IN. 5

5. Indicatorii de bază a activității transportului.

Activitatea transportului nu poate fi planificată şi apreciată fără complexul de indicatori, cu ajutorul cărora se măsoară cantitatea şi calitatea lui. La momentul actual fiecare tip de transport are sistema sa de indicatori, care îi reflecă specificul. Însă este o grupă de indicatori care este comună pentru toate tipurile de transport. La aciastă grupă în primul rînd se referă indicatorii grupei lucrului de transportare. Indicatorii lucrului de transportare sunt împărţiti în indicatori cantitativi şi calitativi. Aciastă împărţire este destul de convenţională, pentru că fiecare indicator cantitativ este caracterizat de calitate şi invers.

Indictorii de bază a lucrului transportatorului se divizează în 2 categorii: calitativi şi cantitativi. Indicatorii calitativi : 1. Siguranţa sau volumul pierderilor; 2. Durata transpărtării; 3. Viteza mişcării comerciale, de distribuţie şi de exploatare.

Indicatorii cantitativi: 1. Q – cantitatea de trafic; 2. P – volumul prestaţiilor.

Pentru ca pierderile să nu fie mari trebuie respectate următoarele:

1.să fie utilizat material rulant specializat;2.să fie aleasă metoda de transportare corectă;3.să fie elaborate scheme raţionale a rutei de transportare;4.să fie asigurate condiţii tehnologice de transportare prevăzute în contract.Lucrul mijloacelor de transport se apreciază prin indicatorii tehnico-exploataţionali. Convenţional, aceşti indicatori pot fi divizaţi în două grupe:

1. Indicatorii ce caracterizează gradul de utilizare a autovehiculului:- coeficientul pregătirii tehnice;

- coeficientul utilizării capacităţii de încărcare static şi dinamic;

- coeficientul de utilizare a parcursului;

- distanţa medie de transportare-km;

- durata de timp de staţionare la punctele încărcare-descărcare-h;

-distanţa medie parcursă într-o cursă-km;

- viteza tehnică şi exploataţională-km/h.

2.Indicatorii ce caracterizează rezultatul lucrului mijloacelor de transport:- numărul de curse;

- distanţa totală la care a fost transportată marfa-km;

- cantitatea de marfă transportată - volumul de trafic-tkm;

- volumul prestaţiiolr traficului de mărfuri-tkm.

O altă clasificare a indicatorilor este:1. indicatorii procesului de transportare; Procesul de transportare include în sine dependenţa dintre încărcătură şi mijlocul de transport în urmă căreia încărcătura îşi modifică poziţia în spaţiu.Fluxul de marfă poate fi caracterizat de următorii indicatori de bază.

a) Volumul încărcăturii, Q;b) Traficul, P.La rândul sau volumul încărcăturii este caracterizat:

a) numărul de automobile (după caz);b) capacitatea de încărcare a automobilului, qnom;c) coeficientul de utilizare a capacităţii de încărcare, .Capacitatea de încărcare se înseamnă – qn, valoarea lui este indicată în paşaportul tehnic.Coeficientul de utilizare a qn se determină:

unde: qreal – volumul real ce s-a încărcat.

Mărfurile se clasifică:

I clasă – mărfuri care pot ocupa toată capacitatea de încărcare (=1);

II clasă – ocupă de la (70-90)% din qnom;

III clasă – ocupă de la (50-69)% din qnom;

IV clasă – mai mic de 50%.

Volumul încărcăturii, Q se determină:

Q=qnom∙∙Aexp∙ncur

Traficul de marfă ce se află în mişcare în procesul de transportare

P=Q∙lî

Productivitatea automobilului este determinată de transportarea cantităţii maxim posibil cu minimul cheltuieli.

Productivitatea unui automobil timp de o zi calculată după formula:

;

unde: te- timpul de lucru;

qn – capacitatea nominală a a/b;

φ –coeficientul de utilizare a qn;

β – coeficientul de utilizare a procesului;

υt – viteza tehnică;

lî – parcursul cu încărcătură;

tî-d – timpul de încărcare-descărcare.

