info...- studiu de caz educaţional/ pag.18 6. Înv. ... depresie în condiţii de solicitări...
TRANSCRIPT
2
INFO Şcoala
ARGUMENT
Ideea de a crea o revistă educaţional - didactică online nu este
inovatoare, alţi premergători având meritul de a se fi gândit anterior la
această acţiune şi activitate publicistică.
Originale însă, se doresc a fi subiectele abordate, pescuite din toate
domeniile de activitate didactică, diversitatea abordărilor şi a dezbaterilor
acestora, acestea fiind produsul unor persoane diferite din punct de vedere
al tipului de inteligenţă predominant (oameni de litere, fizicieni,
matematicieni, biologi - cadre didactice din toate ariile curriculare -
precum şi elevi de diferite vârste şi cu diferite concepţii). Se poate spune
că revista vizează şi un schimb de experienţă - culturală şi didactică -
întrucât colaboratorii revistei implică mai multe şcoli, atât din mediul rural
cât şi urban.
Denumirea aleasă sugerează, într-o oarecare măsura, scopul şi
obiectivele propuse. INFO Şcoala se doreşte a fi o revistă educational -
didactică online care să furnizeze informaţii din mediul cultural- educativ-
şcolar, cu scop cultural-educativ.
Prin propunerea de atingere a unor performanţe la nivel
informaţional se urmăreşte nu numai îmbogăţirea şi dezvoltarea unui bagaj
de cunoştinţe obţinute prin explorarea diferitelor domenii ştiinţifice
corespunzătoare disciplinelor de învăţământ ci şi redarea unor informaţii
utile elevilor şi cadrelor didactice ( gen noutăţi legate de admiterea in liceu /
învăţământul universitar, desfăşurarea olimpiadelor etc ) dar şi a unor
informaţii de tip administrativ.
Sperăm să vă fie de folos şi să o citiţi cu interes!
3
CUPRINS
1. Înv. Angela Moşneanu – Temperamentul elevilor de vârstă şcolară
mică( studiu de caz)/pag. 4
2. Înv. Angela Moşneanu – Studiu de caz/pag. 11
3. Înv. Angela Moşneanu – Timpul liber al copilului/pag. 14
4.Înv. Angela Moşneanu – Modalități de educare ecologică
a micilor școlari/pag. 15
5. Prof. Dana Plenicianu - Absenteismul şcolar
- studiu de caz educaţional/ pag.18
6. Înv. Angela Moşneanu – Implicaţiile jocului didactic matematic în
realizarea educaţiei intelectuale/pag. 19
7. Înv. Alexandrina Duicu– Valoarea formativă a basmelor
/pag. 21
4
TEMPERAMENTUL ELEVILOR DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ
( STUDIU DE CAZ)
Înv. Angela Moşneanu
Şcoala cu Clasele I-VIII Topleţ
Judeţul Caraş-Severin
Cuvinte – cheie: temperament, coleric, flegmaticul, sangvinicul, melancolicul, nervoşii,
sentimentalii, pasionaţii, amorfii, apaticii.
Atunci când vorbim despre temperament ne referim la dimensiunea energetico-dinamică
a personalităţii şi se exprimă atât în particularităţi ale activităţii intelectuale şi afectivităţii, cât
şi în comportamentul exterior, motricitate şi vorbire.
În abordarea problematicii temperamentului există concordanţă între autori privind legătură
temperamentului cu sistemul nervos şi cel endocrin. Prin urmare, temperamentul este într-o
mare măsură, expresia unui sistem de însuşiri congenitale. Temperamentul este expresia
manifestării particulare în plan psiho-comportamental a tipurilor de activitate nervoasă
superioară, manifestare mediată de o serie de factori socio-culturali şi psihologici. Trăsăturile
temperamentale sunt relativ uşor de observat şi identificat.
Temperamentele sunt nespecifice în sensul că ele nu implică anumite valori şi deci nu
sunt susceptibile de a fi apreciate din punct de vedere moral, estetic, intelectual. Nu se poate
vorbi de temperamente bune sau rele şi nici despre superioritatea unui tip de temperament
în raport cu altul. Temperamentele îndeplinesc un rol major în relaţiile dintre oameni ca şi
în raporturile educaţionale. Pe terenul fiecărui temperament pot fi formate sisteme de lucru
sau trăsături de caracter diferite. Fiecare temperament prezintă avantaje şi dezavantaje în
raport cu fiecare obiectiv educaţional vizat.
Literatura psihologică descrie patru portrete temperamentale de bază:
a) COLERICUL: irascibil, instabil, oscilând între entuziasm şi delăsare, stare de abandon,
decepţie, tendinţă de exagerare în tot ceea ce face, expresiv, emotiv, năvalnic, îşi stăpâneşte
greu stările afective, neliniştit, predispus spre violenţă.
b) FLEGMATICUL: imperturbabil, inexpresiv, lent, calm, dispune de un fel de răbdare
naturală, meticulos, introvertit, puţin comunicativ, orientat mai mult spre trecut, greu
adaptabil, poate obţine performanţe în activităţile de lungă durată; ordonat, răbdător,
perseverent, stabil în acţiuni.
c) SANGVINICUL: puternic, extravertit, echilibrat, optimist, stăpânit, rezistent la efort,
energic, mobil, deschis, sociabil, săritor, bine dispus, adaptabil, analitic, nu ia măsuri pripite,
manifestă spirit de grup şi are aptitudini de conducere.
5
d) MELANCOLICUL: instabil, introvertit, lipsit de rezistenţă la efort, neîncrezător în sine,
emotiv şi sensibil, cu o viaţă interioară foarte agitată, timid, pesimist, anxios, sobru, retras, nu
rezistă la stări tensionate, dar este serios, conştiincios şi exigent cu sine; înclinarea spre
depresie în condiţii de solicitări crescute.
