaminat, de la bolnav (

coprocultura ), de la personalul care manipuleaza alimentele.

EVALUAREA UNOR FACTORI DE RISC DIN ALIMENTE ( BIOLOGICI, CHIMICI )

ALIMENTELE CU DESTINAŢIE NUTRIŢIONALĂ SPECIALĂ Dr. Mariana Vlad – CRSP Cluj

Monitorizarea oficială, eficientă a alimentelor cu destinaţie nutriţională specială are ca scop să

definească conformitatea/neconformitatea produselor cu prevederile art.1 alin (2) şi informaţiile

prevăzute la art.5 alin.(3) lit. a) din Ord. MSF 387/2002 cu modificările şi completările ulterioare în

vederea protejării consumatorilor de eventualele riscuri pentru sănătate.

În anul 2013 s-au monitorizat:

1. Preparatele pentru sugari şi pentru copii până la vârsta de 1 an

Formule de început (formule de iniţiere) – denumite anterior „adaptate” şi având

destinaţia de a acoperi toate necesităţile nutritive ale noului-născut în primele 4-6 luni de

viaţă;

Formule de continuare – numite şi „de înţărcare”care se administrează după primele 4-

6 luni, în continuarea formulelor de început.

2. Produsele alimentare pe bază de cereale prelucrate şi alimentele pentru sugari şi copii

de vârstă mică


3. Alimentele dietetice pentru scopuri medicale speciale

Tipurile de alimente cu destinaţie specială analizate în

cursul anului 2013 (N = 126)

LAPTE

- Formule de început

şi de continuare

50%

Alimente pe bază de

CEREALE prelucrate pentru

sugari şi copii de

vârstă mică

24%

ALIMENTE pentru

sugari şi copii de

vârstă mică

22%

Alimente dietetice

pentru

SCOPURI

MEDICALE

speciale

4%

S-au analizat :

- nitraţii;

- metale grele: Pb, Cd, Al, şi Sn ;

- reziduurile de pesticide;

- parametrilor microbiologici- Listeria monocytogenes şi Salmonella spp. pentru toate

categoriile de alimente cu destinaţie nutriţională specială , Enterobacter sakazakii pentru

formulele de început deshidratate şi pentru produsele alimentare dietetice pentru scopuri

medicale speciale destinate sugarilor sub şase luni.

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de NITRAŢI

în alimente cu destinaţie nutriţională specială (N = 87)

9,14

25,29

2,92

13,87

18,86

0

5

10

15

20

25

30

Muntenia Moldova Transilvania Banat TOTAL

mg

/kg

Toate cele 87 probe analizate din punctul de vedere al concentraţiei de nitraţi, au avut valori ale

concentraţiei nitraţilor cu mult sub limita maximă admisă de 200 mg NO3/kg (Regulamentul CE nr.

1881/2006), având o valoare medie de 13,87 mg NO3/kg.

La cele 26 de produse prelevate şi supuse analizei de către DSP-urile judeţene din regiunea

Transilvania, valoarea medie a nitraţilor a fost de 18,86 mg NO3/kg, cu valori cuprinse între sld. şi

78,89 mg NO3/kg.

Media concentraţiei nitraţilor pentru cele 11 de produse prelevate din arealul Moldova a fost de

25,29 mg NO3/kg, cu valori cuprinse între 3,80 şi 59,70 mg NO3/kg.


Valorile înregistrate în probele prelevate din regiunea Banat s-au înscris între 1,48 şi 4,86 mg

NO3/kg, cu o valoare medie de 2,92 mg NO3/kg.

Media valorilor nitraţilor din probele prelevate din Muntenia a fost de 9,14 mg NO3/kg, cu valori

cuprinse între sld şi 38,90 mg NO3/kg.

Tipurile de alimente cu destinaţie specială analizate

pentru concentraţiile de Pb şi Cd (N = 104)Alimente dietetice

pentru

SCOPURI

MEDICALE

speciale

2%

Alimente pe bază de

CEREALE prelucrate pentru

sugari şi copii

de vârstă mică

21%

ALIMENTE

pentru sugari şi

copii de vârstă

mică

23%

LAPTE

- Formule de

început şi de

continuare

54%

Din totalul de 104 de probe de alimente cu destinaţie nutriţională specială s-au analizat şi raportat

concentraţiile de plumb şi cadmiu pentru 52% formule de început şi de continuare, 24% alimente pe

bază de cereale prelucrate, 22% alimente pentru sugari şi copii de vârstă mică şi 2% alimente

dietetice pentru scopuri medicale speciale.

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de Pb şi Cdîn alimente cu destinaţie nutriţională specială (N = 104)

0,0068

0,0054

0,0041

0,0056

0,0000

0,0018

0,0028

0,00003

0,00350,0031

0,0000

0,0020

0,0040

0,0060

0,0080


mg

/kg Pb

Cd

- limita de detecţie pentru Pb 1 ppb; pentru Cd 0,2 ppb

Valoarea medie pe ţară a concentraţiei de plumb din cele 104 de probe analizate a fost de

0,0054mg/kg. De menţionat că valorile determinate s-au situat între sld şi 0,0189mg/kg.

Toate probele supuse analizei privind concentraţia plumbului s-au situat sub limita maxima

admisibilă, ele fiind conforme (Anexa nr. I din Regulamentul nr. 1881/2006 al CE din 19

decembrie 2006).

Pentru cadmiu toate probele supuse analizei s-au situat sub limita maximă admisibilă, ele fiind

conforme (Anexa nr. I din Regulamentul CE nr. 1881/2006 din 19 decembrie 2006).


Valoarea medie a nivelului de staniu din cele 104 de probe analizate a fost de 0,013 mg/kg, cu

valori cuprinse între sld. şi 0,22 mg/kg.

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de Snîn alimente cu destinaţie nutriţională specială (N = 104)

0,013

0,000

0,027

0,0000,0000,000

0,010

0,020

0,030

0,040


mg

/kg

Toate valorile de Sn determinate se situează cu mult sub LMA de 50mg/kg.

Determinarea aluminiului din cele 104 de produse încadrate în alimentele cu destinaţie nutriţională

specială indică o valoare medie a Al de 0,0459mg/kg, cu valori cuprinse între sld şi 0,6119mg/kg.

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de Alîn alimente cu destinaţie nutriţională specială (N = 104)

0,0500,046

0,0004

0,041

0,069

0,000

0,020

0,040

0,060

0,080


mg

/kg

Concluzii

Evaluarea riscului chimic, a siguranţei alimentelor cu destinaţie nutriţională specială, a permis

evidenţierea conformităţii acestor produse alimentare cu normele şi reglementările din domeniu

privind contaminanţii/reziduurile.

Monitorizarea contaminanţilor/reziduurilor este o parte importantă a strategiei de reducere a riscului

prezenţei substanţelor nedorite în alimente, motiv pentru care se impune continuarea ei.

Studiul arată că operatorii de alimente pot reduce nivelurile de metale grele din produse pe baza

auto/verificării şi printr-o mai bună selecţie a materiilor prime.


Monitorizarea acestui grup de alimente s-a dovedit utilă în special la identificarea problemelor

potenţiale ridicate de prezenţa contaminanţilor/reziduurilor, iar pe baza rezultatelor acestora se pot

planifica măsurile necesare.

Siguranţa alimentelor cu destinaţie nutriţională specială trebuie să constituie o responsabilitate a

tuturor celor implicaţi în domeniul alimentar, de la profesionişti la consumatori cu scopul de a

asigura protecţia acestui grup populaţional cu nevoi speciale.

Reziduurile de pesticide

Analiza ADNS pentru pesticide a fost făcută utilizând metode de analiză standardizate.

Pentru asigurarea calităţii rezultatelor au fost folosite următoarele etaloane: Organochlorine

Pesticide Mix AB (Restek), Pesticide Mix 154; Mix 155; Mix 168; (Dr. Ehrenstorfer). Pesticide

MIX 1 (10C) standard solution, Pesticide MIX 2 (5C) standard solution, QuECHERS Internal

Standard Mixture, Chlorpyriphos methyl solution, Chlorothalonil solution Pestanal, Bifenthrin

solution Pestanal.

Limite admise:

(1) Alimentele pe bază de cereale prelucrate şi alimentele pentru copii nu trebuie să

conţină nici o substanţă în cantităţi ce ar putea pune în pericol sănătatea sugarilor şi a

copiilor de vârstă mică.

(2) Alimentele pe bază de cereale prelucrate şi alimentele pentru copii nu trebuie să

conţină reziduuri de pesticide individuale în concentraţii care depăşesc 0,01 mg/kg.

Aceste concentraţii se aplică alimentelor pe bază de cereale prelucrate şi alimentelor

pentru copii gata pentru consum sau reconstituite conform instrucţiunilor fabricantului.

Rezultate În anul 2013 au fost analizate 43 probe. În vederea actualizării bazei de date, care a fost realizată

pentru programele de monitorizare din anii anteriori, produsele analizate pentru reziduuri de

pesticide în anul 2013 sunt prezentate în tabelul 2.

Compusii analizaţi:

În cursul anului 2013 au fost analizaţi un număr de 92 de compusi (25 pesticide organoclorurate şi

67 pesticide organofosforice) conform tabelului de mai jos:

Conţinutul de reziduuri de pesticide analizate în cele 43 probe s-au încadrat în limitele maxime

admise de legislaţia în vigoare în Romania şi Comunitatea Europeană (CMA = 0,01mg/kg).

Pesticidele care au fost detectate în produsele luate în studiu şi pentru care au fost înregistrate valori

(minime şi maxime) peste limita de detecţie, dar sub CMA sunt prezentate în tabelele de mai jos.

Pesticide organoclorurate

Pesticide organoclorurate pentru care

valorile obţinute s-au situat sub

nivelul CMA şi peste limita de

detecţie a metodei

Valori obţinute

exprimate în mg/kg

Minimă Maximă

4,4’ – DDD 0,001 0,008

Beta HCH 0,001 0,002

4,4’ – DDE 0,0005 0,006

Endosulfan I 0,0003 0,006

Endosulfan II 0,001 0,006

Quintozen 0,001 0,009

4,4’ – DDT <0,00002 0,001


Pesticide organofosforice

Pesticide organofosforice

pentru care valorile obţinute

s-au situat sub nivelul CMA

şi peste limita de detecţie a

metodei

Valori obţinute

exprimată în mg/kg

Minimă Maximă

Phenthoate <0,00002 0,004

Phorate <0,00002 0,002

Diazinon 0,0012 0,0016

Parametri microbiologici

În cadrul monitorizării calităţii alimentelor cu destinaţie nutriţională specială, în anul 2013, au fost

analizate bacteriologic 75 de probe, din care 57,33% preparate pentru sugari, formule de început

deshidratate (43 de probe) şi 42,67% alimente dietetice pentru scopuri medicale speciale (32 de

probe); în urma încadrării produselor analizate în conformitate cu definiţiile categoriilor de ADNS

cuprinse în programul de monitorizare, au fost excluse 20 de probe.

Au fost evaluate criteriile de siguranţă a produselor alimentare (conform Regulamentului (CE) nr.

2073/2005, cu modificările aduse de Regulamentul (CE) nr. 1441 din 2007): Listeria

monocytogenes, Enterobacter (Cronobacter) sakazakii şi Salmonella spp. pentru formulele de

început şi pentru produsele alimentare dietetice deshidratate pentru scopuri medicale speciale

destinate sugarilor şi copiilor mici .

