TEMATEMA::

CULTURA INDIEICULTURA INDIEI ANTICEANTICE

1. Caracteristica generală

2. Religia indiană ca formă dominantă a culturii.

3. Literatura, știința și arta indiană

Caracteristica generală

O cultură şi o civilizaţie severă, subordonată tradiţiei, întâlnim în valea râului Indus. Denumirea actuală de India, provine de la fluviul Sindhu, căruia persanii îi spuneau Hindhu, iar grecii îl numeau Indos. Înconjurată din trei părți de Oceanul Indian, India este dominată în nord de masivul Hymalaya, din care izvorăsc cele trei mari fluvii ale sub-continentului: Indus, Gange și Brahmaputra, ale căror câmpii fertile au asigurat condiții prielnice dezvoltării agriculturii și au fost, totodată, artere vitale pentru transportul mărfurilor.

Cele mai importante centre ale preistoriei culturii indiene sunt localităţile urbane Mohenjo - Daro şi Harappa, în jurul cărora au fost descoperite peste o sută de localităţi rurale. Localităţile Mohenjo-Daro (descoperite în actuala provincie Sind din Pakistan) şi Harappa (provincia Penjab, Pakistan) situate aproximativ la 800 km una de alta, reprezintă primele modele de planificare urbanistică din lume. Mohenjo-Daro şi Harappa au fost construite conform unui proiect realizat pe principii stricte. Oraşele erau străbătute de străzi principale, drepte şi largi (10 m ), de la care pornesc sub un unghi drept străzile laterale. Casele erau zidite din cărămidă arsă, cu unul sau mai multe etaje, aveau un sistem suficient de canalizare. Civilizaţia indiană cunoaşte apogeul în dezvoltarea sa aproximativ între anii 2300-1900 î.e.n. Era dezvoltat comerţul pe mare şi pe uscat.

HarappaHarappa

Declinul civilizaţiei preariene începe în anul 1900 î.e.n. După invazia ariană, care se sfârşeşte în anul 1500 î.e.n., începe epoca istorică a culturii indiene. Această epocă continuă până astăzi datorită respectării stricte a tradiţiilor. Arienii sau arya, ceea ce în traducere înseamnă "nobili", "stăpâni" au exterminat dravidienii autohtoni, folosind diferite căi - alungarea la sud, transformarea în sclavi sau asimilarea lor. În istoria culturii universale arienii sunt numiţi vedici, deoarece ei sunt consideraţi autorii Vedelor.

Istoria civilizaţiei Indiei nu poate fi divizată în perioadele culturii universale, deoarece este strict respectată tradiţia. Ca şi alte popoare, indienii cunosc perioade de înflorire, de dezvoltare lentă, de stagnare, de decădere, critice. Schimbul dinastiilor enumerate nu duce la mutaţii serioase în principiile şi normele convieţuirii sociale, în organizarea politică şi administrativă.

Odată cu ocuparea Indiei şi exterminarea populaţiei autohtone arienii introduc o nouă orânduire socială, bazată pe castă. Casta este o comunitate închisă de oameni, care au aceeaşi origine, aceeaşi ocupaţie, drepturi şi datorii definite cu precizie, tradiţii şi credinţă cu o ideologie bine determinată.

Apartenenţa fiecărui individ la castă este argumentată de către preoţii Brahman, care formează casta superioară. Brahman în traducere înseamnă "cel ce posedă puterea sacră". Brahmanii formulează legile şi supraveghează respectarea tradiţiei. Activitatea lor este consacrată vieţii religioase, îndeplinirii ritualurilor, transmiterii şi explicării sacre. Membrii acestei caste erau întreţinuţi de stat, deoarece se considera că funcţia lor sacerdotală servea intereselor colectivităţii.

A doua castă - kşatrya, a războinicilor, casta nobilimii şi familiei regale. Membrii ei erau datori să cunoască şi să respecte textele sacre ale Vedelor, să apere poporul, să lupte şi să comande. Războinicii profitau de anumite privilegii. Brahmanii urmăreau cu stricteţe comportamentul războinicilor, pe care-i supuneau tradiţiei.

A treia castă - vaişya, oamenii liberi, este compusă din micii sau marii proprietari, negustori, profesori, medici, economişti, ingineri etc. Ei erau datori să satisfacă necesităţile materiale ale brahmanilor şi războinicilor.

A patra castă - şudra, servii, care iniţial a fost casta dravidienilor, la care apoi se alătură nevoiaşii arieni. Membrii acestei caste puteau poseda bunuri imobile, funciare. Acestei caste îi aparţineau meseriaşii şi agricultorii care erau într-o situaţie de iobagi, deoarece depindeau de stăpânii lor. Servii îndeplineau cele mai grele şi mai murdare munci.