Cele patru temperamente au câteva caracteristici comune:
Sunt înnăscute ( fiind dependente de tipul de ANS) şi deci stabile, menţinându-se în
linii mari pe tot parcursul vieţii;
Sunt relativ educabile, în sensul că pot fi, într-o anumită măsură, modelate, influenţate
prin mijloace educaţionale;
Sunt rareori în stare pură, existând mai ales în diferite amestecuri sau nuanţe
temperamentale;
Sunt neutre din punct de vedere valoric, ceea ce înseamnă că nici un temperament
nu este mai bun decât un altul.
O explicaţie ştiinţifică a tipurilor de temperament a oferit I. P. Pavlov. El a pus în
evidenţă
trei însuşiri fundamentale ale sistemului nervos:
forţa sau energia, manifestându-se prin rezistenţa sistemului nervos la solicitări
intense;
echilibrul existent între excitaţie şi inhibiţie;
mobilitatea proceselor nervoase ce se înlocuiesc cu mai multă sau mai puţină
uşurinţă în diferite situaţii.
În felul acesta, baza fiziologică a tipurilor de temperament ar fi următoarea:
melancolicul are sistem nervos slab;
colericul – puternic şi neechilibrat, excitabil;
sangvinicul - puternic, echilibrat şi mobil;
flegmaticul - puternic, echilibrat, inert.
Psihiatrul elveţian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante experienţe
clinice, că
în afara unor diferenţe individuale, între oameni există şi deosebiri tipice. Unii oameni
sunt orientaţi predominant spre lumea externă şi intră în categoria extravertiţilor, în timp
ce alţii sunt orientaţi predominant spre lumea interioară şi aparţin categoriei
introvertiţilor.
Extravertiţii sunt deschişi, sociabili, comunicativi, optimişti, senini,
binevoitori, se înţeleg sau se ceartă cu cei din jur, dar rămân în relaţii cu
aceştia.
Introvertiţii sunt închişi, greu de pătruns, timizi, puţin comunicativi, înclinaţi
spre reverie şi greu adaptabili.
Psihologii olandezi Heymans şi Wiersma propun 8 tipuri temperamentale, prin
combinarea a 3 factori: emotivitatea, activitatea şi rezonanţa. Rezultă tipul pasionat, tipul
6
coleric, tipul sentimental, tipul nervos, tipul flegmatic, tipul sangvinic, tipul atipic şi cel
amorf.
G. Berger a elaborat un chestionar uşor de utilizat pentru a încadra o persoană în
tipurile temperamentale; acest chestionar poate fi aplicat şi în cazul elevilor, în acest fel
stabilindu-se dacă un copil este emotiv sau nu, dacă este activ sau nu.
Luând în considerare doar emotivitatea şi activitatea, rezultă următoarele tipuri:
Emotivii inactivi
Nervoşii – reacţionează rapid la evenimente
Sentimentalii – au reacţii lente
Emotivii activi
Colericii – reacţionează rapid, exploziv
Pasionaţii – reacţionează lent
Neemotivii activi
Sangvinicii – reacţionează rapid şi echilibrat
Flegmaticii – au forţă dar sunt lenţi
Neemotivii inactivi
Amorfii – au puţină energie dar sunt bine ancoraţi în prezent
Apaticii – au lipsă de energie şi un ritm lent al reacţiilor .
Pentru realizarea acestui studiu de caz privind temperamentul elevilor de vârstă
şcolară mică am folosit următoarele metode: observaţia psihopedagogică, convorbirea, testul
psihologic şi metoda statistică.
Am aplicat elevilor clasei a III-a de la Şcoala cu Clasele I-VIII Topleţ, judeţul Caraş-
Severin un test psihologic alcătuit din 21 de întrebări pentru a stabili tipul de
temperament al fiecărui elev în parte.
Eşantionul cuprinde 9 băieţi şi 7 fete, cu vârsta cuprinsă între 9 şi 10 ani.
Elevii provin din familii diferite: de intelectuali, de muncitori, unele cu posibilităţi materiale
mari, altele cu posibilităţi financiare reduse, cu un climat familial propice atât a educaţiei
copilului cât şi în ceea ce priveşte dezvoltarea copilului.
Informaţiile culese au fost corelate, prelucrate şi interpretate. Dintre tehnicile statistice
utilizate pentru prelucrarea datelor studiului de caz, enumerăm:
a) întocmirea tabelului de rezultate;
b) reprezentarea grafică:
histograma ( „histo” – ţesut; „gamma”- desen).
Este o reprezentare prin dreptunghiuri, cu suprafaţa echivalentă cu grupele
de mărimi identice.
7
După aplicarea testului psihologic am întocmit un tabel centralizat, în care coloanele
pe orizontală arată numărul întrebării din test şi răspunsul elevilor, iar pe verticală numele
elevilor.
Instrumentul de măsurare pe care l-am folosit a fost raportul procentual. După
centralizarea datelor, am întocmit histograma.
8
9
10
Nr.
crt
.
Ele
vii
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
Tipul de
temperament
1 A.G. A B A B B B B B B A B B B B B B A B A A A SANGVINIC
2 B.M. B A A A A B A A A A A A A A A A A A A B B NERVOS
3 B.D. B B A A B B B A B B B B A A A B B A A A A COLERIC
4 B.N. A B B B A A B B B B B B B A A A A B A A B SANGVINIC
5 B.M. A B B B B A B A B A A B B B B A A A B B A SANGVINIC
6 C.D. A B B B B A A A A A A A A A A A A B B B A AMORF
7 C.L. B B B B A A B B B B B A A A B B A A A A A SANGVINIC
8 C.T. A B A B B B B B B A B B B B B B A B A A A SANGVINIC
9 G.B. B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B SANGVINIC
10 G.M. A B B B A A A A A A A A B A A A A A A B B NERVOS
11 H.R. A A A A A A A A B B A B A A A A B B B B B SENTIMENTAL
12 M.I. A A B A B B B A A A B B B A A B A A B B B MELANCOLIC
13 M.V. A B A B B B B B B A B B B A B B A B A A A SANGVINIC
14 S.M. A A A A A A A A A A B B B A B A A A A A A NERVOS
15 T.C. B B B B B B A A A A A B A B B B B B A A A MELANCOLIC
16 F.A. A B B A B B B A B A B B B B B B A A B A A SANGVINIC
Analizând datele observăm că: 3 – nervos, 1 – sentimental, 1 – coleric, 0 – pasionat, 8-
sangvinic, 0- flegmatic, 1- amorf, 2 – melancolic.