Evoluţia numărului de probe de ADNS - uri analizate în cadrul programului de “Evaluarea riscului

chimic şi bacteriologic al alimentelor cu destinaţie nutriţională specială” în perioada 2010-2013

este prezentată în Figura de mai jos Pe parcursul derulării programului de monitorizare a ADNS-

urilor, numărul de probe luate în lucru pentru contaminarea bacteriologică a urmat o curbă

descendentă ca o consecinţă a constatării că toate probele analizate au fost corespunzătoare cu

legislaţia în vigoare .

Evoluţia numărului de probe de ADNS analizate bacteriologic în perioada 2010-2013

Toate categoriile de ADNS luate în studiu au fost conforme pentru caracteristicile bacteriologice

prevăzute de metodologie şi de legislaţia în vigoare


MONITORIZAREA CALITĂŢII SUPLIMENTELOR ALIMENTARE Dr. Gabriela Gârban – CRSP Timişoara

Situaţia privind unităţile de profil suplimente alimentare identificate şi luate în studiu în 2013 sunt

redate în tabelul de mai jos.

Au fost identificate un număr de 1654 unităţi dintre care 46 (3%) de producţie, 1514 (91%) de

distribuţie, 94 (6%) de import / depozit

Din totalul de 1654 unităţi identificate un număr de 290 (18%) au fost luate în studiu. Numeric şi

procentual, tipurile de unităţi luate în studiu s-au repartizat astfel : 21 (7%) de producţie, 244

(84%) de distribuţie şi 25 (9%) de import / depozit.

Catalogarea suplimentelor alimentare .

Pe baza ingredientelor, denumirii produsului şi producătorului au fost identificate un număr de 1085

tipuri de suplimente alimentare. Se menţionează că numărul suplimentelor alimentare catalogate a

fost mai mare, adică 2022, număr din care, la centralizarea datelor, au fost eliminate dublurile şi

triplurile sosite din judeţe.


Din datele obţinute la catalogarea suplimentelor alimentare reiese că din 1085 de produse 325 sunt

destinate copiilor, 89 gravidelor, 533 sportivilor şi 138 la categoria altele

Detalii privind provenienţa acestora şi categoria de consumatori se redau în tabelul urmator.

Repartiţia suplimentelor alimentare în funcţie de consumatori şi provenienţă

Nr.

Crt Origine

Suplimente

alimentare

destinate

copiilor

Suplimente

alimentare

destinate

gravidelor

Suplimente

alimentare

destinate

sportivilor

Alte

suplimente

alimentare

Total

1 Producţie

autohtonă 171 39 151 70 431

2 Import 154 50 382 68 654

Total 325 89 533 138 1085


Au fost identificate 325 produsele pentru copii din care 235 conţin aditivi

Toate probele de suplimente alimentare prelevate au fost analizate. Au fost planificate pentru

analize un număr de 164 probe. Întrucât unele judeţe au trimis mai multe probe numărul planificat a

fost depăsit cu 12 probe.

Detalii privind suplimentele alimentare primite de la DSP-uri cu precizarea denumirii produsului,

provenienţei precum şi rezultatele analizelor sunt redate în tabelul de mai jos.

Din datele menţionate reiese că nu există depăsiri ale valorilor maxime admise pentru Pb şi Cd în

suplimente alimentare.

Se menţionează că probele de suplimente alimentare prelevate pentru determinarea concentraţiei de

Pb şi Cd din compoziţie au provenit din producţia autohtonă, din import State membre UE precum

şi din ţări terţe. Repartiţia numerică şi procentuală sunt prezentate cu detalii în Graficul urmator.


Apele minerale naturale imbuteliate.

În scopul protejari sănătăţii publice faţă de consumul de apă minerală naturală îmbuteliata în

România s-au monitorizat unii factori de risc din apele minerale naturale privind concentraţiile

elementelor componente ale apelor imbuteliate , condiţiile de utilizare a aerului îmbogăţit cu ozon

pentru tratarea apelor minerale naturale, informaţiile privind tratamentele apelor minerale naturale,

determinarea absenţei contaminării, verificarea caracteristicilor microbiologice ale apelor minerale

naturale.

Sursele de apă minerală naturală

Conform OAP 4/2013 în România sunt recunoscute oficial 61 de sortimente de apă minerală

naturală, îmbuteliate din 64 surse, faţă de lista din 2012, aprobată prin OAP 5/2012, în care sunt

recunoscute 59 de sortimente, îmbuteliate din 62 de surse.

Din cele 62 de surse sunt exploatate 45 de surse de AMN şi s-au recoltat probe de apă şi au fost

trimise pentru analiză ape din 44 de surse .

Unităţile de imbuteliere apă minerală naturală

DSP judeţene au raportat existenţa a 30 de unităţi de imbuteliere AMN, situate în 16 judeţe.


APELE MINERALE NATURALE ÎMBUTELIATE DE LA SURSA Dr. Klara Jeszensky – CRSP Tg. Mureş

Parametri indicatori de puritate:

Amoniul –Valori de peste CMA de 0,5 mg/l s-a înregistrat la unele dintre surse dar in

toate cazurile s-a demonstrate originea endogena a acestuia.

Parametri indicatori microbiologici:

Determinarea numărului total de germeni la 22oC (la 72 h): valoarea admisă conform HG

1020/2005 este de 20 UFC/ml, depăsiri ale limitei admise s-au constatat la 4 surse (1,30 %);

Determinarea numărului total de germeni la 37oC (la 24 h): valoarea admisă conform HG

1020/2005 este de 5 UFC/ml, depăsiri ale limitei admise s-au observat la 4 surse (1,63 %);

Determinarea numărului de Escherichia Coli: valoarea admisă conform HG 1020/2005:

absent/250 ml, depăsiri ale limitei admise s-a constatat la 2 surse (0,65 %);

Determinarea numărului de bacterii coliforme: valoarea admisă conform HG 1020/2005:

absent/250 ml, depăsiri ale limitei admise s-au observat la 4 surse (1,30 %);

Determinarea numărului de enterococi intestinali: valoarea admisă conform HG 1020/2005:

absent/250 ml, depăsiri ale limitei admise s-a constatat la 1 sursă (0,33 %);

44 44 4442

0

4 5 42 1

4444

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

Amoniu NTG 22°C NTG 37°C B.coliforme E.coli Enterococi

Nr. probe analizate

Nr. probe neconforme

Numărul probelor analizate şi neconforme din surse

Sortimente

Prelevarea probelor de AMN din sortimente

În anul 2013 în România s-au îmbutliat 73 variante de sortimente. Conform Metodologiei de lucru a

fost prevăzută determinarea a 12 de parametri din toate cele 73 de variante sortimente îmbuteliate,

în total 876 analize de laborator. Conform datelor centralizate s-au efectuat 792 analize, deci 90,41

% din analizele prevăzute.

Rezultatele monitorizării calităţii apelor minerale naturale din sortimente

1. Parametri indicatori ai căror limite maxime dacă sunt depăsite, poate constitui un

factor de risc pentru sănătatea publică:

Nitraţi - CMA conform HG 1020/2005 este de 50 mg/l, depăsiri ale CMA nu s-au

constatat;


Nitriţi - conform HG 1020/2005 CMA în apele minerale naturale la sursă este de

0,1 mg/l, depăsiri ale CMA nu s-au constatat;

Cadmiu – CMA conform HG 1020/2005 este de 0,003 mg/l, depăsire al CMA nu

s-a observat;

Crom - CMA conform HG 1020/2005 este de 0,05 mg/l, depăsiri ale CMA nu s-au

constatat;

Plumb - CMA conform HG 1020/2005 este de 0,5 mg/l, depăsiri ale CMA nu s-au

constatat;

Mangan - CMA conform HG 1020/2005 este de 1,0 mg/l, depăsiri ale CMA a fost

raportat la 1 sortiment (0,13 %):

2. Parametri indicatori de contaminare microbiologică:

Determinarea numărului de Escherichia coli şi bacterii coliforme: nu s-au

constatat depăsiri ale valorilor limită admise (Absent);

Determinarea numărului de enterococi intestinali: nu s-au constatat depăsiri ale

valorilor limită admise (Absent);

Determinarea numărului de Pseudomonas aeruginosa: nu s-au constatat

depăsiri ale valorilor limită admise (Absent).

3. Parametri indicatori de contaminare radiologică

Contaminarea radiologică a apelor minerale naturale îmbuteliate a fost monitorizată prin

activitatea α- şi β-globală. Valorile de referinţă de sunt de 0,1 Bq/l pentru activitatea α-

globală, respectiv 1 Bq/l pentru activitatea β-globală.

66 66 66 66 66 66 66 66 66 66 66 66

0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 2

0

10

20

30

40

50

60

70

Nitra

ţi

Nitriţi

Cadm

iu

Mangan

Cro

m

Plu

mb

B.c

olifo

rme

E.c

oli

Ente

rococi

Pseudom

onas

Activitate

a α

-

glo

bală

Activitate

a β

-

glo

bală

Nr. probe

analizate

Nr. probe

neconforme

Numărul probelor analizate şi neconforme din sortimente

CONCLUZII

În urma catagrafierii surselor, sortimentelor şi producătorilor de apă minerală naturală din România

şi a monitorizării calităţii apelor minerale naturale îmbuteliate am ajuns la următoarele concluzii:

– În România pe baza OAP 4/2013 sunt recunoscute 61 de sortimente de apă minerală

naturală, îmbuteliate din 64 de surse, localizate în 17 judeţe;


– În cursul anului 2013 au fost exploatate 45 de surse de apă minerală naturală, restul

fiind neexploatate sau în conservare;

– În cadrul sintezei au fost monitorizate 44 de surse de AMN (97,78 % din totalul

surselor exploatate în 2013) şi 66 variante de sortimente (90,41 % din variantele de

sortimentele îmbuteliate);

– Conform Metodologiei de lucru s-a prevăzut efectuarea a 7 de parametri indicatori

din toate cele 45 de surse (în total 315 analize) şi 12 de parametri din cele 73 de variante

de sortimente îmbuteliate (876 analize);

– Au fost efectuate 306 de analize din surse (97,14 % din analizele prevăzute) şi 792

analize din sortimente (90,41 % din analizele prevăzute în metodologia de lucru);

– Din sursele controlate 16 analize (5,23 %) din 306 au depăsit CMA, respectiv

limitele admise, conform HG 1020/2005;

– Parametrii indicatori la care s-au constatat valori depăsite ale valorilor admise de

lege: determinarea numărului total de germeni la 22°C (4 surse), determinarea numărului

total de germeni la 37°C (5 surse), determinarea numărului de Escherichia coli (2 surse)

şi bacterii coliforme (4 surse), determinarea numărului de enterococi intestinali (1 sursă);

– Din variantele de sortimentele de AMN examinate 3 analize (0,38 %) din 792 au

depăsit CMA, conform HG 1020/2005;

– Parametrii indicatori la care s-au constatat valori depăsite: mangan (1 sortiment),

determinarea activităţii β-globale (2 sortimente);

Monitorizarea neconformităţilor constatate în anul 2013

Neconformităţile constatate în cursul anului 2013 au fost rezolvate, atât la surse de apă minerală

naturală, cât şi la sortimentele îmbuteliate. Producătorii de apă minerală au luat măsurile necesare în

vederea remedierii neconformităţilor, acţiuni monitorizate de DSP-urile judeţene:

Surse:

Neconformităţile constatate la parametrii de contaminare microbiologică au fost rezolvate imediat

de către producători prin efectuarea unor lucrări de drenare –clorinare ale apelor superficiale,

spălarea cu presiune a conductei de aducţiune şi igienizarea instalaţiilor de îmbuteliere, iar ulterior

cu ocazia monitorizării parametrului neconform prin controale periodice, nu s-au mai înregistrat

neconformităţi;


ADITIVII ALIMENTARI Antonia Orban – CRSP Tg. Mureş

Scopul sintezei a fost determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 220-228 Dioxid

de sulf – Sulfiţi” în diferite categorii alimentare intens consumat de către populaţie (gemuri, sucuri

de fructe) - prin efectuarea unui control de calitate în vederea depistării depăsirii nivelelor maxime

admise sau a folosirii ilegale a grupului de aditivi alimentari mai sus amintiţi în procesarea

următoarelor categorii de alimente: - gemuri, jeleuri, alte paste tartinabile similare din fructe sau

legume; - sucuri de fructe, băuturi aromatizate care conţin suc de fructe şi determinarea cantitativă a

coloranţilor sintetici din băuturi nealcoolice şi alcoolice – prin monitorizarea băuturilor alcoolice

(lichioruri, whisky, băuturi pe bază de vin - vermuturi) şi nealcoolice (concentrate, răcoritoare,

energizante)puse pe piaţa internă.