Funcţiile fiecărei caste sunt concrete şi descrise cu precizie de brahmani şi impuse tuturor indienilor. În afara celor patru caste în India existau grupuri de oameni puşi în afara castei - paria, cei lipsiţi de un anumit rol în societate. Brahmanii afirmau că vânătorii, pescarii, măcelarii, călăii, groparii, măturătorii, vânzătorii de băuturi alcoolice constituie pătura celor "pe care nu trebuie să-i atingi".

India n-a fost şi nici în prezent nu este un stat cu o singură naţiune, ci este un adevărat "continent" cu un conglomerat de populaţie care vorbesc circa trei sute de limbi şi dialecte. In constituţia ţării, însă, se menţionează doar 15 limbi şi anume acelea care în decursul istoriei şi-au constituit o literatură. Dintre ele menţionăm limba hindi, care cu timpul va deveni limba întregii ţări, precum şi sanscrita pentru faptul că deşi în prezent este utilizată de un număr foarte redus de savanţi, ea a constituit temeiul şi izvorul formării celorlalte limbi vorbite astăzi în India. Se poate spune că sanscrita este pentru limbile indiene ceea ce este latina pentru limbile romanice. Ca şi limbile izvorâte din latină, limbile indiene s-au diferenţiat atât de mult unele de altele, încât a fost nevoie să se apeleze la o limbă intermediară - aceasta fiind limba engleză - care va fi folosită în relaţiile dintre statele indiene.

2. Religia indiană ca formă dominantă a culturii.

Forma dominantă a culturii indiene este religia. Arienii au adus în valea celor "şapte râuri" cultul focului

domestic şi cultul strămoşilor. Cele mai vechi divinităţi sunt personificări ale forţelor naturii: cerul (Dyauspitar), focul (Agni), noaptea (Varum), furtuna (Indra), soarele (sub denumirile: Surya, Mitra, Vişnu), vântul (Vayu), ploaia (Parjanya), aurora (Uşos). Alături de aceste divinităţi un loc important îl ocupă Indra şi Agni, Soma (semnul băuturii rituale), Rudra (zeul furtunii şi al focului), Mithra (zeul dreptăţii şi al păcii). Panteonul vedic este dominat de zeii masculini.Un rol deosebit în religia vedică îl deţine magia.

Activitatea brahmanilor constituie o nouă etapă în dezvoltarea religiei, ce capătă denumirea brahmanism. Brahmanismul devine o religie complexă, formată la începutul mil.I î.e.n. care demonstra existenţa omului. Cu afirmarea brahmanismului sunt ignorate miturile, imnurile vedice şi în centrul practicilor religioase este pus sacrificiul. Contra brahmanismului se pronunţă yoghinii, care au contribuit la apariţia a două religii: buddhismul şi jainismul.

Buddhismul se transformă rapid într-o religie universală, şi succesul ei se datorează faptului – compasiunii oamenilor între ei. Buddhismul (în sanscrită – calea lui Buddha) a apărut în India în sec.VI-V î.e.n. ca reacţie la sistemul castelor şi a brahmanismului. Fondarea buddhismului este atribuit lui Buddha – din sanscrită – trezit, iluminat, numele căruia este Siddhartha Gautama Buddha.

Buddhismul afirma egalitatea tuturor oamenilor şi posibilitatea de a atinge nirvana (stingere) prin propriul lor efort, aceasta este ultimul stadiu, care încheie şirul reîncarnări (samsara), punând capăt oricărui fel de suferinţă. După scrierile clasice, nirvana este de fapt eternitatea, pacea veşnică, inexistenţa. În acest sens trecerea în nirvana echivalează cu mântuirea.

În sec.III î.e.n. regele Aşoca a proclamat buddhismul ca religie de stat.

În sec. I e.n. în buddhism s-a produs prima schismă şi ca consecinţă au apărut 2 curente principale Mahayana (Marele Vehicul – Cerul mare) şi Hinayana (Vehiculul mic – Cerul mic).

Prima doctrină explică că omul este prea slab să se poată dispensa de zei pentru a obţine mântuirea – Nirvana. Cea de-a doua doctrină a inclus în componenţa sa toate şcolile buddhiste, adepţii cărora consideră că Buddha este un personaj istoric, învăţător şi nu zeu, ce reflectă idealul suprem al fiinţelor.

O religie postvedică este Jainismul, apărut în sec. VI î.e.n. fondat conform tradiţiei de înţeleptul indian Mahavira Vardhamana (549-477) numit „Jina Biruitorul”, fiind contemporan cu Buddha. Jainismul a apărut ca reacţie la brahmanism, de aceea unii savanţi consideră că el fost iniţial o sectă buddhistă.