TABEL DE REZULTATE:
Temperame
nt
Nervos Sentiment
al
Coleri
c
Pasion
at
Sangvin
ic
Flegmat
ic
Amor
f
Melancol
ic
Nr. elevi 3 1 1 0 8 0 1 2
Procentul 18.75
%
6.25% 6.25
%
0% 50% 0% 6.25
%
12.5%
11
HISTOGRAMA
0,00%
5,00%
10,00%
15,00%
20,00%
25,00%
30,00%
35,00%
40,00%
45,00%
50,00%
N S C P S F A M
NERVOS
SENTIMENTAL
COLERIC
PASIONAT
SANGVINIC
FLEGMATIC
AMORF
MELANCOLIC
BIBLIOGRAFIE:
1. Dumitriu, Constanţa ( 2009) – „Psihologia personalităţii”- suport de curs,
Universitatea din Bacău.
2. Dumitriu, Gheorghe; Dumitriu, Constanţa ; Dumitriu, Iulia; Damian Iulia (2002) –
„Psihopedagogie”, Sinteze pentru examenele de definitivare şi gradul II în învăţământ,
Editura Alma Mater, Bacău.
12
STUDIU DE CAZ Înv. Angela Moşneanu
Şcoala cu Clasele I-VIII Topleţ
jud. Caraş-Severin
IDENTIFICAREA CAZULUI
În urma asistenţelor la clasă, a observaţiilor spontane efectuate şi a celor tematice din timpul
anului şcolar 2009 -2010 si a semestrului întâi din anul şcolar 2010-2011, am sesizat că la
clasa a III-a de la Şcoala cu clasele I-VIII Topleţ, clasă neomogenă ca pregătire şi educaţie şi
care are un număr de 16 copii, un caz special, în persoana elevului S.E.
FAMILIARIZAREA CU CAZUL Numele şi prenumele: S.E.
Data naşterii:21.05.2001
Clasa: a III-a
Şcoala: Şcoala cu clasele I-VIII Nr.1 Topleţ, judeţul Caraş-Severin
Nivelul cultural-sanitar al familiei: mediu
Antecedente patologice:
Naştere: normală
Sarcina: fără probleme deosebite
Dezvoltare fizică: normala
Greutatea la naştere: 3000 g
DATE FAMILIALE
- numele si prenumele părinţilor:
Mama - Roxana
Tata - -
- ocupaţia părinţilor
Mama-plecata in străinătate
- bugetul familiei redus, familia se descurcă doar din alocaţiile copiilor şi ajutorul social ;
- structura familiei
Copilul este crescut de la vârsta de 2 ani de bunica,care mai are in creştere încă 2 copii.
- relaţii familiale: uneori încordate din cauza lipsei de bani din casă.
- atitudinea faţă de copil şi de educaţia lui:
*Bunica este pasivă în educarea copiilor, dă dovadă de indiferenţă faţă de copii, care se
descurcă cum pot, ajutându-se unii pe alţii.
*Bunicul este cel care se mai interesează de activitatea şcolară a copiilor, îi duce la
medic, rezolvă dosarele necesare,se prezintă la şedinţele cu părinţii.
Date culese prin convorbiri cu bunicul: Vorbind cu bunicul, am constatat că acest copil are acasă un comportament asemănător celui
de la şcoală. Nu-i place să-şi facă temele, iar când mătuşa îl pune la treabă devine agresiv şi
de obicei refuză.
13
Copilul nu are un program adecvat, se uită la tv toata ziua, fără a fi întrebat, dacă are de
învăţat sau scris. Când nu e la tv, e afara, în împrejurimi şi foloseşte un limbaj neadecvat, se
murdăreşte fără să-i pese si imită de cele mai multe ori anumite personaje din desene
animate. Principalele lui preferinţe sunt jocurile cu <pistolul >,<puşca>,<de-a bătaia>,
distruge anumite obiecte, imitând exact ceea ce vede la tv.
Ascultă doar de bunicul, dar acesta nu ştie să fie consecvent în ceea ce priveşte atitudinea faţă
de copil .
Este un copil cu mari carenţe educaţionale şi comportamentale, are un stil dezorganizat, este
pasiv atât la reproşurile din partea adulţilor, cât şi la pedepse.
Toate aceste lucruri conduc la neglijarea sarcinilor de învăţare şi chiar la insuccesul şcolar.
Date culese prin observaţii: în timpul orelor
Are un comportament pasiv la clasă în timpul activităţilor de predare-învăţare.
Foarte des se întâmplă să întrerupă activitatea prin diverse gesturi necontrolate sau prin ieşiri
din clasă neanunţate şi neaprobate.
În momentul în care învăţătoarea se apropie si este solicitat,refuza sa se implice in activitate,
neagreând absolut deloc activităţile in perechi si grup.
Foloseşte instrumentele de scris sau desenat pe post de arme cu care gesticulează anumite
scene de lupta, scoţând (în pauze) sunete onomatopeice din cele mai variate.
Copertele caietelor sunt desenate permanent cu linii şi rotocoale fără sens, precum şi cu
anumite persoane în ipostaze de luptă.
Îi încântă şi îi captează atenţia orice activitate de joc, mişcare, cântec.
în pauze
Stă împreună doar cu colegii cu care se joaca acasă în timpul liber, pe ceilalţi ignorându-i
total. Cu aceştia pune la cale jocuri tot cu tentă violentă, scene de lupta, exprimându-şi
deosebita plăcere de a fi <liderul grupului>.
Date culese prin convorbiri cu copilul: Copilul îşi iubeşte fraţii, deşi el nu ştie ca nu sunt fraţi de sânge, însă e foarte agresiv fizic si
verbal cu ei atunci când aceştia refuză participarea la acţiunile lui cu tentă războinică.