Rezultate

Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 220-228 Dioxid de sulf –

Sulfiţi” în diferite categorii alimentare intens consumat de către populaţie (gemuri, sucuri

de fructe

Au trimis raportări 38 DSPJ (90,47%). 22 DSP Judeţene au raportat în totalitate 31 operatori

economici, de la care au recoltat şi au trimis pentru analiză 80 probe, reprezentând toate categoriile

de alimente solicitate, într-un procent reprezentat în Tabelul de mai jos.

Numărul, procentajul şi categoria de alimente din care fac parte probele analizate

Nr. cat. Denumirea categoriei de alimente Nr. probe Procentaj

04.2.5. Gemuri, jeleuri, marmelade şi alte produse

similare.

45 56,25 %

04.2.5.1. Gemuri extra şi jeleu extra, astfel cum sunt

definite în Directiva 2001/112/CE.

36 45%

04.2.5.2. Gemuri, jeleuri, marmelade şi piure de

castane îndulcit, astfel cum sunt definite în

Directiva 2001/113/CE.

4 5%

04.2.5.3. Alte paste tartinabile similare din fructe sau

legume.

5 6,25%

14.1.2. Sucuri de fructe, astfel cum sunt definite în

Directiva 2001/112/CE, şi sucuri de

legume.

18 22,5%

14.1.3. Nectaruri de fructe, astfel cum sunt

definite în Directiva 2001/112/CE, şi

nectaruri de legume şi alte produse

similare.

2 2,5%

14.1.4. Băuturi aromatizate – produse prin

transfer din concentrate în băuturi

nealcoolice aromatizate conţinand suc de

fructe; concentrate pe bază de suc de

fructe sau fructe zdrobite.

15 18,75%

Total 80 100%

Din declaraţia producătorilor privind aditivii alimentari folosiţi: un singur producător a declarat că

utilizează aditivul metabisulfit de sodiu în procesarea produsului (vinete coapte).


Prin determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari E220-E228 (Dioxid de sulf – sulfiţi)

efectuate din cele 80 de probe recoltate , 26 probe (32,5%) au fost neconforme.

Din cele 26 probe neconforme:

- 13 probe (50%) aparţin categoriei de Gemuri extra şi jeleu extra (04.2.5.1.);

- 11 probe (42,30%) aparţin categoriei de Sucuri de fructe(14.1.2.);

- 1 probă (3,84%) - Gemuri, jeleuri, marmelade (simple) (04.2.5.2.);

- 1 probă (3,84%) - Băuturi aromatizate – produse prin transfer din concentrate în băuturi

nealcoolice aromatizate conţinând suc de fructe; sau concentrate pe bază de suc de fructe sau

fructe zdrobite (14.1.4.).

Din cele:

- 36 probe de Gemuri extra şi jeleu extra (04.2.5.1.) - 13 probe (36,1%) au fost neconforme;

- 4 probe de Gemuri, jeleuri, marmelade – simple (04.2.5.2.) - 1 probă (25%) neconformă;

- 18 probe de Sucuri de fructe (14.1.2.) - 11 probe (61,1%) au fost neconforme;

-15 probe de Băuturi aromatizate sau concentrate pe bază de suc de fructe sau fructe zdrobite

(14.1.4.) - 1 probă (6,66%) a fost neconformă.

Măsuri pentru remedierea neconformităţilor

S-au transmis măsurile aplicate în cazul probelor neconforme de la 30 producători din 31 (96,77%),

care au constat din:

- s-au informat producătorii, precum şi DSVSA;

- s-a recomandat respectarea legislaţiei actuale privind utilizarea aditivilor alimentari în

procesul de fabricaţie a alimentelor pentru a se conforma cu cerniţele Reg.(UE) nr.

1129/2011.

- s-a impus luarea de măsuri privind autocontrolul prin examne fizico-chimice, inclusiv

determinări de dioxid de sulf pentru loturile produse, printr-un laborator acreditat.

- s-a impus ca în cazul utilizării ca materie primă a fructelor sulfitate să se menţioneze acest

lucru, având în vedere valoarea diferită a limitei maxime pentru sulfiţi la produsul finit şi se

va eticheta confom normativelor în vigoare.

- s-a recomandat ca producătorul să solicite furnizorilor de materii prime menţionarea modului

de conservare a fructelor;

- s-au aplicat sancţiuni cu avertisment şi/sau contravenţionale conform HG 857/2011, art.47,

lit.a, şi Ord. 2/2001.

Probleme identificate

Având în vedere că:

- majoritatea producătorilor cu produse neconforme, respectiv depăsirea CMA a grupului de

aditivi alimentari E220-E228 (Dioxid de sulf – sulfiţi) conform Reg.(UE) nr. 1129/2011,

au semnalizat că în cadrul procesării nu se execută niciun tratament de conservare a

ingredientelor sau a produsului final şi nu se utilizează aditivi în prepararea produselor.

- un singur producător a declarat că utilizează aditivul metabisulfit de sodiu în procesarea

produsului (vinete coapte), având valori sub CMA.

- majoritatea producătorilor (mai ales producătorii mici) declară că utilizează fructe proaspete

ca materie primă la prepararea gemurilor.

- un singur producător admite utilizarea de fructe sulfitate ca materie primă având furnizori

care conservă fructele prin diferite metode, inclusiv sulfitare,

putem identifica următoarele probleme:

- În marea majoritate a cazurilor nu se cunoaşte calitatea, respectiv modul de conservare

materiei prime (fructe - în cazul gemurilor, sau concentrate, pireuri – în cazul sucurilor de

fructe) utilizate – ceea ce permite prezenţa acestor aditivi în produsul finit fără cunoştinţa

producătorului.


- Furnizorii de materii prime nu menţionează modul de conservare a fructelor.

- Declaraţiile de conformitate nu includ şi eventualele tratamente efectuate fructelor

procesate.

- În cadrul autocontrolului prin examene fizico-chimice nu se efectuează determinare de

dioxid de sulf - sulfiţi.

Determinarea cantitativă a coloranţilor sintetici din băuturi nealcoolice şi alcoolice .

S-au recoltat probe de băuturi nealcoolice (concentrate, răcoritoare, energizante, etc.) şi băuturi

alcoolice (lichioruri, whisky, băuturi pe bază de vin – vermuturi etc.) Aditivii alimentari urmăriţi au

fost următorii coloranti sintetici: Tartrazina ( E102), Azorubina (E122), Sunset yellow (E110),

Ponceau 4R (E124), Allura red (E129), Patent blue (E131) şi Albastru brilliant (E133).

Au fost analizate un total de 340 de probe de băuturi, din care 53% au fost probe de băuturi

răcoritoare şi 47% probe de băuturi alcoolice.

Tipuri bauturi analizate in 2013

bauturi racoritoare

53%

bauturi alcoolice

47%

Dintre bauturile racoritoare supuse determinărilor ponderea cea mai mare au reprezentat-o bauturile

carbogazoase (65%).

Tipuri bauturi racoritoare analizate

siropuri

10%

necarbonatate

21%

carbogazoase

65%

energizante

4%

În reteta produselor se poate folosi 1 colorant (50% respectiv 65% dintre probe), 2 coloranţi

(66% respectiv 63% dintre probe), 3 coloranţi (13% respectiv 10% dintre probe) sau chiar

asocierea de 4 coloranti sintetici în cazul băuturilor alcoolice (3% dintre probe) cu scopul de a

obtine culoarea dorita. În analiza probelor primite de la DSP-urile judeţene au fost şi un numar

de 42% respectiv 14% dintre probe care nu au continut colorantii sintetici mentionati în

metodologie, motiv pentru care acestia apar ca “lipsa coloranti” atat la bauturile racoritoare,

cat şi la cele alcoolice.


42

5866

13

0

10

20

30

40

50

60

70

lipsa

coloranti

sintetici

1 colorant 2 coloranti 3 coloranti

Numarul de coloranti sintetici folosit in bauturile

racoritoare

Conform Regulamentului (UE) nr. 1129/2011 şi a Ordinului MS 438/2002 colorantii utilizaţi în

bauturi se ragasesc în categoria “ Coloranti cu limita maxima combinata” şi au urmatoarele limite

admise:

- 50mg/l pentru Tartrazina E102, Azorubina E122, Ponceau 4R E124 individual sau în

combinaţie în băuturi aromatice nealcoolice;

- 100mg/l pentru Sunset yellow E110, Briliant blue E133, Patent blue E131, Roşu allura E129

în băuturi aromate nealcoolice;

- 200mg/l pentru toţi coloranţii alimentari admisi în băuturi spirtoase.

Aceasta limita a fost respectata, cu exceptia a 4 bauturi racoritoare în care colorantul Azorubina

E122 a avut o concentratie mai mare de 50mg/l .

MATERIALE CARE VIN ÎN CONTACT CU ALIMENTUL Chim. Gabriela Cilincă – CNMRMC

Caracteristica principală a materialului ce vine în contact cu produsul alimentar, pentru păstrarea

calităţii şi securităţii alimentului, este stabilitatea sa faţă de produsul cu care vine în contact. Inerţia

sau stabilitatea chimică se exprimă prin migrarea de componenţi din ambalaj în produs, în cantităţi

care să nu prezinte un pericol pentru sănătatea omului şi să nu cauzeze modificări ale compoziţiei

produsului sau ale proprietăţilor sale organoleptice.

În conformitate cu prevederile Regulamentului 10/2011/UE, materialele ce vin în contact cu

alimentele nu trebuie să cedeze constituenţi (= “migrare globala“) peste o anumită limita.

În anul 2013 s-au supus verificării probe de material plastic (6 probe/judet) recoltate din depozitele

unitatilor ce fabrica sau comercializeaza astfel de produse sau utilizeaza astfel de produse pentru

fabricarea produsului alimentar ambalat.

Supravegherea materialelor ce vin în contact direct cu produsele alimentare a constat în

identificarea unităţilor producătoare de produse alimentare amabalate, identificarea tipului de

ambalaj, identificarea condiţiilor de contact aliment - ambalaj, identificarea condiţiilor de extracţie

şi verificarea migrării globale de componenţi.


