Implicaţiile Învierii Domnului Isus Hristos

Odată renumitul istoric Thomas Arnold a declarat că învierea lui Hristos din morţi este „faptul cel mai bine atestat din istoria omenirii”.1 Numeroşi alţi cercetători au abordat dovezile învierii lui Isus Hristos la o profunzime şi amănunţime pe care acest spaţiu nu ni le permite. În continuare doresc să prezint pe scurt câteva dintre implicaţiile învierii Lui pentru tine şi pentru mine.

În primul rând, învierea lui Hristos a anunţat că jertfa Sa pentru păcatele noastre a fost acceptată de Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris în Romani 4:24-25: „Isus Hristos, Domnul nostru… a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi”. Tot Pavel, care la început s-a opus şi i-a persecutat pe cei care credeau în Hristos, dar care a ajuns să cunoască adevărul despre El, a declarat: „Dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre.... Dar acum, Hristos a înviat din morţi” (1 Corinteni 15:17,20).

Când ne confruntăm cu moartea unei persoane dragi sau cu propria noastră moarte, nu avem nici o nevoie mai mare decât siguranţa că păcatele lor, şi ale noastre, sunt iertate. Prin Hristos, Dumnezeu a făcut disponibile această iertare şi siguranţă pentru orice om care crede în El asemenea unui copil şi se întoarce de la păcatele sale.

În al doilea rând, învierea lui Hristos a demonstrat faptul că El este într-adevăr Domnul. Predicând cu îndrăzneală mulţimii adunate în Ierusalim pentru sărbătoarea evreiască a Rusaliilor, la doar câteva săptămâni după ce Hristos a fost răstignit, apostolul Petru a declarat: „Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui... Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi” (Fapte 2:32,36).

În Romani 1:1,3-4, Pavel a scris că a fost „pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu... [care] priveşte pe Fiul Său... dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea Lui din morţi.” Confruntându-ne cu probleme de viaţă şi de moarte, de rai şi

1 Arnold, Thomas. 1939. The International Standard Encyclopedia. Vol. 4. James Orr, ed. Grand Rapids, MI: Eerdmans.

iad, nu este nimeni mai mare sau măcar egal pe care să ne putem baza pentru destinul nostru veşnic – nici pastorul, nici preotul, nici Mahomed, nici Buda, nici Confucius, nici cei dragi ai noştri. Numai Isus Hristos este Domnul.

În al treilea rând, învierea lui Hristos a marcat înfrângerea morţii, care nu mai trebuie să aibă ultimul cuvânt asupra noastră. Ultima carte a Bibliei începe cu această declaraţie făcută de Însuşi Isus Hristos: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor” (Apocalipsa 1:17-18). Apostolul Petru a spus în ziua Cincizecimii:

„Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea” (Fapte 2:22-24).

Pavel le-a scris credincioşilor din Roma: „Dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui” (Romani 6:8-9).

Se spune că până când suntem pregătiţi să murim nu suntem pregătiţi să trăim. Pentru că ne-am pus credinţa în Hristos, avem pace cu Dumnezeu şi nu ne mai temem când ne gândim la propria moarte. Această încredere în Isus Hristos privitoare la veşnicia noastră ne permite să înfruntăm viaţa plini de curaj, indiferent de provocările care ne stau în faţă.

În al patrulea rând, învierea lui Hristos ne oferă o nădejde sau o speranţă vie. Apostolul Petru a subliniat acest lucru în prima sa scrisoare din Noul Testament:

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în

ceruri pentru voi“ (1 Petru 1:3-4). Învierea lui Hristos ne oferă speranţa vie că vom trăi veşnic în prezenţa glorioasă a Domnului Isus Hristos Însuşi.

În al cincilea rând, învierea lui Hristos ne oferă soluţia la toate regretele, nedreptăţile şi misterele inevitabile într-o lume căzută. Dacă suntem sinceri, într-un fel sau altul, toţi ne luptăm cu aceste lucruri. Singurul mod în care le putem privi în faţă fără să fim distraşi, absorbiţi sau copleşiţi de aceste lupte prezente este să privim înainte la ziua când toţi cei care suntem ucenici ai lui Hristos vom ajungem „la învierea din morţi”, aşa cum spune Pavel:

„Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi...” (Filipeni 3:11-15).

Victoria asupra morţii câştigată de Domnul Isus Hristos ne oferă, ţie şi mie, mângâiere, vindecare, libertate, putere şi speranţă. Cu toate acestea, participarea la beneficiile învierii lui Hristos nu este automată – aceasta necesită o decizie. Întrebarea cea mai importantă la care trebuie să răspundem fiecare este aceasta: „Crezi cu adevărat că Isus Hristos a înviat din morţi?”