Îl iubeşte mai mult pe tati (bunicul) decât pe mami(bunica), considerând-o pe mama biologica
o surioară (Roxana).
Îi place prezenţa copiilor care acceptă doar jocuri <cu bătăi>
Nu-i place să înveţe.
Vrea să deseneze, dar nu ştie ce.
ANALIZA –SINTEZA DATELOR OBTINUTE
*prezintă deficit de atenţie ;
*afecţiuni atât la nivelul concentrării atenţiei, cat si la nivelul distributivităţii atenţiei ;
*inteligenţă sub nivel mediu ;
*folosirea unui vocabular bazat mai mult pe cuvinte cu caracter violent;
*comportament agresiv cu copii ce nu-i respecta deciziile si iniţiativele;
*comportament pasiv in timpul activităţilor de predare învăţare;
*tendinţa de imitare a personajelor violente văzute la tv,chiar identificarea cu acestea;
FORMULAREA UNUI DIAGNOSTIC
- dificultăţi de învăţare pe fondul unei atenţii si motivaţii deficitare;
- deficiente limbaj si carenţe sociale şi educaţionale grave;
14
MASURI DE REZOLVARE A CAZULUI
- fixarea unor reguli stricte,implicarea copilului după orele de curs într-un program foarte bine
stabilit;
- timpul alocat televizorului trebuie diminuat foarte mult;
- implicarea lui în anumite sarcini în care să aibă diferite responsabilităţi ;
- educarea unor deprinderi de autoservire şi relaţionare;
- îndrumat să-şi valorifice energia (gimnastică, activităţi de autoservire);
- trebuie obişnuit să se stăpânească să nu aibă porniri impulsive de moment;
- aşezarea elevului în prima banca, astfel încât să nu-i poată deranja pe ceilalţi;
- exemplificarea faptelor pozitive cu exemple din cadrul orelor;
- încurajarea progresului în activitatea personală;
- acordarea recompenselor la orice progres, fie el cât de mic;
- afişarea lucrărilor individuale reuşite la panoul clasei;
- participarea la şedinţe de consiliere individuala orientate pe ameliorarea deficitului de
atenţie;
- înlăturarea dificultăţilor de limbaj, creşterea încrederii în sine, a independenţei, perseverenţei
şi atitudinii faţă de semeni
- colaborarea cu familia;
- se impun activităţi de consiliere a familiei cu privire la timpul liber al copilului si la
influenţele negative ale televizorului asupra creşterii si dezvoltării fizice si psiho-motorii ale
copilului;e va începe c-activitati in sprijinul socializarii copilului;u activităţile menite
socializării elevului, dar şi olaborarea CONCLUZII Discutând cu bunicii, problema acestui copil, pe baza informaţiilor obţinute, este că are
nevoie de o atenţie sporită din partea familiei, din partea şcolii şi din partea tuturor
persoanelor adulte care pot face asta.
Astfel, s-a ţinut legătura cu familia si cu psihologul scolii, luându-se măsurile necesare, ceea
ce a dus la schimbări semnificative în comportamentul elevului.
S-a realizat socializarea în principal, precum şi diminuarea tendinţelor si vocabularului
violente. S-a ajuns ca, până la sfârşitul anului, elevul să respecte aceleaşi reguli ale clasei ca şi
ceilalţi elevi, să fie supravegheat permanent in timpul liber si,cel mai important, să i se trieze
si controleze programele tv la care copilul se uită .
15
TIMPUL LIBER AL COPILULUI Înv. Angela Moşneanu
Şcoala cu Clasele I-VIII Topleţ
Județul Caraș Severin
Pentru unii adulţi timpul liber este un ansanblu de ocupaţii, cărora individul li se poate
dărui după placul său, fie pentru a se odihni, a se distra, fie pentru a-şi dezvolta informaţia sau
formaţia intelectuală, fizică, psihică, etc.
După alţii, timpul liber este ceea ce rămâne după scăderea timpului necesar activităţii
de bază şi după scăderea orelor de somn, a celor necesare drumurilor până la locul activităţilor
zilnice, a orelor cheltuite cu masa şi îngrijirea corporală.
Atât pentru şcolar cât şi pentru matur, există un buget de timp delimitat în trei secvenţe
mari: timp de muncă (de învăţătură pentru şcolar), timp pentru nevoi fiziologice, social-
culturale şi gospodăreşti, timp liber. În cazul şcolarului, timpul liber reprezintă sectorul de
activitate cel mai spontan şi mai imaginativ al vieţii copilului, exercitându-şi influenţa
educativă multiplă în sfera vieţii intelectuale, fizice, artistice, morale a caracterului. Pentru a
şti de cât timp liber dispune, copilul trebuie să ţină seama de numărul de ore săptămânale,
zilnice, număr de ore destinate somnului, micilor activităţi gospodăreşti, drumul de la şcoală
acasă, timpul de masă, de odihnă şi de efectuare a temelor. Unii elevi fac greşeala de a
îngloba în timpul liber şi orele impuse de buna pregătire a lecţiilor, alţii socotesc ziua întreagă
timp de muncă, neorganizându-şi raţional timpul de învăţătură şi odihnă, nereuşind să-şi
creeze în bugetul de timp şi ore de răgaz, ore libere. Ambele situaţii sunt greşite. Prin
consumarea întregului timp cu învăţătura se ajunge la oboseală şi surmenaj. Dimpotrivă,
atunci când întregul timp de după orele de cursuri este socotit timp liber, acest timp este
adesea irosit cu uşurinţă, ceea ce se repercutează negativ şi asupra învăţăturii şi pe un plan
mai larg, asupra viitorului statut socio-profesional.
În mod firesc atât părinţii cât şi educatorii trebuie să se gândească cum este mai bine
să-i orienteze pe elevi spre a folosi timpul în mod optim, pentru a contura cât mai mult
personalitatea acestora.
