În literatura Întâlnim un constant sentiment al prabusirii

Upload: madalina-enea

Post on 05-Jul-2018

213 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

  • 8/16/2019 În Literatura Întâlnim Un Constant Sentiment Al Prabusirii

    1/5

    În literatura întâlnim un constant sentiment al prabusirii, al sfârsitului, în opere ale unorscriitori precum Arthur Schnitzler, Hugo von Hofmannsthal, Joseph Roth, Stephan Zweig sauRobert usil! Acestia reprezinta vârfurile unei generatii care a stiut sa preia influentafranceza, împletin"#o cu realitatile coti"iene vieneze pentru a re"acta o opera originala! $asemenea lucrare este romanul %&rum "eschis% '%&er (eg ins frei%) al lui Arthur Schnitzler,

    care persifleaza lipsa "e moralitate si aparentele care "omina societatea austriaca! *uvele precum %+avalul +iobanasului%, %&ansatoarea greaca%, %Scrisoarea "in urma a lui An"reashama-er% sau %&r .r/sler, me"ic balneolog% analizeaza cu o tehnica a "etaliului "usa la

     perfectie a"âncurile vietii austriece, "ezvaluin" trairile persona0elor cu o acuratete "e me"ic!Schnitzler este printre primii scriitori austrieci care analizeaza mobilul secret al unei actiuni,gasit "e nenumarate ori în instinctul se1ual! Între minoritatile conlocuitoare, un loc importantîl ocupa cea evreiasca! Aceasta îsi a"uce "in plin contributia la fenomenul fin "e si2cle, ominoritate concentrata mai ales în 3iena, însa provenita "in estul 4mperiului sau "in Rusia! $serie întreaga "e intelectuali burghezi sau aristocrati sunt "e origine evreiasca, printre einumarân"u#se Sigmun" 5reu", Stephan Zweig, 6arl 6raus, 7u"wig (ittgenstein, $tto(eininger sau Arthur Schnitzle

    Din carteArthur Schnitzler închide în limitele vieții sale (1862-1931) întreagaeri!ad" a dualismului austr!-ungar (186#-1918) suranumit" de $!%ert&usil- cu ! lucid" 'i caustic" !rmul"- *a+ania, r!venind de ladenumirile germane ale m!narhiei chezar!-cr"e'ti. +/niglich-+aiserlich0A'a cum arat" riedrich ngels în ianuarie 188 imeriul ha%s%urgic eraun c!mle4 estriț rezultat din m!'teniri 'i urti'aguri, 0 5a rndul s"u

    *arl &ar4 ar"ta c" Austr!-7ngaria este un %!lnav incura%il, care seg"se'te în ața unei rev!luții ce ! rive'te cu !chi îndrazneți dret înaț",0 era lui Schnitzler a !glindit r!cesul ist!ric de dec"dere a:meriului ;a%surgic0

    !hann Schnitzler scriit!rul î'i va aminti înaut!%i!gra?a u%licat" !stum @ineretea la =iena, de arti'tii 'iers!nalit"țile vremii care au trecut rin ca%inetul tat"lui s"u a t!var"'ide B!ac" de aceea'i vrst" cu mine din vremea aceasta îmi amintesc decei d!i ?i ai d!mnit!rului uza care se num"r" rintre acienții tat"lui

    meu C0000000000000 dat" a s!sit ! tr"sur" lin" cu cele mai minunate Buc"riientru mine 'i entru ratele meu mai micE un dar d!mnesc din artea luiuza0, rescut într-! lume li%eral-%urghez" aut!rul a studiat medicina "r"tragere de inim" 'i era c!nvins c" entru e4ercitarea r!esiei de medic îiliseau de!!triv" v!ința tenace 'i talentul real0 Arthut Schnitzel este usal"turi de reud atunci cnd se v!r%e'te desre ela%!rarea !rmiuleirelativismului sihic0

     @a%l!ul vietii vieneze-Deviza vienezului înclinat sre traiul %un srel"ceri 'i distracții era. AllerFeil ?delG,(&ereu vesselG)0 Drumețul esteatras de sal%a c!linel!r de cul!area smaraldului de um%ra r"c!r!as" ac!acil!r cu runza deas" ce ac armecul adurii vienze0 5a vienezulautentic simțul entru viața de amilie nu este de!se%it de r!nunțat0Distracții %aluri carnavaluri lim%"ri cu ?acrul HienerFald 'i