Simulanti utilizaţi pentru testare :

Simulant alimentar Abreviere

Etanol 10 % (v/v) Simulant alimentar A

Acid acetic 3 % (g/v) Simulant alimentar B

Etanol 20 % (v/v) Simulant alimentar C

Etanol 50 % (v/v) Simulant alimentar D1

Ulei vegetal* Simulant alimentar D2

poli(2,6-difenil-p-fenilen oxid), dimensiunea particulei

60-80 mesh, dimensiunea porilor 200 nm

Simulant alimentar E

Valoarea migrărilor globale de componenţi, înainte de contactul cu alimentele folosind ca simulant

alcool etilic 10% (A), respectiv 50% (D) şi solutie de acid acetic 3% (B) nu depăşeste limitele

impuse de legislaţie de 10 mg/dm2, respective 60 mg/kg.

În figura de mai jos este reprezentata procentual distribuţia materialelor flexibile utilizate pentru

contactul direct cu alimentele, materiale testate în anul 2013.

Din totalul de 113 probe de materiale flexibile testate 45.13% au fost din polietilena, 20.35% din

polpropilena, 7.96% din poliamida, 7.96% material dublustrat poliamida/polietilena, 12.38%

material necunoscut, 2.65% din EVOH, 1,76% din colagen şi 0.88% hartie/PP şi 0.88%, materiale

multistrat cu barieara EVOH la gaze PET/PA/EVOH/PE.

Se observa, ca materialul cel mai des testat pentru contactul cu alimentele ramane polietilena în

proportie de 45.13%, în defavoarea materialelor multistrat cu sau fara bariera functionala.

În prezent, aproape toate alimentele care se găsesc pe piaţă sunt ambalate. O dată ales materialul de

ambalare, este esenţial să se cunoască dacă există vreo interacţiune între aliment şi materialul care

vine în contact.

Substanţele care migrează rapid sunt substanţele cu greutate mică şi volatile. Cu toate că

interacţiunile mici pot fi acum detectate prin metode analitice sofisticate, monitorizarea migrării

este relativ uşoară şi a fost realizata gravimetric.

În ceea ce priveste conditiile de testare alese, aceste au fost conform datelor din tabelul de mai jos.

Din tabel se observa ca, în jur de 41.59% din totalul probelor din material plastic flexibil au fost

testate la 100 0C, 4 ore, utilizand în marea majoritate simulantii alimentari: solutie de alcool etilic

10% (A) şi solutie de acid acetic 3% (B).


Conditii de testare alese pentru materialele plastice flexibile

Conditii de testare Nr. de

probe

Procentaj

100 0C, 4 ore 47 41.59%

40 0C, 10 zile 18 15.92%

20 0C, 10 zile 8 7.07%

5 0C, 10 zile 19 15.92%

70 0C, 2 ore 6 2.30%

altele 15 13.27%

În figura de mai jos este reprezentată procentual distribuţia materialelor plastice rigide utilizate la

testare pentru contactul direct cu alimentele. Din totalul de 97 probe de materiale plastice rigide

35.05% au fost din polipropilena, 13.4% din material necunoscut, 17.52% din polietilentereftalat,

10.3% din polistiren şi 6.18% din polietilena.

Testarea obiectelor de ceramică ce vin în contact cu alimentele

Pentru apărarea consumatorului de substanţele nocive sănătăţii sale, obiectele de larg consum, din

ceramică, porţelan, faianţă, sticlă, metal emailat, pentru contactul direct cu alimentele au fost supuse

testarii pentru a se vedea dacă nu elimină substanţe nocive (metale cu potenţial toxic). S-au

determinat plumb, cadmiu, cupru şi crom din extractele acide provenite din obiectele de ceramică

fabricată în ţară şi/sau din import. Aceste metale cu potenţial toxic pot proveni atât din materia

primă, glazuri, decoraţiuni interioare folosite cât şi din nerespectarea parametrilor procesului

tehnologic. Coloranţii ceramici, utilizaţi în etapa de decorare, sunt obţinuţi din oxizi sau alte

combinaţii ale metalelor tranziţionale. Din categoria acestora fac parte cobaltul, cadmiu, cromul,

zincul, staniul, titanul, bariul, siliciu, bismutul, fierul, plumbul, nichelul, zincul, aurul etc.

S-au analizat acele părţi din suprafaţa obiectelor de larg consum care intră în mod cert sau ipotetic

în contact direct cu alimentele (în general suprafeţele interne ale vaselor plate sau adânci precum şi

buza vaselor de băut).

În cursul anului 2013, s-au analizat 40 probe dintre care: 65% din obiecte de ceramică au provenit

din România (26 – 3 obiecte au fost din ceramica traditionala), 20% (8) din China şi un procent de

15% nu are specificata originea.

În figura care urmeaza este reprezentată procentual distribuţia originii obiectelor de ceramică ce vin

în contact cu alimentele, obiecte testate în anul 2013.


S-a analizat cate 1 proba de obiect din ceramica de pe piata/judet, provenita de la producatorii

romani şi/sau importata specificandu-se tara de origine a producatorului (tara membra UE, China şi

Romania). Probele de obiecte din ceramica s-au recoltat din depozitele unitatilor ce fabrica sau

comercializeaza astfel de produse sau utilizeaza astfel de produse daca s-a putut identifica tara de

origine a producatorului.

Valorile migrărilor medii de plumb,cadmiu, cupru,crom din obiectele de ceramică (mg/l) pentru

materialele ce vin în contact direct cu alimentele

Tara Nr.

probe

Plumb

val.medie

(mg /l)

Cadmiu

val.medie

(mg /l)

Cupru

(mg/l)

Crom

(mg /l)

Romania 26 0.019 0.005 0.006 0.004

China 8 0.099 0.024 0.053 0.00006

Limita admisa 4,0 mg/l 0,3 mg /l

Astfel sunt prezentate valorile medii ale migrărilor de plumb şi cadmiu din obiectele de ceramică

(mg/l) pentru materialele ce vin în contact direct cu alimentele. Este de menţionat că, aceste valori

sunt orientative deoarece furnizorii/producătorii pentru fiecare obiect din ceramică sunt diferiţi.

Plumbul cedat din obiectele de ceramică provenite din China (non UE) şi UE (Romania) are valori

cuprinse intre 0.004 şi 787 μg/l, dar cu mult sub limita admisă de legislaţie – 4,0 mg/l. Valoarea

plumbului cea mai mare, respectiv 787 μg/l s-a obtinut pentru ceramica provenita din China.

Cadmiul cedat din obiectele de ceramică provenite din China (non UE) şi UE (Romania) are valori

cuprinse intre SLD şi 193 μg/l, dar cu mult sub limita admisă de legislaţie – 0,3 mg/l. În general,

valoarea cadmiului cedat de obiectele din ceramică, este nesemnificativa, chiar sub limita de

detectie.

Cuprul cedat din obiectele de ceramică provenite din China (non UE) şi UE (Romania) are valori

cuprinse intre sld şi 425 μg/l.

Cromul cedat din obiectele de ceramică provenite din China (non UE) şi UE (Romania) are valori

cuprinse intre sld şi 112 μg/l.

Nu se poate trage o concluzie în ceea ce priveste corelarea dintre culoarea pigmentului la interior şi

valoarea metalelor, Pb, Cd, Cu şi Cr, cedate în extractiile acide – obiectele ceramice fiind stabile.


ALIMENTELE IRADIATE Dr. Campeanu Cristina – CRSP Cluj

Supravegherea produselor şi ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii ionizante, aflate pe piata de

desfacere din Romania, în vederea respectării legislaţiei comunitare şi naţionale din domeniu,

pentru asigurarea securităţii alimentare şi protejarea consumatorilor.

În anul 2013, metodologia de lucru a constat din următoarele activităţi:

- Supravegherea produselor şi/sau ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii

ionizante care sunt importate/distribuite şi comercializate pe teritoriul României;

- Detectarea iradierii la unele produse alimentare de pe piaţa românească,

provenite din ţări terţe.

REZULTATE

În urma controalelor de verificare a etichetării, nu s-a evidenţiat prezenţa menţiunii privind

tratamentul cu radiaţii ionizante la niciunul dintre produsele verificate. Trebuie menţionat faptul că

nu toate DSP judeţene au efectuat această etapă de lucru şi de asemenea, unele DSP judeţene au

verificat un număr insuficient de unităţi (1-3) şi de produse alimentare (1-9), ceea ce a determinat

scăderea relevanţei acestei etape de lucru pentru judeţele respective.

Unităţi controlate şi produse alimentare verificate, pe judeţe

182

73

131113

43

216

234

15

31

79

2012

3215

42

11

57

1313

592

4737

665

193239

1129

8251

1851

33259

17450

112803

302

126

53315

1 10 100 1000 10000

AradArgesBihor

BotosaniBrasov

BrailaBuzau

CalarasiCluj

DambovitDolj

GalatiGiurgiu

GorjHarghita

HunedoaraIasi

IlfovMehedinti

MuresSatu Mare

SibiuSuceava

TeleormanTimis

TulceaVaslui

ValceaVrancea Nr. unităţi

controlate

În urma analizei de detecţie a iradierii, niciuna dintre probe nu a fost identificată ca fiind iradiată.

Acest aspect sugerează faptul că în anul 2013 importatorii/distribuitorii s-au conformat prevederilor

legale în vigoare, evitând astfel importul de produse tratate cu radiaţii, în special din ţări asiatice.


MONITORIZAREA ALIMENTELOR CU ADAOS DE VITAMINE,

MINERALE ŞI ALTE SUBSTANŢE Dr. Gabriela Gârban; Dr. Ioana Lupsa; Dr. Ofelia Catanescu; As. Florentina Ardelean – CRSP Timişoara

Vitaminele şi mineralele sunt adăugate în alimente de către producători pentru restabilirea

conţinutului în cazurile în care a acesta a fost redus în cursul procesului de fabricaţie, de depozitare

sau de gestionare sau pentru a oferi o valoare nutritivă similară alimentelor pentru care sunt

destinate ca alternativă.

Vitaminele şi mineralele adăugate la alimente trebuie să fie prezente în acestea în cantitate

semnificativă (minim 15% din Doza Zilnică Recomandată - dacă este stabilită), pentru că un adaos

în cantităţi prea mici nu oferă nici un beneficiu consumatorilor.

În cursul anului 2013 DSP-urile judeţene şi DSP-ul municipiului Bucureşti au catalogat un număr

de 1933 alimente cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe.

La centralizarea datelor au fost excluse din listele primite suplimentele alimentare, alimentele

obişnuite, dublurile şi alimentele cu destinaţie nutriţională specială.

Prezintarea numerica şi procentuala- alimentele cu adaos catalogate respectiv cele existente:

Cele 917 alimente cu adaos identificate se pot grupa în următoarele categorii : Produse pe bază de

cereale - 342 ; Băuturi energizante - 108 ; Sucuri fructe, legume, nectaruri – 214 ; Dulciuri 65 ;

Margarine – 28; Lapte şi produse lactate – 120 ; Cafea, ceai, cacao – 12; Mâncăruri compozite - 3 ;

Produse pt. diete non-standard şi alimente imitaţie - 5 ; Produse Soia – 10 ; Alimente pentru copii

– 10.