Activităţile extraşcolare desfăşurate pot avea asupra elevilor efecte diferite, pot
satisface sau nu aşteptările lor. De aici decurge necesitatea cunoaşterii preocupărilor copiilor
din timpul liber, îndrumarea şi orientarea lui spre cât mai multe activităţi fie culturale, tehnice,
artistice, sportive, pentru a dezvălui potenţele acestora, a-i îndruma la multilateralitate şi nu
unilateralitate în valorificarea timpului liber de care dispun. Cei mai mulţi elevi sunt atraşi de
activităţile sportive, joaca în aer liber, sau simple plimbări. Celelalte activităţi, vizionări de
filme, audiţii muzicale, lecturarea de cărţi, activităţi artistice, deţin o pondere redusă în totalul
timpului liber.
Părinţii sunt cei care trebuie să le fixeze un program zilnic şi să-l verifice dacă este
respectat. Pentru micul şcolar ar putea fi stabilit următorul program:
timp de învăţătură (ore curs 4-5 ore);
timp de pregătire a lecţiilor (1-1,3 ore);
somn şi odihnă (în cursul zilei – 1 oră);
timp destinat unor trebuinţe personale (1 oră);
timp liber (3 – 3, 30 ore);
alte ocupaţii (drum şcoală-înapoi, unele activităţi neprevăzute – 2 ore).
Copiii trebuie să ştie de asemenea că pe măsură ce cresc, aşteptările în ce-i priveşte
sunt tot mai mari. Pe măsură ce ei se maturizează, este recomandabil ca în timpul liber să
participe şi la activităţi gospodăreşti, la treburile casei.
16
A contribui la treburile gospodăreşti este o bună modalitate pentru copil de a învăţa să
fie perseverent şi de a vedea că respectul şi încrederea celorlalţi se bazează şi pe felul în care
ştie să ducă la capăt un lucru pe care îl are de făcut.
Mulţi părinţi îşi înscriu copiii la cluburi de muzică, teatru, dans, înot, modelling,
pictură, sculptură, modelaj, care sunt activităţi, variate şi atractive pentru copii, dar şi
adevărate ateliere de cultivare a talentelor lor.
Este indicat ca părinţii să petreacă cât mai mult timp liber cu copiii lor, să le asculte
problemele cu mare atenţie, să meargă cu ei în drumeţii, la muzee, la biblioteci, să citească
împreună, să asculte muzică împreună, să meargă la teatru, să vizioneze spectacole, ş.a.
Vacanţa este şi timpul când se citeşte cel mai mult, cartea rămânând un bun însoţitor şi
înţelept sfătuitor oriunde s-ar afla acasă, în tabără, în excursie şi un mod foarte plăcut de a
petrece timpul liber.
Timpul este ireversibil, vremea pierdută nu mai poate fi răscumpărată. Învăţându-i pe
cei mici să-şi gospodărească timpul cu chibzuială, vor şti să-l preţuiască pentru toată viaţa.
MODALITĂȚI DE EDUCARE ECOLOGICĂ
A MICILOR ȘCOLARI
Înv. Angela Moşneanu
Şcoala cu Clasele I-VIII Topleţ
Județul Caraș Severin
În epoca contemporană, o problemă de stringentă actualitate este formarea şi
educarea elevilor în spiritul unor responsabilităţi umane ce vizează protecţia mediului
înconjurător. Absenţa sau ignorarea măsurilor imperios necesare de apărare a mediului
poate declanşa o criză ecologică cu consecinţe catastrofale pentru omenire. Iată de ce
socotim că formarea conştiinţei şi conduitei ecologice devine o cerinţă deosebit de
importantă pentru orice demers educativ, şcolar şi extraşcolar.
Educatia ecologica se face incepand cu primii ani de viata , in familie, in
gradinita, si, apoi , la scoala .
La intrarea in scoala copiii au o serie de reprezentari despre mediul natural ,
social si familial in care traiesc . Treptat ei dispun de un orizont mai larg de
cunostinte si posibilitati de intelegere mai mari , si astfel , pe masura ce cresc , educatia
lor ecologica se aprofundeaza .
Scoala este chemata sa determine nu numai sentimente de admiratie fata de
frumusetile naturii , ci si convingeri si deprinderi de protejare a mediului inconjurator.
Este o obligatie primordiala , o datorie de onoare a tuturor cetatenilor planetei ,
cunoasterea ansamblului de masuri de ocrotire a acesteia .
Sugeram cateva modalitati prin care se poate realiza , inca de la varsta scolara
mica , formarea conceptiei si a conduitei ecologice .
Prin diferitele discipline incluse in procesul de invatamant trebuie sa
convingem pe fiecare elev de necesitatea apararii mediului inconjurator impotriva
poluarii si sa le formam conduita ecologica moderna . Acest lucru se realizeaza
indeosebi in cadrul lectiilor de stiinte menite sa inlesneasca intelegerea organismelor
vegetale si animale, a proceselor esentiale de intretinere a vietii, a legaturilor
17
indisolubile dintre plante-animale-mediu, al celor de geografie, dar si, ocazional, in
cadrul unor lectii de educatie civica , limba romana, educatie muzicala, educatie plastica,
istorie etc.
Introducerea unei discipline optionale, sub genericul “NATURA, PRIETENA
MEA” , este o modalitate deosebit de eficienta in acest scop .
Contributii de seama la educatia ecologica pot aduce activitățile extrașcolare.
Orice activitate ce se desfasoara in afara salii de clasa inseamna activitate in
contact nemijlocit cu mediul inconjurator . Asa cum ii invatam pe copii sa vorbeasca ,
sa se poarte in familie , la scoala si in societate , sa respecte normele de igiena , tot
asa trebuie sa-I invatam sa se poarte cu mediul in care traim.
Dintre modalitatile ce pot fi folosite amintim :
*Cercurile pe discipline ( stiinte , geografie)
*Excursii si vizite pentru a constata situatia in care se afla mediul local si
de a intreprindre , pe masura puterilor noastre , actiuni in sprijinul masurilor adoptate de
organele de stat pentru apararea mediului.
*Actiuni de igienizare si infrumusetare a scolii , parcurile.
*Crearea unui “colt viu “ in clasa sau in scoala.
*Actiuni de colectare a hartiei , sticlei , deseurilor textile si mai ales a
ambalajelor din materiale sintetice.