  • 8/16/2019 În Literatura Întâlnim Un Constant Sentiment Al Prabusirii

    2/5

    5andartien-iat" seva e4istenței vienzeG Acesta era utem suneta%l!ul !Icial al vieții vieneze din Burul lui 19JJ r!agat 'i în str"in"tate0hiar ers!naBul rincial al r!manului Drum deschis este nev!it s" sec!nrunte la un m!ment dat cu imaginea desigur als" a =ieneinataleeste h!tare. Atunci cnd !amenii auzeau numele acestui !ra'

    Ke!rg!%serva cum e chiurile l!r amuzate 'i ir!nice înt!cmai caarm!nicele sueri!are este sunetul undamental înceeau s" vi%rezeanumite cuvinte chiar "r" a ? r!nunțate. vals000caenea000etiț"dulce000ui la rigare000%irB"000scandal arlamentar0 Ke!rg se su"ra une!ri'i de altel era h!t"rt s" ac" t!t ce-i st"tea în utinț" entru a ameli!rareutația c!ncet"țenil!r s"i in Detm!ld0 !nsiderat rin e4celenț"zugravul (dar nu tru%adurul ci Budec"t!rul) m!dului de viaț" vienezdinainte 'i de du" cel dinti r"z%!i m!ndial înțelege s" s"rme crusta!leit" a *a+aniei,'i uternic ata'at de s!cietatea vremii lui s" un" încentrul !erei sale r!%lema unei vieți autentice0 5umea creațiil!rschitzleriene este destul de restrns" interesul scriit!rului nu ac!er"

     întreaga er!%lematic" a e!cii dar cele cteva teme tratate ne c!%!ar"adnc în viața intelectualit"ții %urgheze a ,veselului a!calis vienez ,dezv"luindu-ne asirațiile eg!ismele 'i resemn"rile ei0

    era lui Arthur

    Ca dramaturg se impune prin publixarea pieselor, Anat!l, 5ie%elei(lirtDrag!ste u'!ar") Laagalul verde L!vestea Aventura vieții sale Lr!scris

     @estamentul lie vesele0ea mai aml" nuvel" este , &!arte, iar ca!d!era r!zei schnitzlerieneeste r%ul Ker!nim! si ratele sau 19JJ0

    Operele sale au fost adesea controversate, atât datorită francheței în descriereasexualității (într-o scrisoare către Schnitzler, Sigmund Freud mărturisea chiar : "Amimpresia că dumneata ai dobândit în mod intuitiv - ca rezultat al unei introspecții - totceea ce eu a trebuit să descopăr printr-o muncă laborioasă asupra altor persoane")cât și pentru pozițiile sale ferme împotriva antisemitismului, în scrieri precum piesa deteatruProfessor Bernhardi (Profesorul Bernhardi) șiDer Weg ins Freie (Drumdeschis). Cu toatea acestea, chiar dacă Schnitzler era el însuși evreu, doar puținepersonaje sunt clar identificate drept evrei în opera sa, așa cum este cazulprofesorului Bernhardi sau a Domnișoarei Elsa.

    Drum inchisPreludiul creației Therese(publicat în 1928- un tablou sumbru al decadenței societățiiaustriece după primul război mondial) fusese publicat de autor cu două decenii mai înainte: romanul Drum deschis. Elaborat între 1905 și 1907, acesta se constitue într-olargă și adâncă incizie în societatea vieneză de la răscruce de veacuri. În nici unadintre scrierile lui, autorul lui Anatol n-a fixat cu atâta fidelitate de cronicar acel “dansaustriac al morților” despre care obișnuia să vorbească, după prăbușirea imperiului, o

    anumită critică literară. Cu acidă ironie remarcă el , pentru anumiți foiletoniști,evenimentele importante ale istoriei par a se fi petrecut numai cu scopul de a le oferilor etaloanepentru judecarea operelor de artă. Astfel, a fost o vreme când importanța