Detalii privind tipurile de nutrienţi adaugate la diversele categorii de produse sunt redate în

Figurile de mai jos


Prelucrarea statistică a datelor a avut în vedere construirea în funcţie de diverse criterii a modului în

care este percepută consumarea suplimentelor alimentare şi alimentelor cu adaos de vitamine,

minerale şi alte substanţe. Percepţia a fost definită prin construirea unor persoane care reprezintă

clase de consumatori. Aceste persoane înglobează în atributele care le definesc caracteristicile clasei

pe care o reprezintă. Construirea acestor persoane reprezentative s-a făcut utilizând o tehnică de tip

K-Means în care s-a utilizat o distanţă euclidiană pentru construirea atributelor care definesc

persoana în cauză.

Datele prelucrate statistic printr-un program de la Universitatea Politehnica relevă faptul că :

majoritatea persoanelor participante la studiu au o alimentaţie mixtă cu 3 mese pe zi ; majoritatea

consumă ocazional alcool ; nu cunosc exact ce sunt suplimentele alimentare ; consumă vitamine şi

minerale în caz de boală ; au auzit de alimente cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe;

publicitatea are un rol însemnat în decizia de a cumpăra anumite tipuri de alimente ; existenţa

diverselor categorii de alimente nu determină schimbarea obiceiurilor alimentare.


CAPITOLUL VII – PROTEJAREA SANATATII SI PREVENIREA

IMBOLNAVIRILOR ASOCIATE FACTORILOR DE RISC DIN

MEDIUL DE MUNCA

STAREA DE SĂNĂTATE ÎN RELAŢIE CU MEDIUL DE MUNCĂ Dr. Adriana Todea , Dr. Felicia Popescu, Dr. Lavinia Călugăreanu, Dr. Cristina Bunghez, Fiz. Violeta Calota –

CNMRMC; Dr. Dana Mates; Dr. Eugenia Herlea, Dr. Corneliu Neagu, Chim. Miheala Negru – CRSPB, Dr. Rasvan

Danulescu, Fiz. Cristian Goiceanu – CRSPI

Medicina muncii (concepte şi conţinut)

Medicina muncii reprezintă disciplina medicală care studiază relaţia fiziologică şi relaţia patologică

dintre organismul uman şi muncă în vederea recomandării măsurilor care să permită desfăşurarea

activităţii profesionale în condiţii fiziologice şi igienice pentru menţinerea capacităţii de muncă la

un nivel ridicat, prevenirea bolilor profesionale şi a bolilor legate de profesiune.

Într-o concepţie nouă, Medicina muncii reprezintă ştiinţa multidisciplinară, care studiază efectul

muncii asupra sănătăţii angajaţilor precum şi efectul sănătăţii angajaţilor asupra aptitudinii în

muncă. Are ca obiect principal prevenţia, dar a fost şi continuă să fie implicată şi în identificarea,

investigarea şi tratamentul bolilor profesionale.

Sănătatea şi securitatea în muncă este un concept modern, care reprezintă produsul valorilor

individuale şi de grup, al atitudinilor, competenţelor, comportamentelor, obiceiurilor ce determină

angajarea, stilul şi eficienţa programelor de sănătate şi securitate în muncă. O bună cultură a

sănătăţii şi securităţii muncii la nivelul unei unităţi se caracterizează prin comunicare bazată pe

încredere reciprocă, percepţie comună a importanţei sănătăţii şi a securităţii muncii şi pe încredere

în eficacitatea măsurilor de prevenţie.

Potrivit Legii nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, boala profesională este

definită ca fiind: afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,

cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de

suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Evidenţa bolilor profesionale, ca şi a bolilor multifactoriale, constituie documentaţia de bază în

evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor în raport cu factorii de risc, precum şi în vederea stabilirii

unor măsuri eficiente de profilaxie.

Bolile profesionale în România – aspecte ale morbidităţii profesionale

Schimbările în tabloul patologiei specifice profesionale din România în peioada ultimilor 10 ani

sunt legate de schimbările econimice din România, de modificările apărute în profilul şi distribuţia

forţei de muncă, evoluţia şomajului, ca şi de alte aspecte specifice.

Morbiditatea profesională a cunoscut variaţii semnificative în ultimii 10 de ani, cu menţiunea că în

anul 2013 există o tendinţă de creştere uşoară a numărului de cazuri - cu 10%, conform graficului

următor:

Evoluţia numărului de boli profesionale declarate în perioada 2004-

2013


Situaţia bolilor profesionale descrisă în ultimii 5 ani (2009-2013) pe entităţi morbide a avut

următoarea structură:

Bolile profesionale provocate de suprasolicitarea aparatului locomotor s-au situat şi în anul 2013 la

un nivel la fel de ridicat ca în anul precedent, (336 cazuri), pe primul loc în structura morbidităţii şi

în concordanţă cu tendinţele mondiale. Silicoza înregistrează o creştere şi se situează pe locul al

doilea în structura morbidităţii. O creştere semnificativă înregistrează cazurile de bronşită cronică

(situate pe locul trei), în timp ce azbestoza înregistrează o scădere ca număr de cazuri şi ocupă locul

patru.

Analiza repartiţiei numerice a cazurilor pe ramuri de producţie arată că în România, în 2013, cele

mai multe cazuri de îmbolnăvire au fost declarate în ramura industriei metalurgice, a extracţiei

cărbunelui superior şi inferior şi a celei de fabricare a maşinilor şi a utilajelor.

Repartiţia cazurilor de boli profesionale pe judeţe arată faptul că judeţele cu cea mai mare

morbiditate profesională au fost: Dolj, Prahova, Hunedoara, Bucureşti şi Gorj.

Repartiţia cazurilor noi de boală profesională pe ocupaţii evidenţiază faptul că primele 5 profesii la

care s-au înregistrat cele mai numeroase cazuri de boală profesională au fost reprezentate de: lăcătuş

mecanic (142 cazuri), turnător (117 cazuri), miner (63 de cazuri), electrician (50 de cazuri) şi sudor

(42 de cazuri).

Repartiţia cazurilor noi de boală profesională pe ocupaţii

020406080

100120140160

Repartiţia cazurilor noi de boli profesionale pe entităţi morbide în

perioada ultimilor 5 ani


Variaţiile mari numerice ale cazurilor noi de îmbolnăvire profesională declarate pot fi explicate prin

următoarele criterii obiective:

există diferenţe ale nivelului de industrializare între judeţe;

există trăsături proprii ramurii şi tipului de industrie din fiecare judeţ;

sunt încă judeţe fără medici specialişti de medicina muncii la nivelul direcţiilor de sănătate

publibă;

în condiţiile unor schimbări rapide la nivel economic, a devenit extrem de dificilă

posibilitatea unor evidenţe corecte a angajaţilor expuşi la noxe profesionale.

EVALUAREA RISCULUI DE ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ PRIN

SUPRASOLICITAREA APARATULUI LOCOMOTOR

Alte acţiuni ale specialiştilor de medicina muncii s-au axat pe supravegherea respectării cerinţelor

minime legislative privind sănătatea şi securitatea în muncă a lucrătorilor expuşi suprasolicitării

aparatului locomotor care ocupă locul I în structura morbidităţii profesionale.

Au fost luate in studiu 335 de obiective economice din 36 de judete, numarul obiectivelor trimise

din fiecare judet corespunzand indicatorului de raspuns al DSP-urilor judetene fiind de 86%.

Majoritatea unităţilor studiate au fost din domeniul constructiilor propriu-zise 69 si cel al

constructiilor de masini 60, impreuna totalizand 129, respectiv 38,5% din totalul obiectivelor

studiate. Comparand aceste date cu cele ale distributiei bolilor profesionale produse de

suprasolicitarea aparatului osteo-musculo-articular prin activitati cu efort fizic mare, pozitii

vicioase, manipulare si transport de greutati constatam ca in ambele situatii primul loc este ocupat

de domeniul constructiilor in intreaga perioada studiata respectiv 2011 - 2013.

Evaluarea riscului s-a realizat in 301 obiective economice (89,8%): 194 unităţi (64%) de catre

evaluatori specializati respectiv societati comerciale autorizate sau persoane fizice autorizate si 107

obiective (36%)de catre serviciul intern de securitate in munca.

Măsurile tehnico-organizatorice care au fost propuse s-au incadrat in urmatoarele categorii:

echipamente mecanice pentru evitarea manipularii recomandate pentru 248 de obiective

economice (74%);

măsuri legate de caracteristicile masei, ale mediului de munca, tipul efortului fizic si

cerintele activitatii s-au formulat la 246 de unităţi (73,4%);

urmarirea evitarii si/sau a reducerii riscurilor avand ca indicator evolutia afectiunilor

dorsolombare si un mediu de munca cu caracteristici si cerinte corespunzatoare in 172 de

cazuri (51,3%);

in cazul a 112 obiective (33,4%) in care aceste măsuri nu au putut fi luate s-a recomandat

organizarea unor posturi cu efort fizic mai mic, manipulare sigura si risc redus.

Măsurile adoptate s-au concretizat in :

echipamente mecanice pentru evitarea manipularii maselor in 233 cazuri (69,5%);

măsuri legate de caracteristicile masei, ale mediului de munca, ale efortului fizic propuse la

233 obiective economice (69,5%);

informarea lucratorilor despre riscurile existente la locurilor de munca in ceea ce priveste

operatiunile pe care le executa si in care efortul fizic este mare in 326 cazuri (97,3%).

Noxele existente la locul de munca au fost clasificate in noxe fizice (micro/macro - climat, vibratii,

zgomot, iluminat), noxe chimice si noxe fizico-chimce. Noxele fizice sunt importante deoarece

temperatura scazuta, umiditatea mare, curentii de aer cu viteze mari si vibratiile potenteaza efectul

nociv al suprasolicitarii aparatului locomotor prin componentele lui osteo-musculo-articulare in


aparitia discopatiilor, artrozelor sau tendinitelor si tenosinovitelor. La locurile de munca investigate

au predominat noxele fizice 73% (244 unităţi), urmate de cele chimice 24% (in 82 obiective) si cele

fizico-chimice 16% (52 unităţi).

Aspectele legate de supravegherea starii de sanatate a lucratorilor expusi la efort fizic mare,

transport, manipulare de greutati si pozitii vicioase in perioada 2011 – 2013 au evidenţiat

următoarele:

Numarul lucratorilor avuti in supraveghere medicală in perioada 2011 – 2013 a evoluat astfel:

Tipurile de afecţiuni produse prin suprasolicitarea sistemului osteo-musculo-articular in timpul

desfasurarii activitatii cu efort fizic mare, pozitii vicioase, transport si/sau manipulare de greutati au

fost: artrozele, inclusiv coxartoza, deformari ale coloanei vertebrale, discopatii si hernie de disc,

periartrite, tendinite, bursite, tenosinovite. Evolutia lor in perioada 2011 – 2013 este ilustrata în

tabelul urmator.

Nr.crt Afecţiune Nr. cazuri

2011

Nr. cazuri

2012

Nr. cazuri

2013

1. Artroze inclusiv coxartroza 63 79 64

2. Deformari coloana vertebrala 1 0 3

3. Discopatii si hernie de disc 156 166 267

4. Periartrite 0 3 7

5. Tendinite 0 2 2

6. Bursite 0 1 1

7. Tenosinovite 1 4 3

TOTAL 221 255 347

Cele mai numeroase afectiuni sunt, in ordine, discopatiile incluzand si hernia de disc si artrozele

conform tabelului următor:


Nr.crt Afectiune Nr. cazuri

2011

Nr. cazuri

2012

Nr. cazuri

2013

1. Artroze inclusiv coxartroza 63 79 64

2. Discopatii si hernie de disc 156 166 267

3. Alte afectiuni 2 10 16

Se observa ca cele mai numeroase sunt discopatiile si hernia de disc 71% din totalul afectiunilor in

2011, 65% in 2012 si 77% in 2013.