*Actiuni de popularizare ocazionate de sarbatorirea Zilei Pamantului
(serbari, expozitii de desene si creatii plastice ale copiilor inspirate de vasta
problematica a protejarii mediului.)
In intreaga munca de educatie ecologica cu scolarii mici trebuie sa ajungem
la convingerea ca mediul natural nu pote fi aparat numai intr-o zi 5 IUNIE – numai de
ecologi , biologi, silvicultori etc . ,nu numai prin protejarea plantelor si animalelor
declarate monumente ale naturii, ci in toate cele 365 de zile ale fiecarui an , in
fiecare clipa a fiecarei zile, de toti locuitorii planetei . Trebuie sa aparam Planeta
Albastra , leagan al civilizatiei si al vietii , ea fiind casa noastra si tuturor
vietuitoarelor de pe Pământ.
18
ABSENTEISMUL ŞCOLAR
- studiu de caz educaţional -
Prof.Dana-Mariana Plenicianu
Sc.”Petru Dumitriu”, Orsova
Jud. Mehedinţi
Istoricul cazului
Elevul S.A., 13 ani, masculin, elev la o scoala gimnaziala din oras, in clasa a VI-a,provine
dintr-o familie dezorganizata,locuieste cu tata,mama l-a abandonat si lucreaza in
strainatate.Are conditii socio-economice de nivel mediu.S.A locuieste alaturi de tatal lui intr-
un apartament de doua camere situat in partea de sud a orasului , zona rau-famata, notorie
pentru gastile care isi fac aparitia tot mai des in imprejurimi. S.A. are multi prieteni de aceeasi
varstasi acelasi sex ca si el, adolescenti din cartier, unii colegi de scoala si clasa, altii pur si
simplu de prin zona, cu care iese, de obicei seara, prin fata blocului.De asemenea merita
mentionat faptul ca nu sufera de boli cronice sau psihice, nu prezinta internari semnificative si
nu are alte probleme medicale relevante pentru studiul nostru.
Acuzele principale
Elevul S.A. practica absenteismul, acumuland un numar mare de absente nemotivate
Existenta unei comunicari defectuoase cu tatal,care este foarte ocupat, face ca situatia elevului
sa nu fie tocmai buna.
Rezultate in activitatile elevului
In ceea ce priveste rezultatele scolare ale elevului acestea nu sunt tocmai bune in ierarhia
clasei sale, cauza a absenteismului. De asemenea, notele prezente reflecta un elev de
capacitate intelectuala medie spre scazuta, prezentand si o nota sub cele de trecere la
disciplina„Matematica”.
Munca independenta desfasurata de elev
Studiul si temele pentru acasa nu se numara printre activitatile agreate de elevul S.A. Adesea
nu isi face temele de acasa, preferand sa le copieze in clasa inainte de venirea cadrului
didactic.Atunci cand nu are de la cine sa copieze tema prefera sa chiuleasca. Acasa insa,la
insistentele tatalui, citeste sau isi face temele care ii sunt usor accesibile. Deseori evita sa ia
contact, atunci cand se afla la birou, cu disciplinele-problema (matematica, chimie). Prefera,
in schimb, sa se bucure de compania prietenilor pana seara tarziu, cand este atentionat sa se
culce.S.A. este de-o inteligenta medie, dar prezinta o dezvoltare buna din punct de vedere al
fizicului si al proceselor psihice primare (memorie, atentie, gandire).
Conduita in colectivul scolar
Elevul S.A este privit intre colegi ca fiind o persoana amuzanta, cu un simt al umorului
dezvoltat, deoarece obisnuieste sa faca glume pe seama celorlalti.Colegii spun ca este in
conflict cu unii dintre ei, de aceeasi varsta, de la alte clase. Acest conflict se manifesta prin
amenintari cu violenta. Din afara,acest conflict este privit ca unul intre gasti.
19
Datorita ambitiei sale nu renunta usor la acest conflict. Au existat ocazii cand S.A. a ajuns in
biroul directorului pentru altercatii cu alti elevi.Deasemenea este luat in discutie acest elev si
de consiliul profesoral pentru indisciplina.
Trasaturi de personalitate
S.A. este un copil cu un temperament extravertit, flegmatic, usor iritabil. Este o persoana
sociabila, dar care se supara repede si reactioneaza agresiv, uneori violent. Echilibrul sau
emotiv este fragil. Ca trasaturi dominante de personalitate, este ambitios, sociabil,
nonconformist si cu o rezistenta scazuta la stres.
Propuneri si strategii privind ameliorarea esecului scolar si social
In calitate de diriginte am gasit urmatoarele solutii pentru imbunatatirea situatiei scolare si
comportamentului elevului:
1.Discutii in particular legate de:
-schimbarea atitudini fata de domnii profesori cu care are conflicte ;
-eliminarea absenteismului de la ore ;
-acceptarea de a primi ajutor de la un psiholog si consilier scolar ;
- intarirea motivatiei pentru invatare si reusita.
2. Informare cadrelor didactice cu privire la situatia elevului S.A.
3.Masuri de combatere a absenteismului prin supravegherea atenta a elevului inaintea orelor
la materiile problematice
Aceste alternative le-a acceptat, nu foarte usor. Dupa 3 luni, situatia elevului se imbunatatise
si m-a surprins intr-o pauza mare a unei zile de curs, cand a venit sa-mi multumeasca pentru
sfaturile date in cadrul discutiilor avute in particular.
Implicaţiile jocului didactic matematic în realizarea
educaţiei intelectuale
Înv. Angela Moşneanu
Şcoala cu Clasele I-VIII Topleţ
Jud. Caraș Severin
După împlinirea vârstei de 6 ani, în viaţa copilului începe procesul de integrare în
activitatea şcolară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele dezvoltării sale
multilaterale. De la această vârstă o parte din timpul său este afectat şcolii, activităţii de
învăţare, care devine o preocupare majoră. În programul zilnic intervin schimbări, dar jocul
caută locul preferat. Interesul pentru joc rămâne foarte puternic deoarece, jucându-se el
satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a transpune în
roluri diferite şi situaţii care îl apropie de realităţile mediului înconjurător.
