Negrescu Cristian

An II Grupa B

Ingrijirea pacientilor in sectia de chirurgie

In sectia de chirurgie sunt ingrijiti bolnavi care necesita intervenţii

chirurgicale, in categoria acestor bolnavi intrand:

• Bolnavi care pot fi tratati numai prin mijloace chirurgicale, cum sunt

cei cu apendicita acuta, ocluzie intestinala, peritonita etc

• Bolnavi care pot fi tratati si cu mijloace conservatoare, dar

posibilitatea instalarii unor complicatii periculoase, chirurgicale, face ca

ingrijirea sa se faca in sectia de chirurgie. Exemple de astfel de diagnostce

ar fi traumatismele splenice, policontuzionatii

• Bolnavi care au fost tratati o lunga perioada prin mijloace

conservatoare, dar esecul acestui tratament a facut sa fie indrumati in sectia

de chirurgie, cum ar fi cei cu boala Basedow, ulcerul duodenal rezistent la

tratament, colecistitele alitiazice

• Bolnavi care au suferit diferite forme de traumatisme, care necesita

reconstituirea structurii anatomice a teritoriului traumatizat

Desi in trecut sctia de chirurgie generala se ocupa de asistenta si tratarea

majoritatii cazurilor chirurgicale, dezvoltarea rapida a chirurgiei si

chirurgicalizarea unor ramuri care in trecut erau exclusiv conservatoare, a facut sa

se infiinteze numeroase alte sectii, care se ocupa de ramuri mult mai inguste ale

chirurgiei, dar la un nivel profesional mai ridicat: neurochirurgia, chirurgia

toracica, chirurgia cardiaca, chirurgia vasculara, urologia etc.

Actvitatea de ingrijire a bolnavilor in sectia de chirurgie este diferita in functie

de gradul de urgenta al cazurilor, altele fiind necesitatile de ingrijire a unui bolnav

internat in conditii de programare, de exemplu un bolnav cu hernie inghinala

necomplicata si cu totul altele fiind necesităţile de ingrijire a unui bolnav internat

in conditii de urgenta majora, de exemplu un bolnav politraumatizat cu hemoragie

interna, care trebuie dus direct pe masa de operatie.

In general, independent de cazuistica, etapelede ingrijire a bolnavilor la sectia

de chirurgie, prevad:

• Ingrijirea curenta a bolnavilor supusi explorarilor chirurgicale

• Ingrijirile preoperatorii, pregatirea bolnavilor pentru interventia

chirurgicala

• Ingrijirea postoperatorie a bolnavilor

Ingrijirea curenta a bolnavilor chirurgicali.Bolnavii cu afectiuni cronice

chirurgicale care au fost internati sau transferati de la alte sectii cu diagnostice

bine precizate (cu indicatie chirurgicala precisa) sunt supusi imediat masurilor de

pregatire preoperatorie. Acestei categorii de pacienti li se va asigura confortul si

igiena personala, alimentatia corecta, reechilibraea hidroelectrolitica si volemica,

corectarea anemiei, tratamentul infectiilor intercurente, reechilibraea functiilor

deficitare ale unor organe sau aparate. Reverificarea probelor de laborator a celor

care sunt transferati de pa sectii medicale nu este necesara decat in anumite cazuri.

( bolnavii cu afectiuni cronice, suspectati de o boala chirurgicala, internati in stare

neexplorata). In aceste cazuri, sarcinile asistentei pe langa ingrijirea generala a

bolnavului, constau si in pregatirea pentru examinarile paraclinice prevazute in

planul de examinare.Prin contactul permanent pe care il are asistenta cu

bolnavul, ea poate contribui prin observaţiile ei la conturarea unui diagnostic

.Exemple in acest sens sunt:

• Pregatirea pentru radiografie

• Pregatirea pentru colonoscopie

• Pregatirea pentru ecografie

Bolnavii cu afectiuni chirurgicale acute, dar cu stare generala satisfacatoare,

sunt supusi imediat la verificarea diagnosticului de trimitere si concomitent la

pregatirea pentru interventia chirurgicala. In aceste cazuri, din cauza caracterului

de urgenta pregatirea preoperatorie este foarte sumara.( evacuarea prin SNG a

continutului alimentar, umplerea patului vascular pe cale endovenoasa,

monitorizare parametrilor vitali- tensiune, puls, diureza,presiunea gazelor sangvine

etc) In multe din aceste cazuri sarcinile asistentei de pe sectia chirurgie incep de

fapt cu ingrijirile postoperatorii.