Pe locul al doilea se situează artrozele care reprezinta 29% din totalul afectiunilor in 2011, 31% in

2012 si 18% in 2013.

Cauzele afectiunilor osteo-musculo-articulare au fost: manipularea greutatilor, pozitiile

vicioase, ortostatism sau pozitie sezand prelungite, pozitiile fortate, efortul fizic mare, solicitarile

posturale, si osteo-musculo-articulare, ridicarea de greutati si asocierea de micro/macroclimat

nefavorabil sau de vibratii. Situatia in anii 2011, 2012 si 2013 este prezentata in graficele de mai

jos.

Se constata faptul ca pe primul loc se afla situata manipularea greutatilor, incluzand si ridicarea si

purtarea lor, in fiecare dintre cei trei ani. In 2011 reprezinta 86% din totalul cauzelor de aparitie ale

bolilor profesionale cu impact asura aparatului locomotor, in anul 2012 are o tendinta de scadere si

reprezinta 70% din totalul cauzelor precizate de imbolnaviri profesionale si in anul 2013 scade

catre 65% din totalul cauzelor precizate de aparitie al bolilor profesionale. Pe locul al doilea sunt

situate pozitiile vicioase 63% din totalul cauzelor precizate de afectiuni profesionale in 2011 si 54%

in 2013 si ortostatismul prelungit 28% in 2012. Microclimatul nefavorabil si vibratiile sunt asociate

de fiecare data cand se vorbeste despre cauzele acestor afectiuni.


Nr.crt Cauza Nr.

cazuri

2011

Nr.

cazuri

2012

Nr.

cazuri

2013

1. Manipulare, transport, purtare greutati 189 94 156

2. Pozitii vicioase 139 37 129

3. Ortostatism prelungit 80 38 40

4. Miscari repetitive 17 11 41

5. Pozitii fortate 5 8 0

6. Efort fizic mare 4 7 2

7. Pozitie sezand prelungita 3 10 31

8. Solicitari posturale 2 2 2

9. Ridicare greutati 1 0 0

10. Suprasolicitare osteomusculoarticulara 1 0 0

11. Asocire si cu microclimat nefavorabil la locul

de munca

13 9 5

12. Asocire si cu vibratii la locul de munca 8 12 18

13. Neprecizate 0 121 106

Din datele prezentate mai sus se constata ca numarul bolilor profesionale generate de

efortul fizic mare, pozitii vicioase, transport si manipulare de greutati a crescut in ultimii trei ani,

cele mai numeroase fiind cele din domeniul constructiilor si al constructiilor de masini, ocupatia

cu cel mai mare numar de boli profesionale este aceea de lacatus, predomina la sexul masculin, la

persoanele cu studii primare si medii si cauza cea mai frecventa de aparitie a acestor afectiuni este

manipularea, ridicarea si purtarea greutatilor.

Concluzii: Majoritatea unităţilor studiate au fost din domeniul constructiilor, 129 (constructiilor propriu-zise

69 si constructii de masini 60,), respectiv 38,5% din totalul obiectivelor studiate si tot domeniul

constructiilor constituie primul loc si in clasificarea bolilor profesionale declarate;

Măsurile tehnico-organizatorice cele mai numeroase au fost cele legate de folosirea echipamentelor

mecanice pentru evitarea manipularii (la 248 de obiective economice , respectiv 74%) si măsurile

legate de caracteristicile masei, ale mediului de munca, tipul efortului fizic si cerintele activitatii (la

246 de unităţi, respectiv 73,4%);


Măsurile adoptate s-au concretizat in echipamente mecanice pentru evitarea manipularii si măsuri

legate de caracteristicile masei, ale mediului de munca, ale efortului fizic tinand cont de cerintele

activitatii doar la 233 obiective economice, respectiv 69,5%;

Formarea lucratorilor, cu informatii adecvate cu privire la modul corect de manipulare a maselor si

reducerea riscurilor la care se expun s-a realizat in 308 unităţi (92%);

Responsabilii cu securitatea muncii efectueaza instructaje de protectia muncii generale si speciale,

realizate cu regularitate (la angajare, periodice, la locul de munca inainte de inceperea activitatii) si

verificarea cunostintelor prin teste.

La locurile de munca investigate au predominat noxele fizice 73% (in 244 unităţi) fata de cele

chimice 24% (in 82 obiective) si cele fizico-chimice 16% (52 unităţi).

Numarul accidentelor de munca si cel al bolilor profesionale au avut o evolutie asemanatoare

inregistrand o scadere intre 2011 – 2012 si apoi o crestere intre 2012 – 2013.

Din punct de vedere calitativ ocupatia cu cel mai mare numar de boli profesionale este aceea de

lacatus, afectiunile predomina la sexul masculin, la persoanele cu studii primare si medii si cauza

cea mai frecventa de aparitie a acestor afectiuni este manipularea, ridicarea si purtatrea greutatilor.

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA AGENTI CANCERIGENI,

MUTAGENI, FIBRE DE AZBEST

În domeniul supravegherii expunerii profesionale la agenti cancerigeni, mutageni, fibre de azbest

(CMA), au fost identificati 68 agenti economici care in anii 2004-2005 au primit aviz pentru locuri

de munca in conditii speciale datorita activitatior cu risc de expunere la agenti CMA. Cele mai

frecvent activitati avizate au fost: – Activitatea din turnatoriile de fonta, otel, neferoase sau materiale refolosibile neferoase, cu

productie industriala continua, in care se executa si operatiile de dezbatere sau de curatare a

pieselor in hala de turnare (27 agenti economici);

– Activitatea de sablaj uscat cu nisip, cu exceptia instalatiilor ermetizate (15 agenti economici);

– Activitatea desfasurata de zidari samotori (15 agenti economici).

La data eliberarii avizelor initiale se inregistrau 3019 lucrători care lucrau in condiţii speciale cu

risc de expunere la CMA. In prezent numarul lor a scazut la 1040.

In prima etapa a activitatii au raspuns 35 de agenti economici; doar la 9 dintre ei conditia speciala

de munca s-a mentinut si in anul 2012.

Cei mai frecventi agenti CMA identificati si masurati la locurile de munca incadrate in conditie

speciala sunt: – Pulberi (silicogene, metalice)

– Hidrocarburi aromatice policiclice

– Uleiuri minerale

– Benzen

Controalele medicale periodice efectuate la acesti lucratori au identificat: – modificari ale functiei pulmonare – disfunctii ventilatorii restrictive;

– fibroze pulmonare;

– neoplazii (localizare orofaringian, mezoteliom peritoneal, piele, vezica urinara)

La locurile de munca avizate pentru conditii speciale nu s-a declarat nici o boala profesionala in

relatie cu agentii CMA din momentul avizului initial pana in 2013.


EVALUAREA EXPUNERII PROFESIONALE LA PESTICIDE

Evaluarea riscului de apariţie a unei boli profesionale (intoxicaţie acută sau cronică), accident de

muncă, scăderea capacităţii de muncă datorat toxicelor profesionale la un loc (post) de muncă

necesită:

– cunoaşterea completă, detaliată a procesului tehnologic în care sunt implicate toxice

profesionale (materii prime, produse finite, substanţe intermediare, substanţe ce pot apare

previzibil sau imprevizibil, deşeuri, catalizatori etc.)

– cunoaşterea posibilităţii de pătrundere a toxicelor profesionale pe cale respiratorie, în funcţie

de concentraţiile de toxice profesionale în aerul locului de muncă;

– cunoaşterea posibilităţii de pătrundere a toxicelor profesionale pe cale cutanată în funcţie de

liposolubilitatea şi hidrosolubilitatea substanţei respective, suprafaţa tegumentară expusă şi

contaminată cu toxic, durata de expunere tegumentară;

– cunoaşterea posibilităţii de pătrundere a toxicelor profesionale pe cale digestivă în funcţie de

realizarea şi buna funcţionare a anexelor social-sanitare şi de aprovizionarea cu materiale

igienico-sanitare (angajator) cât şi de respectarea regulilor de igienă individuală (angajat).

Pentru evaluarea expunerii profesionale la pesticide la nivel naţional o activitate a

presupus, raspunsul DSP-urilor judetene la un chestionar cu urmatoarele intrebari: 1. Numar de persoane expuse profesional la pesticide in judetul dvs.:

a. muncitori agricoli - utilizatori;

b. operatori in depozite de pesticide;

c. alte categorii.

2. Pesticidele utilizate in judetul dvs. – denumire comerciala/ substanta activa

3. Incadrati pesticidele pe baza substantei active (daca este posibil ) in urmatoarele categorii:

a. organoclorurate;

b. organofosforice;

c. carbamati si ditiocarbamati;

d. piretroizi;

e. alte categorii.

4. Personalul laboratorului dvs. poate efectua recoltari de sange venos de la persoane expuse

profesional la pesticide si de la martori ?

5. In situatia in care se pot efectua recoltari de sange, puteti determina activitatea colinesterazei

serice ?

Rezultatele evaluarii chestionarului sunt prezentate mai jos:

Numărul de persoane expuse profesional la pesticide

Nr

crt

Judetul Nr. muncitori agricoli-

utilizatori

Operatori

depozite

Alte

categorii

Total

1. Alba 450 18 84 552

2. Arad - - 75* 75

3. Arges 392 152 110 654

4. Bacau 1080 74 86 1240

5. Bihor 332 32 126 490

6. Bistrita

Nasaud

147 80 30 257

7. Botosani 1200 30 53 1283

8. Brasov 100 50 - 150

9. Braila 5 2 14 21

10. Buzau 31 11 9 51

11. Caras Severin 48 7 13 68

12. Calarasi 635 177 54 866


13. Cluj 18 20 56 94

14. Constanta 111 20 126 257

15. Covasna 15 6 3 24

16. Dimbovita 402 90 199 691

17. Dolj 25 23 137 185

18. Galati - - 52* 52

19. Gorj 42 - - 42

20. Harghita 31 21 3 55

21. Hunedoara 33 3 28 64

22. Ialomita 192 98 72 362

23. Iasi 24 85 11 120

24. Maramures - - 22 22

25. Mehedinti 1300 - 164 1464

26. Mures 37 13 4 54

27. Olt 2182 360 - 2542

28. Prahova 67 3 83 153

29. Satu Mare 45 37 90 172

30. Sibiu 186 1 74 261

31. Suceava 46 12 - 58

32. Teleorman - 1 5 6

33. Timis 17 55 23 95

34. Vaslui 93 85 80 258

35. Vrancea 14 6 65 85

TOTAL 9300 1572 1951 12823

* Numar de persone atestate prin Certificate de atestare profesionala privind activitatea de

comercializare, utilizare produse de protectia plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) si toxice (T)

si prestare de servicii cu produse de protectia plantelor

utilizatori 73%

operatori depozit

12%

alte categorii15%

0%

Muncitori agricoli expusi la pesticide(%)

Din tabel se observa ca există diferente in ceea ce priveste numarul de persone expuse in

diferite judete. Astfel de diferente sunt: - prezentarea numai a numarului de persone atestate prin Certificate de atestare profesionala privind

activitatea de comercializare, utilizare produse de protectia plantelor clasificate ca foarte toxice (T+)

si toxice (T) si prestare de servicii cu produse de protectia plantelor (Arad si Galati – 127 de

persoane);

- in unele judete numarul de persoane expuse profesional la pesticide este foarte mic , desi acele judete

au potential agricol mare (Teleorman cu numai 6 persoane, Braila cu 21 de persoane, etc.)