Jocul este activitatea definitorie pentru copil. El are contribuţii instructive şi educative
de neînlocuit. În procesul instructiv-educativ, un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la
activitatea dominată de joc la cea de învăţare este jocul didactic.
Odată cu intrarea la şcoală, activitatea fundamentală a copilului devine învăţarea.
Restabilind un echilibru în activitatea şcolarului, jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice
20
ale acestuia generând o motivaţie secundară dar stimulatorie, constituind o prezenţă
indispensabilă în procesul de învăţământ.
Jocul este recunoscut ca fiind „una din principalele metode active, atractive, extrem de
eficace în munca instructiv-educativă, cu şcolarii mici, care imprimă caracter mai viu şi mai atrăgător activităţii şcolare” (Ioan Cerghit) – „Metode de învăţământ”, E.D.P.Bucureşti,
2006. El are un important rol formativ, atât ca metodă, cât şi ca procedeu în procesul de
învăţământ. Jocul creează motivaţia necesară învăţării, dezvoltă gândirea logică, spiritul de
observaţie, atenţia, imaginaţia, el constituie un procedeu de antrenare a capacităţilor creatoare
ale elevilor. În situaţia de joc, actele memorării şi reproducerii devin scopuri conştiente.
Jocul constituie un prilej de reactualizare a reprezentărilor şi noţiunilor, a anumite
deprinderi intelectuale, a elementelor de conduită civilizată, în condiţii noi şi variate. El
pregăteşte elevii pentru însuşirea noilor cunoştinţe şi creează motivaţia învăţării constituind
mijloace aplicative de extindere, de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor însuşite.
Prin joc, copiii învaţă să judece, să reacţioneze, îşi perfecţionează şi dezvoltă memoria,
atenţia şi spiritul de observaţie.
Jucându-se copilul îşi concentrează atenţia, face observaţii, stabileşte identităţi şi deosebiri. În
acest mod operaţiile gândirii, analiza şi sinteza, generalizarea şi abstractizarea sunt activate, iar
copilul se ridică de la senzaţii, percepţii, reprezentări, la noţiuni, judecăţi şi raţionamente.
Jocurile didactice cultivă obişnuinţa muncii intelectuale şi a muncii independente,
pregătind copilul pentru învăţătură. Ele formează sentimente intelectuale, stimulează
curiozitatea de a cunoaşte şi plăcerea de a rezolva diferite probleme puse în joc; îl deprind pe
copil cu respectarea regulilor. Jean Piaget aprecia că: „determină pe elev să participe la efortul
comun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale celor ale
colectivului luptă pentru învingerea dificultăţilor, respectarea exemplară a regulilor de joc şi
în fine succesul, vor pregăti treptat pe omul de mâine .” (Jean Piaget) „Psihologia copilului”
E.D.P. Bucureşti, 1969, p. 28.
Jocul didactic poate fi folosit cu succes la toate clasele primare. Un joc bine pregătit şi
organizat constituie un mijloc de cunoaştere şi familiarizare a elevilor cu viaţa înconjurătoare,
deoarece în desfăşurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea
deprinderilor, la consolidarea cunoştinţelor şi la valorificarea lor creatoare. Jocurile didactice
angajează întreaga personalitate a elevului, constituind adevărate mijloace de evidenţiere a
capacităţilor creatoare, precum şi metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului.
În toate jocurile didactice sunt solicitaţi şi antrenaţi principalii factori intelectuali:
fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, menţionaţi de J. P. Guilford.
Jocul uneori devine obositor, istovitor câteodată. Departe de a se naşte din lene, jocul se naşte
din voinţă. Există deci raportul mintal între joc şi muncă. Jocul conduce spre muncă, exersează
nu numai muşchii ci şi, în mare măsură, inteligenţa.
În activitatea didactică cu şcolarii mici, adesea se foloseşte jocul didactic pentru a
cunoaşte elevul, pentru că fiecare are stilul său propriu, iar prin joc am reuşit să-l cunosc mai
bine, să-i cunosc inteligenţa, voinţa, caracterul dominant, atenţia. Prin faptul că în timpul
jocului, copilul are o comportare activă, se îmbină activitatea didactică, înlăturându-se astfel
oboseala, plictiseala, dezinteresul, captându-i mereu atenţia.
Copiii aşteaptă în timpul jocului să fie aprobaţi, încurajaţi şi îndemnaţi de învăţător,
astfel elogiaţi, ei reuşesc să obţină rezultate bune la învăţătură.
Jocul didactic poate constitui o metodă de stimulare a creativităţii, desfăşurat într-un
climat educaţional cu deschideri largi noului. Creativitatea ca formă complexă a personalităţii
se formează şi se exersează ca metodă cât mai adecvată structurii sale, metodă care să acţioneze
pe tot parcursul şcolarizării elevului. Din acest punct de vedere jocul didactic satisface cerinţele
la nivelul claselor primare.
21
Jocul didactic folosit la orele de matematică, în ciclul primar, constituie un mijloc prin
care constatăm eficienţa învăţăturii, prin care facem evaluarea randamentului şcolar. El
contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale, la educarea iniţiativei creatoare, la educarea
trecerii treptat de la concret la abstract, ajută la realizarea laturii formative a învăţământului,
antrenând intens operaţiile gândirii.
VALOAREA FORMATIVĂ A BASMELOR
Înv. Alexandrina Duicu
Şcoala cu Clasele I-VIII Topleţ
Județul Caraș Severin
Basmele au rămas de-a lungul veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii, începând
din primii ani ai copilăriei şi până aproape de adolescenţă.Mai întâi ascultându-le şi mai târziu
prin lectura lor, copiii îşi însuşesc din basme comoara nesfârşită a înţelepciunii populare.
Producând o impresie puternică asupra imaginaţiei şi sensibilităţii copiilor, prin morala lor
pozitivă şi uşor de recepţionat, basmele au o deosebită însemnătate educativă.