Bolnavii cu afectiuni chirurgicale acute, dar in stare nesatisfacatoare,

respectiv in soc se vor supune la inceput masurilor de desocare. Exceptie de la

aceasta regula fac urgentele majore, la care interventia chirurgicala este singura

sansa de salvare a vietii bolnavului.( de exemplu hemoragiile masive care necesita

hemostaza imediata)

Este de notat deci ca de multe ori viata pacientilor depinde de promptitudinea

cooperarii intre medici si asitente, de promptitudinea executarii dispozitiilor de

catre asistenta. Dintre particularitatile de ingrijire a bolnavilor la sectia de

chirurgie, notam:

• Bolnavii nu sunt lasati sa ia din proprie initiativa nici un medicament sau

aliment ( de exemplu calmantele pot estompa sau chiar anula

simptomatologia majora a bolii)

• Nu se vor administra purgative sau clisme decat la cererea expresa a

medicului

• Toate manevrele la patul bolnavului trebuie executate in conditii sterile,

deprinderea activitatii in conditii sterile trebuind sa fie adanc inradacinata la

asistentele care lucreaza la sectia de chirurgie

Ingrijirea preoperatorie a bolnavilor

Ingrijirea bolnavilor inainte de interventia chirurgicala variaza in raport cu

tipul interventiei chirurgicale, cu starea generala a bolnavului si mai ales cu timpul

avut la dispozitie pana in momentul interventiei. O buna pregatire preoperatorie

inbunatateste prognosticul interventiei si reduce mortalitatea intra si

postoperatorie.

• Pregatirea generala- la acest tip de pregatire sunt supusi toti bolnavii care

urmeaza sa sufere interventii chirurgicale si consta in:

1. menajare psihica si explicarea actului operator

2. explorarea starii biologice a organismului prin investigatii

functionale si probe de laborator

3. reechilibrare hidroelectrolitica, proteica, vitaminizare si alimentatie

speciala

4. stabilirea datei interventiei in functie de starea bolnavului

1. golirea si spalarea cavitatilor naturale ale organismului ( stomac,

colon, vagin, vezica urinara )

2. pregatirea bolnavului inaintea introducerii in sala de operatie

• Pregatirea speciala-cuprinde masurile care se aplica numai anumitor

categorii de interventii chirurgicale sau numai anumitor categorii de

bolnavi: ele constau in reechilibrarea unor deficiente functionale ale

organismului ( ca in cazul, diabetului zaharat, insuficientei renale, hepatice,

stari de anemie severa etc) sau in pregatirea speciala a unor organe pe care

se va interveni ( de exemplu pregatirea colonului inainte de interventiile la

acest nivel). Posibilitatea de a aplica masurile de mai sus e in functie de

timpul avut la dispozitie in fiecare caz in parte, din acest punct de vedere

interventiile impartindu-se in:

A. operatii necesare si urgente, cand interventia trebuie executata

imediat, indiferent de starea in care se afla bolnavul ( de exemplu

o hemoragie digestiva fudroaianta)

B. operatii necesare dar neurgente, cand interventia este singura

solutie pentru bolnav, insa starea acestuia permite ca data

interventiei sa fie stabilita in limite destul de largi

C. operatii care nu sunt absolut necesare, deci nici urgente, cand

interventia se poate executa la orice data, avand deci un timp

suficient pentru pregatire

O alta clasificare a gradului de urgenta chirurgicala imparte interventiile in:

• urgente imediate-primele 8 ore

• urgente amanate-8 ore-7 zile

• urgente intarziate-8-21 zile

• indicatii tardive-3-6 saptamani

Pregatirea psihica a pacientului

chirurgical

Stabilire unei relatii de respect si incredere intre pacient si intreaga

echipa chirurgicala reprezinta o parte esentiala a actului medical. Psihicul

bolnavului este la fel de important in procesul de vindecare ca si medicamentele

administrate, fapt de multe ori neglijat in spital, dar speculat cu abilitate de

majoritatea vracilor care practica asa-numitele terapii alternative. Odata ajuns in

spital, bolnavul trebuie sa se adapteze la noile conditii de viata, uneori percepute

ca agresive de anumiti indivizi. Acest fapt, coroborat cu necesitatea scurtarii

perioadei de spitalizare, a condus la atitudinea moderna a executarii tuturor

probelor diagnostice in ambulator, cu internare in preziua interventiei. Asistenta

trebuie sa discute calm si pe indelete cu pacientul, spulberandu-i acestuia teama ca

va fi tratat pe banda. In aceasta relatie care se stabileste, gasirea limbajului comun

este esentiala. O situatie din ce in ce mai frecventa in spital, este a bolnavilor care

„cunosc totul" despre suferinta lor. Pana cand neprofesionalismul si reaua vointa a

celor care polueaza medicina vor disparea, chirurgul si asistenta sunt obligati sa

piarda timp important pentru a-si lamuri pacientii despre situatia reala a bolii lor si

rezultatele care pot fi obtinute prin actul operator.

Tot in cadrul pregatirii psihice a bolnavilor, intra si administrarea de

barbiturice, tranchilizante sau antibiotice, uneori absolut necesare pacientilor

stresati si prapastiosi.

Pregatirea biologica

Pregatirea biologica se face in functie de rezultatele clinice si paraclinice

ale investigatiilor efectuate si de urgenta actului operator. Ca analize biochimice

obligatorii pentru toate tipurile de interventii se recomanda: HLG, grupul si Rh-ul

sangvin, determinarea electrolitilor serici,ureea, creatinina, glicemia,probele

hepatice, sumarul de urina, ECG, Rx-ul toracic. Tarele organice si descoperirile

clinice rezultate pot duce la cererea altor analize , care sa aprofundeze

diagnosticul.

• Examenul aparatului respirator-este in general suficient clinic si

radiologic. La operatiile care deschid cutia toracica devin utile si probele

functionale respiratorii.

• Examenul aparatului cardio-vascular-cunoasterea anterioara, sau

descoperirea la internare prin Rx sau ECG a unei suferinte miocardice,

impune monitorizarea pre- si postoperatorie a acestor bolnavi, operatiile

programate trebuind evitate in primele 3-6 luni de la un episod coronarian

acut.

• Anemia-se poate corecta fie ,,a la larg" prin tratament martial, pentru

valorile medii ale Hb si operatii programate, fie prin transfuzie de masa

eritrocitara ori sange integral la cei cu valori mici ale Hb ce urmeaza a

suporta operatii cu risc crescut.

• Bolile de sange- cu risc crescut de sangerare trebuie de asemenea

cunoscute ( siclemia, trombocitemia, hemofilia), traqtamentele

anticoagulante orale sau antiagregante trebuind oprite cu 10 zile inainte de

operatie.

• Dezechilibrele hidro-electrolitice -azpar la bolnavii cu varsaturi, diaree,

ocluzie intestinala si trebuie corectate pe cale parenterala sub controlul

laboratorului de biochimie. Pacientul diabetic este foarte dificil de tratat

chirurgical, datorita riscului infectios crescut si al decompensarii bolii de

baza. Toti bolnavii compensati prin tratament oral trebuie trecuti pe

tratament I.V. care se poate manevra mult mai sigur si mai rapid pe intreaga

perioada operatorie.

Premedicatia este preferabil sa se inceapa cu o zi inaintea operatiei cu

somnifere sau tranchilizante, dupa executarea masurilor de igiena generala si

locala si pregatirea specifica a organului operat.