- in ceea ce priveste impartirea pe categorii, se observa din grafic ca predomina utilizatorii de pesticide

reprezentand aproximativ 73% din totalul muncitorilor agricoli .

In ceea ce priveste tipurile de pesticide, exista o multitudine de astfel de produse ce au rol de

insecticide, erbicide, fungicide, bactericide, acaricide, raticide etc.

Cateva dintre cele mai importante clase de compusi sunt prezentate in continuare: - compusi organofosforici – clorpirifos, diclorvos, disulfoton, tetraclorvinfos, pirimifos, dimetoat;

- carbamati si ditiocarbamati – mancozeb, propineb, fenoxicarb, tiuram, aldicarb, metiram,

- carbedazim;

- piretroizi de sinteza – cipermetrin, alfa cipermetrin, deltametrin, lambda cihalotrin, gama

cihalotrin;

- derivati ureici – linuron, rimsulfuron;

- ftalimide – captan, folpet;

- triazoli si imidazole – tebuconazol, propiconazol, ciproconazol, difeconazol, iprodion;

- quinazoline – proquinazid, quizalofop p-tefuril, quizalofop p-etil, propaquizafop ;

- cupru si compusi ;

- derivati ai aluminiului – fosetil de aluminiu, fosfura de aluminiu;

- produse cu sulf ;

- acid 2,4D ( acid diclorofenoxiacetic) si derivatii sai.

In multe produse de tip pesticid sunt mai multe substante active din clase diferite .

Datorita varietatii mari de substante active din pesticidele utilizate in Romania si a periodelor

diferite de utilizare a acestor tipuri de produse de protectia plantelor, consideram ca este mai adecvat

in evaluarea expunerii profesionale din punct de vedere biotoxicologic sa se determine indicatori

generali de efect (colinesteraze serice, DAL-dehidraza, tioeterii urinari, β-glucuronidaza) decat

indicatori de expunere specifici, mai greu de cuantificat.

La intrebarile referitoare la posibilitatea laboratoarelor din DSP-uri sa determine activitatea

colinesterazei serice, din totalul de 36 de DSP-uri judetene care au raspuns la aceste intrebari,

numai in 15 laboratoare judetene se pot efectua recoltari de probe de sange ceea ce reprezinta doar

41.66% din total.

În ceea ce priveste posibilitatea de efectuare a determinarilor de colinesteraza serica, numai 9

laboratoare (25 %) pot face aceasta determinare cu mentiune ca un laborator (Mures) are nevoie si

de dotare.

O alta activitate in cadrul metodologiei, a fost determinarea colinesterazei serice pentru 100

de persoane (66 de persoane - lot expus; 34 de persoane neepuse profesional la pesticide - lot

martor) - in cadrul Laboratorului de Toxicologie si Medicina Muncii CRSP Bucuresti.

Activitate colinesterazei serice a fost semnificativ scazuta ( p< 0.01) la lotul de expusi fata de

lotul martor si in concluzie, acest indicator biologic de efect este adecvat in cazul expunerii

profesionale la pesticide organofosforice si carbamice.


EXPUNEREA PROFESIONALA LA RADIATII IONIZANTE

Expunerea profesionala la radiatii ionizante reprezintă toate expunerile lucrătorilor ce apar

în cursul muncii lor, cu excepţia expunerilor excluse de Standardele de Bază de Securitate şi

expunerile din practici sau surse exceptate de Standarde.

Principalele grupe de persoane expuse profesional la radiaţii ionizante sunt:

- profesiile din domeniul medical, care însumează aproximativ 75% din persoanele expuse

profesional (medici, mai ales specialisti in radiodiagnostic, medicină nucleară,

radioterapie si radiologie interventionala - cardiologi, neurologi, oftalmologi şi ortopezi,

medici veterinari si dentisti, echipele asociate ale acestora şi alţii, implicaţi în tehnici

radiologice speciale);

- muncitorii din domeniul industriei nucleare, nu numai cei din centralele nucleare

energetice ci şi cei implicaţi în activităţile legate de diferitele faze ale ciclului

combustibilului nuclear (extractia si tratarea minereului, imbogatirea si conversia

acestuia, fabricarea combustibilului nuclear, dezasamblarea instalatiilor nucleare,

tratarea deseurilor , transport);

- personalul din centre de cercetare ce utilizează radiaţii sau materiale radioactive;

- utilizatorii de surse de radiaţii în scopuri industriale (detectie prin gammagrafie si raze

X, sterilizare), precum si in scopuri militare;

- muncitorii din mine şi din uzinele de procesare a minereului, unde sunt prezente cantităţi

semnificative de minereuri radioactive.

- In Normele fundamentale de securitate radiologica (2000) se stabilesc limitele de doză în

expunerea profesională. Acestea sunt:

- limita dozei efective pentru personalul expus profesional - de 20 mSv pe an

- limite de doză echivalentă: 150 mSv pe an pentru cristalin; 500 mSv pe an pentru piele; limita se

aplică pentru valoarea medie a dozei pe 1 cm2, pe cea mai puternic iradiată zona a pielii; 500

mSv pe an pentru extremităţile mâinilor şi picioarelor.

Datele sunt colectate de către laboratoarele teritoriale de igiena radiaţiilor si colectivele de medicina

muncii din direcţiile de sănătate publică judetene şi a Municipiului Bucuresti.

Evidenta personalului expus profesional la radiatii ionizante cuprinde: Registrul judeţean al

Expusilor profesional la radiatii ionizante conform COR (HG nr.1352 / 23.12. 2010), privind

aprobarea structurii Clasificării Ocupatiilor din Romania – nivel grupa de baza, conform Clasificării

internationale standard a ocupatiilor – ISCO 08, publicata in Monitorul Oficial nr. 894 din 30

decembrie 2010); Evidenta instalaţiilor radiologice pentru diverse practici (conform Normele

CNCAN de dozimetrie individuală din 2002, anexa 13; reunirea datelor la nivel judetean;

Analiza stării de sănătate a personalului expus profesional la radiatii ionizante, cuprinde: lista

reactualizata anual a medicilor de medicina muncii abilitati pentru supravegherea stării de sănătate a

personalului expus profesional la radiaţii ionizante, distribuirea pe judete; lista cabinetelor medicale

in care se desfasoara supravegherea stării de sănătate a personalului expus profesional la radiaţii

ionizante; date privind bolile profesionale semnalate si declarate; date privind bolile legate de

profesiune semnalate; date rezultate din supravegherea medicală a expuşilor profesional la radiaţii

ionizante.

Evidenta datelor de dozimetrie individuala, a situatiilor de supraexpunere, anchete si raportari,

cuprinde: evidenta situatiilor de supraexpunere si raportarea lor, anchetarea si dispensarizarea; date

privind dozele individuale inregistrate in situatii normale si de supraexpunere.

Putem observa o crestere a numărului de unităţi fata de anii anteriori (4422 in 2002, 2992 in 2003,

1678 in 2006, 2060 in 2008, 2149 in 2009, 3691 in 2011, cu o mica diferenta in 2012 - 3607).

Numărul de expusi raportati difera mult de la un an la altul, dupa cum urmeaza: 14161 in 2002,

9371 in 2006, 15267 in 2008, 15086 in 2009 , 14853 in 2011 , 14914 in 2012 si 15731 in 2013.

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/HOTARARI-DE-GUVERN/HG1352-2010.pdf


In anul 2013 s-au raportat un număr total de obiective in evidenta laboratoarelor de igiena radiatiilor

de 3799, un număr total de expusi profesional la radiatii ionizante de 15731 (7204 bărbati si 8518

femei).

Din total expusilor raportati doar 11622 au fost clasificati pe domenii de activitate (7329,

respectiv 63% - in domeniul medical si 4293 respectiv 37% domeniul nemedical).

Din punct de vedere al repartitiei pe sexe, predomina sexul feminin – 8518, respectiv 54%.

Daca dorim o privire pe domenii, sexul feminin predomina in domeniul de activitate medical

– 5092, respectiv 69,5%, spre deosebire de domeniile de activitate cu caracter nemedical unde

reprezinta doar 30,5% (1100).

Judetele care au raportat aproape complet datele solicitate in metodologie, dovedind ca au o

evidenta stricta atat in ceea ce priveste unităţile care utilizeaza surse de radiatii ionizante, cat si

numărul si repartitia pe sexe si domenii de activitate a expusilor profesional la radiatii ionizante au

fost: Alba, Arges, Valcea, Bihor, Bacau, Bistrita Nasaud, Braila, Constanta, Dambovita, Prahova,

Buzau, Dolj, Gorj, Olt, Mehedinti, Mures, Galati, Giurgiu, Maramures, Neamt, Satu Mare, Sibiu,

Vaslui, Vrancea, Tulcea, Caras Severin.

Analiza completitudinii si relevantei datelor a evidentiat:

necesitatea completarii informatiilor generale privind dimensiunile fenomenului, in acest

sens metodologia de colectare a datelor a fost reactualizata si reorientata astfel incat sa evite

raportarile duplicative si sa furnizeze informatii specifice privind efectele expunerii

profesionale;

necesitatea cresterii numărului de medici abilitati astfel incat sa se asigure acoperirea

intregii populatii de expusi profesional;

slaba colaborare a medicilor de medicina muncii abilitati cu specialistii din laboratoarele de

igiena radiatiilor ionizante, in vederea transmiterii informatiilor privind numărul de fiselor

de aptitudine incheiate ale a expusilor profesional la radiatii ionizante;

necesitatea organizării de instruiri ale personalului implicat, datorită scăderii numărului de

specialişti din teritoriu.

Din experienta acumulata in anii 2011, 2012 si 2013 a reiesit necesitatea completarii

metodologiei, mai ales cu privire la formularele de raportare a datelor înregistrate.

Acest studiu va fi continuat pentru a avea o evidenta clara la nivel national a numărului de

lucratori expusi profesional la radiatii ionizante, a numărului total de obiective si a celor autorizate

sanitar, a distributiei in diferitele domenii de activitate, a numarului si distributiei in tara a medicilor

de medicina muncii abilitati in supravegherea medicala speciala, si nu in ultimul rand al stării de

sănătate la aceasta categorie de lucratori.


EXPUNEREA OCUPAŢIONALĂ LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE

În domeniul expunerii la câmpuri electromagnetice a fost realizată o bază de date privind

expunerea ocupaţională, pe baza datelor colectate din chestionare. Chestionarele au fost trimise catre

toate Directiile de Sanatate Publica judetene. Acestea au solicitat unităţilor din teritoriu informatii

despre expunerea profesionala la campuri electromagnetice cu frecvente intre 0 – 300 GHz

(campuri statice, campuri electrice si magnetice de joasa frecventa, campuri de radiofrecventa),

tehnologiile utilizate, caracteristicile de expunere, numar de expusi, estimarea nivelului de expunere

sau date provenite din masuratori realizate de catre servicii contractate de aceste unităţi. Informatiile

au fost solicitate telefonic si/sau prin deplasare la sediul unităţii.