Valoarea instructiv-educativă a basmelor este deosebită. Ele aduc o preţioasă
contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea
trăsăturilor de voinţă şi caracter – în general la dezvoltarea personalităţii copiilor.
Exprimând înţelepciunea şi năzuinţele poporului, necazurile şi bucuriile sale, lupta cu
forţele naturii, relaţiile dintre oameni, basmele îi ajută pe copii să înţeleagă complexitatea
aspectelor vieţii.
Înţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar în basm, micii cititori îşi
formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă,
hărnicie. Ascultând sau citind basme, copiii sunt de partea dreptăţii, adevărului şi a binelui şi
detestă nedreptatea, lăcomia, îngâmfarea, răutatea şi minciuna.
Basmul e preţios şi pentru că pune într-o lumină vie ce e bine şi ce e rău, ajutându-l pe
copil să-şi însuşească aceste reprezentări morale.Lectura basmelor prezintă o deosebită
importanţă educativă şi prin reliefarea calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele
demne de urmat.
Din faptele eroului pozitiv ei învaţă să fie curajoşi şi dârji, perseverenţi şi hotărâţi,
modeşti şi harnici, cinstiţi şi drepţi, prieteni adevăraţi, exprimând compasiune faţă de cei mai
slabi, admiraţie faţă de cei optimişti şi încrezători în forţele lor.Ele contribuie de asemenea la
dezvoltarea imaginaţiei creatoare a copiilor şi la înţelegerea frumosului.
Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât şi pentru dezvoltarea
limbajului. Copiii sesizează odată cu conţinutul de idei şi expresiile poetice şi însuşindu-şi-le
îşi îmbogăţesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului, ajutându-i să-şi însuşească
mai bine limba maternă, cu expresivitatea şi bogăţia ei, cu frământările de limbă, cu figurile
poetice, cu zicătorile pline de înţelepciune, care aduc o însemnată contribuţie la dezvoltarea
personalităţii copilului.Citind basmul copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt cunoscute
şi se bucură atunci când le ştiu.Ei memorează cuvintele cu care încep şi se încheie basmele ,
precum şi acelea care se repetă, astfel expresiile proprii limbii poporului intră în limbajul lor.
Valoarea educativă a basmului constă în reliefarea unor calităţi morale:Greuceanu din
basmul cu acelaşi nume, a lui Petre Ispirescu este înzestrat cu vitejie, curaj, hotărâre şi
22
perseverenţă în îndeplinirea ţelului de a veni în ajutorul oamenilor, spirit de sacrificiu,
prietenie şi umanism.
Citind basmul,,Fata babei şi fata moşneagului” de Ion Creangă, copiii înţeleg că
oamenii sunt răsplătiţi după priceperea şi dragostea cu care îşi îndeplinesc munca, după
bunătatea, hărnicia şi modestia fiecăruia şi ajung să preţuiească munca, să aprecieze
rezultatele ei şi să urască lenea, lăcomia, viclenia, invidia şi răutatea.
Mesajul basmului ,,Cenuşăreasa” din colecţia Fraţilor Grimm este de o mare înălţime
etică: în ciuda vieţii grele şi a suferinţelor cumplite ale Cenuşăresei nedreptatea nu poate
dăinui la infinit, adevărul iese la lumină, răutatea şi minciuna surorilor şi ale mamei vitrege
sunt înlăturate, pedepsite. Acest mesaj coincide cu năzuinţa de totdeauna a celor mulţi şi
asupriţi, cu optimismul riguros al omului din popor care a ştiut în cele mai grele împrejurări
să-şi păstreze nealterată încrederea în dreptate.
Deznodământul basmului provoacă celor mici şi satisfacţii morale; basmul contribuie
la educarea copiilor în spiritul dreptăţii, al cinstei, al perseverenţei în muncă, în spiritul
dispreţului faţă de minciună, viclenie, faţă de oamenii care îi asupresc pe alţii. Basmele create
de Mihai Eminescu contribuie la dezvoltarea imaginaţiei copiilor, la educaţia estetică,la
dezvoltarea posibilităţilor lor de înţelegere a frumosului, la însuşirea unei limbi bogate în
expresii artistice, ca cele folosite în basmul ,,Făt-Frumos din lacrimă”. Din peria aruncată
de Făt-Frumos în calea babei,, se ridică din pământ un colţ sur, drept şi neclintit, un uriaş
împietrit ca spaima, cu capul atingând de nori” iar năframa aruncată se transformă într-un lac
cu ,,un luciu întins, limpede, adânc, în a cărui oglindă bălaie se scaldă în fund luna de argint şi
stele de foc”. Împărăteasa, mama lui Făt-Frumos ,, era tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos
al zilei” iar tatăl său, împăratul ,, întunecat şi gânditor ca miazănoaptea.”
Admirând întreaga comoară de înţelepciune pe care o cuprind basmele – creaţii
specifice ale poporului cu o complexă şi multiplă valoare – copiii învaţă să preţuiească
poporul pentru înaltele şi deosebitele calităţi.Ch. Perrault, vorbind despre rolul educativ al
basmului pe care le-a creat cu atâta măiestrie arată că haina plină de vrajă, de mistere şi
farmec a basmului ajută pe cei mici să -şi însuşească treptat noţiunea de bine şi de rău:
,, Oricât de simple şi de uşoare ar părea aceste poveşti, ele nasc fără îndoială, printre
copii dorinţa de a fi asemănători cu cei buni care ajung fericiţi şi în acelaşi timp se naşte în
sufletul lor teama faţă de nenonorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei
răi...Este de necrezut cu câtă sete primesc aceste inimi pure şi încă necoapte morala ascunsă
în haina basmului...Îi vezi trişti şi disperaţi atâta vreme cât eroul sau eroina povestirii sunt în
impas şi îndură suferinţe, apoi strigă de bucurie când vine întorsătura fericită şi personajele
iubite sunt salvate; la fel, după ce suportă cu nerăbdare tot timpul cât le merge bine
personajelor hâde se simt fericiţi când le văd pedepsite după cum merită.”