  • 8/16/2019 În Literatura Întâlnim Un Constant Sentiment Al Prabusirii

    3/5

    unei lucrări artistice se raporta la “marile timpuri”, după care s-a adoptat formula“lumii scufundate”, infamată pentru un scriitor- ca Schnitzler- care ar fi cutezat săevoce realități de mult sau chiar de puțin timp dispărute. În jurul unei intrigi simple si banale , fără a genera o acțiune complex, solid

    conturată și inchegată (fapt pentru care “Drum deschis” a fost considerat de unii onuvela), autorul a însăilat un lung roman, o frescă a epocii sale: saloane,cafenele,teatre, excursii în împrejurimile Vienei și peste hotare, cicloturism, dueluri,artă, politică,religie, filosofie,modă, naștere, moarte și firește iubire, dar nimic dindulcegăria și minunăția mincinoasă a puilor fripți la grătar, emblematici pentru Vienadin “la belle epouque”. Baronul Georg von Wergenthin-Recco, personajul central alcărții, șters, incapabil de trăiri mai profunde (“superficial de la natură și cam lipsit deconștiință”, cum îl caracterizează un personaj), diletant în muzică și diletant îndragoste, este liantul dintre numeroasele scene ce alcătuiesc romanul, este mai multun pretext pentru a traversa în lung si-n lat Viena. Romanului I s-a reproșat mulțimeaepisoadelor nesemnificative și a personajelor fără relief. Astăzi suntem înclinați săvedem în compoziția romanului mai curând o notă de modernitate, apropiată detehnica cinematografului. Nimic nu era mai adecvat pentru a sugera convulsiile șifurtuna adâncurilor decât această “carte liniștită și contemplativă”, cum a fost numităla apariție.

    Centrul thematic al romanului, ca și al piesei Profesorul Bernhardi, esteantisemitismul. Jumătate din personaje sunt evrei, jumătate arieni. Pagină cu pagină

    se înnoadă conversații, incidente, fapte spre a clarifica sau spre a complica spinoasaproblem, importantă pe vremea aceea la Viena. Scnitzler a trait, putem spune, înmiezul ei.

    Sever față de excesele politice și defectele morale ale contemporanilor săi, fieevrei, fie arieni, Arthur Schnitzler ne apare ca un umanist care condamnăprejudecăție rasiale în numele valorilor realmente incorporate în ființa omenească.Dr. Stauber din “Drum deschis”, este convins că “până la urmă personalitatea șirealizările se impun întotdeauna”, după cum lucidul Heinrich Bermann este conștientcă numai libertatea interioară, curajul firii fiecăruia trebuie să fie adevărata țintă a

    drumurilor omului. Personajele cărții nu înțeleg, nu pot să-și orienteze întotdeaunaviața pe acest “”drum deschis“, nu reșesc să depășsească o stare de criză care îiapasă îndeosebi pe intelectuali în subreda monarhie bicefală. Vaga speranță aeliberării care plutește în roman consumă întru totul cu starea sufletească ascriitorului, care se consideră un outsider în mijlocul acelei societăți, mereu înconflicte cu cercurile naționaliste.

    D!i tineri rieteni Ke!rg 'i ;einrich sunt de ! inteligenț" aarte 'ini'te !arte %uni ?l!s!? în sensul general al cuvntului0 i înțeleg0

  • 8/16/2019 În Literatura Întâlnim Un Constant Sentiment Al Prabusirii

    4/5

    ca c" aceasta l-ar utea iu%i att de mult înct s" se sinucid" de dragullui0Ke!rg are ! relație cu Anna0

  • 8/16/2019 În Literatura Întâlnim Un Constant Sentiment Al Prabusirii

    5/5

    la moartea scriitorului , Austria se îndrepta spre dictatura dreptei catolice și apoi cupași repezi, spre nazism.

    Un interesant articol omagial prilejuit de cea de-a 60-a aniversare a lui Schnitzlerpublică în “Tames Zeitung” din 14 mai 1922, sub titlul “Timișoara și Viena”, FranzXaver Kappus, “tânărul poet” timișorean care se bucurase odinioară de câtevascrisori din partea lui Rilke. După ce autorul lor subliniază unele afinități dintre celedouă orașe (Timișoara fiind numită odată “Mica Vienă”), constată că Viena dedinainte de război n-a pierit, ci continua să trăiască, respirând,strălucind, seducând înscrierile lui Arthur Schnitzler, care, ca nimeni altul, a știut să surprindă cu atâtaclaritate și forță insesizabilul ce se aascunde în dosul lucrurilor și oscilează întrelimite.