Alcătuirea bazei de date a urmărit realizarea unei imagini de ansamblu privind expunerea

ocupaţională la câmpuri electromagnetice în România.

Dintre cele 42 de entităţi teritoriale - municipiul Bucureşti şi 41 de judeţe - au răspuns la fişele

chestionar municipiul Bucureşti şi 35 de judeţe. Cele 6 judeţele care nu au participat la sinteza privind

expunerea ocupaţională sunt: Hunedoara, Ialomiţa, Ilfov, Olt, Teleorman şi Sălaj. În trei dintre aceste

judeţe, DSP judeţene nu au personal de medicina muncii: Ialomiţa, Teleorman, Sălaj. Celelalte trei

judeţe au raportat că nu au unităţi cu expunere la câmpuri electromagnetice.

Domenii de activitate Numărul total de unităţi cuprinse în sinteză este de 253 la nivelul întregii

ţări. Au fost incluse unităţi din variate domenii de activitate precum:

- producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice;

- transportul pe calea ferată electrificată;

- industria prelucrării metalelor;

- industria maselor plastice;

- industria electrotehnică şi electronică;

- producţia de subansamble pentru maşini şi unelte;

- industria textilă;

- domeniul medical - proceduri diagnostice şi terapeutice.

Tehnologii Printre principalele tehnologii descrise în fişele-chestionar se regăsesc

următoarele:

- sudură de joasă şi înaltă frecvenţă;

- tratamente termice cu câmp electromagnetic;

- cuptoare cu inducţie şi cu arc electric;

- linii electrice de înaltă tensiune, transformatoare de putere şi generatoare;

- electroliză;

- magnetoterapie;

- terapie prin diatermie cu unde scurte şi cu microunde;

- comunicaţii prin staţii de emisie – recepţie;

- echipamente de laborator utilizate în învăţământul tehnic superior.

În procesul de colectare a datelor de către DSP-uri, au fost incluse şi unităţi din domenii de

activitate care nu utilizează surse de câmp recunoscute ca generatoare de expunere ocupaţională la

câmpuri electromagnetice, precum administraţie, servicii, diverse agenţii, etc.

Astfel, în răspunsurile la chestionare se regăsesc şi unele tehnologii care nu sunt considerate ca

generatoare de expunere profesională semnificativă la câmpuri electromagnetice: echipamentele IT şi

aparatura de birou – copiatoare, imprimante, faxuri, etc.

Conform standardelor internaţionale şi naţionale în vigoare în vigoare, aceste tipuri de surse de

câmp sunt exceptate de la efectuarea de măsurători în scopul verificării conformităţii cu normele de

expunere, fiind considerate conforme cu normele.


Din numărul total de unităţi cuprinse în sinteză pe baza raportărilor din judeţe, au fost

identificate un număr de 124 unităţi cu expunere ocupaţională la câmpuri electromagnetice, 4908

lucrători expuşi la variate tipuri de câmpuri electromagnetice si 39 unităţi cu expunere care au efectuat

măsurători de câmpuri electromagnetice.

Tipuri de expunere la câmp electromagnetic

Datele raportate au pus în evidenţă expunerea personalului la variate tipuri de câmp

electromagnetic:

câmpuri magnetice statice:

- echipamente IRM,

- instalaţii de electroliză industrială;

câmpuri electrice de joasă frecvenţă:

- linii electrice de înaltă şi medie tensiune pentru transportul energiei electrice;

- linii electrice de înaltă tensiune pentru transportul feroviar;

- echipamente de laborator utilizate în învăţământul tehnic superior.

câmpuri magnetice de joasă frecvenţă:

- linii de înaltă tensiune, transformatoare, generatoare;

- instalaţii de electroliză industrială;

- sudură cu arc electric, cu electrod învelit sau cu mediu de gaz protector;

- tratamente termice cu câmp magnetic de joasă frecvenţă;

- cuptoare cu inducţie sau cu arc electric;

- control nedistructiv cu câmp magnetic;

- aparate de magnetoterapie;

câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă

- sudură cu curenţi de înaltă frecvenţă a pieselor metalice şi din materiale dielectrice;

- tratamente termice cu câmp magnetic de înaltă frecvenţă;

- aparate de terapie: magnetoterapie şi diatermie cu unde scurte;

- comunicaţii prin staţii de emisie – recepţie;

câmpuri de microunde

- diatermie cu microunde.

Baza de date realizată pornind de la chestionarele primite ne-a permis să inventariem unităţile cu

expunere profesională la câmpuri electromagnetice, unităţile care au efectuat măsurători de câmpuri

electromagnetice, precum şi numărul de persoane expuse ocupaţional la câmpuri electromagnetice.

Totuşi, numărul raportat al unităţilor cu expunere notabilă la câmpuri electromagnetice este mai mic

decât cel real pentru că lipsesc unităţi economice mari din domenii de vârf din industria metalurgică,

constructoare de maşini, precum şi judeţe întregi cunoscute pentru asemenea activităţi, cum ar fi Argeş,

Dolj, Braşov. Este şi cazul tehnologiilor radar care nu au fost menţionate de către puţinele unităţi

aeroportuare care au răspuns la chestionar.

Analiza informaţiilor din baza de date evidenţiază expuneri care, în general, se situează sub

nivelurile maxime admise, aşa numitele valori de declanşare a acţiunii. Totuşi, în multe cazuri

raportate, chiar dacă a fost menţionată efectuarea de măsurători în fişele-chestionar, n-au fost

transmise buletinele de măsurători ceea ce ne-a împiedicat să evaluăm nivelul expunerii, precum şi

corectitudinea măsurării în raport cu metodologia în vigoare.

Nu au fost semnalate probleme de sănătate şi de implementare a legislaţiei în domeniu. În

ceea ce priveşte securitatea în muncă, s-au raportat diverse măsuri de protecţie, instrucţiuni proprii

şi planuri de prevenţie şi protecţie. Referitor la necesitatea unui ghid de bună practică, doar 6 unităţi

au răspuns afirmativ.


O parte dintre răspunsurile la chestionar, precum şi unele dintre documentele anexate

(rapoarte medicale, buletine de măsurători) prezintă deficienţe legate de inexistenţa unor informaţii

esenţiale pentru evaluarea expunerii profesionale sau de inexactitatea datelor transmise. Datorită

deficienţelor constatate la o parte dintre buletine de măsurători, ar fi utilă republicarea şi

diseminarea mai largă a ghidului de determinări a câmpului electromagnetic elaborat de CRSP Iaşi

în 2006*. Diseminarea unui astfel de ghid de măsurări către prestatorii de servicii de măsurări, cât

şi către responsabilii SSM din unităţile cu expunere la câmpuri electromagnetice, ar putea contribui

semnificativ la realizarea de măsurători corecte, coerente şi interpretabile din punct de vedere al

evaluării expunerii ocupaţionale.

EXPUNEREA OCUPAŢIONALĂ LA LASER

Pana in anul 2013 nu existau date la nivel national cu privire la unităţile in care se foloseste

tehnologia laser si la posibilele riscuri aferente personalului expus.

In vederea identificarii domeniilor de utilizare a laserului in tara si a evaluarii riscului generat de

utilizarea laserului la locul de munca, s-a realizat o baza de date, pe baza informatiilor din

chestionare. Chestionarele au fost completate de catre Directiile de Sanatate Publica judetene,

pentru fiecare unitate in parte din teritoriu, datele fiind solicitate telefonic si/sau prin deplasare la

sediul unităţii.

In chestionar sunt solicitate informatii despre unităţile care folosesc aparatura laser din domeniul

industrial, medical, cosmetic si altele si despre modul de implementare a legislatiei de sanatate si

securitate in munca.

La solicitarea de a completa chestionarele au raspuns 29 din cele 42 judete si orasul Bucuresti. Din

cele 29 de judete, in judetele Arges, Bistrita-Nasaud, Botosani, Covasna, Hunedoara si Valcea,

Directiile Judeţene de Sanatate Publică nu au identificat unităţi care sa utilizeze laserul. Judetul

Calarasi a trimis 3 chestionare care vizau unităţi care folosesc aparate de bronzat si nu utilizeaza

laser.

Judetele care nu au raspuns solicitarii sunt urmatoarele: Dambovita, Ilfov, Giurgiu, Constanta, Gorj,

Olt, Neamt, Galati, Brăila, Tulcea, Alba si Brasov. Directia de Sanatate Publica Bucuresti a

completat chestionarul la modul general, mentionand ca aparatura medicala utilizata este de mica

putere si ca evidentele nu sunt constituite, aceste servicii fiind in sistemele private de sanatate.

In prezent baza de date contine 108 unităţi in care se utilizeaza tehnologia laser, in domenii:

activitate medicală: (85 unităţi, 72.7%): recuperare fizica, balneologie, fizioterapie,

oftalmologie, dermatovenerologie

industrie: electronică (5 unităţi), auto (4 unităţi), lemnului (3 unităţi), metalurgie (3 unităţi),

textila (3 unităţi), altele (prelucrari mecanice, constructii metalice) - 3 unităţi, muzicala (1

unitate), alimentara (1 unitate).

Din datele primite rezulta ca 508 persoane lucreaza direct cu echipamente care utilizeaza laserul.

Majoritatea unităţilor au contract de service cu o firma specializata sau vor avea contract dupa

finalizarea perioadei de garantie. Firma de la care se achizitioneaza aparatul realizeaza instruirea

personalului si furnizeaza, in situatiile in care este necesar, ochelari de protectie. Exista situatii in

care personalul a beneficiat si de alte cursuri de specialitate, in special in domeniul medical.


Doar trei unităţi au raspuns afirmativ la intrebarea „daca a fost necesara masurarea/calculul sau

estimarea nivelului de expunere al lucratorilor”.

In general, nu sunt examene medicale speciale pentru personalul care lucreaza cu laser, acestea se

realizeaza conform legislatiei in vigoare, HG 355/2007 completata cu HG 1169/2011. In functie de

specificul activitatii s-a mentionat efectuarea controlului oftalmologic, testarea acuitatii vizuale si a

campului vizual.

S-a raspuns, in general, ca nu sunt necesare măsuri speciale de profilaxie (in afara folosirii

ochelarilor de protectie) sau tehnico-organizatorice privind amenajarea locului de munca,

manipularea si amplasarea surselor de laser. Sunt situatii in care se specifica de catre firma de la

care se achizitioneaza aparatul si/sau in cartea tehnica, necesitatea folosirii unei camere separate cu

anumite caracteristici - fara suprafete reflectorizante, semiobscuritate – si/sau semnalizarea

corespunzatoare a acesteia. Nu s-au semnalat probleme legate de utilizarea laserului la personalul

implicat si nici observatii sau sugestii legate de legislatia in vigoare.

Datele obţinute au permis elaborarea primei baze de date a unităţilor cu expunere profesionala la

laser, chiar daca incompleta in prezent, şi reprezinta o primă etapa importanta in cunoasterea

situatiei la nivel national, pentru stabilirea eventualelor măsuri utile in vederea diminuarii riscurilor

aferente şi a unor propuneri legislative în domeniu.

institutul naŢional de sĂnĂtate publicĂ · impactul asupra sĂnĂtĂŢii Şi mediului generat...

Documents