Productivitatea automobilului depinde direct de deplasare şi invers proporţional de timp de încărcare descărcare.

Mărimea timpului de încărcare-descărcare depinde de productivitatea punctului de încărcare – descărcare care se determină după formula:

Wp.î.d= WM.î.d.∙Npost,

unde: WM.î.d – productivitatea mecanismului de încărcare-descărcare;

Npost – numărul de posturi

2. Indicatorii tehnico-de exploatare a parcuului auto

gr. 1 de I.T.E. – indicatorii de emisie la rută

Numărul total de automobile care se află în parc după tabele se numeşte număr scriptic. [As] – se notează.

Numărul de automobile, care esă în toate zilele la lucru se numesc automobile în exploatare – [Aexp]

Numărul de automobile, care se află în reparaţii sau aşteaptă reparaţia – automobile în reparaţie – [Arep]

Automobilele, care sînt pregătite tehnic însă din cauze organizatorice se află în parc – automobile staţionare –[Ast].

Numărul scriptic As se determină:

As=Aexp+Arep+Ast

Suma automobilelor, care se află la rută şi celor ce sunt staţionare se numesc automobile tehnic pregătite:

Ateh=Aexp+Ast As=Ateh+Arep

Următorul indicator este coeficientiul de emisie la rută – [e]. Coeficientul de emisie la rută reflectă:

1) ponderea automobilelor ce sunt în lucru faţă de numărul scriptic;2) ponderea zilelor lucrătoare faţă de zilele calendaristice a unui automobil;3) ponderea autozilelor de lucru faţă de autozilele calendaristice.

Autobuzele în lucru – produsul dintre numărul de automobile în exploatare şi zile în exploatare, timp de un an. Există următoarele tipuri a coeficientului de emisie la rută:

a) pentru un parc timp de o zi:

b) pentru un automobil timp de un an:

unde: Zexp – zilele de lucru;

Ze – zilele calendaristice (365)

c) pentru un parc tip de un an

sau

unde: AZexp – auto zile în exploatare;

AZc – autozile calendaristice.

gr.2 de I.T.E. – indicatori de pregătire tehnică

principalul indicator este coeficientul pregătirii tehnici (t), care reflectă ponderea automobilelor tehnic pregătite faţă de numărul scriptic de automobile. Se calculează analogic ca şi coeficientul de emisie la rută.

Tipurile şi formele de calcul al coeficientului pregătirii tehnici:

a) pentru un parc timp de o zi:

b) pentru un automobil timp de un an

c) pentru un parc timp de un an

sau

Coeficientul pregătirii tehnicii depinde de:

1) modelul automobilului;2) de organizarea reparaţiei la întreprindere;3) de destinderea reviziei tehnice;4) de măestriea conducătorului auto;5) de parcursul până la reparaţia capitală;6) de calitatea reparaţiei.Valoarea coeficientului pregătirii tehnicii trebuie să fie mai mare sau egal cu valoarea coeficientului de emitere la rută.

gr. 3 Indicatorii timpului

[Tl] – timpul de lucru al sistemei - este timpul decînd primul automobil iesă pe poartă şi pînă la ultimul care într-o pe această poartă; pentru un automobil – timpul de deplasare de la un client la altul;

[Tr]- timpul în care automobilul se află în rută (client);

[t0] – timpul nul (timpul în care automobilul se află între Î.T.A. şi client),

Tr=Tl-t0;

[tc]- timpul cursei (timpul în care automobilul execută o cursă),

unde lc=lî+lgol

[tî-d] – timpul de încărcare-descărcare,

tmanevrare – timpul pierdut de automobil în punctele de încărcare-descărcare, include şi timpul de complectare a documentelor

unde: qn – capacitatea nominală a mijlocului;

φ – coeficientul de utilizare a capacităţii de încărcare-descărcare;

WM.Î.D – productivitatea mijloacelor de încărcare-descărcare.