În India din cauza conflictului secular al buddhismului cu brahmanismul se ajunge la contopirea lor, apoi la apariţia a noii religii – hinduismul. Hinduismul – este religia actuală a majorităţii locuitorilor din India (82%) apare în sec.VI – IV î.e.n.

3. 3. Literatura, știința și aLiteratura, știința și arta indianărta indiană

India antică este faimoasa pentru narațiunile sale de mari dimensiuni, care au fost înregistrate în scris mult după crearea lor, la fel ca în restul lumii. Veda (ştiinţă, cunoaştere) compusă din patru cărţi, apărute la mijlocul mil.II î.e.n. Ele sunt:

- Rig Veda – Veda Imnurilor; - Sama Veda – Veda Melodiilor; - Yajur Veda - Veda Invocaţiilor de Sacrificiu; - Atharva Veda – Veda Descântecelor.Ca scrieri anexate ale vedelor sunt învățăturile

filozofice ale Upanisadelor (a şedea lîngă). Două dintre cele mai importante epopei ale vechii literaturi sanscrite sunt Mahabharata poate fi considerată drept „cartea indienilor”, pentru că vizează aproape toate sferele culturii hinduse  și Ramayana (în sanscrită, „Drumul vieții lui Rama”) narează acțiunile unui prinț.

ȘtiințaȘtiința O trăsătură importantă pentru cultura indiană este cultul ştiinţei.

S-a dezvoltat astronomia ce avea legătură cu sistemul de irigaţie. Astronomii indieni au împărţit anul în 12 luni, fiecare lună compusă din 30 zile, al 5-lea an era complectat cu a 13 lună. Anul divizat în 2 anotimpuri, fiecare cu 6 luni. Astronomii indieni au promovat ideea formei sferice a Pământului şi rotaţiei lui în jurul axei sale.

Succese frumoase s-au obţinut în domeniul matematicii, în special în perioada dezvoltării culturii Harappa. În mil.III î.e.n. au formulat sistemul zecimal de numeraţie şi desenarea cifrelor în forma practicată azi. Acest sistem a fost preluat de arabi, pe care l-au răspândit în Europa, de aceea cifrele sunt cunoscute arabe, deşi arabii le numesc cifre indiene.

Caracter religios-practic au purtat la indieni chimia şi medicina. Ei au practicat prelucrarea termică a metalelor, foloseau apa distilată, au produs vopseaua, diverse medicamente şi argintul. S-au scris lucrări în chirurgie şi terapie. Cei mai vestiţi medici indieni sunt Djavaca şi Ciaraca ce au activat în sec. I e.n . Indienii corect diagnosticau diferite boli şi pe larg foloseau diverse instrumente medicale.

Arta Indiei este caracterizată de puţine monumente, deoarece este răspândit cultul liber în aer liber. Arhitectura în piatră apare în sec.III î.e.n., până atunci construcţiile erau din lemn. Cele mai răspândite erau palatele imperiale în dimensiuni mari, până la 7 etaje. Drept exemplu este palatul din Persepolis.

Stupa-avea rolul unui edificiu comemorativ; ea avea un caracter funerar și era destinată păstrării relicvelor sfinţilor.

Sculptura indiană ilustrează vechi legende populare, aspecte ale vieţii religioase. Domină profilul corpului uman, echilibrul perfect în gesturi şi mişcări. Sub influenţa brahmanismului sculptura, pictura suferă schimbări: dispare calmul, apare mişcarea violentă al liniilor, scade fantezia artistului. Capodopera sculpturii indiene este statuia lui Buddha din Pataliputra din sec.VII î.e.n. de o înălţime de 25 metri.

Pictura indiana are o istorie foarte lungă, deşi climatul indian nu a fost facil conservării  pe termen lung al manifestărilor plastice aparținând artei indiene foarte vechi. Cele mai vechi picturi indiene au fost cele preistorice – petroglife, aşa cum se mai găsesc și astăzi în locuri ca  Bhimbetka, unele datate înainte de 5500 î.Hr. Picturile indiene oferă un continuum estetic care se extinde de la civilizaţia neolitica până în ziua de azi. În esenţă, manifestările artistice au avut ca peste tot în lume, un scop religios și totuși pictura indiană a evoluat de-a lungul anilor pentru a deveni  o fuziune sincretică a diferitelor culturi şi tradiţii.

PicturaPictura

PicturaPictura

PicturaPictura

TTemplul Soarelui Surya din emplul Soarelui Surya din Konarak Konarak